27438190 Mircea Eliade Tinerete Fara Tinerete

7/30/2019 27438190 Mircea Eliade Tinerete Fara Tinerete

1/57

Tinere fara tinerete

Mircea Eliade

De-abia cnd auzi clopotul Mitropoliei si aminti ca e noaptea de nviere. Sideodata i se paru nefireasca ploaia care l ntmpinase de cum iesise din gara si

care ameninta sa devina torentiala. nainta grabit, sub umbrela, adus din umeri,cu privirile plecate, cautnd sa evite suvoaiele. Fara sa-si dea seama, ncepu saalerge, apropiindu-si umbrela de piept, ca o pavaza. Dar dupa vreo douazeci demetri zari aprinzndu-se semnalul rosu si trebui sa se opreasca. Astepta nervos,saltnd, naltndu-se n vrful pantofilor, schimbndu-si mereu locul, privindconsternat baltoacele care, la ctiva pasi n fata lui, acopereau n buna partebulevardul. Ochiul rosu se stinse, si n clipa urmatoare l orbi, zguduindu-l,explozia luminii albe, incandescente. Parca ar fi fost aspirat de un ciclon fierbinteizbucnit, n chip nenteles, chiar n crestetul capului. "A trasnit pe aproape", sispuse clipind cu greu ca sa-si dezlipeasca pleoapele. Nu ntelegea de ce strngecu atta putere mnerul umbrelei. Ploaia l lovea salbatecita, din toate partile

deodata, si totusi nu simtea nimic. Atunci auzi din nou clopotul Mitropoliei, sitoate celelalte clopote, si, foarte aproape de el, un altul, zbatndu-se singuratec,deznadajduit. "M-am speriat" si spuse, si ncepu sa tremure. E din cauza apei,

ntelese cteva clipe n urma, dndu-si seama ca zace ntins n baltoaca dinmarginea trotuarului. "M-a luat cu frig..."- Am vazut cnd l-a lovit trasnetul, auzi aceeasi voce gfita de barbat speriat.Nu stiu daca mai traieste. Ma uitam ntr-acolo, ca era chiar sub semafor, si l-amvazut cum s-a aprins de sus pna jos, cum i s-au aprins, n aceeasi clipa,umbrela, si palaria, si hainele. Daca n-ar fi fost ploaia, ar fi ars ca o torta... Nustiu daca mai traieste.- Si chiar daca mai traieste, ce-o sa facem cu el? Era o voce departata, obosita,

si, i se parea, amara.- Cine stie ce pacate o fi avnd, sa-l trasneasca Dumnezeu chiar n noaptea denviere, si chiar n spatele bisericii... Sa vedem ce-o spune internul de serviciu,adauga dupa o pauza.I se parea curios ca nu simte nimic, ca, de fapt, nu-si mai simtea trupul. Stia, dinconvorbirile celor de lnga el, ca fusese transportat. Dar cum l transportasera?

n brate, pe o targa, ntr-un carucior?- Nu cred ca are vreo sansa, auzi, trziu, o alta voce, tot att de departata. Nu i-aramas un singur centimetru de piele neatins. Nu nteleg cum mai traieste. Normalar fi fost...Evident, asta stie toata lumea; daca ai pierdut mai mult de 50% din epiderma, te

asfixiezi... Dar si dadu repede seama ca e ridicol, si umilitor, sa raspunda, ngnd, celor care se agitau n jurul lui. I-ar fi placut sa nu-i mai auda, asa cum, cupleoapele strnse, nu-i vedea. Si n aceeasi clipa se trezi foarte departe, fericit,asa cum fusese atunci.- Si apoi, ce s-a mai ntmplat, l ntreba n gluma zmbind. Ce alta tragedie?- N-am spus ca e o tragedie dar, ntr-un anumit fel, asta era: sa te pasionezestiintele, sa nu ai dect o dorinta: sa-ti dedici viata stiintei...- La ce stiinta faci aluzie, l ntrerupse, la matematica sau la limba chineza?...


2/57

- La amndoua si la toate celelalte pe care le descopeream pe rnd si mandragosteam de ele pe masura ce le descopeream...i puse mna pe brat, ca sa nu se supere ca-l ntrerupe din nou:- Matematica, nteleg, pentru ca daca n-ai vocatie, ar fi inutil sa mai starui. Darchineza?...

Nu stia de ce izbucnise n rs. Probabil ca l amuzase felul cum pronuntase: darchineza?- Credeam ca ti-am spus. Acum doi ani, toamna, cnd am fost la Paris, m-amdus la o lectie a lui Chavannes. L-am vazut, dupa curs, n biroul lui; m-a ntrebatde ct timp studiez chineza, si ce alte limbi orientale mai cunosc. Inutil sa-tirezum toata conversatia. Am nteles doar un singur lucru: ca daca nu voi stapni

n ctiva ani - auzi, n ctiva ani! - pe lnga chineza, sanscrita, tibetana sijaponeza, nu voi ajunge niciodata un mare orientalist!...- Bine, dar dumneata trebuia sa-i raspunzi ca vrei sa studiezi numai limbachineza...- Asa i-am spus, dar nu l-am convins. Pentru ca, chiar n acest caz, tot trebuia sa

nvat japoneza si o seama de limbi si dialecte sud-asiatice... dar nu asta a fostimportant, ci altceva. Cnd i-am spus ca studiez chineza de cinci luni, s-andreptat spre tabla si a scris vreo douazeci de caractere, apoi mi-a cerut sa lepronunt, unul cte unul, si apoi sa traduc pasajul. Le-am pronuntat cum m-ampriceput, si am tradus ceva, dar nu tot. A zmbit amabil: "Nu e rau, mi-a spus.Dar daca dupa cinci luni... Cte ore pe zi?" "Cel putin sase ore", i-am raspuns."Atunci, limba chineza nu e pentru dumneata. Probabil ca nu ai memoria vizualanecesara... Domnul meu, a adaugat cu un zmbet ambiguu, afectuos si ironic nacelasi timp, domnul meu, ca sa stapnesti limba chineza, ti trebuie o memoriede mandarin, o memorie fotografica. Daca n-o ai, vei fi obligat sa faci un efort detrei, patru ori mai mare. Nu cred ca merita..."- Deci, n fond, e vorba de memorie...- De o memorie fotografica, repeta cu gravitate, subliniind cuvintele.

Auzise de mai multe ori usa deschizndu-se si nchizndu-se, si alte zgomote, sicteva voci straine.- Sa vedem ce-o sa spuna profesorul. Daca ma ntrebati pe mine, eu vamarturisesc cinstit...

Acelasi lucru, mereu acelasi lucru! Dar i placea vocea: era, fara ndoiala, unmedic tnar, dezghetat, pasionat de meseria lui, generos.- ...Pielea i-a fost arsa suta la suta, si totusi supravietuieste de douasprezeceore, si pe ct ne putem da seama, nu sufera... I-ai facut vreo injectie?- Una, azi-dimineata. Mi se parea ca geme. Dar poate ca gemea prin somn...- Se stie ceva despre el? S-a gasit ceva lnga el?- Doar mnerul umbrelei, restul fusese carbonizat. Curios, tocmai mnerul, unmner de lemn... Hainele se facusera cenusa; ce nu spalase ploaia, s-a scuturat

n masina...Stia ca asa ar fi trebuit sa se ntmple, si totusi, ascultnd explicatiile internului,se nseninase: asadar, cele doua plicuri din buzunar se facusera si ele cenusa...Fara sa vrea, caci nu-si daduse seama ca nu nchisese bine usa dupa el, auzise:"S-a ramolit rau de tot venerabilul! Asta ne-a mai spus-o de vreo trei, patru ori..."


3/57

Era adevarat. l impresionase informatia pe care o citise n La Fiera Letteraria: caPapini e aproape orb si nici un chirurg nu ndrazneste sa-l opereze. Pentru uncititor lacom si neobosit ca Papini, tragedia era fara pereche. De aceea vorbea

ntruna despre ea. Dar poate ca si Vaian avea dreptate: "ncep sa maramolesc..."

Atunci i auzi din nou vocea:- Si ce alta tragedie ti s-a mai ntmplat? Ai renuntat la limba chineza. Si apoi?- De fapt, n-am renuntat; am continuat sa nvat zece, cincisprezece caractere pezi, dar asta mai mult pentru placerea mea si pentru ca ma ajuta sa ntelegtraducerile textelor pe care le citeam... n fond, eram un diletant...- Cu att mai bine, l ntrerupse Laura punndu-i din nou mna pe brat. Trebuiesa existe si ctiva oameni inteligenti si cu destula imaginatie, ca sa se bucure dedescoperirile pe care le fac marii dumitale eruditi. Foarte bine ca te-ai lasat dechineza... Dar atunci, unde sunt celelalte tragedii la care faceai aluzie?...O privise lung. Nu era nici pe departe cea mai frumoasa studenta pe care ocunoscuse, dar era altfel. Nu ntelegea ce-l atrage, de ce-o cauta mereu, intrnd

n salile de cursuri, pe unde nu mai calcase de trei, patru ani, de cnd si luaselicenta. Stia ca o gaseste ntotdeauna la cursul lui Titu Maiorescu. Acolo ontlnise cu un ceas mai nainte si, ca de obicei, ntovarasind-o spre casa, seoprisera pe o banca, lnga lac, n Cismigiu.- Care sunt celelalte tragedii? repetase, sustinndu-i calm, zmbind, privirile.- Ti-am spus ca, nca din liceu, mi placeau matematicile si muzica, dar si istoria,arheologia, filozofia. As fi vrut sa le nvat pe toate; evident, nu ca un specialist,dar cu rigoare, lucrnd direct pe texte, caci am oroare de improvizatie si decultura dupa ureche...

l ntrerupse ridicnd baieteste bratele n sus:- Esti cel mai ambitios barbat pe care l-am cunoscut pna acum! Ambitios siapucat! Mai ales apucat!Le cunostea bine vocile, si nvatase sa le deosebeasca. Erau trei infirmiere de zisi doua de noapte.- Daca ar avea noroc, s-ar prapadi zilele astea. Caci asa se spune: cine moare nSaptamna luminata se duce de-a dreptul n rai."Are suflet bun, i e mila de mine. E mai buna dect toate celelalte, pentru ca segndeste la mntuirea sufletului meu... Dar daca i vine n minte sa scoata aculsiringei din vena? Probabil ca as supravietui pna dimineata, cnd vine internul.Iar daca nu va observa el, va observa Profesorul. Singurul care e disperat, siumilit, ca nu ntelege; singurul care vrea cu orice pret sa ma tina n viata, sa aflece s-a ntmplat." l auzise, ntr-una din zile - renuntase sa se mai ntrebe cnd -

l auzise, dupa ce-i atinsese, cu infinita prudenta, pleoapele.- Ochiul pare intact, dar daca a orbit sau nu, nu stim. Nu stim, de altfel, nimicaltceva...Mai auzise asta, alta data: "Nu stim nici macar daca e constient sau nu, spuseseatunci Profesorul, daca aude si daca ntelege ce aude..." Nu era vina lui. De maimulte ori pna atunci, i recunoscuse vocea si-l ntelesese perfect. "Daca ntelegice spun, strigase Profesorul, strnge-mi degetul." Dar nu-i simtise degetul. Ar fivrut sa-l strnga, dar nu stia cum. De data aceasta adaugase: "Daca izbutim sa-l


4/57

pastram n viata nca cinci zile..."n cinci zile, aflase unul dintre asistenti, va veni de la Paris, n drum spre Atena,profesorul Gilbert Bernard, cel mai mare specialist...- ...Mai ales ambitios, repeta Laura. Vrei sa fii ceea ce sunt attia altii: filolog,orientalist, arheolog, istoric, mai stiu eu ce altceva. Adica, vrei sa traiesti o viata

straina, viata altora, n loc sa fii dumneata, Dominic Matei, si sa cultivi exclusivgeniul dumitale...- Geniul meu? exclamase cu o prefacuta timiditate ca sa-si ascunda bucuria.

Asta presupune ca as avea geniu...- ntr-un anumit sens, desigur ca-l ai. Nu semeni cu nimeni din toti cei pe care i-am cunoscut pna acum. Traiesti si ntelegi viata altfel dect noi...- Dar pna acum, la douazeci si sase de ani, n-am facut nimic. Doar ca mi-amluat toate examenele cu bile albe. N-am descoperit nimic, nici macar ointerpretare originala a cntului XI din Purgatorio, pe care l-am tradus sicomentat...I se paruse ca Laura l privea trist, oarecum dezamagita.

- De ce-ar fi trebuit sa descoperi ceva? Geniul dumitale ar fi trebuit sa semplineasca n viata pe care o traiesti, nu n analize, descoperiri si interpretarioriginale. Modelul dumitale ar trebui sa fie Socrate, sau Goethe; dar imagineaza-ti un Goethe fara opera scrisa!- Nu prea nteleg, spuse emotionat.- ntelegeti toti? i ntreba Profesorul.- Eu nu prea nteleg, mai ales daca se vorbeste prea repede...El ntelegea foarte bine. Franceza pe care o vorbea Profesorul era impecabila;fara ndoiala ca-si luase doctoratul la Paris. Parca vorbea mai precis si maielegant dect marele specialist. Bernard era, probabil, de origine straina. Darghicea din frazele lui lente, sovaitoare, ca - asa cum spunea Vaian despre ultimullor director, de cte ori trebuia luata, urgent, o decizie grava - nu ndraznestenimeni sa se pronunte.- Cnd v-ati convins ca este constient?- De-abia alaltaieri, vorbi Profesorul. ncercasem de mai multe ori nainte, darfara rezultat.-Si sunteti sigur ca v-a strns degetul? Ati simtit ca vi-l strnge ca raspuns la

ntrebarea dumneavoastra? Nu cumva era un gest reflex, fara intentionalitate sideci fara semnificatie?- Am repetat experienta de mai multe ori. Daca voiti, ncercati si dumneavoastra,ca sa va convingeti...Simti, ca de attea ori n ultimul timp, degetul care se introduce usor, cu oexagerata precautie, sub degetele lui adunate n pumn. Apoi auzi voceaProfesorului:- Daca ntelegi ce spun, strnge degetul!

l strnse, probabil, cu multa putere, pentru ca doctorul Bernard si-l retraserepede, surprins. Dar cteva clipe n urma, dupa ce sopti: Traduisez, s'il vousplait, l introduse din nou si rosti, pronuntnd limpede si rar cuvintele: Celui quivous parle est un mdecin franais. Accepteriez-vous qu'il vous pose quelquesquestions? nainte ca Profesorul sa termine de tradus, strnse degetul cu


5/57

aceeasi putere. De asta data nu si-l retrase, ci ntreba: Vous comprenez lefranais? Repeta strnsoarea, dar cu mai putina convingere. Dupa ce sovaicteva clipe, doctorul Bernard ntreba: Voulez-vous quon vous abandonne votresort? Aproape cu voluptate si pastra mna ntreaga inerta, ca de ghips. "Vousprferez quon soccupe de vous?" l strnse cu putere. "Voulez-vous quon vous

donne du chloroforme?" si imobiliza din nou mna si si-o pastra asa, fara nicicea mai mica tresarire, ascultnd ultimele ntrebari: "Etes-vous Jesus-Christ?Voulez-vous jouer du piano? Ce matin, avez-vous bu du champagne?"

Acea noapte, toti cu paharele de sampanie n mna, nconjurndu-i si strigndu-le cu o trista, mediocra lipsa de pudoare care i surprinse pe amndoi: "Pna laVenetia sa nu mai beti sampanie, ca vi se face rau!" "Mi-e teama ca ei au bautmai multa sampanie dect ar fi trebuit", spuse Laura dupa ce pornise trenul.

Atunci auzi vocea profesorului.- Sa mai ncercam o data. Poate ca n-a nteles bine ntrebarea dumneavoastra.

Am sa-l ntreb n romneste. Si continua, ridicnd glasul: Vrem sa-ti aflam vrsta.Pentru fiecare zece ani, mi strngi o data degetul.

Strnse, din ce n ce mai puternic, de sase ori, apoi, fara sa nteleaga de ce, seopri.- Saizeci de ani? se mira Profesorul. I-as fi dat mai putin...- n aceasta stare larvara, auzi glasul lui Bernard, e greu de precizat. ntrebati-ldaca e obosit, daca putem continua...

Au continuat dialogul nca o jumatate de ceas, aflnd astfel ca nu locuieste nBucuresti, ca nu are dect o singura ruda, departata, pe care nu tine s-oinformeze de accident, ca accepta orice test, orict ar fi de riscant, ca sa severifice daca nervul optic a fost sau nu atins. Spre norocul lui, n-au mai pus alte

ntrebari, caci probabil nu le-ar fi ascultat. Orbirea care-l ameninta pe Papinifusese primul semnal. si spusese, n saptamna aceea, ca poate nu e vorba deinevitabila decrepitudine a batrnetii, ca daca a tot repetat povestea lui Papini(Papini, pe care nici un chirurg nu ndrazneste sa-l opereze...), a facut-o pentruca l preocupa tragedia unuia din scriitorii lui favoriti. Dar curnd si-a dat seamaca ncerca sa se pacaleasca singur. Cu un an mai nainte, doctorul Neculacherecunoscuse ca, deocamdata, arterioscleroza e incurabila. Nu-i spusese ca-lameninta si pe el arterioscleroza, dar adaugase:- La o anumita vrsta, te poti astepta la orice. Si eu mi pierd memoria,continuase, zmbind trist. De la o vreme, nu mai pot memoriza versurile poetilormai tineri, pe care i descopar si care-mi plac.- Nici eu, l ntrerupse. Stiam pe dinafara aproape tot Paradiso, si acum... Iar dinscriitorii tineri, dupa ce-i citesc, nu retin aproape nimic...Si totusi... n ultimul timp, asa cum zacea n pat cu ochii nchisi, si amintise faradificultate multe carti citite de curnd, si recitase n gnd poeme de Ungaretti, deIon Barbu si Dan Botta, texte pe care nici nu stiuse ca le nvatase vreodata pedinafara... Ct despre Paradiso, de multe zile si nopti adormea recitndu-sitertinele lui favorite. Fu cuprins deodata de o spaima nenteleasa, caci izvoraparca din chiar bucuria descoperirii pe care o facuse. "Sa nu ma mai gndesc! siordona. Sa ma gndesc la altceva!..." Si, totusi, de atta timp, nu face altcevadect sa recite poeme si sa-si repovesteasca cartile pe care le-a citit. "Am fost un


6/57

natarau! M-am speriat degeaba..." Desi, o data plecase de acasa si, ajuns nstrada, ntelese ca nu-si mai amintea unde voia sa se duca... "Dar poate a fostdoar un accident. Poate eram obosit, desi n-aveam nici un motiv sa fiu obosit..."- n fond, marele specialist nu ne-a lamurit prea mult, auzi glasul unuia din interni.- Spunea nsa ca se mai cunosc cteva cazuri. Bunaoara, acel pastor elvetian,

ars de fulger aproape 100% si care a mai trait totusi multi ani. E drept, ramasesemut. Ca si omul nostru, probabil, adauga cobornd glasul.- Nu mai vorbi, ca poate te aude, sopti cineva pe care nu izbuti sa-l identifice.- Asta voiam si eu, sa ma auda. Sa vedem cum va reactiona. Poate ca totusi n-aramas mut...Fara sa vrea, fara sa stie ce face, si desclesta ncet gura. n acea clipa auzitrosnituri neobisnuit de puternice n urechi, ca si cum n dreapta si n stnga lui s-ar fi pravalit, peste stnci, nenumarate vagoane ncarcate cu fierarie veche. Dar,desi l asurzea ecoul exploziilor prelungindu-se la nesfrsit, continua sa-sideschida gura. Si deodata se auzi rostind: Nu! si repeta cuvntul de mai multeori. Apoi, dupa o scurta pauza, adauga: Nu mut. Stia ca voise sa spuna: "Nu sunt

mut", dar nu izbutise sa pronunte cuvntul "sunt". Dupa zgomotele din odaie, siusa care se deschise si se nchise repede, ntelese ca acele doua cuvinteprovocasera senzatie. si tinea gura larg deschisa, dar nu mai ndraznea sa-simiste limba. Cnd doctorul Gavrila, favoritul lui, cel despre care fusese sigur dela nceput ca are vocatie de medic, se apropie de pat, repeta din nou cuvintele, siatunci ntelese de ce le pronunta cu atta greutate: cu fiecare miscare a limbiisimtea cum se clatina ctiva dinti, parca ar fi stat sa cada.- Asta era, sopti Gavrila. Dintii. Si chiar maselele, adauga cu un aer preocupat.Chemati la telefon pe doctorul Filip: sa vina de urgenta cineva - idealul ar fi savina chiar dnsul - dar sa vina pregatit cu tot ce trebuie...

l auzi din nou, mai trziu, de departe:-... De-abia se tin. Daca ar fi nghitit cu mai multa putere, ar fi riscat sa se nececu vreo masea... Anuntati pe Profesor.Simti penseta apucnd un dinte din fata si scotndu-l fara efort. ncepu sanumere; n cteva minute, cu aceeasiusurinta, doctorul Filip i extrase noua dintisi cinci masele.- Nu prea nteleg ce s-a ntmplat. Radacinile sunt sanatoase. E ca si cum ar fi

mpinse de mai multe masele de minte. Dar asta e imposibil. Va trebui sa-i facemo radiografie...Profesorul se apropie de pat si-i puse doua degete pe mna dreapta.- ncearca sa rostesti ceva, orice cuvnt, orice sunet.

ncerca, miscndu-si limba, de data aceasta fara teama, dar nu izbuti sa spunace-ar fi vrut. n cele din urma, resemnat, ncepu sa pronunte, la ntmplare,cuvinte scurte: ac, cuc, bou, om, pana, bale...

A treia noapte avu un vis pe care si-l reaminti ntreg. Se rentorsese peneasteptate n Piatra Neamt si se ndrepta spre liceu. Dar cu ct se apropia, cuatt crestea numarul trecatorilor. Recunoscu, n jurul lui, pe trotuar, multi din fostiilui elevi, asa cum i vazuse cnd se despartise de ei, cu 10 ,20 sau 25 de ani mai

nainte. Apuca pe unul de brat: "Dar unde va mbulziti toti, Teodorescule?" lntreba. Baiatul l privi lung, zmbind ncurcat; nu-l recunoscuse. "Ne ducem la


7/57

liceu. Azi se sarbatoreste centenarul profesorului Dominic Matei.""Nu-mi prea place visul, si repeta de mai multe ori. Nu nteleg de ce, dar nu-miplace..." Astepta sa plece infirmiera si, cu emotie si mare grija, asa cum facea decteva zile, ncepu sa ntredeschida pleoapele. Se trezise ntr-o noapte privind opata luminoasa, albastruie, fara sa-si dea seama ca deschisese ochii si fara sa

nteleaga ce priveste. Simti cum i se zbate, speriata, inima, si nchise repedeochii. Dar n noaptea urmatoare se trezi din nou, privind cu ochii deschisi aceeasipata luminoasa si, nestiind ce sa faca, ncepu sa numere n gnd. Cnd ajunsela 72, ntelese brusc, ca lumina vine de la veieuza din fundul camerei. Izbuti sa-sistapneasca bucuria privind, fara graba, perete dupa perete, ncaperea n carese afla, unde fusese transportat n preziua vizitei doctorului Bernard. De atunci,de cte ori ramnea singur, mai ales noptile, deschidea ochii, si misca usorcapul, apoi umerii, si ncepea sa cerceteze formele si culorile, umbrele sipenumbrele din jurul lui. Nu si-ar fi putut nchipui ca o asemenea beatitudinefusese de totdeauna la ndemna lui; doar sa priveasca, foarte atent si pe

ndelete obiectele de lnga el.

- De ce nu ne-ati aratat si noua ca puteti deschide ochii? auzi glasul unuia dintreinterni, si n clipa urmatoare l vazu: era aproape asa cum l reconstituise dupainflexiunile vocii: nalt, brun, uscativ, cu un nceput de chelie.

Asadar, banuise ceva, si-l pndea mai de mult, sa-l surprinda.- Nu stiu nici eu, raspunse pronuntnd doar partial cuvintele. Poate voiam sa maconving nti pe mine ca nu mi-am pierdut vederea...Internul l privea zmbind absent.- Dumneata esti un om curios. Cnd te-a ntrebat Profesorul cti ani ai, airaspuns: saizeci...- Am mai mult...- Greu de crezut. Ai auzit, probabil, ce vorbeau infirmierele...Cu un gest supus, de scolar pocait, nclina din cap. Le auzise: "Ct zicea ca are,saizeci de ani? Asta si ascunde vrsta. L-ai vazut si dumneata, adineaori, cndl-am spalat; asta e barbat tnar, n floarea vrstei, asta n-a mplinit patruzeci deani..."- Nu vreau sa crezi ca te-am spionat ca sa te reclam directiei. Dar trebuie sainformez pe profesor. Si el va decide...

Alta data s-ar fi suparat sau i-ar fi fost frica, dar acum se trezi recitind, la nceputn gnd, apoi miscndu-si ncet buzele, una din poeziile lui favorite, La mortemeditata de Ungaretti:Sei la donna chepassaCome una fogliaE lasci agii alberi unfuoco dautunno...

si amintea ca atunci cnd citise pentru ntia oara poezia, erau de multdespartiti: de aproape 25 de ani. Si, totusi, citind-o, la ea se gndise. Nu stiadaca era aceeasi dragoste de la nceput, daca o mai iubea asa cum i marturisise

n dimineata de 12 octombrie 1904, dupa ce-au iesit de la tribunal si s-aundreptat spre Cismigiu. La despartire, sarutndu-i mna, adaugase: "ti urez... nsfrsit, stii ce vreau sa spun... Dar as vrea sa mai stii ceva: ca am sa te iubescpna la sfrsitul vietii..." Nu era sigur ca o mai iubeste, dar la ea se gndise


8/57

citind:Sei la donna che passa...- Te-ai convins deci ca esti n afara de orice pericol. Asa l ntmpina Profesorul

n dimineata urmatoare, ndreptndu-se zmbitor spre el. Era mai impresionantdect si-l nchipuise. Nu era prea nalt, si totusi felul cum tinea capul sus, si

pastra corpul - drept, de parca ar fi fost la parada -, i dadea un aer martial careintimida. Daca n-ar fi avut parul aproape n ntregime alb, ar fi parut sever. Chiarcnd zmbea ramnea grav, distant.- Si de-abia acum ncepi sa devii un "caz interesant", adauga asezndu-se pescaunul din fata patului. Cred ca ntelegi de ce. Pna n clipa de fata n-a gasitnimeni vreo explicatie plauzibila, nici aici, nici n strainatate. Asa cum a cazuttrasnetul, ar fi trebuit sa fii ucis pe loc, sau sa mori asfixiat n zece, cincisprezeceminute, sau, n cel mai bun caz, sa rami paralizat, mut sau orb... Enigmele carene confrunta n cazul dumitale se nmultesc pe zi ce trece. Nu stim nca datoritacarui reflex n-ai putut deschide gura douazeci si trei de zile si a trebuit sa fiialimentat artificial. Este probabil ca ai reusit s-o deschizi cnd a trebuit sa elimini

dintii si maselele pe care gingiile nu le mai puteau retine. Ne-am gndit sa-tifacem o proteza ca sa poti mnca si, mai ales, ca sa poti vorbi normal. Dardeocamdata nu putem face nimic, radiografiile arata ca, n scurt timp, sepregateste sa apara o noua garnitura de dinti.- Imposibil! exclama uluit, stlcind cuvntul.- Asa spun toti doctorii si toti dentistii, ca e pur si simplu imposibil. Si, totusi,radiografiile sunt ct se poate de clare... De aceea, ca sa nchei, de-abia acumcazul dumitale devine extrem de interesant: nu mai e vorba de un caz de "mort nviata", ci de cu totul altceva; ce, exact, nca nu stim..."Sa fiu prudent, sa nu fac vreo greseala si sa ma dau de gol... Azi, mine vor

ntreba de nume, de adresa, de meserie. n fond, de ce mi-ar fi teama? N-amfacut nimic. Nu stie nimeni nici de plicul alb, nici de plicul albastru..." Si, totusi,fara sa nteleaga de ce, voia cu orice pret sa-si pastreze anonimatul, asa cumfusese la nceput, cnd i strigau: "Ma auzi sau nu? Daca ntelegi ce spun,strnge-mi degetul..." Din fericire, acum, fara dinti, vorbea cu greutate. i va fiusor sa se prefaca, sa stlceasca si acele putine cuvinte pe care izbutea sa lerosteasca. Dar daca i vor cere sa scrie? si privi, parca pentru ntia data cuatentie, bratul si mna dreapta. Pielea era neteda, bine ntinsa, proaspata, si

ncepea sa-si recapete culoarea de altadata. si pipai ncet, prudent, bratul pnala cot, apoi mngie cu doua degete bicepsul. Ce curios! Poate imobilitateaaproape absoluta, de aproape patru saptamni, si lichidele acelea nutritive pecare i le injectasera direct n vene... "Asta e barbat tnar, n floarea vrstei!"spusese infirmiera. Iar cu o zi mai nainte auzise usa deschizndu-se cuprecautie, pasi apropiindu-se de pat, internul soptind: "Doarme, sa nu-l treziti",apoi o voce straina, ragusita: "Nu poate fi el... Va trebui totusi sa-l vedem si farabarba... Dar individul pe care-l cautam noi e student, n-a trecut de douazeci si doide ani, si asta de aici arata mai n vrsta, se apropie de patruzeci..."

Atunci si aminti din nou de furtuna.- Ce e mai curios, spusese unul din interni, e ca n-a plouat dect acolo pe unde atrecut el; de la Gara de Nord pna aproape de bulevardul Elisabeta. A fost o


9/57

aversa ca n miezul verii, care a durat destul ca sa inunde bulevardul, dar lacteva sute de metri, nici o picatura.- E adevarat, adaugase cineva, am trecut pe-acolo cnd ne-am ntors de labiserica, si apa de pe bulevard nca nu se scursese...- Unii spun ca a fost o ncercare de atentat, pentru ca s-ar fi gasit nu stiu cte

ncarcaturi de dinamita, dar i-a surprins ploaia torentiala si n ultimul moment autrebuit sa renunte.- Asta poate fi si o inventie a Sigurantei, ca sa justifice arestarile printrestudenti...

Apoi tacusera toti, brusc."Trebuie sa fiu cu bagare de seama, si repeta. Nu cumva sa ma confunde cuunul din legionarii ascunsi, pe care-i cauta Siguranta. Si atunci va trebui sa lespun cine sunt. O sa ma trimeata la Piatra, ca sa verifice. Si atunci..." Dar, ca deobicei, izbutea sa se smulga gndului care-l irita. Se trezi recitndu-si cntul XIdin Purgatorio, apoi ncerca sa-si aminteasca din Eneida: Agnosco veterisvestigia flammae...

- Cu dumneata, cucoane Dominic, n-o scoate nimeni la capat: treci de la o cartela alta, de la o limba la alta, de la o stiinta la alta. Poate ca de aceea v-atidespartit, adauga cu un zmbet trist.

Atunci nu se suparase. i placea Nicodim, era un moldovean bun, cinstit simolcom.- Nu, domnule Nicodim, manualul de limba japoneza n-are nici o legatura cudespartirea noastra...- Dar de ce manualul de japoneza? l ntreba surprins Nicodim.- Credeam ca la asta te refereai, la zvonul care circula prin trg...- Adica?...- Adica, se spune ca, ntorcndu-ma acasa cu un manual de limba japoneza sivazndu-ma ca deschid imediat caietul si ncep sa nvat, Laura mi-ar fi spus... nsfrsit, mi-ar fi spus ca prea ma apuc de multe lucruri si nu duc nimic la capat sica din cauza asta ne-am fi despartit...- Nu, eu n-am auzit asta. Am auzit pe unul si pe altul ca duduia Laura se camplictisise de aventurile dumitale galante, ca, mai ales, vara trecuta, la Bucuresti,dadeai mereu trcoale unei frantuste, spunnd ca o cunosteai de la Sorbona...- Nu! l ntrerupse obosit, ridicnd din umeri. Asta a fost cu totul altceva. Eadevarat ca Laura banuia ceva, pentru ca aflase de o alta ncurcatura, maiveche, dar ea e o femeie inteligenta, stie ca de iubit n-o iubesc dect pe ea, cacelelalte, n sfrsit... Dar trebuie sa-ti mai spun ca am ramas foarte buni prieteni.Dar nu i-a spus mai mult. Nu spusese nimanui, nici lui Dadu Rares, prietenul luicel mai bun, care murise de tuberculoza 12 ani mai trziu. Desi, poate, Dadu afost singurul care a ghicit adevarul. Poate ca chiar Laura i-o fi marturisit ceva,caci se ntelegeau foarte bine amndoi.- Te ascult, spuse Profesorul cu o usoara iritare n glas. Te ascult si nu nteleg.De cteva zile, nici un progres. Mi se pare chiar ca saptamna trecuta reuseai sapronunti anumite cuvinte pe care astazi... Trebuie sa colaborezi si dumneata. Sanu-ti fie teama de gazetari. Ordinele sunt stricte: nu te va intervieva nimeni.Evident, cazul dumitale era prea extraordinar ca sa nu se afle n oras. Au aparut


10/57

stiri si articole n diverse gazete, majoritatea absurde, ridicole. Dar, ca sa revin,trebuie sa colaborezi si dumneata, trebuie sa stim mai mult si mai multe: de undeesti, cine esti, ce profesie ai, si celelalte.Clatina cuminte din cap si repeta de mai multe ori: "Bine! bine!" "Se ngroasagluma; trebuie sa fiu cu ochii n patru." Noroc ca n dimineata urmatoare simti,

trecndu-si limba peste gingii, coltul primului canin. Cu o exagerata inocenta i-larata infirmierei, apoi internilor, prefacndu-se ca i este imposibil sa maipronunte ceva. Dar dintii apareau repede, unul dupa altul. Pna la sfrsitulsaptamnii rasarisera toti. n fiecare dimineata venea un dentist si-l examina, luanote pentru articolul pe care-l pregatea. Cteva zile a suferit de gingivita, si chiardaca ar fi voit, n-ar fi putut vorbi prea bine. Au fost zilele cele mai senine, caci sesimtea din nou aparat, la adapost de surprize. Simtea, de asemenea, o energiesi o ncredere pe care nu le mai cunoscuse din timpul razboiului cnd, la PiatraNeamt, organizase o "miscare de Renastere culturala" (asa o denumisera ziarelelocale) fara egal n restul Moldovei. Vorbise de ea, laudnd-o, chiar Nicolae Iorga

n conferinta pe care o tinuse la liceu. Petrecuse o parte din dupa-amiaza la el

acasa si nu-si ascunsese surpriza descoperind acele multe mii de volume deorientalistica, filologie clasica, istorie veche, arheologie.- De ce nu scrii, colega? l ntrebase de mai multe ori.- Lucrez, domnule Profesor, ma trudesc de vreo zece ani sa nchei o lucrare...

Atunci l ntrerupse Davidoglu, cu inevitabila lui gluma:- Dar ntrebati-l, domnule Profesor, ce fel de lucrare? De omni re scibili!...Era una din vechile lor glume, pe care le repetau de cte ori l vedeau intrnd ncancelarie cu un maldar de carti noi, sosite chiar n dimineata aceea de la Paris,de la Leipzig sau de la Oxford.- Cnd ai de gnd sa te opresti, cucoane Dominic? l ntrebau.- Cum sa ma opresc, cnd n-am ajuns nici la jumatatea drumului?... De fapt, stiaca cheltuindu-si, nainte de razboi, putina avere ce-i ramasese pe carti scumpe si

n calatorii de studii, era obligat sa ramna profesor aici, la liceu ca, deci, o bunaparte din timp o pierdea cu lectiile. Si de mult nu-l mai interesau latina si italiana;ar fi vrut sa predea, daca s-ar fi putut, istoria civilizatiei sau filozofia.- Asa cum vrei dumneata sa le faci pe toate, nici zece vieti nu-ti vor fi de-ajuns...O data raspunsese, aproape cu convingere:- Suntem siguri macar de un lucru, ca pentru filozofie nu ai nevoie de zece vieti...- Habe nun ach! Philosophie... durchaus studiert! citase solemn profesorul degermana. Cunosti restul, adaugase.Din indiscretiile asistentilor, ntelese de ce e nervos Profesorul: Bernard i cereamereu informatii mai ample si mai precise. En somme, qui est ce Monsieur?

ntrebase ntr-o scrisoare. (Dar asta nu e sigur, observase cineva. Asta o spunedoctorul Gavrila, dar nici el n-a vazut scrisoarea.) Evident, Bernard aflase de multca necunoscutul pe care-l examinase la nceputul lui aprilie nu-si pierdusevederea si ca ncepuse sa vorbeasca. Era acum mai curios ca oricnd. linteresau nu numai etapele restabilirii fizice, ci si ct mai multe amanunte desprecapacitatile mentale. Faptul ca ntelegea limba franceza l ndemna sa creada caavea oarecare cultura. Voia sa afle ce s-a pastrat si ce s-a pierdut. Sugerase oserie de teste: vocabular, sintaxa, asociatii verbale.


11/57

- Dar cnd ai s-o termini, domnule?- Mai am de scris partea nti; celelalte parti - Antichitatea, Evul Mediu si Epocamoderna - sunt scrise aproape n ntregime. Dar partea nti, ntelegi, originile -originea limbajului, a societatii, a familiei, a tuturor celorlalte institutii... Astea cerani si ani de cercetari. Si cu bibliotecile noastre de provincie... Pe vremuri,

cumparam pe ct puteam, dar acum, cu saracia...De fapt, cu ct trecea timpul, cu att ntelegea mai limpede ca nu va ajunge sa-sitermine singura lui carte, opera vietii lui. Se trezise ntr-o dimineata cu un gust decenusa n gura. Se apropia de 60 de ani si nu ncheiase nimic din tot ce

ncepuse. Iar "discipolii" lui, cum i placea sa-si numeasca unii din colegii luifoarte tineri, coplesiti de admiratie, care se adunau cel putin o seara pesaptamna la biblioteca sa-l asculte vorbindu-le de imensele probleme pe caretrebuia sa le rezolve, discipolii se risipeau o data cu trecerea anilor, mutati n alteorase. Nu ramasese nici unul caruia i-ar fi putut ncredinta macar manuscrisele simaterialele adunate.De cnd auzise ca la cafenea i se spune Venerabilul sau Papa Dominic, si dadu

seama ca prestigiul pe care l dobndise n timpul razboiului cnd Nicolae Iorga llaudase la nceputul conferintei, si, de la Iasi, trimitea din timp n timp cte unstudent sa-i ceara carti, prestigiul acesta ncepea sa paleasca. Pe nesimtite, setrezi ca n cancelarie sau la cafeneaua Select nu mai era centrul atentieigenerale, ca nu mai scapara, ca pe vremuri. Iar de curnd, de cnd l auzise peVaian: "S-a ramolit rau de tot Venerabilul!" aproape ca nu mai ndraznea sa levorbeasca despre cartile noi pe care le citea, de articolele din N.R.F., Criterionsau La Fiera Letteraria.Si apoi au urmat, una dupa alta, ceea ce numea, n limbajul lui secret, "crizele deconstiinta".- Dar ce cauti pe aici, domnu Matei?- Ma plimbam. M-a apucat iar migrena, si iesisem sa ma plimb...- Dar asa, n pijama, n preajma Craciunului? Sa nu racesti!..."

A doua zi se aflase n tot orasul. Probabil ca-l asteptau la cafenea sa-l descoase,dar n ziua aceea nu s-a dus, nici n ziua urmatoare.- Cu prima ocazie! a exclamat ntr-o dupa-amiaza, n fata cafenelei Select,rznd. Cu prima ocazie!...- Ce-o sa fie cu prima ocazie? L-a iscodit Vaian. ntr-adevar ce-are sa fie? lprivea ncruntat, ncercnd sa-si aduca aminte. n cele din urma ridica din umerisi pleca spre casa. De-abia cnd puse mna pe clanta si aminti: cu prima ocazieva deschide plicul albastru. "Dar nu aici, unde ma cunoaste toata lumea.Departe, n alt oras. La Bucuresti bunaoara."

ntr-o dimineata ceru infirmierei o foaie de hrtie, un creion si un plic. Scrisecteva rnduri, lipi plicul si-l adresa Profesorului. Apoi ncepu sa astepte, simtindcum i se accelereaza bataile inimii. De cnd nu mai cunoscuse o emotieasemanatoare? Poate din dimineata cnd aflase ca Romnia declarasemobilizarea generala. Sau, si mai nainte, cu 12 ani mai nainte, cnd, de cumintrase n salon, ntelese ca-l astepta Laura si ca voia sa-i vorbeasca. I separuse, atunci, ca avea ochii umezi.- Trebuie sa-ti spun, ncepu silindu-se sa zmbeasca. E prea important pentru


12/57

noi amndoi si nu mai pot ascunde... Trebuie sa-ti marturisesc. Am simtit astamai demult, dar de ctva timp ma obsedeaza. Simt ca nu mai esti al meu... Terog, nu ma ntrerupe. Nu e ce te gndesti tu... Simt ca nu esti al meu, ca nu estiaici, lnga mine, ca esti n alta lume - nu ma gndesc la cercetarile tale, care,orice ai crede tu, ma intereseaza - dar simt ca esti ntr-o lume straina, n care nu

te pot ntovarasi. Si pentru mine, si pentru tine, cred ca ar fi mai ntelept sa nedespartim. Suntem amndoi tineri, iubim amndoi viata... Ai sa vezi mai trziu...- Bine, spuse Profesorul dupa ce mpaturi cu grija hrtia si o introduse n agenda.

Am sa ma ntorc mai trziu.Reveni dupa un ceas. ncuie usa, sa nu fie deranjat, si se aseza pe scaunul dinfata patului.- Te ascult. Nu trebuie sa faci un prea mare efort. Cuvintele pe care nu le potipronunta, le poti scrie, adauga ntinzndu-i un bloc de hrtie.- Veti ntelege de ce a trebuit sa recurg la aceasta stratagema, ncepu emotionat.Vreau sa evit publicitatea. Adevarul este acesta: ma numesc Dominic Matei, la 8ianuarie am mplinit saptezeci de ani, am fost profesor de latina si italiana la

liceul Alexandru Ioan Cuza din Piatra Neamt, unde locuiesc si acum. Locuiesc pestrada Episcopiei, numarul 18. Este casa mea si cuprinde o biblioteca deaproape opt mii de volume, pe care am lasat-o prin testament liceului...- Extraordinar exclama Profesorul dupa ce rasufla adnc si-l privi din nou,oarecum speriat.- Cred ca nu va este greu sa controlati. Dar, va implor, multa, multa discretie. Macunoaste tot orasul. Daca voiti probe suplimentare, va pot face planul casei, vapot spune ce carti se gasesc pe birou, si orice alt detaliu mi veti cere. Dar, celputin deocamdata, nu trebuie sa se afle ce mi s-a ntmplat. Asa cum ati spus sidumneavoastra, e destul de senzational ca am ramas teafar. Daca se afla ca am

ntinerit, nu voi mai avea liniste... Va spun toate acestea pentru ca agentii de laSiguranta, care au mai fost pe aici, nu vor crede niciodata ca am trecut desaptezeci de ani. Deci, nu vor crede ca sunt cine sunt, si voi fi anchetat, si ctenu se pot ntmpla cnd esti anchetat... Va rog, daca socotiti ca merita sa fiestudiat cazul meu, vreau sa spun ca merita sa fie studiat n continuare, aici, laspital, va rog gasiti-mi o identitate fictiva. Binenteles, va fi provizorie, si daca,mai trziu, nu veti fi satisfacut de conduita mea, puteti oricnd revela adevarul...- Nu e vorba de asta, l ntrerupse Profesorul. Deocamdata, important este unsingur lucru: sa ai o situatie n regula. Asta, sper, nu va fi greu de obtinut. Dar cevrsta ti putem da? Cnd nu vei mai avea barba, vei parea un tnar de treizeci,treizeci si unu de ani. Sa punem treizeci si doi de ani?... Mai ntreba o datastrada si numarul casei si le nsemna n agenda.- Care este, evident, nchisa, relua dupa un rastimp.- Da si nu. O femeie batrna, Veta, jupneasa mea de o viata ntreaga, locuieste

n doua odaite lipite de bucatarie. Ea pastreaza cheile de la celelalte ncaperi.- Probabil ca exista undeva un album cu fotografii; mai precis, cu fotografiiledumitale din tinerete...- Sunt, toate, n sertarul de sus al biroului; sunt trei albume. Cheia de la sertar seafla sub cutia de tigari, chiar pe birou... Dar daca cel pe care l veti trimite vavorbi cu Veta, se va afla n tot orasul...


13/57

- Nu e nici un risc daca se procedeaza cu prudenta, si introduse gnditoragenda n buzunar si tacu cteva clipe, continund sa-l priveasca.- Recunosc, cazul dumitale ma pasioneaza, spuse ridicndu-se. Nu ntelegnimic, si nimeni altcineva dintre noi nu ntelege... Probabil exercitiile le faci cndrami singur, n timpul noptii, adauga.

Ridica ncurcat din umeri.- Simteam ca-mi amortesc picioarele si atunci am cobort din pat, si aici, pecovor...- Nu te-a frapat nimic?- Ba da. M-am pipait peste tot. Am simtit muschii, asa cum i aveam pe vremuri:tari, vnjosi. Nu ma asteptam. Dupa attea saptamni de imobilitate aproapeabsoluta, ar fi trebuit sa fie, cum sa spun? un fel de...- Da, asa ar fi trebuit, l ntrerupse Profesorul.Se ndreptase spre usa, dar se opri, si se ntoarse, cautndu-i privirile.- Nu mi-ai dat adresa de aici, din Bucuresti. Simti ca roseste, dar, cu efort, izbutisa zmbeasca.

- Nu am adresa, pentru ca de-abia sosisem. Venisem cu trenul, de la PiatraNeamt. Am ajuns aproape de miezul noptii. Era n noaptea de nviere.Profesorul l privi lung, nencrezator.- Dar te duceai, n orice caz, undeva... Si acolo, pe trotuar, lnga dumneata, nus-a gasit nici o valiza...- Nu aveam valiza. Nu aveam nimic cu mine, afara de un plic albastru. Venisemcu gndul sa ma sinucid. Mi se parea ca sunt condamnat: arterioscleroza. mipierdeam memoria...- Venisesi aici ca sa te sinucizi? repeta Profesorul.- Da. Mi se parea ca nu aveam alta solutie. Singura solutie era plicul albastru.Pastram acolo, de mult, cteva miligrame de stricnina...

II

Stia ca viseaza si-si trecea mereu palma pe obrazul proaspat barbierit, dar nuizbutea sa se trezeasca. De-abia dupa ce masina ajunse la capatul bulevardului,recunoscu cartierul; l recunoscu mai ales dupa mirosul teilor n floare. Ne

ndreptam spre Sosea, ntelese. Nu mai trecuse pe aici de ctiva ani si priveaemotionat casele vechi, care-i aminteau de anii studentiei. Apoi l ntmpina oalee strajuita de arbori nalti; n clipa urmatoare poarta se deschise si masina,

naintnd ncet pe pietris, se opri n fata scarii de piatra vnata. "De ce nucoborti?" auzi un glas necunoscut. Privi cu mirare n jurul lui; nu era nimeni. I separu ca sus, n capul scarii, se deschisese usa. Era deci asteptat. "Ar trebui sacobor", si spuse.Trezindu-se, l orbi lumina puternica de-afara si privi surprins ceasul. Nu era nca6. Probabil ca au uitat sa traga transperantele. Trziu auzi deschizndu-se usa.- V-am adus hainele, spuse infirmiera apropiindu-se zmbind de pat, cu bratele

ncarcate.Era Anetta, nca destul de tnara si cea mai ndrazneata. (Cu cteva zile mai


14/57

nainte i spusese, privindu-l adnc n ochi: "Cnd o sa iesiti de aici, poate maluati ntr-o seara la cinematograf...") l ajuta sa se mbrace, desi n-ar fi avutnevoie de ajutor. Ghicea, din privirile ei dezamagite, ca vestonul nu cadea preabine "e prea strmt n umeri", spuse, si cravata, albastra cu mici triunghiuricenusii, nu se asorta cu camasa n dungi. Curnd intra internul de serviciu.

ncepu sa-l examineze, ncruntat, cu atentie.- Se vede de la distanta ca nu sunt hainele dumitale. Ai putea deveni suspect. Vatrebui sa-ti cautam altceva. Doctorul Gavrila spunea ca are cteva costume decea mai buna calitate; i-au ramas de la un unchi de-al lui.- I-au ramas mostenire dupa ce-a murit, preciza Anetta. Si nu e bine sa portihaine de la mortii altora. De la mortii tai, e altceva; le porti n memoria lor, asa, caun suvenir...- N-are nici o importanta, spuse zmbind. Azi, n orice caz, nu mai e timp. Poatecu alta ocazie, cnd o sa mai trec pe aici...- Da, interveni internul, dar cu vestonul asta atragi atentia si risti sa fii urmarit...- Daca se piteste bine n fundul masinii, poate nu se observa...

Doua ceasuri n urma, cobor n curte, ntovarasit de doctorul Chirila, cel care iera mai putin simpatic pentru ca dupa ce-l surprinse ascuns n odaie, aveaimpresia ca-l spioneaza tot timpul. Dnd cu ochii de masina, se opri brusc.-Am mai vazut masina asta, sopti. Am vazut-o azi-noapte, n vis... Unii ar spuneca e semn rau, ca am putea avea un accident, adauga.- Eu nu sunt superstitios, rosti rar, sententios, doctorul Chirila, deschizndportiera. n orice caz, suntem asteptati...Cnd masina se ndrepta spre bulevard, simti o liniste stranie, ntrerupta, n chipnenteles, de izbucniri aproape violente de bucurie.- Sa deschideti fereastra, spuse, ca n curnd vom trece pe sub teii n floare.

Acum ne apropiem de Sosea, adauga dupa ctva timp. Si mai trziu: Sa vedetice cladire frumoasa, cu arbori nalti si ce alee curata, cu pietris, si scara de piatravnata...Internul l privise tot timpul curios, tacnd ncurcat. Masina se opri n dreptulscarii.- De ce nu coborti? auzi o voce.- Asteptam sa vina plantonul, sa dam n primire, raspunse soferul.

n curnd se auzira pasi grabiti pe pietris si din spatele masinii aparu un barbatoaches, cu obrazul ciupit de varsat si parul tuns militareste. Chirila deschiseportiera.- Dumnealui este persoana despre care ai fost informat. Vezi sa nu-l confunzi cuvreun alt pacient. De acum nainte, dumneata esti raspunzator.- Am nteles, spuse. Sa n-aveti nici o grija. Am sa fiu cu ochii n patru.- Ce face dumnealui nlauntru sau n gradina, l ntrerupse Chirila, nu te priveste.Dumneata trebuie sa ai grija de poarta...

i placea camera: era spatioasa, cu ferestre spre parc si asa cum l asiguraseProfesorul, avea o masa de lemn si n perete rafturi pentru carti. Se apropie defereastra deschisa si respira adnc. I se paru ca patrunde pna la el mirosul detrandafiri salbatici. Totusi nu izbutea sa se bucure. Zmbea mngindu-si cupalma stnga obrajii dar i se parea ca tot ce i se ntmpla de la o vreme nu-l


15/57

priveste cu adevarat, ca e vorba de altceva, de altcineva.- ncearca sa descrii ct mai precis si cu ct mai multe detalii ce vrei sa spui cndspui: altcineva, l ntrerupse o data Profesorul. n ce sens te simti strain? Nu te-ai"instalat" nca n noua dumitale situatie? E foarte important. Noteaza tot ce-titrece prin cap. Daca n-ai chef de scris sau ai prea multe de spus, utilizeaza

magnetofonul, indicnd ntotdeauna ziua, ora si locul, si preciznd daca dictezintins n pat sau plimbndu-te prin camera.n ultimele zile, la spital, umpluse aproape un caiet ntreg. Scria tot felul delucruri: cartile pe care si le amintea (si i placea sa indice editia, anul publicatiei,anul cnd le citise pentru ntia oara, ca sa poata controla aceasta miraculoasarecuperare a memoriei), versuri n toate limbile pe care le nvatase, exercitii dealgebra, unele vise care i se pareau semnificative. Dar nu marturisea anumitedescoperiri recente. Simtea o nenteleasa rezistenta, de care vorbise o dataProfesorului.- E foarte important sa aflam semnificatia acestei rezistente, i spuse. ncearcacel putin sa faci aluzie, sa stim daca ceea ce nu vrei sa spui ("nu pot sa spun!" l

ntrerupse n gnd) se refera la anumite ntmplari din trecut, sau e vorba dealtceva, n legatura cu noua dumitale conditie, despre care, repet, stim ncafoarte putin...Se ntoarse de la fereastra si, dupa ce strabatu de cteva ori camera, plimbndu-se, ca pe vremuri, n tinerete, cu minile ncrucisate la spate, se ntinse n pat.Ramasese cu ochii deschisi, privind tavanul.- Ti-am adus albumul de familie, i spuse ntr-o dimineata. Cel cu fotografiiledumitale din liceu, de la Universitate, din Italia... Nu esti curios sa-l vezi? ntrebadupa o pauza.- Ca sa fiu sincer, nu...- Dar de ce?...- Nu-mi dau nici eu seama de ce. ncep sa ma simt detasat de trecutul meu.Parca n-as mai fi acelasi...- E curios, spuse Profesorul. Ar trebui sa aflam motivele...

n cele din urma, resemnat, se hotarse sa-l rasfoiasca. Profesorul se asezasealaturi pe pat, pe scaun, si-l privea intens, nereusind sa-si ascunda curiozitatea.- La ce te gndesti? l ntreba brusc, dupa cteva minute. Ce fel de amintiri? Cefel de asociatii?Sovai, frecndu-si obrazul cu palma stnga. ("Stiu ca gestul acesta a ajuns lamine un tic", marturisise de mai multe ori.)- mi amintesc perfect anul si locul unde au fost luate, fiecare din ele. As puteaspune ca-mi amintesc chiar si ziua; parca as auzi vocile celor din jur si cuvintelepe care le rosteau, si as simti n nari mirosul specific al acelui loc si al aceleizile... Uite, bunaoara, aici, unde sunt cu Laura, la Tivoli. Cnd am dat cu ochii defotografie, am simtit caldura acelei dimineti si mirosul florilor de leandru, dar amsimtit si un miros puternic, greu, de pacura ncinsa, si mi-am adus aminte ca lavreo zece metri de locul unde am fost fotografiati se gaseau doua caldari cupacura.- E un fel de hypermnezie cu efecte laterale, spuse Profesorul.- E ngrozitor, continua. E prea mult, si e inutil.


16/57

- Pare inutil pentru ca nu stim nca ce sa facem cu ea, cu aceasta fantasticarecuperare a memoriei... n orice caz, adauga zmbind, sa-ti dau o veste buna.

n cteva zile, vei primi din biblioteca dumitale de la Piatra Neamt cartile pe carele-ai notat n prima lista, adica toate gramaticile si dictionarele de care ai spus caai nevoie. Bernard e entuziasmat; mi-a spus ca nu puteam gasi un test mai

nimerit. L-a interesat ndeosebi faptul ca ai nceput sa studiezi limba chineza ntinerete, apoi ai neglijat-o vreo zece, doisprezece ani, nainte si n timpulrazboiului, ai ncercat din nou s-o nveti, si apoi, pe neasteptate, ai renuntatpentru totdeauna. Avem de-a face deci cu mai multe straturi de memorie. Daca

ti vei da osteneala sa te analizezi si sa notezi cu atentie, vom vedea care dinstraturi va fi reanimat cel dinti...Ctva timp s-au privit unul pe altul, parca fiecare ar fi asteptat sa nceapacelalalt.- Si ce se crede la Piatra despre disparitia mea? ntreba pe neasteptate. Nu suntprea curios, dar m-ar interesa sa cunosc de pe acum sansele pe care le am...- Ce fel de sanse? l ntrerupse Profesorul.

Zmbi ncurcat; chiar n clipa cnd o rostise, expresia i se paru vulgara siinoportuna.- Sansele de a continua viata pe care am nceput-o de curnd, fara riscul de a fireintegrat biografiei mele anterioare...- Deocamdata nu-ti pot spune nimic precis. Prietenii dumitale din Piatra cred cate afli, amnezic, n vreun spital din Moldova. Cineva si-a adus aminte ca, nSmbata Pastelui, te-a zarit la gara, dar nu stie n ce tren te-ai urcat; omul segrabea sa ajunga acasa...- Banuiesc cam cine m-a zarit la gara, sopti.- Ca sa poata aduna cartile pe care le-ai notat, politia a nscenat o descindere.

Au pretextat ca, aflnd de disparitia dumitale, unul din legionarii urmariti s-ar fiascuns n biblioteca...Ramase pe gnduri ctva timp, parca ar fi ezitat sa continue.- Dar, evident, relua, cu ct trece timpul, cu att va fi mai greu. Curnd se va aflasi la Piatra Neamt, ce stie tot Bucurestiul: ca cineva, un necunoscut n vrsta, afost lovit de trasnet, si dupa zece saptamni arata perfect sanatos si ntinerit...Sa speram ca nu se va afla si restul...Doua saptamni n urma, cobornd n gradina, se ntlni fata n fata cu o straniefrumusete; frumusete pe care, pentru motive greu de nteles, ncerca s-oatenueze printr-o voita vulgaritate, fardndu-se exagerat si nendemnatec. Asacum i zmbise acum, provocator si totusi cast, necunoscuta i aminti de unul dinultimele lui vise. Se nclina usor si i spuse:- Am impresia ca ne-am mai ntlnit undeva.Tnara izbucni n rs. ("Pacat, si spuse, rde cu aceeasi vulgaritate cu care sefardeaza.")- Esti ct se poate de discret, spuse. (Si i se paru ca vorbeste ca pe scena.)Evident ca ne-am mai ntlnit; si chiar de mai multe ori.- Unde si cnd?Tnara ncrunta usor din sprncene si-i cauta din nou privirile.- Ultima oara, azi-noapte, n camera numarul sase. Camera dumitale e alaturi, la


17/57

numarul patru, adauga despartindu-se.Profesorul veni chiar n seara aceea, sa-i napoieze caietul si sa citeasca ultimele

nsemnari. l asculta ncurcat, fara sa zmbeasca, evitndu-i privirile.- Eu credem ca stii despre ce e vorba si ca ntelegi, cum sa spun? intentiastiintifica a experientei. Nici o analiza nu e completa fara indexul capacitatii

sexuale. ti amintesti ntrebarea pe care ti-a pus-o ultima oara Bernard...Ar fi vrut sa rda, dar nu izbuti dect sa clatine de cteva ori din cap, zmbind.- Daca mi aduc aminte!... Intrasem n pamnt de rusine. Gol, ntins pe masa,fata de attia medici si savanti straini...- Eu te prevenisem ca va fi un fel de consult international. Venisera toti pentrudumneata; nu puteau crede n informatia pe care-o publicasem n La Pressemedicale.- Nu ma asteptam la o asemenea ntrebare... Mai ales ca eram nca n spital,deci nu aveam cum sa confirm sau sa infirm eventualele posibilitati sexuale.Profesorul zmbi, ridicnd din umeri.- Aflasem ceva, evident, indirect, de la infirmiere.

- De la infirmiere?- Noi credeam ca fusese initiativa dumitale. n orice alta mprejurare, pacientul siinfirmiera respectiva ar fi fost sanctionati. Dar n cazul dumitale, nu numai ca am

nchis ochii, dar am apreciat informatiile. n sfrsit, contextul n-are prea mareimportanta; importanta este numai informatia... Dar n cazul domnisoarei de lanumarul sase, relua dupa o pauza, este vorba si de altceva. E mai bine sa ti-ospun acum, ca sa nu se iveasca, mai trziu, complicatii. Domnisoara aceasta ne-a fost impusa de Siguranta...- De Siguranta? repeta cu oarecare teama. Dar de ce?- Nu pretind ca nteleg prea mult, dar stiu ca Siguranta este foarte interesata decazul dumitale. Foarte probabil, nu sunt convinsi ca le-am spus tot adevarul: si,

n fond, au dreptate. n orice caz, Siguranta nu crede n metamorfoza dumitale.Convingerea lor este ca povestea care circula n oras, cu trasnetul din noaptea

nvierii, cu inconstienta, restabilirea si ntinerirea dumitale, este inventialegionarilor... Ca de fapt, aceasta legenda a fost fabricata sa camuflezeidentitatea unui important sef legionar si sa pregateasca fuga lui peste granita.

l ascultase surprins, si totusi senin.- Atunci, situatia mea e mai grava dect mi nchipuiam, spuse. Dar cum nuexista, deocamdata, o alta solutie...- Solutia se va gasi la timpul ei, l ntrerupse Profesorul. Trebuie sa adaug, ca safii ct mai bine informat, ca esti, si ai fost de la nceput, supravegheat deSiguranta. De aceea ti s-a procurat un costum cu care n-ai ndrazni sa iesi pestrada, pentru ca ai fi imediat arestat. Si n-ai ndrazni sa circuli n oras n aceastacazaca, uniforma clinicii, care e, de altfel, destul de eleganta. Si, asa cum ai

nteles de la nceput, daca ai vrea sa te plimbi, n-ai putea iesi pe poarta... Asta ece stim noi. Dar cine stie cti altii din personalul de serviciu al clinicii suntinformatorii Sigurantei...Izbucni n rs si-si trecu de mai multe ori palma stnga pe obraz.- n fond, poate e mai bine asa. Ma simt la adapost de surprize...Profesorul l privi lung, parca ar fi sovait sa continue. Apoi se hotar brusc:


18/57

- Sa revenim, acum, la o problema mai importanta. Esti sigur ca, n amintireadumitale, toate experientele sexuale treceau drept visuri erotice?Ramase ctva timp pe gnduri.- Acum, nu mai sunt att de sigur. Pna n seara asta, eram convins ca e vorbade vise...

- Te ntreb pentru ca n caietul pe care l-am citit ai notat tot felul de visuri, darfara elemente manifest erotice.- Poate ca ar fi trebuit sa le nsemn si pe celelalte, dar nu mi s-au parutsemnificative... n orice caz, continua dupa o scurta tacere, daca am confundatexperientele reale cu visurile erotice, lucrurile sunt mai complicate dect mi-as fi

nchipuit...Cu un gest copilaresc, ridicol, si puse mna pe tmpla, ca si cum ar fi vrut saarate ca se concentreaza.- Te ascult, spuse trziu Profesorul. n ce sens ar putea fi si mai complicate dectpar a fi?Ridica brusc fruntea si zmbi ncurcat.

- Nu stiu daca ati nteles anumite aluzii din caiet, dar de ctva timp aveamimpresia, cum sa spun? aveam impresia ca nvatam n timpul somnului; maiprecis, visam ca nvat ca, bunaoara, deschid n vis o gramatica, parcurg simemorizez cteva pagini, sau rasfoiesc o carte...- Foarte interesant, spuse Profesorul. Dar nu cred ca ai notat toate acestea, cuprecizie si claritate, n caietul pe care l-am citit.- Nu prea stiam cum sa le descriu; erau visuri n serie, ntr-un anumit sensdidactice, mi se parea ca prelungesc lecturile din timpul zilei. Am crezut, chiar, cavisez reguli gramaticale, vocabulare si etimologii, pentru ca eram pasionat deasemenea lucruri... Dar acum ma ntreb daca, ntr-un chip mai mult sau mai putinsomnambulic, nu ma desteptam n timpul noptii si-mi continuam lucrul...Profesorul l privi tot timpul cu atentie, usor ncruntat, semn, cum observase maidemult, ca era ispitit de mai multe ntrebari deodata.- n orice caz, spuse, nu pari obosit, nu ai expresia intelectualului care petrece obuna parte din noapte citind... Dar daca ar fi asa, cum de n-a observat nimenilumina, lampa arznd foarte trziu n camera dumitale? Se ridica din fotoliu si

ntinse mna. Ce mi se pare paradoxal este faptul ca aceasta ezitare, mai precisaceasta confuzie ntre experientele onirice si starea de veghe, s-a dezvoltatparalel cu hypermnezia dumitale... Ce-mi spuneai atunci despre mirosul deleandri si de pacura pe care le-ai simtit privind o fotografie de acum aproapepatruzeci de ani...- Dar acum nu mai sunt sigur nici de asta, exclama, de hypermnezie! Nu maisunt sigur de nimic!Dupa ce ramase singur, se trezi gndind: "Foarte bine ca ai spus: Nu mai suntsigur de nimic... n felul acesta, esti ntotdeauna la adapost. Poti raspundeoricnd: Am visat! . Sau atunci cnd ti convine, poti spune contrariul... Dar fiiatent! Nu spune niciodata adevarul ntreg!"

ntoarse capul si privi mirat n jurul lui. Dupa cteva clipe sopti, ca si cum s-ar fiadresat cuiva prezent si totusi invizibil de lnga el: "Dar chiar daca as voi saspun, nu po! Nu nteleg de ce, adauga cobornd si mai mult glasul, dar sunt


19/57

anumite lucruri pe care mi-e peste putinta sa le spun..."n noaptea aceea se lupta multa vreme cu insomnia. (Era prima insomnie decnd parasise Piatra Neamt, si faptul acesta l irita. Suferise aproape toata viatade insomnii, si n ultima vreme se crezuse vindecat.) Ca de obicei, se gndea lamisterul memoriei pe care o recuperase. De fapt, si daduse de mult seama, nici

nu era vorba de recuperare, pentru ca era infinit mai vasta si mai precisa dect oavusese vreodata. O memorie de mandarin, asa cum spusese Chavannes catrebuie sa aiba orice sinolog. ncepuse sa creada ca avea chiar mai mult: o foartecurioasa hypermnezie. nca nainte de a i se fi adus dictionarul si gramaticile dela Piatra, se trezise ntr-o zi ca recita texte chinezesti, vizualiznd n acelasi timpcaracterele si traducnd pe masura ce recita. Cteva zile n urma verificasegrafiile, pronuntia si traducerea, rasfoind nfrigurat antologia si dictionarul luiGiles. Nu facuse nici o greseala. Scrisese cteva rnduri n caiet, cu o usoaraparere de rau: Bernard va fi dezamagit; i era imposibil sa precizeze ce strat almemoriei aparuse mai nti; se trezise ca poseda limba chineza asa cum nu ocunoscuse niciodata. Acum putea deschide orice text si, citindu-l, l ntelegea cu

aceeasi usurinta cu care ar fi citit un text n limba latina sau italiana veche.Era o noapte foarte calda, si fereastra spre parc ramasese deschisa. I se paru caaude pasi si, fara sa aprinda lumina, cobor din pat si se apropie de fereastra.Zari plantonul si ntelese ca-l vazuse si el.- Dar dumneata nu dormi? l ntreba ct putu mai ncet, ca sa nu-si trezeascavecinii.Omul ridica din umeri, apoi se ndrepta spre parc si se pierdu n ntuneric. "Dacal-as ntreba mine, si spuse, mi va raspunde probabil ca am visat. Si, totusi,sunt sigur ca de data aceasta nu am visat..." Se rentoarse n pat, nchise ochiisi-si spuse, ca pe vremuri, cnd suferea de insomnii: "n trei minute am saadorm!... Trebuie sa adormi, se auzi gndind, caci mai ales n somn nveti bine.Visuri didactice, cum spunea asta-seara Profesorul; o sa ai nca o serie de visurididactice. Nu n legatura cu limba chineza. Altceva, mai important altceva..."

i placea sa se asculte gndind, dar de data aceasta simti o neliniste nenteleasasi-si sopti amenintator: "Daca nu adorm pna numar la 20, cobor si ma duc sama plimb n parc!" Dar nu apuca sa numere dect pna la 7.Cteva zile n urma, Profesorul l ntreba, fara sa-si ridice ochii din al doilea caietcu note pe care i-l ncredintase.- ti aduci cumva aminte ca, ntr-o noapte, ai cobort pe fereastra si te-ai duspna n fundul gradinii, acolo unde sunt rondurile cu trandafiri?Simti ca roseste si se intimida.- Nu. mi aduc aminte ca nu izbuteam sa adorm si la un moment dat mi-am spus:daca nu adorm pna ce numar 20, cobor si ma duc sa ma plimb n parc! Dardupa aceea nu mai stiu nimic. Probabil ca am adormit imediat...Profesorul l privi, zmbind enigmatic.- n nici un caz n-ai adormit imediat... Pentru ca ai petrecut o bucata de vreme npreajma trandafirilor.- Atunci sunt somnambul! exclama. Pentru prima oara n viata mea am avut ocriza de somnambulism!Profesorul se ridica brusc, se ndrepta spre fereastra si ramase ctva timp privind


20/57

lung naintea lui. Apoi se ntoarse si se reaseza n fotoliu.- Asta am crezut si eu. Dar lucrurile nu sunt att de simple. Cnd plantonul a datalarma, doi oameni de serviciu, probabil agentii Sigurantei, au alergat sacerceteze strada - nu stiau ca plantonul te descoperise deja - si au zarit o masinacu farurile stinse, asteptnd n strada, chiar n dreptul rondului de trandafiri unde

te aflai dumneata. Evident, masina a disparut nainte ca sa-i poata notanumarul...si trecu de mai multe ori mna pe frunte.- Daca n-ati fi dumneavoastra... ncepu.- Stiu, pare de necrezut, l ntrerupse Profesorul. Totusi sunt trei martori, oamenisimpli, dar de ncredere, si cu oarecare experienta...- Si ce-au facut cu mine? M-au luat pe sus si m-au adus napoi n camera?- Nu. n gradina nu era dect plantonul. Spune ca ndata ce-ai dat cu ochii de el,te-ai ntors... Ai patruns n odaie tot pe fereastra, asa cum iesisesi... Somnambulsau nu, nu are importanta. Ce e grav, este ca Siguranta nu se ndoieste acum case pregatea evadarea dumitale. Faptul ca ai fost surprins chiar acolo unde, n

strada, astepta masina, dovedeste, n opinia lor, ca stiai despre ce era vorba sica erai de acord... A trebuit sa se faca interventii foarte sus ca sa nu fii arestat,adauga.- Va multumesc, spuse ncurcat, stergndu-si fruntea.- Deocamdata, au dublat masurile de paza. Strada e necontenit patrulata ntimpul noptii; un sergent, n civil, si va cauta tot timpul de lucru n dreptulferestrei dumitale - ca acum, adauga cobornd glasul - iar noptile, plantonul vadormi pe un pat de campanie, pe culoar, n dreptul usii.Se ridica din fotoliu si ncepu sa se plimbe, trecnd absent, dintr-o mna n alta,caietul cu note. Apoi se opri brusc n fata lui si-l privi, adnc, n ochi.- Dar dumneata cum explici aceasta serie de coincidente: pentru ntia oara aiavut o insomnie urmata, cum ai marturisit, de prima criza de somnambulism dinviata dumitale; n timpul crizei te ndrepti catre rondul de trandafiri, exact n loculunde, dincolo de zid, te astepta o masina cu farurile stinse... O masina care,adauga dupa cteva clipe, dispare ndata ce s-a dat alarma... Cum explici?

nalta din umeri, descurajat.- Nu nteleg nimic... Pna saptamna trecuta mi venea greu sa recunosc ca,

ntr-adevar, am confundat unele visuri cu starea de veghe, dar a trebuit sa malas convins de anumite evidente... Dar, de data aceasta, criza de somnambulism,masina care ma astepta...Profesorul deschise servieta aproape plina si introduse cu grija caietul ntrereviste si brosuri.- Ca sa repet si eu expresia dumitale de adineauri, daca nu te-as cunoaste dinalbumele de familie, daca nu ti-as fi vazut fotografiile de la treizeci la saizeci siceva de ani, as fi fost gata sa admit ipoteza Sigurantei: ca esti cine credeSiguranta ca esti..."De ce te framnti? se asculta gndind ndata ce stinse lumina. Totul sedesfasoara normal. Asa trebuia sa se ntmple: sa fii confundat cu altii, sa secreada ca nu mai poti distinge visul de realitate, si alte confuzii de acest fel. Nuse putea gasi un camuflaj mai bun. Pna la urma ai sa te convingi ca nu e nici o


21/57

primejdie, ca ti se poarta de grija..."Se ntrerupse si, dupa o scurta pauza, sopti: "Cine mi poarta de grija?" Asteptacteva clipe. Se trezi ntrebnd pe un ton pe care nu si-l cunostea: "Credeai catoate prin care ai trecut se datoresc hazardului?" "Nu e vorba ce cred sau nucred eu, se ntrerupse iritat. Cine mi poarta de grija?..." Astepta din nou ctva

timp, cu teama. Apoi se auzi: "Ai sa afli mai trziu. Nu asta intereseaza acum...De altfel, ai ghicit ceva, ai ghicit mai demult, dar nu ndraznesti sa recunosti.Altminteri, de ce nu vorbesti niciodata Profesorului de anumite gnduri si nici nupomenesti de ele n caiet? Daca n-ai sti ca exista si altceva, de ce nu faci nici oaluzie la tot ce-ai descoperit n ultimele doua saptamni?... Dar sa revin la

ntrebarea mea", ncerca sa-si ntrerupa gndul. Astepta ctva timp, si cnd i separea ca ncepe sa distinga raspunsul, adormi."E mai bine sa stam de vorba n vis, auzi. Dormind, ntelegi mai repede si maiprofund. Spuneai Profesorului ca, n somn, ti continui studiile din timpul zilei. Defapt, te-ai convins de mult ca nu e ntotdeauna adevarat. N-ai nvatat nimic nsomn, nici veghind. Treptat, treptat te-ai trezit ca stapnesti limba chineza, asa

cum ai sa descoperi mai trziu ca stapnesti alte limbi care te intereseaza. Numai ndraznesti sa crezi ca ti amintesti, acum, ce-ai nvatat n tinerete si ai uitat.Gndeste-te la gramatica albaneza..."

Amintirea acestei ntmplari fu att de brutala, nct se trezi din somn si aprinselumina. Nu-i venise sa creada, si nu credea nici acum, o saptamna dupadescoperire. Stia ca nu studiase niciodata limba albaneza. Cumparase gramaticalui G. Meyer cu vreo 20 de ani nainte, dar nu citise dect prefata. Nu o maiconsultase de atunci. Si totusi, cnd desfacu unul din pachetele sosite de laPiatra si dadu cu ochii de ea, o deschise la ntmplare, catre sfrsit, si ncepu saciteasca. Cu emotie si spaima, si dadu seama ca ntelege tot. Cauta traducereaparagrafului si se convinse: nici o greseala... Cobor din pat si se ndrepta sprebiblioteca. Voia cu orice pret sa mai verifice o data. Atunci auzi un glasnecunoscut de afara, n dreptul ferestrei deschise:- Dar dumneata nu dormi?Se rentoarse n pat, nchise ochii cu furie, strngndu-si pleoapele, si repeta, nsoapta:- Nu trebuie sa ma mai gndesc! Sa nu ma gndesc la nimic!...- Asta ti-o tot spun din prima noapte de la spital, auzi.I se parea ca ncepe sa nteleaga ce i s-a ntmplat. Imensa concentrare deelectricitate care, explodnd chiar deasupra lui, l-a strabatut, i-a regenerat ntregorganismul si i-a amplificat fabulos toate facultatile mentale. Dar aceastadescarcare electrica a facut de asemenea posibila aparitia unei noi personalitati,un fel de "dublu", o persoana pe care o asculta vorbindu-i mai ales n timpulsomnului si cu care uneori discuta amical sau n contradictoriu. Este probabil caaceasta noua personalitate s-a alcatuit treptat, n timpul convalescentei, din celemai adnci straturi ale inconstientului. De cte ori si repeta aceasta explicatie,se auzea gndind: "Foarte exact! Formula dublului e corecta si utila. Dar nu tegrabi s-o comunici Profesorului..."Se ntreba, amuzat si iritat totodata, de ce-si repeta mereu asemenea invitatie laprecautie, cnd se hotarse de mult sa nu atinga aceasta problema (de fapt, nici


22/57

macar nu fusese nevoit sa ia o hotarre: stia ca nu putea face altfel). nconvorbiri, Profesorul revenea nencetat asupra hipermneziei si detasarii luiprogresive de trecut.- Am putea sa-ti aducem manuscrisele si mapele cu note, i propuse de curnd.Cu posibilitatile pe care le ai acum la dispozitie, ai putea ncheia lucrarea n

cteva luni...Ridicase amndoua bratele n sus:- Nu! Nu! exclamase aproape n panica. Nu mai ma intereseaza!...Profesorul l privise surprins, oarecum dezamagit:- Este totusi opera dumitale de-o viata ntreaga...- Ar trebui rescrisa de la prima la ultima pagina, si nu cred ca merita... Trebuie saramna ce-a fost pna acum: opus imperfectum. Dar voiam sa va ntreb ceva,continua ca si cum ar fi vrut sa schimbe ct mai repede subiectul, desi mi-eteama ca o sa par indiscret. Ce mi s-a ntmplat n ultima saptamna? Ce-auraportat plantonul si toti ceilalti?Profesorul se ridica din fotoliu si se ndrepta spre fereastra. Se rentoarse dupa

cteva clipe, gnditor.- Stiu sa se faca nevazuti cnd trebuie, dar sunt toti la datorie, spuse. N-auraportat nimic senzational: doar ca aprinzi lumina de mai multe ori pe noapte, oaprinzi si o stingi foarte repede, dupa cteva minute... Asa cel putin mi s-a spus.Dar banuiesc ca nu-mi spun tot, adauga cobornd glasul. Banuiesc ca au aflatceva, destul de important, sau sunt pe cale sa descopere...- n legatura cu mine? ntreba izbutind sa-si stapneasca emotia.Profesorul sovai cteva clipe, apoi se ridica brusc si se apropie din nou defereastra.- Nu stiu, raspunse trziu. S-ar putea sa nu fie numai n legatura cu dumneata...

n dimineata de 3 august veni sa-l vada pe neasteptate.- Nu stiu daca trebuie sa ne bucuram sau nu. Afla ca ai devenit celebru n StateleUnite. O revista ilustrata a publicat chiar un articol interviu evident apocrif: Cumam fost lovit de trasnet. Articolul a facut senzatie si a fost reprodus si traduspretutindeni. De la Directia presei am fost informat ca trei corespondenti ai unormari ziare americane au sosit aseara si vor neaparat sa stea de vorba cudumneata. Li s-a raspuns ca, deocamdata, doctorii se opun oricarei vizite... Darct timp o sa ne mai putem ascunde? Este probabil ca la ora asta gazetarii si-au

nceput deja ancheta. Internii si infirmierele au sa le povesteasca tot ce stiu, simulte altele pe deasupra. Si se vor gasi informatori si de aici, adauga coborndusor glasul. n privinta fotografiilor, nu-mi fac iluzii: ai fost desigur fotografiat denenumarate ori, plimbndu-te prin parc, stnd la fereastra, poate chiar ntins npat. Dar vad ca vestea nu te impresioneaza prea mult, adauga dupa ce-l privilung. Nu spui nimic...- Asteptam urmarea...Profesorul se apropie de el, continund sa-l priveasca adnc n ochi.- De unde stii ca exista o urmare? ntreba.- Mi-am nchipuit dupa nervozitatea dumneavoastra. Nu v-am vazut niciodataatt de nervos.Profesorul ridica din umeri si zmbi amar.


23/57

- Nu m-ai vazut dumneata, dar sunt destul de nervos... Sa revenim nsa la cazuldumitale. S-au ivit o seama de complicatii, mai ales n cele doua saptamni ctam lipsit.- Din cauza mea? ntreba.- Nici din cauza dumitale si nici dintr-a mea... Dumneata ai ramas aproape tot

timpul aici n camera. (Stiu asta pentru ca telefonam aproape n fiecare zi...) nceea ce ma priveste, n cele doua saptamni petrecute la Predeal, n-am discutatcazul dumitale dect cu ctiva colegi, de a caror discretie nu ma pot ndoi... Dars-a ntmplat altceva, continua ridicndu-se iar din fotoliu. Mai nti, domnisoarade la numarul sase, agenta pe care ne-a impus-o Siguranta, a disparut acumvreo zece zile. Siguranta banuia de mult ca era o agenta dubla, dar nu banuia caera n slujba Gestapoului...- Ciudat, sopti. Dar cum s-a putut afla asa repede?- Pentru ca a fost descoperita reteaua din care facea parte si au fost arestati ceitrei agenti care te-au asteptat, cteva nopti, n masina cu farurile stinse.Siguranta ghicise: trebuia sa fii rapit si trecut peste granita n Germania. Se

nselase nsa asupra identitatii: nu era vorba de un sef legionar, era vorba dedumneata.- Dar de ce? ntreba zmbind.Profesorul se ndrepta spre fereastra, dar se ntoarse brusc si l privi cteva clipecurios, parca ar fi asteptat sa mai adauge ceva.- Pentru ca esti asa cum esti, dupa toate cte ti s-au ntmplat. Nu mi-am facutniciodata prea multe iluzii, continua ncepnd sa se plimbe ncet, ntre usa sifotoliu. Stiam ca ntr-o zi are sa afle. De aceea am si informat n mai multernduri La Presse medicale. Voiam ca ceea ce se putea afla sa se afle direct dela sursa. Evident, n-am spus tot; m-am multumit sa raportez etapele restabiliriifizice si intelectuale; doar o aluzie, si aceea destul de obscura, la regenerare si

ntinerire. Si nimic despre hipermnezie... Dar s-a aflat tot; si despre memoriadumitale fenomenala, si faptul ca ai recuperat toate limbile pe care le-ai nvatat ntinerete. Ai devenit deci cel mai pretios exemplar uman care exista astazi pe totglobul. Toate facultatile de medicina din lume ar vrea sa dispuna, macartemporar, de dumneata...- Un fel de cobai? ntreba zmbind.- n anumite cazuri, da, un cobai. Dispunnd de informatiile transmise, dedomnisoara de la numarul sase, e usor de nteles de ce Gestapoul vrea cu oricepret sa te rapeasca.Ramase ctva timp pe gnduri, apoi fata i se lumina pe neasteptate de un marezmbet:- Tovarasa dumitale de o noapte, sau mai multe...- Mi-e teama ca au fost mai multe, recunoscu rosind.- Tovarasa dumitale era mai inteligenta dect o socotea Siguranta. Nu s-amultumit sa verifice potentialul erotic si, profitnd de conditia parasomnambulica

n care te aflai, sa te descoasa, ncercnd sa-ti descifreze identitatea. A procedatstiintific: a nregistrat la un magnetofon minuscul toate convorbirile, de fapt,lungile dumitale monologuri, si le-a transmis Sigurantei. Dar a remarcat sialtceva; bunaoara, ca recitai poezii n foarte multe limbi, si cnd ti-a pus cteva


24/57

ntrebari n limba germana, apoi n ruseste, i-ai raspuns fara nici o dificultate nlimbile n care te ntreba. Apoi, dupa ce-ai primit cartile, a facut o lista de toategramaticile si dictionarele pe care le consultai. Prudenta, a pastrat toate acesteinformatii pentru sefii ei din Germania. Este probabil ca ascultnd benzile

nregistrate cineva, sus de tot, din Gestapo, a decis rapirea dumitale...

- nteleg, spuse frecndu-si fruntea.Profesorul se opri n dreptul ferestrei deschise, privind lung parcul.- Evident, ncepu trziu, paza s-a nzecit. Probabil ca nu ti-ai dat seama, dar decteva zile, multe din camerele vecine sunt ocupate de agenti. Iar n timpulnoptii, banuiesti cum e patrulata strada... Si cu toate acestea, relua dupa opauza, n curnd va trebui sa fii evacuat de aici.- Pacat, spuse. Ma nvatasem... si-mi placea.- Am fost sfatuit sa ncepem deja camuflarea dumitale. Deocamdata, ti lasi sa-ticreasca mustata, ct mai groasa si mai nengrijita. Mi s-a spus ca vor ncerca sa-ti modifice figura, evident. mi nchipui ca ti vor vopsi parul, ti vor schimbacoafura, n asa fel nct sa nu mai semeni cu fotografiile care au fost desigur

luate n ultimele saptamni. M-au asigurat ca-ti pot adauga zece, cincisprezeceani. Cnd vei parasi clinica, vei arata ca un barbat trecut de patruzeci de ani...Se opri, extenuat, si se aseza n fotoliu.- Din fericire, adauga trziu, nu s-au mai repetat crizele de parasomnambulism,sau ce-or fi fost. Asa cel putin mi-au spus...Ziua se vestea fierbinte. si scoase cazaca si mbraca cea mai subtire pijama pecare o gasise n dulap. Apoi se ntinse n pat. "Evident, se auzi gndind, stiifoarte bine ca n-a fost somnambulism. Te-ai comportat asa cum trebuia, ca sacream confuziile necesare. Dar de acum n-o sa mai avem nevoie de ele..."- "Dublul", sopti zmbind. Raspunde ntotdeauna la ntrebarile pe care mapregatesc sa le pun. Ca un adevarat nger pazitor...- Si aceasta formula e corecta si utila.- Mai sunt si altele? ntreba.- Multe. Unele din ele anacronice sau iesite din uz, altele nca destul de actuale,mai ales acolo unde teologia si practica crestina au stiut sa pastreze traditiilemitologice imemoriale.- Bunaoara? ntreba, zmbind amuzat.- Bunaoara, alaturi de ngeri si ngeri pazitori, puteri, arhangheli, serafimi,heruvimi. Fiinte prin excelenta intermediare.- Intermediare ntre constient si inconstient.- Evident. Dar, si ntre natura si om, ntre om si divinitate, ratiune si eros, femininsi masculin, ntuneric si lumina, materie si spirit...Se trezi ca rde si se ridica n capul oaselor. Cteva clipe privi cu atentie n jurullui, apoi sopti, pronuntnd rar cuvintele:- Ajungem deci la vechea mea pasiune: filozofia. Oare vom reusi vreodata sademonstram logic realitatea lumii exterioare? Metafizica idealista mi se pare siastazi singura constructie perfect coerenta...- Ne-am departat de la discutia noastra, si auzi din nou gndul. Problema nu erarealitatea lumii exterioare, ci realitatea obiectiva a "dublului" sau a ngeruluipazitor, alege termenul care ti convine. Este adevarat?


25/57

- Foarte adevarat. Nu pot crede n realitatea obiectiva a persoanei cu care staude vorba; o consider "dublul" meu.- ntr-un anumit fel, asa si este. Dar asta nu nseamna ca nu exista n chipobiectiv, independent de constiinta a carei proiectie se arata a fi...- Mi-ar placea sa ma las convins, dar...

- Stiu, n controversele metafizice probele empirice nu au valoare. Dar nu ti-arplacea sa primesti chiar acum, ntr-o clipa, doua, ctiva trandafiri proaspat culesidin gradina?- Trandafiri! exclama cu emotie si oarecare teama. ntotdeauna mi-au placuttrandafirii...- Unde vrei sa-i asezi? n nici un caz n pahar...- Nu, raspunse. n nici un caz n pahar. Dar un trandafir n mna dreapta, asacum o tin acum, deschisa, si altul pe genunchi, si al treilea, hai sa spunem...

n acea clipa se trezi ca tine ntre degete un foarte frumos trandafir de culoareasngelui proaspat, si pe genunchi, ntr-un echilibru instabil, se clatina un altul.- Si al treilea? se auzi gndind. Unde vrei sa asez al treilea trandafir?

- Lucrurile sunt mult mai grave dect ne asteptam, auzi glasul Profesorului.I se paru ca-l aude printr-o perdea groasa, sau venit de foarte departe. Si totusiera n fata lui, n fotoliu, cu servieta pe genunchi.- Mult mai grave dect ne asteptam? repeta absent. Profesorul se ridica, seapropie de el si-i puse mna pe frunte.- Nu te simti bine? l ntreba. Ai avut cumva o noapte proasta?- Nu, nu. Dar chiar n momentul cnd intrati pe usa, mi s-a parut... n sfrsit...- Trebuie sa-ti vorbesc de ceva urgent si foarte important, continua Profesorul.Ti-ai revenit? Crezi ca ma poti asculta?

si trecu ncet mna pe frunte, si, cu un efort, izbuti sa zmbeasca.- Sunt chiar foarte curios sa va ascult. Profesorul se reaseza n fotoliu.- Spuneam ca situatia e mai grava dect o banuiam pentru ca acum stim precisca Gestapoul va ncerca orice - orice, repeta subliniind cuvntul - ca sa punamna pe dumneata. Ai sa ntelegi ndata de ce. Printre intimii lui Goebbels seafla si un personaj enigmatic si ambiguu, un anume doctor Rudolf, care, dectiva ani, a elaborat o teorie la prima vedere fantastica, dar care cuprinde sianumite elemente stiintifice. El crede, anume, ca electrocutarea printr-un curentde cel putin un milion de volti poate produce o mutatie radicala a speciei umane.Nu numai ca cel supus unei asemenea descarcari electrice nu e ucis, dar ecomplet regenerat. Cum s-au petrecut lucrurile n cazul dumitale, adauga. Dinfericire, sau nefericire, aceasta ipoteza nu poate fi verificata experimental. Rudolfrecunoaste ca nu poate preciza densitatea curentului electric necesar mutatiei;sustine doar ca trebuie sa treaca de un milion de volti, sa ajunga chiar la douamilioane... ntelegi acum interesul pe care-l prezinta cazul dumitale.- nteleg, repeta absent.- Toate informatiile pe care le-au avut despre dumneata, si au avut destule, iconfirma ipoteza. Ctiva din anturajul lui Goebbels sunt entuziasmati. S-au facutinterventii si pe cale diplomatica, n numele stiintei, spre binele umanitatii, sicelelalte. Mai multe universitati si institute stiintifice ne-au invitat pentru o serie deconferinte, pe mine, pe dumneata, pe doctorul Gavrila, pe cine altcineva am voi


26/57

sa luam; ntr-un cuvnt, vor sa te mprumutam pentru o perioada de timp. Sipentru ca ne lasam greu, Gestapoul are mna libera. Se opri, parca si-ar fipierdut deodata rasuflarea. Pentru ntia oara i se paru obosit, mbatrnit.- A trebuit sa le cedam copii dupa rapoartele facute n primele saptamni, laspital. Lucrul se obisnuieste, si nu puteam refuza. Evident, n-am comunicat tot. n

ceea ce priveste materialele mai recente, printre altele, fotocopiile caietuluidumitale de nsemnari si copiile benzilor de magnetofon, toate acestea au fostexpediate la Paris. Le studiaza acum Bernard si colaboratorii lui, iar mai trziuvor fi depuse la unul din laboratoarele Fundatiei Rockefeller... Dar vad ca nu maiasculti, adauga ridicndu-se din fotoliu. Esti obosit. O sa afli restul data viitoare.Restul i se parea interminabil. Si uneori i se parea fara interes, iar alteori i separea ca asculta lucruri pe care le aflase deja, desi nu putea preciza cnd si cuce prilej. L-au amuzat ndeosebi cercetarile facute n legatura cu trasnetul dinnoaptea nvierii. Cum de s-a aflat ca aversa n-a depasit un anumit perimetru sica n-a cazut dect un singur trasnet si ntr-un fel destul de neobisnuit, pentru cacredinciosii care asteptau n tinda bisericii vazusera fulgerul asemenea unei

nesfrsite sulite incandescente? n orice caz, alaturi de specialistii trimisi dedoctorul Rudolf, care adunau tot felul de informatii n legatura cu forma siintensitatea luminoasa a fulgerului, venise si un faimos diletant autor al ctorvastudii despre etrusca disciplina. n mai putin de o saptamna izbutise sareconstituie perimetrul batut de ploaie si interpreta acum simbolismul spatiuluiunde cazuse trasnetul.- Dar anchetele si cercetarile acestea n-au dect o valoare anecdotica,continuase Profesorul. Singurul lucru grav este decizia doctorului Rudolf de a

ncepe experientele de electrocutare ndata ce vor completa dosarul prin ctevaconvorbiri cu dumneata.- Dar ce le-as putea spune mai mult? ntreba.- Asta n-o stie nimeni. Poate ca suplimentul de informatie l-ar obtine prin anumiteexperiente de laborator; producnd, bunaoara, o serie de fulgere artificiale sispernd ca vei recunoaste, dupa intensitatea incandescentei, fulgerul care te-alovit pe dumneata. Poate vor sa afle chiar din gura du-mitale ce-ai simtit n aceaclipa si de ce afirmi ca te-ai simtit aspirat ca de un ciclon fierbinte izbucnit chiar ncrestetul capului. Nu stiu. Se banuieste nsa ca experientele de electrocutare vorfi facute cu detinutii politici. Si crima aceasta trebuie cu orice pret evitata...

si lasase sa-i creasca mustata, asa cum i se spusese, groasa si nengrijita.- Modificarea figurii va avea loc mai trziu, i spuse n seara de 25 septembrie.

si stapnea greu emotia.- Chamberlain si Daladier sunt la Munchen, spuse intrnd. Totul se poate

ntmpla de la o zi la alta. Cei care se ocupa de dumneata au schimbat planul,relua trziu, asezndu-se n fotoliu. Vei fi evacuat noaptea, n mare secret, dar nasa fel nct ceilalti sa afle, mai precis, sa vada masina cu care vei fi transportat.

Apoi, la douazeci, douazeci si cinci de kilometri...- Cred ca am ghicit restul, l ntrerupse zmbind. La douazeci-douazeci si cinci dekilometri de Bucuresti va fi nscenat accidentul...- Exact. Vor fi chiar si ctiva martori. Presa va vorbi de un accident ca oricarealtul, n care au pierit carbonizati trei barbati. Dar diversele servicii de informatii


27/57

vor afla ca victimele erau dumneata si cei doi agenti care te nsoteau, n drumspre o destinatie necunoscuta. Se va lasa sa se nteleaga ca voia sa te puna laadapost ntr-un loc foarte sigur. Asa se va ntmpla, de altfel, relua dupa opauza. Nu stiu unde vei fi ascuns. Dar acolo ti se vor face modificarile de care-tivorbeam. Cel mai trziu ntr-o luna, cu pasaport n regula, vei fi transportat la

Geneva, nu stiu cum, nu mi s-a spus. Bernard a propus Geneva; crede ca nmomentul de fata Parisul nu e locul cel mai sigur. Dar va veni sa te vada ct decurnd. Voi veni si eu, adauga trziu. Cel putin, asa sper...

III

Pe Profesor n-a mai apucat sa-l vada. A murit la sfrsitul lui octombrie. i fuseseteama ca asa se va ntmpla din ziua cnd, abia intrat n odaie, izbucnise:"Lucrurile sunt mult mai grave dect ne asteptam!"... l vazuse atunci cum siapasa mna pe inima si se prabuseste, gemnd, apoi auzi un tipat, usi trimite,

pasi repezi departndu-se pe scara. De-abia cnd se apropie de el si-l ntreba:"Nu te simti bine? Ai avut cumva o noapte proasta?" si reveni. Dar de atunciviziunea l urmarea necontenit. Cnd doctorul Bernard i spuse: "Am sa-ti dau oveste trista", era gata sa raspunda: "Stiu, a murit Profesorul..."Doctorul Bernard venea sa-l vada cel putin o data pe luna. Ramneau aproapetoata ziua mpreuna. Uneori, dupa ce-l ascultase raspunznd la anumite

ntrebari, apropia magnetofonul si l ruga sa repete. Din fericire erau ntrebari nlegatura cu memoria, cu modificarea comportamentului (relatiile fata de oameni,de animale, de ntmplari, comparate cu felul lui anterior de a se purta), cureadaptarea personalitatii la o situatie paradoxala (crede ca s-ar mai putea

ndragosti, ca atunci cnd avusese aceeasi vrsta pe care a redobndit-oacum?), ntrebari la care putea raspunde fara teama. Bernard i aducea, defiecare data, o suma de bani (din fondul pus la dispozitie de FundatiaRockefeller, precizase). Si tot el i facilitase nscrierea la universitate,

ncredintndu-i sarcina de a coordona materialele pentru o istorie a psihologieimedicale.Dupa ocuparea Frantei, ramasese multa vreme fara vesti, desi, pna ndecembrie 1942, continua sa primeasca, la fiecare trei luni, un cec, direct de laFundatia Rockefeller. La nceputul lui 1943 i parveni o scrisoare a doctoruluiBernard expediata din Portugalia. l anunta ca i va scrie curnd "o lungascrisoare, caci sunt multe de povestit". Dar nu primi nimic. De-abia dupaeliberarea Frantei, adresndu-se unuia din asistenti, afla ca profesorul Bernardmurise ntr-un accident de avion, n Maroc, n februarie 1943.Se ducea n fiecare zi la biblioteca si cerea multe carti si colectii de reviste vechi.Le rasfoia cu atentie, lua note, redacta fisele bibliografice, dar toata muncaaceasta alcatuia un camuflaj. ndata ce citea primele rnduri, stia ce va urma;fara sa nteleaga procesul de anamneza (cum se obisnuise sa-l numeasca),orice text pe care-l avea n fata, daca dorea sa-i afle continutul, descoperea ca-lcunoaste. Ctva timp dupa ce ncepuse lucrul la biblioteca, avusese un vis lungsi dramatic, pe care si-l amintea numai fragmentar, pentru ca, trezindu-se de mai


28/57

multe ori, l ntrerupsese. l impresionase mai ales acest amanunt: n urmaelectrocutarii, activitatea lui mentala anticipeaza oarecum conditia pe care o vordobndi oamenii dupa cteva zeci de mii de ani. Principala caracteristica a noiiumanitati va fi structura vietii psihomentale: tot ce fusese cndva gndit sau

nfaptuit de oameni, exprimat oral sau n scris, era recuperat printr-un anumit

exercitiu de concentrare. De fapt, educatia va consta, atunci, n nvatarea acesteimetode sub controlul instructorilor."Pe scurt, sunt un mutant, si spuse, desteptndu-se. Anticipez existenta omuluipostistoric. Ca ntr-un roman de science-fiction", adauga zmbind amuzat.

Asemenea reflectii ironice le facea n primul rnd pentru "puterile" care-i purtaude grija. "ntr-un anumit sens, e adevarat, se auzi gndind. Dar spre deosebirede personajele romanelor de science-fiction, ti-ai pastrat libertatea de a acceptasau refuza aceasta noua conditie. n clipa cnd, pentru un motiv sau altul, ai dorisa reintegrezi cealalta conditie, esti liber s-o faci..."Respira adnc. "Deci, sunt liber! exclama dupa ce privi cu atentie n jurul lui. Suntliber... Si totusi..." Dar nu ndrazni sa-si continue gndul.

nca din 1939 se hotarse sa descrie ntr-un caiet special ultimele lui experiente.ncepuse prin a comenta acest fapt (care, i se parea, ar putea confirma"umanitatea omului postistoric"); cunoasterea spontana, ntr-un anumit sensautomata, nu anuleaza interesul cercetarii, nici bucuria descoperirii. Alese unexemplu usor de verificat: placerea cu care iubitorul de poezie citeste un poempe care-l cunoaste aproape pe dinafara. L-ar putea recita, si, totusi, uneori,prefera sa-l citeasca. Pentru ca aceasta noua lectura i da prilejul sa descoperefrumuseti si ntelesuri pe care nu le banuise pna atunci. Tot asa, aceastaimensa stiinta pe care o primise de-a gata, toate limbile si literaturile pe care setrezise ca le cunoaste nu i-au stirbit bucuria de a le nvata si cerceta.Recitite dupa ctiva ani, unele fraze l ncntau: "Nu nveti bine si cu placeredect ceea ce cunosti deja." Sau: "Nu ma comparati cu un calculator electronic.Ca si mine, daca a fost corect alimentat, calculatorul poate recita Odiseea sauEneida; dar eu le recit altfel de fiecare data." Sau: "Beatitudinile pe care le poateoferi orice creatie culturala (precizez: creatie culturala, nu numai artistica) suntilimitate."

si amintea ntotdeauna cu emotie misterioasa epifanie a celor doi trandafiri. Dar,la rastimpuri, i placea sa-i conteste validitatea de argument filozofic. Urmauatunci lungi dialoguri care-l ncntau; si fagaduise chiar sa le scrie, mai alespentru valoarea lor (i se parea) literara. Ultima data nsa, dialogul se ncheiasedestul de repede, si chiar abrupt. "n fond, si repetase n acea seara din iarna lui1944, asemenea fenomene parapsihologice pot fi efectul unor forte pe care nu lecunoastem, dar pe care le poate controla inconstientul." "E foarte adevarat, seauzise gndind. Orice actiune este efectuata printr-o forta mai mult sau mai putincunoscuta. Dar, dupa attea experiente, ar trebui sa-ti revizuiesti principiilefilozofice. Banuiesti la ce fac aluzie..." "Cred ca da", recunoscu zmbind.De mai multe ori n ultimii ani ai razboiului descoperise ca rezervele de la bancaerau pe sfrsite. ncepea sa astepte, curios si totodata nerabdator, solutia crizei.Prima oara primi un mandat de 1.000 de franci de la o persoana de care nuauzise niciodata. Scrisoarea de multumire se ntoarse cu indicatia: "Necunoscut


29/57

la aceasta adresa." Alta data se ntlni ntmplator, n restaurantul garii, cu ocolega. Aflnd ca pleaca pentru o saptamna la Monte Carlo, o ruga sa intre, atreia zi, n Cazino, la ora 7 seara (dar insistase, exact la ora 7), si, la prima masadin primul salon de ruleta, sa puna 100 de franci pe un anumit numar. O ruga sapastreze secr

27438190 Mircea Eliade Tinerete Fara Tinerete

Documents

Transcript of 27438190 Mircea Eliade Tinerete Fara Tinerete