60352030 Spondilita Anchilozanta Masajkinetoterapie Ro

7/28/2019 60352030 Spondilita Anchilozanta Masajkinetoterapie Ro

1/25

METODE DE RECUPERARE MEDICAL B.F.T N SPONDILITAANCHILOZANT

PLANUL LUCRRII

PARTEA II. Generaliti--definiie, clasificare, date

epidemiologiceII. Etiopatogenie--cauze, mecanisme, anatomie

patologicaIII. Criterii de susinere a diagnosticului:

a) examenul clinic--semne subiective siobiective

b) investigatii paraclinice--ex.

radiologic, probe de laborator.IV. Evoluie si prognosticV Tratament:

1. profilactic2. igieno-dietetic3. medicamentos4. ortopedico-chirurgical5. tratament recuperator

PARTEA a II-a: Recuperare B.F.T1. principiile si obiectivele tratamentului

B.F.T.

2. tratamentul prin hidro-termoterapie3. tratamentul prin electroterapie4. tratamentul prin masaj:

--efectele fiziologice ale masajului--descrierea anatomic a regiunii--tehnica masajului--mobilizarea articulaiilor (kinetoterapie)--gimnastic medical

VI. Terapia ocupationalVII. Tratamentul balneologic (ape minerale,

namoluri)


2/25

PARTEA I

I. Generaliti (definitie, clasificare, date epidemiologice):Boala a fost descoperit la sfritul secolului al- XIX- lea de ctre Pierre Marie

Strmpell (1899) i Beehterew (1892). Ei au studiat formele clinice deosebite care le poart inumele.

n ceea ce privete apariia ei se pare c perioada de vrst cuprins ntre 20- 30 anideine fregvena maxim, dar exist posibilitatea ca apariia ei s se fac ce- i drept mai rar, i

peste aceast vrst. Deasemenea fregvena bolii depinde i de sex cci n cazul populaieifeminine ea este mult mai sczut, comparativ cu cea a brbailor.Spondilita anchilozant este o boal inflamatoare cronic care afecteaz predominant

coloana vertebral, procesul inflamator debutnd frecvent la nivelul articulaiilor sacroiliace iprogresnd ascendent. Boala evolueaz spre fibroz, osificare si anchiloz a coloanei vertebrale,proces reflectat in denumirea greceasc a bolii: "spondilos" =vertebr i "anchilos" =strmb.

Suferina mai este cunoscut sub numele de : pelvispondilit anchilozant,spondilartrit anchilozant i spondilit anchilopoetic.

Spondilita anchilozant alturi de: sindromul Reiter, artropatiile reactive, artropatiapsoriazica, boala Wipple, sindromul Behcet, artropatii enteropatice; se afla sub entitatea"Spondilartropatii seronegative". Sub aceasta denumire este reprezentat grupul de artropatii

inflamatoare distincte fat de poliartrita reumatoid. Prefixul "spondil" subliniaz afectareafrecventa a coloanei vertebrale, iar termenul de "seronegativ" implica absenta factoruluireumatoid .

Caracteristicile acestui grup sunt: absenta factorului reumatoid, absenta nodulilorsubcutanati, sacroileita cu sau fara spondilita, aspecte clinice comune, agregare familiala siincidenta crescuta a antigenului de histocompatibilitate H.L.A.-B27.

Din grupul spondilartropatiilor seronegative, spondilita anchilozanta evolueaz repedein cea ce priveste patogenia, imunologia si chiar epidemiologia. De asemenea, terapia acesteiafectiuni a fost mult modificata de aportul antiinflamatoarelor nesteroidiene, dar si de combinatiilefizioterapice si kinetoterapice, care permit mentinerea unei mobilitati a coloanei cat mai fiziologicesi prevenirea anchilozei.

II. Etiopatogenie(cauze, mecanisme, anatomie patologica):Incidenta bolii in populatie variaza in jur de 1%, fiind mai frecventa la barbati decat la

femei. Predominanta maladiei la barbati (tineri) este de mult recunoscut (raport 2.5-4-8-8 la 1,dupa diferiti autori).

Etiologia bolii este necunoscut. Ereditatea pare s fie un factor predispozant i deaceia factorul genetic este cu greu trecut cu vederea: apare cu forme identice la gemeni i este de


3/25

22 de ori mai rspndit printre rudele directe ale bolnavilor cu spondilit dect n restulpopulaiei.

Traumele fizice sau psihice, expunerile la frig i infeciile par a avea rolul de factoripredispozani. Rolul infeciilor a fost susinut mult vreme, dar pn acum nu sa doveditresponsabilitatea nici unui germen, fie bacterian, fie viral.

Astfel studiindu-se cariotipul cu spondilita anchilozanta, s-au evidentiat, la 7% dintrespondilitici, anomalii cromozomiale (cum ar fi prezenta unui cromozom "y" de lungimeneobinuita). Deasemenea sa evidentiat fragilitate si anomalii cromozomiale la mai multi membriiai unei familii consanguine cu o agregare neobinuita a spondilozei anchilozante.

Situsul genetic al acestui antigen este pe cromozomul 6, in apropiere de gena reactieiimunitare; el se transmite autosomal dominant, cu o penetranta de 70% la barbati si 10% la femei.

Dar antigenul H.L.A.-B27 nu are patogenitate directa (ca si complexele imune din artritareumatoida); este doar un martor al terenului favorizant care se transmite genetic. Evidentierea eila bolnavii cu dureri lombosacrate in cadrul unui context clinic insuficient conturat poate permiteun diagnostic mai precoce al spondilitei anchilozante si instituirea unei terapi adecvate.

Aceste date pun in evidenta modificaea raspunsului imun al organismului purtatoare de

antigen H.L.A.-B27 fata de actiunea altor factori etiologici sau fata de alte agresiuni, cel mai adeseaexogene implicate in etiologia spondilitei anchilozante, dar, care, in absenta terenului ereditarfavorizant nu ar conduce la o stare morbida.

Factori infectioi:Alaturi de factorii genetici, un rol important se acorda factorilor de mediu, respectiv

infectiilor. Initial s-a acordat importanta infectiilor genito-urinare, iar mai apoi s-a discutatimplicarea Klebsellei Pneumonie. Agentul infectios a fost identificat la 70% dintre pacientii cuspondilita anchilozanta in perioada activa de boala si numai 20% dintre cei in faza inactiva,incidenta agentului infectios pe locul martor fiind de 16%.

Forestier, in 1938 apreciaza ca infectiile gonococice latente ar juca un rol hotarator in

patogenia spondilitei anchilozante, iar frecventa maladiei net superiora la barbati s-ar datoratraectului diferit al limfaticelor prostatei si veziculelor seminale, care merg la ganglionul presacrat,de unde limfa urca pe fata anterioara a coloanei vertabrale, comunicand cu limfaticele sacrului siarticulatiile vertebrale. Mai plauzibile fata de alte ipoteze, aceasta ar putea explica numai acelecazuri de spondilita anchilozanta la care intalnim infectia neisseriana in antecedente. Ori, numarulcazurilor la care nu intalnim onococia, care sa fie precedat de aparitia spondilitei anchilozante, estemult mai mare.

In 1916, Leroy si Fessinger descriu triada conjunctivita-uretrita-sinovitapostdizenterica la patru bolnavi la care Reitrer mai adaoga un caz.

Asa s-a nascut ipoteza reumatismului de origine enterica. Dar intre cele doua razboaiemondiale, s-au descris unele oculo-uretro-sinovite concomitent sau urmand enteritele dezintericesau asociate cu uretrite negonococice.

Este de mult cunoscut rolul recto-colitei, ulcero-hemoragice in determinaea proceselorde sacroileita bilaterala, cu evolutie ascendenta progresiva tip spondilta anchilozanta.

Daca asocierile amintite nu pot explica etiologia infectioasa a tuturor cazurilor despondilita anchilozanta, ipoteza infectioasa este mai degraba sustinuta de aspectul clinico-evolutival bolii cu fenomenele insotitoare(V.S.H.accelerat, anemie hipocroma, astenie, subfebrilitate,pierdere in greutate), ca si modificarile anatomopatologice de tip inflamator ale articulatieiafectate.


4/25

Ali factori etiopatogenici:In absenta unei etiologi sigue, in aparitia si evolutia spondilitei anchilozant au fost

implicati numerosi factori.S-a crezut ca spondilita anchilozanta s-ar datora unei hiperparatiroidii si s-a comunicat

chiar rezultate bune dupa paratiroifdectomie, neconfirmate ulterior.Hollander explica osificarea ligamentlor prin legea Holznecht dupa care aceasta ar fi o

reactie de aparatre fata de osteoporoza corpilor vertebtrali, spondilita anchilozanta fiind mai mult oosteopatie decat o poliatropatie.

Traumatismele coloanei vertebrale, chiar minore neinsemnate, expunerile repetate sauprelungite la frig si umezeala, au fost evidentiate anamnetic la un procent insmnat din cazuri.Observatiile clinice precise arata ca acestea pot interveni ca factori favorizanti, precipitanti sau deredesteptare a bolii dar nu li se pot atribui un rol determinant evident.

Oricum, in precizarea ei individualizarea tratamentului la un spondilitic este absolutnecesar sa investigam eventuala existenta a unor factori exogeni posibila implicare in aparitia si

agravarea suferintei si aupra carora putem interveni terapeutic si recuperator.Anatomie patologica:Modificrile morfologice cele mai importante se petrec la nivelul articulaiilor sacro-

iliace, n articulaiile intervertebrale ale coloanei vertebrale. Leziunea de baz este sinovita.Membrana sinuvial se tumefiaz, se infiltreaz cu limfocite, plasmocite i se hipertrofiaz,transformndu- se intr- un esut de granulaie care invadeaz i distruge cartilajul articular; ulterior,transformarea fibroas, mai trziu osoas, cu dispariia spaiului articular.

Leziunile patologice reflecta un proces inflamator cronic caracterizat initial prinhipervascularizatie si infiltrare cu limfocite, plsmocite, macrofage. Leziunile inflamatoarementnate au tendinta de vindecare prin fibroza si osificare.

Calcifierea i osificarea ligamentelor vertebrale constitue un al doilea procescaracteristic spondilozei anchilozante. Din punct de vedere morfologic, sinovita are un infiltrantlinfoplasmocitar. n capsula articular se constat o degenerecen fibrinoid i esut degranulaie, care se extinde pe cartilajul articular. Ca urmare apar distrucia cartilaginoas ianchiloza articulaiilor interesate. Ligamentele galbene inter i supra spinoase devin sediul unuiproces de ligamentit, care se termin prin calcifierea lor.

Sunt afectate articulatiile coloanei vrtebrale, atit cele sinoviale diartrodiale(interapofizare si costovertebrale), cat si cele cartilaginoase nesinoviale (intervertregrale,manubriosternala, simfiza pubiana). Articulatia sacroiliaca afectata precoce, poseda atat caracterelearticulatiei cartilaginoase, cat si ale celei sinoviale. Articulatiile periferice (sold, umar, genunchi)sunt ineresate mai rar ca cele vertebrale.

Leziunile anatomopatologice sunt de trei tipuri;a. inflamatoare;b. neinflamatoare ( osificare, fibroze);c. depunei de amiloid.In functie de stadiul evolutiv si forma clinica, aceste trei tipuri de leziuni se vor

combina in grade variate caracteristice fiecarui bolnav. In plus, o parte din bolnavi, prezinta leziuniale unor organe interne care complica atat diagnosticul cat si aprecierea evolutiva.


5/25

III. Criterii de susinere a diagnosticului:- examenul clinic semnat subiectiv si obiectiv- examene clinice radiologice si de laborator.

Penru spondilita anchilozanta, la debut, s-au formulat unele criteri de diagnosticaredevenite clasice:

- rahialgia nocturna lombara, dorsala sau cervicala;- durere in fese uni- sau bilaterala;- prinderea toracelui in procesul inflamator cu limotarea expansiunii respiratori;- localizari periferice de tip inflamator;- redoare lombara sau cervicala;- osificari paravertebrale;- artrite interapofizare;- V.S.H.accelerata;- evolutie in pusee, cel putin un puseu dureros;- apartenenta la grupul HLA-B27.

a) Examenul clinic( semne subiective si obiective):Odata ce diagnosticul a fost stabilit examenul clinic al bolnavului trece pe primul planin cea ce priveste precizarea formei clinice si gradul afectarii din punct de vedere functional alsegmentelor prinse de procesul inflamator cronic. Tot prin examenul clinic obtinem informatii incea ce priveste ritmul evolutiei bolii si, impreuna cu datele furnizate de examenele paraclinice,posibilitatea de a aprecia eficacitatea mijloacelor terapeutice aplicate.

Examenul clinic al bolnavului de spondilita anchilozanta presupune:- examenul clinic general pe aparate si sisteme;- examenul coloane ivertebrale in ansanblu si pe segmente, ca si a articulatiilor

umerilor, soldului si articulatiile periferice;- stabilirea restului functional (adica a segmentelor neafectate, care trebuie mentinute

si tonifiate cu ajutorul mijloacelor terapeutice si de profilaxie de care dispunem);- inregistrarea dinamica, in fisa de dispensarizare a bolnavului de spondilitaanchilozanta, a datelor de bilant osteoarticular si muscular, atat pentru segmentele afectate, cat sipentru cele libere, pentru a surprinde primele semne de extindere a bolii.

Aceste date vor fi comparate cu cele considerate normale de statica si dinamicaosteoarticulara si vor fi raportate la situatia concreta a pacientului (conditi de viata si munca,activitate profesionala cu specificul ei, deprinderi etc.).

Investigaii paraclinice(examen radiologic, probe de laborator):- examen radiologic:Pot fi observate in consecin:- o lrgire a spaiului articular;- un aspect ters cu un contur neregulat al marginii liniei articulare, care sunt erodate

cu diverse anuri;- o condensare osoas, pe ambele versante mai evident pe cele iliace;Uneori interlinia sacro iliac capt un aspect dinat, se formeaz puni fibroase i mai

apoi cele osoase care treptat duc la sinostaz.Modificrile vertebrale:


6/25

- inelul fibros al discului se calcifiaz o data cu calcifierea corpilor vartebrali i nacelai timp apar puni osoase cu o structur fin, lamelar i o poziie vertical.

- Articulaiile intervertebrale;Tabloul radiologic al leziunilor spondilitei anchilozante ale articulatilor periferice

seamana foarte mult cu leziunile din artrita reumatoida dar evolutia lor difera: in spondilita

anchilozanta artritele sunt nondistructive si osifiante.- examen de laborator :Cea mai valorioasa proba de laborator este viteza de sedimentare a hematiilor (V.S.H.).La 80% din bolnavi V.S.H. este crescut cu valori osciland intre 20-100 mm/h. Nu exista

relatie intre valorile V.S.H. si vechimea bolii, dar accelarea ei arata, de cele mai multe ori, o fazade activitate a bolii.

In 15-20% din cazuri, V.S.H. este normala, desi clinic pot fi uneori semne de evolutie.La 23% din cazuri s-au intalnit valori pana la 10.5 gr la mie hemoglobina.Numarul leucocitelor se situeaza, in majoritatea cazurilor intre limitele normale.Urocultura a fost sterila la 87.5% si a evidentiat prezenta colibacilului la12.5%.

IV. Evoluie si prognostic:Boala are o evolutie indelungata cu exarcerbari si remisiuni spontane sau terapeutice

Cu cat debutul bolii este mai precoce cu atat evolutia este mai severa. 15% dintre bolnavii cuspondilita debutanta la varsta de 15-16 ani vor necesita in urmatoii 15 ani de proteza totala de sold.Prezenta manifestarilor extraarticulare ca irita acuta, amiloidaza secundara sau o evolutie rezistentala tratament intuneca prognosticul bolii.

Prognosticul bolii :Prognosticul functional, cu exceptia formelor rapid si sever invalidante, este, de

asemenea, bun ca si capacitatea de munca pe care va trebuii sa o pastram atat cat este posibil si saincurajam bolnavii sa nu abandoneze munca. Uneori, se poate pune problema reorientariiprofesionale.

In general, evolutia si prognosticul spondilitei anchilozante sunt in functie deprecocitatea diagnosticului si tratamentului.

V. Tratament :1. Profilactic :Sunt recomandate metode de profilaxie secundara, prin evitarea pozitiilor vicioase,

gimnastica respiratorie, evitrea staticii prelungite si mersul pe teren accidentat.Sportul recomandat este inoul: spate, bras, fluture . Se mai pot executa exercitii de

fitness in limita posibilitatilor.

2. tratament igieno- dietetic :Caracterul cronic al bolii, modificarile degenerative articulare si atrofiile musculare,

anemia etc., sunt elemente clinice care orienteaza regimul alimentar al spondilartriticului.Este necesar un aport caloric suficient, dar cu o proportie crescuta de proteine animale,

in scopul diminuarii tulburarilor distrofice si anemiei. De asemenea, regimul va includesuplimentari de vitamine, in special vitamina C dar si a vitaminelor din grupul B, si a vitaminelor


7/25

A si D.Prezenta anemiei impune, in plus, o alimentatie bogata in fier.Mai este recomandat un regim alimentar moderat hiposodat.Mai este necesar un regim de protectie a mucoasei gastrice, cu evitarea alcoolului,

condimentelor, supelor de carne, dulciurilor concentrate etc. (deci a tuturor alimentelor care cresc

secretia gastrica) si administrarea preventiva a laptelui si derivatilor nefermentati. Se indica, deasemenea aplicarea unui sistem de mese mici, repetate cel putin in perioada administrarii unormedicamnente ca drogurile antiinflamatoare nesteroidiene.

3. Tratament medicamentos :Antiinflamatoriile nesteroidiene

Nu toate medicamentele din aceasta categorie sunt la fel de eficiente in spondilitaanchilozanta.S-a observat ca daca fenilbutazona si indometacinul sunt extrem de active, salicilatii(aspirina) sau fenilpropionicele aduc beneficii mult mai reduse.

Fenilbutazona are un efect analgezic puternic i o activitate antiinflamatoareremarcabil. Este indicat tuturor bolnavilor care nu au benificiat de tratament salicilic n prealabil.

Efectul fenilbutazonei asupra durerii i a celorlalte simptome ale spondilitei anchilozante este attde prompt si de puternic nct administrarea medicamentului contribue la o bun precizare adiagnosticului. In cazul lipsei unui rspuns favorabil se impun revizuirea diagnosticului despondilit anchilozant.

Fenilbutazona suprim redoarea determinat de inflamaiile ligamentare recente i dupunele preri ale reumatologilor se pare mai degrab c suspend evoluia leziunilor radiologicedect s stabilizeze evoluia bolii. De obicei se folosesc doze a circa 600mg, respectiv 3 drajeuri pezi n primele 3- 5 zile, de 400mg timp de o alt sptmn, aceasta ca un tratament de atac dupcare se stabilizeaz la o form de ntreinere, care trebue s ajung la doze de 200 mg pe zi.

Principalele efecte secundare sunt :- erupiile alergice

- ulcerul gastroduodenal (uneori poate sngera) ;- retenia hidrosalin ;- anemie ;- hepatit ;Ca msuri de prevenire sunt indicate :- diet fr sare ;- administrarea de alcaline : carbonat de calciu i de magneziu ;- efectuarea hemogramei la doua, trei saptmni.

Indometacinul are unele avantaje care il fac greu de inlocuit in terapia spondiliteianchilozante,unul dintre ele fiind absorbtia digestiva rapida.Se administreaza o doza de atac de 75 100 mg / zi, doza pe care o putem creste pana la 200 mg / zi daca efectele sunt nesatisfacatoare ;dupa una doua saptamani se poate trece la o doza de intretinere de 25 75 mg / zi.

Alte antiinflamatorii nesteroidiene:- Acidul acetilsolicilic;- Tolmetin;- Suldinac;- Zomeripac;- Oxifenilbutazona;


8/25

- Ibuprofen;- Fenoprofen;- Pirprofen;- Naproxen;- Meclofenamat de Na;

- Acid nefenomic;- Diclofenac;- Feldene.In spondilita anchilozanta utilizarea acestor substante constituie baza terapiei

medicamentoase,.

Antiinflamatoriile steroidieneCorticoterapia pe cale generala are utilitate redusa in spondilita anchilozanta.Indicatiile

prenisonului trebuie limitate la cazurile in care antiinflamataorele nesteroidiene se dovedescineficiente sau contraindicate.

Acestea se dovedesc a fi de cele mai multe ori cazuri cu artrite periferice trenante.

Administrarea locala de glucocorticoizi, intraarticular sau la nivelul proceselorentezopatice, este mult mai mult folosita si cu beneficii certe pentru pacient.Drogul cel mai folositeste betametazona (Diprophos).

Terapia de fondSulfasalazina in doza de 2-3g / zi. Efectele favorabile ale terapiei apar in 6-8 saptamani.Pentru formele extrem de rezistente la tratament se poate incerca metotrexat sau

ciclofosfamida.

4. Tratamentul ortopedic- chirurgical :Fcut de specialiti are ca scop reducerea treptat, cu ajutorul aparatelor gipsate sau al

imobilizrii limitate n timp a leziunilor hiperalgice.Tratamentul ortopedic este indicat pentru corectarea unor mari diformitati care seinstaleaza, cu tot tratamentul medicamentos si balneo-fizoical corect aplicate.

Cand pozitiile fiziologice nu pot fi controlate si corectate cu ajutorul posturilor sau canddurerile si contracturile musculare sunt mari si nu diminueaza sub tratament pot fi indicate corseterigide de gips. Pentru a forta corectarea cifozei dorsale,uneori se introduc bucati de fetru intrecorset si stern. Pentru prevenirea si corectarea flexiei coloanei cervicale cat si proiectiei anterioarea capului se adaoga corsetului un suport pentru barbie, care mentine privirea bolnavului inainte siextensia coloanei cervicale.

Tot ca masuri ortopedice pot fi indicate cadre sau paturi de hiperextensie.Indicatiile uneia sau alteia dintre posibilitatile oferite de ortopedie se va face in functie

de starea clinica a bolnavului si de felul cum raspunde la tratamente, avand totdeauna in vederefaptul ca anchiloza coloanei si a altor articulatii afectate in spondilita, este de dorit sa se faca inpozitii fiziologice cu pastrarea axelor, functionale, de miscare.

Tratamentul chirurgical :Tratamentul chirurgical are rol protector i corector. Este recomandat n regiunile

lombare i cervicale, rezecia articulaiilor interapofizare i a ligamentului interspinos este destulde dificil i se aplic pe scar destul de rstrns. Tratamentul la aceast boal este rezervat unor


9/25

cazuri speciale atunci cnd afectarea articulaiilor periferice este de o agresivitate intens sau cnddeformrile i anchilozele sunt att de pronunate, nct fac dificil sau imposibil activitatea deauservire a bolnavului. Osteotomiile vertebrale sunt indicate celor cu deformare fix i mare acoloanei n flexie.

Artrodeza unei articulaii mari.

Endoprotezele, dac indicaia pentru endoproteza se pune relativ uor n cazulpacienilor de 60- 70 ani, n cazul tinerilor nu se poate opta de la nceput pentru endoprotez casoluie definitiv.

PARTEA a-II-a


10/25

6. Tratamentul recuperator B.F.T.a). Principiile i obiectivele tratamentului B.F.T.- reducerea durerii, care este factorul determinant in cadrul recuperarii- obtinerea stabilitatii- obtinerea mobilitatii- coordonarea miscarii coloanei vertebrale

b). Tratamentul prin hidrotermoterapie:Termoterapia este, dupa kinetoterapie, procedeul fizical cu cea mai larga aplicare.

Principalul su scop este de a favoriza programul postural i de micare prin efectul antialgic,

decontracturant i sedativ pe care l produce, dar conteaz i beneficiile hipertermiei n sine,generatoare de vaso dilataie, urmat de ameliorarea nutriiei tisulare, intensificarea eliminriicataboliilor i mbuntirea unor funcii imunologice. Se utilizeaz deopotriv termoterapia princonducie, convecie i radiaie, cu accent pe cea dinti, n aplicarea general.

Aplicaiile de cldur se mpart n:- aplicaii generale de cldur;- aplicaii locale de cldur;Aplicaiile generale de cldur se mpart n aplicaii umede i uscate. Din cele umede

fac parte bile, npachetrile generale cu nmol i bile cu aburi.

Baile calde:

Baile calde, in functie de temperatura apei, sunt considerate urmatoarele:- la temperatura de indiferenta (360 C);- calde (370 C);- hiperterme (38-390 C);- intens hiperterme (400 C).In spondilita anchilozantasunt indicate, mai ales, baile hiperterme, cand urmarim

efectele circulatorii si spasmolitice, miorelaxante in vederea pregatirii pentru kinetoterapie si baileintens hiperterme de 400 C si peste, atunci cand dorim sa interceptam mecanismele imunologice cuscopul modularii lor.

Baile de 380 C timp de 10 minute sunt foarte potrivite inainte de o sedinta dekinetoterapie.

In baile de 400 C si peste fluxul termic este foarte intens. Termoreceptorii sunt puternicexcitati, se produce reflexul termocirculator, care va declansa vazodilatatia brusca periferica, ceace va solicita circulatia sistematica.

Efectul antiinflamator si antiinfectios se explica atat prin actiunea directa pe germeneleincriminat, cunoscandu-se sensibilitatea diferitilor germeni la valori variate de temperatura inalta,cat si prin vazodilatatie si cresterea debitului circulator.

Vom evita termoterapia generala la bolnavii tratati, cu afectiuni asociate,cardiovasculare sau respiratorii, la care vom prefera o termoterapie generala blanda sau locala.


11/25

Pentru efectul miorelaxant sunt incluse aplicatile umede de caldura decat cele uscate.Bolnavilor de spondilita li se pot indica baile hiperterme atat in stationare cat si in

dispensare, policlinici, sanatorii balneare sau la domiciliu dupa urmatoarea tehnica: Corpulimersionat pana la gat in cada cu apa calda la 350C. Comprese umede reci pe frunte, termometrusub limba aparat de tensiune landemana. La 3-5 minute din momentul imersiei se creste

temperatura apei cu 10

C si, apoi, la fiecare 1-3 minute se creste cu 10

C prin adaous de apa calda,pana la 38.50 C-39.50-400 C temperatura sublinguala si 41-450 C temperatura apei din baie. Dupace am atis temperatura centrala dorita, bolnavul ramane in baie inca 10-20 minute.

In timpul procedurii se urmareste pulsul, care creste cu 10-20 batai pe minut, pentrufiecare grad de temperatura centrala. Se va urmari, de asemenea raportul dintre puls si respiratie.

Pentru a mentine efectul de incalzire se recomanda, dupa baie, impachetarea uscatacompleta 40-50 minute, cu comprese pe frunte, controland pulsul si tensiunea in continuare.

Procedura poate fi urmata si de masaj sedativ sau spalare cu dus rece la 200 C -20secunde.

Alta procedura de hidroterapie generala, mai putin folosita este baia cu namol integral(cu namol sapropelic sau cu namol de turba). Deoarece namolul are termoconductibilitate mai

mica decat apa, transferul de caldura spre tegument este mai lent. De acea, la baile de namol sefolosesc temperaturi mai mari, pana la 46-470 C fata de 44-450 C in baile cu apa.Mai des folosite in statiuni balneare sunt baile cu namol diluat (5-10 Kg./vana) la 37-

390 C la 20 de minute, sau baile cu sare (2-4 Kg/vana) sau apa sarata de Ghiol 37-390 C, 15-20minute.

Impachetarea generala cu namol cald necesita 25-35 Kg namol la cel putin 420 C, cucare se face o ungere pe partile expuse ale corpului, in strat gros de 2-3 cm. Cu cat namolul estemai vascos, se poate folosi la temperaturi mai mari, pana la 500 C.

Atat in timpul baii cat si impachetarii cu namol, se va pune compresa umeda rece pefrunte, care protejeaza, crescand termoliza.

Baia de abur:In baia de abur completa, vaporii de apa au temperatura de 500 C sau putin peste.Baia de abur se poate face in camera cu abur, dulap cu abur sau in instalatii

improvizate.In 15 minute se elibereaza deficitul caloric, dupa care, la fiecare 15 minute temperatura

centrala creste cu 10 C, aceasta ajungand la 39-39.50 dupa 25-30 minute de baie.Dupa baia de aburi, se recomanda o procedura de racire(o fuziune completa, baie de

imersie in cada sau bazin, dus general rece), pentru a reface tonusul vascular si a indepartatranspiratia.

Dintre procedurile uscate de termoterapie generala, bolnavilor de spondilita le pot fiindicate: baia de lumina generala, sauna si baia de nisip.

Baia de lumin general:Este o procedura termoterapeutica intensa, datorita actiunii directe asupra tegumentelor

a razelor inflarosii si vizibile din spectrul electromagnetic.Este o baie de aer cald. Caldura este data de 20-25 de becuti de 100-wati. Aerul din baia

de lumina se incalzeste la 60-800 C.Baia generala de lumina se suporta bine, in prima faza, pentru ca aerul este uscat. Dupa

20 de minute, in faza a doua a baii de lumina, termoliza nu mai este eficienta, transpiratia


12/25

stagneaza si curge, procedura se suporta greu. Se pune compresa umeda pe frunte, termometrul sublimba. Procedura poate fi urmata de impachetare umeda completa 20-30 minute sau spalarecompleta la 220 C dus sau afuziune fulger. O baie generala de lumina de 15 minute este o pregatirefoarte buna pentru kinetoterapie. Ea poate preceda si unele proceduri de electroterapie indicata inspondilita.

Sauna:Este indicata pentru efectul sau vasomotor. Metoda trebuie limitata la spondilitici o data

pe saptamana supraveghind atent parametri (temperatura camerei 80- 90 grade, umiditatea relativa10- 15 grade), timpul de expunere 8, 12,15 minute o data, apoi de doua ori si procedeul de racire(dus).

Sauna se executa intr- o camera cu pereti din lemn de pin, temperatura aerului se ridicala 80- 100 grade celsius dar umiditatea aerului este foarte mica. Este bine suportata chiar de cei cuinfart in antecedente. In timpul procedurii se poate arunca peste piatra incinsa 1- 2 litri de apa, carese evapora instantaneu si da senzatia unui jet de caldura pe piele. Se poate face si flagerare cunuele foarte elastice care elibereaza histamina, marind vasodilatatia. Dupa aceasta supraincalzire,

urmeaza imersia intr- un bazin mic cu apa rece sau un dus foarte rece sau imersia in piscinaterapeutica.

Baia completa de nisip:Este indicata la cei cu spondilita in timpul curei de litoral. Se poate face pe plaja marii

sau cu nisip fin, cu artos incalzit artificial la 40- 50 grade celsius. Pacientul se aseaza dezbracat penisip, apoi va fi acoperit cu un strat de nisip, gros de 10- 12 cm., compresa rece pe frunte, durata20- 30 minute. Dupa procedura urmeaza spalare completa sau baie in mare, aplicatiile locale ca sicele generale pot fi umede sau uscate.Dintre aplicatiile locale de caldura se pot recomanda:

Impachetarea cu parafinaAplicata corect este cea mai buna procedura de termoterapie locala. Parafina aretemperatura de topire de 50- 60 grade celsius si termoconductibilitatea mai mica decat a apei.Corect, parafina, se aplica lichida sau semilichida prin pensulare, baie sau turnando intr- unmanson in jurul articulatiei. Impachetarea cu parafina va fi urmata de spalarea regiunii la 20- 22grade celsius.

Baia ascendenta la extremitati:Se face in cazi speciale pentru maini si picioare; la inceput apa are temperatura de 35

grade celsius si in decurs de 6 minute se creste pana la 40- 44 grade celsius. Dupa atingerea acesteitemperaturi, procedura se continua 20- 45 minute; este indicate, mai ales bolnavilor de spondilitacare au tulburari de circulatie periferica. Daca restul corpului este izolat termic (acoperit) sisudoarea nu se poate evapora suficient, aportul de caldura poate avea efect hiperemiant.

Cataplasme, impachetarile locale cu namol:La 44- 46 grade celsius in strat de 2- 4 centimetri pe o durata de 25- 35 minute,

realizeaza o termoterapie mai intensa. Se aplica in regiunea dorsala a trunchiului pe centuri simembre, partile de corp pe care nu sa aplicat namolul fiind acoperite, urmeaza curatirea.

Aplicatiile locale de caldura uscata:


13/25

Baia de lumina partiala:Poate fi indicata o reincalzire inainte de knetoterapie. Daca durata este mai mare de 20

minute si restul corpului este acoperit, poate avea efect hiperemiant. Este urmata de spalare la 22grade C. sau dus general scurt. Se pot prescrie de 1- 3 ori pe zi cate 15- 20 minute.

c). Tratamentul prin electroterapie.Foloseste curentul electric sub diferite aspecte in scop terapeutic. Este o metoda pasiva,in general usor de suportat; in cazul spondilitei anchilozante, electroterapia poate fi inclusa intrealte tratamente in cadrul unei cure balneare.

Curentul de joasa fregventa:Dintre curentii de juasa fregventa (0,00 Hz) indicati ca: galvanizare, ionizari, stimuli de

juasa fregventa (sinusoidali, neofaradic, rectangulari, triunghiulari, progresivi, exponentiali,diadinamic), in tratamentul spondilitei putem folosi ionogalvanizarile si curentii diadinamici.

Folosirea curentului galvanic este cea mai veche dintre metodele de electroterapie.Oricare ar fi metodologia de aplicare, efectele vasculare sunt pe primul plan, crescand debitulcutanat circulant, cu 500%, iar pe cel muscular cu 300%.

La locul de aplicare al electrozilor se produc fenomene fizico- chimice care modificaexcitabilitatea, si conductibilitatea tesuturilor astfel la anod: scade excitabilitatea, scade diferentade potential. Durata unei sedinte este de 15- 20 minute, iar ritmul de aplicare poate fi in funtie destarea clinica, de doua trei ori pe zi, zilnic, sau la doua patru zile. Numarul total de 10- 15 sedintese poate repeta dupa doua saptamani- trei luni.

Vom avea grija ca pe durata tratamentului bolnavul sa adopte o postura relaxanta. Incazul spondilitei, acest aspect, este foarte important intrucat, pe durata unei galvanizari pacientulpoate face concomitent si tratamentul postural, in functie de regiunea de tratare. Oricare ar fiamplasamentul electrozilor, vom tine seama mereu ca anodul este electrodul analgetic si de obicei,va avea o suprafata mai mica. Electrodul indirect- catodul va avea o suprafata mai mare situat,distal de anod, va rezulta un curent descendent sedativ, situat proximal, va rezulta un curentascendent proximal.

Baile galvanice ( patru celulare). Pot fi deasemenea , recomandate bolnavilor despondilita anchilozanta, mai ales celor cu forme periferice, cand sunt afectate articulatiile mici aleextremitatilor.

Folosind efectele de polarizare si modificare a permeabilitatii tisulare ale curentuluigalvanic, putem introduce prin tegument substante frarmacologice active. Procedura este oionogalvanizare sau mai simplu ionizare. In cazul afectiunilor articulare cronice, inflamatorii saudegenerative, ionoforeza este mult utilizata. Intre alte avantaje ale metodei, fata de administrareaparenterala a medicamentelor, amintim ca, prin ionoforeza, putem delimita precis zona de tratat infunctie de marimea si functia electrozilor avand posibilitatea de a introduce local doze relativ maride substanta farmacologica activa ca ioni, deci ca forma electrochimica, care intra imediat inreactie.

Dar datorita ioniolor de la suprafata tegumentelor, cantitatea de substanta activa carepatrunde se reduce. De aceia, este necesar ca solutia anodica sau catodica sa contina de cel putin20 ori mai multi ioni activi de introdus.

Dupa ce curatim tegumentul aplicam electrodul prin intermediul invelisului hidrofilimbibat cu solutia medicamentoasa la care se adauga 4- 5 mm solutie de protectie. Trecerea unorsubstante in tegument este foarte mica sau nu patrunde deloc (butazolidina); altele (antibioticile)


14/25


15/25

folosim electrozi ventuza. Numarul sedintelor este variabil dupa scopul propus si starea clinica apacientului. Se pot face zilnic, sau la doua zile. Pentru a mari efectul de profunzime al procedurii(in general al tuturor procedurilor de electroterapie) este bine ca aceasta sa fie procedata fie demasaj, fie de parafina sau baie de lumina.

Ultrasunete:Undele ultrasonore sunt oscilatii mecanice ale materiei cu fregventa mai mare decat asun etelor percepute de urechia omului. Este o energie mecanica obtinuta prin energie electrica;oscilatiile care sunt imprimate tesuturilor realizeaza un micromasaj. Ca tehnica de tratament existadoua modalitati de aplicare: directa sau in directa prin intermediul apei sau cu oglindareflectorizanta.

In aplicarea directa, cu capul de tratament in contact cu tegumentul si uniform apasatvom face miscari lo ngitudinale si circulare. Pielea se unge cu ulei de parafina, dar ca ultrasunetulsa mareasca permebealitatea de membrana se pot introduce substante medicamentoase care crescactiunea fibrinolitica. Eficienta ultrasunetelor este mai mare daca este facuta dupa masaj sauparafina.

d). Tratamentul prin masaj:Sunt diferite forme: (manual, uscat sau umed) face parte din triada caldura- miscare-

masaj sau masaj- miscare- caldura, in afectiunele aparatului locomotor.Masajul este o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului in scop fiziologic sau

curativo profilactic.Masajul qare efecte locale si generale:1. manifestarea unei actiuni sedative, asupra durerilor nevralgice, musculare

sau a celor articulare.2. actiune hiperemianta locala de imbunatatire a circulatiei locale, care se

manifesta prin incalzirea si inrosirea tegumentului asupra carora se exercita masajul

3. inlaturarea lichidelor interstitiale de staza, cu accvilerarea proceselor deresorbtie in regiunea masata.

Efectele generale sunt:1. stimularea functiilor aparatului circulator si respirator;2. cresterea metabolismulu8i bazar;3. efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului, cu imbunatatirea

somnului, indepartarea durerii musculare, etc.Masajul este compus din manevre principale si secundare.Manevrele principale

sunt:neteziri si vibratii( manevre sedative)framintat,frictiune si taponament (manevretonifiante)Toate aceste efecte se explica prin actiune excitanta asupra pielii(organ bogatvascularizat si inervat)in piele existind numeroase terminatii nervoase exteroceptori, punct deplecare a unei serii de reflexe.La aceaste trebuie adaugata efectele excitante pe care le excitamasajul asupra terminatiilor nervoase din muschi, tendoane , etc,la nivelul carora iau nasterestimuli de diferite intensitati, care pornesc spre sistemul nervos central.. aceste reflexe esplicaefectele generale ale masajului, precum si o parte din actiunile lui locale. Trebue mentiuonat caorganele interne in suferinta se manifesta prin senzatii dureroase ale peretelui toracic sauabdominal, deci superficiale, fiecarui organ corespuzandu- i o anumita zona cutanata.


16/25

Un alt mecanism de actiune al masajului este reprezentat de aparitia, in urmacompresiunilor, ciupiturilor, framantarii sau baterii, a unor reactii interne in piele, cu formarea incadrul metabolismului acestuia, a unor produse metabolice care trec in circulatia generala.

Un alt mod de actiune al masajului este cel manifestat asuptra lichidelor interstitiale,cand acestea sunt in exces in spatiile interstitiale ale tesutului conjuctiv, masajul sa intervina

favorabil ajutand la resobtia in sange, pentru a putea fi eliminate apoi. Rezulta o imbunatatire aconditiilor circulatorii si o reducere a efortului inimii, care are de mobiliozat o masa de lichid maimica.

- Descrierea anatomica a regiunilor cervico- dorso- lombare:Scheletul zonei este alcatuit din coloana vertebrala, centura scapulohumerala, cutia

toracica si centura pelviana.Coloana vertebrala este alcatuita din 32- 33 vertebre intre care se afla discurile

intervertebrale, este strabatuta, de canalul vertebral, in care se afla maduva spinarii, cu invelisurileei. O vertebra tip este alcatuita din doua parti: corpul vertebral asezat anterior si arcul vertebralasezat posterior.

Coloana vertebrala prezinta mai multe regiuni, iar vertebrele care le reprezinta vorprezenta particularitati in functie de aceste regiuni:- zona cervicala alcatuita din 7 vertebre:- zona dorsala alcatuita din 12 vertebre;- zona lombara alcatuita din 5 vertebre;- zona sacrala alcatuita din 5 vertebre sudate;- zona coccigiana alcatuita din 4- 5 vertebre sudate.Centura scapulohumerala este scheletul format din omoplat (scapula), clavicula (situata

anterior), acromeon.Cutia toracica este alcatuita din 12 perechi coaste legate posterior de coloana

vertebrala, dorsala si anterior se articuleaza cu osul stern.

Centura pelviana este alcatuita din oasele coxale (ilion, ischion) posterior se articuleazacu coloana vertebrala, iar anterior cu osul pubis.Masa musculara a zonelor este alcatuita din trapez, sterno- cleido- mastoidian, marii

dorsali, romboizi, rotunzi (mare, mic si pronator) dintati, patratul lombar, muschii fesieri.Regiunea cervicala: are urmatoarele caracteristici:

Corpul este alungit transversal, apofizele spinoase si transverse sunt bifide, iar orificiul vertebraleste triunghiular. In aceasta regiune exista 4 vertebre de trecere, printre care Atlas si Axis pre capsi 4 sau 6 spre regiunea toracala. Spre exemplu Atlasul este lipsit de corp vertebral si are forma deinel, iar arcul anterior rezulta din lipsa corpului vertebral, este mai mic si prezinta pe parteasuperioara cate o cavitate glenoida prin care se articuleaza cu condilii occipitali. Pe parteainterioara masele laterale prezinta cate o suprafata de articulare,cu Axisul. Are o prelungire inpartea superioara a corpului, numita apofiza Ondontoida, datorita asemanarii sale cu forma unuidinte. Vertebra C6 are apofiza spinoasa si apofizele transverse mai voluminoase, C7 are cea mailunga apofiza, usor palpabila sub piele.

Regiunea toracala: vertebrele acestei regiuni prezinta urmatoarele caracteristici: corpulsi orificiul vertebral sunt aproape cilindrice, iar apofiza spinoasa este indreptata in jos. Pe corpulvertebrei si pe apofizele transverse pot fi intalnite suprafetele de articulare cu coastele.


17/25

Regiunea lombara: are cele mai mari vertebre, iar printre caracteristicile lor pot fiamintite: corpul mare, neuniform orificiul vertebral in forma de triunghi, apofiza turtita lateral,apofizele transverse ascutite la capete.

Regiunea scrala: este reprezentata de sacrum, care are forma triunghiulara fiind format

din 5 vertebre, care au fuzionat intre ele. Fata anterioara a acestiu os este concava si prezinta citevalinii transversale si patru perechi de orificii sacrale anterioare. Cealalta fata- cea posterioara- areforma convexa si prezinta patru perechi de orificii scrale, anterioare pe unde ies nervii sacruluiexterior si a crestei sacrale.

Spre varf prezinta hilul coxal, care reprezinta deschiderea canalului vertebral. Marginilescrului se articuleaza cu oasele coxale, formand bazinul. Baza lui este indreptata in sus si searticuleaza cu ultima vertebra lombara L5, formand un unghi numit promotoriu, iar varful esteindreptat in jos si se articuleaza cu coccisul.

Regiunea coccigiana: este formata din asa numitul os coccis, care prezinta o baza dearticulare cu segmentul sacral si un varf ce participa impreuna cu acestea la formarea bazinului.

Muschii coloanei cervicale:Regiunea spatelui si a cefei este reprezentata de o masa musculara bine dezvoltata.

Muschii din aceasta regiune sunt situati in 5 planuri:1. primul plan, cel superficial cuprinde doi muschi: trapezul si marele dorsal. Trapezul

are o forma triunghiulara, avand originea pe coloana cervicala de la C1 la C7 si insertia pe spinaomoplatului. Trapezul are o pozitie, postero- superioara, rolul sau este cel de a mentine pozitiaverticala a capului, de a ridica si de a apropia omoplatii.

Marele dorsal este asezat in partea postero inferioara a spatelui. Este un muschi lat deforma triunghiulara, cu fibrele orientate sus- jos, dar intr- o parte oblici. Are originea pe apofizelesopinoase de la T7 la T12. este asezat sub trapez, pe fascia lombo- dorsala si pe creasta iliaca.

Locul sau de insertie este cel de pe santul bicipital al coloanei, actiunea sa este de a apropia bratulde corp (aducere) si de a ajuta corpul la ascensiune, in care in primul rand, este solicitat sistemulmembrelor superioare.

2. in alt plan se afla muschii subtrapezi si romboizi; muschi ce isi au originea peultimele vertebre cervicale si primele vertebre toracale. Insertia lor se face pe marginea vertebralaa omoplatului ( scapula), pr3ecum si pe ridicatorii scapulari, cu originea pe ultimele vertebrecervicale si insertia pe unghiul medial al scapulei. Rolul sau este de a actiona asupra muschilor, dea contribui, la apropierea coloanei si la ridicarea lor.

3. in al treilea plan se gasesc muschii: micul dintat posterior- superior si cel dintatposterior- inferior. Primul dintre ei isi are originea la C7, T1 si T3 si insertia pe coastele 2- 5.Aurolul de a ridica coastele , cel de-al 2-lea isi are originea pe T11,T12,L1,si L2, insertia pe coastele a12-a si contribuie la coborirea coastelor.Planurile profunde cuprind muschii jgheaburilorvertebrale,care au caracter metameric,sint segmentati si formeaza patru sisteme:

-intertransversal;-interspinalul;-transverspinalul;-spinotransveralul;


18/25

a) sistemul intertransversal formeaza o masa compacta care spre cutia toracica, se impartein trei coloane musculare, care ajung pana la regiunea cefalica. Aceste coloane sunt: coloanamediala cu muschiul spinal; coloana mijlocie cu muschiul lung al santurilor vertebrale.

b) sistemul interspinos cuprinzand 7- 8 perechi de muschi vertebrali, 3- 4 perechi toracali sipatru pereti lombari si avand in principal rol de extensie.

c) sistemul transversospinos cuprinde semispinali, multifizi si rotatori. Ei fac rotatiacoloanei cervicale, flexia coloanei vertebrale si extensia ei.d) sistemul spinotransvers cuprinde muschiul splenius al capului si gatului si face rotatia si

extensia capului.

Vascularizatia coloanei vertebrale:Coloana vertebrala prezinta la nivelul sau artere, vene si capilare, care o iriga si care- i

asigura nutritia. Referitor la arterele care ajung la nivelul coloanei vertebrale putem spune ca elenu sunt altceva decat ramificatii si ramuri colaterale, provenite din ramificarea si bifucarea artereiaorte- cea mai voluminoasa artera a corpului omenesc.

Artera aorta porneste din ventricolul stang al inimii printro dilatatie, numita bulb sau

mare sinus aortic. Iesind din pericard artera se curbeaza spre stanga, in jos, formand carja aorticadupa care coboara aproximativ, paralel cu coloana pana in dreptul discului vertebral dintrevertrebele L1 si L5 cand se trifurca si da nastere la doua artere iliace, comune, si o artera scralamedie. Segmentele cuprinse intre carja aortica si arterele iliace, poarta denumirea de arteradescendenta care este impartita intr- o portiune toracala, situata deasupra diafragmei si o portiuneabdominala, asezata sub diafragma. De pe fascicolul aortic se desprind numeroase ramificatii careiriga diferite organe.

O parte din sangele arterei aorte va ajunge in arterele subclaviculare din care in dreptulvertebrei C7 se va desprinde artera ventrala. Acesta trece prin orificiul de la baza apofizelortransverse ale primelor 6 vertebre si patrunde in craniu prin marea gaura occipitala.

Prin unirea a doua artere vertebrale pe linie mediana se formeaza trunchiul bazinelor

care pe partea anterioara a fruntii se bifurca si formeaza arterele cerebrale posterioare, atat intraiectul intraacromion cat si in cel extracomion.Arterele lombare sunt in numar de4, dispuse in perechi si pornesc de pe partea

posterioara a aortei. Fiecare artera lombara da o ramura dorso spinala, care vascularizeaza muschiidin jgheaburile vertebrale meningele rahidian si maduva spinarii.

Aorta descendenta da nastere la 3 artere la nivelul vertebrei L4: artera sacrala medie sidoua artere iliace comune.

Artera sacrala medie se gaseste defapt in continuarea arterei abdominale, ia este foartesubtire si merge pe fata superioara a vertebrei L5, a sacrului si coccisului si da ramuri la muschiidin aceasta regiune la colana vertebrala si rect.

Artera iliaca comuna se bifurca la nivelul vertebrei L4 formand artera iliaca comunastanga si dreapta.

Inervatia coloanei vertebrale:Inervatia coloanei vertebrale este realizata de catre nervii spinali.nervii spinali sau

rahidieni, impreuna cu cei cranieni, formeaza sistemul nervos periferic.reprezinta caile deconducere a influxului nervos periferic la maduva si invers.ei au rezultat prin unirea fibrelornervoase ale radacinilor posterioare si anterioare care strabatind cele trei invelisuri ale maduvei


19/25


20/25

venos catre inima mai mult cu radacina mainii, ritmul este lent, aceasta apasare este in functie deadaptarea tesutului.

- o alta forma de netezire este netezirea cu doua degete departate de o parte si de altaa coloanei vertebrale cu aratatorul si mediu, cu spina vertebrala intre degete, pe partea noastra si pecea opusa.

- o alta forma de netezire este netezire4a romb care se face la regiunea lombara pemuschii patratul lombarDupa netezire urmeaza a 2-a manevra principala este petrisajul sau framintarea

specifica musculaturii.Se executa intotdeauna cu toate formele transversale pe fibra musculara infelul acesta ajutind la tonifierea musculaturii.

Manevra framintare consta in compresiuni si relexari transversale pe fibra musculara sichiar stoarceri ale ei.Aceste compresiuni se fac intre el police si cele 4 degete care se string ca sicind ar fi un singu deget si intotdeuna se are grija ca aceste compresiuni sa fie facute cu pulpadegetului nu ci varful degetelor, fara sa scape fibrele musculare din mana. Formele framantariisunt: framantarea cu o mana in care se fac pe straturi musculare unde timpul de compresiune esteegal cu timpul de relaxare avand grija sa mergem in deaproape cu aceste compresiuni fara sa

sarim, ridicand muschiul de pe planul osos ca sa actionam mai mult la aceasta contractibilitate.- o alta forma de framantare este framantarea cu doua maini unde mainile se aseazauna in fata celeilalte facem compresiunile si relaxarile simultan cu ambele maini, in felul acestaactionam mai puternic asupra fibrelor muisculare decat framantarea cu o mana, este ceva mai durase face pe aceleasi straturi.

- Contratimpul este una dintre ultimele forme ale framantarii, care se executa tottransversal pe fibra musculara, mainile una langa alta cu singura deosebire in timp ce facemcompresiunea cu mana dreapta, cu mana stanga pregatim muschiul pentru a face compresiunea intimp ce cealalta mana relaxeaza. In felul acesta muschiul este stors, marind si mai multcontractibilitatea fata de framantarea cu doua maini actionand mai puternic dacat toate celelaltemanevre.

- Alta forma a framantarii este geluirea care se executa la coloana vertebrala cu douadegete departate, pentru muschii proprii ai coloanei vertebrale (spinali interspinosi) care se executacu degetul aratator si mediu flectand degetul de la ultima articulatie si tragand cu pulpa degetuluimuschii profunzi cu mici pasi numinduse geluire, pasind scurt se face si intercostal pe straturileintramuscularecu doua trei degete apropiate.

Frictiunea: -spre deosebire de framintare specifica elementelor anatomice dintr-oarticulatie specifica santurilor intramuscularii,insertiilor muscularii.Ea are actiune de capatare atendoanelor si ligamentelor a elasticitatii si relaxarea tendoanelor antiinflamatoare la bursaseroasa si indepartarea lichidelor de staza dintre fascicolele musculare resorbtia lor si eliminareacatre organele escretoare.Frictiunea consta prin apasari si miscari circulare pe puncte executate cupulpa degetulu, mai puternic deget peste deget avind si actiune reflexa asupra organelor internecare sunt in suferinta .are mai multe forme:

- frictiunea deget peste deget;- frictiunea cu doua degete departate, aratator si mediu care se face la coloana

vertebrala si intercostal;- frictiunea cu doua degete apropiate se face pe muschii paravertebrali sau pe

santurile grupurilor extensor si flexor;- frictiunea cu pumnul se face pe muschii bine dezvoltati (muschi fesieri, cvadricepsi

si tricepsul femural)


21/25

Tapotamentul: nu se face.

Vibratia: consta in trenuri vibratorii cu o mana sau cu doua maini, ritmice de- alungulfibrelor musculare care se fac tinand incordat bratul din articulatia umarului si cotului, iar cu

falangele facem trenuri vibratorii ridicand radacina mainii, dar acestea se fac de sus in jos nulateral standa, dreapta sau invers.Formele vibratiei sunt:- cu palma intreaga;- cu doua palme

Masajul se incheie cu netezireDupa terminarea masajului dorsal pacientul este ridicat in sezut pentru a i se putea

executa masajul in zona cervicala. Se executa tot un masaj sedativ, dar pe alte directii, framantarilese incep de la gaura occipitala si se coboara in jos pana la C7 apoi se inconjoara umerii pana laacromion. O alta forma a netezirii este cand mana maseourului se muleaza pe gatul pacientului,

alta este cu degetele merdius si index pe langa coloana vertebrala, se coboara de la gaura occipitalapana la C7.

Mobilizarea articulatiilor (Kinetoterapia):Incepe din perioada repausului la pat cu exercitii izometrice. Obiectivul fundamental al

terapiei spondilitei este mentinerea mobilitatii segmentelor neafectate si inbunatatirea acesteia,atunci cand este diminuata datorita proceselor inflamatorii- osifiante. Acest obiectiv se realiyeayain primul rand prin miscare. Pentru a avea rezultatele dorite kinetoterapia trebue instituita precoce,individualizata, adaptata la forma clinica si stadiul evolutiv al fiecarui pacient in parte. Este bine casedintele individuale de kinetoterapie sa fie precedate de practica unei tehnici de relaxare ca si aunor exercitii de gimnastica respiratorie.

Pacientul se va aseza pe salteaua de gimnastica intr- o pozitie potrivita exercitiului deexecutat. Dupa relaxarea si exercitiile de gimnastica respiratorie prealabila, efectuate in decubitdorsal vom incerca adoptarea pozitiei sezand pe saltea cu trunchiul flectat in forma de secera,cerand bolnavului ca dupa inspiratii adanci sa mareasca flexia trunchiului. In felul acesta urmarimlargirea spatiilor intercostale cunoscut fiind ca cutia toracica a unui spondilitic este fixata in expir.Dupa diminuarea durerilor si a inflamatiilor, se incepe mobilizarea dinamica, izometrica,progresiva a coloanei vertebrale si a articulatiilor periferice. Gimnastica medicala face parte dinprogramul zilnic al bolnavului.

Tehnicele cele mai folosite in kinetoterapie sunt mobilizarile active libere. Sedintele deexercitii pentru a putea fi bine suportate de bolnavi este necesar sa fie in totdeauna precedate demasaj ca si de scurte extensii pasive. De asemenea este necesar ca uneori inaintea sedintei degimnastica sa i se dea bolnavului, in functie de indicatiile medicului, un medicament analgic sidecontracturant. Cele sase pozitii recomandate pentru exercitiile izometrice sunt:

- culcat- in genunchi- asezat- in ortostatism- in pozitie cvadrupedica


22/25

Ele solicita in mod diferit coloana vertebrala permitand dozarea intensitatiiprogramelor. Pozitia cvardupedica, spre exemplu permite extensia, solicitarea intregii coloane, catsi a unor segmente vertebrale separate. Prin ortostatism, bolnavul depune un efort mai mare, spredeosebire de efortul din decubit care este mult mai mic.

Exercitii fizice de recuperare:Au un foarte important rol, ele contribuind la reducerea gradului de infirmitate la careeste condamnat bo9lnavul de spondilita anchilozanta, redarea in masura posibilitatilor, afunctionalitatii coloanei vertebrale. Exerciitiile pot fi generale, care intereseaza intreaga coloana,cat si locale, aplicate fiecarei regiuni. Exercitiile pentru mobilizarea coloanei in intregime, pot fifolosite mingi, cercuri, bastoane, precum si scripeti si greutati.

In particular pot fi amintite:- exercitiile pentru mobilizarea coloanei cervicale din pozitie sezand, mobilizari

active libere de flexie, extensie , lateralitate si rotatia capului.- Executatea acelorasi miscari din pozitie cvadrupedica;- Sezand cu bratele intinse orizontal se fac miscari alternative ale acestora inapoi;

- Din pozitie sezand cu bratele intinse orizontal se atinge alternativ genunchiul stangcu ureghia dreapta si cel drept cu urechia stanga;- Din ortostatism se arunca mingii in sus si se prind.

Exercitii pentru mobilizarea coloanei toracale:- din decubit dorsal cu genunchii flectati si bratele extinse lateral, se executa

aducerea genunchilor la piept si revenire;- din pozitie sezand, inclinatii laterale ale trunchiului si rotirea lui;- din pozitie gvadrupedica;- ridicarea in extensie proximala a membrelkor inferioare, concomitent cu flectarea

membrelor superioare din coate;

- aruncate brusca a bratelor inainte si lateral;- ridicarea trunchiului concomitent cu bratele;- se efectuiaza tararea pe burta;

Exercitii pentru mobilizarea coloanei lombare:- din decubit dorsal se efectuiaza flecsii ale gambei pe coapsa si ale coapsei pe bazin,

cu fiecare membru inferior si apoi cu gambele;- din decubit ventral se efectueaza extensii ale membrelor inferioare, cu genunchii in

extensie;- din decubit cu coloana flectata, se fac flexii si extensii ale coloanei lombare in

zurul bazinului;- sezand cu genunchii flectati, se executa flexii anterioare si redresari ale coloanei;- din ortostatism se executra aceleasi miscari;- cu o mana pe bara si cu membru inferior opus pe un plan mai inalt, se executa

flexii anterioare ale trunchiului si arcuit;- din pozitie cvadrupedica se efectuiaza flexii ale treunchiului si extensii,

concomitent cu extensii alternative ale membrelor inferioare;- din aceiasi [pozitie se efectuiaza curbari si depresionari ale coloanei, apoi trunchiul

se indreapta spre dreapta sdi stanga, iar pelvisul concomitent in directia opusa;


23/25

- suspendat, membrele sunt balansate pe rand dreapta- stanga.Toate aceste miscari vizeaza, prin urmare, mobilizarea coloanei, combaterea atrofiei

musculare si sporirea capacitatii vitale. Aceste exercitii kinetoterapeutice, pot incepe imediat ceperioada algica sa atenuaty. Inafara de gimnastica aplicata din timpyul internarilor, de miscarileefectuate in bazinele cu apa calda, in statiunile balneoclimaterice: Mangalia, Techirghiol, Puciosa,

bolnavii trebue desprinsi sa faca exercitii la domiciliu. Trebue facut totul pentru familiarizarea catmai deplina a bolnavului cu atitudinea fata de afectiunea de care sufera, pentru mobilizarea cat maideplina a capacitatilor sale, in vederea aducerii aportului sau actiuv la reducerea intimitatii sale sila realizarea unei colaborari cat mai eficiente cadru medical- pacient.

Dupa executarea individuala a exercitiilor, se trece, in etapa urmatoare, la kinetoterapiein grup .Pe cit posibil, grupele vor fi alcatuite din pacienti cu forme clinice asemanatoare.

Sedintele vor avea loc , la inceput zilnic, timp de 2-3 saptamini apoi de 2-3 ori pesaptaminain sala de gimnastica(a sanatoriului sau policlinicii, eventual in bazinele pentrukinetoterapie.

Terapia ocupationala:

Reprezinta forme prelungite si specializate de kinetoterapie intre ele existind uneledeosebiri de nuanta.Terapia ocupationala foloseste intregi serii de aparate si instalatii inscopulimbunatatirii de efectuare a unor munci sau a deprinderii unor jocuri distractive.

Bolnavii cu S.A. trebue sa fie convinsi ca perspectivele lor functionale depind deseriozitatea cu care se supun recomandarilor medicale si ca oricat le- ar fi de greu sa inteleaga,beneficiile terapeutice nu depind atat de medicatie cat si de un program strict de exercitiu fizic alecarui reguli au fost prezentate mai inainte. Spondiliticul are nevoie de ingrijire de tratament. Inacest contexzt saunt aspecte asle ambiantei si activitatilor cotidiene.

Bolnavii cu S.A. trebue sa- si conserve greutatea corporala ideala, pentru a nusi incarcain mod inutil coloana vertebrala si articulatiile portante. In rarele cazuri de predispozitie lasuprapondere sau obezitate i- si gaseste loc dieta hipocalorica, dar nu carentata. Utilizarea

antiinflamatoarelor nesteroidiene in cura, de obicei indelungata, expune bolnavii, cum sa vazut lareactii adverse de tip dispeptic in cat in regim alimentar de crutare a tubului digestiv ar putea finecesar. Daca aceste substante sunt, cium se intampla cel mai fregvent, butazolidinice capabile saproduca retentie hidrosalina, se recomanda regimk hiposodat, cel putin in perioada dozajului inaltdin cadrul curei de atac. Ideia dependentei puseurilor de activitate ale S.A. de colonizare aintestinului cu kbsiella, germen care provine din alimentatie (salate, mese reci), a condus laincercarea combaterii bolii cu mijloacele dietetice adegvate. Rezultatele au fost negative.

Fumatul este contraindicat bolnavilor cu S.A. din motive de principiu si din altele inrelatie cu insasi boala. Intoxicatia tabacica este un factor nociv in plus intr- o boala inflamatoarecronica si care uneori necesita tratament medicamentos nu lipsit el insusi de nocivitate.

Activitatile zilnice ale bolnavilor cu S.A. trebue dirijate in mod corespunzator, pentru aevita sau minimaliza factorii susceptibili sa favorizeze deformarile caracteristice.

In consecinta trebue evitate prestyatiile motorii care abuzeaza de flexia cervicala si saudorsala. In timpul cititului si pentru urmarirea programului la televizor tinuta privirii trebue sa fieplasata la nivelul ochiului sau putin mai sus pentru a abliga subierctul sa- si conserve extensiacervicala.

Pentru ridicarea obiectelor de pe sol se prefera, in locul apecarii, preluarea acestoraprin flexia- extensia genunchilor, spatele ramanand drept. Deplasarile pe jos trebue facute la pas,


24/25

evitand pe cat posibil alergarea si salturile. Se interzice calatoria cu mijloasce de tramsport cususpensie plecara si este preferabil sa nu se abuzeze de conducerea indelungata a autoturismului.

Spondiliticii cu coloana fuzionata se pot ajuta ion manevrarea diferitelor obiecte princlesti sau adaptarea unor prelungitoare potrivite. Blocarea rotatiei cervicale face uneoriu utilamkontarea de oglinzi retrovizoare la domiciliu sdau pe autoturism.

Bolnavii cu flexie cervico dorsala fixata i- si pot inbunatati campul vizual, altfelextrem de limitat inainte prin purtarea ochelarilor cu lentile pizmatice. In sfarsit cei cu dificultatide ambulatii trebue sa recurga la mijloace ajutatoare ale mersului, de la cele simple pana lacarucioare, autopropulsate. Pe langa programul kinezologic cotidian obligatoriu, bolnavii cu S.A.trebue incurajati spre o activitate sportiva adegvata. Alergarile (jogging) sporturile de contact sdaucele care favorizeaza flexia treunchiului (ciclism, bowling, etc) sunt contraindicate.

Pot fi practicate jocurile jocurile cu racheta(tenis, badminton tenis de masa)sau cumingea (volei,aruncari la cos)chiar cu note de competivitate.Inotul este un mijloc ideal de amobiliza coloana vertebrala fara a incarca .Stilurile recomandate sint crowl pe spate, brasse si cellateral.Ideal ar fi ca fiecare bolnav sa- si inceapa ziua cu o jumatate de ora natatie in apa incalzita.Alte activitati sportive recomandate sunt: plimbarea, turismul si schiul de fond.

S.A. este o boala a varstyei productive si marea majoritate a suferintilor sunt aptipentru a desfasura o activitate profesionala potrivita. Ca regula generala, reorientare profesionaladaca este necesara, interzice activitatile ca obliga in pozitii incordate si flexie, acordand preferintacelor care presupun o schimbare a atitudinilor corpului (sortator, vanzator curier, controlor decalitate, etc).

Orarul de munca trebue sa fie flexibil si sa permita cel putin o perioada de relaxare saudimpotriva de exercitiu fizic in cursul celor opt ore. Alegerea muncii tine seama de asemenea deposibilitatile de deplesare ale bolnaqvului. In lipsa unor oferte de serviciu exterior se poate recurgela solutia muncii la domiciliu, facilitate de o serie de adaptari ale mijloacelor productive.

In mediul lor familial, spondiliticii cu forme avansate de boala se vcad, uneori insituatia de a- si pierde afecvtiuneaq si solicitudinea partenerului conjugal si a copiilor. Esterolul

medicului de a face ca membrii familiei sas inteleaga natura bolii si posibilitatile lor de prevenireahandicapului motor grav, cu scopul de a incuraja eforturile sustinute, si adesea generatoare dediscomfort pentru altii, pe care trebue sa le faca zi de zi bolnavul in scopul conservarii functionare.

Activitatea sexuala poate pune probleme spondiliticului dinj cauza rigiditatii spinale.Lipsa de informatii, teamna, naivitatea si rusinea pot fi cauzele pentru care acest aspect importantal vietii familiale este lasat laoparte, generand aminozitati, si in cele dim urma compromiterearelatiilor in cadrul cuplului conjugal. Este deci necesar ca prin discutii, in care falsa pudoare nu arece cauta, medicul sa caute solutii, care in principiu, tin de adaptarea practicilor sexuale la limitareafunctionala a cazului respectiv.

Ca boala cu determinism genetic, S.A. poate face obictul sfatului genetic, singuramasura de profilaxie cu oarecare sanse de succes. In familiile in care unu dintre soti este spondiliticsi poarta antigenu H.L.A.- B27 pozitiv este de 50%.

Tratamentul balneologic (ape minerale, namoluri):Pe langa programul terapeutic deschis se vor sdauga in statiunile de profil:- bai cu ape minerale;- bai cu ape termale;- bai cu plante si sare;- bai cu namol.


25/25

Mediul ambiant ca si esirea din mediul obisnuit va grabi pacientului vindecarea sicorectarea starii psihice. Se recomanda statiunile: Ocna Mures, Slanic Moldova, Caciulata,Calimanesti, Baile Felix, Baile 1Mai, Baile Herculane. Vatra Dornei, Eforie Nord,Techirghiol,Mangalia, Amara, Sovata.

BIBLIOGRAFIE

1. Spondilita anchilozanta- Dr. Gheorghe Lascarache si Dr. Ioan Gutiu- EdituraMedicala- Bucuresti 1985

2. Compediu de Reumatologie- Eugen D. Popescu, Rucsandra Ionescu- Editura Tehnic1999

3 Fizio- Kinetoterapia si Recuperarea Medicala si Afectiunile aparatului locomotor- I.E. Roslav Kiss

1. Kinetologia, Profilactica, Terapeutica si de recuperare- Dr. Tudor Sbenghe .

60352030 Spondilita Anchilozanta Masajkinetoterapie Ro

Documents

Transcript of 60352030 Spondilita Anchilozanta Masajkinetoterapie Ro