3 surori

3
TREI SURORI -fragment- MAȘA: Ce plictisită sunt! Ce plictisită sunt! Uite, mă rog, e ceva ce nu-mi iese din cap... e revoltător. Îmi stă ca un cui în minte și nu pot să tac. Vorbesc de Andrei. A ipotecat casa la bancă și nevastă-sa a luat toți banii...Casa nu e numai a lui, e și a noastră. Asta trebuie s-o știe, dacă e un om cinstit... IRINA: E adevărat! Andrei al nostru s-a făcut atât de meschin! Cum a decăzut și a îmbătrânit alături de femeia asta! Altădată se pregătea să devie profesor universitar, și ieri se lăuda că a intrat în sfârșit în consiliul zemstvei. El, un membru oarecare...și Protopopov, președinte... Tot orașul cârtește, își bate joc...numai el nu vede, nu știe nimic...Ia te uită cum au dat fuga cu toții să ajute la stingerea focului... Numai el stă închis în camera lui, ca și cum nimic nu s-ar întâmpla. Atâta știe și el... să cânte la vioară. (Nervoasă) E îngrozitor, îngrozitor! (Izbucnește în plâns) Nu mai pot! Nu mai pot! Nu mai pot îndura! Nu mai pot! (Intră Olga) IRINA (plânge în hohote): Goniți-mă de aici! Dați-mă afară! Nu mai pot! OLGA (speriată, panicată): Ce e cu tine, draga mea, ce s-a întâmplat? IRINA (hohotind): Unde? Unde s-a dus totul? Cum de s-a spulberat? Doamne, Dumnezeule! Am uitat tot, tot! Totul s-a învălmășit în mintea mea...nu mai știu cum se spune fereastră în italienește, sau tavan... În fiecare zi uit câte ceva...și viața trece, vremea nu se mai întoarce. N-o să mai plecăm niciodată la Moscova, niciodată! Acum îmi dau seama că n-o să mai plecăm! OLGA: O, draga mea, draga mea... IRINA (încearcă să se stăpânească): Ce nenorocită sunt! Nu pot să muncesc, n-o să mai muncesc. Ajunge, ajunge! Am fost telegrafistă...acum sunt la zemstvă... urăsc și disprețuiesc tot ce mi se dă să lucrez... Am douăzeci și patru de ani. Muncesc de mult. Parcă mi s-a uscat mintea...am slăbit, m-am sluțit, am îmbătrânit...și nici o mulțumire sufletească. Vremea trece. Am impresia că mă scufund, că mă depărtez de viața adevărată, frumoasă. Mi se pare că mă mă prăvălesc în beznă, în prăpastie. Deznădejdea mă sugrumă. Cum de mai trăiesc? Cum de nu m-am sinucis până acum? Nici eu nu știu...

description

Cehov

Transcript of 3 surori

TREI SURORI

-fragment-

MAA: Ce plictisit sunt! Ce plictisit sunt! Uite, m rog, e ceva ce nu-mi iese din cap... e revolttor. mi st ca un cui n minte i nu pot s tac. Vorbesc de Andrei. A ipotecat casa la banc i nevast-sa a luat toi banii...Casa nu e numai a lui, e i a noastr. Asta trebuie s-o tie, dac e un om cinstit...IRINA: E adevrat! Andrei al nostru s-a fcut att de meschin! Cum a deczut i a mbtrnit alturi de femeia asta! Altdat se pregtea s devie profesor universitar, i ieri se luda c a intrat n sfrit n consiliul zemstvei. El, un membru oarecare...i Protopopov, preedinte... Tot oraul crtete, i bate joc...numai el nu vede, nu tie nimic...Ia te uit cum au dat fuga cu toii s ajute la stingerea focului... Numai el st nchis n camera lui, ca i cum nimic nu s-ar ntmpla. Atta tie i el... s cnte la vioar. (Nervoas) E ngrozitor, ngrozitor! (Izbucnete n plns) Nu mai pot! Nu mai pot! Nu mai pot ndura! Nu mai pot!(Intr Olga)

IRINA (plnge n hohote): Gonii-m de aici! Dai-m afar! Nu mai pot!OLGA (speriat, panicat): Ce e cu tine, draga mea, ce s-a ntmplat?IRINA (hohotind): Unde? Unde s-a dus totul? Cum de s-a spulberat? Doamne, Dumnezeule! Am uitat tot, tot! Totul s-a nvlmit n mintea mea...nu mai tiu cum se spune fereastr n italienete, sau tavan... n fiecare zi uit cte ceva...i viaa trece, vremea nu se mai ntoarce. N-o s mai plecm niciodat la Moscova, niciodat! Acum mi dau seama c n-o s mai plecm!OLGA: O, draga mea, draga mea...

IRINA (ncearc s se stpneasc): Ce nenorocit sunt! Nu pot s muncesc, n-o s mai muncesc. Ajunge, ajunge! Am fost telegrafist...acum sunt la zemstv... ursc i dispreuiesc tot ce mi se d s lucrez... Am douzeci i patru de ani. Muncesc de mult. Parc mi s-a uscat mintea...am slbit, m-am sluit, am mbtrnit...i nici o mulumire sufleteasc. Vremea trece. Am impresia c m scufund, c m deprtez de viaa adevrat, frumoas. Mi se pare c m m prvlesc n bezn, n prpastie. Dezndejdea m sugrum. Cum de mai triesc? Cum de nu m-am sinucis pn acum? Nici eu nu tiu...OLGA: Nu mai plnge, fetia mea, nu mai plnge!... Mi se rupe inima!

IRINA: Nu, nu. N-o s mai plng! Destul... Uite c nu mai plng! Ajunge, ajunge!OLGA: Scumpa mea, i vorbesc acum ca un bun prieten, ca o sor! Ascult-m, urmeaz-mi sfatul! Mrit-te cu baronul! (Irina plnge ncet) tiu c l preuieti...c-l stimezi... E adevrat c nu-i frumos, dar e att de cumsecade, de curat la suflet!.. i apoi nu se cstorete omul numai din dragoste, ci i ca s ndeplineasc o anumit ndatorire. Aa gndesc eu i sunt ncredinat c a putea s m mrit fr s iubesc! A primi orice cerere n cstorie, dac omul ar fi cumsecade!... Chiar dac ar fi btrn...IRINA: Am ateptat ntr-una i am ndjduit c ne vom muta la Moscova, c voi gsi acolo un om adevrat, un om al visurilor mele, al dorinelor mele... Dar iat c totul e n zadar... n zadar...OLGA (mbrisnd-o): Surioara mea drag, scumpa mea surioar. Te neleg! Cnd i-a dat demisia baronul i a aprut n haine civile, mi s-a prut att de urel, bietul biat, nct m-au podidit lacrimile... M-a ntrebat: De ce plngi? Ce era s-i spun? i totui, dac Dumnezeu l va ajuta i te va lua de soie, voi fi fericit, cci asta e altceva, e cu totul altceva!(Intr Nataa cu o lumnare n mn. Trece prin odaie, de la dreapta spre stnga, fr s spun un cuvnt.)MAA: Asta umbl de parc ea ar fi dat foc oraului!OLGA: Eti proast, Maa! Iart-m, te rog, dar tu eti cea mai proast din familia noastr.

MAA: Dragele mele, surorile mele, vreau s m spovedesc vou! Mi-e sufletul nctuat! Vou m voi spovedi! i nimnui dup aceea, niciodat! Uite c ncep... (ncet) E taina mea cea mai adnc... voi ns trebuie s-o aflai...nu mai pot s tac... (Pauz) Iubesc... iubesc...l iubesc... l-ai vzut adineauri!... Ei bine, ce s mai spun... ntr-un cuvnt, l iubesc pe Verinin!...OLGA (trece dup paravanul din faa patului ei): Las asta, Maa, eu tot nu te aud.

MAA: Ce vrei s fac? (i ia capul n mini) La nceput mi s-a prut un om ciudat! Apoi mi s-a fcut mil de el... i pn la urm am nceput s-l iubesc! l iubesc aa cum este...cu vocea, cu cuvintele lui... cu nenorocirile, cu cele dou fetie...OLGA (de dup paravan): S tii c nu aud nimic! Poi spune orice prostie, c tot nu aud!MAA: Tu eti proast, Olga! Iubesc... pesemne c aa mi-a fost scris... c asta mi-e ursita... i el m iubete... M tem grozav... Da! Nu e bine? (O trage pe Irina de mn spre ea) O, drgua mea! Cum o s ne trim viaa asta? Ce-o s ni se mai ntmple? Cnd le citeti n cri, toate i se par nvechite, de parc le-ai fi tiut de mult, dar cnd iubeti tu nsui, i dai seama c nimeni nu tie nimic! C fiecare trebuie s hotrasc singur pentru el. Dragele mele... scumpele mele surioare... Acum v-am spus tot...acum o s tac... Voi gri numai ca nebunul lui Gogol: Tcere, tcere!...