FONETICA Definiţie: ştiinţa care se ocupă cu studiul sunetelor vorbirii. ALFABETUL Definiţie: totalitatea sunetelor (literelor) vorbirii dintr-o limbă.

Alfabetul Limbii Române:

A, Ă, Â, B, C, D, E, F, G, H, I, Î, J, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, Ş, T, Ţ, U, V, W, X, Y, Z SUNETELE Definiţie: vibraţii aeriene diferite

- sunt concepte fonice, adică acustice

vocala Sunetele vorbirii: semivocala consoana FONEMUL Definiţie: unitatea sonoră, care nu poate fi analizată în unităţi mai mici şi succesive.

- serveşte pentru a diferenţia un cuvânt de altul - ex.: mal – mac; care – sare; laringe – faringe; etc.

VOCALA Definiţie: sunetul care se pronunţă singur, fără a fi însoţit de alt sunet.

- într-o silabă nu poate exista mai mult de o vocală - orice silabă conţine o vocală - o vocală poate forma singură: o silabă (a – co – lo)

un cuvânt (a venit) - ex.: a; e; i; o; u; ă; î; â

Observaţie! literele subliniate sunt întotdeauna vocale.

SEMIVOCALA Definiţie: un sunet care nu se poate rosti singur ci numai cu ajutorul unei vocale.

- este o vocală scurtă - într-o silabă pot exista una sau două semivocale, nu mai multe - o semivocală nu poate forma singură o silabă sau un cuvânt - apare în diftongi sau triftongi - ex.: e; i; o; u - ex.: doi; stilou; roată; ţeavă; etc.

CONSOANA Definiţie: un sunet care nu se poate rosti singur, ci cu ajutorul altor sunete.

- într-o silabă pot exista una sau mai multe consoane - o consoană nu poate forma singură o silabă sau un cuvânt - ex.: b; c; d; f; g; h; j; k; l; m; n; o; p; q; r; s; ş; t; ţ; v; w; x; y; z.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

DIFTONGUL Definiţie: un grup de două sunete, format dintr-o vocală şi o semivocală alăturate care se rostesc în aceeaşi silabă. o – semivocală coa – lă oa = diftong a – vocală â – vocală ră – mâi âi = diftong i – semivocală o – vocală man – tou ou = diftong u – semivocală i – semivocală ie – pu – re ie = diftong e – vocală i – semivocală pia – tră ia = diftong a – vocală Diftongul este de două feluri:

a) diftong ascendent (suitor): semivocala este înaintea vocalei (S+V) ex.: ie – pu – re; boa – re; soa – re; etc.

b) diftong descendent (coborâtor): semivocala este după vocală (V+S) ex.: rai; ca – dou; tru – sou; etc.

Observaţie!

în silabele care conţin grupurile de sunete ce; ci; ge; gi; che; chi; ghe; ghi, nu există diftong (cu excepţia cazurilor când sunt în silabă trei din sunetele (7) date iniţial.

ex.: ver – gea nu există diftong tre – ceau au = diftong

TRIFTONGUL Definiţie: un grup de trei sunete format dintr-o vocală şi două semivocale alăturate care se rostesc în aceeaşi silabă. i – semivocală lă – cră – mioa – ră ioa = triftong o – semivocală a – vocală o – semivocală lu – poai – că oai = triftong a – vocală i – semivocală

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

Triftongul poate apărea în următoarele structuri:

a) semivocală – vocală – semivocală (SVS): pri – veau; du – ceai; pri – meau; etc.

b) semivocală – semivocală – vocală (SSV): cre – ioa – ne; i – ni – mioa – ră; a – ri – pioa – ră; etc.

Observaţie! în silabele care conţin grupurile de sunete ce; ci; ge; gi; che; chi; ghe; ghi, nu există triftongi.

ex: mer – geau nu există triftong ci diftongul „au” ne – gri – cioa – să nu există triftong ci diftongul „oa”

HIATUL Definiţie: un grup de două vocale alăturate care se rostesc în silabe diferite. ex.: zo – o – teh – ni – e; li – ce – e; hi – at; fi – in - ţă; bă – iat; etc. Întrucât vocalele în hiat se pronunţă greu, hiatul se poate evita (în pronunţie, nu în scris) prin:

a) epenteză: lungimea uneia dintre vocalele aflate în hiat. ex.: ştia (ştiia); vie (viie); etc.

b) sinereză: vocalele aflate în hiat se pronunţă ca şi cum ar fi în diftong. ex.: de – o – da – tă (deo – da – tă); re – cre – a - ţi – e (re – crea - ţi – e); etc.

c) eliziune: se suprimă (în pronunţare) o vocală aflată în hiat. ex.: că a văzut (c-a văzut); fi – ind – că (find – că); al – co – ol (al – col); etc.

SILABA Definiţie: grupul de sunete corespunzător unei singure pulsaţii a aerului expirat. Cuvântul poate fi:

a) monosilabic: cuvânt format dintr-o singură silabă ex.: dor; tu; cinci; raft; etc.

b) plurisilabic (polisilabic): cuvânt format din mai multe silabe ex.: a – pă; stră – bă – tut; căr – ti – ci – că; etc.

DESPĂRŢIREA CUVINTELOR ÎN SILABE Grupurile Vocalice

a) vocalele în hiat (vocale alăturate) fac parte din silabe diferite deci se despart întotdeauna ex.: hi – at; lec - ţi – e; a – er; po – et; fi – o – ros; etc.

b) diftongii (sau triftongii) apar în aceeaşi silabă ex.: ve – dea; tai – nă; le – oai – că; ve – deai; etc.

c) o semivocală (între două vocale) apare în silaba care urmează ex.: fe – me – ie; po – ia – nă; cre – ea – ză; etc.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

Consoanele Intervocalice

a) o consoană aflată între două vocale trece la silaba următoare ex.: ca – să; ma – re; a - ţă; sea – ră; su – nă; a – du – nă; etc

b) două consoane aflate între două vocale se despart astfel: prima consoană rămâne la silaba dinainte, iar a doua trece la silaba următoare

ex.: car – te; cân – tă; ar – mă; braz – dă; bar – că; etc.

c) trei sau mai multe consoane aflate între două vocale se despart astfel: prima consoană rămâne la silaba dinainte, iar celelalte trec la silaba următoare.

ex.: con – tract; con – struc – tor; as – tru; com – plet; etc.

d) două consoane (a doua fiind „r” sau „l”) apar amândouă în silaba care urmează ex.: cod – ru (incorect) ac – ru (incorect) codru acru

co – dru (corect) a – cru (corect) tit – lu (incorect) at – let (incorect) titlu atlet ti – tlu (corect) a – tlet (corect)

e) grupurile (aşezate între vocale): lpt; mpt; nct; ncs; ncv; rct; rft; stn: primele două consoane apar într-o silabă, a treia în silaba care urmează

ex.: sculp – tu – ră; somp – tu – os; sfinc - şi; in – stinc – tiv; func - ţi – e; de – linc – vent; arc – tic; jert – fă; ast – mă; etc.

Cuvintele Compuse şi Cuvintele Derivate

a) se despart în aşa fel încât să apară elementele componente ex.: ne – sta – bil; unt – de – lemn; drept – unghi; sub – li – ni – a; de – scri – e; cro – no – sfe – ră; etc.

b) într-un cuvânt derivat, prefixul monosilabic nu se desparte

ex.: de – zor – ga – ni – zat (incorect) dezorganizat dez – or – ga – ni – zat (corect)

cuv. derivat prefix monosilabic i – ne – gal (incorect) inegal in – e – gal (corect) cuv. derivat prefix monosilabic Cuvintele Conjuncte

a) dacă sunt monosilabice (deci formează silabă comună), nu se despart unul de altul la capăt de rând ex.: mi-a spus; te-ai speriat; de-un om; c-un prieten; etc.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

b) dacă unul din aceste cuvinte este polisilabic, la capăt de rând, este posibilă despărţirea

ex.: mi – a – min – tesc; te – a – dre – sezi; m – a – du – ceai; etc. Excepţii !

a) în interiorul cuvântului grupurile de sunete ce; ci; ge; gi; che; chi; ghe; ghi, se găsesc la început de silabă

ex.: nar – ghi – lea; cer – cei; etc.

b) când consoana „x” este urmată de o vocală, aceasta se găseşte la începutul silabei ex.: e – xa – men; etc.

c) consoanele „ct”, „pt”, „cţ”, „pţ”, „tf” se despart întotdeauna

ex.: fun – cţi – e (incorect) funcţie func - ţi – e (corect) pun – ctu – a - ţi – e (incorect) punctuaţie punc – tu – a - ţi – e (corect) scul – ptură (incorect) sculptură sculp – tu – ră (corect)

ACCENTUL Definiţie: intensitatea cu care se rosteşte o silabă într-un cuvânt Silabe Accentuate si Neaccentuate

- într-un cuvânt există numai o silabă accentuată - într-un cuvânt pot exista una sau mai multe silabe neaccentuate

ex.: floricică = flo – ri – ci – că cafea = ca – fea carte = car – te cosmonaut = cos – mo – na – ut veioză = ve – io – ză minge = min – ge

Observaţie! pentru a ne da mai uşor seama care este silaba accentuată, vom rosti cuvântul legat nu despărţit în silabe.

Accentul poate diferenţia:

a) două cuvinte deosebite: companie – companie; mobilă – mobilă; etc. b) forme deosebite ale aceluiaşi cuvânt: (el) fugi – fugi (!!)

ALTERNANŢE FONETICE Definiţie: înlocuiri regulate ale anumitor foneme în diferite forme ale aceluiaşi cuvânt

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

ex: ţeavă - ţevi (ea – e); parte – părţi (a – a); etc Există două feluri de alternanţe fonetice:

a) alternanţe vocalice : fată – fete; mare – mari; roată – roţi; etc. b) alternanţe consonantice: brad – brazi; verde – verzi; tot – toţi; etc.

LITERA Definiţie: semnul grafic corespunzător (în general) unui sunet.

ex.: a, ă, â, b, c, d, e, f, g, h, i, î, j, k, l, m, n, o, p, q, r, s, ş, t, ţ, u, v, w, x, y, z ORTOGRAFIA Definiţie: ansamblul normelor de scriere corectă, fixat în exprimarea literară. ORTOEPIA Definiţie: ansamblul normelor de pronunţare corectă, fixat în exprimarea literară. TRANSCRIPŢIA FONETICĂ Definiţie: notare a pronunţării unui cuvânt.

- se foloseşte în alfabet fonic ex.: şade – śade; ţară – tsară; ghem – g´em; etc.

TRANSLITERAŢIA Definiţie: transcrierea dintr-un alfabet (al unei limbi) în alt alfabet. ex.: Kueb – Kiev ONOMATOPEEA Definiţie: imitarea; în mod voluntar, a unui zgomot natural. ex.: cu – cu; tic – tac; buf; pleosc; etc RITMUL Definiţie:

- ansamblul fonemelor diverse şi succesive, care se repetă la intervale regulate - aşezarea simetrică şi periodică a silabelor accentuate şi neaccentuate într-un vers sau o frază

TONUL Definiţie: însuşirea unui sunet vorbit de a fi grav (profund), sau ascuţit (acut). INTONAŢIA Definiţie:

- modulaţia vocii în timpul emisiunii sonore - variaţiile de ton în vorbire - felul în care se ridică şi se coboară glasul în timpul vorbirii.

INTENSITATEA

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

Definiţie: amplitudinea vibraţiilor sunetului - depinde de energia cu care este articulat sunetul.

DURATA UNUI SUNET Definiţie: perioada de timp ocupată de vibraţiile acelui sunet.

- se măsoară în sutimi de secundă SEMNE GRAFICE

a) Pauza albă (Blancul): delimitează cuvintele între ele ex.: „A fost odată ca-n poveşti”

b) Cratima: în scrierea unor cuvinte conjuncte

ex.: te-a chemat; l-au dus; m-ai auzit; etc.

c) Punctul: în abrevieri (prescurtări) ex.: C.E.C.; C.F.R.; vol.; etc.

d) Apostroful: marchează pierderi de sunete din corpul unui cuvânt

ex.: ´neaţa; sal´tare; las´că; etc.

e) Bara: în abrevieri ex.: 70 km/h; zi/lumină; l/km; etc.

f) Linia de pauză: în scrierea unor cuvinte compuse formate din termeni în care cel puţin unul este

compus. ex.: franco – est – german; nord – est – sud – vest; etc.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro