34 · PDF filemarea integrală a cadavrelor animale-lor vânate. Spre deosebire de lup,...

Pescuit pe laculNipissing

36

NR. 58•aNUL MMXVII

Diferența dintre „a vâna” și „a ucide”

3

Juvelnicul cu de toate

34

Lișițe la margineastufului

10 ww

w.a

gvps

.ro

OCTOMBRIE

REDaCȚIaPreședinte

dr. ing. Neculai ȘelaruPreședinte executiv

ing. Mugurel DrăgănescuRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICacad. dr. Atilla Kelemendr. ing. Nicolae Goiceadr. ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected] destinate tipăririi vor fi în format digital.

Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolelepublicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și

nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducereaoricărui material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 58/OCTOMBRIEMMXVII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6

10

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu(Constanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ia-lomița), Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Ma-ramureș, Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALDiferența dintre „a vâna” și „a ucide”5 PE }EAVA PU{TIIPedepse cu închisoarea pentru braconaj6 ETOLOGIEÎntre șacal și vulpe9 OPINIEAprobare de ochii lumii?10 DE SEZONLișițe la marginea stufului11 GASTRONOMIERață la cuptor cu sos de merișoare12 ACTUALITATEO vânătoare etică14 LEGISLA}IEAbrambureală16 POVESTIRIÎn stand la mistreți17 ARME.375 Holland & Holland Magnum, un calibru universal18 DIN TERENSeară liniștită20 DE SEZONVânat în cătare22 POVESTIRILângă foc…

24 CHINOLOGIEZgarda cu semnal sonor25 PLANTE T~M~DUITOARECrușinul26 ETOLOGIEPasări rar observate26 GLUMEBuline

PESCUIT28 LEGISLA}IEReglementări în pescuitul recreativ30 COMPETI}IIDublă prezență pe podiumul mondial!31 ECHIPAMENTOchelarii pentru pescuitul cu mușteartificiale32 MAPANONDÎntinsurile Nubiene (V)34 PESCUIT STA}IONARJuvelnicul cu de toate35 GASTRONOMIEBorș din pește la ceaun36 MAPAMONDPescuit pe lacul Nipissing38 PESCUIT LA R~PITORIÎn căutarea șalăilor pe sub bancuride roșioare40 Solunar – Rebus – Mica publicitate

32

36

V ânătoarea presupune o acțiunemotivată de pândire, căutare,stârnire, urmărire, hărțuire sau

oricare alta, care are ca scop dobândi-rea vânatului dintr-o anumită necesi-tate, utilă vânătorului, naturii șisocietății omenești. Aceast mod de ac-țiune, care necesită cunoștințe în dome-niu, capacitate de efort fizic, răbdare șireținere pentru a putea selecționa vâna-tul, în condițiile respectării codului deetică vânătorească, precum motivațiascopului util al acțiunii, face diferențaîntre „vânătoare” și „ucidere” fără vreunmotiv, ori dintr-un interes antisocial, afaunei cinegetice.

Să luăm, exemplificativ, câtevacomportamente de vânători înnăscuțidin natură. Atât din prezent, cât șidintr-un trecut, mai mult sau mai puținîndepărtat.

Începem prin a reliefa comporta-mentul de vânător al prădătorilor dinnatură, inclusiv al celor cu pene folosițila vânătoare. Ei vânează, fără excepție,din instinct, pentru a se hrăni, a viețui șia procrea. Motivația o constituie foa-mea, iar scopul util societății, neînțelesde prădători, îl constituie conservareaechilibrului în natură. Subliniem că ani-malele prădătoare vânează din instinct,pentru a supraviețui și a se înmulți, darnumai în anumite limite impuse de per-formanțele lor biologice, fixate genetic,care asigură conservarea echilibrului di-verselor populații de specii ce coabiteazăîn același teritoriu (habitat, biotop).

Cine a încercat ori a dresat vreodatăun uliu, ca de altfel orice altă pasăre de

pradă, știe foarte bine că acesta nu estemotivat să vâneze dacă este sătul. Celpuțin la începutul dresajului și al folo-sirii lui la vânătoare. Lipsa de motivațiese poate observa, în natură, și la ulii lă-sați jos, în teren liber, lângă iepuri, pecare nu-i atacă. Așa cum ulii de pe stâl-pii sau arborii în care se odihnesc nuatacă potârnichile, vizibile pe solul în-ghețat și cu zăpadă, când sunt sătui.Fiind foarte buni vânători, nu au nevoiede rezerve de hrană. Doar atunci cândsunt flămânzi, în special iarna, atacă efi-cient și, nu doar atât, se și prezintăprompt la sunetele scoase de pradă. Deexemplu, la vaierul iepurelui.

Cunoscând aspectele prezentatemai sus, dresorii și posesorii de păsăride pradă ies cu ele la vânătoare doarflămânde. În timp, cele dresate și folo-site la vânătoare pot depăși motivațiaatacului, dar nu în toate cazurile, tre-când de la interesul hrănirii, mai exactspus al recompensării cu hrană din par-tea tovarășului lor de vânătoare (nici-decum stăpân), la vânarea din pasiuneși pentru acesta.

Și pentru unii câini de vânătoare,mai ales pentru câinii de rasă incertă,motivația hărțuirii mistrețului și ursului,dar nu numai, poate fi, cel puțin la în-ceput, recompensarea așteptată dinpartea stăpânului cu parte din viscereleși sângele prăzii dobândite împreună.Mai pe urmă vine pasiunea acestorapentru vânătoare în slujba stăpânului,iar mângâierile și aprecierea acestuia îimotivează în și mai mare măsură. Nune referim la câinii de rasă, ale căror ca-

ractere de vânător sau auxiliar în vână-toare le-au fost selecționate în timp șifixate din generație în generație, pentrucă aceștia vânează din pasiune și spremulțumirea stăpânului.

Dacă ne referim la lupi, motivațiaeste, în principal, nevoia de hrană pen-tru ei și puii lor, după caz. Fiind un pră-dător mai puțin eficient decât păsărilede pradă, el omoară, dacă i se oferă pri-lejul, mai mult decât mănâncă,creându-și rezerve pentru zilele ce ur-mează. Rezerve la care se întoarce, deobicei, în mod repetat, până la consu-marea integrală a cadavrelor animale-lor vânate. Spre deosebire de lup, ursulși râsul se mulțumesc, de regulă, cu osingură victimă, pe care o ascund cumpot, pentru a reveni la ea până o ter-mină de mâncat.

Nu mai continuăm cu alte exempledin lumea animalelor și trecem, la fel delapidar, la motivația vânării pentru om.

Din cele mai vechi timpuri, omul avânat pentru a se hrăni și a continuat săo facă în același scop, pe alocuri, sau încadrul unor anumite categorii sociale,până în zilele noastre. Ca ființă înzes-trată cu inteligență, a vânat și vâneazăfolosindu-se de diverse mijloace care-lavantajează, având însă grijă să-și con-serve, conștient, resursa. Lipsa de grijăfață de conservarea vânatului dobândit,în interesul folosirii acestuia până laepuizare, și față de perenitatea resursei,a fost, a rămas și rămâne o dovadă denesăbuință a celui ce se îndestuleazăpentru moment, uitând riscul flămânzi-rii de mâine. Altfel spus, omul, în vre-

OCTOMBRIE 2017 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 5Între șacal și vulpe 6

Lișițe la marginea stufului 10Abrambureală 14

Vânat în cătare 20

OCTOMBRIE

EDITORIAL

În ultima perioadă, cam de când s-au înfiripat și sunt finanțate, mai ales indirect, dar dinabundență, anumite ONG-uri de pretinsă apărare, doar pur teoretică, a drepturiloranimalelor, a mediului înconjurător și echilibrului în natură, avem de-a face cu o confuzieculpabilizantă, în general voită și rău intenționată, a celor două sintagme precizate în titlu:„a vâna” și „a ucide”. Nu negăm faptul că, în afara activiștilor verzi, sunt și mulțiconcetățeni citadini care fac această confuzie nedorită, în condițiile ruperii acestora derealitățile rurale, și că unii dintre ei chiar cred în ceea ce susțin. Dar nici unora și nici altoranu li se poate scuza confuzia. Fiindcă „a vâna” este una și „a ucide” este cu totul altceva.

Diferența dintre„ a vâna” și „a ucide”NECULAI ȘELARU

muri trecute, și din anumite categoriisociale în prezent, a vânat și, respectiv,vânează în scopul justificat al îmbună-tățirii condițiilor de hrănire, compor-tându-se cu cumpătare, ca orice altprădător din natură, fără a afecta echi-librul ecologic, ci din contră.

De-a lungul istoriei, pe parcursul di-versificării și evoluției activităților sale,omul a devenit tot mai puțin dependentfață de vânătoare, iar motivația vânăriiîn scopul hrănirii a scăzut treptat, darnu de tot și peste tot, în desuetudine.Au apărut, însă, alte motivații succesive,în susținerea uneia din cele mai vechiactivități umane, utile omului-vânător,societății umane și echilibrului în na-tură.

Astfel, prin vânătoare, tinerii, maiales viitorii conducători la diverse nive-luri ale societății, erau pregătiți pentruviață, învățând, încă din fragedă copi-lărie, să supraviețuiască în natură, sălupte și să domine.

Mai aproape de zilele noastre, omulși-a diversificat în și mai mare măsurăactivitățile, inclusiv activitatea de utili-zare, mai mult sau mai puțin cumpă-tată, a resurselor naturale regenerabile.Conștient, însă, de interesul societății,pe termen lung, pentru folosirea resur-selor naturale regenerabile, care includfauna cinegetică, a început să le prote-jeze și să le exploateze, voit cu cumpă-tare, în vederea durabilității acestora.

În acest context a apărut conceptulde cinegetică (cultură a faunei cinege-tice), ulterior celui de agricultură și sil-vicultură. Prin lucrări specifice, omula început să favorizeze, deliberat și in-teresat, populațiile de plante și de ani-male comestibile, consideratefolositoare societății, împotriva acelordăunătoare celor dintâi. Printre aces-tea, și animalele carnivore, concuren-tele pentru el la aceeași resursănaturală de hrană. De aici, un amestecdin ce în ce mai pronunțat al omuluiîn echilibrul dintre speciile sălbatice șiunele dezechilibre generate de el întrepopulațiile acestora, mai ales în țărilemai avansate economic.

Pe fondul deteriorării condițiilor demediu înconjurător, din cauza altor ac-tivități umane decât vânătoarea, din ceîn ce mai intense și neprietenoase fațăde natură (despăduriri, desecări, extin-deri de localități etc.), s-a ajuns, mai re-cent, la dispariția unor specii de floră șifaună, care nu au putut ține pasul cuschimbările prea rapide din habitatulspecific lor. Printre acestea, și unele spe-cii de interes vânătoresc din vremea

străbunilor noștri (bourul, saigaua, co-lunul, marmota de stepă, mai de curândși dropia etc.).

Este cât se poate de clar că afecta-rea, în continuare, a mediului înconju-rător, din cauza activităților dăunătoareale omului față de natură, nu poate fisistată și nici foarte mult încetinită de lao zi la alta. Peste aceasta evoluție nedo-rită din natură se suprapune, în pre-zent, și încălzirea globală a climei, care,vrem sau nu vrem, va produce alte de-zechilibre între specii și între acestea șimediul lor de viață, determinând, înmod cert, o nouă succesiune a speciilorsălbatice în timp.

Omul actual viețuiește, așadar, într-un mediu înconjurător antropizat, aflatîn ușoară schimbare, în care echilibrulnatural este oarecum bulversat, ceea ceimpune o din ce în ce mai mare atențiefață de acesta și precauție în exploata-rea resurselor naturale, inclusiv regene-rabile, printre care și fauna cinegetică.Aceasta fiindcă, prin vânare neatentăsau exagerată, se poate grăbi fenome-nul dispariției unor specii, incapabile săse adapteze biologic la schimbările sur-venite, cu prea mare repeziciune, înmediul lor, altă dată natural, de viață.

În contextul prezentat, motivația vâ-nării devine mai complexă decât altă-dată și poate fi enunțată concis, dupăcum urmează: „exploatarea limitată, se-lectivă și cu precauție a faunei cinegetice,care constituie resursă naturală regenera-bilă de interes național și internațional,într-un scop util societății, conservării tu-turor acestor specii și unui echilibru câtmai stabil între speciile prădătoare și celepradă, precum și între acestea și mediullor și al nostru de viață”.

Așadar, motivația vânării nu se mailimitează, în prezent, doar la asigurareaunui surplus de proteină animală, de ceamai bună calitate, pentru om și la intro-ducerea altor bunuri valorificabile (blă-nuri, coarne etc.) în circuitul economical societății, ci la mult mai mult decâtatât. Este o motivație solidă, care nupoate fi contrazisă prin susțineri irațio-nale și tendențioase de genul abolirii vâ-nătorii și lăsării naturii să restabileascăechilibru ecologic, bulversat, din mediulînconjurător, antropizat, în care trăim.

În primul rând suntem o țară cuprobleme economice, care nu-și poatepermite luxul neglijării unei resurseeconomice, importantă în multe țări eu-ropene și de pe alte continente. În aldoilea rând, conservarea echilibruluiecologic, bulversat prin alte activitățiumane moderne, nu mai poate fi stabi-lizat fără intervenția limitată, precautăși eficientă, a omului-vânător. Aceasta,în condițiile în care intervenția practică,cu arma sau alte mijloace a omului-vâ-

nător, nu poate fi substituită nicidecumprin simple vorbe sau teorii protecțio-niste și conservatoriste.

Intervenția, rațional limitată și pre-caută a omului-vânător în natură, seimpune a fi făcută, însă, prin vânătoareselectivă, adică prin metode și cu mij-loace care să asigure prelevarea delibe-rată sau involuntară a ceea ce nu maicorespunde, sau corespunde în maimică măsură standardelor de vigurozi-tate, sănătate și sălbăticiune ale fauneicinegetice. Se mai impune a fi făcută cuprofesionalism, garantat de o pregătirepremergătoare specială în materie, și cumijloace care să asigure prelevări fărăsuferințe inutile pentru vânat. În sfârșit,vânătoarea se impune a fi făcută în con-diții de deplin fair-play față de fauna ci-negetică, pentru a putea asiguracaracterul sportiv și recreativ al vânăto-rii, potrivit reglementărilor legale în do-meniu și codului de etică vânătorească.

Vânătoarea astfel motivată și prac-ticată – doar de cei atrași de natură șiconștienți de necesitatea protejării șiconservării tuturor componentelor me-diului înconjurător, în armonie cu inte-resele celorlalți utilizatori ai acestuimediu – este temeinic justificată și demare interes pentru restul societățiiumane.

Despre uciderea faunei cinegetice, oacuzație absolut idioată, care se aducedin ce în ce mai tendențios și irespon-sabil vânătorilor, se poate vorbi doar încazurile în care fauna cinegetică esteomorâtă fără un scop util acestora sausocietății, cu încălcarea limitelor impuseprin reglementările în materie și cu ne-respectarea regulilor de etică vânăto-rească. Se poate vorbi de ucidere, deci,numai atunci când se vânează din purăplăcere, fără limită, prin metode și cumijloace interzise de lege sau în condițiicare pun vânatul într-o inferioritate in-acceptabilă față de vânătorul superdo-tat tehnic.

Diferența între „a vâna” și „a ucide”rămâne totuși discutabilă în cazul con-cetățenilor noștri nevânători, care, deexemplu, omoară ursul, în legitimă apă-rare a vieții sale sau a bunurilor aflateîn proprietatea sa. De asemenea, ră-mâne discutabilă și în cazul vânării/uci-derii în condiții asemenea, a mistreților,cerbilor și altor animale care le ame-nință și le distruge produsul activitățiilor agricole, zootehnice, apicole etc.Mai dăm, exemplu în acest sens, al di-horului prins în propriul coteț, la „vână-toare” de orătănii.

Legea este implacabilă în aceastăprivință, stabilind că faptele sunt anti-sociale și prevăzând sancționarea dras-tică a lor ca infracțiuni de braconaj.

Făptuitorii pot susține, însă, că au

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Diferența dintre „a vâna” și „a ucide”

V orbim de o reală îndeletnicire,cunoscută și intens practicatăde doi interlopi, care au ucis

un animal sălbatic ocrotit de lege fărăsă le pese că sunt văzuți și fotografiațide turiștii aflați în zonă. Discutăm dedoi oameni decerebrați, la domiciliulcărora, „în urma perchezițiilor efectuate,polițiștii au identificat și indisponibilizatîn vederea continuării cercetărilor 112kg de carne de vânat, două lunete pentruarme de vânătoare, două cartușe cuglonț, un trofeu provenit de la un exem-plar de cerb carpatin, precum și alte bu-nuri. De asemenea, a fost ridicată sumade 53.000 de lei”, se transmite într-uncomunicat remis de poliția maramure-șeană în timpul cercetărior.

Cei doi braconieri au fost denunțațila poliție de către grupul de tineri pre-zenți în zona Lacului Iezer în ziua cânds-a produs omorul, de nimeni alt cineva.Pentru braconaj cinegetic, nerespectarearegimului armelor și munițiilor, precumși uz de armă letală, cei doi braconieri –un interlop recidivist, care a furat utilajeîn valoare de două milioane de euro dinoccident și le-a adus în România, iar ce-lălalt, pădurar silvic! – au primit închi-soare cu suspendare și o amendă de16.000 de euro, plătiți statului. Concret,instanța l-a condamnat pe Ioan Timiș,zis „Ogaru”, la 2 ani și 4 luni închisoarecu suspendare, iar pe pădurarul IosifDanci, zis „Ioji Barani”, la 1 an și 6 luniînchisoare cu suspendare.

Este mult, este puțin? Întrebi șimergi mai departe, gândidu-te la sutelede braconieri care ar putea să râdă deincidentul cu cei doi „colegi” ai lor, con-siderați nepricepuți și fără expertiză îndomeniu! Cu alte cuvinte, cei doi con-damnați sunt văzuți de semenii lor casmintiți, lacomi și proști, dacă au crezutcă pot mânca la masă cu familia carnede capră neagră, după ce au fost aver-tizați de martori că este o crimă ceea cefac și că pot avea probleme mari cu

legea. Încăpățânarea lor zoologică șipasiunea față de braconaj sunt însăfără margini, aspect ce scoate în evi-dență faptul că vânarea animalelor săl-batice într-o zonă protejată, cum esteun parc național, ar putea fi un lucruobișnuit pentru braconierii care vâ-nează în aceste locuri.

Convingerea subsemnatului este căautoritățile statului nu s-au căznit preamult cu contracararea acestui fenomennociv. M-am convins de asta vâzându-iîn fotografie pe cei doi ipochimeni cumduc, nestingheriți, capra neagră la ma-șină în plină zi, în câmp deschis. Auapăsat pe trăgaciul armei de vânătoare,omorând un animal sălbatic rar, fărănicio urmă de teamă că sunt văzuți șipreveniți cu strigăte de către cei aflațiîn grupul de excursioniști. Ba chiar aurăspuns cu amenițări.

Din toate astea reiese că lucrurile înaceste locuri au mers din rău în mairău. Că fiecare a acționat după cum avrut și cu multiple ocazii, care au deze-chilibrat fondul cinegetic. Aici înțelege-rea mea cedeză, când știu că unuldintre braconieri mai trecuse prin fațajudecătorului, fiind acuzat de furt decătre procurori. Cu toate astea, a deți-nut o armă letală, pe care a folosit-o înacțiuni de braconaj, la care a participatși un pădurar silvic!

Eu, unul, sunt tot mai nedumerit, casă nu zic de-a dreptul perplex, când audde asemenea fapte reprobabile cu autoripenali. Prin urmare, nu mă exaltez preatare de pedeapsa stabilită de instanță încazul uciderii caprei negre. O considerbinevenită pentru un diagnostic juridic.Este însă nevoie de o „medicamentație”permanentă, bine dozată, pentru ca ase-menea acte de abatere de la toate legileși normele posiblie să nu mai apară.

Eu, unul, sunt tot mai nedumeritcând mă gândesc cum ar fi râs în fațăautorităților „Ogaru” și „Ioji” dacă turiș -tii ignorau fapta lor mârșavă!

OCTOMBRIE 2017 | 5

Pe țeava puștii OPINIE

Am unele motive să mă bucur de condamnarea laînchisoare a celor doi braconieri care au împușcat, în anultrecut, o capră negră în Parcul Național Munții Rodnei,însă am o dilemă peste care nu pot să trec. Spus peromânește, nu cred că sentința definitivă pronunțată deCurtea de Apel Cluj poate reprezenta un semnal de alarmădur pentru cei care încalcă legea în mod intenționat,comițând acte de braconaj de o gravitate extremă.

„Închisoare”pentru braconajELIADE BĂLAN

vânat forțați de împrejurări, în sco-pul apărării vieții sau bunurilor per-sonale, în condițiile în care statul,administratorul faunei cinegetice,nu le-a asigurat nici un fel de protec-ție din acest punct de vedere. Și nicinu le-a acordat, întotdeauna și latimp, despăgubiri compensatorii.

Totuși, acești „braconieri”, cumîi califică legea și îi judecă concetă-țenii noștri care au acest drept, auvânat/ucis într-un scop util lor și,până la urmă, societății. Auvânat/ucis, de cele mai multe ori, șicu gândul la folosirea cărnii și aaltor bunuri recuperate din anima-lul dobândit în astfel de condiții.Dar au vânat/ucis, chiar dacă eraumotivați și îndreptățiți moral să ofacă, cu încălcarea legii. Iar dinacest considerent, braconajul se im-pune a fi considerat ucidere, nicide-cum vânătoare. Așa cum ar trebuiconsiderată și vânătoarea practicatăcu sfidarea regulilor elementare deetică vânătorească.

Despre ucidere, în adevăratulsens al cuvântului, putem vorbi încazul sacrificării animalelor domes-tice, mai ales atunci când scopul nueste util făptașului și societății, iarsacrificarea nu se face în condițiicare să asigure moartea instanta-nee, fără chinuri, a animalelor cres-cute de om.

„Uciderea”, ca termen extrem dedur, nu pare indicat a fi utilizat nicimăcar atunci când discutăm despreabatorizarea animalelor. Termenul„sacrificare” este, categoric, mai po-trivit în astfel de situații și în cazulomului care își sacrifică propriulanimal, în curtea în care l-a crescutîn acest scop.

Iată, așadar, o încercare de des-chidere a unui dialog necesar înceea ce privește diferența dintre „avâna” și „a ucide”. Și, mai departe,„a sacrifica”. Fiindcă de „recoltare”este mai corect să vorbim când nereferim la plante, nu la animale.

Tema este de mare actualitate,și se impune a fi abordată deschis șiclarificată cât mai curând, atâta câtse poate, pentru a putea contracaracredibil acuzațiile ce se aduc ten-dențios vânătorilor, singurii care factotuși ceva practic și eficient pentruprotecția și conservarea faunei cine-getice. Mai ales, fiindcă acuzațiile,mai mult decât nedrepte, se aducimoral vânătorilor, tocmai din par-tea celor ce trăiesc foarte bine peseama unei pretinse protecții și con-servării, exclusiv prin vorbe, a aces-tei faune, a mediului acesteia deviață și a echilibrului în natură.

A părut cu mai bine de o jumă-tate de secol în fauna noastră,șacalul a evoluat rapid în sud-

estul și sud-vestul țării, într-o din ceîn ce mai evidentă tendință de a-și ex-tinde arealul spre nord, pe când vul-pea există dintotdeauna. Dealtfel,același fenomen al apariției recente șial extinderii de areal a fost constatatși în contextul european, în Italia,Germania, Austria și, mai de curândîn Elveția (2011).

Situația juridică a celor două specii

Legea nr. 26/1976, rezistândvreme de 20 de ani, a fost apreciatăca una bună, din moment ce a fostutilizată 6 ani și după evenimenteledin 1989, dar, din punctul de vedereal rândurilor de față, a avut și ea pre-vederea nedreaptă față de vulpe, per-mițând vânarea ei în tot timpulanului. La fel și față de șacal. Aceastaera poziția oficială atunci față de cele

două specii. Apariția Legii 103/1996,a fost motivată de necesitatea înlocui-rii unei alte legi ce nu mai corespun-dea noilor condiții social –admi nistrative și, putem adăuga noi,care trebuia adaptată și la concepțiilemoderne privitor la realitățile viețiisălbăticiunilor, astfel încât să aducă oschimbare și în acest sens. Dar, refe-rindu-ne din nou la ideea acestor rân-duri, această schimbare nu a avut loc.

Nu este în intenția noastră – deo -camdată – analiza legilor de vână-toare, ci doar încercăm să înțelegemmotivația acordării unui tratament di-ferențiat pentru fiecare din cele douăspecii. Asta, în condițiile în care am-bele fuseseră tratate la fel, deși unadin ele, vulpea, produsese reacții favo-rabile, iar cealaltă, șacalul, deși apari-ție recentă, s-a remarcat de la început,nu prin vreun serviciu adus omului, cidimpotrivă. Odată cu apariția uneialte noi legi, cea cu nr. 407/2006, cares-o înlocuiască pe cea cu nr.

103/1996, apare ciudățenia, absolutsurprinzătoare, prin care vulpea rămâ-nea animalul urgisit, care putea fi hăi-tuit în tot timpul anului, pe cândșacalul a primit fixarea unui sezon devânătoare, ceva așa… ca o măsură asi-guratorie că nu va fi supus unor ac-țiuni de excludere din fauna țării.

Și astfel apare marea întrebare, lamarea greșeală cuprinsă în aceastănouă lege, DE CE?

Cine dă dreptul ca o specie dinfauna țării, care mai este și conside-rată „de interes cinegetic”, să fie con-damnată teoretic la extincție, intențiecare are această singură interpretare,produsă de măsura vânării sale tottimpul anului?!

Dar, la data apariției acestei ul-time legi, existau deja numeroaseexemple documentate și puse în apli-care, privitor la schimbările de pozițieîn adoptarea unei atitudini corectefață de vulpe, exprimate de vânători,de cercetători și oameni de știință.


Nu este vorba de vreo competiție „stricto senso” între cele două specii din fauna „deinteres cinegetic” a României, ci „de fapt”, o invitație deschisă și directă la comparațiasituației „juridice” a acestora, adresată tuturor vânătorilor, iubitorilor de natură, darmai ales persoanelor/personalităților care au posibilitatea (misiunea) de a iniția – oriaviza – măsuri legislative. Și pentru a veni în ajutorul lor, vom insera o sintezăargumentală în ambele sensuri.

Între șacal și vulpeText Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU, Dr. ing. MITICĂ GEORGESCUFotografie NECULAI ȘELARU

ETOLOGIE Invitație la reflecție…

OCTOMBRIE 2017 | 7

Din Franța, o țară cu vechi și solidepreocupări legate de vânătoare, aveausă ne parvină cele mai numeroase ar-gumente privind adevăratul statutmeritat de vulpe. O intervenție con-cludentă a venit din partea ASPAS(Asociația pentru Protecția AnimalelorSălbatice), care a demonstrat că bro-madiolonul, un produs chimic anti-coagulant, care fusese folosit intens încombaterea șoarecelui de câmp (Arvi-cola terrestris) nu a rezolvat scopul ur-mărit, acela de a reduce daunelefăcute de rozătorul în cauză, ci „a pro-dus adevărate ravagii în ansamblulecosistemului, stricând lanțul prădăto-rilor naturali ai șoarecelui și contami-nând grav solul, până la amenințareasănătății publice”. Astfel, s-a recunos-cut că nu poate fi ignorat rolul vulpii,ca prădător natural al rozătoarelorcare produceau daune în agricultură,și s-a cerut imperios de către Ministe-rul Ecologiei din Franța (observațigradul de implicare?), printr-un ordinemis în anul 2007, scoaterea din ca-racterizarea juridică a vulpii a aceluitermen infamant de „dăunător”, anu-lând aplicarea întregului cortegiu demăsuri represive.

Trebuie însă făcută o precizare,anume aceea că, în unele departa-mente, prefecturile puteau iniția, la in-tervale de minim trei ani, consultări cuo serie de specialiști din diverse dome-nii (agricultură, biologie, sanitar-vete-rinar, silvicultură, vânătoare,societatea civilă, cercetători etc.) me-nite să aprecieze rămânerea vulpii înafara noțiunii de „dăunător”, ori adop-tarea temporară a unor măsuri cores-punzătoare termenului. Astfel, Franțaa confirmat oportunitatea proverbuluipe care l-a creat „mieux plus tard, quejamais” (mai bine mai târziu decât ni-ciodată). Se pare că la noi nu doar cănu funcționează acest proverb, ci, maidegrabă, este acceptat pe dos „maibine niciodată decât mai târziu).

Și așa se face că vulpea a începutsă fie vânată în cadrul unui sezon(1.06. – 26.09.) de posesorii unei au-torizații individuale eliberate de pre-fectură pentru vânătoarea la pândă /dibuit de căprior ori mistreț, și încă operioadă (27.09. – 29.02.), de oricevânător. Așadar, în general, vulpeabeneficiază de o perioadă „de liniște”de minim trei luni (martie-mai), darla care, circumstanțial, se adaugă încătrei luni, în zonele în care nu s-auacordat autorizații pentru pândă / di-buit la mistreț și căprior. În campaniade stabilire a unei situații juridice co-recte pentru vulpe au intervenit și vâ-nătorii, prin vocea autorizată a

publicației „Revue Nationale de laChasse” (Revista Natională de Vână-toare, cum este la noi „Revista Vână-torul și Pescarul Român”) care aucerut categoric „eliminarea termenuluide dăunător din limbajul vânătoresc,referitor la vulpe și, în general, referitorși la alte specii de vânat, deoarece laadăpostul acestui termen – adesea apli-cat cu ușurință – se pot produce abu-zuri cu efecte imprevizibile”.

Sintetizând luarea de poziție, opi-nia majorității categorice a vânători-lor, bazată pe constatările din teren,a fost formulată astfel: „ar fi o utopiesă se creadă că reducerea drastică a po-pulațiilor de vulpi ar putea determinao creștere explozivă a efectivelor de po-târnichi. Practica a dovedit că vânatulmic putea coabita foarte bine cu vul-pea, hrana de bază a acesteia fiind re-prezentată de diverse specii de șoareci.Iar dacă observăm că mai mănâncă șivreun iepure sau fazan, aceștia suntdintre cei răniți de tirul nostru adeseaimprecis. Vulpea capturează mai alesprăzile ușoare, din speciile pe care noile lansăm în teren după o ședere uneorimai îndelungată în coșurile ori lăzile detransport și care abia se pot mișca, pelângă faptul că nu sunt adaptate laviața sălbatică. Și, culmea ipocriziei

noastre – adaugă comentatorul – estefaptul că îi punem în spate și unele ră-piri dintre lapini, specie considerată, eaînsăși, dăunătoare în multe din depar-tamentele noastre, dar cu care ne po-pulăm terenurile – cca. 10.000exemplare/an – inclusiv din import.Este incorect să nu i se recunoască vul-pii un rol sanitar – fiind necrofagă –curățând terenul de hoituri. Noi vremsă vânăm vulpea, nu să o distrugemprin metode nedemne (urmărită tottimpul anului, săparea și gazarea vi-zuinilor, capcane, lațuri, otravă etc.) șiputem să o menținem, prin vânătoarecorectă, la un nivel rezonabil.

Doi specialiști în biologia vulpii, C.Rivals (Universitatea din Toulouse) șiM. Artois (Laboratorul de Studii a Pa-tologiei Animale din Malzèville), audeclarat la unison „Vulpea a fost multăvreme considerată un dăunător, opiniecare a fost combătută de studiile ecolo-gilor și etologilor ca și de observațiileîndelungate și experiența vânătorilor.Și, astăzi se știe că, în același teren, im-portante densități de vânat mic co-există cu populații de vulpi”.

Specialiștii veterinari au făcut cal-cule precise despre numărul de șoareciconsumați de vulpe anual, corelat cucel al consumului anual de semințe

agricole făcut de un șoarece. Astfel, s-a calculat un număr de 3.000-10.000șoareci/an consumați de o vulpe și decca. 7 kg semințe/an consumate de unșoarece. Cifrele sunt elocvente.

Dar, în această campanie de reabi-litare a vulpii s-au integrat numeroaseinstituții ale societății civile, ca deexemplu R.E.N.A.R.D., Liga ROC(pentru protecția faunei sălbatice),numeroase cluburi de „Prieteni ai vul-pii”, S.H.P.A. (Société Havraise de Pro-tèction des Animaux), au apărut filmede animație, au fost editate cărți deprezentare, toate acestea fiind în fa-voarea dobândirii unui statut echita-bil pentru vulpe.

Nici măcar perspectiva rabiei nu ainfluențat această campanie, deoarecenumeroase țări din vest s-au conside-rat imune la această maladie (Italiadin 1997, Franța din 2000, urmate dealte țări ca Anglia, Elveția). În Țărilede Jos, legile de vânătoare din anul1998 au scos vulpea din lista speciilordăunătoare. Aceasta a fost și este si-tuația vulpii în „lumea europeană”,din care facem și noi parte, nu doarpolitico-administrativo-economic, ci șidintr-o unitate de idei, inclusiv privi-toare la natura sălbatică. Și, potrivitunui dicton vulgarizat „dacă tot venirăvorba” despre natură, dacă suntem atâtde „pătrunși” de directivele unor orga-nisme europene, UICN, Convenția de laBerna șa., de ce nu vrem (nu să le co-piem întocmai „avem și noi mândriaopiniilor noastre!”) măcar să reflectămasupra rațiunii demonstrate a unor de-cizii și măsuri luate în alte țări, cu uneleprobleme faunistice similare celor de lanoi și să nu ne izolăm într-o gândireinertă și anacronică. Dar… acest fapt îlveți trece Domniile Voastre, printr-oînțeleaptă analiză.

Despre șacal, țările la care ne-amreferit până acum s-au rezumat doarla a-i semnala și data prezența, bachiar Franța pare nesigură în aceastăprivință, publicând sub semnul între-bării informații despre posibila apari-ție a șacalului pe teritoriul țării. Câtdespre instituții ca UICN (UniuneaInter na țională pentru Conservarea Na-turii), șacalul este considerat… „preo-cupare minoră”. Cu alte cuvinte,pentru a parodia un dicton popular,„nici nu strică, nici nu tocmește”- adicănu repară. Explicabil pentru acestețări, în care șacalul, în afara faptuluică și-a făcut prezența, nu a produsconcluzia că reprezintă un pericolpentru alte specii din faună și nicipentru animalele domestice. Părerea

noastră este că ajungerea la o astfelde concluzie este doar o chestiune detimp.

Să revenim însă la noi, pe plaiurilenoastre mioritice, unde o lege șchioapădin start, care, deși a fost supusă maimultor încercări de cosmetizare, totșchioapă a rămas, s-a grăbit să nu țină

cont de realitățile recunoscute pe planeuropean, menținând vulpea în situațiade condamnată la combatere, împo-triva tuturor dovezilor care probeazăcontrariul.

În schimb, a introdus și șacalul pelista animalelor care se pot împușca totanul, fără a-i fixa un sezon în carepoate fi vânat. În presa noastră, au apă-rut numeroase materiale despre dau-nele produse de șacal – adesea în haită,potrivit însușirilor sale genetice – atâtîn populațiile de vânat, inclusiv la iezide căprior ori viței de lopătar, cât și înanimalele domestice. Dorim însă, cutărie și răspicat, reanalizarea statutuluiactual al vulpii. Intenția noastră este dea convinge că vulpii i se cuvine adop-tarea unui altfel de statut, adică să i seacorde și ei răgazul câtorva luni, în caresă-și poată crește puii.

Ce credeți, poate fi consideratdăunător și hăituit un astfel de ani-mal, care este capabil să răspundă do-vezilor de încredere și prietenie dinpartea oamenilor? Reflectați…


(…) pe plaiurilenoastre mioritice,

unde o lege șchioapă dinstart, care, deși a fostsupusă mai multorîncercări de cosmetizare,tot șchioapă a rămas, s-agrăbit să nu țină cont derealitățile recunoscute peplan european, menținândvulpea în situația decondamnată la combatere,împotriva tuturordovezilor care probeazăcontrariul.

Între șacal și vulpe

OCTOMBRIE 2017 | 9

OPINIE

Aprobare de ochii lumii?FRANC MUNTEANU

Î n general, Ministrul Mediului aaprobat numărul, localizarea șicondițiile de prelevare a unor

exemplare din aceste specii, stabilite deregulă subiectiv, de conivență, cu uniidintre beneficiarii derogărilor acordate.

Ministrul Mediului din anul 2016,în acord de netăgăduit cu verzii extre-miști retribuiți generos pentru nimicutil, au sărit în cealaltă extremă, neso-cotind interesele naționale în domeniu,prin sistarea acordării de derogări în ve-derea împușcării urșilor, lupilor, râșilor,pisicilor sălbatice și altor animale pro-blemă, la care vânătoarea este interzisă.

Suprapopulațiile de urși și lupi, înraport cu habitatele acestora din ce înce mai antropizate și degradate, terori-zează însă, tot mai brutal, crescătorii deanimale, apicultorii și alți producătoriagricoli, precum și gestionarii fonduri-lor cinegetice cu astfel de specii, prinbulversarea echilibrului dintre popula-țiile acestor specii și ale speciilor pradă,precum și dintre toate acestea și mediullor, dar și al nostru, de viață.

Pentru orice decident, responsabilîn materie, ar fi obligatorie, în opinianoastră, acordarea de derogări în sco-pul extragerii surplusurilor populațio-nale, în primul rând al indivizilorproblemă al acestor specii și, în conti-nuare, a diferenței necesare pentru res-tabilirea echilibrului ecologic.

Problema este de interes național șinimeni din exteriorul țării nu are drep-tul, legal și moral, să mențină o stare delucru păgubitoare pentru români. Fiind -că nicio directivă europeană și nicio con-venție internațională nu obligă româniisă devină tolerați în propria țară și înpropriile rezervații de urși, lupi, zimbriși alte specii interzise la vânătoare, periscul și costurile lor exclusive, în condi-țiile în care nici una dintre națiunile careși-a exterminat aceste specii nu doreștesă le mai recolonizeze. De ce?

În contextul unor prejudicii inaccep-tabile, provocate românilor de marilecarnivore, și al unor răniri frecvente șiomucideri produse de urși, d-na minis-tru Grațiela Leocadia Gavrilescu a sem-nat Ordinul derogatoriu nr. 1169/04.09.2017, pentru aprobarea niveluluide intervenție doar în cazul speciilor de

urs și lup, în interesul sănătății și secu-rității populației umane și în scopul pre-venirii unor daune importante aduseacesteia. De remarcat că, prin prevede-rile acestui ordin, s-a aprobat extrage-rea, numai când și dacă va fi cazul, amaximum 140 urși și maximum 97 lupi,după justificarea necesității împușcăriifiecărui exemplar în parte, cu aprobarede la nivelul Ministerului Mediului.

Deși ordinul a fost conceput pentrua soluționa cu precauție unele cazuripunctuale de urși și lupi problemă, ni-cidecum pentru a elimina cauza produ-cerii acestor probleme, precum și înscopul liniștirii temporare a producăto-rilor agricoli, a gestionarilor de fonduricinegetice și altor utilizatori ai mediuluirural, nici așa nu a fost încă aplicat.

Ordinul a intrat în vigoare în datade 4 septembrie 2017, dar aplicarea luiîntârzie încă, după mai bine de douăluni de la aprobare, din cauza tergiver-sării motivate birocratic, venite din par-tea angajaților, la diverse niveluri, aiaceluiași Minister al Mediului.

„Colac peste pupăză”, WWF Roma-nia, generos finanțată pentru pură propa-gandă în favoarea conservării unorsuprapopulații de carnivore mari în Ro-mânia, a obținut încă un proiect life, pen-tru, atenție, „Îmbunătățirea coexistențeidintre oameni și carnivorele mari în Europaprin comunicare și cooperare transfronta-lieră”. Adică prin vorbe și cu sprijinulcumpărat al mass-media în susținereaconservării unor suprapopulații de urs șilup, mereu în creștere, în România.

Proiectul este finanțat pe următorii5 ani, cu sume incredibile de mari, dinstrăinătate și probabil din țară, pentrua aborda probleme inventate, precumlipsa de conștientizare a necesitățiiocrotirii la nivel local și regional a car-nivorelor mari, lipsa capacității de co-municare a necesității importanțeiacestora, lipsa de cunoștințe pentru re-ducerea conflictelor om-carnivore mari,necunoașterea rolului lor ecologic și be-neficiile prezenței lor în sălbăticie etc.Proiectul se concentrează pe 5 regiuni,printre care Regiunea Carpaților, unde,alături de români, sunt incluși, în colec-tivul transfrontalier de cercetători,ucraineni, slovaci și unguri, fiecare în

interesul populațiilor, incomparabil maireduse, de urși și lupi din țările lor.

Putem foarte bine crede că d-na mi-nistru face un foarte inteligent „joc po-litic de glezne”. Că una zice de ochiilumii și alta dispune subalternilor Dom-niei Sale, care tergiversează aplicareaordinului precizat, în dauna intereselorunei largi categorii de concetățeni dinmediul rural și, până la urmă, în detri-mentul vigurozității și sănătății speciilorcare fac obiectul protecției și conservări.

Ca factor decident și responsabil îndomeniul protecției și conservării unuimediu sănătos de viață și a echilibruluiîn natură, ar fi normal, și obligatoriuopinăm noi, ca d-na ministru GrațielaLeocadia Gavrilescu să se consulte cu d-na ministru Adriana Doina Pană și,împreună, cu consilierii acestora cuadevărat competenți în astfel de pro-bleme (dacă au astfel de consilieri),pentru a găsi soluțiile cele mai potri-vite în vederea soluționării reale șiechitabile a acestei probleme de inte-res național și internațional.

Altfel, cândva, când se va constatadezastrul provocat de suprapopulațiilede urși și lupi, inclusiv din punct de ve-dere al evoluției efectivelor, sănătății șivigurozității acestora, vor trebui să răs-pundă cumva, pentru inacțiune sau in-competență.

Fiindcă doar atunci când vinovații deprejudicierea unor interese, fie acesteaprivate fie de stat și de nivel național, vorfi puși să plătească pentru propriile de-cizii greșite, voite sau nevoite, situația seva putea îmbunătăți în România.

Până atunci, până când politicieniipuși în funcții vor fi absolviți de oriceprejudiciere a interesului privat sau destat, mai ales de nivel național, lucrurilevor merge doar „de ochii lumii”, dar, înrealitate, „din rău în mai rău”.

N.R.: În săptămâna tipăririi revis-tei VPR – nr. 58, d-na ministru Gra-țiela Leocadia Gavrilescu a început săaprobe extragerea punctuală a urși-lor-problemă în județele din care auajuns, la Domnia Sa, documentațiilenecesare. Din păcate, aceste documen-tații sunt mult prea îndelung „filtrate”de subordonații d-nei ministru, inclu-siv de cei din Ministerul Mediului.

Ne-am obișnuit, de ani de zile, ca Ministrul Mediului să aprobe derogări, peste capuladministratorului faunei cinegetice, pentru împușcarea, mai mult sau mai puținjustificată, a unor exemplare din speciile sălbatice cuprinse în anexa 2 a Legii nr. 407/2006, actualizată.

P entru ziua aceea pregătisem oformație simplă de atrape, cugândul la rațele locurilor. Nu

a trebuit mult timp și siluetele de plas-tic se și legănau ușor pe valurile mă-runte, creând acea senzație de real. Înprincipiu, așteptam rațele dar, ca deobicei, punctele negre de la margineastufului, apăreau și dispăreau, nu de-parte de locul ales de noi. Erau liși-țele!

De pe mal sau din barcăAșezați în stuful din marginea

apei, barca acoperită cu câteva palede papură și glasul chemătorilorprinse pe șnururile împletite, comple-tau tabloul de vânătoare în acea zi detoamnă aurie. Dimineața trecuse dejași nu observasem nici o mișcare prinvăzduhuri. Se întâmplă uneori ca ra-țele să se lase așteptate. De fapt, suntzile în care, pur și simplu, nu vor să se

arate. Mulți dintre noi au întâlnit ase-mena situații. Fără a putea desluși unmotiv anume, în acea zi rațele se mu-taseră în altă parte, cu toate că le vă-zusem cu doar câteva zile înainte,când venisem la observații. Și, oricâtde răbdători am fi fost, și răbdarea areo limită. Trebuia să refacem scenariulși să ne adaptăm situației. De fapt, so-luția nici nu era prea departe...

Atrapele pot face diferențaLișițele erau și acum prezente la

marginea pâlcurilor de stuf. Fiind re-lativ aproape și, probabil atrase de li-niștea formației de atrape, seaven turau din când în când spre loculîn care siluetele rațelor se legănau peundele mișcate de adierile vântului.Dacă ne-am fi „întins” un pic mai multcu tirul, am fi putut probabil să leajungem chiar și de pe locul unde neașezasem. Aveam însă și barca la în-demână, pentru cazul în care s-ar fidepărtat dincolo de limita unui tir efi-


DE SEZON Vânătoare

Lișițe la marginea stufuluiText și fotografie MAC

Vremea rece se instalase deja de ceva timp și chema parcă la o zi de vânătoare pe baltă.Când am ajuns pe malul apei, ziua se contura cu cer ușor variabil, iar temperatura,atât cât să nu-ți înghețe mâinile pe patul armei. Un vânticel subțire adia din când încând din spatele stufului.

Plaurul cu stuf de oșchioapă ne ajuta și, în

plus, ne bazam pe culorilecamuflaj ale echipamentuluipe care îl purtam.

cace. Mult mai puțin sperioase decâtrațele, poate și pentru faptul că nuconstituie ținta frecventă a vânători-lor, lișițele își văd de regulă de treabăla marginea stufului, tolerând apro-pierea, uneori sub limita credibilului.Pot să dispară între trestii ca la unsemn, dar, dacă liniștea nu este tulbu-rată și evităm mișcarea, apar din nou,cel mai adesea nu departe de loculinițial.

Camuflajul poate înclina balanțaAm mai așteptat un pic și primele

lișițe s-au apropiat de locul atrapelor.Două focuri au rupt tăcerea locurilor,dar au rămas fără rezultat. Irosisemprima șansă, așa că trebuia să refacemplanul. Când au ieșit dintre trestii, li-șițele se îndepărtaseră binișor, pânădincolo de un plaur ce ne limita vede-rea. Presupunând că, dacă noi nu levedeam, nici ele nu ne vedeau, faptcare, știm cu toții, de cele mai multeori nu este adevărat, am decis să ieșimcu barca și să ne apropiem pe cât po-sibil. Plaurul cu stuf de o șchioapă neajuta și, în plus, ne bazam pe culorilecamuflaj ale echipamentului pe careîl purtam. Și de data aceasta, speramcă va conta mult în balanța reușitei.Când am ajuns la marginea plaurului,

lișițele se mai depărtaseră puțin, darîși vedeau liniștite de treabă, câtevachiar mai departe de marginea stufu-lui. Am așteptat câteva momente șialte două focuri au vibrat peste ape.De data aceasta cu succes. Am urmatde câteva ori același scenariu și amreușit să adunăm câteva piese la cio-

chinar. De acum, ziua trecea spre finalși era timpul să pornim spre mal. Aș-teptasem în zadar rațele, dar lișițeleschimbaseră sorții acelei zile. Și, chiardacă cel mai adesea le ignorăm, nevom aminti că ele pot oferi oricând oșansă pentru o partidă reușită de vâ-nătoare la malul apei…!

OCTOMBRIE 2017 | 11

Ingrediente: o rață sălbatică cu-rățată și tăiată în patru, 100 ml sucde merișoare, 1/2 cană de merișoare,3 linguri de unt, un pahar de vin albsec, 4-5 căței de usturoi, o lingură demiere și o lingură de oțet balsamic,cimbru, sare și piper.

Prepararea sosului: se amestecăsucul și merișoarele cu mierea și sepune la foc mic, într-o crăticioară.Când dă în fiert, se adaugă vinul albși se lasă la fiert timp de 10 minute.Adăugăm apoi usturoiul, tocat mă-runt, și cimbrul, cu o lingură de oțetbalsamic, și lăsăm să fiarbă la focmic alte 10-15 mimute, până scade șise îngroașă.

Preparare: condimentăm rața cuamestecul de sare, piper și cimbru, oungem cu unt și o dăm la cuptorpână se rumenește uniform pe toatepărțile, timp în care o ungem cusosul acrișor gata preparat.

Servire: Așezăm pieptul sau pul-pele pe o farfurie și ornăm din belșugcu sosul de merișoare. Un pahar devin roșu, demisec/sec, shiraz/pinotnoir, va adăuga un plus de savoarebucatelor. Poftă bună!

RAȚĂ LA CUPTOR CU SOS DE MERIȘOARENANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Preparatele din rață sălbatică au făcut întotdeauna deliciulunui meniu, iar oaspeții vor aprecia cu siguranță bunătățilepregătite cu meșteșug de gazdă, pentru o masă aleasă.


ACTUALITATE Etică

O vânătoare eticăBIANCA IORIATTI

Încă din anul 2000 a apărut, și mai apoi s-a perpetuat, principiul, de interes general,conform căruia vânătoarea trebuie să se înscrie într-o gestionare durabilă a fauneicinegetice și a habitatelor, atribuindu-i-se rolul central în stabilizarea echilibrului agro-silvo-cinegetic.

E ste recunoscut științific faptulcă, prin extragerile pe care leoperează, vânătoarea are un

impact pozitiv asupra speciilor defaună cinegetică, asupra habitatelor,dar și asupra celorlalte specii dinfaună sălbatică, care intră în relație di-rectă cu speciile cinegetice. Nici rolulasociațiilor de vânătoare nu trebuieminimalizat. Acestea sunt primelecare semnalează și reglementează pro-blemele serioase ce pun în pericolfauna și biotopul: braconajul, bolilevânatului, apariția speciilor invazive,declinul unor specii etc. Dar, cumputem explica toate aceste realitățiopiniei publice și, în mod special, ace-lui segment al populației care se înver-șunează să creadă că vânătorul nuface alt ceva decât să ucidă, cu sângerece, un animal lipsit de apărare.

Din dorința de a convinge că vâ-nătoarea nu ar trebui blamată, ci dincontră, acceptată și respectată, ungrup de vânători din regiunea valonă

a Belgiei a inițiat o nouă formă de vâ-nătoare. Aceștia s-au reunit și s-aumobilizat pentru a experimenta o vâ-nătoare mai „blândă”, „chasse douce”,cum o numesc ei în franceză. Acest tipde vânătoare se mai practică doar peterenurile de vânătoare regale și încantoanele din estul regatului. De

această dată a fost aleasă provinciaNassogne, unde se derulează „Nasso-nia”, un proiect care și-a propus săfacă din pădurea locală un model degestionare naturală.

Cota de recoltă stabilită pentru se-zonul actual constă în 12 exemplare decerb mascul, circa 30 de ciute și viței,120 de mistreți și 30 de căpriori.

„Nu este vorba de o vânătoare oare-care”, a declarat pentru cotidianul bel-gian Le Soir Michel Tondu, care,împreună cu alți 8 vânători, au închi-riat cele 2.200 de ha de teren de vână-toare acum câteva luni. „Ceea ceurmărim este revalorizarea vânătorii” aexplicat Tondu. „Aceasta nu are întot-deauna o imagine bună în fața publicu-lui larg, iar cei responsabili sunt chiarvânătorii. Lumea nu vede cu ochi bunioamenii înarmați, postați de-a lunguldrumurilor, nici zgomotul goanelor, lă-tratul furios al câinilor, vacarmul, frene-zia din pădure și sângele vânatului.Vânătoarea a pierdut mult din credibili-

«Nu este vorba de ovânătoare oarecare»,

a declarat pentrucotidianul belgian Le SoirMichel Tondu, care,împreună cu alți 8vânători, au închiriat cele2.200 de ha de teren devânătoare acum câtevaluni. «Ceea ce urmărimeste revalorizareavânătorii» a explicatTondu.–MICHEL TONDU

tate și este din ce în ce mai des criticată.Dacă vrem ca vânătoarea să dureze, tre-buie ca ea să evolueze și să-și regăseascăadevărata valoare. Noi sperăm să fim unexemplu în regiune și ca alți vânători săni se alăture”.

Obiectivul grupei de vânători, carea atras deja un număr de 30 de con-frați și 15 bătăiași remunerați, este dea recolta vânatul în mod „etic”. „Noine preocupăm de bunăstarea animalu-lui, a mai specificat reprezentantul gru-pei. Dacă trebuie să îl ucidem, atuncisă o facem într-un mod corect și demn.În urma vânătorilor la goană cu cornși strigăte rămân prea multe animalerănite. Așa că noi vom practica vână-toarea prin apropiere, dibuitul, împin-gerea silențioasă a vânatului, fărăgonaci zgomotoși, cu câini liniștiți șifără prea multă voce. Scopul nu esteacela de a speria vânatul și de a-l aduceîn fața puștilor, ci de a-l deranja doaratât pentru a-l determina să se depla-seze și să vină în fața vânătorului, încondiții optime. Acesta va putea trageatunci când animalul stă pe loc sau esteaproape oprit”.

Produsul acestei vânători „blânde”va putea face parte dintr-o filieră co-mercială de „vânat etic din Arden-nes”, lansat de câteva măcelarii înprofil, care nu vor accepta orice fel devânat. „Nu va exista niciun compromis,nu vom accepta decât vânatul împușcatîn zonele omoplatului, capului sau gâ-tului, tiruri care provoacă moartea in-stantanee”, a declarat patronul uneiadintre măcelării. „Din contră, anima-lele care vor prezenta alte urme deglonț sau răni vor fi îndepărtate dinstoc, ceea ce ne garantează că animalula fost împușcat fără stres. Bineînțelescă este prevăzut și un control veterinarpentru vânatul care este adus șitranșat, imediat după vânătoare, laatelierul situat la 2 km de pădure. Cir-cuitul este scurt și alcătuit din10 punctede comercializare, deja cunoscute, pre-

cum și dintr-un site pe internet. Măce-lăriile acreditate urmează să pună învânzare carne proaspătă, mezeluri șialte produse preparate”.

În concluzie, în pădurea Nassogne,odinioară destinată vânătorilor de afa-ceri, unde o acțiune putea fi negociatăîntre 15.000 și 17.000 euro, colectivulde vânători speră să restabilească echi-librul faună-floră în următorii trei ani.Mai trebuie men ționat că nu va fi prac-ticat niciun fel de mod de hrănire com-plementară a vânătului. „De la oprirea

hrănirii complementare, vânatul estedeja mai bine repartizat”, a mai precizatunul dintre vânători.

Cum în ultimul timp au apărut totfelul de ideologii care militează pen-tru o ecologie extremistă, periculoasă,ce încearcă să strecoare în conștiințapublicului noile principii ale eticii șibunăstării animale, conform căroranu ar exista nicio diferență între omși animal, cred că fiecare dintre noitrebuie să fim atenți la formele pecare aceste teorii simple și eficiente lepot lua și să căutăm noi strategii dereafirmare a rolului vânătorilor. Nueste vorba aici doar de viitorul vână-torii, ci și de redefinirea raportuluiom/natură. În Franța, și nu numai, auapărut deja cărți în care autorii preco-nizează abolirea oricărei forme de ex-ploatare a animalelor, ca să nu maivorbim de vânătoare.

Unii dintre dumneavoastră potspune că nu este necesar să consumămatâta timp și energie cu aceste idei ex-tremiste, însă exemplul de vânătoaredescrisă mai sus cred că trebuie anali-zat și privit ca pe o idee bună în luptaîmpotriva celor care cer abolirea cine-geticii la „scară mondială”.

OCTOMBRIE 2017 | 13

D incolo de justificarea necesi-tății aprobării date, foarte ne-convingătoare în cazul unor

specii care nu au ce căuta în perime-trul aeroporturilor, putem intui anu-mite aranjamente veroase, dar nu estetreaba noastră să le arătăm, să le pro-băm și să le sancționăm.

Noi ne propunem să ne limitămdoar la analiza cadrului legislativ, oa-recum confuz în materie, și să criti-căm argumentat ordinul precizat, princare se acordă cote de recoltă de cinenu trebuie, cât nu trebuie și unde nutrebuie. Fiindcă Ministerul Mediului(M.M.) nu este administratorul fauneicinegetice, cotele de recoltă suntaprobate peste cele anterior stabilitede administrator, iar „raza” aeropor-turilor este neconturată și mult maivastă decât „perimetrul” acestora.

Conform art. 1 lit. a) din Legea nr.407/2006 actualizată, administratoral faunei cinegetice este autoritateapublică centrală care răspunde de vâ-nătoare, actualmente Ministerul Ape-lor și Pădurilor (M.A.P.). Faunacinegetică administrată de acesta esteconstituită, conform art. 1 lit. m) dinaceeași lege, din totalitatea exempla-relor de faună sălbatică cuprinse înanexele 1 și 2 la aceasta. În baza pre-

rogativelor de administrator, M.A.P.aprobă anual, cu avizul M.M., cote derecoltă pentru speciile din anexa 1 lalege, admise la vânătoare, potrivitprevederilor art. 6 alin 1 lit. f) dinLegea 407/2006, actualizată.

În art. 24 și 25 din Legea nr.407/2006, actualizată, se mai preci-zează că speciile cinegetice din anexa1 și 2 la această lege se vânează în nu-mărul, în locurile, prin metodele și cumijloacele admise, potrivit aprobăriidate de administrator (M.A.P.), nicide-cum de M.M. În situații de excepție,motivate de conservarea biodiversitățiiși a echilibrului ecologic, M.A.P.aprobă, la propunerea M.M. și a Agen-ției Naționale Sanitar Veterinare și pen-tru Siguranța Alimentară (ANSVSA),restrângerea sau extinderea perioadeide vânare, în baza prevederilor art. 26alin. (2) din Legea nr. 407/2006, ac-tualizată.

În sfârșit, conform art. 34 alin. (1)din legea precizată, în interesul pro-tejării faunei sălbatice și habitateloracesteia, dar și pentru prevenireaunor daune importante și în interesulsănătății și securității publice, pe su-prafețele din intravilan, aeroporturi,gări etc., recoltarea exemplarelor dinspeciile de faună cinegetică, cuprinse

în anexa 1 și 2 la legea precizată, serealizează în limita cotelor de recoltăaprobate de M.A.P., pe bază de con-tract de prestări servicii încheiat întreconsiliul local sau administrația su-prafeței în care vânătoarea este inter-zisă și gestionarul fondului cinegeticlimitrof, ales cu respectarea prevede-rilor din domeniul achizițiilor publice.

În contradicție flagrantă cu preve-derile clare și imperative menționatemai sus, pe care le nesocotește, și ba-zându-se exclusiv pe prevederileO.U.G. nr. 57/2007, interpretate însăîn dezacord cu reorganizarea autori-tății publice centrale care a răspunsde mediu, ape și păduri (M.M.A.P.) îndoua autorității publice centrale M.M.și M.A.P., autorii proiectului Ordinu-lui nr. 1143/2017 atribuie, în modevident forțat, calitatea de adminis-trator al faunei cinegetice din anexa 2a Legii nr. 407/2006 actualizată, in-clusiv a celor aflate în „raza aeropor-tului”, exclusiv M.M. În realitate,administratorul faunei cinegetice ră-mâne, potrivit legii, autoritatea pu-blică centrală care răspunde devânătoare, deci M.A.P.

Încă un argument în susținerea re-venirii responsabilității în materie deadministrare a faunei cinegetice

AbramburealăNECULAI ȘELARU

Cum altfel ar putea fi percepută aprobarea dată prin Ordinul Ministerului Mediului nr.1143/20 septembrie 2017, pentru aprobarea derogărilor de împușcare a 50 de iepuri,100 de fazani, 100 de potârnichi, 50 de rațe mari, 100 de guguștiuci, 50 de porumbei,150 de grauri, 1.500 de ciori grive, 1.500 de ciori de semănătură, 300 de stăncuțe, 1.500de coțofene, 50 de stârci cenușii și 50 de nagâți pe raza aeroporturilor Otopeni și


LEGISLA}IE

M.A.P., îl constituie prevederile OUG195/2005 – Legea mediului – în carenu se regăsesc nici un fel de atribuțiiale M.M. în domeniul cinegetic. Art.100 din Legea mediului actualizată,este cât se poate de clar din acestpunct de vedere.

Pentru înțelegerea nelegalitățiiprevederilor Ordinului nr. 1143/2017mai facem, în continuare, următoa-rele precizări:

• OUG nr. 57/2007 are ca obiectregimul ariilor naturale protejate,conservarea habitatelor naturale, aflorei și faunei sălbatice, nicidecumadministrarea speciilor din anexa 2 aLegii nr. 407/2006, actualizată;

• OUG nr. 57/2007 prevede inter-dicții de recoltare doar pentru speciilede păsări și mamifere din anexele 4Ași 4B la aceasta, între care nu se regă-sesc decât două specii din cele 13pentru care s-au făcut derogări prinOrdinul nr. 1143/2017;

• La art. 33 alin. (2) din OUG nr.57/2007, se stabilește că această or-donanță nu aduce atingere prevederi-lor art. 17, art. 19 alin. (5), art. 20,22, 24 și art. 26 alin. (1) și (2) dinLegea nr. 407/2006, actualizată ceeace înseamnă că:

- toate speciile de interes cinegeticsunt înscrise în anexele 1 și 2 ale Legiinr. 407/2006 actualizată, inclusivcele cuprinse în anexele 4A și 4B aleOUG nr. 57/2007 (în anexa 2 a legii);

- toate speciile cinegetice se vâ-nează în numărul, locurile, prin me-

todele și în perioadele admise de lege,potrivit aprobării date de administra-tor, deci M.A.P., nicidecum de M.M.,cu respectarea reglementărilor subsi-diare privind autorizarea, organizareași practicarea vânătorii;

- perioadele în care se poate prac-tica vânătoarea la speciile admise lavânătoare sunt precizate în anexa 1 aLegii nr. 407/2006 actualizată, iar de-rogările în această privință pot fi datedoar în situații de excepție, convingă-tor motivate, numai de administrator,deci de M.A.P., la propunerea M.M. șiANSVSA; deci M.A.P. este singura au-toritate care poate aproba restrânge-rea sau extinderea perioadei devânătoare la unele specii de interes ci-negetic;

• Prin art. 38 alin. (1) lit. f) dinOUG nr. 57/2007, se introduce o am-biguitate, în sensul că se stabilește po-sibilitatea unor derogări de laprevederile legale precizate mai sus, încondițiile în care derogările sunt acor-date de M.M., inclusiv în interesul si-guranței aeriene, dar, atenție, numaipentru speciile din anexele 4A și 4B laOUG nr. 57/2007. În continuare, po-trivit art. 2 din Procedura de stabilirea derogărilor, aprobată prin Ordinulnr. 203/2009, aceste derogări, limitatedoar la speciile de păsări, se pot stabilinumai cu avizul autorității publicecentrale care răspunde de păduri -M.A.P. (procedura exista dinainte demodificarea Legii nr. 407/2006, carea înlocuit sintagma „autoritatea pu-blică centrală care răspunde de pă-duri” cu sintagma „autoritatea publicăcentrală care răspunde de vânătoare”).De remarcat că acest aviz nu s-a soli-citat în cazul Ordinului nr. 1143/2017și că procedura actuală are prevedericontrare Legii nr. 407/2006 actuali-zată, prin care se stabilește că adminis-tratorul (M.A.P.) cere, pentruaprobarea cotelor de recoltă, avizulM.M., nicidecum invers.

În legătură cu Ordinul1143/2017, mai remarcăm următoa-rele carențe:

• în ordin nu sunt înscrise toatecondițiile derogării, omițându-se oparte dintre cele prevăzute la art. 38alin 23 lit. c și lit. e din OUG nr.57/2007;

• unele specii de păsări vulnera-bile, prevăzute în ordinul de dero-gare, nu pot fi găsite în perimetrulaeroportului (stârcul, nagâțul), cidoar în afara acestuia, unde nu se potface derogări în condițiile legii;

• sintagma „raza aeroportului” in-troduce subiectivismul prelevăriiexemplarelor pentru care s-au dat de-

rogări din afara „perimetrului aero-porturilor”, ceea ce contravine preve-derilor legale;

• pentru speciile de mamifere deinteres cinegetic nu exista temei legalîn Procedura aprobată prin Ordinulnr. 203/2009, pentru acordarea dero-gărilor în cauză;

• derogările acordate adaugă lacota de recoltă aprobată legal deM.A.P. pe fondul limitrof aeroporturi-lor, în contradicție evidentă cu preve-derile Legii nr. 407/2006 actualizată,50 de iepuri, 100 de fazani, 100 depotârnichi, 50 de rațe mari, 50 de po-rumbei etc.;

• în ordin se face confuzie întrebeneficiar, care este administrația ae-roporturilor, și prestatorul de servicii,care este AVPS Lunca, în calitate degestionar al fodului cinegetic limitrofcelor două aeroporturi.

În contextul prezentat, se poateobserva că Ordinul nr. 1143/2017 afost conceput cu încălcarea delibe-rată, flagrantă și sfidătoare a legii șia fost aprobat în necunoștință cul-pabilă de prevederile acestuia, ceeace atrage, în opinia noastră, nulita-tea sa.

Având în vedere necesitatea asigu-rării siguranței aeriene, apreciem căse impune înlocuirea urgentă a ordi-nului criticat cu un altul, promovat încondiții legale doar pentru exempla-rele și speciile existente în perimetrulaeroporturilor, de către administrato-rul faunei cinegetice cuprinse în ane-xele 1 și 2 ale Legii 407/2006actualizată, după obținerea avizelornecesare din partea Ministerului Me-diului și Academiei Române.

Folosim prilejul pentru a aduce îndiscuție și nelegalitatea Ordinului nr.1131/ 2017 pentru aprobarea derogă-rilor la unele specii de pește, promo-vat în condițiile încălcării prevederilorart. 4 alin. 3 lit. j, art. 51 și art. 511

din OUG nr. 23/1988 și ale Ordinuluinr. 867/2016 al Ministerului Agricul-turii și Dezvoltării Rurale, în ceea ceprivește dreptul de autorizare a pes-cuitului științific.

În concluzie, ordinele MinisteruluiMediului nr. 1143/2017 și nr.1131/2017, privind acordarea unorderogări discutabile în interes public,au fost elaborate cu încălcarea legii,motiv pentru care, într-un stat dedrept, ar fi lovite de nulitate. Mai gravdecât atât rămâne faptul că reprezen-tanții oficiali ai ministerelor în cauzănu-și cunosc atribuțiile ori și le cunoscfoarte bine, dar nu respectă. Abram-bureală sau mai mult decât atât?

OCTOMBRIE 2017 | 15


POVESTIRI

D ouă culoare prin pădureadeasă din față i-au atras aten-ția. Primul, cel din dreapta,

era și cel mai avantajos, era de fapt ocărare mai lată printre mărăcini, că-rare făcută, probabil, de zeci de ani, decătre sălbăticiunile din acea pădure dedeal. Dacă ar fi venit pe acolo, l-ar fivăzut din timp și ar fi avut bune șansesă-l doboare. Cel de-al doilea culoarvenea în diagonală, din stânga, șipărea că se pierde în fața lui, la cinșpe-douăzeci de metri în desiș. S-a uitatdin nou la vecinii din stânga și dindreapta. Stăteau neclintiți pe scăuneleși, ca și el, aveau în față câte un para-van de răchită. Undeva, la mare dis-tanță, s-a auzit foc de armă.

- Gata, a început goana, i-a șoptitnea Vasile în ureche. Stătea în stand cupușca în mâini, la prima vânătoare demistreț din viața lui. Era tare mândrucă era și el în rândul vânătorilor.

Înainte de a veni către standuri,starostele vânătorii, un bărbat înalt, cupălărie verde, a vorbit cu tatăl lui câ-teva minute și au stabilit ca nea Vasilede la ocol să stea cu el în stand, să-idea pușca lui și să-l supravegheze. Îșidădea seama că așa ceva ar fi fost im-posibil dacă taică-su n-ar fi fost un șefașa de mare la județ, dar asta nu-l de-ranja și nu-i știrbea din mândria pecare o simțea. Ba, chiar mai mult, însinea lui spera ca ăsta să fie motivul săfi primit unul din standurile bune.

A mai fost el la mistreți și anul tre-cut, și acum doi ani, dar nu ca acum,cu pușca în mână, ci lângă tatăl luicare, nefiind pasionat de vânătoare, aacceptat doar de gura lui invitația șe-fului de ocol. Atunci n-au avut noroc,mistreții n-au ieșit la ei, dar au ieșit că-prioare, doi iepuri, chiar și o vulpe. Bi-neînțeles că tatăl lui n-a tras, zicând căau venit după mistreți, nu după altealea, dar tânărul știa bine că, oricum, n-ar fi tras în nimic, că doar l-a văzutcă nici măcar n-a încărcat pușca.

Acum însă era treabă serioasă. Pețeava din dreapta avea poște, iar pecea din stânga avea un „brenic”. Știa

cum se trage cu pușca și cum săochească, l-a învățat în vacanță neaVlașin, la Poiana Mărului. Atunci chiara împușcat o gaiță!

Gheonoaia cu toaca ei, prin cineștie ce copac bătrân și putred, l-a smulsdin gândurile astea și l-a readus aici, înpădure, unde, cu pușca în mâinile fi-rave, aștepta porcul cel mare. În depăr-tare au început să se audă glasuri degonaci, apoi a început să freamăte pă-durea.

Doamne, ce priveliște! Atâtea săl-băticiuni n-a văzut în viața lui! Douăvulpi au ieșit pe lângă vânătorul dinstânga. Undeva, mai departe, tot înstânga, a văzut pe linie cum au trecutîn salturi vreo zece căprioare. Pe po-teca din dreapta, un iepure a venitpână în fața lor, la nici trei metri, s-aoprit o clipă, apoi, cu un mers săltat, s-a întors înapoi. Poate că i-a simțit.

Un foc de undeva, din dreapta, l-afăcut să tresară, apoi încă unul.

Din față, printre strigătele gonaci-lor, ceva vreascuri rupte parcă se au-zeau. Ca să audă mai bine, și-a aruncatcăciula din cap, apoi a prins în dințimănușa de lână și și-a tras-o jos de pemână. Cu degetele înghețate a pipăitdin nou siguranța și apoi trăgaciul. Dinspate, nea Vasilei i-a dat un ghiont.

- Mistreții! i-a șoptit printre dinți.Acum se auzeau tot mai tare. Părea

că vin pe cărarea din dreapta. Foșnetde frunze, crengi rupte, tot maiaproape. O emoție de necuprins l-a

inundat dintr-o dată. I-a văzut. Veneaupe potecă chiar spre el. Mulți, unuldupă altul. Trebuia să aștepte să seapropie destul.

Chiar în timpul ăsta, din stânga,aude foarte clar alt zgomot de cren-guță ruptă. Își smulge privirea de peciurda de mistreți și dă să se uite, pen-tru o clipă, într-acolo. E el! Mistrețulcel mare! Mistrețul lui! Era de două orimai mare decât oricare altul din ciurdace se apropia din dreapta. Cu o miș-care ușoară, scoate pușca peste răchitadin față și o pune în umăr. Secunda ur-mătoare parcă durează o veșnicie. Mis-treții din dreapta vin pe cărare chiarspre ei, iar porcul cel mare din stângavrea să se alăture grupului și o ia oblicprin față. Îl așteaptă să iasă de dupămărăcini ca să-i sloboadă focul. N-apucă să facă asta. Nea Vasile îl în-ghiontește din nou și îi smulge pușcadin mâini, bolborosind ceva. Apoitrage repezit două focuri spre mistrețiicei mulți care trec linia pe lângă ei înșapte, opt metri. Niciunul nu pică. Cucoada ochiului, zărește în față o namilăde porc care se întoarce și, în fugăușoară, se duce direct spre gonacii carese aud din ce în ce mai aproape. Seuită împietrit, dar n-apucă să zicănimic, că nea Vasile îl ia la întrebări, căde ce n-a tras, că i-a fost frică, că așa-itrebuie dacă vine cu nepricepuți la vâ-nătoare. El încearcă să-i spună de por-cul cel mare, dar pădurarul i-o reteazăscurt, ce porc, care porc, nu mai eranici un porc și iarăși de la capăt, căcine naiba a mai văzut începători la vâ-nătoare de mistreț, că asta-i treabăpentru bărbați, și tot așa.

În jurul unui foc mare, vânătoriistau, care în picioare, în grupuri, carepe butucii groși așezați pe post descăunele. Se mănâncă frigărui, se beavin fiert, se discută. Tânărului nu-i tre-buie decât să plece acasă. Se uită cuciudă spre nea Vasile. E mai încolo,într-un grup de câțiva vânători. Areochii tulburi de băutură. Îl aude cumpovestește că au ieșit mistreții, dar co-pilu’ șefului de la județ l-a încurcat șin-a putut să puște nici unul.

Nu îndrăznește să se bage în vorbăcu oamenii mari, să le zică de mistrețulcel mare, dar nedreptatea face să-i dealacrimile.

Tata îl vede, vine la el, și îi zice: - Lasă Marius, că mai mergem și la

anul!

În stand la mistrețiMARIUS COCÂRLĂ

Prin mănușile de lână tricotate, tânărul simțea fierul receal armei. Undeva, în depărtare, toaca gheonoaieiîntrerupea liniștea nefirească a pădurii. În fața lor era unmic paravan din nuiele, astfel încât vânătorul să fie feritîn stand. Privea pe deasupra nuielelor și încerca săintuiască din care parte va veni mistrețul cel mare, șicam pe unde ar fi cel mai bine să îi dea focul.

Acum se auzeau totmai tare. Părea că vin

pe cărarea din dreapta.Foșnet de frunze, crengirupte, tot mai aproape. Oemoție de necuprins l-ainundat dintr-o dată. I-avăzut. Veneau pe potecăchiar spre el. Mulți, unuldupă altul. Trebuia săaștepte să se apropiedestul.”.

Î și susține opinia prin câteva foto-grafii ale pieselor vânate de el,dintre care un mistreț de 120 kg

chiar în România (Fig. 1), după care,la câteva minute, i-a apărut din acelașidesiș o vulpe, pe care glonțul KS de19,4 grame și diametrul de 9,55 mm aperforat-o net. În goana următoare, amai vânat doi viței de cerb carpatin, iardupă încă o zi, a reușit să doboare doi

godaci, căzuți sub 50 de metri, cusânge și păr tăiat de împușcături, găsițiușor, fără câine de urmă.

În Africa este cel mai mic calibrupermis la vânătoarea de specii mari, in-clusiv leul și bivolul cafru, sau Gnu-ul(Fig. 2).Poate fi utilizat cu succes și înRusia și America de Nord, elanul șiursul fiind prăzi sigure, chiar dacă suntlovite oblic din față sau din spate. În

Europa este potrivit pentru mistreț de100 - 200 kg și cerb, până la 200 metri.Nu este un glonț pentru distanțe maimari, cel de 19,4 grame coboară, la dis-tanța de 300 m, cu 55 cm.

Toate firmele mari, fabricante dearme și muniție de vânătoare, producacest calibru, apărut în anul 1912. Nu-mele său original englezesc este .375 Bel-ted Rimless Nitro Express, în traducereeuropeană ar fi 9,5x72 mm. Grație dia-metrului său mare, glonțul funcționeazăexcelent și fără miez din plumb. FirmaSAX produce un asemenea glonț netoxic,numit KJG ,++ cu distanța de reglareoptimă de 205 metri. Autorul a vânat cuasemenea glonț și un raton (Fig. 3), pre-cum și câțiva căpriori și grăsuni de mis-treți, fără hematoame neplăcute în carneși cu distanțe de fugă mici după rănire.Trupurile lor, puțin voluminoase, eraustrăbătute mai ușor de gloanțele rapide,care nu se expandau larg.

Arma fiind Magnum, are țeavalungă de cel puțin 60 cm și cântăreșteîntre 3,5 și 4 kg. Reculul nu este sever,muchia superioară a patului estedreaptă, trăgaciul este direct, fără Ste-cher. Importantă este alegerea mode-lului de glonț, cu cât vânatul este maipuțin greu, cu atât glonțul trebuie să fiemai ușor. Viteza standard variază între750 m/sec. și 820 m/sec., DRO variazăîntre 140 și 180 metri. Datele Balisticeoferite autorului de firmele RWS șiHornady sunt următoarele:

• Greutatea glonțului: 18,5 g• DRO: 165 m• V0: 804 m/sec.• E 100: 4.7644 J

OCTOMBRIE 2017 | 17

Carabine

2 3

ARME

În revista Deutsche Jagd Zeitung nr. 9/2017, a apărut la pag. 94-97, articolul cu acesttitlu, semnat de vânătorul Christoph Tavernaro, care declară că, dacă ar fi fost obligatsă vâneze cu o singură carabină, ar fi ales tot calibrul Holland & Holland .375 Magnum.

.375 Holland & HollandMagnum, un calibru universalMATEI TĂLPEANU

1

P erioada boncănitului nu estefoarte lungă, câteva zile de ac-tivitate și apoi intensitatea

scade. Trebuie să alegi momentul șilocul potrivit și, mai mult decât orice,să ai și norocul de a vedea imagini ine-dite. Dar o ieșire la ceas de seară, pemalurile unei ape din apropierea reșe-dinței, este mult mai lesne de făcut.Poți să fugi chiar într-o seară din săp-tămână, împreună cu câinele, și să tebucuri de câteva clipe de liniște.

Albia Timișului este foarteaproape de oraș, fapt ce avantajeazăvânătorii din zonă. În maximum o orăești în teren și te poți delecta cu pri-veliștea, miresmele câmpului și zborulde seară al păsărilor ce populeazăalbia râului. O plimbare pe malul Ti-mișului dezvăluie ochilor privitoruluiluciul apei, în care se zăresc, ca într-ooglindă magică, păsărilor lacustre înzbor, brațele sălciilor și umbrele văz-duhului. Aici poți privi zborul elegant

al egretelor și stârcilor și parcursul ra-țelor duse de cursul râului. Apele sescurg prin coturi sinuoase, încercând

parcă să se elibereze de îmbrățișareastrânsă a malurilor. Astfel de locuri,protejate de înălțimea malurilor și


DIN TEREN

Lunile de toamnă aduc cu ele festivalul cinegetic la care orice vânător este bucuros săia parte. Dificultatea constă în alegerea spectacolelor la care să participe: boncănitulcerbilor, pasajul prepelițelor, pânda de seară la mistreți, o apropiere la rațe sau ovânătoare scurtă la fazani? Dacă ai timp și locuri potrivite, le poți face chiar pe toate.Fiecare acțiune are farmecul ei, iar vânătorul, de fiecare dată, se bucură și trăieșteclipele cu aceeași pasiune.

Seară liniștităMARIA SĂVULESCU

Foto

: MA

RIA

SĂ

VU

LES

CU

OCTOMBRIE 2017 | 19

acoperite de trupurile sălciilor, consti-tue camuflajul perfect pentru micilestoluri de rațe ce poposesc pe Timiș.Singurele lucruri ce strică frumusețeaacestor clipe sunt gunoaiele aruncatela întâmplare și sunetul nervos alvreunui motor ce trece în grabă. Lavremea amurgului, sunetele naturiisunt amplificate, încet, încet, tot zgo-motul cotidian se estompează și, la unmoment dat, simți că ești doar tu șinatura. Este momentul de liniște ma-ximă, în care auzi bătăile aripilor ra-țelor de la mare distanță, înainte chiarde a le identifica siluetele în vioriulvăzduhului.

Într-o astfel de seară tihnită, stă-team cu micuța mea Ada, un tânăr șiprea temperamental pui de springer,pe mal, camuflată de ramurile uneisălcii bătrâne, încercând să aduc oparte din liniștea serii în sufletul meu

tulburat de nebunia cotidiană. Ceamică nu mai fusese la rațe până înacea seară. Mai aportase fazani șiceva prepelițe, dar rațe niciodată.

Am ales pasajul, și nu o apropierede o zonă unde poposeau rațele, toc-mai pentru a putea urmări reacțiilecâinelui și pentru a-i mai educa un picrăbdarea. Zborul oricărei păsări o in-cita, dar lesa scurtă și mâna mea așe-zată pe spatele ei îi mai inhibaupornirile. La un moment dat, am iden-tificat sunetul zborului de rațe. Eraudestul de departe, zburau peste malulcelălalt, și am decis să nu trag. Cutoate astea, am epolat și am urmăritmicul stol format din trei rațe, cu in-tenția de a ajuta câinele să distingăvânatul pe care îl urmărim și zgomo-tele specifice.

Am repetat această acțiune și la adoua trecere a rațelor și nu am tras. A

treia tură, un grup de rațe s-a apropiatzburând paralel cu luciul apei, la înăl-țime mică. Perfect pentru ședințanoastră de dresaj. Am epolat, am ochitși am tras. Una dintre rațe a căzut înrâu. Încă mai zbătea din aripi, ceea cea incitat mai tare cățelul ce trăgea săscape din strânsoarea lesei.

I-am dat comada de aport și amîndemnat-o să sară în apă. După câ-teva ezitări de a coborî malul înalt,stimulată fiind și de zbaterea aripilorpăsării, micuța Ada a intrat în apa Ti-mișului, apropiindu-se hotărâtă derață. La îndemnul meu, a apucat pa-sărea și a revenit înot la mal. Am re-cuperat vânatul din gura câinelui șiam recompensat-o cu multe mângâ-ieri și mulți de „bravo”.

După câteva minute, ne-am reluatpoziția de așteptare. Cea mică aveaacum imaginea completă a ceea ceavea de făcut. Mai trecură de câtevaori rațe peste capetele noastre și, launa din treceri, am mai doborât orață, foarte aproape de mal. Mă șigândeam că ar fi fost și mai bine caacesta să fi fost primul aport. Dar, afost perfect. Ada a aportat și cea de-adoua rață.

Lumina devenea din ce în ce maidifuză, iar strălucirea lunii se reflec-tata în luciul apei. Seara nu era foarterăcoroasă, vântul nu sufla aproapedeloc și toate mirosurile crude erauamplificate. Am decis să mai stau pemal, chiar dacă nu mai puteam trage.De parcă ar fi știut că nu mai trag, unstol de rațe mici s-a așezat în dreptulnostru, dar aproape de celălalt mal.Ada adulmeca și era foarte atentă laele. Cu toate astea, nu a mișcat. Austăruit micuțele câteva minute, pânăcând răbdarea Adei s-a sfârșit și a scosun lătrat nervos. Păsările s-au ridicatîn grabă, plescăind apa.

Cu greu m-am desprins de malulTimișului pentru a ne întoarce acasă.O seară tare reușită, cu o echipă cățel– vânător fericită! Fo

to: M

AR

IA S

ĂV

ULE

SCU

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

Singurele lucruri cestrică frumusețea

acestor clipe suntgunoaiele aruncate laîntâmplare și sunetulnervos al vreunui motor cetrece în grabă. La vremeaamurgului, sunetelenaturii sunt amplificate,încet, încet, tot zgomotulcotidian se estompează și,la un moment dat, simți căești doar tu și natura”.

A șadar, bine pregătiți cu celede trebuință, ne-am îndepăr-tat cu vioiciune de zgomotul

citadin al capitalei, eu, alături de ze-losul meu ortac, pasionat de acelașihobby, care m-a purtat spre meleagu-rile-i natale undeva, într-un crâmpeidin vasta câmpie românească, cevamai la nord de Dunăre, în județulGiurgiu.

Cu un program bine pus la punct,am poposit mai întâi la căsuța-i părin-tească și, până la ceasurile pasajuluila guguștiuci, am „încălzit” zarurileîntr-o partidă de table. La umbra bol-tei de viță-de-vie, care își expunea, fă-loasă, rodul de toamnă, din care pestepuțin timp va picura „lacrima” unuivin demn de împărtășanie, cu iz decăpșunică. Scorul liniilor se mutacând la un câștigător, când la altul.Deh! După norocul zarului și inspira-ția mutărilor făcute.

Prin colbul roșiaticNegrul metalizat, al mașinii de

teren cu care ne deplasăm, se lasă în-vins de praful lipicios al drumului decâmpie șerpuitor, printre culturile maride porumb și floarea-soarelui, dândvehiculului cameleonicul camuflaj, înton cu natura înconjurătoare. Fondulde vânătoare, bogat în bălți cu ape lim-pezi de izvor, încântă ochii oricărui vâ-nător cu minunate tablouri, în carefauna reușește să ne transmită, nouăoamenilor, o lecție de bună conviețuire


DE SEZON

Cum sezonul propriu-zis de vânătoare a debutat la 15august, ca în fiecare an, la anumite specii de vânat, cucâteva zile înainte a început un dute-vino la A.J.V.P.S., alvânătorilor care solicitau autorizații pentru combatereaunor dăunători cu pene și păr, precum și pentru prepelițeși guguștiuci. Când ai cotizația plătită la timp, conformregulilor statutare, reușita unei aventuri în mijloculnaturii, pe o astfel de temă, este pe deplin justificată.

Foto: NECULAI ȘELARUVânat în cătareText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

între specii, indiferent de „rang”.Grupuri de lebede, podoabă de

„viță nobilă” tot mai des întâlnită peluciul apelor din zestrea județuluiGiurgiu, cu bobocii lor din al căror puftocmai au crescut penele gri, seplimbă grațioase, în timp ce agitatelerațe și rățuște, prinse ca într-o horă,tulbură liniștea oglinzilor de apă cunenumăratele lor scufundări. Ne înde-părtăm cu băgare de seamă, lăsând învoia naturii preocupările gingașelorpăsări, mulțumite de darnicul habitat,nu înainte de a imortaliza însă plăcu-tul moment.

Pe mai puțin de o jumătate de ki-lometru parcurs, cât cuprinzi cu ochiimăreția priveliștii, se înfățișează nes-fârșita întindere cu floarea-soarelui,de acum coaptă și bună de cules, care,cu ceva timp în urmă, era o mare po-leită în galbenu-i caracteristic, ceparcă voia a se lua la întrecere cu al-bastrul seninului cer și cu recunoscutanoblețe a Cavalerului-Soare. Lăsându-ne mai întâi vrăjiți de mirificul mozaical culorilor, la care se adauga în linăadiere un vânticel pus pe șotii, agi-tând foșnitoarele frunze ruginii aleculturilor de porumb, ne rupem dinatmosfera de vis, grăbiți de sosireamult așteptatului pasaj.

Guguștiucii, iritați de forfota natu-rii, coborau în picaj, câte doi, trei saumai mulți, aterizând pe ademenitoarele„pălării” de floarea-soarelui, bogate înmult căutatele lor semințe. Bine mas-

cați, reușim să întrerupem zborul maimultor zburătoare, după care, identifi-când și alte curtate locuri de hrănire,ne retragem spre sat, în speranța că mi-riștea pe care ne aflăm ne oferă, la să-rite, imprevizibilele prepelițe.

Dăunători... de ocazie!Este adevărat că și la vânătoare se

potrivește zicala „una cauți și alta gă-sești”, așa că, în timp ce „periem”proaspăta miriște în care rămăseseceva sămânță de grâu căutată de pre-

pelițe, undeva pe o moviliță, două co-țofane stăteau la sfat, etalându-și cu-lorile penajului, pe tonul limbajuluilor gălăgios. Ne-am gândit că au des-tule păcate la activ, așa că le-am tri-mis în zbor câteva zeci de alice carenu le-au ocolit. După o fotografie,căutările noastre au continuat, nești-ind că, după circa 200 - 300 de metri,ne va aștepta o frumoasă surpriză.

Probabil că prepelițele au fost maiiuți de picior, astfel că ne-am alesdoar cu o benefică mișcare. Bună șiaceasta! Deloc de ocolit, în ambianțaunui soare-apune, înconjurați deaerul de seară, primenit de briza cumiros de roade în pârg ale câmpului.

În timp ce gândeam că ieșireanoastră în teren s-a încheiat în modplăcut și ne pregăteam armele pentrucuvenitul repaus până la o nouă aven-tură „combinată”, cu pasaj și comba-tere dăunători, ca din pământ, lanumai 40 - 45 de pași, a apărut o mân-drețe de vulpoi tânăr, după coada-iîncă în formare, cu frumosul smoc albla partea terminală. Într-un moment seîntoarce către noi, ne privește îndelungși, culmea, se așază pe labele din spate.Nu s-a alertat nici când țevile armei s-au îndreptat pe direcția lui și s-a pră-bușit după slobozirea focului. Ghinionpentru roșcat, baftă pentru vânător!

A fost o ieșire în natură, așa cumo dorim pentru toți vânătorii cărora leurăm ca acest sezon să le aducă doar„vânat în cătare!”

OCTOMBRIE 2017 | 21

Foto: NECULAI ȘELARU

F rânți de oboseală, ne-am retrascătre drumeagul care cobora înpantă abruptă spre Comuna

Bozioru, iar odată ajunși în fața coșme-liei, Nea Vasile, după ce ne-a cercetatatent, ne-a sfătuit cu glasu-i molcom șirăgușit de tutun:

- Măi oameni buni, io cred că-imult mai bine să rămâneți la minepeste noapte, că mâine e mai ușor s-opornim de aici. Am de gând să batemIzvorul, pe care nu l-am făcut anultrecut, și sunt sigur că s-au cam pripă-șit ceva fiare pe acolo.

- Iar, pe de altă parte, intervine șiNea Constandin, nici Ion nu a revenitcu calul de la Pârscov, unde sper că areușit ca să predea porcii. Dacă nu dăde noi pe jos, își va da el seama că amrămas aici, așa că precis va urca

mâine dimineață după noi.Hotărârea fiind astfel luată, am

scos fiecare ce mai avea prin traistă șiam întins masa pe un țol scos din co-libă de Nea Vasile, așezând pe el totce mai aveam de-ale gurii, precum șicele câteva ploști cu țuică.

Ca de fiecare dată când mergeamcu ei la vânătoare, eu adusesem câtmai multe de-ale gurii, iar la acel mo-ment, luasem cu mine, printre alte de-licatese de la oraș, și vreo patruconserve măricele cu heringi în ulei,marca Luky Star, ceea ce nu preamâncaseră ei. Erau niște conserve fă-cute de o firmă din Africa de Sud,foarte gustoase, iar pe capac era foto-grafiată nava amiral a respectivei flotede pescuit, adică un vas superb. Tarese sfiau să guste din ele, așa că i-am

tot încurajat până i-am convins, maiales când le-am explicat ce binemerge țuica de prună după peșteleăla.

Le-a plăcut tare mult. După ce amdepășit astfel momentul aperitivuluiși după ce am terminat de mâncat, ne-am luat cu poveștile. Nea Vasile, pro-fitând că vântul de seară nu suflacătre pădure, întărâta binișor focul, acărui dogoare plăcută ne mângâia petoți cei aflați în jurul lui.

Profitând de un moment în careNea Vasile se afla dus în bojdeuca lui,l-am întrebat pe Nea Constandin:

- Nea Constandine, zi-mi și miecâte ceva despre Nea Vasile, din tine-rețea lui, deoarece am constatat căștie pădurea mai bine ca noi toți, cu-noaște animalele cum nu se poate, lecitește urmele, le știe trecătorile și,altfel spus, știe cel mai bine tot ce artrebui să cunoască un vânător, maiales că, neam de neamul lui, toți s-aunăscut aici.


POVESTIRI

Lângă foc…ȚIȚI

Toți din jur, care mi-au urmăritatenți întrebarea, au tăcut, iar într-untârziu Nea Constandin a început să po-vestească.

- Povestea lui Nea Vasile este lungăla fel ca și viața lui. Când era tânăr,era ca un brad falnic, de nu-i stătea ni-meni în cale. Nu-i vorbă, că nici acumnu-i prea stă cineva în drum, așa bă-trân cu e el. Ca și acum, trăia din ce-idădea pădurea și era foarte mulțumitcu aceasta. Într-una din zile, primarulde jos, din Bozioru, a urcat alarmat,anunțându-l că în săptămâna urmă-toare vor urca aici Prințul Nicolae, fra-tele Regelui, împreună cu un boiermare din Buzău și mai mulți prietenide ai lui, ca să vadă locurile și să sedistreze. Nea Vasile a primit misiuneasă facă ce-o ști el mai bine și să-i dis-treze pe boieri.

Ce știa Nea Vasile să facă? A douazi, a făcut ce-a făcut și a meșterit o cap-cană zdravănă, așa cum numai el eraîn stare s-o facă și, pe seară, a prins în

ea un vier imens. Până la sosirea petre-căreților, chiar și cei din comuna de josaflaseră despre isprava lui Nea Vasile,și câțiva dintre ei urcaseră și ei ca săadmire și, deoarece nu se știa ce aveaude gând să facă cu el, chiar i-au propussă-l cumpere ei. Ba, unii au mormăit,atotștiutori, că precis boierii vor venica să-l împuște în capcană, că nu-s eiîn stare să se lupte cu un asemeneavier în desul pădurii.

În ziua cu pricina, când alaiul areușit, cu chiu, cu vai, să ajungă pânăsus, gâfâind și lac de sudoare, primarula servit mai întâi pe doamne cu zeamăde zmeură, de coarne, de mure pre-cum și cu suc rece de afine, cu careacestea s-au mai răcorit. Apoi i-a servitpe bărbați cu ulcele din lut pline cuțuică rece de prună, îmbujorându-ledin nou obrajii. Primarul i-a invitat săse cațere pe cele câteva bănci cioplitetot de Nea Vasile și acoperite cu blă-nuri de oaie, explicându-le că astfel vorfi ceva mai feriți de surpriza care urma.

Extrem de curioși, mai întâi s-aucocoțat doamnele, ajutate de mâinileanume întinse ale însoțitorilor aces-tora, iar la urmă respectivii, cercetândtare curioși cotețul din fața lor, con-struit din trunchiuri groase de lemncioplit și bine acoperit cu o foaie mili-tară de cort, de sub care nu se zăreaabsolut nimic.

La momentul potrivit, primarul afăcut plecăciunea cuvenită în fața înal -telor personalități și i-a anunțat că, înonoarea lor, mulțumindu-le astfelpentru cinstea pe care aceștia le-aufăcut-o, a pregătit o surpriză cum n-aumai văzut și nici pomenit. Adică, maiconcret, confruntarea directă dintreun om și fiara pădurii, adică un mis-treț care omorâse nu se mai știe câțioameni până atunci, iar cel care vaavea curajul să-l înfrunte nu va fi înar -mat decât cu un simplu cuțit obișnuit.

În acel moment, i-a făcut semn luiNea Vasile să se apropie, iar doi sluj-bași ai primăriei au tras iute la o parteprelata care acoperea capcana. În li-niștea apăsătoare care s-a lăsat instan-taneu, se auzeau numai oftaturileînspăimântate ale femeilor, care erauîn pragul leșinului, în timp ce bărbații,albi la față și ei de încordare, sorbeaudin când în când din ulcelele cu țuică,cercetându-l atenți pe vierul amenin-țător, se tot străduia să muște din stâl-pii suficient de groși ai capcanei.

Încet, încet, privirile asistenței s-au îndreptat către Nea Vasile care, im-pasibil, mai arunca câte o privirenepăsătoare către cei doi colți de atacrăsuciți ca niște seceri, cu care fiaraîncerca să rupă trunchiurile bârnelor,

săpând scrijelituri ascuțite în acestea.La un moment dat, un murmur venitdin partea asistenței a marcat mo-mentul în care Nea Vasile a tras încetcuțitul din chimir, cu un gest reflex i-a încercat tăișul cu buricul degetuluimare și, satisfăcut de rezultat, s-aapropiat, calm, dintr-o anumită laturăa capcanei.

Cu un semn discret adresat celordoi slujbași ai primarului, a marcatmomentul în care unul dintre ei asmuls brusc foaia de cort de pe cap-cană, iar celălalt a tras propteauacare fixa ușa acesteia. Momentulaproape că i-a surprins pe toți, deși îlașteptau.

Vierul a rămas câteva clipe des-cumpănit în fața ușii, pe care o totlovea pentru a o deschide. Nea Vasile,cu același zâmbet cumplit imprimatpe figură, stătea nemișcat în drumulfiarei, ținând cuțitul strâns între dege-tele încleștate, în timp ce, cu cealaltămână îl invita batjocoritor să evadeze.Deși totul a durat câteva clipe, celorde față, datorită încordării cu care autrăit momentul, li s-a părut a fi fost oveșnicie.

Ca urmare, în secunda în careimen sul vier a țâșnit cu furie din cap-cană, avându-l ca țintă pe Nea Vasile,spre care s-a îndreptat, cu gânduriucigașe, țintindu-l cu cele două seceriaflate de-o parte și de alta a râtului,Nea vasile a executat un salt specta-culos, plutind pe deasupra fiarei, și aaterizat exact în spinarea acesteia, în-cleștându-și zdravăn degetele de lamâna stîngă în coama zburlită în timpce, cu o zvâcnire fulgerătoare a mâiniidrepte, i-a împlântat până la plăselecuțitul în inimă.

Totul s-a petrecut atât de fulgeră-tor, încât cucoanele, care au închis câ-teva clipe ochii de groază, nici nu aumai apucat să afle ce s-a petrecut înacest scurt timp. Când asistența s-adezmeticit, Nea Vasile tocmai îșiaprinsese o țigară, din care pufăiacalm, în timp ce-și ștergea de sângelama cuțitului, folosindu-se de un șo-moiog de iarbă. Câțiva dintre bărbațise fotografiau cu vierul, iar primarul i-a promis Prințului că-i va trimite tro-feul. Fără să fie prea impresionat depromisiunea primarului, Prințul l-a fe-licitat călduros pe Nea Vasile, strân-gându-i mâna bărbătește și, de față cutoată asistența, i-a acordat pe loc titlulonorific de Mare Maestru de Vână-toare al Curții Regale.

Înainte să plecăm la culcare, NeaConstandin mi-a promis ferm că, maiînainte de a mă întoarce la București,îmi va mai spune și alte povești.

OCTOMBRIE 2017 | 23


D e o parte sunt cei care le susținși le-au experimentat cu suc-ces în partidele de vânătoare,

după ce, în prealabil, au urmat un pro-gram bine pus la punct de antrena-ment cu câinele. Însă cei care s-augrăbit să le folosesacă în teren, fără adedica suficient timp pentru a-și obiș-nui și antrena corespunzător partene-

rul patruped cu noul dispzitiv, sunt ceicare, de regulă, nu au fost mulțumițide rezultatele obținute și, în conse-cință, nu le recomandă pentru antre-namentul prealabil și nici ulterior,pentru folosirea lor în timpul partide-lor de vânătoare propriu-zise.

Zgarda cu semnal sonor - Foto 1emite doar semnale acustice, spre de-

osebire de zgarda cu impulsuri elec-trice, care stimulează/atenționeazăcâinele într-un mod, să-l numim astfel,mai agresiv. Prima folosește o tehnicăde atenționare mai confortabilă a câi-nelui, fiind apreciată mai potrivită, vis-à-vis de stimulii produși, acustici versuselectrici. În plus, pe distanțe scurte,semnalele sonore permit cunoaștereapermanentă a poziției câinelui, maiales în terenurile cu vegetație înaltă,atunci când pierdem contactul vizualcu acesta. Se pare însă că cea de adoua are o eficacitate mai mare în pri-vința controlului câinelui în teren,acesta răspunzând mai bine la „aten-ționarea” mai drastică, posibilă prin in-termediul impulsurilor electrice.

Discuția pe marginea zgărzii cu se-manl sonor comportă însă și alte as-pecte. Situațiile apar mai ales cândvânăm la păsăret. Unii sunt de părerecă semnalele acustice sperie păsările.Acestea nu mai rămân țintuite loculuila apropierea câinelui și continuă să sedeplaseze pe picioare sau își iau zborulmult mai repede decât în situația încare câinele se apropie în liniște. Și aicipărerile sunt împărțite. Vânătorii careau experiment zgarda cu semnaleacustice susțin că, spre exemplu potâr-nichile, la apropierea câinelui, seopresc din deplasare mai înainte decâtîn mod obișnuit, atunci când aud sem-nalele sonore, pe când fazanii își iauzborul mai repede decât de obicei.

La rândul lui, și câinele poate reac-ționa inadecvat la auzul semnaluluisonor emis de zgardă, dacă nu are an-trenamentul corespunzător. Astfel,poate rupe aretul înainte ca vânătorulsă se poată apropia la distanța ncesarăpentru a executa focul. Iar de aici, dis-cuția poate continua ...

De fapt, fie că este vorba despresemnal sonor sau de impulsuri elec-trice, metoda zgărzii electronice tre-buie să constituie un mijloc eficient decomunicare al vânătorului cu câinelesău. Mai nou, se pare că ambele „ta-bere” au căzut „la pace” și se preferăfolosirea simultană a ambelor tipuri deemițători, cu stimuli acustici și elec-trici, montați pe aceeași zgardă - Foto2. Pentru acesta, însă, câinele trebuiesă fie antrenat corespunzător, iar stă-pânul vânător să dedice suficient timpantrenamentului, înaintea deschideriisezonului de vânătoare. Folosireazgărzilor electronice rămâne, în celedin urmă, o alegere personală și ceretimp, răbdare, înțelegere și perseve-rență. Nu este un lucru ușor, dar satis-facțiile, pe care folosirea lor le poateoferi ulterior, vor fi pe măsura efortu-lui depus!

Câinele de vânătoareCHINOLOGIE

Zgarda cu semnalsonorALECSANDRU CODRIN

Sezonul de vânătoare este în toi, iar câinii de vânătoareocupă un loc special în tabloul general al partidelor dinteren. Antrenamentul anterior își arată roadele, iar cândvine vorba despre zgărzile electronice, fie că este vorbadespre cele cu semnal sonor sau cele cu impulsurielectrice, părerile par a fi, în continuare, împărțite. Înprivința utilității și eficienței lor pentru câinii devânătoare, există o continuă discuție privind plusurile șiminusurile fiecăreia dintre ele.

1 2

OCTOMBRIE 2017 | 25

C rușinul poate crește până la 1-3 metri înălțime. Frunzele aumargini netede și sunt de cu-

loare verde închis pe partea supe-rioară și verde mai deschis pe ceainferioară. Florile, de culoare alb-ver-zuie, sunt grupate în buchețele la sub-țioara frunzelor. Crușinul înflorește înlunile mai-iunie, iar fructele sunt glo-buloase, mai intâi de culoare verde,apoi roșii, pentru ca la maturitate sadevină negre cu reflexe violacee.Scoarța este netedă, la exterior de cu-loare cafenie, cu pete albicioase, iarpe interior este de culoare portocaliu-gălbuie.

În scop fitoterapeutic, de la crușinse recoltează scoarța ramurilor tinere,care se taie în perioada lunilor mar-tie-aprilie și se decojesc imediat dupătăiere. Coaja recoltată se usucă și sepăstrează timp de un an înainte de aputea fi utilizată sau se poate usca for-țat, la temperatura de 100° C, pentrua putea fi utilizată imediat. Acesteproceduri sunt necesare pentru a

putea permite transformarea/oxida-rea componentelor chimice dinscoarță.

Scoarța de crușin conține glicozideantrachinonice, ca, de exemplu, glu-cofrangulozida și frangulozida, pre-cum și o serie de principii amare,saponine, rășini, mucilagii, sitosterol,flavone și alcaloizi peptidici, precumfrangulina și franganina. Grație aces-tora, produsele terapeutice obținutedin scoarța de crușin au o serie deproprietăți antiinflamatorii, antibacte-riene, diuretice/laxative, colagoge șicoleretice, putând ajuta în fitoterapiaunor afecțiuni ale sistemului digestivși hepato-biliar, însoțite de constipațieși disfuncții ale bilei și ficatului, con-tribuind totodată și la detoxifiereatractului intestinal și calmarea dure-rilor abdominale. Preparatele dincoajă de crușin poate fi utilizate subformă de pulbere uscată, ceai/infuziesau decoct. Coaja nu se consumă înnici un caz în stare crudă, pentru căpoate determina reacții adverse vio-

lente, precum colici severe și deranja-mente stomacale acute.

Pentru uz extern, coaja de crușinpoate fi folosită sub formă de com-prese sau băi locale pentru ameliora-rea unor afecțiuni ale pielii, precumscabia sau plăgile atone, care evo-luează pe o perioadă îndelungată detimp, fără tendință de vindecare. Dinlemnul de crușin se poate obține uncărbune foarte bun pentru preparareaprafului de pușcă.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale, în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor naturiste din crușin să sefacă numai la recomandarea acestuia.Opinia medicului este neapărat nece-sară și se impune ca o măsură de pre-vedere, precauție și siguranță.

CrușinulDOCTOR PLANT

Crușinul (Rhamnus frangula) este un arbust ce face partedin Familia Rhamnaceae, răspândit în Europa și Asia, fiindregăsit din zona de câmpie și până la dealurile înalte, cuprecădere la marginea pădurilor, în luminișuri saucrânguri, pe malul apelor și în zăvoaie, preferând solurilecu umiditate mai ridicată. La noi este cunoscut și subdenumiri populare precum lemn câinesc, salbă moale,spinul cerbului, salbis, crușel sau pațachină. ceai de crușin

flori

FLORAPlante tămăduitoare

fructe

N umele de gen derivă din cu-vintele latine capra – capră șimulgere – a mulge, cu referire

la tradiția care spune că seara, acestepăsări zboară spre turmele de capre șile mulg pentru a bea laptele. Tot poves-tea spune că acele capre nu mai daulapte și chiar orbesc treptat. În reali-tate, păsările sunt atrase de insctelecare roiesc, la orele înserării, pe lângăturmele de ovine. Numele de specieprovine de la cuvântul latin europaeus– din Europa, cu referire la prezența saîn acest teritoriu.

Prima oară l-am văzut la FagulBalc din Bihor, unde, pe înserat, văz-duhul era dantelat de zborul acestei

păsări, inegalabiă în acrobațiile prin-derii insectelor cu care se hrănește.

Nu am surprins-o niciodată, în tim-pul zilei, lipită pe vreo ramură, chiardacă mimetismul penajului o favori-zează, fiind asemănătoare ritidomuluiarborilor de cer, de un brun cenușiu,

existenți în componența arboretelor.Nefiind prea mare, are anvergura

aripilor cam de 40 cm și lungimeacorpului de aproximativ 30 cm, dincare coada de 15 cm. Este oaspete devară, sosind prin aprilie și plecând înseptembrie, odată cu celelalte păsăride pasaj, cum ar fi cucii, pupezele,prigoriile, granguri, prepelițele, rân-dunelele, lăstunii etc.

Nu i-am descoperit niciodată cu-ibul amplasat pe sol, după cum neconfirmă și ornitologul Dimitrie Raduîn enciclopedica lucrare Păsărilelumii, Editura Albatros 1977.

Am văzut de foarte aproape un sin-gur exemplar, și am fost fascinat deacrobațiile făcute pentru prinderea in-sectelor de tot felul, cu ciocul scurt, darcu deschidere mare, în care încăpeaulibelule, dar și cărăbușii de mai, pelângă alte insecte dăunătoare pădurii.

Odată edificat asupra coloristicei șicaracteristicilor speciei, n-am mai avutalte curiozități, admirându-i doar săge-tările zborului în lupinguri și fente, pecare, uneori, doar rândunelele, lăstuniiși becaținele le mai egalează.

Am prezentat această pasăre, des-tul de rar observată cu ocazia pânde-lor la căprior din mirificile înserări alesfârșitului de mai, când, vrăjiți, ascul-tăm cântecul mierlei și zbenguiala pi-țigușilor.

Păsări rar observateALEXANDRU ALACI


ETOLOGIE

Bulă urcă pe terasa restaurantuluiși se apropie încet de masa la careeste așteptat de Țiți:

- Ce-ai mă, de umbli așa de leși-nat? îl întreabă Țiți. De unde vii?

- De la doctor.- Ce vorbești? Ești bolnav?- Nu știu precis, însă mă simt cam

prost.

- Păi, și-n cazul ăsta, ce crezi cămai poate face doctorul?

* * *Jur de cuconeturi la Bulina acasă. Ti-

pele sorb din ceștile cu cafea, iar spre ui-mirea general, Bulina își aprinde o țigară:

- Ce faci dragă, te-ai luat defumat?! exclamă una din dame.

- Ce naiba puteam să mai fac,dragă, îi răspunde Bulina, oftând camindispusă, vineri după amiază m-ampomenit cu Bulă acasă mult mai de-vreme decât de obicei, și era să-mivină rău când am zărit în scrumieră oțigară care încă mai fumega. așa că…

* * *Când au ieșit din restaurant, afară

cam burnița, așa că Bulina face iuteun semn către taximetrul care tocmaitrecea prin dreptul lor și care oprește

imediat la bordură:- Cât mă costă până-n Pipera? îl

întreabă ea pe șofer.- Până-ntr-o o sută de lei, îi răs-

punde șoferul.- Dar dacă-l iau și pe soțul meu?- Tot atât.- Ai văzut? îi șoptește Bulina, în

timp ce se strecura pe bancheta dinspate, nu m-ai crezut când ți-am spuscă nu mai valorezi nimic!

* * *Ajuns la vârsta senectuții, Bulă își

serbează, așa cum mai poate, etatea.- Vai de mine, ce vârstă frumoasă,

îl abordează o reporteră. Cum ați reușitca să atingeți o vârstă așa de înaintată?

- Păi, domnișoară, având o pensieașa de mică, sincer să fiu, n-am reușitca să strâng bani de înmormântare.

BULINEȚIȚI

Caprimulgus europaeus meridionalis – Hart, este denumitpopular lipitoare, caprimulg, rândunea de noapte, orimulge-capre, fiecare denumire caracterizând, într-unanumit fel, comportamentul în ambientul natural, atâtdiurn cât, mai ales, nocturn.

OCTOMBRIE 2017 | 27

PESCUITCompetiții A.G.V.P.S. 30

Echipamentul muscarului 31Pescuit în Marea Roșie 32Juvelnicul cu de toate 34

Mapamond 36Pescuit la răpitori 38

OCTOMBRIE

După un septembrie nehotărât,schimbător și versatil, toamna în-cepe să-și expună valențele, cu nori,vânt și ploi. Apele se răcesc, vegeta-

ția submersă sau plutitoare „cade”, peștii pașnici își pregătesc culcușurilepentru iernat.

Este vremea răpitorilor, în special a știucii. Delta rămâne, în continuare,atracția sezonului. Cu permis de pescuit eliberat gratuit, conform Legii 1/2017,dar înseriat și numerotat pentru luarea în evidență, de A.R.B.D.D., și permisde acces temporar pe teritoriul rezervației, veți evita eventualele discuții ne-plăcute cu organele de control. Veți găsi, dacă veți fi pregătiți, atât știuca,bibanul, șalăul, avatul, dar și peștii pașnici, somnul, crapul, carasul, plătica,babușca și roșioara.

Pescuitul în apele de munte, la salmonide, este interzis începând cu 15septembrie, acestea începând perioada de reproducere.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

CE PESCUIM

U n prim pas în această direcțiel-a reprezentat legiferarea eli-minării taxei de eliberare a

permiselor de pescuit recreativ, per-cepută pescarilor recreativi (amatori)și eliberarea acestor permise de cătreasociațiile beneficiare ale contractelorde utilizare a resurselor acvatice vii înscop recreativ, pentru zonele de pes-cuit contractate, membrilor lor. Pen-tru zonele de pescuit de la Dunăre șiMarea Neagră, eliberarea permiselorde pescuit recreativ, cu un alt model,se face deocamdată de către AgențiaNațională pentru Pescuit și Acvacul-tură, direct pescarilor sau prin asocia-țiile la care sunt membrii.

Membrii asociațiilor de pescari re-creativi, cu cotizația statutară achitatăla zi, obțin permisele de pescuit directde la asociațiile la care sunt înscriși,valabile pe zonele de pescuit contrac-tate de acestea. Valabilitatea acestorpermise poate fi extinsă, prin aplicareacondițiilor de reciprocitate prevăzuteîn statut, la toate celelalte asociații afi-liate în condițiile stabilite de acestea.

Aplicarea normelor privind modulde atribuire prin contract a dreptuluide utilizare a resursei acvatice vii prinpescuitul recreativ în habitatele pisci-cole naturale din România, cu excep-ția Rezervației Biosferei „DeltaDunării” s-a făcut în regim concuren-țial, pe baza selecției și analizării do-cumentațiilor depuse de asociațiile deprofil prin aplicarea unei grile depunctaj, în care elementele decizio-nale le-au reprezentat planul de ma-nagement al resursei pe zona depescuit solicitată, întocmit de instituțiide profil pentru o perioadă de 10 ani,și capacitatea tehnico-materială a so-licitanților. Chiar dacă au existat con-testații, unele dintre acestea corect

fundamentate și ulterior rezolvate fa-vorabil, această procedură de atri-buire a dreptului de utilizare aresursei acvatice vii s-a dovedit a fimult mai transparentă și mai corectădecât procedura autorizării din anul2011, aplicată în mod discreționar

(abuziv, subiectiv, părtinitor etc.), îndetrimentul protecției, conservării șipazei resursei, de către unii reprezen-tanți ai Agenției Naționale pentru Pes-cuit și Acvacultură.

Potrivit prevederilor contractuale,paza resursei, practic inexistentă până


Pescuitul recreativLEGISLA}IE

Reglementări în domeniulpescuituluirecreativText și fotografie VLADIMIR TALPEȘ

Modificările aduse în acest an legislației și reglementărilorsubsidiare în domeniul pescuitului recreativ marchează unînceput de normalitate în ceea ce privește protecția,conservarea, paza și exploatarea rațională a resurseiacvatice vii.

acum, se face de către beneficiarii con-tractelor prin personal propriu specia-lizat, avizat și autorizat în conformitatecu reglementările privind paza bunuri-lor, obiectivelor și valorilor. Totodată,se creează posibilitatea monitorizăriievoluției resursei acvatice vii, în vede-

rea stabilirii nivelului cotei anuale depescuit destinată scopului recreativ și anecesităților de repopulare.

Aspectele legate de posibilitateaconstatării încălcărilor prevederilorlegii și aplicarea măsurilor coercitive,de către personalul specializat al be-

neficiarilor acestor contracte, consti-tuie, în continuare, una din preocupă-rile conducerii A.G.V.P.S. Pentrucompletarea legii actuale în acest sensîn multe țări din U.E. (Germania,Cehia, Cipru, Grecia etc.) acest sistemde pază, control și coerciție prin aso-ciațiile de pescari amatori funcțio-nează eficient, cum de altfel afuncționat și la noi până acum câțivaani. Propunerile de reintroducere înlege a acestor atribute ale personalu-lui de pază au fost prezentate și susți-nute în comisia de specialitate aCamerei Deputaților.

Necesitatea introducerii acestormodificări în reglementarea pescuitu-lui recreativ, precum și altele pe careA.G.V.P.S. le susține în continuare, înnumele asociațiilor afiliate, rezidă dinefectele dezastruoase aduse fauneipiscicole prin măsurile luate în aniiprecedenți de către administratorulstatului pentru resursa acvatică vie,prin exploatarea necontrolată, ires-ponsabilă și fără o viziune de lungădurată asupra conservării acestei re-surse.

OCTOMBRIE 2017 | 29

Extras din Ordinul nr.60/2017/ 08.03. 2017 alMinisterul Agriculturii și Dezvoltării Rurale –

MADR, privind accesul la resursele acvatice vii dindomeniul public al statului în vederea practicăriipescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale, cuexcepția Rezervației Biosferei „Delta Dunării”

Art. 1. Atribuirea dreptului de pescuit recreativ în habitatele piscicole naturaledin România, cu excepția Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, se face de cătreAgenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, denumită în continuare ANPA,în calitate de administrator al resurselor acvatice vii, pe baza unui permis nominalemis de către ANPA și eliberat de aceasta sau de asociațiile de pescari în scoprecreativ, după caz, fără perceperea de taxe și tarife, astfel:

•direct către pescarii în scop recreativ pentru Dunăre cu brațele sale, Marea Neagrăși habitatele piscicole naturale necontractate de asociațiile de pescari în scop recreativ;

• către asociațiile de pescari în scop recreativ legal constituite și recunos-cute, prin încheierea pe o perioadă de 10 ani de contracte pentru utilizarea re-surselor acvatice vii în scop recreativ, pentru toate celelalte categorii dehabitate piscicole naturale.

Art. 2. - (1) Practicarea pescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale,cu excepția Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, se face în baza permiselor emiseanual de ANPA și eliberate direct de aceasta către pescarii în scop recreativ sauprin asociațiile de pescari în scop recreativ care au încheiate contracte de utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ.

(2) Permisul de pescuit recreativ este valabil atât pentru zonele pe care aso-ciația al cărei membru este a încheiat contracte de utilizare în scop recreativ aresurselor acvatice vii, cât și pentru zonele pe care alte asociații au încheiate con-tracte, pe bază de reciprocitate, fără a se depăși capacitatea anuală de pescuitstabilită pe bază de studii științifice de specialitate.

(3) Practicarea pescuitului recreativ de către pescarii neafiliați la o asociațiede pescari în scop recreativ se face în baza regulamentului propriu al asociațieicare are încheiate contracte de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativpentru zona/zonele de pescuit recreativ solicitată/solicitate de aceștia.

LEGISLA}IE

Membrii asociațiilorde pescari recreativi,

cu cotizația statutarăachitată la zi, pot obținepermisele de pescuitvalabile pe zonele depescuit contractate, directde la asociațiile la caresunt înscriși, valabilitateaacestor permise putând fiextinsă prin aplicareacondițiilor dereciprocitate, stabiliteîntre asociațiilebeneficiare de astfel decontracte.”

D upă desfășurarea finalei cam-pionatului, clasamentul s-aprezentat astfel:

1. Club Crap Corbu CCC2. AVPS Vulturul – The One Team3. CS Senior Crap – Senzor – Shimano4. WLC Carp Club5. CS Champions Carp – Carp United6. Club Tomis Carp

Campioana Club Crap Corbu ne-areprezentat la cel de-al 19-lea Campio-nat Mondial de Pescuit la Crap, desfă-șurat la Kaposvar, Lac Deseda –Ungaria, în perioada 20-23 septembrie.

Componența echipei a fost urmă-toarea: Oliviu Lucian Orhei, IohanKraus, Felix Roman, Cătălin Ureche,Adrian Anton, Nicolae Dinescu, Clau-diu Lukacs, Valeriu Martoiu, ȘtefanFâșie, Bogdan Gabriel Munteanu, MirelȘteflea, Liviu Chiriac, Liviu Stanciu.

La această ediție de campionatmondial au mai participat Ucraina,Franța, Rusia, Serbia, Croația, Lituania,Ungaria, Slovenia, Letonia, Anglia, Be-larus, Georgia, Republica Moldova,Bulgaria, Spania, Macedonia, StateleUnite ale Americii, Țara Galilor, Aus-tria, Israel, Belgia, Bosnia Herțegovina,Italia, Portugalia și Olanda.

Cu o abordare complexă a compe-tiției și o pregătire tehnico-tactică deexcepție, valoroșii noștri sportivi audemonstrat, încă o dată, valoarea pes-

cuitului de competiție românesc, cla-sându-se pe locul doi pe națiuni și peprimul loc la individual-duo.

Podiumurile s-au prezentat astfel:Națiuni

1. Ucraina – 4 puncte – 60 pești –285,875 kg – 14,620 kg cel mai marepește;

2. România – 8 puncte – 63 pești– 305,097 kg – 12,175 kg cel maimare pește;

3. Franța – 11 puncte – 50 pești –184,359 kg – 9,546 kg cel mai marepește.

Individual-duo 1. Iohan Kraus – Felix Roman (Ro-

mânia) – 1 punct – 37 pești – 184,359kg – 12,175 kg cel mai mare pește;

2. Roman Ivasyshin – Vasyl Bez-nosko (Ucraina) – 1 punct – 30 pești

– 152,270 kg – 12,220 kg cel maimare pește;

3. Dobrica Petrovic – MiloradKoncar (Letonia) – 1 punct – 22pești – 101,790 kg – 12,96 kg cel maimare pește.

Celelalte echipe-duo românești s-auclasat astfel:

13. Nicolae Dinescu – ClaudiuLukacs – 3 puncte – 16 pești – 81,150kg – 10,410 kg cel mai mare pește;

22. Cătălin Ureche – AdrianAnton – 4 puncte – 10 pești – 39,588kg – 7,250 kg cel mai mare pește.

Cele două excelente clasări între-gesc galeria de trofee cucerite de echi-pele românești de pescuit sportiv peplan mondial, făcând ca anul 2017 sădevină un an de referință în istoriaacestei discipline.


Campionatul A.G.V.P.S.COMPETI}II

Vă relatam, în numărul din luna iulie, despre desfășurarea și finalizarea Campionatului dePescuit la Crap al A.G.V.P.S. din România, desfășurat pe carpodromul de la Corbu, jud.Constanța, găzduit de SC. RIG SRVICE SA. Competiția crapiștilor s-a desfășurat în acest ancu un număr mare de cluburi, 34, cifră record, fără precedent până acum. Campionatul afost structurat în două etape semifinale și o etapă finală, cu desemnarea campionilor.

Din nou, dublă prezență pe podiumul mondial!MUGUREL IONESCU

P rimul aspect despre care vomaminti este protecția pe careochelarii o oferă ochilor.

Având în vedere specificul pescuituluicu muște artificiale, nu putem să nuavem în vedere deplasarea rapidă a fi-rului și a cârligului cu muscă, adeseaîn imediata apropiere a capului și afeței. Aici apare indiscutabil necesita-tea folosirii ochelarilor pentru a neproteja ochii. Odată lămurit și înțelesacest aspect, putem trece mai departeși vom vedea că ochelarii comportă oîntreagă serie de aspecte ce trebuiecunoscute pentru a alege perecheapotrivită. Aici vom aminti varietateade modele de rame și lentile disponi-bile pe piața de specialitate.

Ramele pot fi mai simple, dinplastic, sau mai sofisticate, din mate-riele mult mai rezistente, prețurilefiind însă pe măsură. Cel mai impor-

tant este ca modelul de ramă ales săfie comfortabil la purtat și să ofereacoperirea necesară a ochilor.

Lentilele, la rândul lor, pot fi dinsticlă sau din plastic sau material po-licarbonat, foarte rezistent. Sticlaoferă, de regulă, cea mai bună perfor-manță optică, dar se zgârie și sesparge relativ ușor. Policarbonatuleste extrem de rezistent și, dacă se

sparge, nu produce „așchii” precumsticla, oferind o protecție sporită pen-tru ochi. Pentru pescuit, lentilele po-larizante sunt cele mai recomandate,polarizarea eliminând strălucirile dela suprafața apei și permițând obser-varea peștilor, a configurației albieiși, nu în ultimul rând, evoluția artifi-cialelor, prin pelicula superficială aapei. Este un avataj imens în practica-rea acestui tip de pescuit.

Culoarea lentilelor este, poate,alături de protecție, cel mai importantaspect ce trebuie avut în vedere pen-tru pescuitul cu muște artificiale.Dacă vorbim despre o culoare generalvalabilă, bună atât în condiții de lu-mină strălucitoare, cât și de luminozi-tate scăzută, culoarea chihlimbarului- amber este soluția general agreată șiacceptată de pescarii cu muște artifi-ciale. Apropiată de aceasta sunt culo-rile cuprului, bronzului și marouldeschis, care oferă confort și claritateîn condițiile întâlnite cel mai adeseape apele de munte.

Pentru condițiile extreme, dacă leputem numi astfel, de luminozitatescăzută, cum sunt răsăritul și apusulsoarelui sau pe vreme cu nori, când,de altfel, păstrăvii sunt și mai activi,va trebui să alegem culori „dedicate”acestor situații, iar galbenul și nuan-țele de roz sunt cele mai indicate.Aceste culori permit ochiului să ab-soarbă mai multă lumină ambientală.Astfel vom beneficia de o vedere îm-bunătățită, putând observa mai bineapa și configurația albiei, evoluțiamuștelor și, implicit, vom putea reac-ționa mai eficient în cazul când peștiise ridică să culeagă artificilele oferite.O soluție practică este oferită de oche-larii cu lentile interschimbabile, caz încare, practic, nu ne rămâne decât săalegem rama preferată și să ne bucu-răm de confortul oferit de culoarealentilelor, adecvată condițiilor în carepescuim!

OCTOMBRIE 2017 | 31

Echipamentul muscarului MUSC~RIT

Ochelarii pentru pescuitulcu muște artificialeALEX CODRESCU

Ochelarii fac parte inseparabilă din echipamentuldestinat și folosit pentru practicarea pescuitului cu mușteartificiale. De aceea vom trece în revistă o serie deaspecte ce trebuie cunoscute pentru alegerea și folosireacorectă a acestor ochelari, în condițiile comune locurilornoastre, ale râurilor și lacurilor de munte.

C alm plat, de ai fi zis că pestenoapte, cineva, acolo sus, văr-sase milioane de litri de ulei

ca să potolească valurile nebune aleprimelor 5 zile. Cum a fost ultima ziîn Sudan, aflați din Pescuit extrem înMarea Roșie: Întinsurile Nubiene (V).

Magarsum a pescuitului la triggeri

Urma să pescuim la Magarsum,cea mai mare insulă din apele terito-riale ale Sudanului. Întinsurile eraucele mai înguste de până acum și pre-sărate pe alocuri cu turtle grass, oiarbă care îngreuna detectarea tri-ggeri-lor. După vreo oră de mers cupangas-ul, am debarcat în zona de co-rali, trei pescari și doi ghizi, și am în-ceput să batem întinsura la pas.Vremea era ex-ce-len-tă! Vântul abiadacă îngăima ceva, iar în lipsa lui, sin-gurele valuri erau cele de arșiță, carese rostogoleau peste noi de pe malulpustiu. În acea zi am simțit din plingravitația Deșertului Nubian, mai ales

că, spre prânz, apa frigea la peste 28de grade.

„Moulin Rouge”, „Cirque duSoleil” sau „Picasso Show”

Soarele era încă jos și ne venea dinspate, iar în lumina piezișă a diminețiiam început să scrutăm întinsura. Lapuțin timp au apărut și primele semnede viață. În apa mică, trigger-ii căutauhrana pe fundul apei cu capul în jos,iar când localizau prada, se poziționauvertical deasupra ei, încântându-ne cuo echilibristică peste orice „Cirque duSoleil”. În acele momente, cozile, ima -ginate de Picasso-ul lor personal, lefluturau deasupra apei într-o coregra-fie care te lasă fără cuvinte.

Cred că în acea jumătate de zi amvăzut pe puțin 50 de trigger-i. Am spe-riat o parte, am făcut prezentări bunespre alții și am fost refuzat de cea maimare parte. Trigger-ii erau acolo, darse hrăneau extrem de selectiv. Se parecă nimerisem una din acele zile promi-țător de exasperantă, despre care vor-besc ghizii de SWFF din toată lumea.

Ziua triggeri-lor nebuniConform pescarilor cu experiență,

nu e vorba de a găsi musca, ci trigger-

După o noapte de convalescență febrilă, dimineața deduminică m-a trezit într-un peisaj straniu. Am ieșit pepunte, iar puntea nu se mai legăna. Aproape nimic nuderanja suprafața apei, care lucea vâscos.


Pescuit în Marea Roșie

Întinsurile Nubiene (V)Text și fotografie ANDREI ZABET

MAPAMOND

ul potrivit. Se spune că fiecare peșteare o personalitate diferită, iar cândrefuză muște la foc automat, cu atâtmai înnebunitor devine tot acel puz-zle. Mulți pescari au făcut o adevăratăobsesie pentru această specie. Nudoar că e greu de prins, dar niciodatănu poți fi sigur de captură până nuvezi peștele în fața ta. Luptă puternic,taie fire și rup cârlige de saltwater,distrug muștele (pe care le mușcă maiîntâi, pentru că așa procedează cuprada, zdrobind mai întâi caparaceacrabului), dacă nu apuci să strângifrâna se bagă în prima gaură din co-rali și rup… Deci pot să înțeleg depen-dența pe care o produc.

Victory, at last!După câteva încercări, am avut

parte de un atac furibund în două faze:am plasat musca la 4-5 pași în fațaunui trigger masiv. Acesta a reperatimediat „crabul” și s-a apropiat „for thekill”. Am simțit cum îmi ia șnurul dinmână, moment în care am tras de firîn direcția opusă, însă lanseta nu s-aîncovoiat sub greutatea peștelui. Preadevreme! Convins că stricasem tot, amsmuls nervos șnurul de pe apă, în timpce Fede țipa la mine: „No, no, no! It’s

still there!”. Am lansat din nou în fațatrigger-ului, care s-a repezit ca știuca latopwater. Cred că lui îi părea mai răudecât mie de ocazia pierdută, fiindcă adat în „crab” ca surdu-n tobă. Fantasticatac! Eram iar pe val cu adrenalina! Nuapucasem să strâng frâna Kraken-ului4, așa că m-am trezit abia după ce peș-tele luase tot șnurul de pe tambur șimă dusese în backing. Trăgea atât deputernic, încât nu puteam frâna tam-burul cu mâna. Fede încerca să punămâna pe lansetă, agitat… peștele s-a

oprit, semn că găsise refugiu în vreuncotlon. În această situație, dacă tragide lansetă și de șnur, riști să rupi tip-pet-ul. Soluția era să ne apropiem noi.Așa am făcut, și câteva minute mai târ-ziu, Fede îmi întindea superbul exem-plar de yellow margin, care cred că afost cel mai mare trigger al expediției,sau comparabil cu titan trigger-ul meude marți. Și singurul pește prins înacea ultimă zi.

Cel mai lung drumSpre ora 2:30, ghizii au decis că lu-

mina nu mai era bună pentru sight fis-hing și, în plus, ne aștepta un drumlung cu pangas-ul împotriva vântului șia valurilor care atingeau deja un metruînălțime. Catamaranul se deplasase di-rect în rada portului Muhammad Qol,unde ne îmbarcaserăm luni seara.

Într-un târziu, zdruncinat, amajuns la Muhammad Qol, unde amurcat pe My Scuba Libre pentru o ul-timă dată. În acea seară trebuia săstrângem echipamentul și să ne facembagajele, pentru că dimineața urmă-toare venea Șoimul Mileniului în ver-siune sudaneză, microbuzul careurma să ne ducă înapoi la aeroportuldin Port Sudan.

OCTOMBRIE 2017 | 33

D in nou la drum, pe plaja pus -tie la ora aceea. Întindereamării, liniștită ca o oglidă, co-

lorată în nuanțe purpurii de soarelecare se ridica la orizont, era tulburatăde cei trei delfini care apărea și dispă-reau, ca niște năluci, în voiajul lor ma-tinal către diguri. Îmi luasem totușireteveiul din lemn de salcâm, pe carecredeam că-l voi folosi pentru câiniide la far. Aceștia nu și-au făcut apari-ția, dar ciomagul a fost util pentru asonda stabilitatea pietrelor din careera format digul și a descoperi creva-sele înșelătoare acoperite cu iarbă.

Vestigii ale unor vremuri apuseMergeam agale, drumul progra-

mat pentru azi era ceva mai scurt, cugândul la vechea Portiță. În perioadanoastră de pionierat, zona era desti-nată pescuitului industrial, atât în laccât și în mare. Dacă pescuitul în lacera programat numai toamna, cel înmare se practica permanent. Rețelede taline brăzdau largul mării, îndreptul brigăzilor de pescari înșirate,la distanțe bine determinate, pe plaje.

Ieșeau în zori, înainte de răsăritulsoarelui, și se întorceau, aproape în-totdeauna, cu bărcile pline. Baza erahamsia, dar nu lipseau chefalii, stavri-zii, calcanii, cambulele, barbunii saulimbile-de-mare. Îi ajutam la sortat șine alegeam cu câte o pungă de peștica răsplată. Viața pescarilor era aspră.Toată ziua reparau bărcile, curățau șicoseau plasele, iar la câteva zile, turase schimba. Plecau la Jurilovca, undemai vedeau și de gospodăriile lor. Erao tradiție, care se transmitea din tatăîn fiu.

Acum, ruine din lemn și stuf, arsde soare și răvășit de furtuni stau,


Pescuit staționarDE SEZON

După „țeapa” pe care am luat-o cu bibanii, povesterelatată în numărul trecut al revistei, am reevaluatsituația. Văzusem în timpul primei deplasări câțiva„fixiști” pescuind la capătul canalului la care începealacul Sinoe, iar zona părea destul de promițătoare.

Juvelnicul cu de toateText și fotografie MUGUREL IONESCU

încă, mărturie ale fostelor construcțiitradiționale ale cherhanalelor. Marea,eutrofizată și poluată, nu mai estedarnică cu oamenii locului, dar nici devreun program de reabilitare, cumfuncționează la vecinii noștri bulgari,nu am auzit.

Pescuit în diversitate Ajunși spre capătul canalului, ne

strecurăm prin gardul viu din stuf, pa-pură și alte plante indigene, pipăimpietrele pentu a găsi posturile stabileși ne instalăm după tipicul cu care ne-am obișnuit.

Scule montate, ceva nadă la mar-ginea covorului de plante care înce-pea destul de aproape de mal, multăliniște, puțină așteptare și distracțiaîncepe. Aveam linii fine, cu cârlige po-trivite, care prindeau și pești mai mici,dar și pe cei potriviți. La capturi im-presionante nu ne așteptam. Apa eramică, de până la un metru, iar ochiu-rile din marginea brădișului trebuiauexploatate cu precizie.

La început prindem mărunțiș, ceeace ne duce cu gândul la un borș depește. Apoi vin plăticuțele, babuștele șiroșioarele mai mărișoare. Carașii, șichiar un lin, se grăbesc să rotunjeascăjuvelnicul, care începe să prindă contur.

Timpul trece, soarele începe să do-gorească și noi, mulțumiți de capturafăcută, o pornim spre corturi.

Încununarea eforturilorBaia în marea încă răcăroasă, cu-

rățatul peștelui în compania gălă-gioasă a pescărușilor și, la ceaun.Unii cu legumele, alții cu focul, de subumbrela uriașă, de concurs, aromeleunui borș de pește se împrăștie în ză-rile toride.

Ingrediente: pește divers, din toatespeciile pe care le avem la îndemână,cam 2 kg, 2 cartofi, 3 morcovi, 4 cepe,3 ouă, o rădăcină de păstârnac, o rădă-cină de pătrunjel, 2 ardei grași, o căpă-țână de usturoi, leuștean și pătrunjelproaspăt pentru aromă, ulei, oțet, con-dimente, după gust.Preparare: peștele se curăță de solzi, seeviscerează, iar capetele peștilor maimari se păstrează, dar fără opercule. Setaie legumele, cartofii, morcovii, ardeiiși păstârnacul și rădăcina de pătrunjelcubulețe, iar cepele se taie în patru, secălesc ușor în ulei încins, după care sefierb. După ce acestea sunt aproape

fierte, se adaugă ouăle, bătute și diluatecu zeama fierbinte, apoi se adaugă peș-tele, tronsonat și crestat. Când ochiipeștilor se albesc, se completează com-poziția cu puțin ulei, oțet și sare, dupăgust și usturoiul tocat. După ce oprimfocul, adăugăm leușteanul și pătrunje-lul tocat și acoperim vasul.Servire: putem servi borșul, zeamaîmpreună cu peștele, sau separat. Înacest caz, vom prepara un mujdei deusturoi pentru pește, folosind o partedin zeamă. Se recomandă consumareacu ardei iute, proaspăt sau murat, mă-măligă fierbinte, țuică bătrână sau pa-lincă. Poftă bună!

Linul este foarte răspândit în Eu-ropa. Excepție fac Islanda, Norvegia,Suedia, regiunea nordică a Finlandei,a Dalmației și Peninsula Crimeea. ÎnSiberia populează în special bazinelefluviilor Enisei și Obi. La noi trăieșteîn bălțile din lunca Dunării, în DeltaDunării și în lacurile litorale. Fiind unpește tipic de apă stătătoare, în careabundă brădișul, îl găsim foarte rar înrâuri. Linul este un pește omnivor, a

cărei hrană de bază este constituită din insecte și larvele lor, viermi, crustaceemărunte, dar și semințe de plante, muguri, lăstari ai plantelor submerse șisubstanțe organice în putrefacție de pe substrat. Atinge maturitatea sexualăîn al treilea sau al patrulea an de viață. Perioada de reproducere este lungă,începând, de obicei, la mijlocul lunii iunie, când temperatura apei este de 22-24 grade Celsius, și durează până la sfârșitul lunii august. Depune icrele, deobicei, la marginea apei, pe plantele de la mal, în orele dimineții, când se gru-pează câte 2-4 reproducători.

OCTOMBRIE 2017 | 35

Când ai o varietate bogată de pește, este păcat să nu încercio contopire a gusturilor într-o ciorbă tradițională încomunitățile pescărești. Crapul, carasul, plătica, babușca,roșioara, bibanul sau știuca nu trebuie să lipsească, dardacă ai și un lin, doi…

GASTRONOMIE PESC~REASC~

LINUL

BORȘ DIN PEȘTE LA CEAUNMAMA PAȘA

L acul Nipissing se află în parteasuperioară a provinciei Onta-rio, situat la mai bine de 350

de kilometri nord de Toronto, urmândAutostrada nr. 11 Nord, iar până laSunset Cove, campingul unde aveamsă petrecem 3 zile de pescuit, ne tre-buiau circa patru ore.

Apa cea mareÎn limba indienilor nativi Algon-

quin First Nation, care locuiesc în nor-dul provinciei Ontario, Nipissingînseamnă „apa cea mare”. Nu este demirare că au numit astfel lacul. Cu osuprafață de 873,3 km pătrați și o lun-gime a malurilor de 795 km, Nipissingeste al treilea ca mărime din provin-cie, exceptând Marile Lacuri. Lungi-mea lacului măsoară 65 km, cu olărgime maximă de 25 km, apa atin-gând adâncimea maximă de 52 demetri. În ciuda deschiderii mari a la-cului, adâncimea medie a apei se si-

tuează undeva la cca. 4,5 metri, faptce a permis amplasarea a numeroasecampinguri ce își desfășoară activita-tea pe tot parcursul anului, pescuitulpe gheață, la copcă, fiind la fel de po-pular ca și cel estival.

Lacul adăpostește peste 40 de spe-cii de pești, cele mai vizate pentrupescuitul sportiv fiind bass-ul, știuca,șalăul și muskie, ruda mai mare a știu-cii, care a facut, de altfel, și faima la-cului. Pescuitul sportiv se practică atâtde pe maluri, lacul având numeroasegolfulețe ușor accesibile, dar mai alesdin barcă, posibilitățile fiind practicnelimitate, configurația albiei alter-nând de la locuri nisipoase/pietroasela zone mai puțin adânci, cu vegetațiesubmersă bine dezvoltată, ce oferăadăpost perfect peștilor. Atenție spo-rită trebuie acordată însă bolovaniloruriași ce pot apare la suprafață cândnici nu te aștepți și adâncimii extremde schimbătoare a apei, ce poate

ajunge de la 5-6 metri la numai 0,5metri în doar căteva lungimi de barcă!

Răsărit și apus de soare pe Nipissing

Odată ajunși și echipamentul des-pachetat, am ieșit pe pontonul caba-nei unde barca, un crestliner de 6metri, echipat cu un motor Honda de25 de cai putere, se legăna ademeni-tor, legat la mal. Și până să scoatembarca în larg, am decis să lansăm decâteva ori în micul golf cu apă lim-pede, de numai un metru adâncime,prin care puteai desluși ușor bolovaniide pe fund, alternând spre mal cuporțiuni de vegetație acvatică. Nu atrebuit mult și prima captură a popo-sit în miciog, un bass cu gura mică, cenu a rezistat atracției oferite de o ro-tativă Mepps nr. 4, cu corp galben-roșu și paletă cu negru și punctegalbene. Aceasta avea să fie de faptnăluca preferată, la care aveam să


Pescuit la răpitori

Pescuit pe lacul NipissingText și fotografie MAC

MAPAMOND

O zi însorită de septembrie se deschidea cu cer senin și soare promițător. Autostradaașternuse mai bine de 300 de kilometri înaintea noastră și, după două ore de mers,peisajul se derula pe ambele părți, asemena unui film documentar, cu pădurinesfârșite de arțari, stânci uriașe și mlaștini cu stufăriș și arbori răzleți, uscați dincauza umezelii excesive. Un tablou demn de exemplu pentru ceea ce poate însemnanatura la ea acasă. Iar vremea caldă, prelungită în acest timp din an, întârziasebinișor apariția culorilor alese parcă din pastelul arămiu al toamnei canadiene…

prindem majoritatea peștilor înaceastă mini-vacanță.

Au urmat diminețile cu lumina deneasemuit a răsăritului proiectată pe

apa lacului, cu partide de pescuit încare doar câteva știuculițe și alte câ-teva exemplare de bass au răspunsfascinației nălucilor oferite. Am folo-

sit, în afara rotativelor Mepps, și câ-teva twistere portocaliu-verde-alb, cuglitter și voblere Strike Pro în culorilefiretiger și argintiu cu carmin-fluo, iar,special pentru știucă, câteva oscilanteargintii aduse de acasă, cu care avu-sesem succes în Deltă. Au funcționatneșteptat de bine, știucile având, separe, „gusturi” asemănătoare și înapele canadiene. Și, nu mică ne-a fostsurprinderea când, un șalău, probabilcurios, a răspuns chemării aceleiașirotative Mepps nr. 4, negru-galben, cucare prinsesem primul bass.

Amintirea zilelor de vacanțăVremea a trecut ca un vis, iar

amintirile vor păstra povestea acelorzile de vacanță. Ultima seară, în barcă,am admirat globul uriaș ce coboraspre orizonturi, așternând o lmină defoc peste undele liniștite ale lacului cese pregătea pentru odihnă, în acel deneuitat apus de soare...!

OCTOMBRIE 2017 | 37

D upă mai multe partide depescuit la spinning, vara, încăutarea șalăilor, am ajuns la

concluzia că cele mai bune perioadedin zi, pentru mine, sunt după-amiaza, după orele 17, și seara.Aceasta datorită faptului că anumitelacuri și bălți erau la depărtare de

oraș și nu ajungeam să pescuiesc întimp util la primele ore ale dimineții,iar la orele prânzului nu se putea pes-cui, deoarece temperaturile eraufoarte ridicate și, oricum, peștii deve-neau, în general, inactivi.

La început, cu toate că tatonam cuconștiinciozitate vadurile care mi se

păreau sau pe cele că le știam a fibune, de cele mai multe ori rezulta-tele erau foarte slabe sau chiar nule.Surpriza plăcută a venit din partea ro-șioarelor care, în anumite zile, dupăamiaza și seara, se adunau în bancuri.Aceste bancuri erau aproximativ cir-culare ca formă și aveau diferite mă-


Pescuit la răpitoriSPINNING

În căutarea șalăilor pe sub bancuri de roșioareText și fotografie DORU DINEA

Datorită faptului că în timpul verii temperaturile sunt, în general, foarte ridicate,cantitatea de oxigen din ape scade, iar acestea se încălzesc destul de mult și, de asemenea,devin și mai opace, datorită algelor care se dezvoltă în această perioadă. Dacă pe apelecurgătoare aceste fenomene sunt mai atenuate, pe lacuri și bălți se amplifică uneori pânăla cote alarmante. În aceste condiții, activitatea peștilor răpitori se reduce foarte mult.

rimi. Unele bancuri de roșioare aveaudiametre de până la un metru și eraucompuse din câteva zeci de pești, iaralte bancuri ajungeau și la peste 3-4metri în diametru și erau alcătuite dinaproape 100 de pești. Am observat că,uneori, roșioarele muscăreau, dar decele mai multe ori înotau pur și sim-plu, grupate în aceste bancuri. Se for-mau pe apă adevărate pete de culoarece se deplasau de colo-colo.

Însă, la anumite intervale de timp,unele bancuri se dezintegrau rapid,iar roșioarele înotau, panicate, întoate direcțiile. În acele momente luanaștere și un fel de fierbere a apei lasuprafață și un zgomot, ca de o scurtărafală de ploaie, răsuna pe zona res-pectivă. În unele din aceste momente,observam și valuri uriașe în dreptulbancului de pești ce tocmai se separa-seră. Dura apoi câteva zeci de se-cunde până când roșioarele să seregrupeze și să-și reia înotul tacticosla suprafața apei. Aceste momente depanică ale roșioarelor erau, uneori,destul de dese.

Prima reacție pe care am avut-o,văzând ce se întâmplă pe suprafațaapei, a fost să încerc la năluci topwa-ter baits. Am montat în capătul firuluide linie un popper de 6,5 cm lungime,pe care îl lansam, uneori dincolo debancul de pești, alteori chiar în inte-riorul bancului. După lansarea pop-per-ului, începeam recuperareaacestuia: cu pompaje caracteristice,fără pompaje, dar cu recuperări în vi-teză pe distanțe scurte și, bineînțeles,cu intercalări de pauze, opriri ale nă-lucii, de la 1-2 secunde până la 5-6 se-cunde. Totul arăta foarte frumos pesuprafața apei dar, din păcate, șalăii,căci ei atacau roșioarele, nu erau in-teresați. Am schimbat poperr-ul de 6,5cm lungime cu un ultra light pop dedoar 4 cm lungime, care evolua mai

puțin agresiv pe suprafața apei atuncicând îl acționam. Am folosit și prop-baits-uri și walking baits-uri însă re-zultatele tot nu apăreau.

Până la urmă am folosit năluci ceevoluau, la acționare, la adâncime șiîntre ape. Nu după mult timp au înce-put să apară și capturile. Șalăii erauacolo, dar au refuzat nălucile topwa-ter. Dintre nălucile la care am avutcele mai bune rezultate au fost voble-rele lipless vibration sinking de 6 și 7,5cm lungime, precum și voblerele min-now sinking de 7 cm lungime. Deoa-rece apa a fost mai opacă, datorităalgelor, am folosit năluci în culori mai„agresive”: grey silver, green tiger, firetiger, hot pearch.

De obicei lansam năluca dincolode bancul de roșioare, o lăsam săajungă la adâncime, după care o re-cuperam. Uneori efectuam recupera-rea în dinți de ferăstrău, alteori

liniară, cu mici accelerări. De aseme-nea, uneori, când ajungeam cu voble-rul în dreptul bancului de pești, îlridicam în evoluție către acesta, ase-mănător cu un pește intrus ce e inte-resat de peștișorii din banc. În generalam imprimat nălucilor viteze de evo-luție lente spre medii și medii. Dupăcum am mai afirmat uneori, le impri-mam și mici accelerări pe distanțescurte.

De aceea, de fiecare dată când ammers, vara, la pescuit la spinning, ur-măream să văd pe unde se află ban-curile de roșioare. Mai mult pe acoloam încercat, după-amiezele și serile,cu nălucile, vigilența șalăilor. De ase-menea, a mai fost necesar ca vântulsă nu prezinte intensificări mari, iarapa să nu fie foarte opacă. Rezultatelenu au fost ca primăvara sau toamna,când peștii sunt mult mai activi, totușiau fost mulțumitoare.

OCTOMBRIE 2017 | 39

Până la urmă amfolosit năluci ce

evoluau, la acționare, laadâncime și între ape. Nu după mult timp auînceput să apară șicapturile. Șalăii erau acolo,dar au refuzat năluciletopwater. Dintre nălucilela care am avut cele maibune rezultate au fostvoblerele lipless vibrationsinking de 6 și 7,5 cmlungime, precum șivoblerele minnow sinkingde 7 cm lungime.


VÂNZ~RI

mica publicitateVând armă driling marca KRIEGHOFFPLUS, cal. 6,5x57 R/20, cu lunetă SWA-ROVSKI 2,2 – 6x42, la prețul de 4.000 €.Vând armă cu glonț, marca KRICO,cal. 243 WIN. cu lunetă SWAROVSKI8x56 (prindere rapidă), la prețul de1.600 euro. Tel. 0737-771.302.

Vând carabină WINCHESTER cu lu-netă, calibrul 308, stare nouă, și armăcu alice, cal. 2/12, marca IJ Bock. Tel.0744-287.554.

Vând carabină BLASER R93-300WMcu lunetă SWAROVSKI Z6i 2,5-15, patde lemn clasa 2, montaj rapid, la pre-țul de 5.800 euro. Tel. 0723-112.533.

Vând BROWNING HERSTAL cal. 3006BAR., model „SAFARI” semiautomată,cu pat din nuc selecționat, la prețul de5.000 lei. Tel. 0745-370.948.

Vând armă de vânătoare marca MER-KEL SHUL, cal. 16, în perfectă stare defuncționare, cu toc din piele, la prețulde 2.000 lei. Tel. 0741-013.022.

Vând reviste – 1950-2017, cărți, insigne,cornuri, almanahuri. Cedez trofee me-daliabile și nemedaliabile – mistreț, că-prior, diverse. Tel. 0729-045.817.

noutăți de prin magazineABREVIS

Siglon Carp este prima serie concepută în urma testelor și opiniilor pes-carilor de crap din Europa, care știu întotdeauna ce-și doresc de la un fir decrap, și anume: rezistență maximă la nod și la abraziune; special conceputpentru pescuitul crapului sălbatic; procesul tehnologic propriu SRP (SingleResin Processing) îi conferă un factor de elongație excelent și memorie scă-zută, pentru o așezare optimă pe tambur și lanseuri ultra-lungi; ideal pentrulanseuri repetate; obținut din copolimeri de nailon special creați pentru re-zistență ridicată la nod și absorbție scăzută a apei; rezistă cu succes driluri-lor cu trofeele de crap capitale; procesul UV-R reduce semnificativdeteriorarea provocată de razele ultraviolete.

Siglon Carp: firul de crap pe care îl așteptai de multă vreme!

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, codpoștal, adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

OCTOMBRIE 2017 | 41

NOIEMBRIE 2017VÂNZ~RI

1 M 2.42 8.19 14.51 20.362 J 3.30 9.03 15.43 21.223 V 4.17 9.47 16.34 22.164 S 5.05 10.39 17.27 23.04 L.P. 6.57 17.015 D 5.48 11.24 18.13 -6 L 0.05 5.11 11.48 17.267 M 0.41 5.47 12.36 18.148 M 1.37 6.32 13.22 20.059 J 2.24 7.28 14.18 21.55 U.P. 7.05 16.5410 V 3.18 8.16 15.12 -11 S 0.09 5.51 11.37 17.1612 D 1.01 6.43 12.29 18.0713 L 1.59 7.34 13.17 18.5414 M 2.51 8.27 14.01 19.4115 M 3.43 9.21 14.47 20.3716 J 4.39 10.14 15.36 21.2517 V 5.36 11.03 16.27 22.1418 S 6.24 11.51 17.16 23.07 L.N. 7.16 16.4519 D 7.18 12.46 18.09 -20 L 0.17 5.18 11.48 16.3521 M 1.04 6.09 12.34 17.2622 M 1.57 6.58 13.22 18.1923 J 2.48 7.49 14.13 19.0124 V 3.34 8.37 15.11 19.4925 S 4.25 9.32 16.02 20.3726 D 5.17 10.26 16.49 21.2927 L 6.08 11.19 17.35 22.1628 M 6.49 12.07 18.26 23.07 P.P. 7.26 16.4029 M 7.38 12.51 19.18 -30 J 0.15 6.01 11.49 18.33

VÂNĂTOR CU SÂNGE RECEION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitateVând carabină TITAN RÖSLER cu ac-celerator, cal. 300WM, lunetă DOC-TER 2,5-10x50 cu punct luminos,reticul 4a, la prețul de 1.750 euro.Tel. 0736-366.208.

Vând căței rasa Epagneul Breton, năs-cuți pe data de 27.04.2017, culoarealb-orange, din părinți cu rezultatemaxime în examenele și concursurilede vânătoare și frumusețe. Ambii pă-rinți au în origine sânge de lucru fran-țuzesc din canisa Karanluan.Informații suplimentare la tel. 0742-100.378, 0244-347.196.

URME DE RÂS PRIN PĂDURERezolvarea din numărul trecut

REBUS

ORIZONTAL: 1) Vânător feroce. 2) Terenul de ac-țiune al semănătorilor – Vânători fără deosebire.3) Fără agitație – Unul care se arată rece, indiferentde împrejurare. 4) Prezentate la film! – Intrări noiîn Asociația Vânătorilor. 5) Făcut să i se ridice sân-gele în obraji – Natură pustie! 6) Impresionată deo poveste vânătorească. 7) Sângerosul cu iatagan– Primele din turmă! – Curs doar pe jumătate! 8)Servită dulce – Vânător de mare precizie. 9) Mo-meli pescărești (fig.) – Extrem de modest! 10) Vâ-nător cu sânge rece - A pune laolaltă.VERTICAL: 1) Greu încercată la vânătoare. 2) Sprin-tene precum căprioarele – Luate din supă! 3) Cândfranțuzoaica spune, „Nu”! – Terenuri de vânătoarecâmpenești. 4) Început de gripă! – Etajul de sub aco-periș – Arici de mare! 5) Primul vânător al planetei –Partea de sus a trupului! 6) Este precum sezoanelede vânătoare (fem.). 7) Cel mai bun prieten …al vâ-nătorului – Vizuină de cârtiță. 8) Te fierbe în focurileIadului (fig.). 9) Instrument muzical al declamatorilor– Spațiu de vânătoare fără copaci. 10) Pune în miș-care caii de la trăsură - Descărcate de vânători.


Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomânia, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘIPESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2017).

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEINUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ........................................................................Mandat poștal nr. ........................................................................

PUBLICITATE

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până în datade 20 ale lunii curente, pentruluna următoare!

Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Doritorii se pot adresa d-lui Mihai Neagu la tel. 0727-985.219 sau d-lui adm. Florin Buzatu la tel. 0732-333.113.

AGVPS anunță valorificarea a trei căței de copoi ardele-nesc proveniți din câini folosiți la vânătoare.

Cățeii, doi masculi și o femelă, se vând la prețul de 350lei/buc, care include TVA, cu carnete de sănătate și ates-tate de proveniență.

În luna noiembrie vor mai fi de vânzare, în condiții si-milare, un mascul și trei femele de jagdterieri, iar în lunadecembrie, căței de tekel sârmos.

Din Canisa Cernica se mai pot vinde, la prețul de 1.000 lei/buc. cu TVA inclus, următorii câini adulți de vâ-nătoare:

• o femelă de copoi ardelenesc, folosită pentru repro-ducție, în vârstă de 3 ani;

• un tekel sârmos mascul, antrenat la vizuină, pe urmăde sânge și la mistreț, în vârstă de 4 ani.

Câinii și cățeii se livrează la valorile de mai sus, care includ TVA, cu carnete de sănătate și atestate de proveniență.

34 · PDF filemarea integrală a cadavrelor animale-lor vânate. Spre deosebire de lup,...

Documents

Transcript of 34 · PDF filemarea integrală a cadavrelor animale-lor vânate. Spre deosebire de lup,...