Test 3

Pentru examenul de licenţă la disciplinile: DREPT PENAL şi DREPT PROCESUAL PENAL

Subiectul I: Legea penală

1.1. Relataţi despre structura normei de drept penal.

Structura normei penale diferă după cum sunt aceste norme penale generale şi norme penale speciale. Norme penale generale stabilind reguli cu valoare de principii, au o structură specifică, ce diferă esenţial de norme juridice care aparţin altor ramuri de drept. De cele mai multe ori, normele penale generale sunt constituite din dispoziţii, ipoteză lipsind sancţiunea penală. Aceasta este consecinţa faptului că normele penale generale stabilesc principii şi dicpoziţiile de bază a dreptului penal. Deşi în conţinutul acestor norme nu se găsec toate elementele constitutive, aceasta nu exclude structura completă a normei penale generale. Normele penale speciale prezintă unele particularităţi în structura lor care derivă din faptul că ele sunt norme incriminatorii. Structura normei penale speciale cuprinde elementele necesare din care rezultă conduita impusă participanţilor şi sancţiunea care intervine ca element de constrîngere în caz de nerespectare a dispoziţiei din normă.

Analiza fiecărui element constitutiv al normei juridice penale în parte permite diferenţierea unor forme speciale de descriere a acestora în actul normativ. Astfel, în materie de tehnică legislativă sunt cunoscute următoarele tipuri de dispoziţii:

- dispoziţie simplă- numeşte doar fapta infracţională cu un termen unanim acceptat, dar nu dezvăluie semnele ei.

- Dispoziţie descriptivă – conţine o descriere generalizată a semnelor esenţiale ale infr 186, 187...

- Dispoziţii de blanchetă – face trimitere la alte legi penale şi acte normative 236,

- Dispoziţii de trimitere – face trimitere la dispoziţiile altor norme penale 152, 154...

La rîndul lor, sunt cunoscute următoarele tipuri de sancţiuni penale :- sancţiuni absolut deterinate- stabileşte expres categoria şi mărimea pedepsei.

Legislaţia penală în viguare nu conţine sancţiuni absolut determinate, deoarece conţinutul lor nu permite individualizarea pedepsei în funcţie de circumstanţele concrete ale infr şi de personalitatea infractorului,

- sancţiuni relativ determinate- stabileşte categoria concretă de pedeapsă şi limitele ei, în funcţie de care se disting:

a. stabilirea limitei maxime a pedepsei. În acest caz limita minimă este stabilită în normele Părţii generale a CP pentru categoria respectivă de pedeapsă.

b. stabilirea limitelor minime şi maxime ale pedepsei. Este cea mai răpîndită modalitate de expunere a sancţiunilor în CP al RM.

- sancţiune alternativă – stabileşte două sau mai multe categorii de pedepse din care numai una este aleasă de instanţa de judecată 177.

- sancţiune absolut nedeterminată- sancţiunea nu stabileşte nici categoria şi nici limitele pedepsei. În CP al RM această modalitate a sancţiunilor lipseşte, dar un şir de tratate internaţionale privind lupta cu criminalitatea conţin asemena sancţiuni.

1.2. Analizaţi principiile aplicării legii penale în spaţiu.

Principiile care guverează întinderea în spaţiu a efectelor legii penale sunt:- principiul teritorialităţii legii penale,- principiul personalităţii legii penale,- pricipiul realităţii legii penale,- pricipiul universalităţii legii penale.Pricipiul teritorialităţii legii penale mai este numit şi legea locului săvîrşirii

infracţiunii. Potrivit acestui principiu, admis de toate legislaţiile penale, legea penală a unei ţări se aplică în exclusivitate tuturor infracţiunilor comise pe teritoriul ţării, neavînd nici o relevanţă calitatea făptuitorului. În conformitate cu art. 11 alin. 1 CP RM, Toate persoanele care au săvîrşit infracţiuni pe teritoriul RM urmează a fi trase la răspundere penală în conformitate cu CP al RM. Pentru a determina uncidenţa legii penale în raport cu principiul teritorialităţii, urmează să preciză noţiunea juridico-penală de teritoriu şi infracţiune săvîrşită pe teritoriul ţării. Art. 120 CP stabileşte prin teritoriu RM şi teritoriul ţării se înţelege întiderea de pămînt şi apele cuprinse între frontierile RM, cu subsolul şi spaţiul aerian. Teritoriul ţării include următoarele elemente: suprafaţa terestră, spaţiul acvatic, subsolul şi spaţiul aerian, delimitate prin hotare şi supuse suveranităţii statului.

Suprafaţa terestră reprezintă întindere de pămînt cuprinsă între frontiera politico-geografică ale statului, stabilite prin tratate.

Spaţiul acvatic include apele interioare curgătoare şi apele interioare stătătoare, cuprinse între frontierele politico-geoagrafice ale statului.

Marea teritorială cuprinde fîşia de mare adiacentă ţărmului şi apele maritime interioare, avînd lăţimea de 12 mile măsurată de la linia de bază.

Subsolul este format din zona subterană avînd o întindere ce coincide cu limitele frontierelor de stat, cu o adîncime practic limitată de posibilitatea reală a omului de expoatare în condiţiile tehnici actuale.

Spaţiul aerian reprezintă coloana de aer de deasupra teritoriului, cuprinsă între verticalele imaginare ridicate de pe frontierele ţării, inclusiv limita exterioară a mării teritoriale.

Infracţiunea săvîrşită pe teritoriul ţării se subînţelege următoarele:- infracţiuni prin modul şi locul de comitere se înscriu pe teritoriul RM.- Infracţiuni comise la bordul unei nave maritime aeriene, înregistrată într-un

port sau aeroport al RM şi aflată în afara spaţiului acvatic sau aerian al RM. În această situaţie pot exista derogării de la regula generaşă dacă tratatele internaţionale la care RM este parte dispun altfel.

- Infracţiuni comise la bordul unei nave militare maritime sau aeriene aparţinînd RM indiferent de locul ei de aflare.

În funcţie de localizare în spaţiu a unei fapte infracţionale este necesar a se preciza care este locul săvîrşirii acesteia. Legiuitorul nostru acceptă teoria acţiunii, consfiinţind-o legal în prevederile art. 12 din CP al RM. „Locul săvîrşirii faptei se consideră locul unde a fost săvîrşită acţiunea, inacţiunea prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor.

Excepţii de la pricipiul teritorialităţii:- infr săvîrşite pe teritoriul RM de către pesoane ce se bucură de imunitate de

jurisdicţie penală sau în localurile misiunilor diplomatice.- Infr săvîrşite pe o navă maritimă sau aeriană străină ce se află pe teritoriul

RM,- Infr săvîrşite în timpul staţionării ori al trecerii unor armate străine pe

teritoriul RM.

Pricipiul personalităţii legii penale, denumit şi pricipiul cetăţeniei active, este prevăzut în legislaţia penală a RM la alin 2 al art 11 CP. Potrivit acestor prevederi , cetăţenii RM şi apatrizii cu domiciliul permanent pe teritoriul RM care au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţării sunt pasibili de răspundere penală în conformitate cu CP al RM.

Pentru aplicare legii penale a RM, pe baza principiului personalităţii, trebue să fie îndeplinite următoarele:

-fapta să fie săvîrşită în întregime în afara teritoriului RM ţării. Locul săvîrşirii faptei poate fi teritoriul unui alt stat sau un loc nesupus vreunei suveranităţi.

Fapta să constitue infr. Portivit prevederilor din legea penală a RM indiferent dacă statul pe teritoriul căruia a fost săvîrşită o are sa nu incriminată.

Fătuitorul să fie cet a RM sau apatrid cu domicipiul permanent în RM.Infractorul să nu fie judecat în statul străin pentru fapta săvîrşită.

Pricipiul realităţii legii penale sau al protecţiei reale, este consacrat în art. 11 alin 3 CP RM, care stipulează că Cetăţenii străini şi apatrizii care nu domiciliază permanent pe teritoriul RM şi au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţări portă răspundere penală în conformitate cu CP al RM şi sunt traşi la răspundere penală pe teritoriul RM dacă infracţiunile săvîrşite sunt îndreptate împotriva intereselor RM, împotriva păcii şi securităţii omenirii sau constitue infracţiune de război.., dacă aceştia nu au fost comdamnaţi în statul străin.

Principiul realităţii legii penale se poate aplica numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:

- infracţiunea să fie comisă în străinătate,- infr săvîrşită să fie îndreptată împotriva intereselor RM sau a cet săi,

împotriva păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război,- infractorul să fie cet străin sau apatrid care nu are domiciliu permanent în

RM,- începerea urmăririi penale se face numai cu autorizaţia Procurorului general.

Principiul Universalităţii legii penale este consacrta în prevederile ali. 3 art 11 din Cp al RM, care stipulează că legea penală a RM se aplică pentru săvîrşirea altor infr decît cele pentru care s-ar aplica legea penală a RM conform pricipiului realităţii. Este vorba de săvîrşirea unor infr prevăzute de tratatele internaţionale la care RM este parte de către cet străini sau apatrizi ce nu au domiciliul permanent pe teritoriul RM, dacă nu au fost condamnaţi în statul străin.

Aplicarea legii penale a RM, potrivit principiului dat, presupune realizarea cumulativă a următoarelor condiţii:

- savîrşirea infr, alta decît cele pentru care s-ar aplica legea Rm conform principiului realităţii.

- Infrac să fie săvîrşită în străinătate în întregime,- Să existe dubla incriminare, adică fapta să fie prevăzută ca infracţiune atît de

legea penală a RM, cît şi de cea a ţării unde a fost săvîrşită,- Fapta să fie săvîrşită de către un cet străin sau apatrid ce nu are domiciliul

permanent pe teritoriul RM,- Infractorul se află în RM venit de bună voie pe teritoriul ţării,- Infractorul sa nu fi fost tras la răspundre penală în străinătate.

1.3. Propuneţi o situaţie practică în care legea penală ar avea efect retroactiv.

Cetateanul x a fost condamnat in baza articolului 186 al2 lit b,c,d,e.furt,agravat-concurs, 22 ani, litera e –sa exclus,astfl ,o ped mai blind,-20 ani.

Subiect III. Terminarea urmăririi penale cu trimiterea cauzei în judecată

2.1. Descrieţi structura şi conţinutul rechizitoriului. Rechzitoriul – este actul procedural, prin care se sesizează nstanţa de judecată,

care determină limitele judecării cauzei, în baza căruia instanţa de fond se pronunţă prin sentinţă.

Rechizitoriul se întocmeşte în termen de 3 zile, iar în cazuri mai voluminoase – pînă la 10 zile.

Rechizitoriul este compus din 2 părţi – expunerea şi dispozitivul.Expunerea cuprinde informaţii despre fapta şi persoana în privinţa căreia s-a

efectuat urmărirea penală, enumerarea probelor care confirmă fapta şi vinovăţia învinuitului, circumstanţele care atenuează şi agravează răspunderea învinuitului, de asemenea şi temeiurile pentru liberarea de răspunderea penală conform art. 53 CPP, dacă se constată asemenea temeiuri.

Dispozitivul – cuprinde date cu privire la persoana învinuitului şi formularea învinuirii care i se încriminează cu încadrarea juridică a acţiunilor lui şi menţiunea despre trmiterea dosarului în instanţa judecătorească competentă conform alin. 2 al art. 296 CPP.

Rechizitoriul se semnează de către procurorul care l-a întocmit, indicîndu-se locul şi data întocmirii. La rechizitoriu se anexează informaţia cu privire la durata urmăririi penale, măsurile preventive aplicate, durata arestării preventive, corpurile delicte şi locul lor de păstrare, acţiunea civilă, măsurile de ocrotire, alte măsuri procesuale, cheltuelie judiciare.

Copia rechizitoriului se înmînează contra recipisă învinuitului şi reprezentantului lui legal şi despre aceasta se face o menţiune la informaţia anexată la rechizitoriu. Dacă aceştea nu posedă limba de stat, procurorul asigură traducerea rechzitoriului, care se semnează de procuror şi traducător.

Formularea învinuirii din dispoziţiile rechizitoriului, trebuie să corespundă întocmai învinuirii din ordonanţa de punere sub învinuire.

Rechizitoriul se întocmeşte şi se semnează de procurorul care a condus urmărirea penală, iar în cazurile prevăzute de CPP, de procurorul care a exercitat nemijlocit urmărirea penală.

Anexa informativă a rechizitoriului poate să mai conţină şi alte date: privind încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub învinuire; despre restituirea daunei materiale; scheme; lista persoanelor care urmează a fi citate în judecată, lista probelor etc.

2.2. Analizaţi soluţiile dispuse de procuror la terminarea urmăririi penale.

La terminarea urmăririi penale, procurorul în termen de cel mult 10 zile verifică materialele dosarului şi acţiunile procesuale efectuate, pronunţîndu-se asupra acestora. Cauzele în care sunt persoane arestate sau minori, se soluţionează de urgenţă.

Dacă procurorul constată, că au fost respectate dispoziţiile CPP privind urmărirea penală, că aceasta este completă, atunci dispune următoarele soluţii:

1. atunci, cînd materialele dosarului rezultă că fapta există, că a fost constatat făptuitorul şi că acesta poartă răspundere penală:

a) pune sub învinuire făptuitorul conform prevederilor art.art. 281,282 CPP, dacă acesta n-a fost pus sub învinuire în cursul urmăririi penale, apoi se întocmeşte rechizitoriul prin care se dispune trimiterea cauzei în judecată;

b) dacă făptuitorul a fost pus sub învinuire în cursul urmăririi penale, întocmeşte rechizitoriul prin care se dispune trimiterea cauzei în judecată.

2. prin ordonanţă motivată, dispune încetarea urmăriri penale, clasarea cauzei sau scoaterea persoanei de sub învinuire.

Includerea în rechiztoriu a unei acuzări mai grave decît cea care a fost pus sub învinuire persoana sau a unui cap de acuzare, care n-a fost pus sub învinire conform prevederilor CPP, este o încălcare a dreptului la apărare.

2.3. Consideraţi oportună procedura confirmării rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior? Argumentaţi.

Consider că procedura de confirmare a rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior pe de o parte este oportună, deoarece acestea supune verificării practic toată procedura ce a fost efectuată pînă la prezentarea cauzei, ca fiind o persoană ce se consideră cu o experienţă mai bogată, pe de altă parte însă, orice jurist care deţine o funcţie anumită trebuie să cunoască legislaţia în vigoare, de aceea, acesta practic verifică activitatea colegului său, care ar trebui să aibă aceleaşi calităţi profesionale. Cred că prin aceasta, se prelungeşte cu încă 5 zile procedura.

Subiectul III: Cetăţenii Bodiul, Casian şi Pârcălab au fost reţinuţi la 12 februarie 2004

ora 2300 ca bănuiţi în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 190 alin. 2 Cod penal (Escrocheria). La 13 februarie ora 1900 în prezenţa apărătorului bănuiţilor li s-a adus la cunoştinţă procesul-verbal de reţinere, iar la orele 11 a fost anunţat procurorul. La 16 februarie orele 900 procurorul a înaintat demers în instanţă privind aplicarea arestului preventiv care a fost admis, iar persoanele arestate pe un termen de 15 zile.

În legătură cu necesitatea audierii unui martor care trebuie protejat, procurorul a emis ordonanţa privind audierea prin aplicarea modalităţilor speciale de audiere a martorului. Audierea a fost efectuată de către procuror care se afla într-o încăpere cu martorul, iar în încăperea vecină se aflau bănuiţi şi apărătorii lor.

La 28 martie urmărirea a fost finisată, iar dosarul transmis în instanţă. Instanţa examinând cauza a depistat anumite erori la urmărire. Astfel s-a

depistat că nu a fost efectuată o confruntare între învinuiţi şi este dificil de a constata rolul fiecăruia. În legătură cu aceasta instanţa a propus printr-o încheiere procurorului de a solicita dosarul din instanţă şi a efectua confruntarea.

După efectuarea confruntării dosarul a fost transmis în instanţă, cauza finisându-se cu sentinţa de condamnare.

În apelul său inculpatul Bodiul a solicitat micşorarea pedepsei. Instanţa a admis apelul inculpatului Bodiul modificând pedeapsa, depistând însă anumite erori în hotărârea primei instanţe care nu a recunoscut starea de recidivă a lui Bodiul, astfel casând sentinţa şi pronunţând o nouă hotărâre.

Depistaţi erorile comise în cadrul procesului. Termenul general de reţinere a persoanei nu poate depăşi 72 ore, şi 24 ore

pentru minori.Procesul-verbal de reţinere se întocmeşte nu mai tîrziu de 3 ore de la reţinerea

de facto a persoanei şi se aduce la cunoştinţa acestuia. Timp de 3 ore de la reţinere persoana care a întocmit procesul-verbal de reţinere îl anunţă pe procuror despre reţinere printr-o comunicare în scris.