Vrei mai mult?

Citeste Zori de Ziua, periodic on-line de analiza si sinteza asupra realitatii fantastice

Utilizarea stejarului în medicina corpului fizic şi în terapiile subtile Ing. Dan Corneliu Brăneanu Prin componentele sale: coajă, frunze, ghindă, vâsc şi gogoşile de pe frunze,stejarul poate fi considerat un leac pentru toate bolile, ne mai existând nici un alt arbore atât de valoros din acest punct de vedere. Acest fapt obiectiv a fost înţeles din cele mai vechi timpuri şi aplicat nuanţat de la popor la popor. În nordul Italiei frunzele de stejar erau culese în dimineaţa solstiţiului de vară pentru obţinerea untdelemnului numit al Sfântului Ion care rezolva rănile provocate de obiecte tăioase. În ţara noastră coaja de stejar fiartă cu piatră acră ţinută în gură înlătură durerile de dinţi. Pentrufolosul adus în gingivite,coaja se macerează în oţet,cu adaos de alaun. Rănile ca şi hemoroizii se pot spăla cu un decoct tot din coajă de stejar. Folosind coajă de stejar numai de primăvară se obţine un ceai bun pentru rinichi. Ceaiul din coaja de stejarb este util în cazul vărsăturilor de sânge,chiar a hemoptiziilor. Dacă se face un decoct, acesta este bun contra reumatismului prin băi la picioare. Din coajă, în sfârşit,se pot obţine băi de şezut folositoare în cazul durerilor abdominale. Din rămurele de stejar sa face un ceai bun în cazul leucoreei, şi la femei chiar pentru hemoragii. Crenguţe de stejar, frunze şi coajă se pot pune cu folos în scăldătorile copiilor, acolo unde se mai practică astăzi aşa ceva. Praful din coajă de stejar este bun de a fi tras pe nas (prizat) pentru oprirea curgerii de sânge. Ghinda de stejar prăjită şi râşnită fin este bună pentru copii când aceştia au diaree. Gogoaşele de pe frunze, uscate şi pisate, înmuiate în apă pot fi folositoare ca apă de gură. Este de amintit un episod interesant menţionat în literatură. La 30 iulie 1860 Alexandru Odobescu, împreună cu graficianul H.Trenk, aflându-se la Mănăstirea Dintr-un Lemn, a asistat la o scenă în care ţăranii din împrejurimi luau bucăţi din trunchiul(nu numai din scoarţă!) putred al unui gorun care se surpase de bătrâneţe de câţiva ani. Aceste bucăţele fierte constituiau un remediu foarte apreciat împotriva frigurilor (gorunul fiind o specie de stejar). Terapiile subtile legate de stejar se practică în două moduri diferite. Un om îşi poate reface sau supraîncărca energia îmbrăţişând copacii în general, stejarii în mod special. Astfel se poate da ca exemplu istoric cazul ”cancelarului de fier” al Germaniei, Otto von Bismarck (1815-1898) care, în a doua parte a zilei, îmbrăţişa un stejar viguros pe care îl descoperise şi îl considera ca fiind binefăcător. Este de reţinut faptul că stejarul dă forţă şi limpezime gândurilor. Oricine vrea să întreprindă ceva serios trebuie să mediteze lângă un stejar. Există mai multe tehnici de preluare a energiei (apropierea cu faţa, spatele, pusul palmelor etc.) care au fost făcute cunoscute şi la noi în ţară în ultimii ani. Acumularea bioenergiei stejarului se face nu numai prin contact, dar şi prin acordarea cu respiraţia omului. Aceasta trebuie să aibă un anumit ritm, de exemplu 4-6-8 (inspiraţie-reţinere-expiraţie). De asemenea trebuie folosită imaginaţia pentru a vizualiza o energie galbenă care se urcă la inspir şi coboară la expir. Inginerul Valeriu Popa îşi avea arborele său preferat în parcul Teatrului de Vară 23 August din Bucureşti; doctorul Dinculescu Dolj ţinea cursuri elevilor săi în Grădina Cişmigiu pe lângă unii arbori deosebiţi. Cel mai bun cunoscător al acestor tehnici este bioterapeutul Vladimir Ciorici, venit din Basarabia şi care, ca profesie de bază, este silvicultor. Stejarul are un maxim de manifestare energetică între orele 21-23, pentru clarvăzători energia pe care o percep fiind uniformă şi de culoare galben închis. Afinitatea om-copac a ajuns la valenţe maxime în cazul marelui om al Bisericii, Arsenie Papacioc care, ascunzându-se trei ani în pădure din motive politice, ajunsese să înţeleagă graiul copacilor. Importanţa cea mai mare în astfel de terapii este alegerea stejarului cu care se lucrează şi cunoaşterea prin studiu a influenţei factorilor ambientali: poziţia Lunii în casele astrologice,stadiul ei de evoluţie, parametri fizici, etc. Colaborarea om-stejar se realizează la parametri maximi numai când copacul rezonează afectiv cu interlocutorul său. Acest fapt a fost stabilit în mod ştiinţific prin măsurătorile efectuate într-o întreprindere aerospaţială din USA de către George Lawrence.

Vrei mai mult?

Citeste Zori de Ziua, periodic on-line de analiza si sinteza asupra realitatii fantastice

În practica mondială se cunosc cazuri când paturile bolnavilor netransportabili erau ţinute sub crengile unor stejari viguroşi. Mergând în continuare pe folosirea efectului mai multor exemplare de copaci,ajungem la unitatea fizică care este pădurea şi care are în ansamblul ei efecte terapeutice diverse, în funcţie de specie. Astfel pădurea de stejar are efect stenic, antistresant numai prin parcurgerea ei sau prin vieţuirea acolo un timp mai îndelungat.