38 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/38.pdflor lor o supunere mai mult decât oarbă....

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale38

Anul 5ianuarie

2011Revistă literară şi de cultură românească

Fondată: mai 2007

2

nr. 38 � ianuarie 2011

Din biblioteca revistei „Climate literare“

Din biblioteca revistei

Climate literare

Grafica acestui număreste semnată de către

Melania Cuc

3


Ion IancuVale

Cum să nu-l vene-rezi ca pe Soare, cândun asemenea astru,atât de efemer, dar to-tuşi interminabil, a flă-cărat până la orbirefirmamentul uman?

A gândit, a iubit şi asuferit pentru tot ne-amul românesc, di-nainte şi de după el.De aceea se nasc,mereu, atâţia, care se

prosternă şi varsă olacrimă, hrănindu-ieter ni tatea.

Dacă un monolitgranitic ar deprindeminunata taină a slo-velor, şi l-ar citi, s-arînfiora precum undaunui lac deşteptată devânt. Ar prinde glas şis-ar răzvrăti, acuzând

viaţa şi sensul ei incert.El va exista atâta

vreme cât natura vamai zămisli plopi,chiar şi fără soţ, în po-fida celor care îl latrăîn neştire, căci glas decâine nu ajunge la cer.

Unde în altă parte,putea el să-şi doreascăa muri decât la o mar-

gine de Mare, pre-ştient convins că Apaeste o fiinţă vie, veş-nică şi ocrotitoare şisingurul Zeu văzut.

EDITORIAL�� Text cu microadulaţii

pentru Eminescu

În loc de editorial

„De când lumea nu s-avăzut ca un popor să stea poli-ticeste sus si economiceste jos;amândouă ordinele de lucruristau într-o legătură strânsă;civilizaţia economică e mumacelei politice.

Dacă în timpul când ni sepromitea domnia virtuţii, ci-neva ar fi prezis ceea ce are săse întâmple peste câţiva ani,desigur ar fi fost declarat pro-roc mincinos.

Să fi zis cineva că cei ce pro-miteau economii vor spori bu-getul cheltuielilor cu 40%; căcei ce combat funcţionarismulvor spori numărul posturilorcu sutele; că cei ce sunt pentruindependenţa alegătorilor vorface pe funcţionar să atârneatât de mult de autorităţile su-preme încât aceste mii de oa-meni să voteze conform co-mandei din Bucuresti; că se vorda 17 milioane pe drumul defier Cernavodă-Chiustenge(Constanţa n.r.), care nu facenici cinci, si că patru milioanedin preţul de cumpărătură se

va împărţi între membrii Adu-nărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si deadministratori în Româniasunt tovarăsi de câstig ca ban-diţii de codru. Daca cineva ar fiprezis toate acestea lumea ar firâs de dânsul si totusi nunumai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zil-nic, fără ca opiniunea publicăsă se mai poată irita măcar.

Nu există alt izvor de avuţiedecât munca, fie actuală, fie ca-pitalizată, sau sustragerea, fur-tul. Când vedem milionarifăcând avere fără muncă si fărăcapital nu mai e îndoială căceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare să pătrunzăorisiunde în ţara aceasta, pen-tru mită capetele cele mai desus ale administraţiei vândsângele si averea unei genera-ţii. Oameni care au comis crimegrave se plimbă pe strade,ocupă funcţiuni înalte, în loc dea-si petrece viaţa la puşcărie.

Funcţiunile publice sunt,adesea, în mâinile unor oa-

meni stricaţi, loviţi de sentinţejudecătoresti. Acei ce compungrosul acestei armate de flibu-stieri politici sunt bugetofagii,gheseftarii de toată mâna,care, în schimbul foloaselor lorindividuale, dau conducători-lor lor o supunere mai multdecât oarbă.

Justiţia, subordonată politi-cii, a devenit o ficţiune.

Spre exemplu: un om e im-plicat într-o mare afacere pecât se poate de scandaloasă,care se denunţă. Acest om estemenţinut în funcţie, dirijazăînsusi cercetările făcute contrasa; partidul ţine morţis a-lreabilita, alegându-l în Senat.Partidele, la noi, nu sunt par-tide de principii, ci de interesepersonale care calcă făgăduie-lile făcute naţiei în ajunul ale-gerilor si trec, totusi, dreptreprezentanţi ai voinţei legalesi sincere a ţării. Cauza acesteiorganizări stricte e interesulbănesc, nu comunitatea deidei, organizare egală cu aceeaa partidei ilustre Mafia si Ca-morra, care miroase de de-parte a puscărie.“

Material transmis deValeri Toderici

Un articol scris de Mihai Eminescuîn presa anilor 1870-1889, Ziarul „Timpul“

4


Poezie

Assunta (Anabasa lui Eminescu)Cezar Ivănescu

! Muzică, alină-mi Sufletul, cu suferinţă alina-îmi-voi Moartea !!

! Muzică, alină-mi Sufletul, cu suferinţă alina-îmi-voi Moartearogu-te atinge clapele, Născătoareo, Tu şi-atunci lin mi-iei partea

Sufletului meu terorizat şi încolonat lîngă al vostru în Teroare,duse-s Sufletele noastre azi în perfecţionate camere de gazare !

!! rogu-te atinge clapele, Născătoareo, Tu şi-atunci lin mi-iei partea,

Cartea lui scrisă cu limbi de foc, ca pe un cuptor deschide-nchide-I Cartea,Sufletul Lui ardere de tot, Sufletul Lui azi ţi-i flacără ţie,

toarnă-I untdelemnul ochilor fără de prihană şi-astfel vie s-o ţie !!

! Muzică, alină-mi Sufletul, cu suferinţă alina-îmi-voi Moarteam-am hrănit de urlete destul, tu ca Dumnezeu mi-ai fost mereu departea,

fii-mi aproape astăzi, Muzică, şi du-mi trupul meu de Mire să se culce,sus în Patul Nunţii-nsîngerat, Patul Crucii, Patul Nunţii mele, cel mai dulce!

!! Muzică, alină-mi Sufletul, cu suferinţă alina-îmi-voi Moartea,

zgomotul demenţei mi-i destul, zgomotul care împarte şi desparte-anoastră viaţă de cel Dumnezeu şi ne lasă Sufletele fără Soare

nici ca iarba, nici ca frunza nu, nu sîntem decît pierzare şi pierzare !!

! Muzică, alină-mi Sufletul, cu suferinţă alina-îmi-voi Moartea,fii tu azi din toţi cel mai credul, cînd credinţa ta în Eminescu iar te-a,

iar te-a înălţat în car de foc, iar te-a îmbrăcat, Mireasă în văpaie,Tu, Fecioara mea ca Sufletul, Clara mea Lumină Lotusul desfoaie !

!! mă rog, Doamne-Dumnezeule, mă rog, Doamne-Dumnezeule, Ţie,

să te-nduri azi şi de neamul Tău care poate azi pe palme să-ţi ţieSufletul ca pe-un covor de la–, Sufletul ca pe-un covor de lăcrimare

şi ţesut numai cu scump rubin, cu rubinul cel de prunci în sîngerare !!

! mă rog, Doamne-Dumnezeule, mă rog, Doamne-Dumnezeule, ŢieÎnălţarea Ta de azi la Cer, fie Înălţare-n veci şi pe Vecie,dar nu fie părăsire-a tot ce priveşte raza Ta pogorîtoare,

mă rog, Doamne-Dumnezeule, uită-te la Crucea viu răstignitoareunde Rău-n carne l-ai simţit, unde Răul ţi-a muiat-mîncat tot trupul,

unde singur ţi-ai nenorocit trupul ca să nu mai ţie-ntr-însul trupulSufletul cel fără de muri–, Sufletul cel fără de sfîrşitmurire,

mă rog, Doamne-Dumnezeule, mă rog Ţie, Tu, Iluminare-n Fire,Tu, Iluminatule, şi Tu, al Mariei Mirum şi Mirionime,

în splendoarea Cerului deschis peste Iaşi şi Botoşani ca tine nimenu ni se arată-n slavă azi, nu ni se arată astăzi în lucindă

rază mai frumoasă decît fa–, faţa ta de bunătate suferindă,Ochii tăi de lacrimi izvorînd, mînurile tale pline sînt de ele,

mînurile Tale se rugînd azi ca pe Apostoli pruncii morţi să-i spele !!

! spală-ne Tu, Doamne, de otra–, spală-ne Tu, Doamne Sfinte, de otravă,Sufletele care ne-au băut apa morţilor din Lethe cea bolnavă

şi-nsetează-ne de setea cea, cea de Suflet cînd bea Sufletul din Sine,mai adîncă sete tot simţînd pe ce gustă-adîncul cel divin mai bine,

atunci se îmbată el de tot, atunci se îmbată sufletul de Domnulcînd pierdut ca-n vis şi visu-n somn, Somnul bea Visa– şi Visul Somnul !

5


Versuri de Mihai Eminescu

DoinaDe la Nistru pân' la Tisa

Tot Românul plânsu-mi-s-aCă nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.Din Hotin şi pân' la MareVin Muscalii de-a călare,

De la Mare la HotinMereu calea ne-o aţin;

Din Boian la Vatra-DorniiAu umplut omida corniiŞi străinul te tot paşte

De nu te mai poţi cunoaşte;Sus la munte, jos pe vale,Şi-au făcut duşmanii cale,Din Sătmar pân' în Săcele

Numai vaduri ca acele.Vai de biet Român săracul,

Îndărăt tot dă ca racul,Nici îi merge, nici se-ndeamnă,

Nici îi este toamna toamnă,Nici e vară vara lui

Şi-i străin în ţara lui.De la Turnu 'n DorohoiCurg duşmanii în puhoi

Şi s-aşează pe la noi;Şi cum vin cu drum de fier,

Toate cântecele pier,Sboară pasările toate

De neagra străinătate;Numai umbra spinului

La uşa creştinului.Îşi desbracă ţara sânul,

Codrul – frate cu Românul –De săcure se tot pleacăŞi izvoarele îi seacă –Sărac în ţară săracă!

Cine-au îndrăgit străiniiMânca-i-ar inima cânii,Mânca-i-ar casa pustiaŞi neamul nemernicia!

Ştefane, Măria Ta,Tu la Putna nu mai sta,Las' ArhimandrituluiToată grija schitului,Lasă grija SfinţilorÎn sama părinţilor,

Clopotele să le tragăZiua-ntreagă, noaptea-ntreagă,

Doar s-a-ndura DumnezeuCa să-ţi mântui neamul tău!

Tu te-nalţă din mormântSă te-aud din corn sunând

Şi Moldova adunând.De-i suna din corn o datăAi s-aduni Moldova toată,

De-i suna de două oriÎţi vin codrii-n ajutor,De-i suna a treia oară

Toţi duşmanii or să piară,Din hotară în hotară –

Îndrăgi-i-ar ciorileŞi spânzurătorile!

La steauaLa steaua care-a rasaritE-o cale-atât de lunga,

Ca mii de ani i-au trebuitLuminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drumÎn departari albastre, Iar raza ei abia acumLuci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a muritÎncet pe cer se suie:

Era pe când nu s-a zarit, Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dorPieri în noapte-adânca, Lumina stinsului amor

Ne urmareste înca.

GlossăVreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi si noua toate;Ce e rau si ce e bine

Tu te-ntreaba si socoate;Nu spera si nu ai teama, Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamna, de te cheama, Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte, În auz ne suna multe, Cine tine toate minte

Si ar sta sa le asculte?...Tu aseaza-te deoparte, Regasindu-te pe tine,

Când cu zgomote desarteVreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbaRecea cumpan-a gândiriiÎnspre clipa ce se schimba

Pentru masca fericirii, Ce din moartea ei se naste

Si o clipa tine poate;Pentru cine o cunoaste

Toate-s vechi si noua toate.Privitor ca la teatru

Tu în lume sa te-nchipui:Joace unul si pe patru,

Totusi tu ghici-vei chipu-i, Si de plânge, de se cearta, Tu în colt petreci în tineSi-ntelegi din a lor arta

Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutulSunt a filei doua fete,

Vede-n capat începutulCine stie sa le-nvete;

Tot ce-a fost ori o sa fieÎn prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zadarnicieTe întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloaceSe supun câte exista,

Si de mii de ani încoaceLumea-i vesela si trista;Alte masti, aceeasi piesa, Alte guri, aceeasi gama,

Amagit atât de-adeseNu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseiiLa izbânda facând punte,

Te-or întrece nataraii, De ai fi cu stea în frunte;

Teama n-ai, cata-vor iarasiÎntre dânsii sa se plece,

Nu te prinde lor tovaras:Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena, Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca sa schimbe-actorii-n scena, Te momeste în vârteje;

Tu pe-alaturi te strecoara, Nu baga nici chiar de seama,

Din cararea ta afaraDe te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi, De hulesc, sa taci din gura;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Daca stii a lor masura;Zica toti ce vor sa zica,

Treaca-n lume cine-o trece;Ca sa nu-ndragesti nimica,

Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece, De te-ndeamna, de te cheama;

Ce e val, ca valul trece, Nu spera si nu ai teama;

Te întreaba si socoateCe e rau si ce e bine;

Toate-s vechi si noua toate:Vreme trece, vreme vine.

6


Mari prozatori

Mircea HoriaSimionescu

Cum se numea oareinternaţionala ce-i uneape contemporanii Lo-godnicilor lui Manzoni?Epidemia..., epidemia...Am găsit: Epidemia,scrisă cu majusculă.

Nu înţeleg nimic. îmiface impresia că trăim îndouă medii diferite.

În două culturi dife-rite, domnişoară! Măgândesc la Epidemia cala un nume. De ce oaren-am da oamenilor nu-mele unor microbi? Fărănici o răutate! De vremece microbii, aşa CUmspuneau cărţile răsfoiteazi-noapte (de la profe-sorul Nicolau citire),sunt prietenii omului,aşa cum sunt şi duşma-nii Ini, de ce n-am evi-denţia prezenţa lor înviaţă? O statuie este unmemento public. Nu-mele oamenilor, la fel;au avantajul în plus rHpot circula. în fiecare zidăm bună ziua lui De-mostene, ilrigăm ave luiCezar, tremurăm o clipăde emoţie în faţa unuiţtefan sau Alexandru.

- E prea amestecat...- Nu e deloc...- Bulionul... îmi pare

rău că nu mă urmăreşti,domnişoară. Ziceam că

nr fi interesant... Numeleunor oameni ne-araminti de prăpădi ii epi-demiilor însemnate decronicari în ceasloavelelor, ne-ar fi măsură a li-bertăţii dobândite prinştiinţă faţă de moar-leUnele nume de microbisunt chiar expresive. Depildă, barilul Piocianic,despre care am amintit.Sau: tânărul Strepto...Slrepto Zamfirescu.

- Aici este hala de fio-laj...

- Uite poezia! Am înmână esenţa vieţii!Vivat! Cu ce este, mă rog,mai prejos ca intensitatea vieţii acest flacon decristal decât barbian,„palat de nuntă şicavou“? De-ar fi avut po-sibilitate să vadă aşaceva, Goethe şi-ar fi revi-zuit substanţial capodo-pera. Să discutăm desprenemurire cu un flacon devaccin în mână!

- Călătoria noastrăprin secţiile Institutuluide seruri şi vaccinuri”Dr. Cantacuzino” s-aterminat. îţi mulţumesc,domnule ziarist, pentruatenţia cu care m-ai as-cultat.

Tânăra fecioară vrusă plece. O oprii printr-omişcare scurtă a mâinii -trebuia să plece. în infer-nul acesta alb, Dante că-lător se cuvenea săscoată la liman pe Vergi-liu sărăcit sufleteşte.

- Maestre, spusei,adică scumpă domni-şoară, rămâi o clipă!Spune. În ce borcan aiînchis gluma, jocul, poe-zia?! Mărturisesc că măinteresezi într-o măsură

mai mare decât milioa-nele de vidaţi foşnindtăcut sub cristalul mar-mitelor. în muncă durrij-tale disting idei ceentuziasmează. Să nuamintesc decât de ură-toarea încleştare a co-hortelor de bacilifolositori cu cei ucigaşi,de admirabilele, nebirui-tele reţele de suliţi şi ar-muri ce amintesc Bătăliade la Lepanto a lui Vasarisau acea Bătălie a luiAlexandru de Altdorfer.Cenuşiul unui mediu sa-turat de mucegaiuri îmievocă toate bătăliile isto-riei. Nu ţi-aş pretinde sădescoperi acum lumea,dar te-aş îndemna să tră-ieşti cu frenezie noutateaniciodată stinsă a peisa-jului microscopic. Dupăce priveşti o zi întreagăcâmpurile fertile alemorţii, sub lupa rece aaparatului, după ce airespirat ore în şir alăturide Ciumă şi Holeră tfe-buie să te simţi omul celmai puternic şi cel maifericit de pe pământ,pentru că ai putinţa de areedita şi sărbători dinnou Geneză. Creierul du-mitale ar putea fi unautor fecund de cosmo-gonii. Ar putea, dândfrâu liber fanteziei, săcânte în versuri încrede-rea în viaţă, în neobositaei putere de a se reînnoi,măreţ luptei şi efortului,nobleţea distingerii folo-sitorului de urât şi păgu-bitor... Gândesc acum lao poezie vastă, dedicatăvieţii dar nu uit Poeziade talie suplă, mângâie-toare, a clipei de neîncre-dere şi amărăciune.

Dumneata ar trebui săduci acasă, în familia şicartierul în care locu-ieşti, oamenilor cu careconvieţuieşti, polenulunor sensuri adânci, tul-burătoare.

La salariul meu, dom-nule, nu văd ce pretenţiipoţi avea... Sunt mulţu-mită că mă spăl bine pemâini şi că nu duc acasă,In vremea prânzului,vreo boală necunos-cută... Asta e, la reve-dere...

În zilele următoare,i-am trimis cercetătoareiun plic cu notiţele melepoetice, din care nu lip-sea o listă cu caracteri-zări şi nun ic, după cumse va vedea mai jos:

Cum injecţiile cu vac-cinuri muldpotente, dro-gurile miraculoasecuceresc, cu fiecare zi,poziţii întinse din conti-nentul suferinţei, al bolii,al Morţii, propun să cu-cerim şi noi, din tezaurulOnomastic al Patologiei,nume de suferinţe şiafecţiuni. Cu alte cu-vinte, să le cerem înapoibolilor numele frumoasepe care, nu oricine, nu lemerită.

Colita - fata vag îm-bujorată, cu ochii verzi,reci.

Rujeola - femeiaechilibrată, frumoasă,monumentală.

Afta - mirosind acâmp înflorit.

Va urma

Dicţionar onomastic (12)

TheodorCodreanu

Exact ca în experienţamâinilor lui Penfield! Şiaşa şi este Istoria criticăa literaturii române. D-lManolescu a vrut să ur-meze armonia mâinilorlui Escher, dar a rămasprizonier schizoidiei a -gre sive. Poate că asta îi şidă originalitatea şi toatepolemicile în jurul aces-tei cărţi de-aici îşi trag şiîşi vor trage sevele, cuvoie sau fără voie. Obser-vând faptul cu decenii înurmă, prin referire lacartea Despre poezie(1987), constat că Isto-ria...este şi mai accen-tuat protocronică. Acum,d-l Manolescu recunoaş -te chiar că idei protocro-niste datează, la noi, încădin secolul al XlX-lea(protocronişti, afirmă el,există „cu mult înaintede studiul lui EdgarPapu“), ceea ce contra-zice opinia strident însu-şită de resentimentariipostmodernişti că proto-cronismul ar fi fost in-venţia „ideologică ofici -ală“ a comunismului subCeauşescu.

Aducând obiecţii pro-tocronismului, dar dealtă natură, şi justificate,Marian Popa nu con-funda ideea cu ideologia

partidului, descoperind,la rându-i, că acest con-cept al lui Edgar Papu segăsea deja, altfel formu-lat, la Tudor Vianu. îndefinitiv, protocronis-mul poate fi considerat oramură cultural-literarăa protologiei, concept in-trodus încă din secolul alXlX-lea de către Erme-negildo Pini şi VincenzoGioberti, în Italia, deve-nit, apoi, familiar filoso-fiei din secolul al XX-lea.Prima lucrare de proto-logie în spaţiul românescaparţine lui Petru Ioan.Trebuie avut grijă însă cadimensiunea protolo-gică, atrage atenţia LuigiPareyson, să fie corelatăcu cea „eshatologică“,echivalent al celei sin-cronice şi „profetice“.

Continuând cu o mâ -nă (cea ideologică) săcondamne protocronis-mul, Nicolae Manolescuîl profesează cu cealaltă,încât cartea este plină detrimiteri protocronice,chiar şi-n cea mai con-troversabilă latură, aceeaa priorităţilor şi a pre-cursorilor. Eram tentatsă scriu un episod spe-cial pe această temă, darmă voi mulţumi să sem-nalez că situaţia a fostsesizată şi de alţii. TudorCristea, bunăoară, ob-servă susţinerea proto-cronismului lui IordacheGolescu (cea. 1776-l848)în raport cu Borges, celdin Ficciones. Paralelaeste „năucitoare", cum ocalifică autorul, din pri-

cina discrepanţei valo-rice dintre Borges şi Ior-dache Golescu, dat fiindcă primul este un autorcanonic şi la Bloom, pecând al doilea nu rezistăesteticului, argumentulcentral pentru intrareaîn canon. S-ar puteaînsă, la fel de bine, caTudor Cristea să fi recursla caricaturizarea com-paraţiei necitindu-l, purşi simplu, pe IordacheGolescu! Dintre sutele deprotocronii de suprafaţădin istoria manolescianăvoi mai semnala câteva.Miron Costin este „pri-mul nostru reporter derăzboi“, Ion Budai-De-leanu devine precursorullui Joyce, Borges, Nabo-kov şi, bineînţeles, al luiMircea Cărtărescu: „Areîn comun cu ei, pe lângăsimţul artificiului, alartei ca joc, o anume in-tuiţie a gratuităţii şi a ab-surdităţii înseşi îndelet -nicirii poeticeşti“. Budai-Deleanu n-ar fi publicatepopeea, fiindcă aveaconştiinţa că nu i se năs-cuse încă publicul cititor,apărut abia în postmo-dernism: „Abia astăzipar vindecate sechelelepozitiviste ale compara-tismului care a situatmereu epopeea lui Budaiîntr-un raport de conţi-nut (motive, acţiuni, per-sonaje) cu presupuselemodele şi i-a limitat an-vergura ludică la uncomic de caractere sau,cel mult, de limbaj. Co-media literaturii, şarja

istorico-filologică, bufo-nada procedeelor tex-tuale, care au stat în felulacesta în umbră, pot fi însfârşit scoase la luminăşi Ţiganiada citită cu unsuperior amuzamentspi ritual scutit de oriceprejudecată“. Paginiledespre Ţiganiada suntdintre cele mai consis-tente din istoria mano-lesciană. Autorul intră înatmosfera canonuluichiar la modul bloomian,deşi iarăşi ignoră ecuaţiacentru iradiant/diferen-ţiere, încât Budai-Delea -nu este citit prin Mir - ceaCărtărescu, iar nu Mir-cea Cărtărescu prin Bu -dai-Deleanu, cum ar fifiresc. La o astfel de lec-tură răsturnată a recurs,de exemplu, Freud în ra-porturile sale cu Shakes-peare, însuşindu-şi ceeace descoperise „divinulbrit", adică psihanalizape care autorul lui Moiseşi monoteismul doar acodi - ficat-o, după care aîncercat să-şi distrugăprecursorul înlocuindu-lcu necunoscutul din Ox-ford, pe care actorul dinStradford l-ar fi plagiat.

Oare nu aşa apare şiMircea Cărtărescu, înLevantul, ca presupuscentru canonic al litera-turii române, iar nu Di-mitrie Cantemir, Budai-Deleanu şi Eminescu?

Va urma

7


Eseu

Istoria „Canonică” a literaturii române

Istoria literaturii la două mâini (5)

8


Eseu

Adrian Marino

Micii, ţuica, sarmaleleşi taraful de lăutari defi-nesc cel mai bine aceststil ideal de viaţă. Inclu-siv la Smithsonian Fol-klife Festival de laWashington. „Eternii să-teni ai istoriei", vorba luiE.M. Cioran? Personal îlconsider profund nega-tiv. Dar el este şi rămâne„specific naţional". Şiceauşismul i-a conferit ojustificare şi o dimen-siune istorică. Dacă gră-tarul cu mititei,ţambalagii şi lălăitul„rapsozilor populari"sunt adevăratul poporromân, simbolurilenoastre naţionale, declarpa l'ttţft şi cu toată since-ritatea: nu lac parte dinacest popor primitiv, cuzurgftlfil şi beţii cu po-şircă. Prefer să rămân şisă mor „un citadin" izo-lat. Şi, totuşi, nu maipuţin român. Dar altfel.

Nu este singura expli-caţie pentru care întregpoporul român (cu ex-cepţiile cunoscute, pu-ţine) s-a lăsat prostit deo calfă paranoică de ciz-mar. Acosta a ştiut, cu oviclenie ţărănească ex-traordinară, să-şi orga-nizeze un formidabil„cult al personalităţii",

fără precedent în istoriaromânească. Ideologiza-roa de faţadă era inven-tarea conceptului de„naţiune socialistă ro-mână". Baza sa reală nuputea fi însă decât etni-cismul, şovinismul na-ţionalist, „contribuţiaspecifică" denumită „na-ţ i o n a l - c o m u n i s m " .IVansformaroa întrogiiistorii naţionale în pre-cursoare a noului regimşi al ilustrului său con-ducător. Ţăranul săracdin Moldova, tată a cincicopii, care şi-a bătut ne-vasta atât de tare, încât i-a rupt dinţii şi falcanumai fiindcă ea voia să-şi boteze ultimul născutMihai şi nu Nicu Ceauşe-seu, aşa cum ţinea el.Este un simplu indiciu,dintr-o sută, dintr-o mie,că acest cult a prins.Dacă ar li avut o fată, eaa trebuit să se numeascăZoe Ceauşeseu (GabrielaAdameştennu, 22 plus,supliment gratuit, 20-26aprilie 1999). Lumână-rile uprinso Iu mormin-tele „împuşcaţilor",portretele purtate proce-sional la manifestaţii,mitinguri şi mineriaderecente dovedesc oadâncă pătrundere uacestei figuri devenitesimbolice în mentalulcolectiv popular. La ni-velul său col mai de jos şiprimitiv.

Faptul că se joacămereu cartea şovinismu-lui („vin ungurii"), că sesparg geamurile consu-latului maghiar din Clujşi la sediile UDMR, dupăun banal meci de fotbal

România-Ungaria, câşti-gat de „noi", indică ace-leaşi reflexe primitive,uşor de speculat şi de ca-nalizat. Şi ceea ce este celmai grav, reacţii adeseade expresie pur spon-tană, instinctuală, colec-tivă. Ura ancestrală a„străinului", a „evreului",exprimată şi în folclor,demonstrează, încă odată, că acesta este ade-văratul specific româ-nesc: cel rural. Oraşul,„burghezia" românească,admirabilă, dar păcat cănu există, este o altălume, un alt sistem dereprezentări şi valori.„Omul nou" - adevăratulom nou românesc - dacăva veni vreodată, nu esteşi nu va fi în nici un cazprodusul artificial al pro-pagandei comuniste, cial unui alt, nou, mediusocial. Doar că el se for-mează extrem de greu,dificultate asupra căreiavoi reveni.

Reţin deocamdată,pentru a încheia aceastăschiţă sumbră a ceauşis-mului „spiritual", rava-giile cele mai evidente însfera culturii. Ce este, defapt, cultul lui N. Ceau-şeseu decât produsulabecedarului naţionalist-festivist, cu figuri simbo-lice, exemplare, genŞtefan cel Mare şi MihaiViteazul? Nu ţine acestadin urmă discursuriceauşiste în filmele luiSergiu Nicolaescu? Amfost cu toţii, de fapt, vic-timele vechiului abece-dar patriotard, la nivelulcăruia a rămas şi igno-ranta calfă. Efect tardiv

al romantismului istoricpaşoptist, ce trebuia,într-un fel, să umple unvid istoric cu „ceva". Cufiguri exemplare, glo-rioase, care să ne justi-fice existenţa. Mai binespus să ne-o „inventeze".

Aceeaşi tendinţă deglorificare, demonstratăşi speculată cu aceeaşiextraordinară viclenie, oregăsim şi în „omagiile",de orice speţă, ale „cultu-lui personalităţii". O re-laţie şi de tipulstăpân-sclav, stăpân-slugă. Căci toţi poeţii decurte ai ceauşismului nuaveau o altă mentalitatedecât una de slugă, celinge mâna stăpânului.Că slugărnicia era versi-ficată, mediatizată, tele-vizată n-are în esenţănici o importanţă. Şi eavenea tot de departe,dintr-o structură socialăarhaică, stratificată înstăpâni şi slugi, de carenu ştim când ne vom eli-bera, în subconştient,vreodată. Ceea ce atrageautomat şi nivelarea va-lorică, egalizarea, cultulgeneralizat al mediocri-tăţii. într-o piramidă so-cială atât de strictă, toţicei ce sunt în subordine,pe treapta inferioară,devin inevitabil „egali".Deoarece toţi sunt obli-gaţi să servească în modegal acelaşi tiran. Min-ciuna generalizată, su-pralicitarea, concurenţacomunistă şi toate cele-lalte au acelaşi efect şiaceeaşi convergenţă înservitute şi linguşeală.

Percepeam, bineînţe-les, toate aceste realităţi,dar revelaţia cea maibrutală am avut-o abiadupă 1989. Va urma

Altă Românie (5)

9


Cronică

E o deznădejde si-unstrigăt nemaipereche înversurile lui Florin Cos-tinescu. Deznădejdeacurgerii mişcând oamenisi lucruri, schimbându-le nefiresc locul si sensul.A strigătului pe dinlăun-tru mai întâi, atuncicând ce e temeinic aşe-zat, ajunge motiv de ne-gociere la loteriatimpului. „Nuferi bleste-mând” e cel mai teribiltitlu ce se putea da uneicărţi de poezie. În titlulăsta veşnicesc odată cupoetul toate tristeţilelumii, toată zădărniciaparcă, a bucuriilor de al-tădată, amărându-i fi-inţa: „Aş vrea să laudverticalul, orice întâm-plare/care suportă umilaşi arhaica probă a firu-lui/cu plumb - mă în-treb/dacă voi fi privit caun căzut din lună,/ca undinozaur rătăcit/prin sti-clăria intens colorată asfârşitului/de mileniu,/ca un ins perfid, gelos în-târziat/pe faima lui Dae-dalus./Îmi spuneţi: lasătotul pe seama noas-tră,/firul de plumb numai există demult: al-tele/sunt uneltele de mă-sură ale acestei lumi,/du-te în camera copii-lor,/ieşi la iarbă verde,ascultă la patefonul dinpod/vocile celebre de al-tădată: oricum/ vertica-lul de azi este altul decâtcel/din frivolele tale in-somnii.../Dar de ce numai stă piatra pe pia-

tră./Sentiment pe senti-ment,/lumină pe lumină?/De ce prăvălirea e legesi încovoierea la fel?/Tri-steţea însăşi se năruie ţi-nându-se, iat-o,/de ungard putrezit de la mar-ginea oraşelor,/ca ulti-mul beţivan deprovincie...” (Firul cuplumb) Umbra cui, săpună stavilă vremelni-ciei, dacă stejarul rămassingur dinaintea păduriiîn genunea, nu-si maiaflă seamăn si pereche?Care-i rostul înserării,dacă ivirea lui „mâine”nu e întemeiere în verti-cal?: „Nu mai însemninimic, Măreţie,/apusă-ivremea ta, dusă pe apeletuturor Sâmbetelor,/unciot ai rămas de care se-mpiedică/doar vreunbrav băutor de votcă Sta-licynaya/în aventuramereu reluată de traver-sare/a întunericului/pentru a ajunge pe par-tea cealaltă.../Camera luiinsalubră în care stă cuchirie, acolo e,/pe parteacealaltă, la ultimul etaj -asta ca să fie/maiaproape de Dumne-zeu,/nu pentru că e maiieftin,zice el,/aprin-zându-si din mers unmuc de ţigară/cules depe buza ulcerată a stră-zii/pe vremea bunicilor,Măreţie, am auzit,/aveaimare căutare,/erai pri-mită cu fast în Sala Tro-nului/şi toată asistenţase ridica în picioare în-ainte-ţi./Cât de luminată

îţi era fruntea de soa-rele/care te însoţea pre-tutindeni!/Acum, iată-tesfâşiată de colţii lupi-lor/prădând în haită ve-chile obcine,/tezaure sicimitire - laolaltă, iată-tepusă să scoţi bălegaruldin grajduri,/să culegicăpşuni în Spania/si sărupi bilete la toalete pu-blice...” (Nu mai însemninimic, Măreţie) Poetulstrigă pre limba lui, una,sângerându-i cerul guriispuzit cu stele si cuvinteamare, iar strigătul se în-toarce ecou lăcrimat,aşezând pe răni sarea co-lindului degeaba într-olume a surzilor: „Faptulcă ştii să priveşti înfaţă,/să nu te-ncovoi, săstrigi,/chiar dacă nu teaude nimeni,/te face in-vulnerabilă, speranţă amea,/având silueta floriisoarelui. Adevărat,/mul te trecură fără să lasevreo urmă/în clepsidreletimpului, au fost duse deape/si înecate în mâlurivâscoase:/stârnită devreo pală de vânt,/nicicenuşa nu-si mai aduceaminte/de profeţii min-ciunii! Si totuşi,nimi-cul/e tot mai avar înjuru-mi,/sună neobositîn trompete, bate/în to-bele laşităţii si cântă im-nuri/de proslăvire acetii: Ieri l-am văzutmărşăluind/pe străzilecetăţii, aplaudat din bal-coane,/fluturând prapu-rii cenuşii/ai victoriei...Doamne,/ce batjocură a

ideii de măreţ...” (Prapu-rii cenuşii) Înlocuirea va-lorilor cu surogate, afrumosului cu urâtul şi-asentimentului profundcu ipocrizia vieţii trăiteîn fugă, seamănă cuosânda nuferilor prea-mărind noroiul din dragde ochii soarelui pentruei, din dor de apele ce-ileagănă între blestem sirugăciune: „Mă întrebdacă am mai fost vreo-dată pe aici/pe unde vis-coleşte cu cenuşă pestenuferi în agonie,/pe un-de chipuri sacre suntsmulse din rame siduse/la eşafod de claunisi metrese, făcând ges-turi obscene. Mă întrebdacă am mai văzut cân-dva ceace văd/acum, firede sânge prelungindu-se pe fruntea Mitului/şibucuria dementă a arca-şilor cu laseri/iluminaţide bucurie loviturii fa-

de MihaiAntonescu

ConsemnăriprieteneştiOsânda nuferilor

Florin Costinescu - Nuferi blestemând

�

10


Cronică

„Ani şi ani, Elena Fe-cioru-Scânteioară a re-prezentat judeţeleDâmboviţa şi Prahova ladiferite Festivaluri de li-teratură. A fost astfelpremiată iar în anul2002 la Stănija (Hune-doara) obţine Diplomade excelenţă pentru în-treaga activitate. „Versu-rile din acest volum suntsimple dar câştigă prinmesaj”. (Mihail I. Vlad -în nota editorului). Să fieambiţia de a-şi vedea nu-mele scris pe o copertăsau şi talentul? Vomconstata citindu-i cartea.Când spui: „Sub povaraneostoitelor clipe genelecaută îmbrăţişarea odih-nitoare a somnului” sau„Sufletul, candelă de pri-

vighere aşteaptă îmbră-ţişarea apusului", estevorba de poezie şi - im-plicit - de talent. Astfel,autoarea „mângâie” fie-care clipă care-i atingedestinul. Scăldate în lu-mina blândă a dragosteide viaţă şi de vers, sau înaburii melancolici şi nos-talgici ai clipelor de îm-plinire spirituală,poeziile - multe scrise înritm şi rimă rezidă în te-matica msm ori para-digma „tristeţii” care,aici, nu fac altceva decâtsă „tămăduiască” mişcă-toarele culori ale cuvin-telor - braţe de curcubeuce-i „cântă” şi încântă in-finitul, atestând o sensi-bilitate autentică.

„Şi-alunecă pe valuricu zânele măiestre/Dinlac, adună luna când ecuprins de vrajă/Şi-o dă-ruie acelor ce-n gânduriau ferestre/Să-i soarbă

strălucirea din harul săudivin/De pretutindeni,parcă, ferestre larg des-chise/îmbrăţişează muzacuvintelor de flori/Tri-umfă veşnicia în candeleaprinse/Şi arde rădăcinade spin otrăvitor”. (pag.33)

Parcă văd în acestfragment de poem „tri-steţea” privirilor emines-ciene. Osmoza dintre omşi natură, cântecul înfio-rat de logodnă a vieţii şi-a dorului de viaţă,limpezimea vădită a lim-bajului, frusteţea şi cre-dibilitatea fac dinpoeziile Elenei Fecioru-Scânteioară o sărbătoaretulburătoare. în zonele(mai) lăuntrice ale sufle-tului ei descoperim ilu-minări profunde propu-nându-ni-le ca înfloririale dorinţei de împlinire.în fine, aceste poezii pre-lungesc gestul adevăru-

lui simplu - dincolo - degraniţa convenţionalis-mului - în apele (mai)adânci ale cunoaşterii.

„De-atâtea aşteptărimi-i părul nins/Destro-ienesc poveri sub ochiulplâns/Doar amintiri sezbat sub ghiocei/Că-naşteptări s-au stins toţianii mei./Trecut-au pri-măveri pe lângăgeam/Mireasma lor numi-a-nflorit pe ram/Mi-a strâns ninsori din ano-timp impus/Speranţepier, degeaba-i ochiulp l â n s . / D e g e a b a - m istrigă sufletul pribeag/Ecoul răstignit se-ntoarce-n prag/De-geaba-mi cântă dorul lavioară/Destinu-i surd, esterp de primăvară. /De-geaba-m strâns a boabe-lor durere/Căci ochiu-mizace sterp de mângâ-iere/Singurătăţi tro-nează peste soartă/Degeaba-mi trece dorulpe la poartă./Sub lacătgreu, cernita mănăstire/Mă-nchise-n aşteptări şiamintire/De-or treceprimăveri pe lângăgeam/Sub ochiul plânsvor troieni un ram”. (Subochiul plâns)

Fulguraţiide Victor SteromElena Fecioru-ScânteioarăTristeţi tămăduind cuvinte

tale: Mă întreb dacă ammai auzit ceea ce aud as-tăzi,/imnuri întru prea-mărirea Nimicului,/ ros-ti te cu evlavie adulteră în

piaţa publică,/ zgomotulintens de roată de pia-tră/ rostogolită peste su-fletul eternităţii.../Încare viaţă am mai trăittoate acestea? Vă implor:lăsaţi-mi libertatea să în-treb,/luaţi-mă drept unom rătăcit printre voi...”(Peisaj cu clauni)

Florin Costinescu eun simbolist, un senti-mental incorigibil si unreflexiv cu certe, rafinatejudecăţi în impunereaactului artistic. Cu mă-

reaţă tristeţe se aşternpoemele în volumul„Nuferi blestemând”,volum apărut la EdituraSemnE în anul 2010, cuîngăduinţă, şi o speranţăivindu-se totuşi din ama-rul neîndurătoarelorcurgerii ca piatra, ca şicuvântul, mai pot încăzidi stavilă întru iubire simai bine, întru sens siînsemnătate: „Cui să măsupun/pe de-a-ntregul,/dacă nu acestei albii deapă/care-mi preface

urma paşilor/în pietrede râu? Merg de-a lungulei,/înot şi alerg - pe ma-luri, ţopăie clovni,/îşi facrondul cocotele,/ples-căie silabe demagogii.Câteodată vin ape învol-burate,/câteodată soa-rele le crucifică,/darpietrele îşi cunosc ros-tul/de a rămâne, de acânta,/de a ţine întinsăalbia fluviului/ca pieliţabobului de grâu/sub carepalpită duhul laptelui.”(Pietre de râu)

Osândanuferilorcontinuare �

Al Florin ŢENE

În perioada anilor1870, când spiritual na-ţional românesc înce-puse să prindă rădăciniîn urma unirii Principa-telor Române, Moldovaşi Ţara Românească,mulţi scriitori au militatpentru promovarea na-ţionalismului ca feno-men al iubirii de gliastrămoşească, a limbiiromâne, a credinţei creş-tine în spiritual ortodo-xiei şi a tradiţiilorpoporului din spaţiulCarpato-Danubiano-Pontic. În acest context aînceput Mihai Eminescusă publice articole încare a promovat spiritualnaţional românesc. Pri-mele articole publicatede poet, în număr detrei, au apărut la Buda-Pesta, în ziarul „Federa-ţiunea” sub conducerealui Alexandru Roman,membru al AcademieiRomâne din 1870, încare expunea situaţia po-litică a românilor şi a ce-lorlalte naţiuni dinimperiul Austro-Ungar.

După o perioadă deîntrerupere, în anul 1876Eminescu începe să pu-blice articole în care pro-movează spiritualnaţional în publicaţia„Curierul de Iaşi”, undevăd lumina tiparului in-teresante cronici tea-trale, dar mai alesanalize privind situaţiaromânilor de pretutin-deni. Scria pe atunci: „Şicând strănepoţii vor citiodată despre luptele na-ţionale, reflectate nu înlumina nouă a teoriei,care o preface într-oluptă de interese, ci înlumina viorie a simţă-

mântului cu toată bogă-ţia de culori, de pasiune,de înamorare specifică înfetişurile naţionalismu-lui, - citirea acestor fapteva face asupra lor impre-sia romantică, care asu-pra noastră o facerăzbelul Cruciaţilor şi ca-valerismul de atuncea”.(Despre luptele naţio-nale).

Activitatea sa de la„Timpul” din Bucureşti,începută la 1877, chematfiind de la Iaşi de cătreIon Slavici, este foarteintensă. Îşi începe cam-pania cu articolul „Doro-banţii”, în careevidenţiază eroismul os-taşilor români în Războ-iul de Independenţă, şidragostea de glia stră-bună. În 1880, Eminescueste numit redactor şefla „Timpul” în care con-tinuă să publice „Studiiasupra situaţiei”. În aceaperioadă scrie articolul„Adevăratul naţiona-lism”, din care cităm:„Dar Domnilor; mi-e ru-şine să fiu Român! Darce fel de roman! Româncare vrea a-şi fi însuşitmonopolul, privilegiulpatriotismului şi-al na-ţionalităţii - aşa Românde paradă mi-e ruşine săfiu. Naţionalitatea tre-bue să fie simţită cuinima şi nu vorbitănumai cu gura. Ceea-cese simte şi se respectăadânc, se pronunţă ara-reori! Hebreii cei vechi

n-aveau voe să pronunţenumele Dumnezeuluilor! Iubesc poporul ro-mânesc, fără a iubi pe se-midocţii şi super-ficialităţile sale”. (Adevă-ratul naţionalism).

La 1 ianuarie 1882este schimbat din funcţiade redactor şef de cătreGrigore C. Paucescu,însă rămâne redactorpentru secţia politică. Seînscrie în „SocietateaCarpaţi”, înfiinţată la 24ianuarie 1882 cu intenţiade a sprijini lupta naţio-nală a românilor de cătrestăpâniri străine. Înaceastă perioadă publicăarticolul „Naţionalii şiCosmopoliţii”, în carescrie: „Dacă Domnii In-ternaţionali, în loc de ase lăsa purtaţi de spiri-tual timpului, ar aveabunătatea de-a atingepământul cu picioarele şiar ajuta pionirilor ger-mani ai progresului de aadduce mai departe pa-nerul cu cele câştigate deei, poate că în cursulacestei lucrări cam rarear reveni la ideia lor, la acărei realisare nu servăînfrăţirea ilusorie a unornaţiuni egal-îndreptăţite(aşa ceva nu există, cidomnia unei naţiuni cucivilitatea şi limba ei)”.În noiembrie 1888 îşireia activitatea publicis-tică, prin colaborarea la„România liberă”, încare, pe lângă articole,unde promovează spiri-

tual naţional, pledeazăpentru schimbarea rela-ţilor de muncă. Războiulde Independenţă naţio-nală de la 1877 îl face peEminescu să scrie arti-cole ce impresioneazăprin vibraţia patriotică.

Trebuie să spunem căMihai Eminescu a fostun creştin autentic. Poe-ziile, proza şi publicisticaexprimă spiritul naţio-nal-ortodox. Considera-ţii de ansamblu asupracreştinismului găsim înmanuscrisul 2285 carereprezintă traducereadin germană a studiuluilui M. Lazarus şi N. Sten-dhal „Gânduri introduc-tive privind psihologiapopoarelor”, apărut în1860. Despre acest ma-nuscris a scris D. Vata-maniuc „Pagini ger ma-ne”, în revista „Manus-criptul” (an XVII, 1986).Manuscrisul 2261 la pa-ginile 192-194 cuprindeurmătoarele cugetări alelui Eminescu referitoarela Dumnezeu: „Fără eunu există timp, nu existăspaţiu, nu există Dum-nezeu, fără ochi nu e lu-mină, fără auz nu ecântecul; ochiul e lu-mina, auzul e cântecul,eu e Dumnezeu”. În„Timpul” din 10 octom-

11


Eseu

Spiritul naţional înpublicistica şi proza

eminesciană

�

12


***

brie 1881 Emi-nescu scria:

„biserica a creat limba li-terară, au sfinţit-o, au ri-dicat-o la rangul uneilimbi hieratice şi de stat.Din acel moment trăsă-tura de unitate a devenitşi a rămas limba şi naţio-nalitatea, pe când în-ainte românul înclina aconfunda naţionalitateacu religia“. În articolul„Ştim prea bine…”, pu-blicat în „Timpul”(nr.170, 4 august 1878,pag.1), Eminescu scria:„Cine ne alungă limbadin biserică şi din in-strucţia educativă (aşcoalelor elementare şisecundare), cine nu nelasă să fim ceea ce sun-tem a rupt-o cu conşti-inţa noastră naţională şicu simpatiile noastre in-time, oricât de bun ar firelaţiile lui internaţio-nale cu statul nostru”.

Deşi poezia şi artico-lele publicate în presă aupromovat spiritual na-ţional, inclusiv românis-mul, Mihai Eminescufiind unul din marii ga-zetari ai secolului XIX, apromovat spiritual na-ţional şi în proza literară.Prozele antume cele maicunoscute sunt „Sărma-nul Dionis” şi „Cezara”.Dar mai putem amintidrama istorică în treiacte, în versuri, „Bog-dan-Dragoş”, din carerăzbate spiritual iubiriide glia strămoşească, întimp ce în cele douăproze amintite la începutdescoperim un filon ro-mantic al basmelor şipoveştilor româneşti, lafel descoperim în „Mira”,fragment dramatic; şi„Emmi”, dramă într-unact, dar mai ales tabloul

dramatic „Mureşianu”,din care răzbate dragos-tea de popor şi istoria sa,lucru ce-l descoperim şiîn „Alexandru Lăpuş-neanu” şi „AlexandruVodă“, fragment drama-tic. Din postume remar-căm romanul neterminat din tinereţe„Geniu pustiu“ şi alte lu-crări ne terminate, des-coperite de TitusMaiorescu, printre ma-nuscrisele poetului,după moarte. În multecugetări, filosofice, so-ciale, istorice, literare,Eminescu a fost preocu-pat de spiritual naţional.Exemplu: Organele con-ştiinţii naţionale puţinefiind la număr, silite adeveni universaliste.Despre literatura naţio-nală spune: „Fiecare lite-ratură naţională formea-ză focarul spiritului na-ţional, unde concurgtoate razele din toate di-recţiunile vieţii spiri-tuale, ea arată nivelulvieţii publice spirituale.În articolul „Des- pre na-ţionalism şi cosmopoli-tism” sublinia: „Oameniicari au început regenera-rea naţională, ni-au datideea întregului, ce noiavem a o realisa”. Emi-nescu duce campanii depresă dedicate chiestiu-nii Basarabiei, criticăaspru Parlamentul pen-tru înstrăinarea Basara-biei. Este intransigent cupolitica de opresiune ţa-ristă din Rusia (o adâncăbarbarie), cât şi faţă decea a Imperiului Austro-Ungar. Situaţia sa de laziarul Timpul devine cri-tică în 1880, mai alesdupă ce critică proiectulde program al partiduluiConservator, lansat de

Maiorescu, în care acestapleda pentru subordona-rea intereselor Românieişi sacrifice românii dinimperiul Austro-Ungar.

Petre Ţuţea spuneadespre Eminescu că este„Românul absolut”, în-trucât pentru poet pri-mează naţiunea, omulnu poate aparţine ome-nirii decât aparţinândunei naţiuni. Spunânddespre om că acesta: „Înzadar ar încerca chiar dea lucra deodată pentrutoată omenirea, el e legatprin lanţuri nedesfăcutede grupa de oameni în„care s-a născut”. Maimult de cât atât Emi-nescu dusţine ideile na-ţionaliste în SărmanulDionis”. Scriitorul, peaceastă cale, existenţasentimentului naţionalchiar pe metempsihoză,spunând prin glasul luiRuben:” …oameni au osimţire întunecată pen-tru păstrarea şi mărireaneamului lor.Sunt tot ei,cei care renasc în străne-poţi“. Pentru Eminescunaţiunea reprezintă, in-dubitabil, o sumă devoinţe vii care merg îndirecţia hotărâtă de pro-pria lor natură. Adevă-rata unitate, pentruEminescu nu este statul,ci naţiunea, criticând po-liticianismul, considerato plagă a naţiunii, avândîn vedere situaţia dezas-troasă din ţară la aceavreme. Nu poate existaorganizare serioasă cuoameni fără ştiinţă, fărăavere, fără pregătire te-meinicăcu oameni”acăror inteligenţă este osofisticărie, a căror şti-inţă nu ajuge nici la co-rectitudinea gra ma tica-lă. „C. Rădulescu-Motru”

subliniază adevăratulsens al naţionalismului,aşa cum trebuie înţeles,şi anume că „la civilizaţienu se ajungedecat prinmuncă”, iar Eminescu,în acest sens, spune:”…vina cea mare a gene-raţiei trecute, orbită decivilizaţia străină, a cre-zut că, introducând for-mele exterioare ale ei,i-aintrodus totodată şi cu-prinsul.Acest cuprins nuse realizeazădecât prinmuncă“.

Se tot vorbeşte desprenaţionalism, dar ce în-seamnă acesta? Naţiu-nea reprezintă stadiulsuperioral noţiunii depopor, este chitesenţapoporului, sumusul va-loric recunoscut şi ac-ceptat pe plan interna-ţional. Iar a fi naţionalistînseamnă să iubeşti totce a dat mai bun poporulîn sânul căruia te-ai năs-cut, valorile lui realizatede-alungul sutelor deani, cel care protejeazănaţiunea din care faceparte.Naţionalismul esteconştiinţa apartenenţeila un popor.Conştiinţăpe care Eminescu avea.Dovadă scrierile sale,atât cele poetice, dar maiales publicistica şi întrooarecare măsură proza.

�

13


Eseu

Anton Gagiu

Interlocutoarea meaera emoţionată şi bulver-sată interior. Venise săpună pe tavă cuiva, unuinecunoscut, viaţa ei, cuamănunte pe care doreasă le uite sau dorea... caacestea să nu mai existe.Era tânără, deosebit detânără pentru a avea ex-perienţă de viaţă, trăireşi totuşi avea. „Dom-nule... e vorba de zeceani din viaţa mea, dezece ani de vise, de spe-ranţe, de frumuseţe, da,de frumuseţe pentru că afost şi frumuseţe, iaracum...” Ochii i se ume-ziseră, buzele tremurauuşor ca frunzele abia mi-jite pe ram. Dincolo deacel chip era o tragedie.Tragedia că ceea ce in-tuia ar fi putut fi adevă-rat, iar eu trebuia săinfirm sau să confirm. Înmine era speranţa viito-rului ei, pentru ea înce-pea un meci,e adevăratîntr-un sport frumos,tenis, îl putea pierde sauîl putea câştiga, dar eraposibil să se termine şi laegalitate, depinde din ceunghi priveşti lucrurile.

Am ascultat-o cuatenţie pentru a o înţe-lege şi pentru a-i preluao parte din durere, prinaceea că îi insuflam în-crederea că a venit undetrebuie şi la cine trebuie,că dorinţa mea esteaceea de o ajuta, nunumai de a obţine un re-zultat, indiferent care vafi el, ci de a-i arăta, înfuncţie de rezultat, cecale să urmeze, aici deve-neam mai importantpentru ea, atunci puteamsă devin punctul ei desprijin. Am înţeles ime-

diat că spera ca al şaseleaei simţ s-o înşele, că in-tuiţia să-i fi jucat feste,că poate doar a avut unvis urât din care nu aieşit nici după ce discu-tase cu mine, că din întu-neric nu putea ieşi decâtdacă gândeşte pozitiv.

În fişa cazului scrianegru pe alb: persoană cudomiciliul în... părăsit înfapt din data de... proba-bil şi-a stabilit reşedinţala părinţii săi... poate figăsit zilnic la adresa...unde îşi defăşoară activi-tatea ca... Mai poate figăsit la clubul X... şi la te-renurile Y... Utilizeazăpentru deplasare ma-şina...are un program re-gulat zilnic între orele...Se cere: activitatea sa zil-nică pe ore şi pe minute,în timpul şi în afara acti-vităţii specifice, la înce-put pentru zece zile,apoi... vom mai vedea.Pentru studiul de caz amstabilit că sunt necesaretrei zile, după care va fielaborat un plan de ac-ţiune în funcţie de rezul-tat, cu această ocazie vorfi evaluate şi costurile lu-crării. Reguli de lucrupentru echipă: discreţie asupravegherii, evitareaexpunerii, subiectul să nufie pierdut din ochi ni-ciun moment, şi dacă afost lăsat la domiciliu săse asigure că se va culca şinu va pleca peste un sfertde oră, aceasta înseamnăcă echipa rămâne pe locîncă treizeci de minute,dacă subiectul nu maiface nicio mişcare la do-

miciliul, înseamnă că aintrat în braţele lui Mor-feu, apoi echipa se poateretrage.

Reguli de lucru pen-tru client: nu solicită in-formaţii periodice, nusâcâie cu telefoane pen-tru a şti „cum stăm”,contactul cu...prestato-rul de servicii va fi stabi-lit prin contract, dacăînsă are informaţii ope-rative de interes, sunăimediat persoana decontact stabilită. Gre-şeala clientului se trans-formă în piatră de moarăpentru cei care investi-gheză cazul, de aceeaclientul trebuie să aibărăbdare ca şi investigato-rul, dacă nu... „Voi ştipas cu pas ce faci în fie-care zi”a spus clientulsubiectului într-o zi ladouă zile distanţă de în-trevederea pe care amavut-o. De acum să te ţiiagenţie de investigatii!Dacă nu aş fi avut con-tractul încheiat trebuiasă mă las de un astfel decaz. Subiectul ca să fieprotejat, a angajat o altăagenţie de investigatoricare să-i spună dacă esupravegheat sau nu,când, unde etc. Eramdeja în război, a fostprima dată când am avutsenzaţia că muncesc de-geaba, şi că oamenii meide pe teren sunt doarmarionetele cuiva. Su-biectul efectua un pro-gram ca după carte: nuse întâlnea cu nimeni ne-cunoscut, venea la pro-gram la aceeaşi oră,

pleca apoi direct la do-miciliul părinţilor, nuieşea din casă, serveamasa în acelaşi loc, laaceeaşi oră, dacă mai oţinea aşa câteva zile ar fitrebuit să-i dau şi o di-plomă pentru corectitu-dine. Aş fi putut să-ispun clientului: „doam-nă ce aţi semănat cule-geţi acum, dacă v-a mân-cat limba faceţi acumdvs. pe investigatorulpentru că eu îmi iau ju-căriile şi plec...”

Dar ar fi fost binepentru un profesionist?Evident era o dezertaredin faţa greutăţilor, iareu nu am dezertat nicio-dată, cel puţin pânăacum. Aşa că mi-am pusla lucru partea de mintece fusese mai puţin în-trebuinţată şi am obţinuturmătorul rezultat: amschimbat maşinile agen-ţiei cu unele închiriate,am schimbat şi... lucra-torii din obiectiv, nu i-am schimbat de drept, cide... facto, două peruci, omustaţă, doi pomeţifalşi, un nas ceva maicârn şi erau alţi oameni.Dar am schimbat şi mo-dalitatea de suprave-ghere, acum nu se maiapropiau de subiect, cuaparatura specifică pu-teau lucra de la distanţă.

Rezultatul? A fost po-zitiv şi a venit în câtevazile, am aflat tot ce trebuiasă ştiu pentru a proba ac-ţiunile extrafamiliale aleacestuia cu lux de amă-nunte, încât clienta nu amai avut niciun dubiu cuprivire la ceea ce avea defăcut. Raportul agenţieipentru finalizarea cazuluia fost la obiect, ca într-oştiinţă exactă, nimicînflorit, nimic exa-

Viaţa ca unmeci de tenis

�

14


***

gerat, pe zile, peore, chiar şi mi-

nute, pentru toate suţine-rile din text existau probe(acestea au limpezit rela-ţia client-agenţie), nici nutrebuia mai mult. Clientuln-a dorit raportul caprobă fizică, a vrut doarsă-şi convingă eul său deo realitate evidentă,acum, după întâlnirea cuinvestigatorii, deşi tulbu-

rată, era împăcată cu sineşi cu situaţia creată. Su-biectul cazului pornise oacţiune care să punăcapăt unei convieţuiri decâţiva ani, clienta ridicaanumite pretenţii, de alt-fel îndreptăţite, aşa că aapărut un obstacol denetrecut pentru amân-doi, pretenţiile. Şi auţinut-o fiecare în preten-ţii care mai de care mai

complexe, câteva luni.Lucrurile stagnau. Sta-rea de incertitudine seputea prelungi până lacalendele greceşti, aşa căîntr-o zi mă trezesc lauşa agenţiei cu clientapentru o vizită şi... onouă solicitare, avea ne-voie de consiliere. Ce săfacă? Solicitările ei fiindexagerate au îngheţat ac-ţiunea judiciară, altfel

spus erau amândoi într-un blocaj din care numai puteau ieşi decâtprintr-un... compromis.Acesta trebuia căutat, iarla agenţia de investiga-tori l-a găsit şi situaţia s-a deblocat, am apărutchiar eu în scenă pe postde... fost coleg de facul-tate al tatălui clientei şi...a ţinut. De abia acumcazul era rezolvat.

am o inimă perpetuă sunt zilierul nopţiiun ochi râde altul abia se naşteam chiar şi o umbră de calpe care o vâr oamenilor pe sub uşiştiu multe poveşti de la bunicude pe vremea cândmoartea vorbea ruseşteşi îţi îngropai camaraziicrezând tot restul vieţiică ei încă mai respirăam un binoclu cu careîmi văd spatelece chip frumos are spatele meu!strig şi sorin(aşa îi zic eu la soare)se transformă în lunăca orice prieten adevăratdimineaţa cândîngerii se screm din aripiîi aud prin mânecile somnuluicum aburesc geamurileam zis căo să pândesc şi o să prind pe unulde lobul urechiisă îi devin cercelador toamnaeste anotimpul caretrece în pas de forcepspe papainoageajungând pânnnă la dumnezeu

are multe mâini precumzeităţile hindusesau ca şi tine în nopţilecând facem dragostepe pielea mea încă se patineazăporumbelul e pregătitsă îşi ia zborul la spinareîn caz de ameţeliam mereu o nucăpentru a echilibra balanţaîmi este dorde nişte veşti din acelea cu ancorăîn care să plonjezsăritul şi scufundatulsă le trăiesc separat şi simultan.

mai întorceam şiceasurile către soare veneau caii de la luptă fără călăreţiintrau în pletele tale liniştiţica apa într-un buretenoi făceam pâine de casăne iubeam preotul ne spuneacă din pricinacomportamentului nostruse făcea frig în lumetimpul purta un maioustătea în sufragerie şi se uita pepereteleunde ţineam televizorul cânderam copilavea iarbă în loc de sprânceneîi încălzeai mereu lapte el era unmofturosbea doar albul din pahareu îţi spuneam din memorieo poezie ce nu fusese scrisă încăîţi şopteammuşcă din buzele mele

pe post de anafurătu te supărai intrai cu totul în trupul meuşi îmi întorceai spatele adormindpărinţii noştrise mutaseră permanentîn nişte fotografiiacolo erau fericiţi şi tinerica nişte lumânări de botez erau zile cândscoteam pozele afarăsă se umfle de lumină umpleam grădina cu eleei se simţeau binele aduceam de băut de mâncatei bârfeau făceau gălăgie mizerieniciodată nu se certause simţeau bineaerul era vopsitdat cu şmirghel întinsca o frişcă pe tortstăteam agăţaţi de elca nişte fructene atingeam gleznele şini se părea cel mai grozav lucrutrebuia să punem husepeste aripile crescuteoamenii ne credeau nişte cocoşaţidar nouă ne conveneaunul chiar a venit la noi ne-a spus că a venit de departe depe mare ne-a arătat că a avut rău de marene-a întrebat direct despre aripidacă ne dor dacă le-am folositi-am răspuns că doar atunci cândfacem dragoste le folosima promis că nu spune la nimenine-a zâmbit şi a plecat cum a venitpăşind pe apă.

Poeme

de Ştefan

Ciobanu

�

15


Eseu

Mircea Cotârţă

Săpăturile arheologiceau scos totuşi la iveală, laSaint-Jean-d’Acre, câtevaminuni ale arhitecturii go-tice ce pot fi vizitate de tu-rişti. Începând cu salaCavalerilor şi cea refecto-riumului unde aveau locbanchetele sub boltele ma-jestuoase. Doi dintre stâlpiide susţinere sunt împodo-biţi cu florile de liliac, moş-tenire de pe vremea luiLudovic al VII-lea. Culoareîntunecate, ce au fost pevremuri străduţe pline deviaţă, duc la donjonul Pri-zonierilor, unde o inscrip-ţie ne aminteşte că marelemaistru al Ospitalierilor,Jean de Villiers, a oficiatacolo ultima sa ceremonie,în 1288. Remintim căSaint-Jean-d’Acre a fostcucerită în 1291, la două-zeci de ani după MarcoPolo a poposit în aceastoraş. După şase săptă-mâni de asediu, cei200.000 de mameluci aisultanului Egiptului, Kha-lil, au pătrus într-un oraşapărat de 15.000 de cru-ciaţi (pedestraşi şi călăreţi).Această înfrângere a în-semnat sfârşitul cruciaţilorşi a prezenţei francilor pePământul Sfânt. Pe zidurise văd şi acum scrijelitemesajele sau desenele pe-relinilor, pelicanul reve-nind ca un leit-motiv: însecolul al XIII-lea aceastăpasăre era simbolul creşti-nismului deoarece se cre-dea că, atunci când puii îierau ameninţaţi să moarăde foame, îşi străpungeavenele pentru a-i hrăni.Din labirint în labirint, seajunge la tunelul Templie-rilor, ce lega comandaturade port, servind la evacua-rea populaţiei în momentulcăderii Acrei sub tăvălugulmusulman. Pentru fami-lia lui Marco Polo, Acra a

fost o etapă importantă,obligatorie, indispensabilăpentru afaceri. În timpulprimei călătorii în Extre-mul Orient, Niccolo şi Mat-teo Polo l-au întâlnit peKubilay, nepotul lui GengisHan şi suveran al tuturormongolilor. Acesta le-a dato “tăbliţă de aur”, un per-mis de trecere destinatdoar persoanelor conside-rate importante, dânddreptul caravanelor de ne-gustori să circule libere peimperiului mongol. Oricinese opunea purtătoruluiunei astfel de tăbliţe, eracondamnat la moarte şiexecutat. Celor doi, Kubilayle-a încredinţat o scrisoareadresată Papei prin care îicerea acestuia să-i trimităla curtea sa “până la o sutăde bărbaţi înţelepţi de cre-dinţă creştină“, capabili să-i demonstreze “prin forţaraţiunii că legea lui Hristoseste cea mai bună“. Intrigatde credinţa creştină -mama sa, prinţesa Sor-ghaqtani, fusese nestoriană- marele Han şi-a exprimatdorinţa ca cei doi veneţienisă-i aducă “ulei din lampace pâlpâie deasupra Sfân-tului Mormânt din Ierusa-

lim”. O sută de preoţi şi uleidin candela ce arde fără săse stingă niciodată deasu-pra Sfântului Mormânt, nuera o cerere banală. Darpentru a înţelege cât de câtaceastă dorinţă care nu eraun capriciu al marelui Han,ci o nemaipomenită sete dea cunoaşte şi înţelege, tre-buie luat în calcul faptul căîn secolul al XIII-lea nesto-rianismul era un curentcreştin larg răspândit, chiardacă fusese declarat ereticde conciliul din Calcedonia,în 451. Fiindu-i barată răs-pândirea în Occident, înce-pând cu secolul al V-lea, s-arăspândit în Anatolia, Me-sopotamia şi toată AsiaCentrală. De ca Papa aaruncat anatemapeste nes-torieni? Deoarece aceştia,propovăduind dubla na-tură a lui Hristos, umană şidivină, contaveneau doctri-nei catolice. În fine, cândcei doi Polo s-au întors laVeneţia, în 1269, papa Cle-ment era deja mort de unan de zile. În vara anului1271, cardinalii reuniţi înconciliul de la Viterbe, celmai lung, enervant şi obo-sitor din istoria Vaticanu-lui, tot nu reuşiseră să

desemneze noul Papă. Plic-tisiţi să tot aştepte, fraţiiPolo au luat hotărârea de apleca totuşi, temându-secă marele Han nu va maispera să i se îndeplineascădorinţa şi-i va da uitării.Văzând că le ia prea multtimp cardinalilor până sedecid cine să fie noul ~ef alVatcanului, cei doi l-aabordat pe Tebaldo Vis-conti, manţionat în cartealui Marco Polo ca reprezen-tant al Sfântul Scan, laSaint-Jean-d’Acre. Dar ve-nerabilul ecleziast a ridicatneputincios din umericând a auzit că trebuie să-itrimită marelui Han, o sutăde misionari, fără binecu-văntarea Papei. Cu toateacestea este de acord să re-dacteze o scrisoare din caresă reiasă că cei doi Polo “aufăcut tot ce este posibilpentru a-şi duce la capătmisiunea” încredinţată deKubilay. Tot era ceva decâtnimic. Cu atât mai mult cucât cei doi au putut să seachite de o parte din misiu-nea încredinţată: să ia dinuleiul adus la Vatican, toc-mai de la Sfântul Mormântdin Ierusalim. Deşi Sfân-tul Oraş se afla situat doarla 150 de kilometri distanţăde Acra, călătoria nu eradeloc uşoară. Trebuia sătreci printr-un teritoriucontrolat de mamelucii luiBaybars, sultanul Egiptu-lui, cunoscut ca mare per-secutor şi ucigaş decreştini. Cartea lui MarcoPolo nu ne oferă preamulte detalii despre dru-mul ales. Dar ne putemface o idee despre ce s-a în-tâmplat, citind manuscri-sul lăsat posterităţii decătre rabbinul Nahmani-des, cabalist spaniol, care aparcurs acelaşi traseu în1267: Haifa, Napluza,munţii Iudeii Samaria.

Va urma

Minunata viaţăa lui Marco (IV)

16


Eseu

Şt. PETRA

Când spunem „Goya”,Francisco Goya (1746-1828), ne gândim la pic-tură, la Spania, laInchiziţie şi la luptele cutaurii, la o epocă amorfă,a unor mari prefaceri so-ciale şi, desigur, la „Som-nul raţiunii producemonştri”, această lucrarecaracteristică întreguluispirit al creaţiei saler, ocreaţiedefinită adeseoriprin acel „monstruos ve-rosimil”, cum se exprimăBaudelaire. Dar nu neputem mărgini doar laatât. Însăşi epoca, ca şimarele ei pictor sunt de-osebit de controversate,contradictorii, demne deanaliză.

E vorba de acea Spa-nie deschisă ideii de des-co perire pe plan geo gra-fic, dar, în acelaşi timp,nemiloasă cuceritoare şiexploatatoare a imensu-lui ei imperiu colonial, încare „soarele nu apuneniciodată”, aşa cum seexprima marele împăratCarol Quintul. Bogăţiilejefuite din colonii, înspecial cele din America,duc la un trai parazitaralk unui număr nefirescde mare de nobili, fie eigranzi ori simpli hidalgo.

Aşa se face că secolul alXVIII-lea găseşte Spaniatotal nepregătită. Cu omonarhie slabă, incapa-bilă, demnă de dispreţ,cu o biserică întoarsă îm-potriva preceptelor eifundamentale, „prinsă înslujba răului, înjosită larangul de superstiţie şiipocrizie de putere opri-mată” (L, p.89), cu aceateribilă putere nefastă aInchiziţiei, pe fondulunei vieţi mizere pentruimensa majoritate a po-pulaţiei spaniole, rămasăîn urmă din punct de ve-dere economic şi neevo-luată spiritual faţă demarile ţări europene, înpofida bogăţiei ei apa-rente. Se spune că aproa -pe jumătate din aurulSpaniei a ajuns în băn-cile Genovei, în Italia, peatunci centrul financiaral Europei, iar nu în bu-zunarele spaniolilor în-săşi, din care s-a scurs, pearticole de lux şi o viaţade huzur, dar nesemnifi-cativ de scurtă pentruţară şi locuitorii ei.

Deşi atât de aproapede Italia, şi mai ales deFranţa, patria iluminis-mului, , influenţa acestuicurent în Spania estedoar mijlocită, indirectă,mai degrabă prin pre-luări decât prin creaţiiproprii. Existenţa unuiom politic ca Jovellanos,ori a unui poet de talialui Quintana, nu sunt înmăsură să demonstrezecontrariul. Spiritul ilu-minismului există, su-prapus însă pestetradiţiile conservatoareal Spaniei şi, mai ales,

foarte departe de acelstadiu ce permite trans-punerea ideilor în prac-tică, materializarea lorprintr-o revoluţie. Revo-luţia burgheză izbuc-neşte totuşi în Spania.Era o necesitate a istorieiacestei ţări, a dezvoltării.Dar în Spania, ea se ma-nifestă într-un modpuţin zis obişnuit. Juntacentrală, realizată dupănesfârşite eforturi, şicare trebuia să fie sufle-tul revoluţiei din anii1808-1814, se manifes-tăadesea ca o forţă tem-porizatoare a avântuluirevoluţionar al provincii-lor, ca un instrument ce„a acţionat efectiv în fa-voarea contrarevoluţiei”.Generalii revoluţiei spa-niole se pierd în disputepersonale, pierzând toto-dată şi bătăliile, unadupă alta, pentru ca în-săşi poporul spaniol săobţină în final victoria,prin adevărate lupte deguerilă. Aceleaşi masepopulare care detestă re-gimul corupt, incapabil,trădător al regelui Carlosal IV-lea şi al ministruluisău gogoy, şi-şi dau viaţapentru revoluţie, îlaclamă pe regele Ferdi-nand al VII-lea şi îi cer(!) abrogarea moderneiConstituţii din 1812 şirestaurarea Inchiziţiei ...ca în 1820 tot ele săceară respectarea acele-iaşi constituţii ! France-zii, exponenţi la ei acasăai fraternităţii, libertăţii,egalităţii, faimoasele şifrumoasele lozinci ale re-voluţiei franceze, aduc înSpania suflul şi sufletul

revoluţiei burgheze, dar,totodată, şi jugul străin,războiul, foametea, sufe-rinţa, mânia popularăîmpotriva invadatorilor.

Într-un asemeneacontext, Goya este o con-ştiinţă. E o conştiinţăvie, militantă, progre-sistă a acestei Spanii, aSpaniei contemporanălui, a aceleia în care eltrăieşte. O Spanie con-tradictorie, o epocă con-tradictorie se manifestăprintr-o personalitate şio artă plină de contradic-ţii, deseori încifrată,enigmatică până la crip-tic. Tânărul aragonezmândru, încrezător înforţele sale, însetat deglorie, devenit pictor alcurţii regale şi academi-cian sub patru regi atâtde diferiţi, duce în fond oexistenţă dublă, plină denelinişti şi dramatism.Condiţia sa convenţio-nală de curtea burghezînstărit nu-l mulţu-meşte, el fiind într-ostare de permanentă in-satisfacţie, critic faţă desine însuşi, cât şi faţă desocietatea contempo-rană lui. Acest sentimentîl conduce însă, princomplexitatea manifes-tărilor lui, spre cucerirideosebite. Pe Goya actulde creaţie nu-l oboseşteniciodată, el caută să serealizeze în el cu adevă-rat. Pentru Goya „a ex-prima, a plăsmui, aproduce înseamnă a eli-bera forţele zăgăzuitecare caută să-şi croiascădrum, înseamnă a-ţiatinge ţelul, a-ţi da prilej

Goya sau jocul conştiinţei

�

17


***

de bucurie” (L.,p.248).

În viaţa socială, Goyanu se manifestă ca un re-voluţionar. Aspiraţiilesale de artist oficial îl îm-piedică să participe efec-tiv la revoluţie, caDelacroix, în Franţa, deex. El este pictorul Cur-ţii, dar el este totuşi unliberal, cu o gândire re-voluţionară. El picteazăregi, cum ar fi „Familialui Carlos al IV-lea”. Dar,totodată, el găseştemodul de a scoate în evi-denţă, alături de hainelesomptuoase, regale, degală, redate cu o neîntre-cută măiestrie, şi chipu-rile descompuse, făţar -nice, abjecte ale înaltelorpersonaje portretizate,într-un surprinzător, darnu mai puţin acid spiritcritic. Inactivitatea luipolitică este compensatăprin pictura sa, conce-pută ca un refugiu. Pesi-mismul progresiv alpictorului spaniol apareîn poziţia sa indepen-dentă şi izolată, în gravu-rile sale în caretradiţionala antiteză fru-mos-urât tinde să dis-pară. „Pentru a puteasă-şi dezvolte geniul, atrebuit să rişte ca arta luisă înceteze să mai placă.”spune marele scriitorAndré Malraux.

Începutul creaţiei salene arată un alt fel deGoya decât cel pe care îlcunoaştem îndeobşte dinmarile sale opere de ma-turitate. Cele două pe-rioade ale creaţiei sale,delimitate relativ clar deinvazia trupelor franceze- în 1808, sunt unanimamintite de către cerce-tători. Diferenţa dinteele este uriaşă, atât ca

tehnică de realizare, câtşi ca spirit al concepţieiartistice. Pentru primaperioadă sunt caracteris-tice seninătatea, echili-brul, robusteţea, graţia,frivolitatea chiar, expri-mate prin tonuri des-chise, irizate, de unoptimism superficial.Scene facile, de gen, dul-ceag-idilice sunt expre-sia unei vieţi fastuoasede la curte, proprii în ge-neral sec. al XVIII-lea şiîn alte părţi ale Europei.Dar Goya nu se poateopri definitiv aici. Chiarşi în aceste lucrări („Vân-zătorul de veselă”,„Toamna” de ex.) apareceva nou. Este viaţa po-porului, introdusă pe ne-simţite în atmosfera dela curtea regală, prinscene vii, realiste, chiardacă ea apare adesea„stilizată până la a numai fi fi recunoscută”(L, p. 47).

Suferinţele personaleale pictorului îl fac pe ar-tist mai receptiv la celeale poporului din careface parte. Goya devineastfel „cântăreţul mari-lor dureri ale lumii”, cri-tic până la blasfemie,necruţător, un artist an-gajat. „Capriciile” salereprezintă întruchipareanoii sale stări de spirit, oacidă satiră socială. Re-gele, nobilimea, moravu-rile de la curte, inchiziţiachiar sunt zugrăvite cari-catural, atingând grotes-cul, ridicolul, fantasticul,un anumit „absurd posi-bil”, cu ironie, amără-ciune sau severitate.

Atunci apre în creaţialui Goya un spor de dra-matism în redarea con-diţiei omului asuprit,dominat, depersonalizat

de către feudalismul în-târziat în Spania, printrealtele şi de către prea pu-ternica biserică, ca de ex.în tablouri cum ar fi „Tu,care nu poţi, poartă-măpe umeri”. Tehnica seadecvează compoziţiei.Paleta plină de culoarede la începuturile crea-ţiei sale este înlocuită cupete de umbră şi lumină,cu lina clară, demasca-toare, cu tehnica gravu-rii, mult mai accesibilăunor pături mai largi alepopulaţiei, gravurile res-pective putând fi repro-duse în tiraj mare, lapreţuri accesibile.

Goya a pictat toatăviaţa lui portrete, cău-tând să scoată în eviden-ţăviaţa sufletească apersonajelor reprezen-tate. Diversitatea este înacelaşi timp omogeni-tate. Cu rare excepţii, de-osebirile sociale dintreoameni, dintre claselesociale nu apar cu preg-naţă în picturile sale. Vi-ziunea sa este unaabstractz umanistă, indi-vidualităţile dominândsocialul, sugerând atem-poralitatea. Doar războ-iul, invazia trupleornapoleoniene va aduceschimbări notabile înconcepţia sa.

Atitudinea sa nova-toare, curajoasă, lărgireaariei tematice a picturiisale se manifestă şi prinrenumita „Maja des-nuda”, într-un cu totulalt registru tematic. Cutoate greşelile compozi-ţionale, existenţa unuinud în pictura spaniolă asec. al XVIII-lea – unulsingur, cel al lui Goya -,constituie o raritate, unact de curaj pasibil desancţiuni, spre deosebire

de ţările vecine, în carerelevarea frumuseţilor, avirtuţilor corpului umnaera deja o cucerire inco-testabilă a Renaşteriisec. XIV-XV.

Războiul de indepen-denţă faţă de ocupanţiifrancezi, fie ei şi revolu-ţionari, şi spiritul ardental revoluţiei proprii îlimpresionează profundpe Goya. Condiţia lui deburghez liberal, mode-rat, veşnic dezamăgit,neîncrezător în roata no-rocoasă a progresului is-toric, nu-i oferă nici dedata asta prilej de ac-ţiune. Poziţia lui va fi ceade „fraţuzit” – pictor înslujba regelui francez Jo-seph Bonaparte, frate cuNapoleon. Totuşi, sufe-rinţele poporului spaniolsunt prea mari pentru caartistul, omul goya săpoată trece nepăsător pelângă ele. „Yo lo vi !”(Am văzut !) va spune el,referindu-se la ororilerăzboiului. Dar, imediatadaugă „Porque ?” (Pen-tru ce ?), el neputând daun răspuns satisfăcătoracelui război complex, cei se pare doar absurd,

Continuare înpagina 23

�

18


***

Nicu Tănase

Dragul meu, lancuVale în seara zilei desâmbăta 22 dec. mi-aifăcut onoarea şi bucuriade a-mi da un telefon şide a te auzi, de a o auzi şipe prietena ta, voce caldăşi prietenoasă.

Mi-aţi urat „CrăciunFericit” şi la rândul meuv-am urat şi vă urez sătrăiţi şi să fiţi fericiţi caîn poveste, până la bătrâ-neţea veşniciei! Mi-aispus despre sărbătorireaîn cursul luni ianuarie2008 al lui Eminescu şim-ai invitat să scriu

„ceva” pentru acel eveni-ment, pe mine un românde rândul anonim.

Am oftat şi am gemutşi, simţindu-mă la greaîncercare am înjurat şi eucu năduf zicând: „Tu-ineamu’ nevoii!” cum nespune Titu Maiorescu, denu mă înşel, că îşi meta-morfoza poetic până şiînjurătura, Eminescu. Cumintea mea puţină, săscriu despre Eminescu,despre care Iorga spunecă e expresia integrală anaţiunii române, iarBlaga care prezintă ideeaplatonică de român, e ro-mânul absolut. L-am de-finit eu: „suma lirică devoievozii”!

Ca să ies din încurcă-tură, vezi bine, am apelatla Petre Ţuţea, citându-iuna din „vorbele memo-rabile”, strânse într-ocărticică, adevărată co-moară de spirit, de dom-

nul Gabriel Liiceanu şifac astfel ce mi-ai cerutfiindcă de nu greşesc,suntem în democraţieiar „Democraţie este sis-temul social care faceposibilă existenţa idiotu-lui alături de geniu”,cum spune tot PetreŢuţea.

Aşadar, eu exist trecă-tor anonim prin viaţa ne-amului românesc, ală-turi de Eminescu, geniu,românul absolut, care nuva pieri niciodată, lată cemotiv deosebit, am să fiumândru că sunt român înexistenţa mea, care numaiunui deştept nu este.

Dar dacă asta e demo-craţia, iată-mă şi pemine „alături de geniu”!Chiar dacă aşa pare nuglumesc fiindcă spre de-osebire de alţii mi-amcunoscut - şi recunoscut- întotdeauna, lungul na-sului. Şi ca să nu îmi pun

în cap nişte „alţii” ase-menea mie, dar plini deifose şi de orgolii fărăacoperire ce îi împiedicăsă coboare „nasul”, maiapelez la o vorbă memo-rabilă a lui Petre Ţuţeacare spune că în faţa luiDumnezeu, geniul e vărprimar cu idiotu’, care,tot el spune are o funcţiepozitivă ajutând la ierar-hizarea valorilor în so-cietate :”Păi cum amcunoaşte noi un om pecare îl numim desăvârşitdacă nu ar fi prezenţiăştia, idioţii ?” în conclu-zie, nu pot să nu fiumândru de aşa nobilă în-rudire prin voia luiDumnezeu şi cu aceastănedisimulată mândriejustific spălarea picioa-relor Domnului Emi-nescu, cu lacrimile sufle-tului meu.

Scrisoare din cauzăde Eminescu

Ca aerul şi seva, EminescuÎi aud paşii trecând dinspre luminăŞi foşnetul stelelor în părul Lui,Când plopii fără soţ îl aşteaptă să vinăLa fereastra cu dorul aprins în gutui.

Coborând dinspre Carpaţi, îl aud uneoriCu fruntea împodobită de gânduriPe cărări de argint şi floriDe tei presărate rânduri, rânduri.

Îi aud glasul venind dinspre trecutDulce ca mierea cuvintelor străbune,Când este versul şoaptă de începutŞi luna vibrează iubirea pe strune.

Doinesc tulnice pe poteci de munte,Spre Ipoteşti prelungind chemareaAşternută peste veacuri puntePe care să vină odată cu zarea.

Din poeme se desprinde, spre el venim,Ca aerul şi seva ce-n arbori suie,În fiecare dintre noi îl regăsimCioplit în inimi veşnică statuie.

Îţi răsfoiesc postulateleZilnic sorbeai din apa lui Hristosşi te revendicai din alte propoziţiicînd pe drumul fără de folospândea dreapta clipă a morţii.

Pe-un sânge sfânt călcai pe drum murdarpurtând în spate cruci imaginaresperând că pronia cerească ne dă harcând răutatea altora ne doare.

Îţi răsfoiesc postulatele gravehămesit de-nţelepciune şi de razecum sunetul tot urcă în octaveşi înţelepciunea se-aşează-n fraze.Lir

ica d

edica

tă lu

i Em

ines

cuP

oem

e d

e A

l. F

lori

n Ţ

ene

19


***

Dimitrie Grama

Scriu ce-mi trece princap, cînd îmi trece şi bi-neînţeles că-mi dauseama că în ceea ce scriusînt mai multe afinităţiliterare cu Borges sau Ji-menez ori Aleixandre şimai puţin cu Goga, carede altfel a fost bun prie-ten al familiei din parteamamei mele. „De untimp încoace, am scrisdoar frînturi rupte directdin suflet. Fără ajutor,fără dicţionar, fără înflo-rituri. Şi mai ales fără să-mi pese de ce s-a maiscris, de ce gîndesc criti-cii sau chiar ce gîndescori simt cititorii, dacă orexista. Doar aşa amputut fi liber, doar aşaîmi lasă pana urme pecare pot să mă odihnesc.De cîte ori nu m-am lăsatde scris!? După fiecarerînd, am avut o senzaţiede sfîrşeală cînd univer-sul tuturor posibilităţilorse limita la spaţiul finit,

alb, al paginilor nescrise.Şi, cu toate acestea,

niciodată nu am simţitvreo nelinişte, vreun re-gret. Mă gîndeam căDumnezeu mă va su-pune altor încercări, că-rora le voi răspunde pemăsura mea, necondi-ţionat, aşa cum amfăcut-o de cînd ne-amcunoscut. Uneori, în

acele momente binecu-vîntate, am simţit palmalui caldă pe fruntea mearece. Şi, ca într-o explo-zie epileptică, sub ochiiuimiţi, alte pete albe, altepagini se umpleau cu li-tere şi cuvinte noi, înparte necunoscute. Deaceea, bag seama, nicio-dată de atunci încoacenu am avut putinţa de a

reţine ori, mai mult decîtatît, de a recita din ceeace am scris. M-am gînditcă nu sunt eu singurul,alesul, care, din fericiresau din păcate, este doarun instrument. Nu unStradivarius, ci unulsimplu, prin care mur-murul magicului trecenefiltrat. Nu ştiu cumgîndesc ceilalţi, dar pen-tru mine poezia estedoar muzică de coloşipusă în cuvinte. Cuvintecare nu îmi aparţin.

Cotidianul mistic îlexplic aşa: Pentru mine,barierele plantă-animal-om, la fel ca şi toate ce-lelalte bariere, cum ar fi:spaţiu-timp, vis-realita-te etc. sunt doar nişte in-venţii recente. Eu,vrând-nevrând, mă afluîn acest punct unde toa-te acestea sunt o enti-tate. Împreună suntemun străjer care încă maiare tăria să înfrunte şti-inţa şi banalitatea coti-diene.

Frânturi dintr-unjurnal liric

Cuvîntul autorului

La fiecare răscruce mă oprescLa fiecare răscruce

mă opresc,îmi fac semnul crucii

şi păşesc cu dreptul înaintepe drumul bun,ales de Domnul.

Aşa am făcuto viaţă întreagă.

Şi de aceea nu potsă mă dumiresc

cum de am ajuns aiciîn mahalaua astaplină de ticăloşi!?

Sunt plin de iubireSunt plin de iubire

şi abia aştept să o împartcu voi oameni buni!Aştept plin de iubireşi iubirea putrezeşte

în mine ...

Când ne întâlnimîmi spuneţi că-s un ticălos

plin de ură!Dar de fapt, dacăaş fi fost mai bun,

nu m-aţi fi meritat.

Lumea se împarte în douăLumea se împarte în două,

apoi în trei, patru, cinci,şi aşa mai departe ...

Lumea este decio amoeba

care a învăţatsă vorbească.

M-am dus să-mi cumpărtot felul de culori

M-am dus să-mi cumpărtot felul de culori.

- Nu mai avem nici o culoare -mi-a spus vânzătorul.

Am plecat - şiam lăsat natura

să se picteze singură.

Prietene, ce bine căne-am regăsit!

Prietene, ce bine căne-am regăsit!

Avem atâtea să ne povestim!Stăm faţă în faţă

ne privim în tăcereşi aşteptăm clipa

când vom fi doi străinica să putem pleca fiecare

la treburile lui.

Poeme deDimitrieGrama

20


Eseu

Vavila Popovici -SUA

„Eminescu este ex-presia integrală a sufle-

tului românesc.“N. Iorga

Se împlinesc 161 deani de la nașterea luiMihai Eminescu. Născutca Mihail Eminovici la 15ianuarie 1850 în satulIpotești, județul Bo-toșani, a bucurat națianoastră cu doar 39 anide viață, dar cu o imensăactivitate literară. A fostcea mai importantă vocepoetică din literatura ro-mână, prozator și jurna-list. A fost activ însocietatea literară Juni-mea și a lucrat ca redac-tor la ziarul Timpul,ziarul oficial al Partidu-lui Conservator. A publi-cat primul poem lavârsta de 16 ani, la moar-tea profesorului de limbaromână, Aron Pumnul.Din 1866 până în 1869călătorește din Cernăuți,unde își făcuse studiileliceale, la Blaj, Sibiu,Giurgiu, oprindu-se laBucurești, luând astfelcontact cu realitățile ro-mânești din diverse lo-curi. În această perioadăse angajează ca sufleor șicopist la teatru, unde îl

cunoaște pe Ion LucaCaragiale. Din 1869-1872 este student laViena, locul în care o cu-noaște pe VeronicaMicle. Din 1872 până în1874 - student la Berlin.În septembrie 1874 estenumit director al Biblio-tecii centrale din Iași.Trei ani, cei mai frumoșiani ai vieții lui a fost bi-bliotecar, revizor școlar,redactor la Curierul deIași. În octombrie 1877se afla la București. În1883 părăsește Bucure-știul și este internat într-un sanatoriu din Viena.De aici trimite o scri-soare în țară, în care vor-bește de demoralizareasa și de foamea nepoto-lită, dorind: „…să măsatur de mămăliga stră-moșească” (ian.1884). Îndecembrie 1884, dupăun drum în Italia, la Flo-rența, se înapoiază laIași. În august 1885 seaflă la băi lângă Odessa.În vara anului următorpleacă din București labăile Repedea de lângăIași, iar în noiembrie, laospiciul de la MănăstireaNeamțului. În 1887 îirăspunde lui Vlahuță lascrisoare: „Nu te pot în-credința cât de odioasăeste pentru mine aceastăspecie de cerșetorie, de-ghizată sub titlul desubscripție publică, derecompensă națională”.În decembrie 1888 vine

la Botoșani, se întâlneștecu Veronica și pleacăamândoi la București. Înfebruarie 1889 se reîm-bolnăvește, este internatla spitalul Mărcuța dinBucurești și apoi trans-portat la sanatoriul Cari-tas. În data de 15 iunie1889, în jurul orei 4 di-mineața, moare în sana-toriul doctorului Șuțu,iar în 17 iunie Eminescueste înmormântat laumbra unui tei din cimi-tirul Bellu din București.A fost ales post-mortem,la 28 octombrie 1948,membru al AcademieiRomâne. Marcel Proustspunea că „Omul degeniu nu poate da na-ștere unor opere nepieri-toare decât crescându-ledupă dansul și asemăna-rea nu a ființei muritoarece este, ci a modelului deumanitate pe care-lpoartă în sine. Gândurilelui îi sunt, întrucâtva,împrumutate în timpulvieții sale, ele fiindu-i to-varășe. La moartea luiele se întorc la omenireși o instruiesc”. Cu ade-vărat Mihai Eminescu afost geniul, unul dintretipurile umane desprecare s-a vorbit mai târ-ziu: sfântul, geniul, ta-lentul, omul obișnuit șineputinciosul. GheorgheBogdan-Duică (1866 -1934), istoric literarromân, membru titularal Academiei Române

vorbea la timpul său des-pre stilul lui Eminescu,despre „minunea emi-nesciană”- forma limbiisale, muzica poeziei sale:„În cântecul lui este unfactor metafizic produc-tiv, care-l presupunem,pe care nu-l cunoaștemdecât prin rodul său, lacare psihologia limbii nua ajuns, nu va ajunge.”„Un visător rupt de rea-litate care nu suferea dincauza condițiilor mate-riale în care trăia, indife-rent la ironiile și laudelesemenilor, caracteristicalui principală fiind seni-nătatea abstractă”, estecaracterizarea făcută deTitu Maiorescu. În reali-tate, așa cum se poateconstata din poeziile sauscrisorile sale, viața i-afost o suprapunere de ci-cluri formate din visefrumoase, dar și din du-reri datorate impactuluicu realitatea. Întâmpla-rea care i-a marcat ciclulpoeziilor de dragoste afost întâlnirea cu Vero-nica Micle, întâlnire pa-sională dintre doi poeți;unul dintre ei trebuia săstrălucească! Nu voivorbi despre activitateapolitică din timpul stu-denției, participarea laîntâlnirile Junimii și nicidespre ziaristica de laTimpul, cu toate că re-prezintă o prețioasă și

Eminescuşi dragostea

�

21


***

interesantă componentăa vieții sale, ci voi scriedoar câte ceva desprepoezia sa de dragoste.Mihai Eminescu a fostun geniu! Un neam în-treg s-a regăsit în operalui. El ne-a învățat sădăm ascultare inimii, ne-a luminat mintea spre aînțelege bucuria daruneori și nenorocul de afi român. Se spune des-pre creație că este rodulneliniștii metafizice;Eminescu spunea că „ogândire este un act, uncutremur al nervilor”. Aiubit și a prețuit senti-mentul iubirii dăruitomului de către Dumne-zeu. Este cel mai marepoet al iubirii și al fru-museților naturii. La în-ceputurile viețiidragostea lui este senină,frumoasă, împlinită celmai adesea într-un cadrufeeric al naturii proas-pete și viguroase, ca înpoezia „Dorința”: Vino-ncodru la izvorul / Caretremură pe prund,/ undeprispa cea de brazde/Crengi plecate o as-cund./ Și în brațele-miîntinse/ Să alergi, pepiept să-mi cazi,/ Să-țidesprind din creștetvălul,/ Să-l ridic de peobraz… Iubita îi aparegingașă venind parcădintr-un dulce vis, înpoezia „ Atât de fragedă…”: Atât de fragedă te-asemeni/ Cu floarea albăde cireș,/ Și ca un îngerîntre oameni/ În caleavieții mele ieși… Tonali-tatea senină a sentimen-tului erotic și chiardragostea fericită, ideală,există însă și în poeziilescrise mai târziu: „Frea-măt de codru”, „Somno-roase păsărele”, „La

mijloc de codru des”, lacare se pot adăuga inega-labile versuri închinateiubirii și naturii din„Scrisoarea IV” și „Lu-ceafărul”. Iubirea pen-tru femeie şi naturăluminează şi tulbură,cele două sentimente în-sumându-se, ajung săaibă o energie cosmicăcare până la urmă, paresă scape de sub imperiulvoinței, determinânddestinul fiinţei umane.Plenitudinea sentimen-tului iubirii, lumea sa devis, aspirația spre o iu-bire totală în mijloculnaturii este redată su-perb în poezia „Lasă-țilumea”: Lasă-ți lumea tauitată,/ Mi te dă cu totulmie,/ De ți-ai da viațatoată,/ Nime-n lume nune știe./ Vin’ cu mine,rătăcește/ Pe cărări cucotituri,/ Unde noaptease trezește/ Glasul vechi-lor păduri./ Printrecrengi scânteie stele,/Farmec dând cărăriistrâmte,/ Și afară doarde ele/ Nime-n lume nune simte./ Părul tău ți sedesprinde/ Și frumos țise mai șede,/ Nu zi ba dete-oi cuprinde,/ Nime-nlume nu ne vede./ Tân-guiosul bucium sună,/L-ascultăm cu-atâtadrag,/ Pe când iese dul-cea luna/ Dintr-o rariștede fag./ Îi răspunde co-drul verde/ Fermecat șidureros,/ Iară sufletu-mi se pierde/ După chi-pul tău frumos.[…] Iatălacul. Luna plină/, Po-leindu-l, îl străbate;/ El,aprins de-a ei lumină,/Simte-a lui singurătate./Tremurând cu unde-nspume,/ Între trestie lefarmă/ Și visând o-ntreagă lume/ Tot nu

poate să adoarmă./ De-al tău chip el se pă-trunde,/ Ca oglinda îlalege —/ Ce priveștizâmbind în unde?/ Eștifrumoasă, se-nțelege./Înălțimile albastre/Pleacă zarea lor pe de-aluri,/ Arătând priviriinoastre/ Stele-n ceruri,stele-n valuri./E-unmiros de tei în crân-guri./Dulce-i umbra derăchiți/ Și suntem atâtde singuri!/ Și atât de fe-riciți!/ Numai luna prin-tre ceață/ Varsă apelorvăpaie,/ Și te aflăstrânsă-n brațe/ Dulcedragoste bălaie. Maitârziu, dezamăgit de lo-viturile vieții, de lipsa deînțelegere a contempora-nilor săi, de societateanedreaptă în care îșiducea traiul, Eminescucreează poezii profunde,din ce în ce mai triste șimai pline de renunțări.Începe să exprime regre-tul, tristețea, cât și dure-rea pricinuită dedragoste. Codrul nu maiare bogăția frunzișuluiverde, lumina, culorile șiaerul pur din tinerețe.Cineva parcă stinge încetlumina, culorile devindin ce în ce mai pale.Poetul începe să-și punăîntrebări, încearcă să de-finească amorul prinpropriile-i simțiri, înpoezia „Ce e amorul”: Cee amorul? E un lung/Prilej pentru durere/,Căci mii de lacrimi nu-iajung/ Și tot mai multecere./ De-un semn întreacăt de la ea/ El su-fletul ți-l leagă,/ Încât săn-o mai poți uita/ Viațata întreagă./[…] Disparși ceruri și pământ/ Șipieptul tău se bate,/ Șitotu-atârnă de-un cu-

vânt/ Șoptit pe jumă-tate./ Te urmărește săp-tămâni/ Un pas făcutalene,/ O dulce strângerede mâini,/ Un tremuratde gene… Figura femeiiiubite, din caldă, lumi-noasă, șăgalnică la înce-put, devine solemnă șirece, marmura sugerândfrumusețea înghețată,ireală, precum în poezia„Te duci...”: Te duci șiani de suferință/ N-or săte vază ochii-mi triști,/Înamorați de-a ta ființă,/De cum zâmbești, decum te miști./ Și nu eblând ca o poveste/Amorul meu cel dure-ros,/ Un demon sufletultău este/ Cu chip demarmură frumos.[…]Când mă atingi, eu măcutremur,/ Tresar lapasul tău când treci,/De-al genei tale gingaștremur/ Atârnă viațamea de veci.[…] Puteamnumiri defăimătoare/ Îngândul meu să-ți isco-desc/, Și te uram cu-nve-rșunare,/ Te blestemam,căci te iubesc.[…] Otoamnă care întârzie/Pe-un istovit și tristizvor;/ Deasupra-i frun-zele pustie —/ A mele vi-suri care mor… Regretuliubirii care pleacă esteredat cu sfâșierea ființeisale, în poezia „S-a dusamorul…”: S-a dus amo-rul, un amic/ Supusamândurora,/ Deci cân-turilor mele zic/ Adio tu-turora/ Uitarea leînchide-n scrin/ Cumâna ei cea rece,/ Și nicipe buze nu-mi mai vin,/Și nici prin gând mi-ortrece./ Atâta murmur deizvor,/ Atât senin destele,/ Și un atât de trist

�

22


***

amor/ Am îngropat înele!/ Din ce noian înde-părtat/ Au răsărit înmine!/ Cu câte lacrimile-am udat,/ Iubito, pen-tru tine!/ Cum străbă-teau atât de greu/ Dinjalea mea adâncă,/ Și câtde mult îmi pare rău/ Cănu mai sufăr încă!... Mi-nunate sunt cele douăpoeme ale iubirii cu me-ditații asupra existenței,primul fiind: „Mortuaest”: … Te văd ca oumbră de-argint strălu-cită/ Cu-aripi ridicate laceruri pornită,/ Suind,palid suflet, a norilorschele/ Prin ploaia deraze, ninsoare destele[…] Și-ntreb al meusuflet rănit de-ndoială:/De ce-ai murit, înger cufața cea pală?/ […] Și to-tuși, țarină frumoasă șimoartă,/ De racla ta rea-zim eu harfa mea spartă/Și moartea ta n-o plâng,ci mai fericesc / O razăfugită din haos lumesc./Și-apoi cine știe, de estemai bine: / A fi sau a nufi… dar știe oricine,/ Căceea ce nu e nu simte du-reri,/ Și multe dureri-s,puține plăceri./ A fi! Ne-bunie și tristă și goală/Urechea te minte șiochiul te-nșeală;/ Ce-unsecol ne zice, ceilalți odezic./ Decât un vis sar-băd, mai bine nimic… Încel de al doilea poem„Venere şi madonă”,poetul își privește femeiaiubită și o vede cândînger, când demon. Și to-tuși femeii „demon” îiacordă „raza inocenței”și-i dăruie iubirea: Su-flete! De-ai fi chiardemon, tu ești sântă priniubire,/ Și ador pe acest

demon cu ochi mari, cupărul blond. „ScrisoareaIV” dezvăluie dramacreatorului care fără iu-bire - izvorul de energiespirituală și fără înțele-gerea iubitei, nu poateavea strălucirea în artă;neîmplinirea dragosteiduce la durere, sufletultotuși nu poate să renu-nțe la dragoste și de aicizbuciumul sufletesc: O,arată-mi-te iară-n hainalungă de mătasă,/ Carepare încărcată de o pul-bere-argintoasă,/ Te-așprivi o viață-ntreagă încununa ta de raze,/ Pecând mâna ta cea albăpărul galben îl netează./Vino! Joacă-te cu mine...cu norocul meu... mi-aruncă/ De la sânul tăucel dulce floarea veștedăde luncă,/ Ca pe coardeleghitarei răsunând încetsă cadă.../ Ah! E-atât dealbă noaptea, parc-ar ficăzut zăpadă... Pasiuni șidespărțiri, poetul devinedezamăgit și dezamăgi-rea a dat limbii româ-nești o capodoperă -„Luceafărul”, poezie încare e mistuit de iubire,gata să-i jertfească iubi-tei nemurirea, dar în celedin urmă este copleșit dedrama renunțării, a izo-lării: A fost odată ca-npovești,/ A fost ca nicio-dată./ Din rude mari îm-părătești,/ O preafrumoasă fată./ Și erauna la părinți/ Și mân-dră-n toate cele,/ Cum eFecioara între sfinți/ Șiluna între stele./ Dinumbra falnicelor bolți/Ea pasul și-l îndreaptă/Lângă fereastră, unde-ncolț/ Luceafărul așteap-tă. […] Cobori în jos, lu-ceafăr blând,/ Alune-când pe-o rază,/ Pă-

trunde-n casă și în gând/Și viața-mi lumi-nează![...] Dar cum aivrea să mă cobor?/ Aunu-nțelegi tu oare,/ Cumcă eu sunt nemuritor,/ Șitu ești muritoare? […]De greul negrei vecini-cii,/ Părinte, mă dez-leagă/ Și lăudat pe vecisă fii/ Pe-a lumii scară-ntreagă;/ O, cere-mi,Doamne, orice preț,/Dar dă-mi o altă soarte,/Căci tu izvor ești devieți/ Și dătător demoarte;/ Reia-mi al ne-muririi nimb/ Și foculdin privire,/ Și pentrutoate dă-mi în schimb/ Ooră de iubire.[...] El tre-mură ca alte dăți/ Încodri și pe dealuri,/ Că-lăuzind singurătăți/ Demișcătoare valuri;/ Darnu mai cade ca-n trecut/În mări din tot înaltul:/ -Ce-ți pasă ție chip delut,/ Dac-oi fi eu saualtul?/ Trăind în cerculvostru strâmt/ Noroculvă petrece,/ Ci eu înlumea mea mă simt/ Ne-muritor și rece. „Trecut-au anii’’ este de asemenipoezia celei de a douapărți a vieții: Trecut-auanii ca nori lungi peșesuri/ Și niciodată n-orsă vină iară,/ Căci numă-ncântă azi cum mămișcară/ Povești șidoine, ghicitori, ere-suri,[...] Pierdut e totu-nzarea tinereții/ Și mută-igura dulce-a altor vre-muri,/ Iar timpul crește-n urma mea...mă-ntunec! Ce bogățiede nuanțe ale iubirii, ceprofunde sondări ale ini-mii! Bucurii și dureri aleiubirii, poetul aflându-sede cele mai multe ori înmijlocul naturii, din alecărei frumuseți nu-i

scapă nimic. Și atuncicând se află în interiorulunei odăi, privește șiînțelege glasul naturii: Șidacă ramuri bat în geam/ Și se cutremur plopii, /E ca în minte să te am /Și-ncet să te apropii…Eminescu a redat farme-cul și durerea dragostei.Până în ultima clipă avieţii lui creatoare s-aaflat în căutarea echili-brului lăuntric, a privitiubirea şi natura ca pe oevadare din realitateabrutală. Ion Caraionscria despre Eminescu:„Înainte de a fi idee, sen-timent, amintire, filoso-fie, regret, istorie,autenticitate, travaliu,eres, revoltă, pesimism,ton premonitoriu, tan-drețe, dor, cultură, soli-tudine, Eminescu estemuzică.” „Eminescu esteimponderabil și muzică.”Alexandru Surdu a con-semnat faptul că Emi-nescu a fost una dintre„personalitățile hibride,filozof-poet.” Noica îlconsidera etalonul poe-ziei românești spunândcă „Arborii nu cresc pânăîn cer. Nici noi nu putemcrește dincolo de măsuranoastră. Și măsura noas-tră este Eminescu. Dacănu ne vom hrăni cu Emi-nescu, vom rămâne încultură mai departe înfo-metați.”

�

23


***

fratricid, lipsit de sens,inuman. Noua sa seriede gravuri arată din plinvitejia poporului, sacrifi-ciile imense pe careacesta le face, dar, maiales, suferinţele princare acesta trece: foame-tea, execuţiile, schingiui-rile, întruchipate poateîn acel „Saturn” al revo-luţiei ce-şi devorează fiii.

Dat fiind rolul nefastjucat de biserică în Spa-nia, goya nu poate fi reli-gios pe deplin. Chiarcompoziţile sale reli-gioase sunt lipsite demisticism. Închiziţia îlsperie, îi crează coşma-ruri şi deci nu paote ră-

mâne nepedepsită înarta lui Goya. Dar picto-rul, la hotarul a două se-cole – cel înecat încă întenebre în Spania, al ilu-minismului, şi cel mo-dern, al marilor prefaceristructurale, nu se poaterupe de religie cu totul.Picturile bisericii SanAntonio de la Floridaconstituie o realizare de-osebită în arta lui Goya.Iar martirii revoluţieispaniole au în ei o reli-giozitate mai profundădecât sfinţii bisericii ...

Pensula lui Goya esteasemenea unei baghetemagice. Ea poate eliberaviziuni infernale, tragice,

terifiante, ce dovedescputerea imaginativă aartistului, dar şi starea sade anxietate, dezamă-gire, izolare. Picturilesale „negre”, cele de pe lasfârşitul vieţii sale atâtde zbuciumate, sunt unfel de cutie a Pandorei,ce întruchipează tocmaio asemenea stare. Să fieoare „Viziune fantastică”expresia idealului său deneatins ?

Ultimii doi ani ai luiGoya, petrecuţi în franţa,într-un semi-autoexil, îiaduc o anumită stare delinişte. Goya e încă tânărspiritual, capabil de a-şiînsuşi noi tehnici – lito-gravura recent apărută,dar şi de creaţia rtisticăvaloroasă. „Lăptăreasadin Bordeaux” este înmod cert o pictură pre-

cursoare a impresionis-mului.

Goya a fost un artistsingular, a cărui viaţă şicreaţie a fost strâns le-gată de epoca sa, înafara curentelor şi lipsitde discipoli direcţi. Darel constituie o etapă im-portantă, definitorie, otreaptă în istoria pictu-rii spaniole şi europeneîn general. Beneficiind elînsuşi de rezultatele în-aintaşilor săi în ale pic-turii, Tiepolo, Velasquez,Rembrandt mai ales, dela el pornesc alte firetrainice cere-l leagă deurmaşii romantici, darmai ales de impresioni-ştii şi expresioniştii demai târziu ai sec. al XIX-lea, prag al picturii mo-derne.

Ştefan Petra

Şi totuşi, poezia, liris-mul mai există în ame-rica ! Iar poetul spaniol,obiectiv totuşi, nu uită săle consemneze în adevă-rate „poeme americane”,în care tristeţea iradiazăprin toţi porii: „Ca săvezi că totu-i pierdut ...”(prefaţă la moarte), iaralienarea reapare, oricâtar dori-o poetul de de-parte: „flăcăii luptau cu

industria / ... Dar nici

unul nu dormea/ nici

unul nu vroia să fei râu,/

nici unul nu iubea frun-

zele late,/ nici unul nu

îndrăgea limba albastră

a ţărmurilor / ... Şi Ame-

rica se scufundă în ma-

şini şi bocete” (Odă pen-tru Walt Whitman).

Ca întotdeauna, ma-rele andaluz nu-şi pierdesperanţa, nici încredereaîn puterea omului, a fru-museţii sale sufleteşti:„Mâine, iubirile vor fistânci, şi timpul- / obriză adormită care vineprin ramuri” (Odă pen-tru Wlat Whitman). Prinaceasta aparţine el, cudeplin temei, liricii uni-versale!

Goya sau jocul...Continuare din pagina 17

Federico Garcia Lorcapoet al Andaluziei,

dragostei şi a morţii (7)continuare din numărul 37

Lui EminescuVavila Popovici

A-ți scrie măcar două versuriDe câte ori n-am încercat.Să-ți spun ce simt cu-adevăratCuvinte - alese-a trebuit să cat.Luam mereu în mâna meaCreionul și coala de hârtieDar ce folos, căci mă-ntrebamDe ce eu totuși nu-ți pot scrie?Nu știam cum să-ți mărturisescCă recitindu-ți cartea mare

Simțeam inima-mi tare bătândȘi-n ritmul ei strofele tale.Dragoste, melancolie-adâncăRânduri scrise-n duioșie rarăȘi copiilor noștri încăNe-ntrecut de frumoase-ausă le pară.Ai biciuit acea societateCu nepăsare, disprețși chiar blestem,Nu îți păsa de consecințeErai un revoltat mândru și ferm.O meritau mișeii, nedrepți și cruzi,Pe placul lor a scrie îți cereau

Să-i preamărești, să-i lingușeștiÎn schimb ce-ți dăruiau?În mizerie și sărăcie te cufundau.„Va suferi și scrisu-i mai frumos va fi!”Ce socoteli meschinemai făceau!?! Asta voiau!Să-ți facă degrabă un mormântSă pună mâna pe caietu-ți sfântȘi-apoi pe piatra de mormântSă scrie un singur cuvânt…Eminescu mort?O, nu, nu! Asta niciodată!Trăiești! Ești tot atât de viuPrin cartea-ți minunată! (1975)

24


Eseu

MOTTO :„Poporul care con-

ştientizează procesul is-toric prin care trece, aretoate drepturile să se le-gitimeze în istoria uni-versală“. V. Pârvan

„Nu pot altfel“. Lut-her

AlexandruManafu Târgovişte

Şcolarizarea copiilorclaselor de jos trebuie săfie de cea mai proastă ca-litate (atenţie la învăţă-mântul românesc!),astfel încât, un zid al ig-noranţei şi prostiei sădespartă clasa de jos deelită, iar acestei clase dejos să-i fie imposibil săînţeleagă starea de fapt.Astfel împiedicaţi detimpuriu, nici cei mai in-teligenţi din clasa de josnu vor avea mari spe-ranţe să se desprindă delocul în care au fost pla-saţi în viaţă (prin extra-polare, care este loculsocietăţii româneşti înacest sistem? Nu estegreu de anticipat, loculcel mai de jos). Aceastăformă de sclavie esteesenţială pentru menţi-nerea ordinii în socie-tate, a păcii şi a liniştii

clasei conducătoare.În acest sistem tre-

buie menţinută igno-ranţa crasă aînvăţătorilor, a profeso-rilor şi, în ultimă in-stanţă, a elevilor (dealtfel, într-o ţară fanional democraţiei este obiş-nuit ca absolvenţii deliceu cu diplomă de ba-calaureat să nu ştie să ci-tească).

Manualul (francma-sonic) analizează cu de-taşare şi fărăsentimentalism speciaumană,

„Dacă oamenilor le-arpăsa unii de alţii, şi-arţine poftele în frâu (lăco-mia de avere, procreaţiafără măsură), astfel încâtn-ar trebui să trăiască pedatorie, sau bazându-sepe-un sistem de asis-tenţă socială care-l jefu-ieşte pe cel caremunceşte ca să-l îm-buibe pe cel leneş.

Dar cum majoritateaoamenilor nu-şi ţin pof-tele în frâu, există doardouă alternative:

- să lăsăm populaţiasă se rărescă prin război,ceea ce ar putea duce ladistrugerea totală a vieţiipe glob;

- să preluăm condu-cerea şi folosind „armetăcute" într-un războidus „în tăcere”... să con-ducem lumea spre secu-ritate generală, printr-unproces de sclavie mo-dernă şi genocid.

Se va aduce economiagenerală într-o stare pre-

vizibilă de mişcare şischimbare, printr-o ac-ţiune de autodistrugerecontrolată care va con-vinge publicul că anu-miţi „experţi” trebuie săse ocupe de sistemul mo-netar şi să instaureze se-curitatea (în locullibertăţii şi dreptăţii)pentru toţi. Când cetăţe-nii devin incapabili să-şirezolve problemele fi-nanciare, ei devin sclavipe deplin şi sunt mânade lucru ieftină (vezi Ro-mânia).

De remarcat cinismulşi aroganţa cu care aceşti„tehnocraţi" considerăcă restul oamenilor suntvite de povară, ale cărorsuferinţe şi moarte nucontează, precum şiminciuna care stă la bazaargumentaţiei cu care îşijustifică acţiunile ucigaşe(căci înmulţirea explo-zivă a populaţiei estecreată tot de către mânaconspiratoare a guver-nului din umbră, tocmaipentru a provoca o crizăcare să nu poată fi rezol-vată decât, zic ei, prinpreluarea puterii abso-lute pe plan mondial, decătre ei. Tehnocraţiicare, considerându-sesuperiori marelui public,vor aplica metodele de„inginerie socială" şi vorconduce, dirija, mani-pula şi diminua masele,la ordinul „guvernuluimondial", în mod ştiinţi-fic şi fără scrupule).

Când (francmasonul)Silviu Brucan, teoreticia-

nul timpuriu al puciuluidin 1989 în România,vorbea despre o condu-cere de „tehnocraţi", defapt, el se referea la pre-ceptele descrise în acestmanual.

Aceasta fiind realita-tea, problema care sepune în faţa colectivităţiiromâneşti este locul Ro-mâniei în acest joc. In cemăsură românii vorputea răspunde provocă-rilor acestui început demileniu, cum se con-ştientizează realitatea şi,mai ales, care vor fi mij-loacele de care dispu-nem.

Oricum, viitorul nu valăsa nedesluşite multăvreme căile.

Viitorul nu poate şinu trebuie să constituieun salt în necunoscut. Else proiectează prin lec-ţiile pe care ni le oferătrecutul, istoria acesteinaţii, şi nu în ultimulrând, prin lecţia de viaţăpe care ne-o oferă con-duita cavaleriştilor,aceşti oameni ai secolu-lui trecut pentru secolulviitor.

Distins cititor,apleacă-te cu răbdare şiîncredere asupra Mare-lui Adevăr din mesajultransmis, prin timp, deaceşti nobili deosebiţi aisocietăţii româneşti dintoate timpurile.

Va urma

Gânduri şi reflecţii de final (4)din volumul „Cavaleria română“, editura CIEA, Bucureşti, 2010

25


Teatru

Gheorghe Palel

AGAMEMNON (gândind cuvoce tare): De când mă ştiu am în-drăgit vitejii şi lipsa lor de teamâ-n faţa morţii, m-a-mbărbătat înfiecare clipă. Nici mie nu mi s-a-ntîmplat vreodată să înţeleg ce-iteama-n faţa morţii.

(Intră grăbit) ARIS: MăriteAgamemnon, Protesylas e mort!De-ndată ce a pus piciorul pe gliablestemată, o săgeată veninddinspre creneluri l-a străpuns. Caun erou, strigînd numele Grecieiţărîna-n jur a înmuiat-o-n sînge.Aşa muri viteazul Protesylas!

AGAMEMNON: Deci l-ampierdut pe bunul Protesylas, fiin-dcă aşa au spus nemuritorii, sămoară cei mai buni şi să trăiascăatîţia leneşi şi uzurpatorii La luptădar! Deschisă este lupta! Să mer-gem să îmbărbătăm arcaşii prie-teni foarte buni cu Dyonisos şicare nici o teamă n-au de moarte,Ehove! Spre victorie cu toţii vitejiimei, spre glorie, înainte!

(Ies şi intră soldaţi, sclavi.Zarvă caracteristică începutuluimarii lupte. Cîteva momente cor-tul rămîne gol. Zarva bătăliei seîndepărtează treptat. în cort intrăCriseisa.)

CRISEISA: Ce drag îmi esteAgamemnon care m-a luat supusaşi iubita lui! Puternic e! Iubirea luie luptă, mă fericesc din suflet că-isunt roabă, o despărţire simt căm-ar ucide, mă bucur că l-a alun-gat pe tata venit cu daruri ca sămă răscumpere, nu-mi pare răucă au rîs de el aheii! Stăpînul meu,slăvitul Agamemnon în lume credcă n-are asemănare, îl simt întru-

chiparea bărbăţiei şi a puterii. Decând sunt răpită în cortul său amstat, mi-e bucuria spre supărareamarelui Apollo — pe care tatălmeu l-a invocat să pedepseascăgrecii pentru mine fiindcă Aga-memnon m-a furat. Se-aude mer-sul lui... Acum se-ntoarce!

AGAMEMNON: Criseisa,roaba mea cea mai frumoasă, trupde zeiţă şi priviri de şarpe... Privi-rea asta a ta mă îmbărbătează, ne-nvins să fiu în luptă. Fără tifle nicinu ştiu ce m-aş face, că blestemul

măritei mele soaţe Clitemnes-tra şi moartea prea slăvitei melefiice de bună seamă, nu mă-ncu-rajează.

CRISEISA: O, nu te mai gîndila toate astea, mai bine soarbe unstrop din vinul acesta şi vitejia nu-şi mai afle seamăn, sufletul tău,să-şi regăsească tihna! O, zeii să teocrotească-n veci căci te iubesccum n-am iubit vreodată şi nici nucred să pot să mai iubesc!

AGAMEMNON: Îmi eşti unscump răgaz în toiul luptei, îmieşti acum balsamul fermecat ce-mi oblojeşte rănile de suflet, darnu te pierde în zadar cu firea şi nuîmi teme mie vitejia. Eu suntostaş. Prin spada mea mulţi lotriau trecut Styxul către întuneric ceniciodată n-are vreun sfîrşit, de-aceea teama grea a spadei mele eun mijloc prin care am biruit, suntcrunt şi sunt viteaz. Dar supăra-rea-mi coboară-n suflet, uneori,amară ca apele ce bat mereu înţărmuri din zori de zi şi pînă-nfapt de seară şi peste noapte! Binevezi, nelinişti îmi caută prin suflet.Numai ţie îţi sunt dator încrede-rea în mine pe care o pierdusem,Criseisa!

CRISEISA: îţi mulţumesc, vi-teazule Atrid pentru aceste vorbemari şi sfinte ce-mi luminează-nsuflet fericirea şi fără tine cred cănici o clipă n-aş mai putea trăi.Mărire ţie!

AGAMEMNON: Chiar de-iminciună vorba ta îmi place! Mi-eşti roabă! Aş putea a te ucide, darn-ai păcate care să te aducă să me-riţi moartea. Dragostea de tinemă-ndeamnă a te păstra cu mine-n viaţă.

CRISEISA: Ucide-mă, slăvite!Fericirea m-ar copleşi să mor aici,la tine. Doar despărţirea noastrăn-aş dori-o, să nu mă-ndepărtezişi niciodată nu mă mai da-napoi.Că or să vie să mă răscumpere cuaur şi smaralde!

AGAMEMNON: Du-te acum.Că marele consiliu se-adună-ncortul meu. că iarăşi zeii s-au su-părat pe noi. De zece zile armatanoastră este decimată de otrăvi-tele săgeţi a lui Apollo pe caretatăl tău de supărare că te-amrăpit, l-a invocat din suflet în acestfel cumplit ca să ne mustre. Cumtatăl tău e marele lui preot binesocot că ar fi să-i dau solie să-lroage pe Apollo să ne ierte!

CRISEISA: Cum crezi că-ibine! Mare Agamemnon te rogdin suflet nu mă da departe, să numă lepezi şi să nu mă laşi, să nuprimeşti să fiu răscumpărată, mâibine cu a ta spadă mă ucide căfără tine, nu mai pot trăi!

AGAMEMNON: Te du acum.Că vin. Treburi prea multe ne răs-colesc clipă de clipă timpul.

(Criseisa iese. Intră în cort ME-NELAU, CHALCHAS, IDOME-NEU, NESTOR, ACHILE, ARIS sialţii)

MENELAU (strigă): Regele dinPhylaca a murit! Nu începurămbine lupta asta.

NESTOR: Ne-ajute zeii s-o sfir-şim cu bine!

MENELAU: Eu n-am spus nu!Dar iată ce fac zeii: De zece zile neloveşte Apollo cu nori de suliţe ce-s otrăvite precum săgeţile lui Hef-cule muiate in sîngele înveninat alHydrei.

Va urma

Agamemnon (9)

26


Cronică

Lucian Gruia

Virgil Ciucă s-a năs-cut la 15 ianuarie 1937 încomuna Gherceşti, jude-ţul Dolj. Poetul aparţineacelei stirpe, tot maipuţin numeroasă, de ro-mâni mândrii de origi-nea lor etnică. Poetul aavut mult de suferit înperioada comunistă, pă-rinţii săi fiind conside-raţi chiaburi, a fostnevoit să muncească dingreu, încă de la 16 ani, peşantierele ţării, pentru a-şi câştiga existenţa. Afost nevoit să-şi comple-teze studiile la seral şifără frecvenţă, obţinândbacalaureatul la LiceulI.L Caragiale din Bucu-reşti. După satisfacereastagiului militar, ur-mează cursurile Institu-tului Politehnic dinBucureşti, absolvind Fa-cultatea de Electronicăîn 1966.

Din cauza atitudiniicritice faţă de regimulcomunist, i s-a întocmit“dosar de urmărire” decătre organele de securi-tate încă din anii 1968. Şiavatariile au continat. În1976 a fost înlocuit dinfuncţia de Şef Oficiu deCalcul pentru că nu eramembru de partid.

În 1980 a cerut pleca-rea definitivă din ţară şiîn 1985 a reuşit să obţină

rezidenţa americană.În1996 – obţine maste-ratul în “Managementand Administration” laUniversitatea Politeh-nică din New York.

În USA a lucrat la în-ceput în întreprinderi demanufacturare a produ-selor electronice şi apoiîn domeniul transmisii-lor de televiziune pentrurenumitele companii:CBS, Viacom şi Univi-sion. Tot aici înfiinţează“Asociaţia Americanilorde Origine Română”care îşi propusese să mi-liteze pentru relaţii eco-nomice, culturale şipolitice între România şiUSA, fără a obţine reali-zări notabile.

Participă la acţiunilefundaţiei “Dacia Revival”condusă de NapoleonSăvescu, unde devine co-fondator la realizareastatuii lui Burebista laOrăştie. Militează pentrurefacerea României Mariprin reintegrarea Basa-rabiei şi Bucovinei laţara mamă.

Pe lângă articolele cuconţinut social – politic,publicate sporadic înziarele de limba românădin metropola newyo-keză, a tipărit două vo-lume de poezie şi eseuri:

”Blestem străbun” în2007 şi ”Versete dumne-zeieşti” în 2008, ambelele Editura Semne dinBucureşti. Continuă acti-vitatea literară cu volu-mul de versuri pe care-lcomentăm în conti-nuare, intitulat “Pierdut

în lume” (Ed. Semne,Bucureşti, 2010). În pre-zent lucrează la unvolum de memorii inti-tulat “Acţiunea Tirol”,bazat pe informaţiile cu-prinse în dosarul său desecuritate (obiectivuluiFelix/Cernea).

Cu un asemenea tre-cut, Virgil Ciucă a deve-nit, cum este şi firesc, uncavaler liric al dreptăţii,înscriindu-se în aceastătipologie hiperbolizantăuniversală reprezenta-tivă regimului diurn alimaginarului. Simbolu-rile caracteristice acestuierou solar sunt: calul şiarmele albe, puse înslujba unei lupte nobile(în cazul autorului, pen-tru refacerea RomânieiMari): ”Bucovină, plai dedor, / Flori cusute încovor, / Vise proslăvite-n cânt, / Brazdă din alnost’ pământ // Nu evremea să mai plângem/ Căci e timpul să nestrângem / Şi să-ntin-dem horă mare / În stră-vechile hotare.”

Emblemele pentrurealizarea acestui idealsunt Mihai Viteazu şiŞtefan cel Mare: „La ceasde sărbătoare din Ma-ramu’ la Istru / Legaţiprin jurământ să ne-apă-răm pe Nistru / La în-demnul lui Mihai, ştiindc-avem un rost, / Vomreuni ţinuturi şi iar vomfi ce-am fost.” ; „LaPutna clopotele să bată /Pentru o datorie uitată! /Ne lipseşte o brazdă depământ / Moştenită de

la Ştefan cel Sfânt” Virgil Ciucă trăieşte

în cultul măreţiei trecu-tului dacic şi deplânge,în antiteză, decădereacontemporanilor noştricare nu mai respectă tre-diţiile şi nu mai muncescogorul strămoşesc.

În tradiţia populară,modelul cavalerului drep-tăţii se regăseşte în figurahaiducului: „Cântă cobza înBănie / E vreme de haidu-cie / Să spânzurăm bogăta-nii / Să ne apărăm ţăranii.”

Într-o altă ipostază ci-vică, autorul resusci-tează, desigur, la nivelultalentului său, naţiona-lismul militant al luiAron Cotruş, OctvianGoga şi chiar al paşoptiş-tilor, azi când fiinţa na-ţională este ameninţatăde globalizare şi de tră-dătorii interni care osprijină. Poemul invec-tivă Spune preşedinteare ca model celebrulpamflet arghezian, „Ba-roane”: „Spune preşe-dinte, spune, că ai carte /Cine României îi doreştemoarte / Când din mun-ţii ţării au plecat şoima-nii / Spune, preşedinte,cine-s şarlatanii? //Când pământul ţării evândut în rate / Când înRomânia nu mai suntbucate / Când hotarulţării îl decid tâlharii /Spune, preşedinte,unde-s militarii? // Cinesunt escrocii ce-au decisla Malta / Dorind să re-pete ce-au impus la Yalta/ Când din trupulţării se-nfruptă ca-

Virgil Ciucă:

Pierdut în lume

�

27


***

licii / Spune, pre-şedinte, cine-s li-

curicii? // Spune,preşedinte, că le ştii petoate / Când copiii ţăriinu mai au nici lapte /Când economia este oruină / Spune, preşe-dinte, cine e de vină? //Când datina sfântă emistificată / Când legeasupremă este ignorată /Când aleşii noştri fură şitrădează / Spune, preşe-dinte, cine ne salvează? „

Lirica lui Virgil Ciucăeste o critică socialăacută. Sunt certate pros-tituatele, bărbaţii afeme-iaţi, medicii, turnătoriisecurişti din timpul regi-mului comunist şi maiales preoţii: „Popilor văpocăiţi / Nu furaţi, ci sămunciţi / Nu turnaţi, civă rugaţi / Popilor neru-şinaţi! // Pe vremuri casatanişti / Aţi trecut lacomunişti / Când aţi mi-rosit dolarul / V-aţi

schimbat şi voi vicarul //Aţi turnat, aţi preacurvit/ V-aţi vândut spre As-finţit! / Nu vă pasă decredinţă / Aţi uitat deumilinţă”. Tot preoţiisunt răspunzători pentrumazilirea domnitoruluipro - gresist AlexandruIoan Cuza pentru că a se-cularizat averile mănăs-tireşti: „Când l-au exilatpe Cuza / Popii şi-aupătat obrazul / La toţi le-a crescut osânza / Pe noine-a lovit necazul //Când sărbătorim Unirea/ Crucea vinovată tace, /Ne-a lăsat cu amintirea /unei naţiuni sărace.”

Virgil Ciucă este unateu convins întrucâtcredinţa într-un Dumne-zeu răzbunător, care acreat omul după chipulşi asemănarea lui, a adusmulte necazuri omenirii(nesfârşitele războaie re-ligioase stau mărturie).

Poetul devine apără-

torul lui Eminescu înfaţa detractorilor con-temporani: „Cu ură cul-pabilizat,/Răstălmă-cind al său trecut, / Eicer să fie renegat, / Darnoi în juru-i facem scut.”

Depăşind hotarele,Virgil Ciucă ia atitudineîmpotriva tartorilor lu-mii care vor să ne dezbineşi să ne stăpânească. Încontrast cu răutăţile o-meneşti, natura curatăaduce alinare: „A nins cufulgi cernuţi domol / Şitotu-i alb, imaculat / Ză-pada parcă-i de brocat /Întinsă de la pol la pol. //A nins şi-n ziua de Cră-ciun / Toţi brazii sunt îm-podobiţi / Pe străzicopiii-s fericiţi / Ca-norice zi de Moş Ajun.”

Amintirile copilăriei,adolescenţei cu idilele eipure, devin mai puter-nice trecute prin filtrulexilului: „Am revenitdintr-un impus exil / Să-

mi duc calvarul până lasoroc, / Să descifrez un“anotimp” ostil, / Darroata vieţii nu pot să în-torc.” Virgil Ciucă consi-deră poezia modernăelitistă şi lipsită demesaj, motiv pentrucare urmează calea poe-ziei clasice şi adoptă mo-delele liricii militantepaşoprtiste, iar în versu-rile de dragoste uziteazămetrica eminesciană.

Acest mod de conce-pere al poeziei, după pă-rerea mea, nu maicorespunde orizontuluiactual de receptare şi au-torul trebuie să-şi gă-sească stilul propriupregnant.

Totuşi, poezia lui Vir-gil Ciucă este actualăprin tematica socialăpropusă iar atitudineacivică a autorului facecinste oricărui cetăţeancare simte româneşte!

Sanije Gashi

„Am condus NATOîntr-un război lung, de78 de zile. A fost foarteimportant, deoarece s-aprocedat în numele li-bertăţii pentru nişte oa-meni ce au fost prigoniţidin casele lor sau omo-râţi. Cu aceasta s-a de-monstrat şi valoareanoii misiuni a NATO.Sper ca din campaniadin Kosovo să fi reieşitmulte învăţăminte , cepot fi folositoare şi altorregiuni.“

Madeleine Albright, lacea de a 10-a aniversare

a bombardamentelor

NATO. Radio EuropaLiberă, februarie 2009

„Sunt trei momentelegate de Kosovo, pecare nu le voi uita toatăviaţa: Nu voi uita nicio-dată acea privelişte tri-stă a exodului familiiloralbaneze, care au suferitatât de mult şi atât deîndelungat din cauzaviolenţelor lui Milloşe-vici; Nu voi uita nicio-dată impresiile dinprima mea vizită în Ko-sovo liber şi curajul decare a dat dovadă acestpopor, pentru a-şi în-cepe noua viaţă în liber-tate! De asemenea, nuvoi uita predarea lui

Milloşevici la Haga!“

Madeleine Albright,TEUTA, iulie 2002

„S-au dus zilele pecare le-aţi petrecut prinbeciuri, ascunzându-vă.S-au dus nopţile pe carele-aţi petrecut tremu-rând de frig în munţi.Ştiu cât este de greupentru cineva care şi-apierdut casa şi pe ceidragi, dar iarna care vaveni va fi mai bunădecât cea care a trecut.În loc să trăiască cu sen-timentul urii pentru tre-cut şi cu cel răzbunării,Kosovo trebuie să pri-vească spre viitor, iar

comunitatea internaţio-nală va fi alături de el.Kosovo trebuie sămeargă înainte, cu şcolinoi, muncă, asigurareavieţii normale pentrucopii. Îi rog pe părinţisă-i înveţe pe copii căviaţa poate da mai multdecât zăngănitul arme-lor. Nu permiteţi ca su-fletul lor să fie rănit. Nupermiteţi ca inimile lorsă se transforme în pie-tre. Ei merită mai mult.Poporul american a fostonorat să fie alături devoi şi noi vrem să fim cuvoi la fiecare pas pedrumul pe care aţi por-nit.“

Bill Clinton, Ferizaj,23 noiembrie 1999

Istoria groazei o carte vie (3)

�

28


Proză

Sebastian Drăgan

Ziua a cinceaşi a şasea

Stă ţanţoşă. Are şi dece. E ca o cariatidă spă-lată de soare. În picioare,goală, cu coapsa stângăuşor petrecută peste ceadreaptă şi mâinile încru-cişate peste sâni. Luminabate de undeva, pieziş, îicuprinde torsul şi des-enează un tatuaj straniupe pântec. O flacăra, baparcă o floare, iar o fla-cără… O prind de mâini,i le desfac şi îi cuprindsânii în palme, apoiîncep să o sărut pe gât,încet, aş da năvală, aşsfâşia-o, i-aş rupe carneade pe oase de atâta do-rinţă, dar rămân fulge-rat şi aiurit şi complexatde atâta frumuseţe pecentimetru pătrat, pal-mele nu mai îndrăznescsă-i violenteze ţâţele cumângâieri (cum ai puteasă mototoleşti o opera deartă, să o ucizi cu dege-tele murdare de trufie?)simt sfârcurile cum i seîntăresc acolo, la inter-secţia dintre linia vieţii şia norocului din palme,mă ard ca un ac înroşitîn foc şi se lungesc şi seîngroaşă aproape că ţipădupă gura mea, se vorsupte, se vor muşcate, sevor înghiţite, stoarse-strivite, pleznite culimba, asta şi fac, asta şifac, de nu s-ar terminavreodată nebunia asta. Oaud cum respiră preci-pitat, din ce în ce maitare, mai repede, maiapăsat, îmi gâfâie în ure-che. Mâinile mi-o iaurazna, alunecă pe trupulei peste tot ca şi cum arspăla-o, ar înveli-o în su-

doare şi poftă, pielea i sestrânge grăbită ca şi cumar da de ger năprasnic,dreapta-mi rămâne pesânul ei stâng iar stângacoboară între coapse câ-teva secunde mirată sădezvelească buzele-iumede, verticale, parcăatunci descopăr pentruprima dată că-s douărânduri de guri flămândede îmbrăţişarea limbii,cobor lihnit şi o sărutlung acolo, pe toate celepatru buze umflate, mo-fluze, apoi înăuntruunde-i fierbinte şi dulceşi are gust de gutuie. N-apuc să mă bucur îndea-juns de minune (aşgusta-o la nesfârşit, iar şiiar), că se desface toată,ca un lanţ deşirat de ociutură şi ţipă şi tremurăşi râde în hohote. Îi vădochii: îi râde sufletul.Dar nu rămâne aşa. Se-ntoarce spre mine, măculcă pe spate şi-ncepesă deseneze cu limba pepieptul meu nişte desenenumai de ea ştiute, recu-nosc moliciunea curbe-lor din alfabetul sanscrit,ba parcă şi ceva ideo-grame aztece, zici că şer-puieşte după conturullui Quetzalcoatl, „stă-pânul stelei zorilor“ şiapoi coboară cu gura-imăiastră pe pântec, mai

jos, mai jos, încet, preaîncet, îmi prinde mădu-larul cu buzele, sunt în-hăţat, gata de lins, gatade băut, gata de stors, îlînghite tot, îi dă drumulîntr-o mişcare de du-te,vino, nu se opreşte deloc,limba-i se înfăşoară şidesfăşoară, plescăie,simt că mă suge că tragetoată bărbăţia din minecare urcă, vine, vine, ex-plodează, îi umple guraşi o înghite, pofticioasă.I-a fost sete de mine.

Ne îmbrăţişăm ca laînceput de lume şi conti-nuăm, abia atunci intruîn templul din ea. Îi gustdegust cerul gurii, îinumăr dinţii cu vârfullimbii de treizeci şi douăde ori, dau rotocol, câteunul pe secundă sau maiîncet, nu ştiu, îi prindbuza de jos, groasă, su-culentă ca o pară coaptă-n fân, o muşc, saliva-i canectarul de agrişe, apoirămân pironit cu privi-rea în ochii ei, fascinatde strălucirea - fulgera-rea negrului din irişi, ezeiţa persană a iubirii,Anahita şi eu zeul per-san al desfrânării, AkaManah, pielea îi mi-roase a vânt, e proas-pătă, îşi contracteazăpântecul şi muşchii pel-visului mă strivesc cu

plăcere, spasmodic, în-lăuntrul ei sunt una cuea, vaginul îşi strângepumnul, o face atât debine încât zici c-a exersatpersonal cu doctorul Ar-nold Kegel (contrac-tura levator ani) dincleştele ăsta nu maivreau să ies, ba mă lasă,ba nu, mă gândesc sămor, dacă mor ca Ame-deo Modigliani, ar fiea Jeanne Hébuterne amea, ce s-ar sinucide cudragostea-mi în pântec,din prea multa iubire-nsuflet? Ah, e mai degrabăca Pamela Susan Co-urson iubita veşnică alui Jim Morrison (da,toţi sunt înmormântaţiîn Cimitirul Père La-chaise din Paris, douăperechi de îndrăgostiţicare au sfidat legea şitimpul şi mizeriaumană). „I liked to crawlback into my brain“,zicea Jim. Mă târăsc şieu, înapoi în creierulmeu, unde-o găsesc, eraacolo demult, în toatăsplendoarea de sfântă-gheişă, Mireille. Nutrebuie s-o caut. O recu-nosc, mă recunoaşte.Tremurăm. Ne golim detrupuri, o dată, încă odată şi-ncă-o dată. Neiubim cu creierele, într-omare verde de seroto-nină, sudoarea ne învă-luie dulce, ameţitor dedulce, până la nebunie.

ziua aşaptea

Azi ne plimbăm, neţinem de mână. Cu ară-tătorul, mijlociul, inela-rul şi degetul marestrâng în cleşte falan-gele-i subţiri. Degetul celmic se încovrigă laîncheietura ei, ca o

Jurnalul

de laora 6

�

29


***

brăţară. Îmi potri-vesc paşii după ciz-

mele-i maron, cald,păstos, e o culoare caremă scufundă în aducereaminte şi tânjeală dupăciocolata din copilărie,catifelată şi cu gust delapte şi alune de pădure,ciocolata care era întot-deauna prea puţină, setermina prea repede şi-atunci o lipeam cu vârfullimbii de cerul gurii şi-olăsam acolo, minute înşir , să prelungesc câtmai mult aroma, cât maimult deliciul, aşa şi cucizmele ei lungi până subgenunchi, care-i acoperăgambele trufaşe, le-aşlipi de mine, de cerul dinmine, să nu se terminecurând, să nu se sfâr-şească. Deci, aştept:când piciorul ei stâng ba-lansează cu dreptul meu,rămân cu el pe loc şi,când păşeşte cu dreptulei, zdup şi eu! ăsta-ipasul din armată, intră-n ritm, răcane, intră-nritm, un ’- doi, un’ - doi,stânguu’, acum suntemechilibraţi nu numai în

ritmul paşilor, ci şi înrespiraţie, umăr la umăr,ca doi camarazi de arme,mă uit în ea, suntemegali, pare ruptă dinmine, eu par frânt din ea,a! dar mai are ceva carefracturează imposibilul :împunge aerul cu sâniisemeţi, îl dislocă în sfereaproape lichide care plu-tesc, le prind, se lovescşi mi se topesc pe buze,ca nişte baloane desăpun, zici că-s un in-venteur de genie, maiceva ca Gogu Con-stan tinescu, înainte dedescoperirea teoriei so-nicităţii (aşa o fi desco-perit şi savantul metodade transmitere a puterii,prin unde de presiune,mai ştii…?). Simt presiu-nea aerului şi gustul sâ-nilor neruşinaţi, fără să-irup bluza, fără să-i ating( o fii obsesia? ). Urcămspre Cioplea, singuri,pustiu, lumină chioarăde felinar, strada cupavaj din granit cubic, eudă, pare un bulevard desecol XIX, te-aştepţi săauzi fornăitul cailor şi

trăsurile scrâşnind dinosii iar noi să ne potolimfoamea unul de altulacolo, pe un pat din bor-duri, sa nu ne însetăm deaşteptare. E Strada Li-bertăţii, ce coincidenţă,liberi să ne iubim până osă crape lumea, suntemombelico del mondo, săîndrăznească cineva săspună altceva, că-l sfâr-tec! dar eu nu cred în co-incidenţe, nimic nu eîntâmplător, fiindcă arînsemna ca ea, Mireille,e o întâmplare, un noroc,o minune, un miracol şio să-şi fluture farmeceleşi-o să dispară. Mi seface frig şi frică...

Ziua douăzecişi unu

Când sunt cu ea măsimt sfâşiat în şapte hălcimari: de uimire, de bu-curie, de dorinţă, dechin, de fericire, de ne-bunie şi de frică. Nu ne-apărat în ordinea asta,nu neapărat în bucăţiegale, nu neapărat toatedeodată, ci aşa, sacadat,amestecat, câteodată

frica mă gâtuie şi simtcum dă târcoale pe lângăfericirea de a o ştii numaia mea, dar ea, Mireille,încă nu ştie că este doara mea, n-a aflat, nu-ispun, nu-nu-nu (ce sen-timent inutil posesia ei!ce aiuritoare de bună, decaldă şi cotropitoaresenzaţie că o am!), ştiu,nu poate decât să măsimtă dar, dacă o face,sunt pierdut…Ah, dacăar ştii ce putere are în su-fletu-i, cu sufletu-i asu-pra mea… ascultWorking on a dream alui Bruce Springsteenşi mă simt eliberat de în-cărcătura nervoasă că nue lângă mine, de fapt măpăcălesc, e acolo, înemoţia cântecului, deciîn mine, când şi când măprefac că o uit, nu-miiese mereu, nici nu vreausă-mi iasă, doar că amânnebunia, bucuria de a oredescoperi mereu.

Nu sunt jumătăţi demăsură aici, numai în-tregul. Numai ea. Hohotde râs şi tremurat dinirişi, de plăcere ascunsă.

...de Ion Iancu Vale

Te ştiu, moarteşi nu mi-e frică de tine,

hăituitoareo şi rânjitoareo.Mi-e teamă doar

de ce rămâne în urma ta,de jalea pe care o laşi viilor

ce nu ştiu să te priceapăşi să te accepte.

Omniprezentă, neconcesivăşi ireversibilă,

le complici şi le otrăveşti exis-tenţa,

inoculându-le groază şi deznă-dejde.

Te ştiu, moarte,

şi deşi nu-mi eşti indiferentă,

te am la degetul mic, neînduplecato.

Pe mine însă nu mă înspăimânţi

ca pe cei mai mulţi,

căci eu te-am sorbit şi te sorb mereu,

ca pe o mixtură amară şi obligatorie.

Pentru a nu mă găsi nepregătit,

pentru a nu mă ataca

degradant şi fără speranţă,

pentru a nu mă găsi

neîndumnezeit

şi neîmpăcat.

Fiindcă eu te ştiu, moarte

Şi te aştept, te aştept...

Piept lângă piept

Suflare în nesuflare.Te ş

tiu, m

oart

e...

�

30


Cronică

Vasile SevastreGhican

O surpriză de propor-ţii mi-a fost dat să trăiescîn recenta lectură aproaspetei apariţii edito-riale „Metamorforicestări”, al căror autor estecunoscutul scriitor vrân-cean Gh. A. Stroia. Înaceastă carte am consta-tat că nu ni s-au mai pro-pus poeme aşa cum neobişnuise, ci de dataaceasta ni s-au pus ladispoziţie enigmaticeStări. Şi am întâlnit aicistări de bine, stări deînalt, stări de adânc,stări de curate zboruri,stări de poetice stări careaduc un suflu nou poe-ziei din Ţara Vrancei şide ce nu, celei nationale.

Dacă în volumul„Omul retortă” te puteaivindeca prin poezie demulte boli, în „Metamor-fice stări” fiecare stare seconfruntă cu puterea devindecare a celui îmbol-năvit de magia culorii.Boala de albastru amtratat-o cu Starea de„sclavi ai clipei”; boalade roşu am tratat-o custarea „copacilor ador-miţi”; îmbolnăvit deoranj voi îngenuncheaacolo unde „plângetoamna” iar toate aceste

boli şi multe altele carevor vibra la sănătateaomenirii, cerul ni le vatrimite aici unde minu-nea luminii „ca scâncetul/ unui copil / cu părul deaur” renaşte „dintreastre” să ne binecuvân-teze trecerea anilor.Aceste înălţătoare trăirinu vor întârzia să aparăpentru că aceste stăripoetice, metamorfozatede scriitorul Gh. A.Stroia, au fost inventa-riate şi omologate siste-matic cu foarte multăatenţie. Gândurile inven-tariate sunt reflecţii carese supun legilor naturiiumane, care vin de laDumnezeu şi se impununui zbor desăvârşit prinDuh Sfânt. Gândurile şiimplicit ideile omologatede inima ta sunt „expo-nate” care au trecut şi aulăsat urme de tristeţi şidureri, fără de care seştie, poezia ar deveni uneşec total. Şi ce face poe-tul pentru a se salva? „Sescutură azi, / Vibrând dealb: / Zăpezile..... iernii.”Frumos, nu? Doamne şice poate fi mai alb decâtsângele sfânt al amiezii?Ce poate fi mai alb decâtnevoia de spaţiu şi timpal poemului veşnic înge-mănat cu starea poetu-lui? Alt exempluconcludent: „Pete purede alb, / Pe covorul în-sângerat / De fantomaceţii:” O poezie ca să se

desăvârşească prinTRĂIRE trebuie săpoarte amprenta celuicare-a născut-o. Deciprin răbdare, consec-venţă şi credinţă deve-nim părtaşi unui act decreaţie: „Trec efemere /clipele toamnei: / Visândfructele coapte”.

Deci, numai printresuspine e bine să cauţicărarea care duce spreboabele de mărgăritaratât de râvnite de-o starepoetică, numai astfel veiputea dărui codrilor se-culari din inima ta ocreangă de Laur defoarte mulţi râvnită, pecare foarte mulţi ar dorisă o doboare la pământ.Nu-L căuta pe Dumne-zeu printre păcătoşi cicaută-L în inima ta acolounde înfloresc toate spe-ranţele iar „Fructele cu-lorii / Leagănă toamna /pe braţe de rod”. Fii con-secvent cu tine şi vei în-vinge în primul rândprimejdiile pe care ţi le-a produs propria fericire.Poetul născător de stări,Gh. A Stroia, nu se folo-seşte de niciuna dintreacestea pentru a-şi de-termina efervescenţa ini-mii, Domnia Sa - poetulapelează la sentimentedestinate naturii, astfelademenind pământulpentru a-i primi mărirea,ajunge fără ezitări să tră-iască la intensitatea defacere a lumii: „Viaţa ce

frământă, / Verdele pur,de anotimp, / Plin de cu-rate emoţii” peste carenu se poate trece fărăvoia eternului Eu: „Me-tamorfica stare” a trece-rii ne exaltează visele şiviaţa de la care primimnobila plăcere de a nepierde timpul, unde,„Cascada timpului / pre-linsă umed / peste văileînsorite” ale seninuluivenit din alte lumi să nedăruiască raza aprinsă apoeziei, unică sărbătoarea naşterii neantului.Lângă starea cuvenităsufletului simt „Aerulrespirând / gândurile co-pacilor, / Proiectaţi înetern” să aducă un dramde înalt celor prăbuşiţi înîntunericul lor. Veniţi lasărbătoarea pământuluişi cumpăraţi-vă cele maiscumpe amintiri şi vă voida în schimb „o mare ro-ditoare” unde un val detimp le va încânta cumoartea lui cea fără demoarte. Cu o veste venitădin neant poţi ademeni omie de munţi veniţi dinpământ şi aş vrea să nuuit Munţii New York. Su-părătoarea vamă a regre-tului vine să stricepiramida de idei, demulte veacuri captivă lavama sincerităţii.

Nu-i da pământuluicuraj să se îmbete, pre-cum omul de realizărilesale, că vor veni cosaşiiUniversului şi-şi vor cu-

Gheorghe A. Stroia:

Metamorfice stăriEditura Karuna, Bistriţa, 2010

Gh. Stroia

31


***

lege roadele: „Pe umbrapământului, / Plin de ri-duri adânci: / Visul roa-delor târzii”. Sigur, cutimpul, pământul se valăsa de fumat, se vaadapta să mănâncenumai vegetarian iar co-piii copiilor noştri vorajunge să cunoascămulte dintre animaleleexistente acum pe Terra,numai prin muzeele vii-torului. Pentru cât s-apătimit în poezie, poetu-lui îi va fi de ajuns săstrăbată pe jos magis-trala cerului, pentru căDumnezeu i-a rezervatîn Rai postul de „singur”la toate, iar noi ceilalţimereu nemulţumiţii feri-ciţi ai averilor fără mă-sură, vom reveni peTerra peste un milion deani, pe la casele noastre,mereu proaspăt văruitemuzee literare, împrej-muite de stânci şi păduriseculare pentru a ne re-vedea coclaurile copilă-riei dar unde nu ne vommai recunoaşte decâtcerul cu podoabele luiaurifere. Pe la stâni cio-banii ne vor ridica statuidin raze de lună iar ţăra-nii vor ara pământul cudragostea cu care îi latrăcăţelul pământului.Vara, ultima brazdă delumină a vieţii, unde cu-vintele „Stau atârnate-nram, / Fructe de roşu,model / De purpură laurechi”. Vom fi martorioculari la scurgerea soa-relui pe pământ ca la unspectacol de gală pe caresfârşitul de lume îl va dacelor câţiva spectatorirămaşi fideli acestei pla-nete: „Primăvara, viscopt / De razele soarelui”se va întoarce în trup defecioară şi va coborâ

până spre centrul pă-mântului „Pasăre măias-tră / Ce cântă cu versmoale / Toporaşilor înfloare”.

Adună tot ceea ce ţi-afost de folos în viaţă şi vi-brează pe lungimea ta deundă şi vei ajunge să re-cunoşti că patria poezieise află în inima ta: „Fru-museţea clipei / Ce mutăvorbeşte / Sufletului decristal”. Caută-ţi un locîn inima lumii şi umple-lcu iubirea primită în Darde la Dumnezeu şi ai săobservi cum timpul sedilată, cum mireasmasărbătorilor întru poeziete va cuprinde cu tenta-culele-i sfinte ale cu-noaşterii: „Darul deplinal vieţii, / Pe care sufle-tul meu / Îl recunoaşte, îlsimte”. Poezia, împără-teasa tuturor simţurilorare un cuvânt greu despus în următoarele vea-curi, iar de atunci încolone vom supune marilorispite ale pământului:„Stele se aprind / În ne-murirea trecătoare / Aclipei de smarald”.Această carte de STĂRIunice, „Metamorficestări”, aduce un plus destrălucire culorilor îm-bolnăvite prin cuvânt.De aici, de la vârsta culo-rii la puterea de slavă acandorii, există o puntepe care ni-o întinde su-premul gest al viorii:„Peste ani, în timp /Candelabre ale cerului /Ce azi lucesc, în amin-tire”. Între poem şi Sta-rea pe care poetul Gh. A.Stroia a inventat-o re-cent, există o adevăratăputere de magie care seinfluenţează reciproc.Poemul este cel care res-piră, însă totuşi „starea”

este cea care-i producerespiraţia. Aşa precumunei stele căruia Dum-nezeu îi împrumută lu-mina pentru a se simţiutilă, la fel timpul meti-culos tocat în secunde nedăruieşte răgazul de a-ltraversa, de a-i umple tă-cerea cu surâsuri, cuflori, cu găselniţele noas-tre lumeşti: „Clipă, viaţă,destin. / Un pas, o floare,un surâs / Martir al tim-pului tău”. Pentru a teadăuga unei „stări” nu enecesar să acţionezi ci săai putere de a rezista sărămâi cine eşti. Şi cinepoate implica acest sen-timent în metaforă decâtpoetul Gh. A. Stroia? „Întimpuri fără minte / Ex-plozia de vise / Ce naşteUniversul”.

Pentru ca pământuluisă-i redevii frate nu tre-buie să-i distrugi averile,ci ajutându-te de minu-natele-i STĂRI dumne-zeieşti a fost de ajuns săinventezi cuvântul, apoilampa, apoi racheta,apoi net-ul şi toate celerânduite de Dumnezeu afi create pe pământ. Se-cretul de a ajunge în Pa-radis este să respecţitoate câte ţi se impun pepământ. Şi numai dupăaceea „Cerul şi pământul/ Soarele şi apa visată /Unind lumi, în paradis”să-ţi ducă sufletul acolounde merită. Poezia –stare este un Crez încare-ţi pui încrederea şicare te va ajuta să-ţi des-ăvârşească actul creaţieidacă i te supui cu toatădăruirea. Astfel: „Amin-tirea de ieri, / Purtată as-tăzi, / În visul de mâine”este cu atât mai curatăcu cât recunoşti să tevindeci de timpul care

te-a rănit. Este sau nuaceasta o stare saucumva pe undeva amgreşit? Nu, nu este vorbaaici despre o eroare ci, cusiguranţă: „Aprinse,aripi de timp / Şi stinsepe-o lespede / De mar-mură, vibrând” vei primispre înţelepciune aripacare-ţi lipsea. Deci STA-REA este o poezie care areuşit la timp să-şi des-chidă larg toate porţilecunoaşterii precum pu-terea sa dusă de val de adeveni poem sacru. Şi cepoem poate fi mai viabildecât acela care aduce„Un chip, culoare, alb /Dansul florilor de măr /Suferind în lumina ste-lei” ? Doamne şi ce pri-măvară dansând printreinimi şi curcubee ne va fisortită ca „dansul florilorde măr” să se transformeîn dans de aripi - de flu-turi, de păsări, de oa-meni, de aştri – cei de azişi cei de mâine când lapoale de codru se va finăscut un curat fâlfâit depoezie? Poetul Gh.A.Stroia este primul caremetamorfozând o idee atransformat-o în iubireiar iubirea într-o seraficăSTARE a existenţeinoastre: stare de bine,stare de înalt, stare deadânc, stare de zbor, sta-rea de mereu altă şi altădumnezeiască Stare.

32


Poezie

Ieri, retinaÎn seara asta îngerula trecut pe la porţi.

Lucrurile căutau Luminapentru a experimenta umbreşi umbrele caligrafiau siluete

pe drumuri, pe roţipe alte umbre mişcătoare,

lipicioase.Scris cuneiform al fiinţelor

de tot felulDincolo colecţia

cu păsări adormite, pasărea este casa sufletului

achiziţionată mult mai târziu,în zori,

pe la porţi doar semne,binecuvântări.

Sufletului amănuntele iubiriişi cireşul

O frază juxtapusăieri pe retina furnicii.

Împărăţie, semnMina nevazută atinge ninsorile

Dintre sfere şi predicţiile astrale Simt suflarea ta, deasupra mea

cerul şi legea.

Simt veghea ta,atotcuprinzătoare

În mine eşti, cu mine eşti,

oricând, oriunde.drum cu o mie de sensuri,

cu o mie de veşniciiŞi o singură soartă.

iubire eşti ce mă iubeşti pe mineIubirea mea deplină-ţi aparţineCând periodic, acolo, unde sunt

Oştiri cereşti îşi schimbăgarda şi mesajul, ocrotind

Sufletul meu -semn potrivit

pentru împărăţia promisă.

Albastru, marele sufletÎngerul mi-a adus trei VulturiSfetnici zburători, rasă rară,

de vânătoareŞi zice câini nobili, zece câte zece

Pentru a fi insoţită, oricând,pe toate drumurile.

O arma mea adus IngerulArma superbă cu ţeava de aur,Să o port ca semn de nobleţe

În toate zilele vieţii mele.După o lege imuabilă,

La ore nebănuite ieşim şi intrămÎn sufletele altora, subtil,

Pentru veşnicia Marelui Suflet,Şi a cerului albastru.

Triunghi, teologicaFiinţă uniarticulată

Peste văzduh deplinăÎnalţă clipe, petale, în drumul tău

Armonios lumina te însoţeşte Născută însăşi din lumină

Aripi peste aripiDiafan exod,

Trecând peste mareade tine drogaţi

Cu iluzii şi coca-cola.Omogen amurg prelins

pe umerii tăi.Gura tocită de rostiri,

aproape verdeca un muşchi de baltăA bătrânului pescar

Delfin, interuman, suieO altă arcă înălţată de Ararat

Cerc de triunghipătrat, ape

Nume, primulPuzderie de ochi deschişi

Are linişteaCând sunetele dorm

în trupul flautuluiÎmpărăţia aştepta împlinirea

Sorocului, noroculuiSemnul divin făcut de altcineva

Se conturează în fiinţa meaPentru aducerea în dar a plodului

InocenţeiAu fost aleşi trei magi,Pentru început Visul

miroase a interior celest.Îngerul are primul Nume.

Poeme deEcaterina Negară

Chişinău

PragurileVictor Sterom

Uşor mi-alunecădin mâini ideeaŞi.n tot ce credE frig de-a pururiMă las cuprinsDe ce-ar puteasă-nsemneO taină-n plusO părere ca o vocabulă

Pe un platou de zăpadăÎmi face semne

Au îmbătrânit zăpezilePe trupul meuCa mâine sevor face puhoaieNervii lor sparţiVor stârni greleprevestiriFeerice dezastreÎn timp ce focul viusunt eu

Pe câmpiile eterneFără de margini fiind

Cu visul întrerupt ajungÎntre adânc şifloarea de colţPe trepte pe carenu le vădAşa cum s-au deşiratÎntâmplările meleLărgind cerul priveliştiiSă mai pot cuprindeLăcomia gândului

până susPrivesc fantasticanemărginire

sunt chemarea suplăCe o adie întunericulPrin turla bisericiiAcum se face trecutulUn gol imens al morţiiÎn zidul în care s-a trasCu liliecii orbiTăcerea plânsă de tineIa forma nopţii

33


Eseu

Imagineaa patraVictoria Duţu

Eu ajung, ajung, ajungacolo unde totul imi estepregătit. Exact aşa ca in-ainte. Faţa de masă albă,curată, mancarea limpede,clară. Parcă totul acumeste stabil, nimic nu maieste neclar, sunt un copil,dar copilăria imi este as-cunsă. Eu sunt imbrăcatăin haina maturităţii. Euvin parcă de departe pri-vind la hrana care imi estepregătită de mult, defoarte de mult. Mă indreptcu nerăbdare spre ea.Chiar o iau in mană cu ad-miraţie, cu satisfacţie pen-tru că am ajuns in sfarşitla ea. Dar privirea aceeademonică apare din noucu invelişul de piatră, deură, de bătraneţe şi-mieste din nou teamă, teamamă cuprinde din nou şipune stăpanire pe mine.Imi este frică să duc mân-carea la gură, dar dintr-odată, nu-mi este teamă săprivesc demonul în ochi,omul rău care este din nouprezent, din nou pregătitsă ucidă, să lovească il potprivi. De data aceastaomul are o armă ucigă-toare in maini. E pregătitsă ucidă dacă mă ating demancarea aceea. Eu imidau seama cată nevoie amde ea, cat imi este de nece-sară. Mancarea aceastami-a fost dată din nou şieu nu pot ajunge la ea,poate că nu pot să luptpentru ea, m-am ganditeu.

El vine spre mine aşacum il ştiu. Dar eu ştiuacum că acest zambet, căacest glas cald şi frumoscare poartă in el culoriledragostei, acest zambet e

gata să ucidă. Mă uit laomul hoţ care vrea să-şiinsuşească ceea ce nu esteal lui, ştiu ce va urma şiatunci ii dăruiesc lui man-carea mea. I-o dau lui să omănance de bună voiechiar dacă eu pot muridacă nu o am. El o mă-nancă şi eu ştiu că după cetermină, flămand vasparge farfuria şi mă valovi. El face mereu acelaşilucru. Nu se schimbă şi nuse satură niciodată, emereu şi mereu flămand!El insă trăieşte un fel destare de indispoziţie pen-tru că nu mi-a mai luatmancarea cu forţa ci i-amdat-o de bună voie şi acumsimte nevoia să lovească,dar mult mai năpraznic.În clipa in care e pregătitsă lovească, in locul meseice mi-a fost pregătităapare scara luminoasă dinmintea mea pe care eu tre-buie să urc. Chiar dacălipsa mancării mă slăbeşteşi nu am forţa să urc, sămă indrept către scară,chiar dacă trupul meu numă ajută de loc, minteamea e mult mai puternicăşi eu chiar pot să urc, pen-

tru că eu ştiu că El, El, celnevăzut este cu mine. Şi euchiar urc! Parcă urc intr-oaltă lume, in care manca-rea aceea atat de bună şide frumoasă şi dorită demine şi de acel om, pentrumine şi pentru conştiintamea nu mai era atat de im-portantă, nu-mi mai eranecesară. Stam şi mă mi-nunam, pentru că manca-rea aceea trebuia dăruităşi asta am şi făcut, dar catde greu imi venea să dă-riuesc tocmai ceea ce mieimi era atat de necesar!Omul priveşte inmărmuritpentru că nu mai poatelovi. El priveşte la scara pecare eu am urcat şi eu pri-vesc mirată la el pentru căel nu-mi mai poate de-vasta conştiinţa. Iar euagăţată de această scarăcontinui să dispar de lafaţa lui, ca şi cand nu aş fifost niciodată. Eu dintr-odată nu mai exist pentruel, de fapt el nu mai existăpentru mine, pentru că eusunt eliberată, el nu maieste in mine la nivelul me-moriei, ca pană acum, cidoar eu exist pentru el lanivelul mirării, şi el nu

poate să mă uite.Scara aceea mă duce

departe, foarte departe,dacă eu urc pe treptele ei,urc intr-o realitate in careamintirea răutăţii altoranu mai are nici o consis-tenţă. El pentru mine numai există. In schimb, elpe mine nu poate să măuite, pentru că el poartă cuel , toate răutăţile lui latimpul prezent. Asta epană la urmă pedeapsacare se acutizează in timp.

Imagineaa patra

Eu nu mai privesc in-apoi şi numai el găseşteparalelipipedul de ură, gri,urat, de piatră, de pămant,şi se cuibăreşte acolo caintr-o colibă. Işi face casăin ura pe care eu am pără-sit-o, in ura la care eu amrenunţat. Ura a fost untrup pentru mine la careeu m-am desprins şi incare am reuşit să nu

mai trăiesc. Dar el şi-afăcut din acel trup al meu,al urii mele, o colibă incare stă la pandă ca săucidă din nou pentrumancarea pe care nu şi-opoate procura singur şi odoreşte mereu de la alţii.

MoralaPănă la urmă ca să poţi

fugi de rău trebuie maiintai să te confrunţi cu el,să-l suporţi un timp cutine după care el pur şisimplu dispare. Pentruomul care ţi-a făcut rău tuai să exişti mereu la nive-lul conştiinţei sale, de laun timp nu ai să mai plecide la el, şi asta se va in-tampla tocmai atunci candtu l-ai uitat definitiv. Elpentru tine nu mai există,dar de la un timp tu exiştipentru el veşnic, asta estepană la urmă pedeapsa.

Fragment din volumul „Ilinca“

Cinci imaginiale conştinţei (III)

34


Eseu

Comentariu sitraducere de

IULIABARCAROIU

Evul mediu. Fasci-nantă şi contradictorieperioadă.

Ezitant spiritul în faţamarilor răspântii ori lagraniţa dintre bine şirău.

Şi totuşi...În această perioadă

de cumplită cumpănă,care exacerbează cruzi-mea in forma sa brută,primitivă şi care practicăuciderea ca pe un gestgeneral valabil, de un-deva, apare o lumină su-fletească, Chinuit şiincătuşat sub un timpsumbru, măcinat de ma-nifestări primare si dedogmă, omul se află încăutarea acelui ceva in-definibil şi propriunumai lui, poate pacea,sau frumosul, sau gene-rozitatea. Derutat, mani-pulat, cu o intimitatesăracă, schingiuit, domi-nat de obscurantism, ig-norant, el işi dovedeşteesenţa prin aspiraţiacătre armonie. Inaceastă tendinţă de auto-depăşire, se elibereazăde rigiditate, se ridică şi,învăţând să se cunoascăpe sine, işi acceptă maiuşor semenii, devine to-lerant.

Ca un rege războinicsă-şi cruţe învinşii tre-buie să fi părut ciudat

într-un context socialatât de dur, dar iată unrăzleţ imbold de inălţarea conştiinţei pe careJean Froisssart il repro-duce pe larg in ale sale"Chroniques / Cronici",în poate cel mai cunos-cut capitol al scrierilorsale, intitulat "Les sixbourgeois de Calais / Ceişase târgoveţi din Calais"

După unsprezece lunide asediu, în 1347, oraşulCalais cedează în faţa luiEduard al III-lea al An-gliei, învingătorul de laCrecy. Furibund dincauza pierderilor sufe-rite, acesta intenţioneazăsă-şi justifice masacrulasupra cetăţii înfrânteimpunând condiţii foarteumilitoare, şi deci, inac-ceptabile: el pretinde caşase burghezi, printre ceimai de seamă, doar încămaşă, desculţi, si cufunia in jurul gâtului, săîi înmâneze cheile oraşu-lui.

Gestul celor şase cu-noaşte mare răsunet înepocă. Povestit de Jeanle Bel şi repovestit deFroissart - cronicarul şipoetul -, el rămâne nunumei o secvenţă de is-torie ci şi una de însem-nată omenie. Dincolo detimp, viu încă prin repre-zentarea binelui sprecare accede fiinţa ome-nească, momentul esterecompus în marmură,cinci secole mai târziu decatre Auguste Rodin.

Sacrificiul personalspre binele unei comuni-taţi deşi un fapt măreţ,nu şocheaza; pare firesc.Bunătatea reginei, careintervine pentru salvareatârgoveţilor poate fi sim-plă slăbiciune femeiască.Implorarea care vine dinpartea celor prezenţi laeveniment poate fi o psi-hoză în masă. Cuvântulfinal însă, al regelui, estecu adevarat notabil: prinactul său de îngăduinţă,

el trece peste furie, pestedorinţa de răzbunare,peste propria-i fire, pesteveacul lui de agresivitate.

Vârsta medie - patămisterioasă în care pa-siuni sumbre se zbu-ciumă în întuneriic?Poate.

Şi totuşi.

Cei şase târgoveţidin Calais

- fragment -

Regele, la vremeaaceea, se găsea in ca-mera sa, înconjrat deconţi, baroni şi cavaleri.Află atunci că cei din Ca-lais soseau după cum leceruse el; ieşi deci şiapăru în piaţă, în faţacasei sale, cu toată suitadupă el; mai veni în plusşi mare mulţime pentrua-i vedea pe oamenii dinCalais şi pentru a şti ce osa li se întâmple. Or,iată-l pe nobilul Gautierde Mauni, şi cu el pe târ-goveţii care-l urmau.Odată ajunşi în piaţă elcoborî de pe cal, se pornicătre rege şi îi zise:"Monseniore, iată-i pemai marii din Calais,după cum ţi-a fost vre-rea". Regele nu zise ovorbă, dar aruncă spre eio privire plină de furiecăci mult ura pe locuito-rii din Calais pentru pa-gubele importante sinecazurile pe care, întrecut, aceştia i le făcu-sera pe mare.

Cei şase târgoveţi ai

Jean FroissartCei şase târgoveţi din Calais

Cei şase târgoveţi din Calais - sculptură de Rodin

35


***

noştri se puseră imediat în genunchi în faţa regeluişi aşa îi ziseră ei, cu mâinile împreunate: "Nobile siresi nobile rege, iată-ne aici pe toţi şase, toţi de vechespiţă din Calais şi negustori importanţi. Iţi aducemcheile oraşului si ale castelului Calais şi ţi le înmâ-năm să le foloseşti după voie; noi înşine ne predăm,în starea în care ne vezi şi ne încredinţăm ţie pentrua salva restul norodului din Calais; binevoieste decia avea de noi milă şi îndurare în prea inalta ta mări-nimie".

Cu siguranţă nu fu atunci în piaţă niciun nobil,cavaler sau om de inimă care să-şi poată stăpâniplânsul de mare milă sau care să mai poată vreuntimp vorbi. Regele se uită către ei cu privire tare su-părată căci atât avea sufletul de crâncen şi era înprada unei mari mânii; şi când vorbi, el ceru să li setaie capul deîndată. Toţi baronii şi cavalerii acolo defaţă îl rugară plângând pe rege de cum putură să ofacă să binevoiască a avea milă de aceia dar el nuvroia nimic să audă.

Atunci, nobilul Gautier de Mauni vorbi zicând:"Ah, nobile Doamne, fii bun şi înfrânează-şi ura. Sezice că eşti un suveran bun şi mărinimos. Fereşte-te să faci acum un lucru prin care această faimă să ţise-mpuţineze; să nu se poată nimic spune de Dom-nia Ta care să nu-ţi fie în onoare. De nu vei avea cru-ţare de oamenii aceştia, toată lumea va gândi cămare cruzime ai făcut să-i duci la pieire pe aceşti târ-goveţi cinstiţi care din proprie voinţă ţi s-au încre-dinţat spre a-i salva pe ai lor." La aceasta, regele se

mânie şi zise: "Nobile Gautier nu insista; nu se vaface altfel: să li se taie capul. Cei din Calais au adusmoarte pentru atâţia dintre oamenii mei şi nu ar fidrept dacă cei de aici n-ar muri şi ei".

Atunci, nobila regină a Angliei se alătură cu multăumilinţă celorlalţi; şi plângea şi ea cu o atat de caldăînduioşare că nu puteai rămâne de piatră. Ea searuncă în genunchi în faţa regelui, domnul său şi îizise: "Ah,nobile Doamne, de când am traversatmarea, în grozavă primejdie, după cum ştii, nu ţi-amcerut nicio favoare. Dar iată, acum te rog cu umilinţăşi-ţi cer un bine pentru mine în numele iubirii FiuluiFecioarei Maria şi al iubirii pe care mi-o porţi: să bi-nevoieşti a-i cruţa pe aceşti şase oameni".

Regele aşteptă o clipă înainte de a vorbi şi o privipe buna sa doamnă, soţia sa, care tot în genunchiplângea cu lacrimi calde. Inima lui fu mişcată, căcinu voia să-i aducă acesteia amărăciune. Zise deci:"Ah, Doamnă, mi-ar fi plăcut mai mult să fii altun-deva şi nu aici. Ma rogi atât de stăruitor că nu potsă-ţi întorc un refuz, şi, cu toate că nu-mi placedeloc, iată, ţi-i dau: fă cu ei după voia ta." Bunadoamnă zise: "Monseniore, mare mulţumire îţiaduc".

Atunci regina se ridică, puse să se ridice şi cei şasetârgoveţi, le scoase ştreangul de la gât şi îi duse cusine în camera ce o avea; li se dădură haine şi li seaduse masa; ea dădu apoi fiecăruia dintre ei câteşase piese de aur şi fură conduşi în afara taberei te-feri şi nevătămaţi.

Iancului, într-onoapte de Gerar

Florin Vârlan Neamţu

Te coboară, din munte, pe coastăApăsat fie-ţi pasul şi rarSpre Mangalia - soră duioasăDe târziu şi molatic Fanar!Pe „poteci maturate de îngeri”Călărind bidivii fără frâuVino, dar, praf de stele şi fulgerCătre cârciumi de rugi şi desfrâu!Te aştept lângă marea albastrăCând e lupul subţire la guşeSă privim prin ferestre de ghiaţăValul alb cum se zbate-n cătuşe!Şi când zorii vor bate în geamuriLângă ţărmurul mării albastreCu ochi leneş cătând spre limanuriSă fumăm, tacticos, praf de astre.Căci e iarna, prietene, iarnaPretutindeni în lume dezastreŞi-aşteptăm-bieţi lunatici-să cearnăVechi ninsori peste iernile noastre.

Treceau ţinându-se de mână...

Nicolae Nicoară Horia

Treceau ţinându-se de mânăCa două aripi într-un zbor,Ca două zile-n săptămânăŞi îngerul în urma lor...

El îi şoptea un Dor fierbinte,Ea îl sorbea din ochii luiŞi liniştea dintre cuvinteGemea în bronzul din statui...

Din câte sunt aici sub cerDă-mi, dintre toate, un sărut,Mai multe nici nu ştiu să-ţi cer,Doar unul singur, cu-mprumut...

Ţi-l dau, dobândă nu aştept,Eu Rugii tale mă supun-L-a strâns atunci cu drag la piept

Şi mai departe nu vă spun...Treceau şi Aerul suspină,Ea, Veronica şi Emin-Le fie trecerea deplinăDe-acum şi-n veci de veci.

Amin.

36


Poezie

Altarul patrieiEmil Perşa

Vin la altarul Patriei, monument triumfalConstruit la Adamclisi să visez o legiune romanăLuptând cu dacii liberi sub cerul unui drumSă mă aşez pe banca istoriei scrisă de Împăratul Traian la Roma pentru urmaşii româniSă-l visez pe regele decebal urcând pe treptele dePiatră albă în turnul latinităţiiconstruit între două fântâni,Să privesc zidurile multimilenarede la SarmisegetusaAcoperite de un covor cu fruze de aurStrăluminate de focul aprins postum.

Privesc cripta cu osemintele eroului necunoscutUnde se află urna cu cenuşăAşezată pe o coroană cu crini şi cu trandafiri,Să respir aerul antichităţii ce pluteşte înTunelul timpului şi pe arborii seculariÎnverziţi într-o veche cetate,Iar când soarele răsare în cerul iubiriiPatriei intru într-o mănăstire medievalăSă ascult clopotul lui Ştefan ceLa Podul Înalt încă bate,Să-mi fie dor de strămoşii noştri înviaţiÎn cuvântul tipărit pe Pagina războiului de reîntregire subCerul redescoperit de noi în străluciri.Mă duc în Pontul Euxin să-l întâlnesc pePoetul latin OvidiuSă-i privesc nemurirea din ochi dinUmbrele strămutate în eternitate,Să-i dau în dar o floare de colţ ce am

Cules-o din Munţii CarpaţiSă-i respire parfumul în orizontul latinităţii,Să ascult un tril de ciocârlii ce urcă pe Calea Lactee de pe statuia libertăţii,Să mă aşez pe piatra vrăjită de torţele Aprinse în vremea regelui Burebista înMoesia Inferior pe câmpurile de Luptă de pe platoul dobrogean subCurcubeul ce pluteşte în antichitate.

Călătoresc în trăsura valahă peŞoseaua romană să cobor la RomaSă văd monumentul triumfal „Tropeum Traiani”Pe care se află magnolii şi orhidee,Să culeg un trandafir albastru înflorit înIarba magnetică, să-mi lumineze urmele paşilorPe asfaltul unui vis coborât din cer pe flori,Să intru prin poarta soarelui răsărit peInsula unui dorSă descopăr o pajişte înflorită în raiPe coridorul cu îngeri luminată în sărbători.Să mă duc în pavilionul japonez unde Să mă aşez la masa zidului chinezescSub un palmier lângă un cactus înfloritSă scriu o scrisoare şi o epopee.

Metecul (Străinul)Georges Moustaki

Cu moaca mea de „ metec”Mai degrabă de jidov rătăcitor decât de grecCu părul fluturând în cele patru vânturiCu ochii mei spălăciţiCare îmi dau aerul de visătorDeşi nu prea mai pot visaCu mâinile mele de manglitor, de cântăreţ ambulantCare a dat iama în toate livezileCu gura cu care am băut,am sărutat şi am muşcatDar nu mi-am potolit niciodată foameaCu gura slobodă de „ metec”Mai mult de evreu rătăcitor decât de grecDe hoţ şi de vagabondCu trupul încălzit de soarele verii

Şi de tot ce se înveşmânta în jupoaneCu inima care a suferit tot ce se poate imaginaFără a face din asta o tragedieCu sufletul meu care nu are nici cea mai micăŞansă de a evita purgatoriulCu moaca mea de „ metec”De evreu rătăcitor nu de grecCu părul fluturând în cele patru vânturiVoi veni cândvaDulcea mea captivâ sufletul meu perecheIzvorul plin de viaţă voi veni să sorbCei douăzeci de ani ai tăiŞi voi fi prinţul visat Sau un adolescent la alegerea taŞi vom face din fiecare ziO eternitate a iubiriiPe care o vom trăiPână la ultima noastră suflare

37


Eveniment

Manuela Elena Dragoş

În data de 20 ianuarie 2011, in cadrul parteneria-tului încheiat între Casa Corpului Didactic Prahovaşi Casa Corpului Didactic Dâmboviţa a avut loc acti-vitatea metodico-ştiinţifică „Valori prahovene. Ni-

chita Stănescu sau Îngerul alb al literaturii române“,activitate coordonată de Niculescu Mihaela Oana, bi-bliotecarul Casei Corpului Didactic Prahova, DragoşManuela-Elena, bibliotecarul Casei Corpului Didac-tic Dâmboviţa, Guef Carmen-Mihaela, muzeograf laMuzeul Memorial “Nichita Stănescu” din Ploieşti şibibliotecarii şcolari ai judeţului Prahova: PetrişorMinodora, Colegiul „Spiru Haret” din Ploieşti, Năs-tase Clementina, Şcoala „G. E. Palade” din Ploieşti,Necula Veronica, Şcoala „Nicolae Iorga” din Ploieştişi Matei Florentina, Şcoala „I. A. Bassarabescu” dinPloieşti. Au participat majoritatea bibliotecarilorşcolari din judeţul Prahova şi câţiva bibliotecari dinjudeţul Dâmboviţa.

Deschiderea activităţii a fost oficiată de profesorCazacu Mariana, directorul Casei Corpului DidacticPrahova. De asemenea, au rostit alocuţiuni: profe-sor Gheorghe Borovină, inspector şcolar general alInspectoratului Şcolar Judeţean Prahova, profesorTică Dănuţ, directorul Casei Corpului Didactic Dâm-boviţa, profesor Sandu Mihai, directorul Colegiului„Spiru Haret” din Ploieşti, profesor Petrişor Petre,director adjunct la Colegiul „Spiru Haret” din Plo-ieşti, Dragoş Manuela-Elena, bibliotecarul CaseiCorpului Didactic Dâmboviţa.

Activităţile s-au desfăşurat în mai multe locaţii.

Activitatea a început la sediul CCD Prahova cu o ex-punere în Power Point cu tema „Casa Corpului Di-dactic, centru de resurse educaţionale şi culturale”realizată şi prezentată de către bibliotecarul CCDPrahova, Niculescu Mihaela-Oana. Tot ea a evocatviaţa şi personalitatea lui Nichita Stănescu, prindouă prezentări sugestive: „Nichita Stănescu, fru-mos ca umbra unei idei” şi „Ultimul Nichita”. Canoutate în domeniul biblioteconomiei a fost prezen-tată lucrarea „Proceduri în biblioteca şcolară” edi-tată de Casa Corpului Didactic Suceava, 2010 –autori Petru Carcalete, Cristinel Petru Întorsură şiDaniela Argatu. A urmat vizita de documentare laMuzeul Memorial Nichita Stănescu din Ploieşti undebibliotecarii şcolari au vizionat două filme dedicatepoetului iar muzeograful Guef Carmen Mihaela aprezentat viaţa si activitatea poetului prin marturiileobiectelor personale ce au aparţinut familiei şi pre-miile naţionale şi internaţionale primite de poet de-a lungul carierei sale de profesor şi scriitor.

Ziua a continuat cu vizita documentară la Centrude Documentare şi Informare din cadrul Colegiului„Spiru Haret” din Ploieşti unde bibliotecarii şcolariau participat la o activitate de - monstrativă cu tema„Nichita Stănescu sau schimbarea de cuvinte”, acti-vitate educativă realizată de elevii claselor a XII-a,îndrumaţi de profesor Vlad Adriana în colaborarecu bibliotecar Petrişor Minodora.

Iniţiativa aceste acţiuni este lăudabilă, fiindprima dintr-o serie de astfel de activităţi desfăşurateîn judeţul Prahova. Aceasta acţiune a oferit bibliote-carilor şcolari posibilitatea de a se perfecţiona, de afi la curent cu ultimele noutăţi în domeniul bibliote-conomic, de a schimba idei, de a afla noi modalităţide desfăşurare a activităţilor specifice bibliotecii, dea cunoaşte modul de organizare şi funcţionare alaltor biblioteci. A fost o oportunitate în realizareaviitoarelor proiecte educaţionale pe care le vor puneîn aplicare bibliotecarii participanţi.

În încheierea activităţii au fost înmânate de câtreCasa Corpului Didactic Prahova diplome biblioteca-rilor şcolari dâmboviţeni.

Acţiune interjudeţeanăa bibliotecarilor şcolaridin judeţele Prahova şi

Dâmboviţa

38


Eveniment

Complexul Muzeal „Curtea Domneas-că” din Târgovişte în colaborare cu ConsiliulJudeţean Dâmboviţa şi Centrul Judeţean deCultură, au organizat luni, 24 ianuarie a.c.,în incinta încărcată de istorie şi legendă aCurţii Domneşti, un inspirat program aniver-sar dedicat actului istoric al Unirii Moldoveicu Ţara Românească, din 24 ianuarie 1859.

Au fost de faţă la eveniment reprezen-tanţi ai Prefecturii şi Consiliului Judeţean,cadre militare şi rezervişti, preoţi, oamenipolitici şi un numeros public spectator.

Pe estrada construită în faţa vechii Bise-rici Domneşti, recent renovată, au vorbit Pre-fectul judeţului, Iancu Caracota şi repre -zentantul Arhiepiscopiei Târgovişte, preotulIon Stan. Discursurile au fost urmate de unfrumos program artistic declanşat printr-otradiţională Horă a Unirii. În continuare, laMuzeul de Istorie, arheologul Ovidiu Câr-stina, directorul Complexului Muzeal, a mar-cat prin speech-ul său inaugurarea Cabi-

netului de numismatică, un mai vechi dezi-derat, materializat cu ocazia manifestăriloromagiale dedicate Unirii.

Amănunte de specialitate privind valoa-rea, originea şi componenţa acestei bogate,originale şi interesante expoziţii au fost pre-zentate de către muzeograful Irina Cârstina.

Despre semnificaţia şi valoarea Cabine-tului numismatic, cât şi a momentului jubi-liar, a pledat apreciativ şi avocatul MarinAntonescu, prim-vicepreşedintele Consiliu-lui Judeţean Dâmboviţa, instituţie ce a spri-jinit îndeaproape Complexul Muzeal în rea-lizarea acţiunilor amintite.

Au mai participat la eveniment profeso-rul Honorius Moţoc, vicepreşedinte al Con-siliului Judeţean, jurnalistul Mircea Niţă,directorul Centrului Judeţean de Cultură şialte personalităţi târgoviştene.

I.I.V.

24 ianuarie la Curtea Domnească

HoraUniriiVasile Alecsandri

Hai să dăm mână cu mânăCei cu inimă română,

Să-nvârtim hora frăţieiPe pământul României!

Iarba rea din holde piară!Piară duşmănia-n ţară!Între noi să nu mai fieDecât flori şi omenie!

Măi muntene, măi vecine,

Vină să te prinzi cu mineŞi la viaţă cu unire,

Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul, nu-i putereLa nevoi şi la durere.

Unde-s doi, puterea creşteŞi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă,De-o făptură şi de-o seamă,Ca doi brazi într-o tulpină,Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,Amândoi o soartă-n lume.

Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbireSă-1 secăm dintr-o sorbire,

Ca să treacă drumul marePeste-a noastre vechi hotare,

Şi să vadă sfântul soareÎntr-o zi de sărbătoare

Hora noastră cea frăţeascăPe câmpia românească!

39


***

Ion Iancu Vale pag. 3Mihai Eminescu 3Cezar Ivănescu 4Mihai Eminescu 5Mircea Horia Simionescu 6Theodor Codreanu 7Adrian Marino 8Mihai Antonescu 9Victor Sterom 10Al. Florin Ţene 11Anton Gagiu 13Ştefan Ciobanu 14Mircea Cotârţă 15Ştefan Petra 16Nicu Tănase 18Al. Florin Ţene 18Dimitrie Grama 19Vavila Popovici 20

Alexandru Manafu 24Gheorghe Palel 25Lucian Gruia 26Sanije Gashi 27Sebastian Drăgan 28Ion Iancu Vale 29Gheorghe Stroia 30Ecaterina Negară 32Victor Sterom 32Victoria Duţu 33Iulia Barcaroiu 34Florin Vârlan Neamţu 35Nicolae Nicoară Horia 35Emil Perşa 36George Mustachi 36Manuela-Elena Dragoş 37Radu Mihai Crişan 38Vasile Alecsandri 40

În acest număr au semnat...

Adresa redacţiei principale:Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: [email protected]

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş � 0730 863 602 � [email protected] � Culegere text: Reta Sofronie � Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă, Redactor principal (fondator): Sbastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Nicu Tănase, Florea Turiac

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prinCentrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa

S-au împlinit cinciani de apariţie neîntre-ruptă a publicaţieinoastre. Cu această oca-zie se vor edita două an-tologii „Climateliterare“, una de poezie,iar cealaltă de proză. Sepreconizează ca în pagi-nile antologiilor respec-tive să fie inserateproducţii proprii ale tu-turor autorilor care aupublicat până în pre-zent în revistă. Specifi-

căm că se pot folosi ma-teriale deja apărute, saualtele mai noi, în func-ţie de preferinţa fiecă-ruia.

În consecinţă, fa-cem, pentru început unapel, ca cei care dorescsă se regăsească într-una dintre aceste anto-logii, să ne transmită unacord de participare.

Vom reveni cu amă-nunte.

Redacţia

Antologii „Climate literare“

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Oradea, Ploieşti, Vrancea);Alte ţări: Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, RepublicaMoldova, Serbia, S.U.A., Ucraina. - Fotoreporter: Tiberiu Rusescu.

Publicitate

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

40


Gardă la cuvânt

Radu Mihai CrişanDacă voiesc să ne cu-

cerească, n-au decât s-ofacă…făţiş, ca toate na-ţiile, cu arma-n mână.Dar cu tertipuri şi apucă-turi nu merge deocam-dată. În numărul în caresunt la noi evreii rămânstrăini de rit necreştin,ce nu se pot nici contopicu poporul nostru, nicipot pretinde mai multdecât de a fi suferiţi, şi nepare că n-au nici o cauzăde a se plânge de tole-ranţa noastră. Dacă gus-tul li-e numaidecât dupădrepturi egale, conform«contractului social»,iată, Austria-i aproape,apoi Germania, Anglia,Franţa, Italia, cine-iopreşte de a merge cudrumul de fier unde livine la îndemână, ca săse bucure de toate drep-turile posibile?

Putem spune cu dreptcuvânt şi tare: că poziţiaevreilor, în ţările în carinu se bucură de egalitatee cu mult mai bună decâtacolo unde ei se bucură deea; de aceea geme Rusiade ei, de aceea ne-au in-undat pe noi. Oriunde eteren pentru neagra spe-culaţiune, evreul e-acasă,iar vaietele şi plângerilecontra persecuţiunii suntmofturi cari să acopere de

mai nainte modul neome-nos în care sug ţările pecare au căzut ca lăcusta.

Că sunt şi evrei cemerită egala îndreptăţire– cine o contestă? Darnoi nu suntem Sabaotcare voia, pentr-undrept, să cruţe Sodoma,nu putem, pentru numă-rul mărginit de evrei fo-lositori ţării, să dămdepline drepturi sutelorde mii de venetici nepro-ductivi, care-n ultimalinie trăiesc din precupe-ţirea muncii, ba a vieţiipoporului nostru”.

„O seminţie care câş-tigă toate drepturile fărăsacrificii şi muncă e ceaevreiască. La orice popordrepturile publice şi[cele] private au fost re-zultatul unei munci se-culare şi a unor sacrificiiînsemnate. Dacă existaaristocraţia, cu preroga-tive deosebite, acesteaerau compenzaţia mun-cii războinice; dacă ţăra-nii, cari pretutindeni aufost aserviţi, au izbutit înurmă a se vedea stăpânipe bucăţile lor de pă-mânt, aceasta a fost oa-recum răsplata pentru căîn vremuri trecute ei sin-guri au purtat povara in-stituţiilor; dacă parteraclerică s-a bucurat deprerogative, ea a şi îm-plinit o sarcină de cul-tură, pe care, înîmprejurările date aleevului mediu, nu le

putea îndeplini o clasăde raţionalişti.

Clerul a dezbătut po-poarele nouă ale Europeidin mrejile unor credinţeşi obiceiuri în cari pute-rea fizică juca cel întâirol, căci dovedit este căatât zeul suprem al ger-manilor ca şi cel al celţi-lor şi al slavilor a fost unDumnezeu al războiului,al sângiurilor, un Dum-nezeu al puterei brute.Îmblânzirea treptată alumei nouă este un netă-găduit merit al religieicreştine; afară de aceeaea a mai fost şi păstrăto-rul culturei antice.

Ce servicii au adusomenirei îndărătnicul şiegoistul neam evreiesc?Ocupându-se pretutin-deni numai cu traficareamuncii streine, ale-gându-şi de patrie numaiţările acele unde prin de-osebite împrejurări s-aîncuibat corupţie,(;)evreul trece din Germa-nia în Polonia, din Polo-nia în Rusia, din Austriaîn România şi Turcia,fiind pretutindeni sem-nul sigur, simptomulunei boli sociale, a uneicrize în viaţa poporului,care, ca în Polonia, sesfârşeşte câteodată cumoartea naţionalităţii.

Dar oare în ce constăcorupţia socială, acestelement care-l atrage peevreu c-o putere elemen-tară? Ea consistă în des-

preţul muncii, care cutoate acestea e singuracreatoare a tuturor drep-turilor. Când munca uneiclase într-un popor numai ecuivalează dreptu-rile de care ea se bucură,atunci acea clasă e co-ruptă, atunci ea trăieştedin traficul unei muncistrăine, atunci ea samănăcu evreul, care nicăiri nuface altceva decât precu-peţeşte lucrul străin”.,idem, Evreii şi Confe-rinţa, Curierul de Iaşi, 9ianuarie 1877, în Opere,vol. IX, pag. 299, 300.

„Revenim la evrei şi-iîntrebăm – nu de ce spunminciuni prin gazetelestrăine, căci minciunaeste spiritul negrei specu-laţii – ci[:] de se plâng?

În Austro-Ungaria eiau toate drepturile posi-bile şi imposibile, de cevin la noi? Va urma

„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive,iată răul organic, în contra căruia o organizare bună

trebuie să găsească remedii.“

Testamentul politic allui Mihai Eminescu (11)

38 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/38.pdflor lor o supunere mai mult decât oarbă....

Documents

Transcript of 38 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/38.pdflor lor o supunere mai mult decât oarbă....