VECTORUL DE CLONARE

PUC19

ORIGINEA PLASMIDEI PUC19

pUC19- secvenţă provenită din plasmidul Pb1 si secvente de Col E1

 Acest fragment asigură o origine de replicare pentru amplificarea vectorului în celula bacteriană, o genă de selecţie a transformanţilor în populaţia bacteriană , în unele cazuri, origini de replicare caracteristice fagilor filamentoşi care permit obţinerea de ADN dublucatenar şi casete care fac posibilă transcrierea in vitro a fragmentului clonat

MARIMEA SI STRUCTURA GENOMULUI

HARTA GENETICA

STRUCTURA PLASMIDEI PUC 19

Plasmidei pUC 19 are 2 gene marker:

gena Apr - caracter pe care se bazează selecţia iniţială (screeningul) a celulelor ce poartă vector

gena lacZ′- este o genă defectivă ce exprimă doar capătul NH2-terminal al βgalactozidazei.

Un situs pentru donări multiple (MCS), regiunea este împărțită într-o genă Lac Z (codonii înlocuit 6-7 Al Z MCS), unde diferite situsuri de restricție pentru multe endonucleaze de restricție sunt prezente.

Contine 54 saituri de restrictie

Această plasmidă a fost introdus într-o celulă bacteriană printr-un proces numit "transformare", unde poate reproduce si se exprima. Din cauza MCS și mai multe situsuri de restricție, porțiunea exterioară a ADN-ul poate fi introdus în ea, împingându-l în poziție în câmpul MCS. Aceasta este caracteristica cea mai remarcabilă a pUC19.

Datorită utilizării sale largi ca un vector de donare în cercetare și industrie, pUC19 folosit adesea în cercetarea științifică ca un model de plasmidă. [6] De exemplu, studiile biofizice pe starea sa naturală superîncolăcit determinat raza sa de girație este 65,6 nm și raza Stokes a 43,6 nm.

Multumesc de atentie