28613581 Thomas Bernhard Puterea Obisnuintei

8/8/2019 28613581 Thomas Bernhard Puterea Obisnuintei

http://slidepdf.com/reader/full/28613581-thomas-bernhard-puterea-obisnuintei 1/29

PENTRU UZ EXCLUSIV UNIVERSITAR - TEXT PUS LA DISPOZITIE DE TEATRUL ACT

Thomas Bernhard

Puterea obi ş nuinteiCARIBALDI, director de circ

NEPOATAJONGLERULDRESORULCLOVNUL

Rulota lui Caribaldi

SCENA ÎNTÎI

La stînga, un pian, în fa ţă , patru portative, scrin, masă cu radio, fotoliu, oglind ă , tablouri. Pe jos,“Cvintetul pă str ă vului”. Caribaldi că utînd ceva sub scrin. Intr ă jonglerul.

JONGLERUL Ce faceţi aici? Cvintetul e pe jos, domnule Caribaldi. Mîine, Augsburg, nu-i aşa?

CARIBALDIMîine Augsurg!

JONGLERULFrumosul cvintet…(ridică cvintetul)Am primit scrisoarea din Franţa. (pune cvintetul pe un portativ)Închipuiţi-vă că-mi garantează un onorariu. Experienţa ne învaţă însă că nu trebuie să acceptăm ofertaimediat. Asta ne învaţă experienţa! (aranjează cvintetul pe portativ)Mai ales la Bordeaux. Bordeauxalb… Dar ce căutaţi acolo, domnule Caribaldi?(ia violoncelul sprijinit de portativ, îl şterge cu mînecadreapt ă şi îl sprijină din nou de portativ)Pr ăfuit! Totul e pr ăfuit. Pentru că jucăm într-un loc atîta de pr ăfuit. E curent aici.Şi mult praf.

CARIBALDIMîine, Augsburg!

JONGLERULMîine Augsburg. Mă întreb de ce jucăm aici? De ce mă rog? Asta e treaba dumneavoastr ă, domnuleCaribaldi.

CARIBALDIMîine Augsburg.

JONGLERULMîine Augsburg, bineînţeles. Să laşi violoncelul deschis chiar şi pentru cîteva secunde(sufl ă praful de pe violoncel)e o neglijenţă, domnule Caribaldi.(ia violoncelul)Maggini, nu-i aşa? Nu, Salo. Aşanumitul Ferraracello.(pune violoncelul la loc şi se d ă un pas înapoi, cercetîndu-l)O delicatesă instrumentală. Desigur că se poate folosişi în afara pieţelor asfaltate. La nord de Alpi – Salo,



2

Ferraracello. La sud de Alpi – Maggini. Sau: înainte de ora cinci după amiaza – Maggini, după oracinci după amiaza – Ferraracello, Salo.(sufl ă praful de pe violoncel)O meserie pe cale dedispariţie.(brusc că tre Caribaldi)Ce căutaţi?

CARIBALDISacîzul.

JONGLERULSacîzul, desigur. Sacîzul. Sacîzulşi iar sacîzul. Pentru că sînteţi afectat de acea slă biciune a degetelor cunoscută de instrumentişti. Nu aveţi cumva alt sacîz? Un aşa-zis sacîz de rezervă? Copil fiind – ştiţi,am cîntat la vioar ă – aveam două cutii verde-smarald. În fiecare din cele două cutii verde-smaraldaveam cîte un sacîz de rezervă. Orice ar fi, întotdeauna o rezervă! Este obligatoriu pentru unistrumentist versat să aibe sacîz de rezervă.

CARIBALDIMîine, la Augsburg.

JONGLERULMîine, la Augsburg, domnule Caribaldi.

CARIBALDIAici, sub scrin trebuie să fie.

JONGLERUL(se apleacă să şi se uit ă şi el sub scrin)Sînt aşteptat la Bordeaux. Un contract de cinci ani, domnulCaribaldi. Numărul meu cu farfurii este prin excelenţă un număr franţuzesc.Şase pe stînga, opt pedreapta, puse pe muzică. Şi costume speciale. Am o haină nouă, domnule Caribaldi: stof ă pariziană,mătase pariziană… de la Alexandre! …o că ptuşală elegantă…(brusc)Dar iată, aici e sacîzul!(seridică )

CARIBALDIAici e!(ia sacîzul de sub scrin)

JONGLERULAr trebui să vă luaţi o altă cutie la Augsburg.

CARIBALDIMîine, la Augsburg.

JONGLERULSînt aşteptat la Bordeaux. Sarrasani! Este întotdeauna un triumf extraordinar, domnule CaribaldŞi dela Bordeaux, în jos, spre Portugalia, Lisabona, Oporto,ştiţi…(Caribaldi se duce cu sacîzul spre violocel, se a şează şi trece sacîzul peste arcu ş ) Pentru un jongler care nu stă pîneşte limba franceză nu-i un lucru uşor. Dar eu stă pînesc limba franceză. Franceza a fostlimba maternă a mamei mele… Pablo Casals avea întotdeauna cinci sauşase bucăţi de sacîz derezervă… Mîine, la Augsburg.

CARIBALDIMîine, la Augsburg!



3

JONGLERULO femeie ieşită din comun, mama mea. La Nantes, a păr ăsit Biserica…

CARIBALDI(mîngîind indiferent arcu şul cu sacîz)Tot timpul îmi cade sacîzul din mînă.

JONGLERULSlă biciunea degetelor, domnule Caribaldi. Poate e din cauza vîrstei…

CARIBALDIO a doua cutie de sacîz…

JONGLERULDe ani de zile vă spun să vă luaţi o a doua cutie de sacîz!

CARIBALDIMîine, la Augsburg…

JONGLERULSub scrin!(arat ă sub scrin)Acolo!(jonglerul şi Caribaldi se uit ă sub scrin)Iar ăşi sub scrin! Acolo! Asta e foarte interesant! Slă biciunea degetelor şiscă patul din mînă…

CARIBALDIDe doi ani încoace nu mai pot decît cu greu să ţin sacîzul în mînă.

JONGLERULMîna dumneavoastr ă este obişnuită cu biciul, nu cu sacîzul, domnule Caribaldi!(Caribaldi î şi descheie fracul murdar, jonglerul se ridică şi se repede spre un tablou ag ăţ at oblic pe perete, îl îndreapt ă , mai îndreapt ă unul şi se a şează ) Toată ziua mă gîndesc de cît timp repetaţicvintetul. De cincisprezece sau chiar de douăzeci de ani, din cîte îmi amintesc… Încă din prima zi decînd sînt cu dumneavoastr ă îmi amintesc că staţi aici pe fotoliu, repetînd Cvintetul păstr ăvului.

CARIBALDIRepet Cvintetul păstr ăvului de douăzeci de ani. Mai exact de douăzecişi doi de ani. E o terapie, trebusă ştiţi. “Cîntaţi la un instrument! Corzi!” mi-a zis medicul, “pentru ca să nu vă lase puterea deconcentrare.”

JONGLERULCăci de nimic nu vă era mai teamă decît de pierderea concentr ării…

CARIBALDI Nu are voie să mă lase concentrarea… Atunci… acum douăzecişi doi de ani… concentrarea… mi-am pierdut brusc concentrarea… La pocnetul biciului. Făr ă precizie, înţelegeţi, f ăr ă precizie. La pocnetul biciului…



4

JONGLERULCaii nu mai reacţionau.

CARIBALDIImprecis!… Nu am avut precizia care se cerea.Şi acum cînt. Sau mai bine zis, repet.De douăzecişi doi de ani repet la violoncel.

JONGLERULDe douăzecişi doi de ani, Cvintetul păstr ăvului.(Caribaldi cînt ă prelung cea mai joasă not ă ) Un artistcare profesează arta are nevoie de o altă, a doua artă. Prima artă, din cea de a doua… Primele opere dartă, din celelalte…

CARIBALDI(îi întinde jonglerului mîna)În mîna asta vedeţi nenorocirea. Îmi scapă sacîzul din mînă. (î şi retragemîna)Iar mintea mea nu mai este capabilă de concentrare. Brusc, mă lasă concentrarea. R ămîne doar dragostea pentru artistic…

JONGLERULMai ales arta… Arta nu este decît interacţiune: artistic-artă, artă-artistic. Înţelegeţi? Sînt curios dacă astăzi o să reuşească repetiţia. Nepoata dumneavoastr ă boleşte, clovnul are ceva în gît, jonglerul esteiar ăşi victima melancoliei. E un termen, domnule Caribaldi, un termen din medicină.

CARIBALDIUltima repetiţie a fost scandaloasă. N-aş vrea să mai trec prin aşa ceva.(cînt ă prelung cea mai joasă not ă ) Un dresor beat, căruia îi este greu să se ţină pe picioare, un clovn căruia îi pică întruna basca de pe cap, o nepoată care mă calcă pe nervi doar pentru că există… Adevărul e dureros.

JONGLERULMiercurea este întotdeauna o zi proastă. Dar nici sîmbăta nu e o zi mai bună. Şi animalele sînt altfelmiercurea decît sîmbăta. Şi sîmbăta sînt diferite de miercuri. Dar de la oameni, mai ales de la artişti – artişti, domnule Caribaldi – m-aş aştepta totuşi la stă pînire de sine.

CARIBALDIDacă măcar o dată, măcar o singur ă dată ar reuşi să sfîr şască Cvintetul păstr ăvului. O singur ă dată, omuzică desăvîr şită…

JONGLERULO capodoper ă, domnule Caribaldi!

CARIBALDIE o capodoper ă să faci artă din aceste repetiţii.

JONGLERULDacă iese bine, e o piesă atît de frumoasă.

CARIBALDIÎnaltă măiestrie artistică, asta e! În aceşti douăzecişi doi de ani nu am reuşit nici măcar o singur ă dată să cînt Cvintetul f ăr ă greş, pînă la capăt. Tot timpul s-a găsit cineva care să strice totul. Din neatenţie…sau din r ăutate.



5

JONGLERULE o chestiune de capacitate de concentrare, domnule Caribaldi.

CARIBALDIO dată vioara, apoi viola, altă dată contrabasul, dacă nu cumva pianul. Sau iar ă începe să mă doar ă

îngrozitor spatele. Mă îndoi de durereşi piesa îmi scapă de sub control. De abia îl învăţ pe clovn să-şistă pînească instrumentul,şi gata – dresorul îşi pierde minţile cîntînd la pian. Sau nepoată-mea, carecîntă la violă deja de zece ani, falsează, cum s-a întîmplat mar ţea trecută. Cu faţa suptă de durere nu-l poţi cînta pe Schubert,şi cu atît mai puţin “Cvintetul păstr ăvului”. Nu mi-am închipuit niciodată că eaşa de greu să te dedici muzicii.(cînt ă un ton prelung la violoncel)Şi singur, nu pot să cînt cvintetul.Doar e un cvintet!(trece din nou sacîzul peste arcu ş )

JONGLERULPe de o parte, vă înţeleg foarte bine. Pe de altă parte – Bordeaux, Franţa, domnule Caribaldi, haine nomă înţelegeţi. Şi toată iarna, de colo-colo prin Riviera,şi şansa de a lucra cu sora mea.(lui Caribaldi îi scapă sacîzul, jonglerul îl ridică ) Totul e altfel în Franţa, domnule Caribaldi, o mană cerească. Aşacumştiţi, îmi place la nebunie să mănînc scoici proaspete în vin alb de Bordeaux, la malul Atlantic(îi d ă lui Caribaldi sacîzul)Germana tîmpeşte cu timpul, germana mă apasă pe creier.(se ia cu mîinilede cap; Caribaldi ciupe şte violoncelul)

JONGLERUL(privindu-l atent pe Caribaldi)Haine noişi aerul curat din Franţa, domnule Caribaldi.(Caribaldi scoate un ton grav, prelung din violoncel; jonglerul îl prive şte şi mai intens)În această poziţie atrunchiului a ajuns Casals la apogeu.(Caribaldi ciupe şte corzile)Schimbarea perpetuă a aerului – cîndla nord, cînd la sud de Alpi – dăunează instrumentului. Tot timpul trebuie acordat.Şi tot timpul, altfel,în funcţie de punctele cardinale. Tot timpul, altfel, în funcţie de loc, în funcţie de aer.

CARIBALDIAltfel…

JONGLERULAşa-zisa muzică de camer ă îmi este la fel de familiar ă ca şi dumneavoastr ă. (Caribaldi scoate un sunet grav din violoncel)Cvinteul păstr ăvului intr ă în această categorie. Cel mai bine a ieşit la Praga, nu-iaşa? Cel mai prost – în stilul therezian.

CARIBALDIMîine, Augsburg.

JOGLERULÎn stil therezian, da…(Caribali scoate un ton grav, ciupe şte corzile)Arta este un mijloc pentru altă artă. (gînditor)De fiecare dată este ultima reprezentaţie. Încă de la numărul cu farfurii încep să demonteze cortul.(prive şte în sus)Pentru că trebuie să privesc în sus, observ cum se demontează cortul. Publicul, evident, nu observă acest proces.(Caribaldi ciupe şte corzile)Cocentrarea publicului îndreptată către mine.(se duce să îndrepte tablourile şi oglinda)Ceea ce e un mare avantaj. Maică-meafiind franţuzoaică, tatăl meu din Gelsekirchen a fost un om nefericit. S-a ocupat o vreme cu consţiade vapoare.(brusc)La optsprezece mă opresc. Optsprezece farfurii, nu mai mult. Din senin, m-a aspaima. Domnule Caribaldi,(se uit ă la pieptul lui Caribali)vesta dumneavoastr ă e murdar ă.



6

CARIBALDIPăi, dacă toată ziua mă tîr ăsc pe jos, după sacîz…(ia sacîzul şi-l trece peste arcu ş )

JONGLERULMi s-a propus să evoluez singur în staţiunea balnear ă de lîngă Rouen.Şi pe lîngă numărul cu farfurii, osă mai fieşi numărul cu pudelul. Scamatoria cu pudelul.

CARIBALDIScamatoria dumneavoastr ă cu pudelul…

JONGLERULMi-aţi interzis scamatoria cu pudelul. Am lucrat doi ani la acest număr, iar dumneavoastr ă mi l-aţiinterzis. În Rouen pot să ar ăt acest număr. Amşi acceptat-o pe sora mea ca asistentă. Sarrasani,domnule Caribaldi. Sînt cuvintele dumneavoastr ă: “să mergem”! Să nu stăm pe loc. Să nu stăm pe loc.Să mergem. Merg în Franţa, domnule Caribaldi.

CARIBALDI(ciupe şte violoncelul)Mîine, Augsburg.

JONGLERULMîine Augsburg.(îndreapt ă un tablou)Sarrasani, domnule Caribaldi. Nu-i vorba de numărul cufarfurii, nu-i vorba de mine. E vorba de vioar ă, domnule Caribaldi, e vorba de Cvintetul păstr ăvului,care nu e nimic f ăr ă mine. M-aţi obligat(Caribaldi ciupe şte violoncelul)să cînt la vioar ă într-unmoment nefericit: am spus, m-am tr ădat, că am cîntat la vioar ă cînd eram copil. M-aţi obligat f ăr ă picde milă să cînt din nou la vioar ă. (Caribaldi scoate un sunet grav din violoncel)Iar pe nepoatadumneavoastr ă aţi obligat-o să cînte la violă. Pe clovn – la contrabas. Pe dresor – nepotuldumneavoastr ă – la pian.(strig ă ) I-aţi obligat! I-aţi obligat!(aranjează , ca pentru a sa lini şti, ooglind ă ) Iar nepotul dumneavoastr ă ur ăşte să cînte la pian.(arat ă brusc spre u şă ) Prin uşa asta intr ă victimele dumneavoastr ă! Instrumentele dumneavoastr ă, domnule Caribaldi! Nu oameni, instrument(ar ă tîd spre pian) Nepotul dumneavoastr ă, dresorul, a vrut odată să distrugă pianul. Cu cîrligul. Nu af ăcut-o, cu toate că ridicase deja cîrligul în aer. Eu l-am împiedicat să o facă. Cunoaşteţi brutalitateanepotului dumneavoastr ă… cum spuneaţi, animalul. Nu, nu, poate că înnebunise… la fel caşi mine.Însă doar imaginea pianului distrus – a pianului distrus de nepotul dumneavoastr ă de sînge – îmi dă dureri de cap. Dureri de cap.(se ia cu mîinile de cap)I-am smuls nepotului dumneavoastr ă cîrligul dinmînă. M-am purtat atunci cu el aşa cum se poartă el cu animalele lui sălbatice. M-am îndreptat spre el(Caribaldi scoate un sunet grav)I-am vorbit blînd. L-am liniştit. I-am promis că o să-i dezvăluisecretul(Caribaldi ridică privirea)numărului meu cu pudelul. Uite-aşa (arat ă ) a ridicat nepotuldumneavoastr ă cîrligul deasupra capului. Ce uşor ar fi fost pentru el să distrugă pianul dintr-o singur ă lovitur ă. Doar ştiţi ce puternic e… Doar ştiţi ce hotărît e…(ia un portativ şi sufl ă praful. Caribaldi scoate un ton grav, prelung din violoncel)Dar eu nu mi-am pututţine promisiunea pentru că m-aţiameninţat cu concedierea dacă îi dezvălui nepotului dumneavoastr ă cioaca, sau mai bine zis artanumărului cu pudelul.Şi cum numărul cu farfurii nu era încă suficient de elaborat încît să mă potîntreţine singur, am acceptat oferta dumneavoastr ă. A trebuit să primesc ajutorul dumneavoastr ă. Nu puteam să-l refuz… Nu puteam să-mi permit să-l refuz. Eu nu am putut niciodată să vă şantajez pedumneavoastr ă. Dumneavoastr ă m-aţi şantajat… vă eram dator. “Nepotul meu va cînta la pian atîtatimp cît i-o cer eu”, aţi spus atunci.(arat ă spre col ţ ul încă perii)Acolo, la colţ, aţi spus asta. A fost f ăr ă drept de apel.(ia o partitur ă şi sufl ă praful)Vă stă pîniţi nepotul tot aşa cum o stă pîniţi şi pe nepoatadumneavoastr ă. Clovnul îşi face farsele doar pentru că îl obligaţi dumneavoastr ă. Toţi aceşti oameni vă sînt supuşi. Dacă aceşti oameni s-ar înţelege odată să nu vină la repetiţia Cvintetului… Dar nici prin



7

cap nu le-ar trece o asemenea grozăvie.(Caribaldi ciupe şte corzile)Aceşti oameni vă sînt supuşi. Ei nuau nimicşi vă sînt supuşi. Nici măcar eu nu am avut niciodată curajul să nu cînt.(se a şează ) Badimpotrivă, i-am încurajatşi pe ceilalţi. (se ia cu mîinile de cap)La naiba cu această inconsecvenţă!Consecvenţă – noţiunea dumneavoastr ă. Precizieşi consecvenţă. Astea sînt noţiunile dumneavoastr ă.Dar bineînţeles că şi dumneavoastr ă suferiţi. Suferiţi în felul dumneavoastr ă, de megalomanie, de paranoia, domnule Caribaldi.Şi cauzele sînt durerile de spateşi piciorul de lemn.

CARIBALDIMîine, Augsburg.

JONGLERULSănătatea v-a fost afectată încă din copilărie. Hipersensibilitatea din craniul dumneavoastr ă. (brusc,violent)Bolnavulşi schilodul stă pînesc lumea. Totul este stă pînit de bolnavişi de schilozi. E ocomedie, o înjosire r ăutăcioasă. (Caribaldi scoate un sunet grav din violoncel). Dacă eşti aservit unuigeniu căruia i te supui, ca mine, timp de un deceniu,şi totul(Caribaldi începe să rîd ă ) este r ăsplătit cuastfel de hohote de rîs…(scoate o scrisoare din bzunarul hainei)Dar acum… acum am primit această scrisoare din Franţa. Însuşi directorul circului Sarrasani îmi scrie.(Caribaldi se opre şte din rîs. Jonglerul flutur ă plin de în ţ elesuri scrisoarea deasupra capului)Cine a mai primit o asemenea ofertă?Cine?

CARIBALDI(face patru acorduri scurte pe violoncel, îl împinge u şor, f ă r ă să -i dea drumul; autoritar)Maggini! Banu. Salo! Ferraracello. Dă-l încoace.(jonglerul îi ia violoncelul; Caribali comand ă ) Ferraracello! (Jonglerul merge la scrin, pune Magginicello la loc şi scoate Ferraracello)Perfecţiune! Perfecţiune,înţelegeţi. Nimic altceva.(jonglerul îi d ă lui Caribaldi Ferraracello)Ce oameni, nepotul meu, nepoamea…Şi Pablo Casals, ce om…(exclamînd)Ce oameni, ce f ă pturi, ce nebunie! Fiecare e nefericit înfelul lui. Domnul clovn… domnişoara nepoată-mea… Toţi aceşti oameni, n-au f ăcut altceva decît să mă coste bani. O gr ămadă de bani. Banişi r ă bdare. De o viaţă întreagă, mă calcă pe nervi.(scoate un sunet grav)Casals! asta e!(trece sacîzul peste arcu ş ) Cînd îl văd pe nepotul meu, dresorul, mă gîndesccă este îmbinarea dintre brutalitateşi prostie. Cînd îl văd pe clovn, văd nerozia. Nărodului îi cade bascade pe cap. Cînd o văd pe nepoată-mea, mă gîndesc la neispr ăvita de maică-sa. Dă-l încoace!(smulgevioloncelul pe care jonglerul îl ţ inuse pentru un moment, ca să nu alunece pe jos)Nerozia, da! Casals.Sau Schopenhauer, înţelegeţi? Sau Platon.(scoate un sunet grav, prelung)Odată am visat că sînt laArchangelsk. Făr ă să ştiu cum e la Archangelsk.Şi acum nu maiştiu nimic altceva decît ArchangelskAsta e. Nimic altceva, înţelegeţi? Şi acum v-aţi găit să plecaţi? (exclamă ) cum adică Sarrasani?Perfecţionaţi-vă aici, în trupa mea, numărul cu farfurii, aici, chiar aici să vă perfecţionaţi arta!Perfecţiunea poate fi îmbunătăţită. Ar ătaţi că se poate! Aici totul e derizoriu.(scoate un sunet lung dinvioloncel)Auziţi? E altceva. Cu totul altceva. Auziţi? Salo sună cu totul altfel decît Maggini. Cît eceasul? Nu, nu-mi spuneţi…(scoate un sunet grav, prelung)Salo. Ferraracello. Înainte de ora cinciunul, după ora cinci celălalt.(cînt ă cinci acorduri scurte)Salo! Ascultaţi! Umezeala la nord de Alpi…trebuie să ascultaţi cu atenţie (scoate un sunet grav)E un ton cu totulşi cu totul diferit. Dar atunci cîncînt la Ferraracello dimineaţa, are un efect devastator. Trebuie să învăţaţi lucrulăsta, tot timpul o repetdimineaţa unul, după amiaza celălalt. Precum Casals.(gînditor)Mîine, Augsburg.

JOGLERULDouă cutii de sacîz, domnule Caribaldi.

CARIBALDI



8

Mă cred un nebun pentru că tot timpul gîndesc. Un violoncel dimineaţa, celălalt după amiaza.Înţelegeţi? E valabilşi pentru violă. Şi pentru vioar ă. (cînt ă cîteva acorduri la violoncel. Jonglerul scoate din lad ă cutia cu vioara, scoate vioara din cutie, se a şează , acordează vioara)Nu mi s-aîntîmplat niciodată la repetiţia de dimineaţă să cînt la Ferraracello.Şi la sud de Alpi e taman invers. Nepoata mea nu e prea talentată. Dar e frumos, dansează pe sîrmă frumos, cîntă la violă frumos… Iar nepotul meu e un antitalent desăvîr şit. Pe de altă parte, cîntatul la pian e un mijloc pentru un dresor

munca cu animalele. Ba nu, invers! Mereu aceste vătămări… Mîine la Augsburg trebuie să-şi găsească un medic. Mîine, la Augsburg. De fapt, nepotul meu ar fi trebuit să devină ceea ce este. O existenţă cîndşi cînd burgheză. Eu l-am obligat să vină în trupă.

JONGLERULMuşcăturile mortale împotriva înaintaşilor.

CARIBALDIAceste muşcături mortale…

JONGLERULMuşcături de leopard.

CARIBALDIAr fi trebuit să împuşcăm leoparzii. Acest biet om sfîşiat de leoparzi…(scoate un sunet grav, prelung) Cvintetul părea pierdut. Atunci mi-a venit ideea să scot din nepotul meu…

JONGLERULSă scoateţi din el un dresor şi deci un pianist.

CARIBALDIAveam un dresor şi un pianist.

JONGLERULCvintetul era salvat.

CARIBALDICvintetul era salvat.(scoate un sunet grav, prelung)A propos: nu atunci i-a venit prima dată ideea să distrugă pianul. Tot timpul a încercat.

JONGLERULDa, dar cu mijloace inadecvate.

CARIBALDIAveţi dreptate.Şi nu vă gîndiţi la măscările clovnului. Ur ăşte contrabasul. Nici nepoată-mea nu iubeşteviola.Şi recunoaşteţi, nici dumneavoastr ă nu cîntaţi decît în scîrbă la vioar ă. Totul în scîrbă. Tot ce sefaceţi e în scîrbă. Viaţa, existenţa – în scîrbă. Adevărul e…(jonglerul se îndreapt ă spre un tablou, îl aranjează ) adevărul e că nu iubesc violoncelul. E un chin pentru mine. Nepoata mea nu iubeşte viola,dar trebuie să cînte la violă. Clovnului nu-i place cotrabasul, dar trebuie să cînte la contrabas.Dresorului nu-i place pianul, dar trebuie să cînte la pian.Şi nici dumneavoastr ă nu vă place vioara… Nu ne place viaţa, dar trebuie să o tr ăim.(ciupe şte violoncelul)Urîm Cvintetul păstr ăvului, dar trebuiesă-l cîntăm. (Jonglerul se a şează , ia vioara, cînt ă ceva, Caribaldi cînt ă cîteva tonuri la violoncel) Nimic jucat. Nu trebuie să ne amăgim.(patru acorduri scurte la violoncel)Ceea ce putem numi aici



9

artă muzicală este în realiate boală. Daţi-mi sacîzul!(Jonglerul îi d ă sacîzul, Caribaldi unge arcu şul cu sacîz)Casals!(după o scurt ă pauză ) Ce aiureală! Arta e întodeauna o altă artă. Artistul, sau mai binezis magicianul, că doar toţi artiştii sînt magicieni, e întotdeauna altul. Zilnic, zilnic un altul. Un astde om nu are voie, înainte de toate, să-şi piardă stă pînirea de sine. Caracterul trebuie să-i împacesîngele rece cu nebunia. Atunci e inteligenţa întruchipată. Trebuie să stă pînească tot ce nu-i stă în putere. Organele raţiunii sînt organele creării lumiişi ale regnurilor naturale. Totul se bazează pe

armonii par ţiale.(ciupe şte corzile)Nu e vorba aici de theosofie, înţelegeţi…(ciupe şte corzile)Dar nebunia acestor oameni este o altă nebunie. La fel caşi dispreţul lor… sînge rece pe de o parte, disprţ pe de altă parte. Predispoziţie la îmbolnăvire. Biruinţa vieţii – frica de moarte. Înţelegeţi? (lipe şteurechea de violoncel)Aşa face Casals… Tot timpul înclinaţia spre desfrîul minţii. Într-o lume aintoleranţei, orice cuvînt este un blestem.(plin de în ţ elesuri)De cules, culegi ce-ai semănat!(lasă sacîzul să -i cad ă dintre degete. Sacîzul se rostogole şte sub scrin. Ridică mîna dreapt ă şi spune) Degetele astea… degetele astea mă înnebunesc!(se uit ă spre jongler)Haina asta frumoasă… croialaasta… nuanţa asta optimistă… (jonglerul tîrîndu-se pe jos, că utînd sacîzul)Felul în care ne punem înmişcare organul raţional – spre astronomia magică, spre gramatică, spre filosofie, religie, chimieşi aşamai departe – e contagios. E o simpatie a anatemei cu damnatul. Poate că sacîzul s-o fi sf ărîmat de perete… s-o fi sf ărîmat de perete… de perete… de perete.(ciupe şte corzile, jonglerul se uit ă spreCaribaldi, cotrobă ind pe sub scrin, după sacîz)Orice fatalitate, orice hazard, orice criză individuală poate deveni propriul nostru organ de simţ. (ascult ă atent cutia de rezonan ţă , scoate un sunet lung şi grav)Aşa! Aşa! Casals! Este un tic nervos. O boală de nervi, credeţi-mă. Ce nebunie!(smuce şte mînadreapt ă în aer, mi şcă nervos toate degetele şi strig ă ) Brusc, mă trezesc cu ea. Brusc, o boală nervoasă.(după o pauză ) O obişnuinţă, şi vedeţi…(arat ă spre lad ă ) …tot timpul în direcţia aceea, de fiecaredată, sub ladă.

JONGLERULE o nebunie a noastr ă, a tuturor, domnule Caribaldi.

CARIBALDIMi s-a recomandat să-l leg de o sfoar ă şi să mi-l agăţ la gît.(scoate un sunet grav, prelung)Ca sugarii,înţelegeţi, de gît, ca la copii!(intr ă nepoata cu un lighean cu apă fierbinte şi un prosop; Caribaldi o prive şte)Ah, baia mea. Vino, copilă!

JONGLERULBaia dumneavoastr ă, domnule Caribaldi(nepoata pune ligheanul în fa ţ a lui Caribaldi, îi suflecă pantalonii. Acum se vede că piciorul drept, e un picior de lemn. Îl descal ţă de pantofi şi şosete.)

CARIBALDI(cu piciorul stîng în lighean)Ah!(brusc)Cum merge reprezentaţia? Au intrat deja animalele?Maimuţele?

NEPOATAMaimuţele…

CARIBALDIMaimuţele, maimuţele (peste jongler, că tre nepoat ă ) Îmi caută sacîzul. Iar tu, ai dansat frumos. Făr ă greşeală. Făr ă greşeală şi frumos.(nepoata încuviin ţ ează din cap)Nimic nu e mai bun decît o baiefierbinte la picioare, cînd apa e aşa, cît să o supor ţi. (să rut ă nepoata pe frunte, nepoata se retrage;brusc)Dar tremuri, copila mea… Mîine sîntem la Augsburg. Mîine, Augsburg! Trebuie să-ţi faciexerciţiul. Înţelegi? Exerciţiul. Hai, vino încoa’şi exersează, te încălzeşte!



10

JONGLERUL(nu a g ă sit încă sacîzul)Bunicul îţi vrea binele.(nepoata trece în fa ţ a lui Caribaldi şi execut ă lacomanda lui un exerci ţ iu care const ă din a sta o dat ă pe piciorul drept, o dat ă pe cel stîng, pe vîrfuri;cînd st ă pe dreptul, ridică piciorul stîng, şi a şa mai departe. Cînd ridică piciorul drept, lasă bra ţ ul

stîng să -i alunece, şi inver, exact ca o marionet ă . Din ce în ce mai repede, în timp ce jonglerul o prive şte de pe podea)

CARIBALDI( ţ inînd ritmul cu arcu şul)einszwei! einszwei! einszwei! einszwei! einszwei! einszwei! einszwei!einszwei! einszwei! einszwei! einszwei! einszwei! einszwei! einszwei! einszwei! einszwei! einHalt!(nepoata se opre şte, epuizat ă . Caribaldi porunce şte)Cur ăţă merele! lustruieşte pantofii! fierbelaptele! periază hainele!Şi vino la timp la repetiţie. Poţi să pleci!(nepoata pleacă . Caribaldi, gînditor) Mîine, Augsburg…(că tre jongler)Aţi găsit sacîzul?(jonglerul nu a g ă sit sacîzul, caut ă în continuare) Un copil volubil, frumos…( ştiindu-se neobservat, î şi ridică cracul drept mai sus şi-l mîngîie încet, ca şi cum ar resim ţ i o mare pl ă cere, cu arcu şul)Casals! Casals!(jonglerul a g ă sit sacîzul; Caribaldi lasă cracul drept să -i alunece; jonglerul, fa ţă în fa ţă cu Caribaldi, ţ inînd sacîzul)Totul este muzică…Lumea e macroantropos.(jonglerul îi aduce lui Caribaldi sacîzul, Caribaldi îl ia, unge arcu şul, îl prive şte pe jongler)Experienţa ne învaţă că cel care se tîrîie pe podeaua murdar ă, se murdăreşte. (îiînfige jonglerului arcu şul în burt ă ) Frica, nimic altceva decît frica.(scoate calm vreo trei sunete,încearcă un ton grav; izbucne şte brusc)O scrisoare. Fie ea chiar şi de la Sarrasani.(brusc amenin ţă tor, sever)Dar ştiu chestia asta. În fiecare an primiţi mai multe,şi mai multe astfel de scrisori. Toate acesscrisori, oferte, supraoferte…(ciupe şte de mai multe ori la violoncel)Înţeleg, mai mulţi bani, maimultă apreciere… Domnul jongler solicită iar ăşi mai mulţi banişi mai multă apreciere.(ciupe ştecorzile)Lucrurile încep să se lege.

JONGLERULDar… eu…

CARIBALDIFiţi liniştit. Tot timpul, aceeaşi poveste. Cînd începi să-ţi faci un nume, începi să ceri banişi apreciere.Din ce în ce mai mulţi bani. Din ce în ce mai multă apreciere. Artiştii şantajază cu arta lor. Nu-i perfid Brusc,ţi se ridică artiştii cu tot felul de pretenţii. (ciupe şte de două ori scurt corzile)Chiar şi geniuldevine megaloman cînd e vorba de bani.(cu arcu şul înfipt în burta jonglerului)Apreciere?(îl pufne şterîsul, dar se opre şte imediat)Actorii, toţi artiştii în generalşantajază prin arta lor în cel mai perfid mocu putinţă. Dar pe mine, asta nu mă impresionează! Iar scrisoarea aceea de la directorul trupeiSarrasani, este un fals, o scrisoare falsă din acelea pe care mi le-aţi tot fluturat pe sub nas de zece-unsprezece ani de cînd sînteţi angajat în trupa mea. Ar ătaţi-mi oferta! Ar ătaţi-mi oferta!(ciupe şte decîteva ori corzile, apoi apucă ferm arcu şul, ca pentru a se apuca de cîntat; jonglerul se d ă un pas, apoidoi pa şi înapoi). Un tîmpit. Cine mai are azi încredere în artişti, e un tîmpit.

-cortina-



11

SCENA A DOUA

Dresorul, cu mîna stîng ă bandajat ă greoi, st ă la pianul deschis şi mă nîncă pîine, cîrna ţ i şi ridichi.

CLOVNUL(pe jos, la dreapta, că tre dresor)Vai!

DRESORUL N-are sens să vorbim despre asta…

CLOVNULMerge repetiţia?

DRESORUL(apasă cu mîna bandajat ă pe clape)Aşa şi aşa.

CLOVNULAşa nu e poate.

DRESORULAşa nu se poate. Nu se poate aşa. (mai love şte o dat ă clapele cu mîna bandajat ă ) Aşa, nu.

CLOVNULAşa, nu!(îi cade basca, şi-o pune imediat la loc pe cap)Ce zici, de nu s-ar putea repeta astăzi…

DRESORULCvintetul nu se poate cînta dacă eu nu pot să cînt.

CLOVNUL Nu, nu, dacă tu nu poţi să cînţi… atunci nu.

DRESORULDar deloc, deloc! E un cvintet, înţelegi?

CLOVNULIeşim mîine împreună?

DRESORULMîine, la Augsburg, da. Mîine ieşim împreună.

CLOVNULTre’ să doar ă r ău. A muşcat binişor…

DRESORULMuşcat! A muşcat!

CLOVNUL Nu e vina mea. Eu…



12

DRESORULBine, lasă… încetează.

CLOVNULEu sar.

DRESORULTu sari…

CLOVNULŞi atunci sareşi el.

DRESORULMax…(î şi cercetează mîna banajat ă ) …muşcă adînc.

CLOVNUL Nu e vina mea. Eu sar,(sare) vezi? Aşa. (arat ă cum a să rit în manej)Aşa. Vezi? Aşa. Şi atunci sareşiel.

JONGLERUL Nu trebuie să-l exciţi pe Max. Max nuştie de glumă. Trebuie neapărat să te iei după mine: de abia cîndîţi dau eu semnalul, atunci sari. Tu ai sărit mai devreme. De abia cînd zic “Max”, de trei ori, scurt,“Max”, de abia după aia poţi să sari. Cum ne-am înţeles. Altfel, iriţi animalul, îl iriţi. Eu nu am cum să mă dau de-a rostogolul.(clovnul se rostogole şte şi se a şează din nou pe podea)Max nuştie de glumă.(clovnul se ridică şi îi arat ă dresorului cum o să -l stîrnească pe leul Max şi cum o să se rostogolească cînd leul se va repezi la el)Aşa! Vezi? Foarte bine! Facem numărulăsta de doi ani.(îi aruncă clovnuluio bucat ă de cîrnat, clovnul o prinde, o mă nîncă ) Tot timpul greşim.( ţ ipă la clovn)Nu mai vreaugreşeli! Pricepi? Nu mai vreau greşeli. Data viitoare poate îmi smulge tot braţul… Precizie! Precizie!Vorba lu’ unchiu’miu. Trebuie să facem din precizie un obicei.(îi aruncă clovnului o bucat ă mare decîrnat, ca şi cum ar fi un animal de prad ă ) Deşteptule! Prin tot ce am trecut din cauza acestei sărituride doi bani. Un an… acuma, stă pîneşte saltul.(de aici încolo, bea doar beri din sticle pe care clovnule serve şte pe pian)Nu trebuie să-l pierzi din ochi. Mîine, la Augsburg, voi avea nevoie de bandajSpune-i calm “Max”.Şi nu-l pierde din ochi! Hipnoză… unchiu’miu n-are nimic împotriva hipnozeanimalele mă ascultă. Invers: eu le ascult pe ele. Hipnoză…(brusc)În cel mai r ău caz, te arunci pe josDoar ai învăţat în trupa aia italienească cum tre’ să te arunci pe jos.(clovnul se aruncă pe jos, cum aînvăţ at, se ridică ) Aşa. Aşa e bine. Ce tîmpenie. O conjuraţie cu animalele pe de o parte, împotrivaanimalelor pe de altă parte.

CLOVNULPe de o parte… pe de altă parte…

DRESORULFrica pentru început, apoi, înclinaţia spre frică, zice unchiul meu.

CLOVNULDomnul Caribaldi.



13

DRESORUL(din gre şeal ă sau nu, împinge sticla de bere de pe pian; clovnul se ridică şi şterge cu o cîrpă berea de pe podea)Muzica asta clasică mă ucide.

CLOVNULCvintetul păstr ăvului?

DRESORULToată muzica clasică. (după ce a şters podeaua, claunul îi mai pune o bere pe pian apoi se a şează iar ăş i pe jos, la locul lui; dresorul bea)Trebuia s-o fi văzut pe fiică-sa, era de o frumuseţe… Amuţise.Înainte tocmai repetase cu taică-su cum se fac reverenţele. De paisprezece ori. A f ăcut o greşeală şi şi-asucit gîtul.(arat ă )

CLOVNUL(imit ă şi el) Şi l-a sucit…

DRESORULÎnmormîntare de două stele.Şi atît de mult o iubea, că după un an nimeni nu maiştia unde aînmormîntat-o. A căutat-o degeaba prin cimitir. De atunci, nu a mai trecut prin Osnabrück niciodă.

CLOVNUL N-a mai trecut niciodată prin Osnabrück.

DRESORULSă-ţi îngropi propria fiică ca pe un cîine. Cele mai grele exerciţii. Şi tot timpul, neînduplecat. Aceleaşiexerciţii, tot timpul. Neînduplecat. Nu cunoaşte oboseala, nu cunoaşte r ăgazul, nu acceptă împotrivirea.O dată pe an, o haină nouă, o pereche de cizme de cauciuc… Atîtşi nimic mai mult. Ne spune“f ă pturile simple”. Geniul este tatăl, unchiul meu. El este cel care ne pune să dansăm, să jonglăm…Geniu este cel care se uită de jos în sus.(taie o bucat ă de cîrnat, i-o aruncă clovnului; clovnul o prinde şi o mă nîncă ) Dacă stai mai mult timp la toaletă… (clovnului îi cade basca, şi-o ridică imediat)jap! -o palmă şi dublarea timpului de repetiţie. Reverenţa, asta trebuie repetat. Einszwei, einszwei, einszweinszwei.Şi noaptea – îl apucă să te trezească din somnşi să te pună să repeţi reverenţa. (taie o bucat ă de ridiche şi i-o aruncă clovnului)Na, ridiche! Ridiche, ia!(clovnul prinde bucata de ridiche şi oînfulecă ) Dacă ţi se udă cămaşa de noapte – f ăr ă milă. Dar odată şi odată tot o păţeşte. Un astfel deom… o să se pr ă buşească în manej. E nebunia unui singur om, e o nebunie în care îi tîr ăşte pe toţi, f ăr ă milă. Nu are nimic în cap decît exterminarea.(clovnului îi cade basca din cap, o ridică şi şi-o puneimediat la loc)Auzi aici, să repeţi reverenţa în ploaie, la trei grade. Violoncelulşi biciul. Înţelegi?(taieo bucat ă de ridiche şi i-o aruncă clovnului; acesta o prinde şi o mă nîncă ) “Sînt un om prost”, spune ede faţă cu toată lumea.

CLOVNULFaceţi capodopere! Faceţi capodopere! Exersaţi! Exersaţi! Exersaţi! (se rostogole şte o dat ă în fa ţă ,înapoi)

DRESORULTocmai de aceea îl ur ăsc. (taie o bucat ă de cîrnat, i-o aruncă clovnului)Dispreţ pentru totul. Tottimpul e pe dos. Un idiot. A fost cu nepoată-sa la Veneţia. Au fost la toate spectacolele. În piaţa SanMarco au repetat, în ploaie, la două grade, reverenţa. (bea, mă nîncă ) Cînd te uiţi la Max, te gîndeşti lahipnoză. Că de hipnoză e vorba. Dacă uiţi chestia asta, îţi muşcă o bucată din carne, cum am păţit eu.



14

CLOVNULDoare r ău?

DRESORUL Nuşi cu rachiu. Rachiu, apoi bere…bere… Bere!

CLOVNULCu rachiu, cu bere… cu bere. Bere! Bere!

DRESORULHipnoză, pricepi?Şi unde mai pui că am avut noroc. Noroc de moarte… Dar ce crezi, ar fi renunţat ella numărul cu animale?(exclamă ) Mi-au sfîşiat o bucată din carneşi numărul cu animale încă se maiţine! Pricepi? Pentru că e tot timpul cu doi paşi în urma noastr ă, sau e în faţa noastr ă chiar cînd nu defaţă. Cînd e aici, ne urmăreşte, ne observă. Învins de propriul lui picior de lemn, ca un cîine.

CLOVNUL(îi cade basca din cap, şi-o pune imediat la loc)Ca un cîine.

DRESORULCa un cîine.Şi tot timpul punctual, la cvintet.(ridică bra ţ ul bandajat)Aici, sub braţ mă ustur ă. Odurere ustur ătoare.(bea) Şi încep să-mi pierd vederea. Doctorul m-a avertizat.

CLOVNULVederea…

DRESORULMîine la Augsburg trebuie să găsesc un oftalmolog.

CLOVNULMîine, la Augsburg.

DRESORUL(d ă sticla peste cap, clovnul îi adce imediat o alt ă sticl ă , o a şează pe pian şi se a şează la locul lui)Să te iei aşa, după un om, ca animalele. Nu sîntem altceva decît animale: pianul, viola, contrabasul,Animale. Animaleşi atît.

CLOVNULAnimale.

DRESORULSpecial lasă sacîzul să-i scape din mînă… mai nou, de faţă cu jonglerul. Domnul jongler tre’ să se tîrîie pe jos, la scrin(arat ă spre scrin) şi să-i aporteze unchiului sacîzul.(taie o bucat ă de cîrnat şi i-oaruncă clovnului)

CLOVNULDomnul jongler şi domnul Caribaldi.



15

DRESORULDin ce în ce mai des îi aportează sacîzul. Cîteodată mă gîndesc că poate îl muşcă… dar nu o face. Miemi-a muşcat capul – aşa am visat – că mi l-a muşcat.Şi mă şi vedeam: domnul-dresor-f ăr ă-cap.(clovnul rîde ca pentru sine)Nu-i de glumă! Capul! spune Max,şi gata, nu mai e capul.(clovnul rîde) Duc mîinile la cap, dar capul nu-i.(clovnul rîde ca pentru sine)Sare la mineşi-mi muşcă capul!(beadin sticl ă ; clanlui îi cade basca de pe cap, şi-o pune imediat la loc, se a şează şi prive şte înspă imîntat

spre u şă )CARIBALDI(intr ă ; că tre clovn)Incredibil! Afar ă cu tine. La manej! Fă-ţi poantele. Hai, bagă! (clovnul se înclină în fa ţ a lui Caribaldi şi pleacă ) V-am căutat peste tot! Ce grozăvie! Mîine mergem la Augsburg. De nuştiu cînd, jonglerul e singur în manej… Nici urmă de clovn. Ce să mai înţeleagă publicul?(că tredresor)Bere. Ridiche! Putoare! Aici nu-i loc pentru un beţivan ca tine. Aşa că respectă regula.

DRESORULDar…

CARIBALDITot timpul, aceeaşi poveste. Trebuie să vă urmăresc tot timpul.(sever)Ieşi afar ă. Animalele rag defoameşi tu te îmbuibezi. Afar ă! (dresorul se ridică , Caribaldi ţ ipă la el)Măgar leneş ce eşti! (dresorul iese, cu ridichea imensă ; Caribaldi aga ţă cilindrul în cuier)Portativele astea nenorocite…(love şte cu picioarele, d ă rîmă ) Cvintetul păstr ăvului… Să le ia naiba! Să le ia naiba!(se love şte cu pumnii în cap)

NEPOATAS-a terminat crema de ghete.

CARIBALDI(o imit ă ) S-a terminat crema de ghete! Mîine, la Augsburg… Mîine, la Augsburg… Portativele nenorocite… la naiba! Cvintetul păstr ăvului…! Să-l ia naiba! La naiba cu totul!(se pocne şte cu palma peste frunte)Idiotule!

NEPOATAVrei violoncelul?

CARIBALDIVioloncelul! Violoncelul!( ţ ipă la nepoat ă -sa) Maggini! Sau Salo! Ferraracello! Vino la mine, copiă.(se a şează ) Ascultă ultima frază… încet… Crescendo… descrescendo… încet… ultima frază foarteîncet.(o mîngîie pe tîmpl ă ) Sîntem înconjuraţi de bestii. Descrescendo… descrescendo. Crescendocrescendo.(se uit ă spre u şă ) Doar cu mine dormi bine noaptea. Eu nu dorm… eu nu visez. Arată-mi picioarele(nepoata arat ă picioarele)Capitalul tău! Maică-ta avea cele mai frumoase picioare.Şi tu osă ai dacă exersezi. De dimineaţa pînă seara. Exersat, exersatşi iar exersat.(ciupe şte corzile; scoate un sunet grav, prelung)Auzi? Casals! Arta de a dansa pe sîrmă e un dar de la Dumnezeu.Şi dinţii… ia,arată-i dinţii! (nepoata deschide gura şi arat ă din ţ ii) Frumoşi dinţi! Ce e important e că la treisprezece,faci treisprezece în sus, treisprezece în jos, iar la douăzecişi unu, douăzecişi unu în susşi douăzecişiunu în jos. Făr ă căr ţi, copilă. Şi ţine minte: baletul e altceva. Nu balet!Şi nu pleca urechea la ce spundresorulşi jonglerul, e o neînţelegere. O neînţelegere, înţelegi? Ridică braţele (nepoata ridică bra ţ ele) Sus! Sus!Şi nu te apropia de animale! Biata de maică-ta… Şi apoi saltul… arată mîinile!(nepoataarat ă mîinile)Bine! Nu i-au folosit la nimic sfaturile tatălui ei, respectiv ale mele… Sacîz! Auzi?Sacîz! Mîine, la Augsburg. Într-o zi, s-a dus la animaleşi animalele au atacat-o. Au muşcat-o. A fost



16

vitează… doctorii au reparat-oşi de abia au reparat-o că s-a pr ă buşit. O clipă de teamă, un pas greşit…Ridică braţele.(nepoata ridică bra ţ ele)Sus, sus, sus!(nepoata ridică bra ţ ele sus de trei ori)Făr ă biblioteci la Augsburg.Şi f ăr ă căr ţi! Nimic!( ţ ipă brusc) Şi nu te apropia de animale!

NEPOATA Nu mă apropii de animale…

CARIBALDICe frumos e să dansezi pe sîrmă, acolo sus,(se uit ă sus)f ăr ă să cazi.(brusc, se uit ă în jos) Ţipătulacela… a murit pe loc. Cînd te-ai urcat tu prima dată pe sîrmă, mi-a fost frică. Muream de frică. (oatinge)Tot timpul mi-e frică. (o împinge pe nepoat ă ; nepoata se învîrte în jurul lui)Muzicaşi auzul…capodopereleşi muzica… Adă-mi violoncelul!(nepoata merge la scrin, se întoarce cu magginicello) Nuăsta, copila mea, nu maggini. Ferraracello!(nepoata pune la loc în lad ă maggini, se întoarce cu ferraracello)O dată, în faţa publicului, în manej.(nepoata îi d ă sacîzul, acesta unge arcu şul, îi d ă sacîzul nepoatei, cînt ă două tonuri lungi, joase)În faţa publicului. Poate la toamnă. La Nürenberg.

NEPOATALa Nürenberg.

CARIBALDIDar tăcere deplină! (arat ă cu indexul lipit pe buze)Psssssst! Cvintetul păstr ăvului, în manej… Pentruînceput, dansezi pe sîrmă. Apoi cînţi la violă. Încet. Foarte încet. Crescendo…descrescendo.Perfecţiune. Absolut. Oamenii vin, văd, aud.(scoate un sunet lung, grav)Vin la o reprezentaţie de circşi ascultă Cvintetul păstr ăvului. Dar pînă una alta, pînă să ajungem la Nürenberg, trebuie să repetăm. Să repetăm…. Să repetăm… Schubert. Atîtşi nimic mai mult. Lăsăm la o parte leoparzii, leii, caii… doatu şi Schubert. Lăsăm la o parteşi numărul cu farfurii. Doar Schubertşi cu tine. Atunci nu mai erepetiţie, e concert.(brusc vehement)Dar omulăsta, cu r ănile lui,şi jonglerul, cu perversitatea lui,şicaracterul exasperant al clovnului, oameniiăştia înfior ători…(cercetînd violocelul)O minunăţie, l-amcumpărat la Veneţia din moştenirea maică-tii. M-a costat întreaga ei avere. Uite,(arat ă ) aici e gravatcuvîntul “Ferrara”, sfîntul cuvînt “Ferrara”. De două ori l-am auzit: o dată la Paris, o dată la Londra.Casals…(scoate un ton lung şi jos, întoarce arcu şul)E o diferenţă, auzi? Zilnic te întreb dacă sesizezidiferenţa… o sesizezi?(nepoata aprobă ) Copila mea, o înaltă artă, arta de a auzi. Arta e să asculţi şi să sesizezi diferenţa. Sesizezi diferenţa? (nepoata aprobă ) Adă-mi-l pe celălalt!(îi d ă ferraracello;nepoata merge la lad ă , scoate magginicello, i-l d ă lui Caribaldi; se opre şte în fa ţ a lui Caribaldi;Caribaldi scoate un ton prelung, încet)Auzi diferenţa? Diferenţa asta… Casals! Este imposibil să cînţidupă ora cinci după amiaza la Maggini. Dimineaţa Maggini, seara Ferrara. Sîntem la nord de Alpi,copila mea,(a şteptînd r ă spuns) şi…

NEPOATASîntem la nord de Alpi.

CARIBALDICorect. Sîntem la nord de Alpi. Nu cîntăm la Maggini la nord de Alpi.(brusc sever)repetiţia are loc.Chiar de o fi să-i aduc înşuturi în faţa instrumentelor. Domnul dresor chiar crede că îşi poate permite zde zi cîte o muşcătur ă? Şi clovnul, care se plînge de dureri de rinichi…şi jonglerul, care-mi serveşte dean de zile o boală de nedefinit…? Repetiţia va avea loc! Cine nu repetă, nu ajunge nicăieri. Cine nurepetă, e un nimeni. Trebuie repetat f ăr ă încetare. Făr ă încetare, înţelegi? Făr ă încetare, pe sîrmă, f ăr ă încetare, la violă. Nu trebuie să te opreşti. Nu trebuie să renunţi. Nu trebuie să iei pauză. (scoate un sunet lung, grav)Un instrument pentru dimineaţă. Nu pentru sear ă. (îi d ă magginicello nepoatei; ea îl



17

pune în lad ă , e întoarce cu ferraracello; Caribali scoate un sunet grav, lung)Auzi? Asta e! Da! Asta e(brusc, tare, îndemnînd-o pe nepoat ă ) Cînd spun crescendo, e crescendo. Cînd spun descrescendoatunci descrescendo să fie. Ai priceput? Nimic nu îndreptăţeşte indolenţa. Casals!(ciupe şte o coard ă ) Arta e o artă matematică, copilul meu frumos. Dă-mi mîna!(nepoata îi întinde lui Caribaldi mîna)Dar tremuri…(nepoata se d ă un pas înapoi; Caribaldi ridică arcu şul şi ţ ine isonul; nepoata începe f ă r ă împotrivire exerci ţ iul)einszwei! einszwei! einszwei! einszwei! einszwei! einszwei! einszwei! ein

einszwei! einszwei! einszwei! einszwei! einszwei!(nepoata se opre şte, epuizat ă , mîinile şi capul atîrnînd)Acumţi-e cald, copile.Şi acum, cum ne facem reverenţa? (nepoata face reveren ţă ) Aşa, aşane aplecăm.(cercetează fa ţ a nepoatei)Nu-ţi stă pîneşti faţa, copilul meu. Trebuie să-ţi stă pîneşti faţamîine, la Augsburg.(scoate un sunet grav, prelung)Tonulăsta e complet diferit. Auzi? Sesizezidiferenţa? Ferraracello!(nepoata d ă din cap aprobator)Astrele sînt împietriri…(scoate un sunet lung,încet; intr ă jonglerul, Caribaldi nu-l observă ; jonglerul şi nepoata ascult ă tonul; la sfîr şit) Onenorocire, o cari în spate toată viaţa. Un Caribaldi – un artist. Incredibil.(arat ă cu arcu şul în sus)E ochestiune ceţine de biosfer ă. (îl observă pe jongler)Sau poate de metafizică…. Solid sau lichid…Antinomii polare unite în conceptul de foc.(brusc)Cum merge treaba? Totul trebuie să meargă foarterepede. Mîine laşase vreau să fim în Augsburg. Deja de cum începe reprezentaţia – demontareacortului. Spectatorii r ămîn, cortul nu-i! Mai departe. Mai departe. Cîţi au fost? N-am trecut niciodată prin ceva mai deprimant decît ultima reprezentaţie. Ur ăsc chestia asta: nu văd nimic, simt doar mirosuăsta prost pe care-l degajă publicul. E caraghios să o spun de fiecare dată, dar mirosulăsta de public erespingător. E adevărat că nu văd nimic, dar simt unde sînt. Mă iau după miros:ăsta …pentru Koblenzăstalalt …pentru Berlin,ăstalalt… pentru Nürenberg… Etţetera. Miros unde sînt.(strig ă ) În Augsburg pute cel mai r ău. Scurtaţi numărul cu animale. Scurtaţi numărul cu farfurii. Clovnul să reducă dinglume. Cumpăraţi carne proaspătă în Augsburg. De ar fi aşa simplu cu carnea proaspătă… Mîinedimineaţă, la ora cinci, toată lumea la abator.(că tre nepoat ă ) Şi tu, copilă. Şi leagă-ţi şalulăla. Laabator! Carne proaspătă! (că tre jongler)Făr ă prescurtări în spectacolul pentru copii.Şi clovnul – înspecial. Clovnul, iar şi iar. Făr ă vorbe mari.Şi toate animalele. Toate. E respingător. Toată copilăriamea a fost o teroare.(îi scapă arcu şul, jonglerul şi nepoata se reped să -l ridice; jonglerul i-l înnapoiază lui Caribaldi)Nu trebuie să uităm greutăţile copilăriei. Orice copilărie. (că tre nepoat ă ) atenţie la spate! Cînd te apleci, te apleci uşuratic. Apleacă-te naiv dar conştient!(că tre jongler)Tottimpul spun acelaşi lucru – ceea ce e valabilşi pentru ceilalţi. Eu vă tot spun, iar voi nu vă schimbaţi.Cînd o să pot înceta odată cu dojenile astea? Corpurile – la fel caşi capetele – trebuie să le aveţi permanent sub control. Permanent, sub control.(că tre nepoat ă ) Cum se face reverenţa? (nepoata seridică , se preg ă te şte)Deci?(nepoata face o reveren ţă ) Aşa. Bine.(că tre jongler)Credeţi că s-a înclinatcorect?

JONGLERULS-a înclinat corect, domnule Caribaldi.

CARIBALDICapşi trup. Capeteşi trupuri, permanent sub control. Lipsa gîndului e cel mai respingător lucru.(jonglerul merge spre un tablou, îl aranjează ; Caribaldi, despre tabloul respectiv)Verona, după cumse poate vedea. Sfîntul Zeno. Tatăl meu, pe patul de moarte, în patulăsta săr ăcăcios, în cameraneîncălzită, cu podele de piatr ă, cu giulgi de pînză de in… Totul era morbid… Acolo, podele de piaă,sălăşluia tatăl meu muribund. Unde era mama, nimeni nuştia.Şi a spus atunci tatăl meu muribund:niciodată să nu ajungeţi aşa…(lasă arcu şul în jos; că tre jongler)Alt cui. Trebuie să bateţi alt cui.Altfel, oricît îl îndreptaţi, tot o să atîrne cîş.

JONGLERULAlt cui.



18

CARIBALDIÎncă nu e drept(jonglerul crede că e drept, dar Caribaldi spune)Încă nu e drept. Încă nu… încă nu…încă nu… încă nu… încă nu… tot nu… Acum! Ahh! Nu mai trebuia să-l atingeţi. (jonglerul îl aranjează din nou)Nu. Nu. Nu. Aşa! Acum!(jonglerul se d ă înapoi, prive şte tabloul; nepoata s-a pustaman între Caribali şi tablou; Caribaldi o alung ă cu arcu şul)La o parte, măi, la o parte. Aşa. Acum e

drept.(că tre jongler)Nu trebuia să-l mai atingeţi. Pe mine nu mă irită. Pe dumneavoastr ă vă irită.Dumneavoastr ă suferiţi de asta, nu eu. Oglinzi lucitoare. Ghetele bine lustruite.(jonglerul, Caribaldi şinepoata privesc ghetele bine lustruite ale jonglerului)Din cîteştiu, aveţi tot timpul o cîrpiţă pentru pantofi în buzunar. În buzunarul drept de la pantaloni. În cel drept o cîrpiţă pentru pantofi, în cel stîng batistă. Cîrpiţă pentru pantofi – batistă. Cîrpiţă pentru pantofi – batistă. (că tre jongler, poruncitor)Iaar ătaţi-ne! Ar ătaţi-ne!(îl îndeamnă , cu arcu şul, să - şi sucească buzunarele)Ia, r ăsuciţi-vă buzunarele.R ăsuciţi-le!(jonglerul î şi r ă suce şte buzunarele, dar are cîrpa în buzunarul stîng şi batista în cel drept) Vedeţi? Nu în buzunarul stîng vă ţineţi batista, ci în cel drept. Puteţi să le puneţi la loc.(jonglerul punebatista şi cîrpi ţ a la loc, de data asta însă invers)Scamatorie! Scamatorie!(că tre nepoat ă ) Un omordonat are în buzunarul drept o cîrpiţă de pantofişi în buzunarul stîng o batistă. Şi nu încurcă buzunarele.Şi are o batistă albă, curată. (că tre jongler)Cîte batiste curate aveţi, vă întreb?(că trenepoat ă ) Îşi spală singur batistele. E neînsurat,şi le spală singur, într-un lavoar special menit acesteiîndeletniciri. Că doar nu o să-şi spele în acelaşi lavoar în care spală batistele, cîrpiţele de pantofi. Că şiastea trebuie spălate din cînd în cînd.(că tre jongler)Odată, la Ierlohn, aţi str ănutat în cîrpiţa de pantofi.Şi v-aţi şters nasul cu cîrpiţa de pantofi. Vă mai amintiţi gripa aceea care v-aţinut aşa mult?(penepoat ă o apucă rîsul; Caribaldi, mali ţ ios)În Iserlohn. Iar în Marburg(privind-o pe nepoat ă ) în faţa publicului.(intr ă dresorul, toate privirile a ţ intite asupra lui; se opre şte în cadrul u şii; Caribaldi, că tredresor, ţ ipînd)Carne proaspătă. Mîine la Augsburg, carne proaspătă. (că tre sine şi că tre nepoat ă ) Ceom respingător. (dresorul merge la pian, ia o ridiche mare şi vrea să plece; intr ă clovnul; nepoata seuit ă la clovn; Caribali ascult ă atent cutia de rezonan ţă a violoncelului, trage trei acorduri înainte şiînapoi; clovnul îi face semn nepoatei să vină spre el, nepoata se apropie, clovnul îi şopte şte ceva şiarat ă spre scrin. Nepoata merge la scrin, scoate sacîzul, se îndreapt ă spre Caribaldi; Caribaldi nu aremarcat-o penrtru început, scoate un sunet grav, prelung se opre şte şi-i ia sacîzul şi unge arcu şul. Brusc că tre clovn)Ţi-ai f ăcut glumele?(clovnul încuviin ţ ează din cap; că tre nepoat ă ) Cum se facereverenţa? (nepoata se înclină )

-cortina-



19

SCENA A TREIA

To ţ i, în afara dresorului, în fotolii, acordînd instrumentele; ung arcu şurile cu sacîz

CARIBALDI(că tre nepoat ă ) Cînd spun crescendo, e crescendo. Cînd spun descrescendo, atunci descrescendoă fie.

În artă, în aceste piese de artă, n-ai voie să greşeşti. (că tre jongler)Acest deznodămînt – de atransforma, într-o clipă, nerozia în genialitate – trebuie să vină de la sine. Dacă un corp, în întregul lui,intr ă într-o relaţie, atunci toate păr ţile acelui corp intr ă, de asemenea, într-o relaţie. Din sutele de mii ddirecţii pe care puteam să le urmez, n-am ales-o decît pe una singur ă; dar nu pe cea bună – a fost sortită eşecului. Directorul a fost tot timpul un eşec. Încercările pe care le-am f ăcut – eşecuri. Posibilităţile pecare le-am avut, s-au dus pe ama sîmbetei, pentru că un om ca mine trebuie să-şi mănînce zilelesupraveghiîndu-i pe alţii. Un om ca mine nu-şi poate permite să-i lase pe ceilalţi din jurul său să sedezvolte. Pe de altă parte, un om ca mine se cunoaşte pe sine mai puţin.Această repetiţie zilnică a cvintetului nu-i o marotă. (că tre nepoat ă ) Să cînţi la vioar ă în acelaşi fel cumdansezi pe sîrmă. (că tre jongler) Trebuie să fiţi una cu vioara.(că tre contrabasist)Contrabasul enenorocirea ta. Tot timpul, contrabasul te nenoroceşte. Tot timpul aceste ezitări, aceste falsări, acestefasoane…(că tre nepoat ă ) nu uita de mi… În Augsburg, e un negustor de instrumente muzicale adement… De fiecare dată, dresorul sabotează cvintetul(strig ă ) Sabotaj! Sabotaj!

JONGLERULDresorul a zis că-l ustur ă rana.

CARIBALDIÎl ustur ă rana… Dar ăsta e un cvintet, nu un cvartet! Pentru că îl ustur ă r ănile de pe corp, se îmbată. Eşi normal să nu se descurce la pian.(scoate un sunet grav, prelung; jonglerul scoate un sunet la vioaă ;nepoata ciupe şte viola, clovnul ciupe şte contrabasul)Casals!(scoate un sunet grav, prelung)Casals!(că tre jongler)Sesizaţi diferenţa? (scoate un sunet grav, prelung)Casals!(brusc, poruncitor)Tonul, vă rog!(cu to ţ ii scot un sunet lung din instrumente)Acum ar trebui să reuşim ceea ce n-am reuşit de mult.Dar dresorul strică totul.(î şi aranjează partitura pe portativ)Ridichi! Peste tot duhneşte a ridichi!(jonglerul sufl ă praful de pe partitur ă ) Lipsa de consideraţie este un dat al artei. Dar mediul nu estedecît prostie, boală, neînţelegere. Cînt la violoncel de zeci de ani împotriva voinţei acestor tîmpiţi. Şinu văd să se sfîr şească. (ciupe şte corzile)Perfecţiune. Societatea îi respinge pe cei care o resping.(că tre nepoat ă ) Trebuie să cînţi la violă la fel de bine cum dansezi pe sîrmă. Două corzi mi, înAugsburg…(că tre jongler)De o viaţă, dragă domnule jongler, de o viaţă, împotriva societăţii. Şidumneavoastr ă, tot de o viaţă, jonglaţi cu farfuriile împotriva societăţii. Nu vă mai liniştiţi odată…(că tre clovn)Melancolicule!(clovnul mi şcă de trei ori de colo-colo arcu şul la contrabas)Cuarcuşurile, cu arcuşurile viorii, ale contrabasului, ale violoncelului – împotriva tuturor! Capul nuşi maigăseşte liniştea din cauza artei. Dacă şi-o găseşte, moare. Să te repezi spre moarte cu arcuşul în mînă…(scoate un sunet lung, grav; peste dresor, că tre clovn)Cum îţi aruncă bucăţile de cîrnatşi ridiche.(scoate un ton lung şi grav la violoncel; nepoata se scobe şte în nas; Caribaldi o observă ; că tre jongler)Nu aţi reuşit să o desobişnuiţi pe nepoată-mea să se scobească în nas. Nici nu se aşează bine pefotoliu, începe să se scobească în nas. Asta e nesimţire, copilă, chiar şi cînd cînţi, te scobeşti în nas.Este respingător să te scobeşti în nas în timpul cvintetului.(că tre jongler)Sau acest obicei îngrozitor ofi vreun andante al tusei… Ar trebui să luaţi mai mult malţ. Cantitativ, mai mult malţ. Şi dacă chiar faceţi exerciţiile de respiraţie pe care vi le-am recomandat… La oraşase dimineaţa, la Augsburg sauaiurea, o or ă, chiar şi numai o jumătate de or ă, la aer proaspăt. Nu uitaţi de crescendo. Îngustarea asta bronşiilor atinse de boală… Se lărgesc. Vă însănătoşiţi cît ai zice peşte. Dar nu ascultaţi ce vă spun.Tocmai de aceea, aveţi greutăţi cu cea de a optsprezecea farfurie. Nu vă iese pentru că aveţi probleme



20

cu respiraţia. Probleme respiratorii.(că tre to ţ i) Cu toţii aveţi probleme respiratorii. Nu funcţionează respiraţia, asta e. Dacă ar funcţiona respiraţia, ar funcţionaşi înalta artă. Pentru un artist, pentru unartist practicant – şi cu atît mai mult pentru un actor, pentru un artist actor practicant versat, conrespiraţiei este cel mai important.(că tre jongler, direct)Limba dumneavoastr ă este formată din celemai scurte fraze, în timp ce imaginii dumneavoastr ă îi corespund în general fraze lungi. Vorbiţi pocit,totul e pocit.Ăsta e un semn că nu stă pîniţi respiraţia. E o ruşine pentru artist.(că tre to ţ i) Toată viaţa

m-am ocupat să elimin tulbur ările care corup organismul.(la comanda – mut ă – a lui Caribaldi, scot cu to ţ ii un sunet la instrumente)Acum! Bine. Dar pianul iar ne-a lăsat baltă. (jonglerul tu şe şte)Nici nuapucăm bine să cîntăm cîteva ritmuri, că vă apucă tusea.(clovnului îi cade basca de pe cap)…sauclovnului îi cade basca de pe cap. În continu îi alunecă basca de pe cap.(că tre clovn)N-aişi tu oşapcă care să nu-ţi cadă de pe cap? Cînd te uiţi la el, în continuu îi alunecă basca…(nepoata rîde; Caribaldică tre jongler)De asta rîde…(zbiar ă la nepoat ă ) Ce faci, rîzi?(că tre jongler)Mă exaperează rîsulăstaal nepoată-mii cînd îi cade clovnului basca de pe cap… Dacă e prea strîmtă, îi cade; dacă e prea largă,îi cade; atunci nu mai vede nimicşi gata – falsează. Imediat, falsează. Falsează şi ştiu că i-a căzut basca.(că tre jongler)Oare nu există vreo metodă să nu-i mai alunece basca? Să i-o înşurubezi în cap.Dar de, nu se poate înşuruba…(clovnului îi alunecă basca, nepoata rîde)Cade basca!(clovnul î şi potrive şte basca la loc, nepoata rîde)Îi cade bascaşi nepoată-mea rîde. Cade basca – nepoată-mearîde.

JONGLERULMai întîi cade basca.

CARIBALDIApoi nepoată-mea rîde.(clovnul izbucne şte în rîs)Clovnul nu are de ce să rîdă. Nu are de ce să rîdă.

CLOVNUL Nu are de ce să rîdă… Nu are de ce să rîdă….

JONGLERUL(cu arcu şul îndreptat spre clovn)Clovnul nu are de ce să rîdă. Nu are de ce să rîdă.

CARIBALDI Nu, n-are de ce.(că tre nepoat ă ) Rîsulăsta nu-ţi stă în fire. Patru zile supă de cartofişi-ţi trece rîsul.(scoate un ton la violoncel, apoi)Sau iar mă apucă durerea asta reumantică cumplită cu care m-am pricopsit la Stilfser-Joch… vă amintiţi de Stilfser-Joch, nu?

JONGLERULLa Stilfser-Joch…

NEPOATAşi CLOVNUL,împreună La Stilfser-Joch…

CARIBALDIUn curent, doar un curent de aer…

CLOVNULUn curent de aer…(îi cade basca, şi-o aranjează imediat la loc)



21

CARIBALDI( ţ ipă la clovn)un curent de aer…(că tre jongler)Această durere teribilă de spate… dar nu-mi pierdcontrolul, nu-mi permit să mă doar ă în timp ce cînt.(scoate un sunet grav, prelung)Scade temperatura(că tre jongler)Auziţi… scade temperatura. Îmi dau seama după cum sună violoncelul că scadetemperatura. Mîine, Augsburg.(că tre nepoat ă ) Nu uita mîine, la Augsburg, e sticla încălzitoare.(scoate un sunet grav la violoncel)E frig la Augsburg.

JONGLERUL Nu poate exista o bucurie mai mare decît să-ţi învingi durerea cu cvintetul.(nepoata î şi reprimă oizbucnire în rîs, clovnului îi cade basca; că tre Caribali)N-ar mai fi clovn dacă din cînd în cînd, basca…

CARIBALDIE o neruşinare să-i cadă basca din cap.

JONGLERULO mişcare anume a capuluişi îi cade basca.

CARIBALDI(arat ă cu arcu şul spre capul clovnului) Şi cade basca… cade basca…(clovnul ţ ine cu ambele mîini debască , nepoata şi jonglerul rîd în hohote)E o neruşinare. E o neruşinare.

JONGLERULO situaţie penibilă.

CARIBALDIO neruşinare.

JONGLERULO obr ăznicie.

CARIBALDI(că tre jongler)Rîd ca să rîdă, nu rîd aşa, de ce văd. Rîd ca să rîdă, de fiecare dată cînd se întîmplă acesteveniment dezgustător. (jonglerul rîde acum tare şi dezinhibat, de unul singur)Nimic nu e mai abjectdecît rîsul f ăr ă motiv al unui om inteligent.(clovnului îi cade basca, şi-o pune imediat la loc; to ţ i, înafar ă de Caribaldi, rîd zgomotos, dar se opresc imediat; Caribaldi vrea să e ridice, se opre şte bruscdin cauza durerii de spate, se a şează )

JONGLERUL Nu aveţi voie să faceţi mişcări bruşte, doar ştiţi asta…

CARIBALDIMîine la Augsburg…(se apucă de spate)Mîine la Augsburg… Toată viaţa mea e un chin, toateînchipuirile mele au fost nimicite…Şi nu ajunge! Te maişi educă (se uit ă la jongler)te maişidezavuează (se uit ă la clovn)decăzut(se uit ă la nepoat ă ) te iau peste picior (se uit ă la clovn) Înnebunesc cînd te văd cumţii basca aia cu amîndouă mîinile!(clovnul ia mîinile de pe cap, basca îicade; Caribaldi exclamă ) Un coşmar! Un coşmar!(clovnul pune basca pe cap; Caribaldi se uit ă laceas)Într-o zi o să-l omor pe nepotul meu. Nepotulăsta…(scoate un sunet lung, ciupe şte o coard ă ) Ştie că îl aşteptăm, dar nu vine. E triumful lui.(scoate şapte tonuri puternice)E triumful lui(scoate un



22

sunet scurt, grav, termină ) Casals! Trebuie să fim atenţ la oscilaţiile de temperatur ă. (că tre nepoat ă ) Trebuie să punem mare preţ pe oscilaţiile e temperatur ă. (că tre jongler)Este un cvintet, nu un cvartet Nu se cheamă cvartetul păstr ăvlui, ci cvintetul păstr ăvului. A-i accepta fasoanele(peste dresor)înseamnă a-i întărîtaşi pe ceilalţi. (ciupe şte la violoncel)Omulăste e toată ziua pe drumuri, haleşte, bea…(exclamă ) Un secesionist! Destul am înghiţit de la el!(îi face semn clovnului să se apropie,acesta vine; îi cercetează şapca; că tre jongler)Poate e doar o chestiune de material.(îl ciocă ne şte în

cap) Ce stof ă e asta?CLOVNULMătase, mătase e.

CARIBALDI(că tre jongler)Mătase e. E mătase.(exclamă ) Mătase. Mătase. Nu trebuie să fie mătase. Nu e nevoie dmătase. In. In. In scrobit.(jonglerul d ă din umeri; Caribaldi că tre nepoat ă ) Nu trebuie să fie mătase. Inscrobit trebuie să fie!

NEPOATAIn scrobit…

CARIBALDIDă încoa’! Arată! Dă’ încoa!(clovnul îi d ă şapca, Caribaldi o cercetează ) Mătase. Mătase!Şapca astae mult prea înfoiată. E mult prea înfoiată. In. In. In scrobit trebuie. Cred că o şapcă de in, de in scrobit,ţi-ar ta pe cap.(îl apucă pe clovn de cap)Îţi stă pe capulăsta, îţi r ămîne pe cap dacă e de in scrobit.(îid ă clovnului şapca înapoi; clovnul şi-o pune la loc pe cap)O şapcă de in, evident.(clovnul sedepă rtează mergînd cu spatele)O şapcă de in, de in scrobit.(clovnul se a şează ) Mîine la Augsburg, laAugsburg, mîine, in scrobit.(că tre nepoat ă ) Şapca scrobită, mîine, la Augsburg, copilă. La Augsburg.(clovnul î şi pierde şapca, Caribaldi ţ ipă ) Puneşapca! Puneşapca!(clovnul pune şapca; Caribaldi,că tre jongler)O nebunie! O marotă! Mă bagă în boală!

JONGLERUL(repet ă ) Vă bagă în boală…

CARIBALDIMă bagă în boală! (se apucă de spate)Totul este împotriva repetiţiei, împotriva mea.(exclamă ) Toţisînteţi împotriva mea. Ar trebui să vă dau dracului pe toţi! (se ia de şolduri)Cu cît mergem mai sprenord, cu atît mai r ău mă doare.(că tre jongler)Oare or avea în Augsburg vreun doctor, un specialistreumatism, or aveaăştia aşa ceva în fundătura aia îngrozitoare, în cloaca aia?(că tre nepoat ă ) Trebuieneapărat să mă freci astăzi cu alifie,ştii, aşa, frumos, de jos în sus, încet, de jos în sus.Şi scutur ă alifiaînainte, pricepi?

JONGLERUL(că tre nepoat ă ) Alifia pentru dureri de spate trebuie bine scuturată.

CARIBALDIScuturată, bine scuturată, înţelegi?

JONGLERUL(că tre Caribaldi)Alifia pentru reumatism trebuie bine scuturată.



23

CARIBALDI(că tre jongler)Sau mai bine să-l las pe nepotul meu să mă frece… podul palmei lui imense îmi face bine.(că tre nepoat ă ) Mîinile tale înt ca nişte oscioare de găină! Mai bine lasă. (că tre jongler)Podul palmelor uriaşe ale nepotului meu…(clovnul scoate acuma mai multe sunete lungi şi grave lacontrabas; Caribaldi că tre jongler)Pentru frecat, e bun nepotul meu, altfel nu e bun de nimic.(nepoata scoate, în acela şi timp cu clovnul, mai multe tonuri; Caribaldi că tre jongler)Podul cărnos al

palmelor acestui om oropsit, care are obiceiul e a mînca ridichi uriaşe la pian, la pianul deschis…(jonglerul cînt ă cîteva tonuri la vioar ă , în timp ce ceilal ţ i încă nu au terminat de cîntat; Caribaldi,brusc)Nu pot să suport pianulăsta dezacordatşi putoarea asta îngrozitoare de ridiche…(încetează to ţ i să cînte)Corzi! Corzi!(exclamă ) Oare or aveaăştia în Augsburg vreun acordor pentru pian? Să-l aşezi pe omulăsta f ăr ă ureche muzicală la pian aşa, pentru că e obligat…(că tre jongler)Să foloseşti pianulca masă de birt, ca mobilă pentru mîncare, pentru îngurgitarea continuă a ridichiilor…(scoate un sunet grav, lung; că tre jngler) Şi experimentatorul este un geniu. E o obişnuinţă ameninţătoare.(scoate un sunet lung, grav)Tot timpul acest miros exasperant, îngrozitor de ridiche. Totul miroase a ridich

JONGLERULA ridiche…

CLOVNULşi NEPOATAA ridiche…

CARIBALDI(scoate un sunet grav)E un animal, e un animal din flori, dacă e să vorbim de relaţii de familie. Eşiăsta un indiciu. L-am crescut. L-am scos de la penitenciar şi l-am crescut.(că tre jongler)Primul lucrula care se gîndeşte e să-şi facă rost de ridichi.

JONGLERULCantităţile astea de ridichi pe care le îngurgitează…

CARIBALDIRidiche!(clovnul şi nepoata se apucă iar de cîntat)Ridiche cu bere. Sodomie! Sodomie!(că tre jongler)Ridiche cu bere. Sodomie!(scoate un sunet lung, grav la violoncel pe fondul acordurilor celorlal ţ i) Sodomie! Sodomie!(brusc, ciupind corzile, exclamă ) Chiar trebuie să acceptăm ca omulăsta să ne saboteze zi de zi repetiţiile?(clovnului îi cade basca de pe cap)Ideea e nebunia.(clovnul î şi pune şapca la loc, şi-o ţ ine cu ambele mîini, contrabaul între picioare; nepoata se holbează la jongler) Ce staişi te holbezi aşa? (că tre jongler)Copilul e fascinat de personalitatea dumneavoastr ă. Asta edăunător pentru arta ei.(că tre nepoat ă ) Să te holbezi aşa la jongler şi să laşi tot restul baltă… să uiţi dedisciplina pe sîrmă, dar să te holbezi la jongler… violaciuciu, da’ te holbezi la jongler… nu rezol problema la matematică, uiţi să coşi nasturii la pantaloni… un copil r ău. Mîine la Augsburg o să-ţicumpăr toată literatura de groază şi la cît o să ai de învăţat pe de rost, n-o să mai ai timp de jongler.(că tre jongler)Iar domnul jongler nu are nici un drept să se folosească de prostiaşi naivitatea nepoateimele.(clovnului îi cade basca; Caribaldi, peste clovn, că tre jongler)Ar trebui să-i coasem o sfoar ă laşapcă şi să i-o legăm sub bărbie. Aşa n-o să-i mai cadă.

JONGLERULDar, domnule Caribaldi, tocmai asta îi face pe oameni să rîdă, şapca care îi cade…(clovnul rîde,nepoata se ia după el)



24

CARIBALDIAsta e, bineînţeles, asta e.(scoate un sunet; jonglerul tu şe şte; Caribaldi că tre jonler)Malţ, auziţi?Malţ. (jonglerul tu şe şte)Mîine, la Augsburg.

JONGLERUL(că tre Caribaldi)E posibil un compromis.

CARIBALDIUn compromis? Un compromis?

JONGLERULCe compromis?(clovnul scoate un sunet la contrabas, nepoata scoate un ton la viol ă , clovnul şinepoata scot mai multe tonuri)E simplu!

CARIBALDISimplu?

JONGLERULÎn manej, dacă areşnur…

CARIBALDIDacă areşnur…

JONGLERULDacă chiar are unşnur cusut…

CARIBALDIDacă areşnur cusut…

JONGLERULDacă chiar areşnur cusut, nu are voie să şi-l lege.

CARIBALDIŞi astfel,şapca(arat ă că derea) va cădea.

JONGLERULCorect. Va cădea.

CLOVNULVa cădea?

CARIBALDIVa cădea.

JONGLERULVa cădea.

CLOVNULVa cădea.



25

JONGLERULDar în prezenţa dumneavoastr ă, domnule Caribaldi, va aveaşnurul legat, înnodat.

CARIBALDIÎnnodat?

JONGLERUL(arat ă cum se trage foara, cum se leag ă ) Legat. Înnodat, vedeţi?

CARIBALDIÎnnodat.

CLOVNULÎnnodat?(nepoata pufne şte în rîs)

JONGLERULCînd evoluează, nu areşapca legată, cînd nu evoluează, cînd evoluează în faţa dumneavoastr ă, o arelegată.

CARIBALDI Nu o are legată.

JONGLERULO are legată.

CARIBALDI Nu o are legată.

JONGLERULO are legată. O are legată.

CARIBALDILegată.

JONGLERUL Nu o are legată tocmai ca să-i cadă.

CARIBALDICa să-i cadă…

CLOVNULSă-i cadă…(nepoata rîde; clovnului îi cade basca din cap, şi-o pune imediat la loc; nepoatata rîdemai tare)

CARIBALDI(că tre clovn)Evident, cînd evoluezi, nu aişapca legată, iar cînd nu evoluezi, o ai legată. (că tre jongler) O are legată cînd cîntăm cvintetul.(că tre clovn)Pe toată durata repetiţiei, o ai legată!



26

JONGLERUL(că tre Caribaldi)Vedeţi? E simplu! Cînd evolueaază, nu o are legată, ca să-i poată cădea. Cînd nuevoluează, are legată.

CARIBALDI(că tre jongler, brusc)Nu pot să suport cînd îi cade basca de pe cap.(că tre clovn)Cînd nu evoluezi,ţi-o

legi!JONGLERUL(se bag ă în vorbă ) Nu ţi-o legi ca să cadă.

CARIBALDICa să cadă, ţi-o legi.

JONGLERUL Nuţi-o legi

CARIBALDI Nuţi-o legi, evident.Ţi-o legi doar cînd nu evoluezi.(că tre clovn)Mîine, la Augsburg, unşnur.

JONGLERULMai bine sfoar ă.

CARIBALDIMai bine sfoar ă. Şi leagă-l strîns, strînge-l bine sub bărbie.(arat ă cum să şi-l lege ca să nu-i mai cad ă şapca) Aşa, aşa, vezi? Strîns.

JONGLERULStrîns, foarte strîns.

CARIBALDIStrîns strîns.

JONGLERULStrîns.

CARIBALDICa să nu cumva să-ţi cadă şapca.

JONGLERULPe urmă nu mai rîde nimeni. Toată apariţia lui e în aşa fel construită ca să-i cadă basca.

CARIBALDI(că tre clovn)Ca să-ţi cadă tot timpul basca, pe asta se bazează.

JONGLERULŞi pe faptul că el însuşi se pr ăvăleşte tot timpul la podea.



27

CARIBALDISe pr ăvăleşte, tot timpul se pr ăvăleşte.

JONGLERULE invenţia dumneavoastr ă proprie să-i cadă basca de pe capşi să se pr ăvălească pe podea.

CARIBALDISă se pr ăvălească, să-i cadă basca, să se pr ăvălească basca…

JONGLERULBa îi cade basca, ba se pr ăvăleşte. E invenţia dumneavoastr ă, domnule Caribaldi.(nepoata scoate un sunwet lung la viol ă )

CARIBALDIE ideea mea.

JONGLERULDoar că e important ca basca…

CARIBALDICa basca…

JONGLERUL…să-i cadă de pe cap la momentul potrivit.

CARIBALDI(furios, ţ ipă la clovn)E important, ai auzit?(clovnului îi cade basca, şi-o pune imediat pe cap şi şi-o ţ ine cu ambele mîini; Caribaldi, cu arcu şul ridicat în aer)E important. Important.

JONGLERULImportant

CARIBALDIFoarte important.

CLOVNULImportant.

CARIBALDI(acult ă violoncelul, scoate un sunet lung, încet)Casals nu s-a mai întor niciodată în Spania.(că tre jongler)Niciodată, înţelegeţi? Niciodată. (scoate un sunet lung, încet; că tre nepoat ă ) Şi tu?Ţi-aiacordat instrumentul? E acordat? Tocmai pentru că n-ai ureche muzicală… (nepoata ia la rînd toatecorzile violei; Caribaldi că tre clovn) Şi tu? Ce te tot foieşti aşa şi nu-ţi acordezi instrumentul?( ţ ipă lato ţ i) Cacofonie. Viola1 Viola da braccio.(încearcă să acordeze viola)

JONGLERULE de la ramă…



mai puternic, clapele cu mîna bandajat ă ; în fine, se aruncă cu umă rul pe pian; nepoata scoate cîteva sunete la viol ă ; clovnul ciupe şte contrabasul)

JONGLERULFăr ă îndoială, o obr ăznicie. O obr ăznicie, f ăr ă îndoială. (dresorul izbe şte cu ambele mîini pianul,clovnului îi cade basca de pe cap; nepoata cînt ă două tonuri la viol ă )

CARIBALDICopilul nu înţelege ce se cîntă aici.(că tre dresor)Vedeţi, nepoată-mea!

JONGLERULUn copil cuminte.(dresorul izbe şte iar clapele, jonglerul exclamă ) O scenă exasperantă, domnuleCaribaldi.

CARIBALDIO scenă exasperantă.

JONGLERULAsta e situaţiunea…

CARIBALDIDegeaba. Iar totul degeaba.(ca şi cum ar fi extenuat, scoate un sunet lung la violoncel; nepoata îl acompaniază la viol ă ; Caribaldi, brusc, că tre dresor)Afar ă! Afar ă! Trebuie să iasă afar ă! ( şi mai tare) Afar ă cu animalul!(jonglerul se ridică ) Pleacă! Pleacă! Afar ă cu omulăsta. Afar ă cu animalulăsta!(dresorului îi cade capul pe taste, bra ţ ele îi alunecă ; Caribaldi zbiar ă ) Ieşi! Ieşi! Ieşi! (vrea să seridice, nu poate, se a şează din nou; nepata ciupe şte viola)Afar ă cu animalul! Afar ă cu animalul!

JONGLERUL(face un pas în spate)Sigur, domnule Caribaldi.(că tre dresor, pe care îl ia de pă r; se întoarce după clovn; clovnului îi cade basca, şi-o pune imediat la loc; se ridică , împreună cu jonglerul îl ridică pedresorul beat)Nu se maiţine pe picioare, domnule Caribaldi.

CARIBALDI(după o pauză ) Afar ă! Afar ă cu el!

JONGLERULViaţa înseamnă a ucide întrebările.

CARIBALDI(respins de dresor, de to ţ i) Afar ă! Afar ă! (nepoatei îi cade viola; jonglerul şi clovnul se apropie cudresoruli; Caribaldi, după pauză , că tre nepoat ă ) Vezi? Auzi? Vezi?(Nepoata iese disperat ă dar f ă r ă grai după ceilal ţ i. Caribaldi se ridică încet, sprijină violoncelul de perete, începe să strîng ă la perete şila col ţ uri portative, instrumente, fotolii – brusc, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai smucit; ă ce strînge totul, se pr ă bu şe şte în fotoliu, î şi lasă capul pe spate, spune)Mîine, Augsburg(deschideradioul. Cvintetul P ă str ă vului. Cinci ritmuri.)

fî i

28613581 Thomas Bernhard Puterea Obisnuintei

Documents

Transcript of 28613581 Thomas Bernhard Puterea Obisnuintei