FIFO SI LIFO

METODE DE EVALUARE A STOCURILOR FUNGIBILE

Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 306 din 26 februarie 2002 defineste bunurile fungibile drept ²bunuri de orice natura care nu se pot distinge în mod substantial unele de altele² (Feleaga 2000).

Aceste metode includ:

§ metoda primul intrat - primul iesit (FIFO),

§ metoda costului mediu ponderat (CMP),

§ metoda ultimului intrat - primul iesit (LIFO).

Trebuie mentionat ca în IAS 2 metodele FIFO si CMP sunt considerate tratamente contabile de baza, iar LIFO este considerat tratament contabil alternativ (I.A.S.B. 2001).

Metoda primul intrat - primul iesit (FIFO)

Aceasta metoda presupune ca primul stoc primit este si primul vândut. Pe baza acestei metode stocul va fi evaluat la cel mai recent pret de achizitie. Costurile înregistrate în contul de profit si pierdere vor fi, prin urmare, mai mici pe baza acestei metode. Evaluarea activelor bilantiere va fi facuta la valoarea cea mai actuala dintre toate evaluarile ce s-ar obtine prin metodele elementelor grupate.

Metoda costului mediu ponderat (CMP)

Costul fiecarui element este determinat pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei si a costului elementelor similare produse sau cumparate în timpul perioadei. Media poate fi calculata pe o baza periodica sau o data cu receptia fiecarui transport, în functie de circumstante.

Metoda ultimului intrat - primul iesit (LIFO)

Aceasta metoda presupune ca ultimul stoc primit este si primul vândut. Costurile înregistrate în contul de profit si pierdere vor fi, prin urmare, mai mari pe baza acestei metode. Evaluarea bilantului va fi bazata pe pretul stocurilor achizitionate în urma cu ceva timp.

În cadrul fiecarei formule dintre cele trei acceptabile, în aplicarea practica a acestora exista numeroase alternative. De exemplu, cresterile în metoda LIFO pot fi costuri alocate în baza costurilor de la începutul anului, sfârsitul anului sau costurile medii.

Standardul descrie metodele de aplicare numai la modul foarte general si orice metoda utilizata în mod curent este aparent acceptabila. Dar, indiferent de metoda de aplicare utilizata, aceasta trebuie utilizata într-o maniera consecventa.

IAS 2 nu prevede daca o întreprindere trebuie sa foloseasca o singura formula de determinare a costurilor pentru toate stocurile pe care

le detine în reteaua internationala sau poate utiliza metode diferite pentru stocuri diferite. SIC-1 Consecventa � Diferite metode de determinare a stocurilor confirama ca fiecare întreprindere poate utiliza metoda costului mediu ponderat, metoda FIFO si

metoda LIFO pentru alocarea costurilor pe diferite clase de stocuri care prezinta caracteristici diferite în ceea ce priveste natura si modul de utilizare a acestora (Feleaga 2000).

De exemplu, metoda LIFO poate fi folosita pentru anumite tipuri de stocuri sau linii de productie, metoda FIFO pentru altele, iar metoda costului mediu ponderat pentru altele. Metoda utilizata pentru o anumita clasa de stoc trebuie folosita în mod consecvent pentru clasa respectiva pentru activitatile în reteaua internationala si de la o perioada la alta. În plus, SIC-1 solicita ca aceeasi formula de determinare a costului sa fie utilizata pentru toate stocurile cu caracteristici similare în ceea ce priveste natura si modul de utilizare a acestora.

Metoda LIFO poate fi considerata pentru utilizare în perioade de crestere a preturilor pentru ca reduce efectele profiturilor ce rezulta din corelarea costurilor din perioadele anterioare cu preturile actuale de vânzare. Utilizarea metodei LIFO în astfel de conditii poate avea ca rezultat o corelare mai semnificativa a costurilor curente cu veniturile curente în contul de profit si pierdere. Totusi, stocurile sunt raportate la costurile perioadei anterioare, ce ar putea fi mai putin relevante pentru perioada curenta, distorsionând prin urmare rezultatele financiare.

Metoda LIFO poate distorsiona rezultatele din activitatea de exploatare într-o perioada în care nivelul stocurilor scade sub nivelul existent la începutul perioadei, având, prin urmare, ca rezultat includerea costurilor vechiului stoc (din perioada anterioara) în costul vânzarilor. În aceste conditii, daca efectul este semnificativ, trebuie facuta o prezentare corespunzatoare a informatiilor în situatiile financiare.

Metoda LIFO necesita în general calcule complexe si, asa cum s-a aratat mai devreme, în practica exista diferite metode de aplicare a formulei de calcul LIFO. În anumite conditii, formula LIFO poate prezenta probleme serioase în procesul de aplicare, de exemplu atunci când sunt introduse materiale noi pentru înlocuirea altor materiale din produs sau când au loc lichidari de stoc substantiale ca rezultat al vânzarii unei sucursale sau filiale.

Datorita complexitatii metodei LIFO, nu este fezabil, în general, sa se efectueze calculele pe perioade interimare în decursul unui an de raportare financiara al întreprinderii. Situatiile financiare pentru astfel de perioade interimare au la baza, de regula, estimari pentru determinarea valorii stocurilor prin metoda LIFO.