Incalzirea globala a fost în atentia specialistilor de peste 40 de ani, dar pîna acum ne-am autocomplacut în nepasare si ignoranta. Pîna nu demult oamenii de stiinta au imbratisat ideea ca fenomenul incalzirii globale va cauza schimbari majore si probleme acute în lume, dar în modul lor de gindire scenariul prevedea ca acestea se vor intimpla intr-o perioada cuprinsa undeva intre 50 si 100 de ani si ca abia atunci se vor face resimtite efectele.

Ideea generala era aceea ca incalzirea globala este un proces lent si ca umanitatea va avea timp sa descopere solutii ingenioase la toate problemele. Noi dovezi extrem de bine documentate sugereaza ca acest scenariu este complet gresit si ca mai degraba trebuie sa ne pregatim schimbari climatice deosebit de abrupte.

Dacă până acum nu s-a făcut mai nimic, decât s-a discutat despre această încălzire globală, dacă nu s-au luat măsuri necesare în vederea stopării extinderii ei, în sensul ca oamenii (şi nu numai cei de ştiinţă) să conştientizeze adevăratul pericol şi consecinţele acestuia asupra întregii omeniri, azi, sunt multe de făcut. Evident că în primul rând va trebui să se diminueze mult consumul de CO2, dar la baza acestei idei trebuie să stea salvarea planetei, un lucru cert care trebuie înţeles de toţi.

În ultimii ani am simţit cu toţii că diferenţa dintre anotimpuri dispare, iar fenomenele extreme, de la inundaţii catastrofale şi incendii uriaşe, la furtuni iscate din senin şi chiar tornade, tind să devină obişnuinţă.

Cei mai calzi 15 ani din istorie s-au înregistrat în doar două decenii, în timp ce ultimii 50 de ani au constituit cea mai caldă perioadă traversată de Europa într-un mileniu.

Efectele încălzirii globale sunt dramatice şi se produc sub ochii noştri. O aşezare din Marea Britanie dispare, înghiţită de apele mării. La fel s-ar putea întâmpla în 30 de ani şi cu oraşe mari, cum ar fi Londra.

Cei mai „fierbinţi“ zece ani s-au petrecut din 1995 şi până în prezent, iar animalele sunt influenţate de caldura globală, dar şi de recentele schimbări de temperatură, conform unui articol publicat de „The Guardian“. Unele specii, cum ar fi marmotele, ies prematur din hibernare, altele slăbesc, iar ciclurile de împerechere a păsărilor, reptilelor şi broaştelor ţestoase au fost date peste cap. Ecosistemul este un lanţ foarte delicat şi a fost derutat de schimbările vremii.

Fenomenele neobişnuite readuc în discuţie încălzirea globală. Potrivit constatărilor meteorologilor şi climatologilor, fenomenele extreme precum tornadele, variaţiile mari şi bruşte de temperatură sau intensificările vântului sunt mult mai frecvente în ultimii ani decât în trecut.

Încălzirea globală a devenit de la un timp „posibila“ explicaţie a tuturor fenomenelor naturale neortodoxe: deplasarea tropicelor, extinderea deşerturilor, valurile reci şi, nu în ultimul rând, intensitatea uraganelor.

Oameni de stiinta precum, Michael Mann de la Universitatea din Pennsylvania, si Kerry Emanuel de la “Massachusetts Institute of Technology”, prevad, de altfel, şi o serie de efecte viitoare ale încălzirii globale. O planetă mai caldă va avea şi mai multe precipitaţii, în opinia lor, dar oamenii nu vor avea capacitatea de a gestiona cantităţile mari de apă.

Tim Barnett, de la Institutul de Oceanografie “Scripps”, sustine că viitorul va aduce mai multă ploaie şi mai puţine zăpezi. De altfel, în ritmul de topire a gheţarilor, aceştia vor disparea cu totul în numai câţiva zeci de ani.

O alta consecinta a incalzirii globale o reprezinta si „topirea permafrost-ului” in zone intinse.

Consecintele unei astfel de degradari sunt extrem de periculoase pentru populatia din aceste regiuni.

Pe langa topirea calotei glaciare, slabirea curentilor marini, ce risca sa scada temperatura in zona Angliei si a Peninsulei Scandinave, noile simulari realizate de Centrul National pentru Cercetari Atmosferice avertizeaza asupra topirii solului inghetat, cunoscut subnumele de permafrost, din zona Canada, Alaska, Rusia.

Cercetatorii avertizeaza ca, pana in 2050, jumatate din suprafata acoperita cu permafrost s-ar putea topi, acest procent ajungand la 90 in 2100.O consecinta imediata a acestei topiri este eliberarea in atmosfera a unei cantitati uriase de carbon.

Permafrost-ul se defineste ca solul care mentine o temperatura sub 0 grade Celsius pentru cel putin doi ani si are in compozitie doua straturi: unul activ, ce se intinde de la cativa centimetri de suprafata pana la cativa metri, care se topeste in timpul verii si reingheata pe timp de iarna, si altul care ramane inghetat pe toata perioada anului.

(foto: Vladimir Romanovsky, Geophysical Institute, University of Alaska Fairbanks)

Cresterea temperaturii globale din ultima perioada a afectat zone intinse de permafrost in regiunea centrala a Alaskai, unde solul a cedat datorita topirii ghetii. Consecintele unei astfel de degradari sunt extrem de periculoase pentru populatia din aceste regiuni si se pot vedea cu ochiul liber: autostrazi distruse si case destabilizate.Pe langa efectele care se vad, exista si partea nevazuta, care contribuie la cresterea nivelului oceanelor.

Alta consecinta o prezinta si topirea ghetarilor in zona arctica, curentii calzi din zona arctica risca sa topeasca toata gheata din acea zona si sa aduca intreg sistemul arctic intr-un stadiu in care s-a mai aflat doar acum un milion de ani. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de catre Jonathan T. Overpeck, de la Universitatea din Arizona, si colegii sai.

O astfel de dezghetare masiva ar cauza cresterea nivelului marilor si oceanelor, inundand zone intinse de coasta. De altfel, topirea ghetarilor a afectat deja ecosistemele din Alaska, Canada, Rusia, Siberia, zona Scandinava si Groenlanda.

"Diferenta majora intre zona arctica si restul lumii nepolare este prezenta ghetii in pamant (permafrost), in ocean si pe pamant", a spus Jonathan T. Overpeck. De-a lungul timpului, zona arctica a cunoscut ere glaciare, cand gheata acoperea zone America de Nord si Europa si perioade calde, cand gheata se retragea, tendinta care are loc de peste 10.000 de ani. Studiind formatiuni glaciare si sedimente marine, oamenii de stiinta si-au facut o imagine destul de buna a invelitoarei variatiei climei arctice din ultimul milion de ani.

Echipa de cercetatori a sintetizat toate datele cunoscute despre zona arctica si a definit componentele cheie ale sistemului actual. In plus, acestia au identificat cum interactioneaza componentele acestui sistem, inclusiv efectele unei componente asupra celeilalte.

Un exemplu de astfel de efect este urmatorul: suprafata alba a ghetii de la suprafata apei reflecta radiatia solara. Totusi, pe parcursul topirii ghetii, oceanul absoarbe din ce in ce mai multa radiatie solara, ducand astfel la accelerarea topirii. In plus, fata de topirea ghetii din apa si de pe pamant, Overpeck a avertizat ca permafrost-ul, zona de pamant inghetat din zona arctica, se va topi si el, ceea ce va creste cantitatea de gaze de sera emisa in atmosfera. Overpeck spune ca singura metoda de a incetini acest fenomen este reducerea gazelor de sera produse de om.

Potrivit unui studiu al Institutului de Meteorologie Max Planck din SUA si a unui model simulat al acestora, pe parcursul urmatorilor 100 de ani clima Pamantului va suferi schimbari majore.

Meteorologii estimeaza ca gheata de la Polul Nord va ajunge sa se topeasca complet in timpul sezonului de vara. In plus, in Europa, fenomenele meteorologice extreme vor creste in frecventa si intensitate.

Pana la sfarsitul secolului, temperatura globala va creste cu pana la 4 grade, ceea va determina o crestere a nivelului oceanelor cu pana la 30 de centimetri.

In Europa, verile vor fi mai uscate si mai calduroase; iernile vor deveni si ele mai uscate, dar va creste si umiditatea in sezonul rece. O alta consecinta a incalzirii globale va fi cresterea cantitatii de precipitatii si, evident. a inundatiilor.

Pentru a verifica acuratetea modelului, cercetatorii au simulat clima din secolul trecut si au comparat rezultatele cu cele reale.

"Ca si cercetatori, vrem sa le furnizam politicienilor date ce pot fi usor intelese, pentru ca acestia sa decida ce masuri trebuie luate la nivel politic", a declarat Guy Brasseur, directorul Institutului de Meteorologie Max Planck.

Dupa cum se stie, datorita cresterii cantitatii de gaze de sera din atmosfera, se perturba circulatia apelor oceanice, iar ultimul studiu realizat de o echipa de cercetatori de la Centrul National de Oceanografie din Southampton vine sa confirme exact acest lucru.

Potrivit acestora, curentul cald de la tropice care incalzeste Anglia si zona nordica a Europei a slabit considerabil in ultimii ani datorita incalzirii globale. In consecinta, tarile din aceasta vor experimenta ierni mult mai aspre si veri mai racoroase. Cercetatorii estimeaza ca energia implicata in procesul de transport este echivalenta cu cea produsa de un milion de centrale electrice. Harry Bryden, autorul studiului, avertizeaza ca debitul curentului a scazut cu 6 tone de apa pe secunda.

Alarmati de aceasta descoperire, cercetatorii au pus la punct o retea de monitorizare in valoare de 4,8 milioane de lire sterline, care sa furnizeze un raspuns la o intrebare presanta: "Slabirea curentului este o variatie de scurta durata sau face parte dintr-o proces devastator de lunga durata?"

"Modelele climatice arata ca, daca se opreste complet, in 20 de ani temperatura va fi cu 4 pana la 6 grade mai scazuta in Anglia si in nord-vestul Europei", a afirmat Dr Bryden.

Curentul functioneaza ca o banda de rulare care transporta caldura din regiunile ecuatoriale catre Cercul Arctic. Apa calda de la suprafata provenind de la tropice degajeaza caldura in timp ce este directionata catre nord, unde se raceste si se intoarce la tropice.

Potrivit calculelor facute de catre un grup de cercetatori de la Rutgers, nivelul oceanelor creste de doua ori mai repede decat acum 150 de ani, iar „vinovata” de toate acestea este incalzirea globala.

Statistica intocmita de echipa de cercetatori arata ca, in prezent, nivelul oceanelor creste cu doi milimetri pe an, in comparatie cu valoarea de un mm/an de acum 150 de ani.

Folosindu-se de datele obtinute in urma forajelor pe coasta New Jersey-ului, profesorul de stiinte geologice Kenneth G. Miller a anuntat un nou record al nivelului oceanelor din ultimii 100 milioane de ani. In plus, se mai arata ca nivelul de crestere de acum 5.000 de ani - pana acum 200 de ani a fost de 1 milimetru pe an."Singurul lucru care s-a schimbat de la inceputul secolului 19 si pana acum a fost cresterea semnificativa in consumul de combustibili fosili si, in consecinta, marirea volumului de gaze de sera", a explicat cercetatorul.

O alta implicare a acestor descoperiri este contrazicerea anumitor principii din stiintele geologice. Unul dintre acestea se refera la nivelul oceanelor acum 100 milioane de ani care, dupa cum afirma Miller, era cu 150-200 de metri mai mic decat se credea pana acum. Schimbarile de aceasta magnitudine sunt cauzate de modificari majore in crusta Pamantului, ceea ce inseamna ca acum 100 de milioane de ani, activitatea geologica la nivelul crustei era mult mai putin intensa decat se credea.

Un alt studiu realizat de catre cercetatorii de la Universitatea Bern a aratat ca nivelul dioxidului de carbon este cu 27% mai mari decat a fost in ultimii 650.000 de ani, iar nivelul de metan este cu 130% mai mare.

In lumina acestor doua studii, poate ar fi timpul ca Statele Unite sa ratifice tratatul de la Kyoto.