Mușchi (plantă)Covor muşchi în Munţii Bucegi

Mușchii, (Subregnul Bryophita) sau briofitele, cum sunt denumiți în literatura științifică, cuprind aproximativ 25.000 de specii de plante. Ei sunt răspândiți pe tot globul, începând cu zonele calde și ploiose tot timpul anului, cum este zona ecuatorială și sfârșind cu zonele caracterizate prin

temperaturi extrem de scăzute, cum sunt zonele polare. În toate zonele climatice ei preferă biotopurile umede.

•

Caracterele generale ale Subregnului Bryophita

Mușchii au corpul vegetativ lipsit de vase conducătoare adevărate,

numit tal cormoid .

Organele de reproducere sexuată, anteridia și arhegonul, sunt

pluricelulare, iar ciclul vital este haplodiplofazic.

Mușchii inferiori

Mușchii inferiori mai pastrează multe caractere specifice algelor. Corpul

vegetativ, este un tal lamelar care se fixează în sol cu ajutorul rizoizilor monocelulari. Superioritatea față de alge o dovedește prezența epidermei la suprafața talului, a țesuturilor parenchimatice, cu rol asimilator și de depozitare. Din mușchii inferiori face parte Fierea pământului (Marchantia polymorpha) care traiește în locurile permanent umede, lângă izvoare și

fântani.

Mușchii superiori

Mușchii superiori au corpul vegetativ - un tal cormoid, format din tulpiniță, frunzulițe și rizoizi pluricelulari, care sunt analoage cu organele vegetative ale plantelor vasculare. Exemplu esteMu ș chiul de pământ (Politrichum

commune).

Inmultirea muschilor se face asexuat prin spori si sexuat prin celula ou sau zigot.

Importanța mușchilor

Muschii sporesc pătura de humus de pe stânci;

Protejează solul împotriva eroziunii;

Turba, care se formează în locurile mlăștinoase din resturile parțial descompuse ale mușchiului de turbă (Sphagnum), este utilizată ca îngrășământ organic, combustibil, material izolant.

Denumiri populare: Muschi-de-munte, muschi-cret, jebg hiu-de -munte.Descriere: Lichen cartilaginos, ramificat, cret,de culoare galbuie, verde-cenusiu sau cafenie, care creste in locuri uscate din regiunea alpina.Se foloseste: Muschiul, care contine o grupa de zaharuri, un principiu amar si substante mucilaginoase care-i dau insusirea emolienta si calmanta.Indicatii terapeutice: Pentru tuse si rsaturi ale femeilor insarcinate, stimuleaza secretia biliara si pancreatica, marind pofta de mancare.Mod de administrare: Ceaiul din muschi-de-piatra se foloseste cu bune rezultate contra tusei si rsaturilor rebele ale femeilor insarcinate, stimuleaza secretia biliara si pancrcaUca, marind astfel pofta de mancare.Ceaiul se prepara dintr-o lingurita de muschi, care se opareste cu 250 ml apa clocotita in care s-a dizolt un rf de cutit de bicarbonat de sodiu. Dupa ce clocoteste 5 minute, ceaiul se lasa la racit, apoi se strecoara si se indulceste. Se bea rece pentru oprirea rsaturilor si cald pentru celelalte boli. Se poate lua si in amestec cu lapte. Deoarece este foarte amar, mu schiul-de-piatra se prefera a fi folosit sub forma de tinc-tura, din care se iau 30-50 picaturi in 24 ore. Tinctura se prepara prin macerarea timp de 8 zile a 20 g muschi in 100 ml alcool de 70°.

Muşchii (Bryophyta) sunt cele mai primitive, sub aspect structural, plante superioare, considerate pionieri vegetali, întrucât primii se instalează pe substratul lipsit de sol (stânci, nisip etc.), contribuind la formarea stratului de humus. Având o plasticitate ecologică vastă, muşchii sunt răspândiţi pe întreaga Terră, cu precădere în zonele montane şi forestiere.

Alături de licheni, muşchii sunt indicatori valoroşi ai gradului de poluare a atmosferei cu SO2, CO2, ioni de metale grele (Pb, Zn, Hg, Cd).

În rezervaţia „Codrii” au fost evidenţiate 69 de specii de muşchi, dintre care 7 specii – muşchi hepatici şi 62 de specii –muşchi verzi. După substratul populat se evidenţiază 2 grupe de muşchi: corticoli şi tericoli. Muşchii corticoli enumeră 24 de specii (34,7%) din 12 familii, iar cei tericoli – 45 de specii (65,3%) din 16 familii. Sub coronamentul arboretului habitează 21 de specii, în poieni de pădure, liziere şi pante deschise – 14 specii, iar în locurile înmlăştinite – 10 specii.

Cele mai numeroase grupe ecologice sunt muşchii mezofili constituind 33% şi xeromezofili 22% Fig.2

Brioflora rezervaţiei este reprezentată prin diverse elemente geografice. Din numărul total de specii, 49% reprezintă formele nemorale, după care urmează cele boreale – 32%, aride – 12% şi cosmopolite – 7% (Fig.3).

Majoritatea speciilor habitează în şleaurile de deal cu gorun şi fag, făgetele amestecate de limită inferioară pe versanţi umbriţi. Muşchii epifiţi se dezvoltă abundent pe ritidomul arborilor bătrâni, iar cei tericoli formează învelişuri. Dintre briofitele rare care necesită ocrotire, face parte Homalia trichomanoides B.S.G.,specie vulnerabilă, inclusă în „Cartea Roşie a Republicii Moldova”.