CONSILIUL COMUNITĂŢII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI DIN 12 IUNIE 1989

CU PRIVIRE LA APLICAREA DE MĂSURI PENTRU A SE PROMOVA

ÎMBUNĂTĂŢIREA SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII LUCRĂTORILOR

ÎN MUNCĂ

(89/391/CEE)

DIRECTIVA CONSILIULUI din 12.06.1989

privind introducerea de măsuri pentru încurajarea îmbunătăţirilor în domeniul

sănătăţii şi securităţii muncitorilor (CEE nr. 391/89)

CONSILIUL COMUNITĂŢII EUROPENE

Având în vedere Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Economice Europene şi în

particular articolul său nr. 118 A,

Având în vedere propunerea Comisiei, stabilită după consultarea cu Comitetul

Consultativ privind Protecţia Sănătăţii, Igienei şi Securităţii Muncii,

În colaborare cu Parlamentul European,

Având în vedere opinia Comitetului Economic şi Social,

Întrucât articolul 118 A al Tratatului prevede că, Consiliul trebuie să adopte, prin

intermediul Directivelor, minimum de cerinţe pentru încurajarea îmbunătăţirilor, în special

privind mediul de muncă, pentru a garanta un nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi

securităţii salariaţilor (lucrătorilor – angajaţilor);

Întrucât această Directivă nu justifică nici o reducere eventuală a nivelelor de protecţie

deja atinse în fiecare stat membru, statele membre se obligă, în conformitate cu Tratatul,

să încurajeze îmbunătăţirile în acest domeniu şi să armonizeze condiţiile care să menţină

îmbunătăţirile făcute;

Întrucât este cunoscut că salariaţii pot fi expuşi efectelor factorilor de mediu periculoşi

existenţi la locul de muncă, pe toată durata vieţii active,

Întrucât, conform articolului 118 A al Tratatului, unele Directive evită impunerea

constrângerilor administrative, financiare şi juridice care ar putea frâna crearea şi

dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;

Întrucât informaţiile provenind de la Comisie privind programul său referitor la

securitatea, igiena şi sănătatea muncii prevăd adoptarea Directivelor pentru garantarea

securităţii şi sănătăţii salariaţilor;

Întrucât informarea, dialogul şi participarea echilibrată privind sănătatea şi securitatea

muncii trebuie să fie dezvoltate între patroni şi salariaţi şi/sau reprezentanţii lor cu ajutorul

unor instrumente şi proceduri potrivite, în concordanţă cu legile naţionale şi/sau practicile

pe plan naţional;

Întrucât îmbunătăţirea sănătăţii, igienei şi securităţii salariaţilor la locul de muncă este

un obiectiv care nu trebuie subordonat unor consideraţii pur economice;

Întrucât patronii vor fi obligaţi să se informeze continuu asupra ultimelor cuceriri

tehnologice şi cunoştinţe ştiinţifice privind proiectarea locului de muncă, ţinând cont de

pericolele inerente din întreprinderea lor, şi să informeze în consecinţă reprezentanţii

salariaţilor, exercitând drepturile de participare în cadrul acestei Directive, pentru a fi

capabili să garanteze un nivel mai bun de protecţie a securităţii şi sănătăţii salariaţilor;

Întrucât prevederile acestei Directive se aplică (fără să prejudicieze prevederi mai

stringente prezente sau viitoare ale Comunităţii) la toate riscurile şi în particular acelora

apărute prin utilizarea la lucru a agenţilor chimici, fizici sau biologici cuprinşi în Directiva

ECC/1107/1980, amendată prin Directiva EEC/642/1982;

Întrucât conform Deciziei EEC/74/325, Comitetul Consultativ pentru Protecţia

Sănătăţii, Igienei şi Securităţii Muncii este consultat prin Comisia de redactare a

propunerilor în acest domeniu;

Întrucât este nevoie să se înfiinţeze un Comitet compus din membrii nominalizaţi de

statele membre pentru a ajuta Comisia în efectuarea adaptărilor tehnice, la Directivele

individuale, prevăzute în această Directivă,

a adoptat această Directivă:

SECŢIUNEA I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1

Obiect

1. Obiectul acestei Directive este de a introduce măsuri de încurajare a

îmbunătăţirilor în domeniul sănătăţii şi securităţii salariaţilor în muncă.

2. În acest scop, aceasta conţine principii generale referitoare la prevenirea riscurilor

profesionale, protecţia sănătăţii şi securităţii, eliminarea factorilor de risc de accidentare,

informarea, consultarea, participarea echilibrată în concordanţă cu legile naţionale şi/sau

practicile naţionale şi instruirea salariaţilor lor şi reprezentanţilor lor, precum şi liniile

generale de îndrumare pentru implementarea principiilor afirmate.

3. Această Directivă nu va prejudicia prevederile naţionale şi comunitare, prezente

sau viitoare, care sunt mai favorabile protejării securităţii şi sănătăţii salariaţilor la lucru.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

1. Această Directivă se va aplica în toate sectoarele de activitate atât publice cât şi

private (industriale, agricole, comerciale, administrative, de servicii, educaţionale,

culturale, de recreere etc.).

2. Această Directivă nu va fi aplicabilă în cazul în care caracteristici intrinseci

anumitor activităţi specifice de servicii publice, cum ar fi forţele armate sau poliţie, sau

anumite activităţi specifice în serviciile de protecţie civilă, vin în contradicţie cu această

Directivă.

În acest caz, trebuie să se asigure şi sănătatea salariaţilor, pe cât posibil, în lumina

obiectivelor acestei Directive.

Articolul 3

Definiţii

În conformitate cu scopul acestei Directive, următorii termeni vor avea următoarele

înţelesuri:

a) lucrător (salariat – angajat): orice persoană angajată de către un patron, incluzând

stagiarii şi ucenicii, cu excepţia personalului de serviciu (din activităţile domestice);

b) patron: orice persoană fizică sau juridică care este titulară raportului de muncă cu

salariatul respectiv şi poartă responsabilitatea întreprinderii şi/sau instituţiei;

c) reprezentant al salariaţilor cu răspunderi speciale pentru sănătatea şi securitatea

lucrătorilor: orice persoană aleasă, selecţionată sau desemnată, în conformitate cu legile

naţionale şi/sau practicile naţionale, să reprezinte salariaţii acolo unde se ridică probleme

referitoare la protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor la lucru;

d) prevenire: toate procedeele şi măsurile luate sau planificate în toate stadiile de

lucru din întreprindere pentru a preveni sau a reduce riscurile profesionale.

Articolul 4

1. Statele membre vor lua măsurile necesare pentru a se asigura că patronii, salariaţii

şi reprezentanţii lor se vor supune dispoziţiilor juridice necesare pentru implementarea

acestei Directive.

2. În particular, statele membre vor asigura supravegherea şi controlul adecvate.

SECŢIUNEA A II – A

OBLIGAŢIILE PATRONILOR

Articolul 5

Prevederi generale

1. Patronul va avea îndatorirea (obligaţia) de a asigura securitatea şi sănătatea

salariaţilor în toate aspectele referitoare la muncă.

2. Atunci când, conform articolului 7 (3), un patron angajează servicii sau persoane

competente din exterior, aceştia nu-l vor absolvi de răspunderea ce-i revine în acest

domeniu.

3. Obligaţiile salariaţilor în domeniul igienei şi securităţii muncii nu vor afecta principiul

responsabilităţii patronului.

4. Această Directivă nu va limita opţiunea Statelor membre de a prevedea eludarea

sau diminuarea responsabilităţii patronilor în cazul unor fapte determinate de

circumstanţe independente de voinţa acestora, neobişnuite sau imprevizibile sau

determinate de evenimente excepţionale ale căror consecinţe nu ar fi putut fi evitate în

ciuda oricărei vigilenţe exercitate.

Articolul 6

Obligaţiile generale ale patronilor

1. În contextul responsabilităţii sale, patronul va lua măsurile necesare pentru

protecţia sănătăţii şi securităţii salariaţilor, inclusiv prevenirea riscurilor profesionale,

informarea, instruirea, precum şi realizarea cadrului organizatoric.

Patronul trebuie să urmărească adaptarea acestor măsuri, ţinând cont de schimbarea

condiţiilor, cu scopul de a îmbunătăţi situaţiile existente.

2. Patronul va implementa măsurile la care s-a făcut referire în primul paragraf al

capitolului anterior pe baza următoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursă;

d) adaptarea muncii la om, în special în ce priveşte proiectarea locurilor de muncă,

alegerea echipamentului de lucru şi alegerea metodelor de producţie şi de muncă, în

vederea micşorării monotoniei muncii şi a muncii în ritmuri de lucru predeterminate şi

reducerii efectelor lor asupra sănătăţii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) înlocuirea pericolelor prin non-pericole sau pericole mai mici;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi coerente care să cuprindă

tehnologiile, organizarea muncii şi a condiţiilor de muncă, relaţiile sociale şi influenţa

factorilor de mediu;

h) să dea prioritate măsurilor de protecţie colective faţă de cele individuale;

i) prevederea de instrucţiuni corespunzătoare pentru salariaţi.

3. Fără a prejudicia alte prevederi ale acestei Directive ţinând cont de natura

activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, patronul:

a) va evalua riscurile pentru sănătatea şi securitatea salariaţilor între altele, inclusiv

alegerea echipamentului de lucru, substanţelor chimice sau preparatelor utilizate, şi

aprovizionării locurilor de muncă.

Ulterior acestei evaluări şi, dacă este necesar, măsurile preventive şi metodele de

producţie şi de lucru implementate de către patron, trebuie:

- să asigure o îmbunătăţire a nivelului de protecţie oferit salariaţilor privind sănătatea

şi securitatea;

- să fie integrate în toate activităţile întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate

nivelele ierarhice;

b) să ia în considerare capacităţile salariaţilor în ceea ce priveşte sănătatea şi

securitatea oriunde se încredinţează sarcinii acestuia;

c) să se asigure astfel încât problemele planificării şi introducerii de noi tehnologii să

fie subiecte de consultare cu salariaţii şi/sau reprezentanţii lor în ceea ce priveşte

consecinţele alegerii echipamentului, condiţiilor de muncă şi mediului de muncă pentru

sănătatea şi securitatea acestora;

d) luarea de măsuri corespunzătoare pentru ca numai salariaţii care au fost instruiţi

adecvat să poată avea acces la locurile de muncă cu grad ridicat şi specific de

periculozitate.

4. Fără a aduce prejudicii altor prevederi ale acestei Directive, acolo unde mai multe

întreprinderi deţin salariaţi la acelaşi loc de muncă, patronii vor coopera în implementarea

prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena profesională şi, luând în considerare

natura activităţilor, îşi vor coordona acţiunile lor de protecţie şi prevenire a riscurilor

profesionale, şi se vor informa reciproc şi, respectiv, pe salariaţii lor şi/sau reprezentanţii

acestora privind riscurile profesionale.

5. Măsurile relative la securitatea, igiena şi sănătatea în muncă nu trebuie să

comporte, în nici o situaţie, obligaţii financiare pentru salariaţi.

Articolul 7

Servicii de protecţie şi prevenire

1. Fără a aduce prejudicii obligaţiilor ce fac obiectul articolelor 5 şi 6, patronul va

desemna unul sau mai mulţi salariaţi pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de

prevenire a riscurilor profesionale din întreprinderi şi/sau unităţi de producţie.

2. Salariaţii desemnaţi nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de

protecţie şi de prevenire a riscurilor profesionale. Pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce

le revin prin prezenta Directivă, salariaţii desemnaţi în acest sens trebuie să dispună de

timpul necesar.

3. Dacă întreprinderea sau unitatea de producţie respectivă nu dispune de personal,

respectiv servicii competente, pentru organizarea acestor activităţi de protecţie şi

prevenire, patronul va solicita acest personal (servicii) din afara întreprinderii (unităţii)

respective.

4. În cazul în care patronul face apel la personalul sau serviciile competente de mai

sus, acestea trebuie să fie informate de către patron asupra factorilor cunoscuţi sau

susceptibili de a exercita efecte relative la sănătatea şi securitatea angajaţilor şi să aibă

acces la informaţiile ce fac obiectul art. 10, paragraful 2.

5. În toate cazurile:

- salariaţii desemnaţi trebuie să aibă capacitatea necesară şi să dispună de

mijloacele adecvate;

- persoanele sau serviciile din afară consultate trebuie să aibă aptitudinile necesare

şi mijloace personale şi profesionale adecvate;

- salariaţii desemnaţi şi persoanele sau serviciile din afară consultate trebuie să fie

în număr suficient pentru a se ocupa de organizarea măsurilor protective şi preventive

ţinând cont de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expuşi

salariaţii precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.

6. Protecţia şi prevenirea riscurilor privind securitatea şi sănătatea, ce fac obiectul

acestui capitol, sunt asigurate de unul sau mai mulţi salariaţi, în cadrul unui serviciu sau a

unor servicii distincte, indiferent dacă sunt din interiorul sau exteriorul întreprinderii şi/sau

unităţii.

Lucrătorul(rii) şi/sau agenţia(ţiile) trebuie să acţioneze împreună ori de câte ori este

necesar.

7. Statele membre pot defini, în funcţie de natura activităţilor şi mărimea

întreprinderilor, categoriilor de întreprinderi în care patronul, cu condiţia de a fi competent,

poate el însuşi să-şi asume responsabilitatea pentru măsurile la care s-au făcut referiri în

paragraful 1 din acest articol.

8. Statele membre vor defini aptitudinile şi capacităţile necesare la care s-au făcut

referiri la paragraful 5. Ele pot determina numărul suficient la care s-a făcut referire în

paragraful 5.

Articolul 8

Primul ajutor, combaterea incendiilor şi evacuarea salariaţilor

în cazul unui pericol iminent şi grav

1. Patronul trebuie să:

- ia toate măsurile necesare pentru primul ajutor, lupta împotriva incendiului şi

evacuarea salariaţilor, măsurile necesare adaptate naturii activităţilor şi mărimii

întreprinderii şi/sau unităţii şi, luând în considerare alte persoane prezente;

- asigure orice contacte necesare cu serviciile exterioare în ce priveşte primul ajutor,

serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.

2.Conform paragrafului 1, pentru primul ajutor, lupta contra incendiilor şi evacuarea

salariaţilor, patronul va desemna salariaţii cărora li se va cere să implementeze aceste

măsuri.

Numărul acestor muncitori, instruirea şi echipamentul pus la dispoziţia lor va fi

adecvat, ţinând cont de mărimea şi/sau riscurile specifice ale întreprinderii şi/sau unităţii.

3. Patronul

a) va informa, cât mai repede posibil, toţi salariaţii care sunt sau pot fi expuşi unui

pericol serios şi iminent asupra riscului implicat şi asupra măsurilor luate sau care trebuie

luate în ceea ce priveşte protecţia;

b) va acţiona sau va da instrucţiuni pentru a da posibilitate salariaţilor să oprească

lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură,

în condiţiile unui pericol grav, iminent şi inevitabil;

c) exceptând cazurile cu o motivaţie bine fundamentată, se va abţine să ceară

salariaţilor reluarea lucrului într-o circumstanţă de muncă unde încă există un pericol grav

şi iminent.

4. Salariatul care, în cazul unui pericol iminent, grav şi inevitabil, părăseşte locul de

muncă şi/sau o zonă periculoasă, nu trebuie să fie supus la nici un prejudiciu şi trebuie să

fie protejat împotriva oricăror consecinţe vătămătoare şi nejustificate în conformitate cu

practicile şi legile naţionale.

5. Patronul se va asigura că salariaţii sunt apţi, în cazul unui pericol grav şi iminent,

pentru propria securitate sau a altor persoane, dacă responsabilul imediat superior nu

poate fi găsit, să aplice măsurile corespunzătoare în conformitate cu cunoştinţele lor şi

mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.

Prin acţiunile lor nu vor fi obligaţi la nici o daună în afară de cazul unor acţiuni lipsite

de răspundere sau unor neglijenţe grave.

Articolul 9

Diferite obligaţii ale patronilor

1. Patronul:

a) Trebuie să fie în posesia unei evaluări a riscurilor relative la sănătatea şi

securitatea muncii, inclusiv acele grupuri de salariaţi care sunt expuşi la riscuri speciale;

b) Va decide asupra măsurilor de protecţie ce urmează a fi luate şi dacă este

necesar, asupra echipamentului de protecţie ce poate fi utilizat;

c) Va ţine evidenţa (lista) accidentelor de muncă ce au drept efecte o incapacitate de

muncă mai mare de 3 zile;

d) Va redacta, la solicitarea autorităţilor competente responsabile şi în conformitate cu

legile naţionale şi/sau practicile naţionale, rapoartele privind accidentele profesionale

suferite de salariaţii săi.

2. Statele membre vor defini, în funcţie de natura activităţilor şi mărimea

întreprinderilor, obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la

alinierea la documentele prevăzute în paragraful 1 (a) şi (b) şi la pregătirea lor prevăzute

în paragraful 1 (c) şi (d).

Articolul 10

Informarea salariaţilor

1. Patronul va lua măsuri corespunzătoare astfel încât salariaţii şi/sau reprezentanţii

acestora în întreprindere şi/sau unitate să primească, în conformitate cu practicile şi legile

naţionale avându-se în vedere printre altele şi mărimea întreprinderii şi/sau unităţii, toate

informaţiile necesare privind:

a) riscurile pentru sănătate şi securitate şi măsurile şi activităţile de protecţie şi de

prevenire atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui tip

de muncă sau post;

b) măsurile luate în conformitate cu articolul 8 (paragraful 2).

2. Patronul va lua măsurile corespunzătoare astfel încât patronii salariaţilor din orice

întreprindere şi/sau unitate exterioară angajaţi în întreprinderea lui să primească, în

conformitate cu legile naţionale şi practicile naţionale, informaţia adecvată privind

punctele la care s-a făcut referire în paragraful 1 (a) şi (b), destinată salariaţilor în

discuţie.

3. Patronul va lua măsuri potrivite astfel încât salariaţii cu funcţii specifice de protecţie

în domeniul sănătăţii lucrătorilor, sau reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice

pentru securitatea şi sănătatea salariaţilor, să aibă acces, pentru a-şi îndeplini funcţiile lor

în conformitate cu legile naţionale şi/sau practicile, la:

a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie la care s-a făcut referire în articolul 9

(1) (a) şi (b);

b) lista şi rapoartele la care s-a făcut referire în articolul 9 (1) (c) şi (d);

c) informarea în legătură cu măsurile de protecţie şi prevenire, agenţii de inspecţie şi

organizaţiile responsabile pentru sănătate şi securitate.

Articolul 11

Consultarea şi participarea salariaţilor

1. Patronii vor consulta salariaţii şi/sau reprezentanţii lor şi vor permite acestora să ia

parte la discutarea tuturor problemelor referitoare la sănătate şi securitatea muncii.

Aceasta presupune:

- consultarea salariaţilor;

- dreptul salariaţilor şi/sau reprezentanţilor lor să facă propuneri;

- participare echilibrată, în conformitate cu legile naţionale şi practicile naţionale.

2. Salariaţii sau reprezentanţii acestora cu responsabilităţi specifice pentru

securitatea şi sănătatea muncitorilor vor lua parte, în mod echilibrat, în conformitate cu

legile naţionale şi practicile naţionale, sau vor fi consultaţi în prealabil şi în timp util de

către patron cu privire la:

a) orice măsură care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea;

b) desemnarea salariaţilor la care s-a făcut referire în articolele 7 (1) şi 8 (2) şi

activităţile la care s-au făcut referiri în articolul 7 (1);

c) informaţiile, la care s-a făcut referire în articolul 9 (1) şi 10;

d) angajarea, când este cazul, a persoanelor sau serviciilor competente din afara

întreprinderii şi/sau unităţii, la care s-a făcut referire în articolul 7 (3);

e) organizarea şi planificarea instruirii la care se face referire în articolul 12.

3. Reprezentanţii salariaţilor cu responsabilitate specifică pentru securitatea şi

sănătatea muncitorilor vor avea dreptul să ceară patronului să ia măsurile cele mai

potrivite şi să prezinte propunerile lor cu scopul de a îndepărta (elimina) riscurile pentru

muncitori şi/sau sursele de pericol.

4. Salariaţii la care s-a făcut referire în paragraful 2 şi reprezentanţii acestora, la care

s-a făcut referire în paragrafele 2 şi 3, nu pot fi supuşi unor prejudicii din cauza

respectivelor lor activităţi, la care s-a făcut referire în paragrafele 2 şi 3.

5. Patronul trebuie să acorde reprezentanţilor salariaţilor cu responsabilitate specifică

pentru sănătatea şi securitatea muncitorilor un timp adecvat, fără pierderi de salariu, şi să

le furnizeze mijloacele necesare pentru a putea exercita drepturile lor şi funcţiile derivate

din această Directivă.

6. Salariaţii şi/sau reprezentanţii lor sunt îndreptăţiţi să apeleze, în concordanţă cu

legile naţionale şi/sau practicile naţionale, la autorităţile responsabile pentru probleme de

protecţia sănătăţii şi securităţii muncii, dacă consideră că măsurile luate şi mijloacele

angajate de patron sunt neadecvate scopului de asigurare a securităţii şi sănătăţii la

lucru.

Reprezentanţilor salariaţilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a supune atenţiei

autorităţilor competente observaţiile lor în timpul vizitelor de control.

Articolul 12

Instruirea salariaţilor

1. Patronul va asigura ca fiecare salariat să primească o instruire suficientă şi

adecvată pe probleme de securitate şi igienă a muncii şi, în special, informaţii şi

instrucţiuni specifice locului de muncă şi postului:

- la angajare;

- la schimbarea locului de muncă sau la transfer;

- cu ocazia introducerii unui nou echipament de lucru sau a unor modificări în

echipamentul existent; introducerea oricărei noi tehnologii.

Această instruire trebuie să fie:

- adaptată evoluţiei riscurilor şi apariţiei unor noi riscuri;

şi

- repetată periodic dacă este necesar.

2. Patronul se va asigura că salariaţii din întreprindere şi/sau unităţii din exterior, care

sunt angajaţi în întreprinderea sa, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile

legate de securitate şi sănătate pe durata desfăşurării activităţii în întreprinderea şi/sau

unitatea sa.

3. Reprezentanţii salariaţilor cu rol specific de protecţie în domeniul securităţii

acestora sunt îndreptăţiţi la o instruire corespunzătoare.

4. Instruirea la care s-a făcut referire în paragrafele 1 şi 3 nu poate fi realizată pe

cheltuiala salariaţilor şi/sau a reprezentanţilor salariaţilor.

Instruirea la care s-a făcut referire în paragraful 1 trebuie să se realizeze în timpul

orelor de lucru (programul de lucru).

Instruirea la care s-a făcut referire în paragraful 3 trebuie să se efectueze în timpul

orelor de lucru (programului de lucru) sau conform practicii naţionale, fie în interiorul, fie

în afara întreprinderii şi/sau unităţii.

SECŢIUNEA A III-A

OBLIGAŢIILE SALARIAŢILOR

Articolul 13

1. Revine fiecărui salariat să aibă grijă, în măsura în care este posibil, de propria

sănătate şi securitate, precum şi de ale altor persoane ce pot fi afectate prin acţiunile

sale, omisiunile sale de lucru, în conformitate cu instruirea şi instrucţiunile patronului său.

2. În acest scop, salariaţii, în conformitate cu instruirea lor şi instrucţiunile date de

patron, trebuie, în special:

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,

echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;

b) să utilizeze corect echipamentul de protecţie individuală furnizat şi, după utilizare,

să îl înapoieze la locul său;

c) să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a

dispozitivelor de securitate corespunzătoare maşinii, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor

tehnice şi clădirilor şi să utilizeze corect aceste dispozitive de protecţie;

d) să comunice imediat patronului şi/sau altor salariaţi cu responsabilităţi specifice

pentru sănătatea şi securitatea muncitorilor orice situaţie de muncă, despre care au

motive întemeiate să o considere un pericol serios pentru securitate şi sănătate şi orice

defecţiuni ale sistemelor de protecţie;

e) să coopereze cu patronul şi/sau cu salariaţii cu responsabilităţi specifice în

asigurarea sănătăţii şi securităţii, în conformitate cu practica naţională, atâta timp cât este

necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror sarcini sau cerinţe impuse de

autoritatea competentă pentru protecţia sănătăţii şi securităţii muncitorilor;

f) să coopereze, în conformitate cu practica naţională, şi atâta timp cât este necesar,

cu patronul şi/sau salariaţii cu responsabilităţi specifice privind sănătatea şi securitatea

muncitorilor, pentru a da posibilitatea patronului să se asigure că mediul de muncă şi

condiţiile de lucru sunt corespunzătoare (în deplină securitate), fără riscuri privind

sănătatea şi securitatea.

SECŢIUNEA A IV-A

DIVERSE DISPOZIŢII

Articolul 14

Supravegherea sănătăţii

1. Vor fi introduse măsuri în conformitate cu legislaţia naţională şi/sau practicile

naţionale, pentru a asigura supravegherea corespunzătoare a riscurilor de sănătate pe

care muncitorii şi le asumă la lucru.

2. Măsurile la care s-au făcut referiri în paragraful 1 vor fi astfel formulate, încât

fiecare salariat, dacă doreşte, poate fi controlat medical la intervale regulate.

3. Supravegherea sănătăţii poate fi prevăzută ca parte a sistemului naţional al

sănătăţii.

Articolul 15

Grupuri de risc

Grupurile supuse riscurilor speciale trebuie protejate împotriva pericolelor care le

afectează în mod specific.

Articolul 16

Directive individuale – Amendamente

Scopul general al acestei Directive

1. Consiliul, acţionând la o propunere a Comisiei bazată pe articolul 118 A al

Tratatului CEE, va adopta Directivele individuale, în domenii diferite, printre care şi în cele

ce fac obiectul anexei.

2. Această Directivă şi, fără a prejudicia procedura la care se face referire în capitolul

17 privind reglementările tehnice, Directivele individuale pot fi modificate în conformitate

cu procedura prevăzută în articolul 118 A al Tratatului CEE.

3. Prevederile acestei Directive vor fi aplicate integral în toate domeniile acoperite

prin Directivele individuale, fără a prejudicia prevederi mai stringente şi/sau specifice

conţinute în aceste Directive individuale.

Articolul 17

Comitetul

1. Pentru reglementările pur tehnice la Directivele individuale prevăzute în articolul 16

(1) să se ţină cont de:

- adoptarea Directivelor în domeniul armonizării tehnice şi standardizării,

şi/sau

- progresul tehnic, evoluţia reglementărilor şi specificaţiile internaţionale şi noi

constatări.

Comisia va fi asistată de un Comitet format din reprezentanţii statelor membre şi

prezidată de reprezentanţii Comisiei.

2. Reprezentanţii Comisiei vor prezenta Comitetului un proiect de măsuri în vederea

adoptării lor.