7/31/2019 37248816 Limbajul Non Verbal

1/7

Limbajul non-verbal

Oamenii difera ntre ei si acesta este un lucru evident. Ei au constiinta acestor deosebiri, mai alescnd se au n vedere criteriile socio culturale. Exista tipuri de mentalitati si conduite diferite, derelevanta a legaturilor afective cu semenii. Transparente sunt astfel de diferente cnd e vorba de

cultura africana, asiatica, euramericana si, n cadrul lor, de etnii.

Principalele modalitati si mecanisme ce intervin n abordarea cognitiva a celorlalti sunt:comunicarea verbala, comunicarea paralingvistica, limbajul non verbal, atribuirea, combinarea sisinteza informatiilor. Cultura si mediul social au o influenta mare asupra comportamentuluiuman. Relatiile umane, pentru o mai mare conectivitate, necesita un cod comun sau o limbacomuna, o mostenire, o istorie comuna sau norme, cunostinte, atitudini, valori, credinte, modelede perceptie care sunt acceptate de grup si acest lucru se vede n exprimarea verbala si nonverbala.

n acord cu specificitatea culturala, functioneaza reguli deosebite, uneori contrastante, n legatura

cu unde si cum emotiile ar trebui sa fie exprimate. Asemenea norme sunt numite n literatura despecialitate ( Ekman, 1971) reguli de expunere (display rules). n mai multe culturi este totalnepoliticos sa te bucuri cnd ai nvins un oponent. Dar regulile de expunere se aplica si ninteriorul unei culturi, ele fiind nvatate de mic copil. De exemplu sa nu razi de cei infirmi sau deanumite gafe. Totusi, se considera ca respectivele reguli au un caracter represiv, inhibator, si catendinta fiintelor umane de pe toata planeta este sa-si exprime spontan si similar trairile prinintermediul miscarilor faciale. Comunicarea non-verbala este din aceasta cauza mai greu decontrolat dect cea verbala.

Oamenii din diferite culturi au orientari diferite catre individualism , autoritate, nesiguranta,feminitate. S-au facut cercetari pornindu-se de la distinctia: cultura individuala - centrata pecalitatile si performantele individuale, adica cultura occidentala si cultura de tip colectivist, undeindividul este estompat n favoarea grupului (cultura asiatica, hispanica, sud-europeana si lamajoritatea populatiilor simple, iliterate). Pe aceasta linie cercetari mai aprofundate s-au facutcomparnd conceptia de sine n cultura japoneza si cea americana, considerndu-sereprezentative pentru diferenta Est (cuvnt cheie: colectivism) si Vest (cuvnt cheie:individualism) . Asemenea studiu s-a ntreprins prin colaborarea unui specialist american cu unulde origine japoneza (Markus si Kit Ayama- 1991).

n America- independenta si capacitatea de a te descurca singur sunt privite ca valori centrale nprocesul de socializare. Esti nvatat de mic sa fii competitiv, sa lupti pentru reusita, sa fii n stare

sa te autodepasesti continuu si sa depasesti orice obstacol prin fortele proprii.Cultura japoneza sinele apare ca interdependent , oamenii vazndu-se pe sine ca integratiprofund micromediului social n care activeaza, puternic angajati n relatiile cu ceilalti siconducndu-se dupa principiul ca ei trebuie sa se comporte potrivit gndurilor, sentimentelor siactiunilor celorlalti cu care sunt n relatie. Gelozia, frustrarea, nu mai sunt valabile atunci cand seobtine un succes remarcabil pentru culturile interdependente.

Practica cotidiana si numeroase cercetari experimentale arata deosebiri marcante individuale nabilitatile de a deduce stari sufletesti din expresiile faciale. Dincolo de varietatea individuala s-auconstatat diferente semnificative dupa criterii sociodemografice. Dar mai pregnanta aparedeosebirea de gender: femeile au mai pronuntate abilitati n descifrarea starilor sufletesti pornind

de la expresiile faciale ( a limbajului non-verbal n general).

Miscarile trupului merita sa retina atentia n aceeasi masura cu institutiile sau cu alte forme

7/31/2019 37248816 Limbajul Non Verbal

2/7

consacrate de manifestare a interactiunii sociale, tocmai pentru ca n ele vedem culturancorporndu-se. O data ce aceeasi realitate este desemnata n limbi diferite prin complexesonore diferite, e clar ca ntre cuvnt si lucrul pe care acesta l denumeste nu exista o legaturanaturala, ci o pura conventie.

Cercetatorii s-au ntrebat daca expresiile faciale pot identifica nationalitatea si cultura celui care

le exprima. Abigail A. Marsh a demonstrat ca pot exista astfel de accente" ale expresiilor facialecare apar n urma diferitelor emotii. Cercetatorii notau ca diferentele culturale sunt intensificaten timpul actului de exprimare a emotiilor". Prin urmare, expresiile emotionale pot functiona calimbaj universal, fiind n acelasi timp unul cu accente regionale". Alte studii au ncercat sa aratedaca expresiile faciale exprimate n timpul emotiilor, pe de o parte, reprezinta un limbajuniversal, iar pe de alta parte daca exista modalitati si cai unice de exprimare a emotiilor tinndseama de diferitele culturi.

De exemplu, Izard era de parere n 1980 ca exista rezultate impresionante privinduniversalitatea a sase emotii fundamentale: bucuria, tristetea, furia, dezgustul, surprinderea siteama. Din moment ce toate fiintele umane cunosc aceste expresii si le atribuie aceeasi

importanta din punct de vedere al experientei , este rezonabil sa deducem ca acestea au o bazagenetica sau sunt programate." n 1988, Buck afirma ca cercetarile privind comunicareaemotiilor si expresiilor faciale sugereaza ca apar anumite manifestari care sunt si corectrecunoscute pe scara larga n diferite culturi."

Toate cele cinci modalitati senzoriale vazul, mirosul, auzul, gustul, pipaitul, au organele desimt pe fata sau n apropierea ei. Din ele numai pipaitul poate fi ntlnit pe toata suprafatacorpului. Fata ramane sursa principala de informatie despre starile noastre emotionale observndu-ne fata ceilalti pot spune daca suntem fericiti, tristi, furiosi, surprinsi sau speriati.Uitndu-se la fata noastra pot spune daca ne simtim dominati sau supusi. Oamenii ale carorsprncene sunt coborte sau si coboara linia sprncenelor sunt priviti ca dominanti, n timp ceoamenii care au sprncene ridicate sau si le ridica temporar sunt priviti ca supusi. Acesta esteunul dintre motivele pentru care femeile si penseaza sprncenele subliniindu-le si ridicndu-le,femeile creeaza un semnal semi permanent al sumisiunii care pentru barbati se presupune ca esteatragator. Limbajul sprncenelor ridicate si coborte este larg raspandit. Foarte interesant este caexista parti ale lumii, inclusiv Africa si Asia , unde sprncenele ridicate nu sunt interpretate ca unsemnal de sumisivitate.

Cultura poate oferi un sens particular miscarii. De exemplu, o ridicare rapida a sprncenelor saubataia pleoapelor nseamna promptitudine, bunavointa n interactiune, dar n functie de cultura oconotatie de prietenie si ostilitate este adaugata n contextul comunicarii.

Contactul vizual este un canal de mare relevanta n cunoasterea celuilalt si interpretareagndurilor, afectelor si a intentiilor sale. De exemplu, evitarea privirii unei persoane poate sansemne (daca se priveste n alta parte) dispret, dezinteres etc. iar daca se priveste n jos rusine,vinovatie, timiditate. Pe de alta parte, privirea insistenta poate semnifica pretuire, simpatie,interes.

Contactul vizual are o mare variabilitate cultural - sociala. De exmplu, n societatile feudale, nspecial n cele imperial-asiatice, pentru oamenii de rnd era indecent sau chiar interzis sa se uiten ochii nobililor si cu att mai mult ai mparatului. Urme mai vagi sunt si astazi, inclusiv nsocietatile democratice, unde a-ti nfrunta privirea cu seful nu e deloc recomandabil.

si o intonatie ascendenta sau descendenta transmite mesaje importante. Un timbru descendenteste asociat cu declaratiile, siguranta si dominanta, n timp ce unul ascendent este caracteristic

7/31/2019 37248816 Limbajul Non Verbal

3/7

ntrebarilor, nesigurantei, sumisiunii. Totusi, lucrurile nu stau mereu asa. Daca vorbesti cu unaustralian, de exemplu, vom observa ca de multe ori afirmatiile sale suna a ntrebare din cauzaintonantei ascendente. Prin urmare, opiniile sale mai putin sigure si mai putin categorice suntimportante pentru faptul ca reduc probabilitatea unui conflict. Totusi, din alte puncte de vedereaustralienii ncep sa se afirme mai mult- cel putin femeile australiene. Cercetarile comparativearata ca n ultimii cincizeci de ani timbrul vocii femeilor din Australia a devenit mai jos. Vocile

barbatilor si femeilor tind sa fie din ce n ce mai apropiate, ca frecventa vocala, si acest lucru sentampla pentru ca femeile abandoneaza tonurile sumisive si ncep sa se apropie de felul de avorbi masculin.

Un loc aparte printre mijloacele de comunicare sonora nonverbala l ocupa fluieratul. n afara debinele cunoscutele sale codificari utilizate n sport si n domeniul militar, fluieratul s-a dezvoltatsi ca limbaj alternativ, menit sa se substituie total vorbirii atunci cnd distanta dintre emitator sireceptor este prea mare. Cazul cel mai spectaculos este cel al obiceiului populatiei Guanche dininsulele Canare de a conversa prin fluieraturi pana la distante de cca 5 km. Astazi acest sistemneobisnuit de comunicare nu se mai mentine decat n insula La Gomera. De remarcat e faptul casemnalele nu codifica aici notiuni sau cuvinte, ci chiar sunetele limbii, ceea ce apropie aceasta

modalitate de transmitere a informatiei de schema de principiu a functionarii telefonului.Daca n cadrul culturii sus amintite fluieratul era un gest normal, n societatile europenefluieratul pe strada, mai ales dupa reprezentantele sexului feminin, este considerat o insulta, saudaca nu, n orice caz, este privit ca un gest nepoliticos.

O alta trasatura importanta a limbajului non-verbal este atingerea. S-a afirmat ca cea mai mareparte a societatilor evoulate nu sunt societati tactile. Cea mai mare parte a atingerilor verticaleimplica o persoana dominanta care atinge un subordonat dar se poate ntampla si invers. Dacatnarul care tocmai fusese atins reactiona punnd la rndul lui mna pe umarul sefului, acest gestar fi sugerat ca sunt mai egali dect sunt n realitate si ar fi putut ameninta autoritatea sefului. nunele situatii, ca de exemplu plimbarile, oamenii cu un statut social nalt se supara la atingerilealtor persoane. De regula nu le place pentru ca stiu ca ele pot reduce autoritatea.

Unele pot chiar jigni, deocarece comunicarea dintre oamenii de diferite culturi poate avea desuferit din cauza ntelegerii gresite a acestui tip de limbaj. De exemplu, cnd Regina Elisabeta aII-a a fost n vizita n Australia n 1992, primul ministru australian, Paul Keating, a luat-o fara sase gndeasca de dupa umeri. Pentru multi britanici acest gest a fost ofensator iar presa britanicade scandal l-a poreclit pe Paul Keating soparla din Oz". Cei mai multi australieni nu ntelegeaude ce se facea atata scandal. Ei nu si-au dat seama ca pentru britanici acesta era un subiect foartedelicat. Gestul atingerii bratului sau al umarului pentru a exprima compasiune sau asigurare nueste permis n aceeasi circumstanta n toate societatile.

Un alt exemplu pentru sustinerea aceleiasi idei este urmatorul : a fost un caz n care un lidersovietic, dupa o conferinta n SUA si-a manifestat prietenia dintre cele doua natiuni prinmpreunarea minilor peste cap, un gest care pentru americani nseamna triumf.

Ridicatul din umeri este n planul gesturilor eschivarea prin excelenta. Din acest motiv nu estedeloc surprinzatoare frecventa sa.n comunitatile unite unde oamenii si adreseaza constant cereri unii altora pentru favoruri sauinformatii si trebuie sa existe un mod de a refuza aceste cereri fara a se supara. Ridicatul dinumeri poate fi realizat n mai multe feluri, n functie de felul n care se combina diferitele salecomponente- naltarea umerilor ridicarea bratelor, aratarea palmelor, ridicarea sprncenelor si

ntoarcerea capului. Felul n care oamenii combina aceste elemente depinde foarte mult demediul lor cultural de provenienta.

7/31/2019 37248816 Limbajul Non Verbal

4/7

n faimoasa cercetare facuta pe italieni si evrei n New York, David Efron a observat ca n timpce italienii tind sa gesticuleze folosind o circumferinta larga n miscari, evreii est-europeni auobiceiul de a si tine coatele apropiate de corp. Aceste diferente sunt observabile si n felul ncare ridica din umeri. Italienii tind sa ridice din umeri ridicnd totodata si bratele, n timp ceevreii est- europeni tind sa ridice umerii tinnd bratele apropiate de corp. Gestul facut de italieni

este mult mai expansiv, bazndu-se pe autoapararea oferita de umerii ridicati. Ridicatul dinumeri este dublu defensiv la evreii est-europeni pentru ca se bazeaza pe protectia oferita deumerii ridicati dar si pe apropierea coatelor de corp. Faptul ca nu se vad coatele reduce si

probabilitatea ca gestul sa para dominant.

Pe de alta parte, la francezi acest gest tinde sa fie si mai economic. Deseori aceasta consta numaintr-o eschivare schitata cu gura, unde gura imita un U" rasturnat, cobornd mandibula, tinand

buzele mpreunate si tragnd simultan colturile gurii n jos. Eschivarea clasica la francezi estensotita de expresia Boff , o exclamare care rezuma foarte exact tonul plictisit si dispretuitor pecare francezii l-au adaugat la mesajul de baza al ridicarii din umeri.

De fapt, ridicatul din umeri la francezi are deseori un ton dispretuior aproape, ca si cum autorulgestului ar spune : nu am ce sa comentez, sunt plictisit si neinteresat si oricum este irelevant!"Acest mesaj este foarte diferit de cele comunicate de alte variante etnice ale gestului deexemplu italienii par sa spuna: ce legatura are asta cu mine, sunt nevinovat!" iar mesajultransmis de evreii est-europeni este ceva de genul: ce pot face eu, nu am nici o putere".

n ceea ce priveste indicatorii corporali, putem afirma ca atributele pe care le cauta barbatii sifemeile la parteneri sunt totusi foarte susceptibile la influenta culturii, modei si a circumstantelor.Atributele fizice pe care barbatii din societatea noastra le considera atragatoare la o femeie suntadeseori foarte diferite de cele care maresc pulsul n alte parti ale lumii. n societatea noastra auexistat variatii istorice foarte puternice si profunde n notiunea despre frumusete. Sa comparam,de exemplu, delicioasele femei durdulii pictate de Rubens cu modelele slabe si CalisteleFlockhart de astazi.

Cel mai evident este cnd luam n considerare modelul de frumusete asiatica sau africana ncomparatie cu modelul de frumusete european. nca o data contextul socio-cultural si puneamprenta asupra modului n care sunt perceputi oamenii: standardele de frumusete, inclusiv afetelor umane, variaza de la o cultura la alta. si aici se ia n consideratie distinctia ntre culturaindividualista" si cultura colectivista", pe baza rolului acordat individului, respectivcolectivitatii, ca orientari ale valorilor fundamentale. Sub acest raport individualism - colectivismFranta, Italia, Olanda si Romnia apartin culturii individualiste si acest lucru ar putea explica cel

putin partial stereotipul atractivitatii fetei feminine.n cultura europeana fata ovala este considerata ideal al frumusetii. Daniel McNeill observa cafata ovala este modelul perfectiunii n sculptura greaca si romana si a dominat mare parte din

pictura Renasterii. Mozaicul de pe peretele din stanga al Bisericii San Vitale din Ravena onfatiseaza pe mparateasa Bizantului, Teodora, nconjurata de curtea sa. Fata acestei splendidemparatese are forma ovala, iar alaturi de ea este prezentata o femeie din suita mparatesei careare fata triunghiulara. Contrastul este izbitor: frumusetea sta n fata ovala.

Trebuie adaugat si faptul ca pictura religioasa crestina, sub influenta artei bizantine a consacratfata ovala a Maicii Domnului. Nici intentia mass-media nu trebuie ignorata. La televiziune, n

general, ne sunt prezentate cu precadere fete frumoase, adica ovale. Aceste fapte conduc spreipoteza nvatarii socio-culturale a standardelor de atractivitate a fetei feminine si explicamotivele pentru care acest model este considerat frumos.

7/31/2019 37248816 Limbajul Non Verbal

5/7

O alta caracteristica a limbajului non-verbal care a luat diverse forme n timp estedisponibilitatea. La majoritatea mamiferelor este cel care face avansurile aratnd femeii ct estede puternic, sanatos si plin de resurse si ca va fi un partener perfect. Totusi la oameni se ntamplainvers pentru ca majoritatea semnalelor de disponibilitate sunt transmise de femei femeile suntcele care se mbraca elegant, si aranjeaza parul, se dau cu parfum si se machiaza. Dar lucrurile

nu au stat ntotdeauna asa. De exemplu, n Anglia secolului al XVII-lea, pe vremea dandy-lor,barbatii educati erau cei care se mbracau ca niste pauni iar sotiile lor aratau ca niste paunitesaracacioase. La fel de adevarat este astazi ca daca femeile sunt cele care cearca sa fieatragatoare din punct de vedere sexual, barbatii preiau o parte din ce n ce mai mare a nevoii de acheltui bani pe haine, de a avea o tunsoare la moda, de a folosi apa de colonie si lotiuni

parfumate. Hainele, bijuteriile si parfumul sunt toate purtate si de barbati si de femei.

Exista si alte forme de reclama sexuala pe care persoana respectiva nu le poarta - este vorba debogatii, de posesiuni. n domeniul acesta barbatii fac cele mai mari eforturi investind n masini,apartamente si aparatura electronica pentru a putea impresiona membrii sexului opus. Deexemplu, la tigani, exista obiceiul de a cumpara viitoarea sotie n aur: viitorul sot plateste

familiei alesei lui greutatea fetei n aur.

Mauss (1935) a definit tehnicile trupului ca felul n care oamenii, n societatea lor de bastina, stiuca prin traditie sa-si foloseasca trupul. Hewes a descris n 1957 distributia a peste o suta devariante a posturilor umane. Aceste posturi primesc conotatii diferite de la o cultura la alta:

postura deschisa a femeii: coatele departate de corp, picioarele apropiate, bratele ncrucisateversus postura nchisa: coatele apropiate de corp, genunchii departati, picior peste picior, este

judecata pozitiv n SUA dar considerata imorala n Japonia.

Cel mai cunoscut exemplu al diferentelor culturale n cazul limbajului trupului l reprezintamiscarile de negare / de afirmare facute din cap. Asa cum remarca Jakobson n 1972 , se potdistinge trei patternuri n Europa : Miscare verticala pentru da" si miscare orizontala pentru nu" Miscare orizontala pentru da" si aplecarea capului pe spate pentru nu" Aplecarea capului n fata pentru da" si pe spate pentru nu".

Un alt exemplu este aratarea limbii, care n Europa este nteleasa ca un teasear, ca o cicaleala iarn Tibet acest gest este folosit n salut. Gestul OK n America este perceput n functie de cultura:ca zero n Franta , bani n Japonia sau este o aluzie la homosexualitatea cuiva n Malta si oamenintare cu moartea n Tunisia. De asemenea, exista posibilitatea exprimarii aceleiasi idei pringesturi asemanatoare: de exemplu, rusul ridica degetul mare n pozitie verticala, francezul si

duce la buze aratatorul si degetul mare unite la vrf, brazilianul si strnge ntre degete lobulurechii ; acesta din urma i semnaleaza altui barbat trecerea unei femei frumoase ducnd minilela ochi n pozitia binoclu, n timp ce italianul se trage cu aratatorul de pleoapa inferioara, daca nucumva este sicilian, fiindca atunci se va ciupi usor de obraz.

Aratatorul si degetul mijlociu formnd litera V semnifica victorie" si pace" numai daca podulpalmei este orientat spre interlocutori, spre public. Daca este ndreptat catre cel care face semnuleste considerat pentru britanici un gest obscen. Pentru europenii continentali ambele versiuni alegestului semnifica victorie. Este interesant ca semnul victoriei cunoscut astazi n culturaoccidentala, prin anii saizeci ai secolului trecut avea nca pentru persoanele vrstnice din Sua osemnificatie obscena, simboliznd picioarele desfacute ale unei femei. Mna cu degetul mare n

pozitie verticala si cu celelalte degete strnse echivaleaza n SUA, Rusia sau Franta cu adresareaunei felicitari pentru un lucru bine facut. Originea gestului se pierde n negura timpului. n Roma

7/31/2019 37248816 Limbajul Non Verbal

6/7

antica, viata unui gladiator deosebit de curajos era crutata daca mparatul ndrepta degetul maren sus; daca l ndrepta n jos, era condamnat la moarte.

Roger E. Axtell considera ca industria cinematografica a Hollywoodului ar fi vinovata" depunerea n circulatie a acestei explicatii si l citeaza pe Desmond Morris, care aprecia ca estevorba de traducerea gresita a expresiei latine pollice verso" prin ndreptarea degetului mare n

jos". n realitate, sustine Desmond Moris, cnd se rostea crunta condamnare nu era obiceiul de ase orienta degetul mare n jos. Mai mult , nici pronuntarea verdictului imperial el va trai" nu erasemnalizata de ridicarea policelui. Chair daca originea semnului emblema despre care amamintit ramane neclara, cinematograful l-a pus n circulatie aproape n ntreaga lume, mai cuseama n America de Nord si Europa.

si n Romnia acest gest a fost adoptat de la americani. Cnd presedintele SUA, George W. Busha vizitat Romnia (23 nov 2002) dupa summitul istoric de le Praga, unde s-a consfiintit intrareatarii noastre cu drepturi depline n NATO, dupa ncheierea discursului din Piata Revolutiei dinBucuresti, raspunznd ovatiilor miilor de participanti la miting, nu a rostit nici un cuvnt : aridicat doar bratul, cu pumnul strns si cu policele n sus. Toti am nteles ca Romnia facuse un

pas important si foarte bun totodata. Doi ani mai tarziu, la alegerile locale din 2004, Capitala erampanzita cu afisele candidatilor cu policele n sus.

nca o dovada a faptului ca Romnia a adoptat acest gest tipic american este faptul ca larestaurantul McDonalds din Piata Unirii existau cateva siluete desenate pe carton si atrnate petavan cu un fir subtire, aproape invizibil. nfatisau un barbat tnar, tinand n mana o pungainspcriptionata cu emblema celor doua arcuri aurite iar cealalta mna era cu pumnul strns si cudegetul mare orientat n sus. Sub siluete scria : la placinte nainte". Preluarea gestului cu degetulmare orientat n sus constituie nca o dovada a mcdonaldizarii comunicarii nonverbale. ntr-uncotidian romnesc de mare tiraj, sub fotografia presedintelui Poloniei, Aleksander Kwasnievski(acesta era cu pumnul strns si cu degetul mare ndreptat n sus, scria: Kwasnievski l-a contrazis

pe Bush pe limba lui". Asadar, limbajul gestual al americanilor tinde sa fie adoptat tot mai multsi n tot mai multe tari de catre oamenii politici si de aici n rndul maselor.

Explicatia unor gesturi si are originea n simbolism, asa cum este sustinuta ideea gesturilorinsultatoare sau acoperirea gurii n vreme ce se casca acum este un semn de civilizatie darinitial a fost o forma de protectie mpotriva factorilor nocivi. Aceste gesturi provin din credintantr-un ochi rau, malefic sau ntr-o influenta demonica printr-o practica magica. n cele maimulte cazuri traditia gesturilor s-a pierdut. Pare natural" sa-ti exprimi dispretul scuipnd si

bucuria batnd din palme sau salutul prin strngere de mna- cei care le fac rareori pot da oexplicatie plauzibila a gestului lor.

Limbajul culorilor este un un alt domeniu care isi manifesta specificitatea in functie de contextulsocio- cultural. Culoarea, dincolo de perceptia ei afectiva, este si o oglinda a personalitatiinoastre si deci influenteaza comunicarea. Semnificatia culorilor poate fi diferita n diferiteculturi. De exemplu, n China rosul este asociat cu bucurie si festivitate iar n Japonia cu lupta simnie. n cultura indienilor americani semnifica masculinitate . n Europa semnifica dragoste, nSUA comunism. n tarile cu populatie africana negrul sugereaza binele iar albul raul. Pentrueuropeni, negrul este culoarea tristetii n timp ce aceste stari sunt sugerate la chinezi si la

japonezi prin culoarea alb.

Dinu, Mihai . Comunicarea" . editura ALGOS Bucuresti 1994

- Cole, Michael , Means, Barbara Comparative Studies of How People Think" 1981- Feyereisen, Pierre. Gestures and Speech" Cambridge University 1991- Ilut, Petru Sinele si cunoasterea lui" .Polirom 2001

7/31/2019 37248816 Limbajul Non Verbal

7/7

- Gudykunst, Ting Communication in personal Relationships Across Cultures" SagePublications 1996