NICOLAE VOLONCIU

TRATATDE

PROCEDURĂPENALĂ

Parte generală

Vol.I

Această lucrare apare sub îngrijirea Universităţii Independente Titu Maiorescu din Bucureşti PAIDEIA

Bucureşti, 1996

ABREVIERI PRINCIPALE

ISBN 973-9131-01-8 - Annuaire de la Convention Europeenne de Droits del'Homme- Analele Universităţii din Bucureşti- Buletinul Oficial al R.S.R., partea I- Cod civil- Cod penal- Cod procedură civilă- Cod procedură penală

- Curtea de Casaţie Belgiană- Curtea de Casaţie Franceză- Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem- Curtea Supremă de Justiţie- Ed. Dalloz, Paris- decizie- decizie penală- Dalloz Hebdomadaire- Editura Academiei- Editura Didactică şi Pedagogică- Editura Ştiinţifică

- Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică- Justiţia Nouă- Journale des Tribuneaux- Judecătoria- Legalitatea populară* Monitorul Oficial al României, Partea I- Pasicresie belge- Recueil des decisions de la Commission Europeenne des Droits de l'Homme-Strasbourg- Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975- Idem, pe anii 1976-1980- Revue de droit penal et criminologie- Revue internaţionale de droit penal- Revue internaţionale de police criminelle- Revista română de drept

5R.S. - Recueil SireyR.S.C. - Revue de science criminelle et de droit penal compare.sect. -secţiesect.pen. - secţia penalăsent.pen. - sentinţa penalăS.C.J. - Studii şi cercetări juridiceTrib.jud. - Tribunalul judeţeanTrib.Mun.Buc. - Tribunalul Municipiului BucureştiTrib.Suprem. - Tribunalul SupremT.U.B. - Tipografia Universităţii din Bucureşti

Notă: Dacă se indică un articol fără a se preciza legea corespunzătoare, norma se referă la codul de procedură penală.

CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL PROCESUAL PENAL

Secţiunea I PROCESUL PENAL ŞI DREPTUL

PROCESUAL PENAL

§ 1. Justiţia penală, activitatea judiciară şi actul jurisdicţional

1. Săvîrşirea infracţiunilor duce la naşterea raportului juridicde drept penal în virtutea căruia apare dreptul statului de atrage la răspundere penală pe făptuitor şi obligaţia acestuia dea suporta consecinţele faptei sale.

Pentru ca tragerea la răspundere penală să se materializezeîn sancţiunea prevăzută de lege este nevoie atît de o activitatestatală, cît şi de un organism specializat care realizeazămecanismul de soluţionare a conflictului ivit între societate(respectiv stat) şi infractor. De aceea, în orice organizare statalăşi cu atît mai mult în cadrul unui stat de drept există o puteresau autoritate judecătorească a cărei sarcină fundamentalăeste înfăptuirea justiţiei.

Justiţia s-a impus din cele mai vechi timpuri ca ofuncţie de judecare a proceselor izvorîte din încălcarealegilor. Statul de drept a devenit de neconceput fără justiţie,lipsa unei asemenea autorităţi însemnînd arbitrariu şinedreptate. Dacă viaţa socială trebuie să se desfăşoarepotrivit constituţiei şi legilor, este necesar să existe o puterecare să le cunoască şi să le poată interpreta şi aplicaconcret atunci cînd sînt încălcate, cînd drepturile şi liber-tăţile cetăţenilor sînt periclitate sau neglijate .

Justiţia, reprezentînd modalitatea în care se manifestă înmecanismul statal puterea judecătorească, era firesc ca înConstituţie să se înscrie norme care evocă această

autoritate atît sub aspectul ei organizatoric cît şi funcţional .Astfel, art. 125 alin. 1 precizează că justiţia se realizează prinCurtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreştistabilite de lege. De asemenea, art. 123 alin. 1 înscrie teza căjustiţia se înfăptuieşte în numele legii; la fel, referindu-se laconflictul dintre colectivitate şi infractor, izvorît din săvîrşirea

1 I.MURARU, Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Naturismul,Bucureşti, 1991,

2 Justiţia este privită sub ambele ei aspecte, ca sistem al organelorjudecătoreşti şi ca activitate desfăşurată de aceste organe (veziI.STOENESCU, S.ZILBERSTEIN, Drept procesual civil, Teoriagenerală, voi. I, Ed. II, Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1983, p. 19).

7infracţiunii, art. 130 alin. 1 subliniază că în activitateajuridică Ministerul Public reprezintă interesele generale alesocietăţii.

în statul de drept justiţia capătă o pondere deosebită pentrucă potrivit principiului democratic al separaţiei puterilor în statautorităţii judecătoreşti îi revine dreptul de a soluţiona litigiilede drept intervenite în urma manifestării ilicite.

Justiţia trebuie să fie în cel mai înalt grad la îndemînatuturor celor interesaţi. Aceasta a şi determinat introducerea înConstituţia României a tezei potrivit căreia accesul la justiţieeste liber. în art. 21 din Constituţie se stipulează expres căorice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărareadrepturilor şi intereselor sale legitime. Pentru ca cei interesaţisă nu fie obstrucţionaţi sub nici o modalitate sau pretext, alin.2 mai subliniază că exercitarea dreptului respectiv nu poate fiîngrădit prin nici o lege.

în statul de drept autoritatea judecătorească reprezintă oadevărată putere pentru că litigiile ivite din încălcarea legilornu pot fi soluţionate de către alte organe ale statului decît celede judecată. Instanţele judecătoreşti soluţionează toateprocesele privind raporturile juridice civile, comerciale, demuncă, de familie, administrative, penale şi orice alte cauzepentru care legea nu stabileşte o altă competenţă.

Justiţia penală este evident aspectul de justiţie careinteresează primordial (dar deseori nu exclusiv) în cazulsăvîrşirii unor infracţiuni , motiv pentru care toateconsideraţiile ce urmează se circumscriu - dacă nu semenţionează altfel - acestei mari instituţii juridice.

Săvîrşirea infracţiunii, chiar cînd este descoperită şi pusăprin probe în seama unui făptuitor, nu atrage aplicarea

automată a pedepsei. Pentru a se ajunge la sancţionareainfractorului este nevoie de intervenţia justiţiei penale, însensul condamnării acestuia de către instanţa competentă pebaza unei judecăţi. Reacţia societăţii faţă de infracţiune nueste instinctivă, arbitrară şi oarbă; ea este totdeauna chibzuităşi reglementată avînd un caracter esenţialmente judiciar .

De aceea, a soluţiona o cauză penală înseamnă a efectua oactivitate de justiţie şi în măsura în care aceasta se face prinhotărîrea instanţei de judecată avem de a face cu un actjurisdicţional.

3 Realizarea prin constrîngere a ordinii de drept nu este posibilă fărăpreexistenta unui conflict între voinţa colectivă exprimată prin regula deconduită încălcată şi voinţa persoanei care a săvîrşit încălcarea, deci fărăexistenţa unui raport juridic de contradicţie izvorît din săvîrşirea unei fapteilicite. (V. DONGOROZ, S.KAHANE, G.ANTONIU, C.BULAI,N.ILIESCU, R.STĂNOIU, Explicaţii teoretice ale codului deprocedură penală română, Parte generală, voi. I, Ed.Academiei,Bucureşti, 1975, p. 7).

4 G.STEFANI, G.LEVASSEUR, Procedure penale, voi. II, Ediţia IX, Paris, Ed.Dalloz, p.l.

8

2. Activitatea judiciară în materie penală.

Pentru a se ajunge la actul de justiţie, în cele mai multesituaţii, nu este suficientă numai activitatea instanţei, după cumexistă numeroase cazuri în care conflictul juridic penal născutdin săvîrşirea reală sau presupusă a unei infracţiuni se poatestinge înainte de pronunţarea unui act jurisdicţional.

Descoperirea infracţiunilor, stabilirea vinovăţieiinfractorilor pe bază de probe şi realizarea tragerii larăspundere penală a celor vinovaţi nu are loc exclusiv prinactivitatea de judecată, respectiv prin înfăptuirea justiţiei.Statul organizează combaterea fenomenului infracţional printr-o activitate mai largă şi complexă în care antrejiează şi alteorgane specializate. Aceasta are Ioc prin activitatea judiciarădesfăşurată conjugat de către toate organele judiciare.

Actul de justiţie penală este precedat de o activitateprealabilă de urmărire penală, auxiliară dar necesară, avînd cafinalitate pregătirea condiţiilor care să asigure desfăşurareaoptimă a judecăţii.

Organele statului împuternicite să realizeze ansamblulactivităţilor menţionate mai sus poartă denumirea generică deorgane judiciare iar activitatea lor constituie o activitatejudiciară.

Noţiunea de organ judiciar este mai largă decît cea de organjudecătoresc. Interpretarea rezultă din sensul larg,

constituţional, potrivit căruia toate organele judiciare,indiferent că realizează sau nu direct şi nemijlocit actul dejustiţie penală prin pronunţarea unei hotărîri, ţin de putereajudecătorească si sînt grupate sub aspectul sistematizării înCapitolul VI al Titlului III din Constituţie. în cuprinsulnormelor referitoare la autoritatea judecătorească se disting, înprimul rînd acele organe care au evident caracter judiciar,respectiv instanţele judecătoreşti şi Ministerul Public, ele fiindformate din magistraţi adică persoane avînd calitatea dereprezentanţi tipici şi deţinători exclusivi ai acestei autorităţi.

Organele judiciare cuprind şi organele de poliţie. Art. 129din Constituţie prevede că instanţele judecătoreşti dispun depoliţia pusă în serviciul lor şi care nu trebuie confundată cupoliţia, în ansamblul său, ca organ administrativ. Organele depoliţie, la care fac referire normele constituţionale şi cele dincodul de procedură penală, sînt organizate potrivit unorreglementări distincte; ele îşi îndeplinesc atribuţiunile deregulă în cadrul urmăririi-penale, dar au sarcini şi în realizareaaltor activităţi procesuale, motiv pentru care se includ înnoţiunea largă de organe judiciare folosita de însăşi legeaprocesuală penală .

5 GR.THEOIX>RU,LMOLrX)VAN,r>eptproce^^6 Codul de procedură penală foloseşte, deseori, expresia de "organe

judiciare" (vezi: art. 7, 80,105,106,111,139,152, etc).

9Organele amintite mai sus (instanţe, Minister Public, organede cercetare) îndeplinindu-şi sarcinile în baza reglementărilorprocesual penale, natura juridică a activităţii lor nu poate fidecît judiciară .

în concepţia tradiţională română - avem în vedeje codurilede procedură penală din anii 1864 şi 1936 - organele depoliţie, care participau în desfăşurarea procesului penal cuatribuţiuni corespunzătoare, aveau denumirea de organe depoliţie judiciară, iar activitatea lor era o activitate evidentjudiciară.

Argumente numeroase demonstrează că activitateaprocesual penală a organelor de poliţie sau generic vorbind aorganelor de urmărire penală este o activitate judiciară. Depildă, ar fi greu de presupus că o urmărire penală efectuată deun organ de cercetare al poliţiei, sub supraveghereaprocurorului nu constituie o activitate judiciară, pe cîndaceeaşi urmărire penală efectuată obligatoriu de către procuror

în condiţiile art. 209 c.pr.pen. are o natură juridică ce corespundeunui asemenea conţinut.

Organele judiciare sînt mai numeroase şi diversificate înmaterie penală datorită şi structurii diferite a procesului penalfaţă de procesul civil.

în majoritatea reglementărilor din lume, judecata constituiesingura fază la care se reduce procesul civil, fără ca aceasta să fieprecedată de o altă activitate judiciară diversificată şi complexă,realizată de organe specializate. în procedura penală modernăde pretutindeni o asemenea modalitate de realizare a justiţieipenale, deşi posibilă în cadrul unor procese penale de formăatipică, constituie numai o excepţie destul de limitată.

Totalitatea sistemelor procesual penale contemporaneorganizează în forme dintre cele mai variate activităţi carepremerg judecarea cauzelor de către instanţele penale. Acesteforme procesuale, indiferent de conţinut sau denumire(cercetare, anchetă, instrucţie, investigaţie, informaţie, prime

cercetări, acte prealabile etc), deşi neîndeplinite de către oinstanţă şi nerezolvate printr-un act jurisdicţional au în modcert natura juridică a unor activităţi judiciare.

3. Actul jurisdicţional penal. în centrul activităţii judiciarepenale şi ca o finalizare a acesteia se remarcă actuljurisdicţional. în ştiinţa dreptului s-a cristalizat de multdiferenţierea actului jurisdicţional de actele celorlalte organeale statului, referinţele distinctive făcîndu-se mai ales faţă deactul administrativ.

7 Instanţele judecătoreşti, procurorul şi organele de cercetare penală poartă denumirea de organe judiciare (I.NEAGU, Drept procesual penal, Ed.Academiei, Bucureşti, 1988, p.

Actul jurisdicţional are ca temei de existenţă un litigiu careeste dedus spre soluţionare totdeauna în faţa organului dejurisdicţie. Dacă urmărirea penală nu conturează şi confirmăexistenţa litigiului penal dintre stat şi persoana care a încălcatlegea penală, nu se ajunge la trimiterea în judecată ainfractorului, respectiv la actul jurisdicţional prin care să serezolve litigiul.

Actul jurisdicţional nu se realizează în forme particularestabilite de organele competente în funcţie de elementeleconcrete ale litigiului (aşa cum se întîmplă în cazul actuluiadministrativ) existînd o procedură precis reglementată,obligatoriepentru toţi participanţii la rezolvarea cauzei. Aceastăprocedură asigură subiecţilor faţă de care hotărîrea produceefecte anumite drepturi procesuale, dintre care se detaşeazăacela de a participa în cauză şi a folosi mijloacele legalepentru apărarea intereselor legitime .

Spre deosebire de actele celorlalte organe de stat, actuljurisdicţional nu poate avea ca obiect rezolvarea deîmprejurări generale, abstracte şi viitoare, sub forma edictăriiunor norme de conduită, pentru că actul jurisdicţional rezolvătotdeauna un caz determinat şi concret, respectiv o speţă.Decizia luată pe calea actului jurisdicţional nu areobligativitate decît în cazul dedus soluţionării, practicajudiciară neconstituind izvor de drept.

între actul jurisdicţional şi cel administrativ existădeosebiri esenţiale de ordin procedural intern cu privire lamodul de sesizare şi dezinvestire a organelor respective,caracterul independent sau subordonat al acestora însoluţionarea cauzei, putinţa înlocuirii ulterioare a actuluiadoptat în opoziţie cu instituţia autorităţii lucrului judecatimpus de necesitatea stabilităţii actului jurisdicţional etc.

Astfel, spre deosebire de organul administrativ care sepoate sesiza şi singur, o instanţă nu se sesizează niciodată dinoficiu. Regulile "nemo judex sine actore" (nici un judecătorfără un reclamant) şi "judex ne procedat ex officio"(judecătorul nu judecă din oficiu) sînt adagii care atrag atenţiaasupra faptului că instanţa penală nu judecă şi realizează actuljurisdicţional decît în virtutea unei acţiuni injustiţie exercitatede către subiectul îndrituit şi pe baza sesizăriicorespunzătoare.

De asemenea, odată soluţionată cauza penală judecătorulse desesizează fără a putea reveni asupra rezolvării date, chiar

dacă ulterior şi-ar da seama de modul defectuos în care aprocedat ("semel lata sententia, judex dessinit esse judex").Orice modificare a soluţiei date prin actul jurisdicţional nu e

posibilă ^cîtprin intermediul căilor de atac. Spre deosebire deaceasta, organul 8 Vezi I.STOENESCU, S.ZILBERSTEIN, op.cît., voi.

I, p. 28.

11administrativ nu se desesizează în urma emiterii actuluiadministrativ şi ca atare poate reveni în principiu oricîndasupra celor dispuse anterior.

în timp ce în cadrul actului jurisdicţional judecătorul esteindependent în luarea hotărîrii, el supunîndu-se exclusiv legii,organele administrative se supun ierarhic, dispoziţiilesuperioare impunîndu-se organelor subordonate, cărora celedintîi chiar pot să li se substituie.

Actul jurisdicţional are o asemenea importanţă socială încîtel se investeşte cu autoritate de lucru judecat în vedereaasigurării stabilităţii celor hotărîte de justiţie. Dimpotrivă,actele administrative nu au o astfel de putere, neexistîndprezumţia legală că ele rezolvă totdeauna corect cazul şi cădeci păstrarea lor nealterată şi permanentă constituie cevanecesar.

§ 2. Procesul penal. Noţiune şi elemente definitorii, scop şi rol educativ.

4. Definiţia procesului penal. Activitatea prin careorganele specializate ale statului descoperă infracţiunile,identifică şi prind pe infractori, strîng şi administreazăprobele, realizează tragerea la răspundere penală şi aplicăpedepsele este o activitate foarte complexă, care depăşeştelimitele stricte ale soluţionării cauzei penale în cadrul strictjurisdicţional.

Noţiunea de activitate judiciară nu este întru totulconformă cerinţelor teoretice, practice şi legislative îndomeniul procesual penal, fiind uneori insuficient decuprinzătoare, iar alteori excedînd limitele care se impun.

Astfel, dacă referirile s-ar face exclusiv la activitateajudiciară, ca totalitate a manifestărilor organelor judiciare, îneforturile de rezolvare a cauzelor penale nu s-ar cuprinde şiparticiparea, deseori foarte activă şi eficientă, a altor subiecţimenţionaţi de legea procesuală. La activitatea desfăşurată deorganele judiciare se adaugă atitudinea şi implicarea uneori cuvalenţe procesuale deosebite a părţilor în cauză (inculpat,

parte vătămată, parte civilă, parte civilmente responsabilă)precum şi a diferitelor alte persoane cuprinse în mecanismuljudiciar (martori, experţi, interpreţi, agenţi procedurali, apărători,reprezentanţi, substituiţi procesuali etc).

în activitatea desfăşurată cu participarea subiecţilor amintiţiapar relaţii juridice cu drepturi şi obligaţii decurgînd dindispoziţiile legale care configurează conţinutul unor raporturide drept specifice.

Pe de altă parte, activitatea judiciară excede uneori ca obiectsoluţionarea de cauze penale, întrucît în anumite proceduri nuapare un conflict penal izvorît din săvîrşirea unei infracţiuni,care să atragă nevoia tragerii la răspundere

12

penală a făptuitorului. Există numeroase activităţi judiciareîn care scopurile urmărite sînt felurite, dar în nici un caz elenu se înscriu în rezolvarea unei cauze penale. Pot fi date caexemple activităţile judiciare desfăşurate în cazul reabilităriiunui condamnat pe cale judecătorească, a reparăriipagubelor suportate de o persoană arestată sau condamnatăpe nedrept, a înlocuirii sau reconstituirii unor înscrisuridispărute, a recunoaşterii unor acte judiciare străine, arezolvării unor contestaţii la executare, a amînării sauîntreruperii pedepsei închisorii şi în alte numeroase situaţii.

Argumentele menţionate impun includerea în vocabularulde specialitate, legislativ, ştiinţific şi practic a unei noţiunimai exacte decît cea de activitate judiciară şi prin care să sedesemneze cu mare precizie activitatea de soluţionare aoricărei cauze penale determinate de un- litigiu penal real sauipotetic. Această categorie juridică atotcuprinzătoare şi foartecomplexă este procesul penal.

Procesul penal este activitatea reglementată de lege,desfăşurată într-o cauză penală, de către organele judiciarecu participarea părţilor şi a altor persoane, ca titulare dedrepturi şi obligaţii, avînd ca scop constatarea la timp şiîn mod complet a infracţiunilor şi tragerea la răspunderepenală a celor care le- au să vîrşit, în aşa fel încît prinaceasta să se asigure ordinea de drept precum şi apărarea

drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor.în literatura juridică de specialitate din ţara noastră

definiţia procesului penal dată de diverşi autori este în generalfoarte apropiată de cea enunţată, neînregistrîndu-se deosebiriesenţiale .t Convergenţa de opinii este determinată, pe de oparte de faptul că cele mai multe elemente ale definiţiei seregăsesc enunţate expresis verbis în normele legale, pe de altăparte de împrejurarea că mecanismul general, sarcinile mari şiinstituţiile fundamentale ale procesului penal sînt bineconturate şi elucidate de multă vreme în ştiinţa juridică.

5. Elementele definitorii care caracterizează procesulpenal. Definiţia adoptată cuprinde principalele elemente carecaracterizează procesul penal. Analizarea acestora estenecesară pentru a avea imaginea corectă a noţiunii,9 Vezi în acest sens: V.DONGOROZş.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 14;

GR.THEODORU, T.PLĂEŞU, Drept procesual penal, Parteagenerală, Tip.Univ., "Al.I.Cuza", Iaşi, 1986, p. 1; GR.THEODORU,L.MOLDOVAN, op.ciţ, p. 20; I.NEAGU, op.cit, p. 35; M.BASARAB,Drept procesual penal, voi. I, Tip.Univ., Babeş- Bolyai, Cluj-Napoca,1973, p.5; N.VOLONCIU, Drept procesual penal, voi. I, Tip.Univ.,Bucureşti, 1987, p. 8; GR.THEODORU, Drept procesual penal român,voi. I, Tip.Univ. "Al.I.Cuza", Iaşi, 1971, P-11-12; S.KAHANE, Dreptulprocesual penal, Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1963, p. 8.

13

ţinînd seama că ea este folosită foarte frecvent şi învocabularul uzual, dar într-o accepţiune mai puţin conformăcu rigurozitatea ştiinţifică.

a) Procesul penal constituie în primul rînd o activitate.însuşi termenul deproces este derivat din latinul "procedere" care înseamnă aprogresa, a avansa,a evolua. Deşi de origine latină cuvîntul nu era folosit îndreptul roman înaccepţiunea sa juridică actuală, pentru judecată fiind utilizattermenul de"judicium". Cuvîntul a intrat în vocabularul juridic şi a devenittradiţional prinintermediul glosatorilor din Evul mediu (aproximativ sec.XII).Noţiunea deproces este folosită chiar în afara vocabularului juridic,totdeauna în sensuldesemnării unui fenomen în plină mişcare, dezvoltare,devenire.

Procesul penal este un fenomen dinamic, tipic evolutiv şi carese manifestă ca o activitate foarte complexă. In cadrul său sedesfăşoară o seamă de activităţi mai restrînse. Fiecare dintre eleare menirea să împingă, să propulseze procesul spre atingereascopului său final .

Denumirea de proces penal provine de la specificulactivităţii judiciare, care se desfăşoară progresiv de ladescoperirea infracţiunii şi pînă la condamnarea inculpatului şipunerea în executare a hotărîrii judecătoreşti penale .

b) Procesul penal este o activitate reglementată de lege.Instituţiile procesuale cît şi activitatea de ansamblu se desfăşoară în limitelecelei mai strictelegalităţi. Legea reglementează amănunţit drepturile şi obligaţiileparticipanţilor, modul de efectuare a activităţilor, succesiunea acestora,conţinutuldiferitelor acte procedurale etc.

între activităţile procesuale şi normele juridice care le

reglementează există o legătură indisolubilă. Principiul legalităţiitrebuie să aibă în procedura penală aceeaşi implicaţie şirezonanţă ca în dreptul penal sau în orice altă ramură de drept.Dacă în dreptul penal există încă de multă vreme dictonul"nullum crimen sine lege" şi "nulla poena sine lege", înmod similar este îndeobşte cunoscută şi admisă legătura dintreformele procesuale şi modul lor de reglementare prin normejuridice şi care s-a materializat şi ea în adagiul "nullumjudicium sine lege".

Legea indică şi dispune formele în care se manifestă şirealizează activităţile procesuale. Formele reglementate de legeîn care se desfăşoară procesul

12

penal sînt denumite forme procesuale .

10 VTNCENZO MANZINI, Tratatto di diritto procesuale penale, voi. I, Ed.VII, Torino, 1968, p. 69. -

10 GR.THEODORU, L.MOLDOVAN, op.cit, p. 20.11 Forma trebuie să servească la conservarea şi valorificarea substanţei,

(TRAIAN POP, Dreptul procesual penal, voi. I, Tipografia Naţională, Cluj, 1946, p. 19). -

14

c) Procesul penal se realizează într-o cauză penală. Ceeace determinădesfăşurarea procesului penal este împrejurarea că organuljudiciar este sesizatde existenţa litigiului penal izvorît din săvîrşirea uneiinfracţiuni; Nici unproces penal nu se poate realiza pe o altă bază.

Fapta săvîrşită sau presupusă ca fiind săvîrşită constituieobiectul material al procesului penal, iar raportul juridic dedrept penal ca manifestare a conflictului de drept survenitreprezintă obiectul juridic al acestuia. Obiectul material şi celjuridic determinînd declanşarea şi întreaga desfăşurare aprocesului penal poartă denumirea de cauză penală, denumiresinonimă cu cea de litigiu penal sau pricină penală folosite înpractica judiciară .

Inserarea în definiţie a precizării este necesară pentru amarca diferenţierea procesului penal de procesul civil sauprocedura de contencios administrativ, care sînt de asemeneaactivităţi reglementate de lege, desfăşurate de anumiţiparticipanţi dar în cauze cu alte naturi juridice.

d) Activitatea procesuală se realizează de diverşi subiecţiprocesuali.Potrivit definiţiei procesul penal se desfăşoară de către organelejudiciare cuparticiparea părţilor şi altor persoane. în procesul penalîntîlnim organe cumsînt: organele de cercetare penală, Ministerul Public, instanţelejudecătoreşti,în cadrul organelor judiciare se constată o anumită ierarhizare,care determinăîn fiecare cauză şi în raport cu activitatea îndeplinită o anumităcompetenţă.

Persoanele care participă la procesul penal pot finumeroase. Unele participă din proprie iniţiativă, altele sîntchemate de organele judiciare, unele sînt interesate în modul desoluţionare al procesului, altele nu au nici un interes în cauză. Capersoane care participă în procesul penal pot fi date caexemplu: inculpatul, partea vătămată, apărătorul, martorul,expertul etc.

Activitatea judiciară este desfăşurată de organele judiciarecu participarea altor subiecţi procesuali avînd calitatea unortitulari de drepturi şi obligaţii. Precizarea este necesară pentrua se marca diferenţa dintre activitatea judiciară şi procesul

penal, iar pe de altă parte pentru a se sublinia faptul căraporturile procesuale reprezintă elemente intrinseci aleprocesului penal.

Noţiunea de proces penal este mult mai largă decîtactivitatea organelor judiciare, întrucît aceste organe, înexercitarea atribuţiunilor lor legale au o serie de drepturicărora le corespund anumite obligaţii corelative din partea

celorlalţi participanţi procesuali. în acelaşi timp, părţile,eventual celelalte persoane participante, pot acţiona dinproprie iniţiativă, exercitîndu-şi drepturile acordate prin legeîn faţa organelor judiciare .J3 V.DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice,voi. I, p. 11. 14 GR.THEODORU, L.MOLDOVAN, op.cit, p. 20.

Procesul penal constituie atît un ansamblu de activităţi şisituaţii juridice, cît şi un complex de relaţii specificemanifestate sub forma unor raporturi procesuale. .

9. Scopul procesului penal. Definiţia examinată anteriorindică o finalitateprecis delimitată pe care legea de procedură penală o înscrie înprima sa normăsub titlul marginal de "scopul procesului penal" (art. lc.pr.pen.).Din contextrezultă că procesul penal tinde să aducă la îndeplinire douăsarcini : unuldintre acestea este mai apropiat şi este formulat în mod concret,celălalt fiindenunţat în termeni generali indică scopul limită către care tindeactivitateaprocesuală sub aspect politico-social şi dincolo de cazul despeţă.

Scopul imediat al oricărui proces penal rezidă în constatareainfracţiunilor şi justa pedepsire a infractorilor. Legea subliniazăcă activitatea procesuală urmează să se desfăşoare la timp,prefigurîndu-se astfel operativitatea ca unul dintre principiilefundamentale ale activităţii judiciare, şi în mod complet,respectiv în aşa fel încît faptele să fie cunoscute sub toateaspectele care interesează şi se impun în vederea soluţionăriicauzei.

Scopul procesului penal se înfăptuieşte cel mai aproape deînţelegerea şi opţiunea fiecărei persoane oneste şi doritoare dedreptate, atunci cînd întreaga procedură judiciară dintr-o cauzăpenală se desfăşoară în aşa mod încît oricine care a săvîrşit oinfracţiune este pedepsit potrivit vinovăţiei sale şi nici opersoană nevinovată nu este trasă la răspundere penală.

Scopul general al procesului penal este înscris expres în art. 1alin. 2 c.pr.pen. Potrivit acestei norme procesul penal trebuie săcontribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, adrepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor,

precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.

10. Spiritul de umanism degajat din reglementareaprocesuală nu trebuieinterpretat ca un factor de slăbiciune sau încurajare aelementelor infractoare.Lipsa de măsuri împotriva acelora care încalcă legile sau aducprejudiciiordinii de drept este tot atît de gravă ca şi pedepsirea unorpersoane nevinovate.

A nu aplica sancţiunile penale celor vinovaţi de săvîrşireaunor infracţiuni constituie ea însăşi o atitudine care contraziceordinea de drept şi constituie în cele din urmă tot o încălcare alegilor. Umanismul, grija faţă de marile drepturi, libertăţi şiprerogative umane ale fiecăruia în parte şi a întregii colectivităţinu au nimic comun cu toleranţa faţă de încălcarea legilor.

15 Vezi, EUGENIO FLORIAN, Diritto procesuale penale, Ed.3, Unione tip., Edit. Torinese, Torino, 1939, p. 84 şi urm.

16 Procesul penal are un scop general §i unul specific (vezi, E.FLORIAN, op.cit, p.60-65).

Lipsa de fermitate faţă de cei care nesocotesc legea penalăaduce cel mai mare deserviciu spiritului de dreptate, faţă decare nici o opinie publică nu rămîne vreodată nepăsătoare şiconstituie un factor de încurajare şi proliferare ainfracţionalităţii. Cu multă vreme înainte, în gîndirea social-juridică s-a conturat cu claritate ideea că recrudescenţafenomenului infracţional din anumite momente, nu rezultă înprincipal din blîndeţea represiunii penale (aşa cum se considerăde unii observatori superficiali şi neavizaţi ai fenomenului), cidin împrejurarea că o seamă de fapte penale - al căror număr,din păcate, uneori este mare - rămîn nepedepsite .

Aceste teze sînt de actualitate şi în prezent. Literatura despecialitate a secolului nostru reconfirmă ataşamentul faţă desusţinerile lui Beccariâ, care în urmă cu două veacuri precizaucă în politica penală rigoarea pedepsei este mai puţin necesarăşi importantă pentru eficacitatea represiunii, decît organizareaunui sistem procesual penal menit să nu permită răufăcătorilorsustragerea de sub braţul drept şi ferm al justiţiei .

Interesul societăţii pretinde ca represiunea în cazul săvîrşiriiinfracţiunii să fie rapidă şi sigură. Pentru rapiditatearepresiunii în procesul penal funcţionează principiuloperativităţii, care totdeauna are limitele obiective, determinatede factori care trebuie să împace exigenţele activităţii judiciarede bună calitate cu necesităţile represiunii corecte şi exacte

precum şi cu interesele respectării drepturilor şi libertăţilorpersoanei.

De aceea, numeroşi autori subliniază că dacă operativitateaprocesuală reprezintă o cerinţă variabilă şi apreciată concret dela caz la caz, constituind un scop al procesului penal, nu în sineci în vederea realizării unor multiple alte cerinţe, nu acelaşilucru se poate susţine despre imperativul prevăzut în art. 1c.pr.pen. care precizează că nici o persoană vinovată nu trebuiesă scape rigorilor legii penale.

Certitudinea represiunii este şi trebuie să rămînă unuldin scopurile de la care o bună ofganizare procesual penală nupoate abzice .

11. Tipic pentru statul de drept nu este să asigure numaicerinţele generale ale societăţii, oricît de importante ar fiacestea şi să sacrifice în totul sau în parte drepturile, libertăţileşi feluritele interese legitime ale persoanei. Teza este de oimportanţă sporită în domeniul represiunii penale, în carenecesitatea aplicării de pedepse poate avea grave repercusiuniasupra libertăţii, demnităţii

17 Vezi, MONTESQUIEU, L'esprit des lois, (cartea VI, capitolul XII).}8 Vezi H.DONNEDIEU de VABRES, Precis de droit criminel, Ed. Dalloz, Paris, 1946, p. 253;19 G.STEFANI, G.LEVASSEUR, op.ciU p. 2.

16 17

\

sau intereselor legitime ale persoanei, eventual chiar asupra vieţii sale, într-un sistem sancţionator ce poate ajunge pînă la pedeapsa capitală.

Nu întîmplător numeroase legislaţii pun un accent atît de mare pe scopulmajor înscris şi în art. 1 c.pr.pen., care prevede ca o axiomă regula de neclintitcă nici o persoană nevinovată nu trebuie să fie trasă la răspundere penală.

Dacă spiritul de dreptate, echitate şi justeţe cere ca orice vinovat să fietotdeauna pedepsit, acelaşi spirit impune ca vinovăţia celui în cauză săreprezinte o certitudine pentru a nu se ajunge la eroare judiciară.

înţelepciunea populară şi folclorul, care circulă în multe limbi din cele maifelurite locuri de pe glob, au.subliniat într-o exprimare de esenţă ideea că "epreferabil să scape o sută de vinovaţi nepedepsiţi decît să fie pedepsit un singurnevinovat".

Procesul penal care apără societatea trebuie în mod egal să garantezelibertatea şi drepturile legitime ale individului, fără de respectarea cărora nuse poate concepe o adevărată justiţie represivă .

12. Rolul educativ al procesului penal. în art. 1 alin. 2 c.pr.pen., subtitulatura marginală referitoare la indicarea scopului procesului penal seprevede că acesta trebuie să se desfăşoare în aşa fel încît să contribuie laeducarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.

Pedepsele aplicate în cadrul procesului penal pe calea unei individualizărijudiciare realizează în mod necesar şi valenţe educative. Funcţia educativă apedepsei nu este un deziderat, ci o cerinţă legală pe care norma penală o puneîn faţa organului de stat chemat să pronunţe şi să aplice executarea sancţiuniipenale. Din art. 52 c.pen. rezultă explicit că pedeapsa nu este numai o măsurăde constrîngere dar şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Art. 52 alin. 2c.pen. completează ideea de mai sus cu dispoziţia care precizează că prinexecutarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă deordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

în literatura de specialitate s-a subliniat că funcţia de constrîngere apedepsei nu trebuie opusă caracterului educativ al acesteia, întrucîtconstrîngerea apare numai ca un mijloc sau instrument de continuare, încondiţii speciale, a procesului educativ . Numai prin funcţia educativă apedepsei se ajunge la transformarea condamnatului. Pedeapsa trebuie săinfluenţeze asupra conştiinţei şi voinţei condamnatului, determinînd o schim-bare a comportamentului său începînd cu atitudinea faţă de valorile sociale pe

20 Ibidem, p. 3.

21 G.ANTONIU, Sancţiunea penală - concept şi orientări, R.R.D. nr.10/1981, p. 5.

care le negase prin săvîrşirea infracţiunii şi continuînd cu dirijarea în senspozitiv a tuturor actelor sale de conduită .

13. Din dispoziţiile exprese ale codului penal şi ale celui de procedurăpenală rezultă că rolul educativ al dreptului penal şi al procesului penal serealizează fiecare prin mijloace specifice.

Dacă pentru organele statului care contribuie la realizarea efectivă apedepselor, înfăptuirea funcţiei educative se plasează în timpul executării,valenţele educative ale organelor care desfăşoară o activitate judiciară înfinalul căreia, în caz de condamnare, se ajunge la o individualizare jude-cătorească a pedepsei printr-o hotărîre penală definitivă, se materializează peparcursul întregului proces.

Sarcina educării persoanelor participante la proces nu se realizează ex-clusiv în faza de judecată şi numai de către instanţă. Caracterul educativ alprocesului se manifestă pe tot parcursul său şi deci şi în cadrul urmăririi penale,cu toate caracterele deosebite ale acestei faze (de exemplu, lipsa de publicitate).

Procesul penal reprezintă un instrument specific de educare socială cu totuldeosebit de ceea ce este educaţia în genere. Legînd rolul educativ al procesului deacţiunea de prevenţie specială a infracţionalităţii, se poate conchide că procesulpenal constituie, cel puţin pentru inculpatul corect tras la răspundere penală, omodalitate prin care organele judiciare contribuie la reeducarea acestuia încăînainte de definitiva lui condamnare şi începerea executării pedepsei.

Activitatea procesuală îşi atinge pe deplin rolul educativ, dacă pe parcursinculpatul ajunge la înţelegerea corectitudinii, justeţei şi caracterului echitabilal tragerii sale la răspundere penală şi recunoaşterea spiritului de dreptateîncorporat în hotărîrea pronunţată. Chiar dacă în multe cazuri aceasta pare undeziderat greu de atins, întreaga desfăşurare a procesului penal trebuie să aibăpe linie educativă cel puţin efectul de a-1 convinge pe inculpat de caracterulimplacabil al tragerii sale la răspundere penală ca urmare a săvîrşirii in-fracţiunii. Dacă procesul penal se desfăşoară potrivit cu toate cerinţele, incul-patul înţelege măcar faptul că statul intervine cu promptitudine şi în modalităţispecifice de cîte ori ordinea de drept este încălcată şi că deci există o ine-vitabilitate a represiunii penale.

Rolul educativ al procesului penal are o strînsă legătură şi cu prevenţiagenerală a fenomenului infracţional. Procesul penal exercită indirect o in-fluenţă educativă şi asupra celor neangajaţi în activitatea procesuală. Pentru ane referi doar la un singur aspect, este bine cunoscut faptul că publicitatea

22 C.BULA1, Drept penal. Partea generală, voi. III, Tip. Univ. Bucureşti, 1982, p. 111.

18 19şedinţelor de judecată nu asigură numai obiectivitatea justiţiei, punînd ac-tivitatea judiciară sub controlul cetăţenilor, dar este şi o metodă care permite

educarea specifică a unor pături largi ale populaţiei în spiritul respectăriinormelor de drept. De aceea, cînd legea a considerat că rolul educativ al

procesului penal ar fi periclitat prin publicitatea şedinţei sau participării unoranumite categorii de persoane, a intervenit cu dispoziţii corespunzătoare. (Deexemplu, publicitatea şedinţei de judecată poate fi înlăturată în cauzele denatură a leza moralitatea, după cum persoanele sub 16 ani, nefiind suficient demature pentru a înţelege mesajul educativ al unui proces penal, nu au dreptulsă fie prezente în rîndul publicului din sala de judecată - art. 290 c.pr.pen.).

Urmărirea unei cauze penale prin mijloacele mass-media constituie unfactor deloc de neglijat, deoarece se cunoaşte cît de mult este influenţată opiniapublică de identificarea, prinderea şi tragerea la răspundere penală grabnică şieficientă a celor care încală legea penală. Un proces penal în care rolul educativse realizează în sensul preconizat de lege constituie totdeauna o satisfacţiepentru oamenii cinstiţi şi un avertisment pentru elementele slabe ale societăţii.

§ 3. Sistemul procesual penal

14. Noţiunea de fază procesuală. Procesul penal cuprinde numeroaseactivităţi ce se desfăşoară într-un angrenaj de acte procesuale. Multitudineacomponentelor impune o grupare a acestora, astfel încît întregul - foartecomplex dar reprezentînd totuşi o unitate - să fie despărţit în mai multediviziuni.

împărţirea procesului penal în faze nu răspunde numai unor necesităţimetodologice de analiză, prezentare sau studiu . Fazele procesului penal semanifestă efectiv în realitatea desfăşurării procesuale şi se impun în realizareaacestei activităţi. Reglementarea modernă, în contradicţie cu construcţiile şisistemele procesuale din vechime, a scos în evidenţă necesitatea ca'procesulsă fie alcătuit din mai multe faze. Procesul penal, astfel alcătuit, s-a doveditmai eficace şi maleabil în realizarea consecinţelor raportului juridic penal .în opoziţie cu procesul civil, procesul penal se caracterizează prin desfăşurareaactivităţilor judiciare înaintea mai multor organe .23 Tendinţa periodizării procesului penal apare evidentă Ia toţi autorii. De pildă, TR.POP

împarte procesul în perioade şi pe acestea în faze (vezi, op.ciL, voi. IV, p. 2-3).24 Cercetarea constituie actul întîi al dramei penale; judecata va fi actul doi, iar executarea în

caz de condamnare, epilogul (I.TANOVICEANU, Tratat de drept şi procedură penală,voi. IV, Tip. Curierul judiciar, Bucureşti, 1924-1927, p. 492).

25 R.MERLE, A.VITU, Trăite de droit criminel, Editions Cujas, Paris, 1967, p. 636.

20

Fazele procesului penal constituie diviziuni ale acestuia, în care seefectuează un complex de activităţi desfăşurate succesiv, progresiv şi coor-donat, între două momente proeminente ale cauzei penale, pe bază de raporturijuridice caracteristice, în vederea realizării unor sarcini specifice.

Se mai poate adăuga, că fazele sînt componente ale procesului penal încare îşi desfăşoară activitatea o anumită categorie de organe judiciare înîndeplinirea atribuţiilor ce se înscriu în funcţia lor procesuală (de a urmări,judeca sau pune în executare hotărîrea) şi după epuizarea cărora pot fi datediverse soluţii privind cauza penală .

15. Activităţile din cadrul fazelor se desfăşoară într-o anumită succesiune.Ordinea activităţilor procesuale este prestabilită de lege. De exemplu, art. 340c.pr.pen. prevede că, la judecata în primă instanţă, părţilor li se dă cuvîntul înurmătoarea ordine: procuror, parte vătămată, parte civilă, parte civilmenteresponsabilă şi inculpat. De asemenea, nerespectarea succesivităţii poateîmpiedica îndeplinirea unor activităţi, dacă ele nu sînt întreprinse la momentulcuvenit. (De pildă, arestarea preventivă a inculpatului nu poate avea loc înaintede a se porni acţiunea penală).

Activităţile proprii fazelor se desfăşoară progresiv. Fiecare nouă activitateîntreprinsă propulsează procesul însemnînd un pas către atingerea scopului şiobiectivelor fazei respective, cît şi către ţelul final al procesului penal. Procesulpenal fiind o activitate în devenire, constituie un fenomen complex, într-ocontinuă dinamică şi transformare.

între componentele fazelor procesuale există o interdependenţă şi ocontinuă determinare dialectică. Coordonarea activităţilor face ca fiecare actsă reprezinte o condiţie şi într-o anumită măsură o consecinţă a unei alteactivităţi. De exemplu, este evidentă coordonarea şi influenţa reciprocă dintreinstituţii cum ar fi punerea în mişcare a acţiunii penale, prezentareamaterialelor de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului şi trimiterea înjudecată, judecata în primă instanţă şi limitele acesteia.

16. Momentele limită ale fazelor procesului penal sînt marcate prinactivităţi de natură a determina modificări calitative în conţinutul procesului.Aceste limite se determină în mod obiectiv, printr-un anumit act procesualcapital, printr-o activitate proeminentă a procesului penal. Activităţi ca,începerea urmăririi penale, trimiterea în judecată a inculpatului, pronunţarea"Jţei hotărîri judecătoreşti definitive, nu reprezintă activităţi procesuale26 Vezi I.NEAGU, op.cit, p. 39.

21oarecare, ele constituind momente importante, nodale, care schimbă elemen-tele structurale interne de bază ale procesului penal.

Raporturile juridice procesuale au anumite caractere specifice în fiecarefază. O particularitate importantă reprezintă faptul că procesul penal estecondus în fiecare fază de un alt organ judiciar, raporturile juridice procesuale

legîndu-se prin intermediul acestor subiecţi dominanţi.Fazele procesului penal realizează obiective specifice subsumate sarcinii

generale a procesului penal. Astfel, art. 200 c.pr.pen. prevede expres care esteobiectul urmăririi penale, iar pentru faza judecăţii Constituţia şi legea deorganizare judecătorească fixează sarcinile concrete ale justiţiei. Procesul

penal trece în faza următoare numai după realizarea sarcinilor fazei prece-dente. Neîndeplinirea corespunzătoare a acestor sarcini poate determinareîntoarcerea cauzei la o fază deja parcursă.

17. Cerinţele de sistematizare ale procesului penal în reglementarea legalăşi în studierea acestuia de către ştiinţa dreptului impun o periodizare maiminuţioasă a activităţilor cronologice şi gruparea lor în diviziuni încă maireduse. De aceea, fiecare fază a procesului penal se subdivide la rindul ei înanumite etape, stadii, momente, niveluri etc.

întrucît terminologia legală nu foloseşte aceste noţiuni ele nu sînt nicianume definite sau explicate, înţelesul lor fiind variabil de la un autor la altul.Utilizarea terminologiei în determinarea unor subdiviziuni trebuie interpretatăîn funcţie de contextul exprimării şi numai pentru a face mai clară etapizareaanumitor activităţi complexe. Astfel, faza judecăţii poate parcurge etapajudecăţii în primă instanţă şi a judecăţii în căile de atac. La rîndul ei judecataîn primă instanţă cuprinde măsurile premergătoare judecăţii, şedinţă dejudecată şi apoi deliberarea şi pronunţarea hotărîrii. Subîmpărţirea şedinţei dejudecată e posibilă în continuare în: începutul judecăţii, cercetareajudecătorească, dezbaterile şi ultimul cuvînt al inculpatului.

18. Totalitatea fazelor şi ansamblul etapelor pe care le parcurge procesulpenal constituie sistemul acestuia. Sistemul procesului penal este destul dediferit de la o reglementare la alta, mai ales dacă se au în vedere diverse epociistorice sau norme juridice cu esenţe deosebite.

Deosebiri, uneori importante, apar în structura procesului penal atît înconţinutul propriu-zis al acestuia, cît şi în modul în care sistemul legii-respectiv al părţii speciale a codurilor de procedură penală - reflectă diviziunileprin care trece cauza penală.

■ Astfel, trimiterea în judecată în reglementarea noastră actuală este dispusăde procuror ca o ultimă activitate prin care se epuizează faza de urmărirepenală. Dimpotrivă, în unele reglementări, mai ales est-europene , speci-ficitatea constă în faptul că trimiterea în judecată o realizează instanţa printr-oactivitate desfăşurată anterior judecăţii într-o şedinţă pregătitoare saudispozitivă, care se constituie ca o fază procesuală distinctă, intercalată întreurmărirea penală şi judecată .

19. Fazele procesului penal român. Sistemul actual al codului de proce-dură penală reflectă împărţirea obiectivă, a procesului penal în cele trei marifaze ale sale: urmărirea penală, judecata şi punerea în executare a hotărîrilorjudecătoreşti.

Urmărirea penală reprezintă prima fază a procesului penal şi se situeazăîntre începutul urmăririi penale şi trimiterea inculpatului în judecată prinrechizitoriul procurorului.

Judecata începe odată cu sesizarea instanţei şi cuprinde toate activităţileprocesuale ce se desfăşoară pînă în momentul rămînerii definitive a hotărîriipenale.

Punerea în executare a hotărîrilor constituie ultima fază cuprinzînd întreagaprocedură prin care hotărîrea penală definitivă se pune în aplicare, pînă înmomentul în care este' sesizat organul de executare; executarea propriu-zisănu este reglementată de normele de procedură plasîndu-se în afara procesuluipenal.

Trecerea p'rocesului penal prin cele trei faze rep'rezintă schema sa tipică.Este posibil ca procesul penal să nu parcurgă toate aceste faze. De pildă,încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală pot întrerupecontinuarea cauzei în celelalte faze; de asemenea, pronunţarea unei achitări Iajudecată poate înlătura realizarea fazei de punere în executare a hotărîriipenale. în unele cauze, procesul penal poate începe direct cu faza judecăţii,lipsind în acest caz faza urmăririi penale. De exemplu, în procedura plîngeriiprealabile, în ipoteza cînd declanşarea procedurii de către procuror sau or-ganele de cercetare nu este permisă, plîngerea se va adresa instanţei de judecatăprocesul penal demarînd direct în faţa organului respectiv.

ţi Vezi, de pildă codurile de procedură penală bulgar, cehoslovac, ungar, al Federaţiei ruse etc.■"> Trimiterea în judecată prin şedinţa pregătitoare a fost cunoscută şi în legislaţia română o

perioadă relativ scurtă, fiind introdusă prin Decretul nr. 506 din 14 decembrie şi ulteriorabrogată prin Decretul nr. 473 din 30 septembrie 1957.

22 23§ 4. Dreptul procesual, penal ramură distinctă de drept

20. Definiţia şi sistemul dreptului procesual penal. Gravitatea tulburăriiordinii de drept prin săvîrşirea de infracţiuni, deosebita rezonanţă a faptelor

penale şi severitatea sancţiunilor pe care acestea lcatrag, impun ca represiuneasă fie folosită cu atenţie şi cu suficiente garanţii. A restabili ordinea de dreptpe cale de represiune înseamnă a disciplina procesul penal în complexul săuprin norme juridice corespunzătoare.

întreaga activitate procesuală este înscrisă în anumite norme juridice.

Ansamblul acestor norme formează dreptul procesual penal. Dreptulprocesual penal cuprinde totalitatea normelor juridice carereglementează procesul penal.

Dreptul procesual penal cuprinde în conţinutul său normativ atît reguliprocesuale cît şi reguli procedurale.

Regulile procesuale prescriu actele ce se îndeplinesc pentru dinamizareaprocesului penal, respectiv al declanşării desfăşurării şi stingerii acestuia.Totodată regulile procesuale indică în ce condiţii intervin actele procesuale şicăror organe sau persoane le revin dreptul, sarcina sau facultatea de a leîndeplini .

Reguli procedurale avînd caracter de reguli complementare faţă de regulileprocesuale prevăd modul cum trebuie procedat pentru a se aduce la îndeplinireactele procesuale în vederea atingerii de către acestea a finalităţii lor.

Spre deosebire de procesul penal care este un fenomen al vieţii juridice, orealitate vie, respectiv o activitate concretă în curs de permanentă devenire,dreptul procesual penal face parte din sfera ordinii de drept normativeconstituind cadrul legal obligatoriu de evoluţie şi realizare al procesului penal.

21. Implicaţii terminologice. în exprimările legii şi chiar în practicajudiciară foarte adeseori alături de terminologia de drept procesual penal, cusensul mai sus precizat, apare şi cel de "procedură penală". însăşi codul românactual ca şi cel anterior, precum şj, marea majoritate a codurilor care reglementează desfăşurarea procesului penal în diverse ţări, poartă denumireaconsacrată şi arhicunoscută de cod de procedură penală.

Precizările făcute ajută la departajarea dar şi apropierea noţiunilor de procesual şiprocedural, precum şi a celor de drept procesual şi procedură. De aici şiobişnuinţa de a nominaliza ramura de drept care reglementează procesul penal afitcu denumirea de drept procesual penal cît şi cu aceea de procedură penală.

29 V.DONGOROZ, ş.a., Explica}» teoretice, voi. I, p. 7.

în sens larg, diferenţele de nuanţă se estompează şi modalităţile de expri-mare ajung cvasisinonime, tendinţa de folosire a terminologiei de specialitateîntr-un dublu sens decurgînd din mai multe împrejurări.

Este de semnalat în primul rînd că, deşi regulile procedurale au caractercomplementar faţă de cele procesuale, există obişnuinţa de a se înlocuitermenul de procesual cu cel de procedură (procedural) fiindcă în vocabularuluzual (acoperit corect din punct de vedere lexical) noţiunea are corespondentexact, pe cînd cel de procesual (proces) duce în exprimarea curentă la ideeade "cauză judiciară", "de pricină în faţa justiţiei", de "judecată aflată în cursde desfăşurare" etc.

în al doilea rînd, termenul "procedură", întrebuinţat ca denumire generică*se explică şi prin aceea că regulile procedurale sînt mai numeroase decît celeprocesuale. Pe de altă parte, actele procedurale concrete implică existenţaactelor procesuale, în timp ce prezenţa unor acte procesuale nu presupunetotdeauna şi îndeplinirea actelor de procedură.

în referirile Ia dreptul procesual penal ca ramură de drept sau ramură aştiinţei juridice se poate corect folosi ca termen echivalent aşa numita "proce-dură penală", este însă cu totul impropriu şi neştiinţific a se vorbi de un "dreptprocedural", o asemenea noţiune devenind acceptabilă numai în măsura în careregulile procedurale nu ar funcţiona în cadrul unui proces penal .

22. Dreptul procesual penal este format dintr-un ansamblu de normejuridice de formă, în raport de dispoziţiile de drept penal care sînt consideratenorme de fond. Se obişnuieşte a spune că în opoziţie cu dreptul penal careconstituie dreptul substanţial sau material dreptul procesual penal este undrept formal.

Sînt considerate norme juridice de formă toate normele care trateazăorganizarea jurisdicţiei represive, competenţa acesteia precum şi modul dedesfăşurare a procedurii în faţa organelor respective.

împărţirea normelor penale în norme sau legi de fond şi norme sau legi deformă are o importanţă teoretică şi practică deosebită, pentru că diferenţierilecare se fac au implicaţii în cele mai deosebite domenii .

Astfel, în ceea ce priveşte interpretarea normelor penale consecinţele vor fimult diferenţiate. Normele sau legile de fond sînt de cea mai strictă interpretareexplicarea lor avînd de regulă un sens restrictiv. Opus acestei tendinţe, îninterpretarea normelor de formă explicarea sensului legii poate fi extensivă,

-----03° Ibidem, p. 9.31 G.STEFANI, G.LEVASSEUR, op.cit, p. 5.

25

suplimentul analogic funcţionînd din plin, pentru că ceea ce se urmăreşte esterealizarea în cît mai bune modalităţi a activităţii concrete de justiţie.

La fel, dacă este vorba de aplicarea în timp a normelor penale de fond,retroactivitatea devine posibilă atît în condiţiile art. 12 c.pen. (dezincriminareafaptei penale de către legea nouă) cît şi a celor din art. 13 c.pen. (aplicarea legii

penale mai favorabile). Dimpotrivă, normele de formă şi deci legea de procedurăpenală este în principiu de imediată aplicare, formele procesuale promulgate delegea în vigoare fiind aplicabile situaţiilor viitoare, ulterioare intrării ei învigoare, dar rămînînd cîştigat cauzei tot ce s-a îndeplinit procesual valabil anterior,potrivit legii ieşite din vigoare.

23. Dreptul procesual penal, în sensul cel mai larg, respectiv legea deprocedură penală cum se mai obişnuieşte a se determina acest ansamblu denorme, se compune din diverse categorii de dispoziţii legale, în care criteriul deîmpărţire îl constituie obiectul reglementării acestora.

După cum e îndeobşte admis şi subliniat în întreaga doctrină procesuală,inclusiv literatura de specialitate din domeniul procedurii civile , legile deprocedură cuprind trei categorii de norme: a) de organizare judiciară; b) decompetenţă; c) de procedură propriu-zisă.

La recunoaşterile şi poziţiile doctrinal incontestabile cristalizate încă demultă vreme, se adaugă un argument de ultimă oră desprins din sistematizareadată diverselor categorii de legi de către însăşi normele constituţionale. Astfel, înart. 72 alin. 3 (care face o enumerare directă a legilor organice adoptate deparlament) se face o diferenţiere între normele care reglementează represiuneapenală (respectiv normele de procedură propriu-zisă şi în parte referitoare lacompetenţă) şi cele organizatorice (care înglobează organizarea şi funcţionareainstanţelor judecătoreşti şi a Ministerului Public, inclusiv alte norme decompetenţă decît cele cuprinse în Codul de procedură penală).

Normele de organizare sînt înscrise de regulă în legile de înfiinţare şifuncţionare a organelor judiciare. Constituie asemenea norme cele înscrise înlegea de organizare judecătorească, (cuprinzînd referiri şi la Ministerul Public) înactele normative vizînd organizarea şi funcţionarea organelor de cercetarepoliţieneşti (în mod obişnuit din cadrul Ministerului de Interne), precum şi aaltor organe de cercetare speciale (organe militare de cercetare, căpitani deporturi etc). De exemplu, în Legea de organizare judecătorească se indicăierarhia instanţelor judecătoreşti sau a procurorilor de la diverse niveluri, se

32 Vezi, I.STOENESCU, S.ZILBERSTEIN, op.cit, p. 67-68; V.CIOBANU, Dftpt procesualcivil, voi. I, Tip.Univ. Bucureşti, 1986, p. 17; V.NEGRU, I.RADU, Drept procesual civU,Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1972, p. 17-19.

stabilesc modul de compunere aljnstanţelor dejudecată, seprecizează cum seaccede la funcţia de judecător şi cum se poate pierde această funcţie, se facreferiri la atribuţiunile principale ale procurorilor în supravegherea urmăririipenale, în activitatea de judecată, şi în cadrul restrîngerii libertăţii persoaneiprin intermediul măsurilor de prevenţie.

Normele de competenţă stabilesc drepturile şi obligaţiile organelor judiciare dea desfăşura activităţile care le intră în atribuţii în funcţie de diferite criterii cum ar fi:natura cauzei penale şi complexitatea acesteia, gradul sau specializarea organuluijudiciar îndrituit, calitatea persoanei implicate şi altele.

Normele de procedură penală propriu-zise reprezintă cele mai multe dis-poziţii din cuprinsul dreptului procesual penal, ele disciplinînd de obiceidesfăşurarea urmăririi penale, a judecăţii şi a punerii în executare a hotărîrilorpenale definitive.

24. Cele mai multe norme juridice procesuale penale sînt concentrate încodul de procedură penală prin cuprinderea marii majorităţi a normelorpropriu-zise de procedură care reglementează mecanismul desfăşurăriiprocesului penal. Codul cuprinde însă şi numeroase norme de competenţăprecum şi de ordin organizatoric. Astfel, dispoziţiile înscrise în art. 25-31c.pr.pen. cuprind reglementarea competenţei materiale şi teritoriale a in-stanţelor judecătoreşti, după cum normele de incompatibilitate prevăzute în art.46-49 c.pr.pen. înglobează norme de ordin organizatoric ce trebuie avute învedere la compunerea instanţei judecătoreşti, precum şi a situaţiilor cînd dinmotivele arătate în lege un procuror, grefier sau organ de cercetare, deşicompetent, nu poate desfăşura o activitate judiciară.

Actualul cod de procedură penală din România a intrat în vigoare la 1ianuarie 1969 înlocuind cu această ocazie codul din 1936. în legătură cu codul pecare îl aplicăm azi, nu trebuie uitat că el a fost edictat în condiţiile social-politice corespunzătoare ale statului totalitar. De aceea, la relativ scurtă vremedupă evenimentele din decembrie 1989 a fost nevoie de intervenţia unormodificări legislative cafe să pună legea de procedură de acord cu nevoileimediate ale tranziţiei . Aceste modificări, precum şi cele viitoare vor impune

33 Vezi, Decretul-Lege nr. 12/1990 privind abrogarea şi modificarea unor dispoziţii din Codulpenal şi Codul de procedură penală, publicată în M.Of. nr. 7 din 12 ianuarie 1990;~Legea nr.20/1990 pentru modificarea şi completarea Codului penal şi Codului de procedură penală,publicat în M.Of. nr. 112 din 10 octombrie 1990; Legea nr. 32/1990 pentru modificarea şicompletarea unor dispoziţii ale codului de procedură penală, publicat în M.Of., nr. 128 din 17noiembrie 1990; Legea nr. 104/1992 pentru modificarea şi completarea Codului penal, aCodului de procedură penală şi a altor legi precum şi pentru abrogarea Legii nr. 59/1968 şi aDecretului nr. 21-8/1977, publicată în M.Of. nr. 244 din 1 octombrie 1992 etc.

26 27

$F

9, J , .

în cele din urmă elaborarea unui nou cod de procedură în care activitateajudiciară să fie reglementată în cele mai bune condiţii, în conformitate cuprefacerile social-economice şi politice ale societăţii româneşti şi potrivit cutoate largile valenţe democratice ale statului de drept.

25. Codul actual de procedură penală este împărţit în două mari părţi: parteagenerală şi partea specială.

Partea generală cuprinde principiile fundamentale, instituţiile de bază aleprocesului penal, precum şi regulile comune cele mai însemnate care se aplicăîn tot cursul procesului penal, în mod obişnuit independent de fazeleprocesuale sau momentele acestora şi neurmînd în reglementare o anumităcronologie. Partea generală este formată din următoarele titluri:

- regulile de bază şi acţiunile în procesul penal (art. 1-24);- competenţa (art. 25-61);- probele şi mijloacele de probă (art. 62-135);- măsurile preventive şi alte măsuri procesuale (art. 136-170);- acte procesuale şi procedurale comune (art. 171-199).Partea specială reprezintă o reglementare cronologică a procesului penal

în dinamica sa concretă, urmînd evoluţia activităţilor şi formelor procesuale,astfel cum ele se realizează în mod obişnuit şi cuprinde următoarele titluri:

- urmărirea penală (art. 200-286); -judecata (art. 287-414);- executarea hotărîrilor penale (art. 415-464);- proceduri speciale (art. 465-524).

26. Dreptul procesual penal, ramură distinctă a sistemului de drept.Multă vreme normele de procedură penală nu se materializau în dispoziţiilegale deosebite de cele de drept penal substanţial, reglementarea tuturoraspectelor realizării justiţiei penale făcîndu-se nediferenţiat. în asemeneacondiţii, nu se putea admite existenţa unei ramuri distincte a dreptuluiprocesual penal în sistemul dreptului.

Deşi dispoziţii de procedură penală mai mult sau mai puţin complexe, seregăsesc în diverse norme de drept din perioade istorice îndepărtate, totuşi, oreglementare procesual penală completă, sistematizată şi independentă dedreptul material, eventual de alte dispoziţii legale, nu apare decît în dreptulmodern. Codurile de procedură penală, în accepţiunea actuală a acestor legicu caracter general, nu se întîlnesc propriu-zis în istoria dreptului decît însecolele XIX şi XX.

28

Nu urmărim lungul proces de autonomizare şi maturizare a proceduriipenale în sistemul ramurilor dreptului, ci doar subliniem că în dreptulromânesc se recunoaşte în mod constant, mergînd înapoi încă în Veacul trecut,că dreptul procesual penal este o ramură de drept distinctă.

Pentru a aprecia just dreptul procesual penal ca ramură de drept se foloseştecriteriul principal de clasificare a normelor juridice, respectiv specificitateatrăsăturilor raporturilor deosebite pe care le reglementează .

27. Critica teoriilor care neagă sau restrîng autonomia dreptuluiprocesual penal în sistemul dreptului. Varietatea punctelor de vedere maivechi sau mai noi în acest domeniu pot fi grupate în două tendinţe: a) concepţiipotrivit cărora dreptul procesual penal reprezintă o subramură a unui dreptprocesual general; b) concepţii potrivit cărora dreptul procesual este ocomponentă a unui aşa-zis drept judiciar.

Avînd în vedere că în fiecare domeniu de reglementare juridică (drept civil,drept penal, drept constituţional, drept administrativ, drept financiar, dreptinternaţional etc.) sînt înscrise pe lîngă norme substanţiale care se referă laaspectele de fond şi dispoziţii - mai mult sau mai puţin numeroase - cuprinzînddisciplinarea formelor procedurale, s-a conchis că există o ramură de dreptfoarte generală care înglobează totalitatea normelor procesuale. Ansamblulacestor dispoziţii ar constitui o ramură distinctă şi cuprinzătoare care ar puteaavea denumirea de drept procesual. în această viziune , dreptul procesualpenal, dreptul procesual civil, procedura administrativă, procedura fiscală şiorice altă procedură nu constituie decît o subramură de drept.

Cea mai importantă critică ce se poate aduce concepţiei cu privire la existenţaunui drept procesual general se bazează pe imputarea cu totul întemeiată căadmiterea unei asemenea ramuri de drept nu este normală datorită înglobăriiforţate într-un sistem unic a unor norme de drept foarte eterogene şi care au fiecareun alt obiect de reglementare36.

Pornindu-se de la legătura foarte strînsă dintre diversele aspecte aleactivităţii judiciare (penale şi civile) şi ţinîndu- se seama că în aceasta seconturează o latură organizatorică, respectiv de competenţă, precum şi unafuncţională, procedurală propriu-zisă, s-a considerat în literatura despecialitate, îndeosebi cu cîteva decenii în urmă, că există o ramură distinctă34 GR.THEODORU, L.MOLDOVAN, op.cit, p. 22.

Pentru opiniile unor autori mai vechi vezi, TR.POP, Drept procesual penal, voi. I, Cluj,1946, p. 30; în legătură cu punctele de vedere din literatura de specialitate est-europeană ase vedea, M.S.STROGOVICI, Dreptul procesual penal în sistemul dreptului sovietic, înrevista "Statul şi dreptul sovietic", nr. 4/1957, p. 178.

J0 GR.THEODORU, T. PLÂEŞU, op. cit, p. ,15

29

şi autonomă a dreptului - care acoperă întreaga activitate judiciară sub toate aspectele sale - şi care în consecinţă trebuie recunoscută sub denumirea de

drept judiciar.Critica fundamentală care se aduce acestor opinii constă în faptul că

diversitatea normelor care sînt cuprinse în reglementările procesual penale,civile, de organizare judecătorească şi de organizare a procuraturii estedeterminată de specificitatea raporturilor juridice caracteristice fiecăruidomeniu în parte şi care ridică greutăţi insurmontabile posibilităţilor de reunirea unor aspecte atît de diferenţiate într-o ramură unitară a dreptului .

§ 5. Legătura dreptului procesual penal cu alte ramuri de drept

28. Dreptul din România constituie un sistem unitar în care între diferiteleramuri există o strînsă legătură.

Această caracteristică fundamentală face ca şi dreptul procesual penal săaibă numeroase legături cu celalte ramuri ale dreptului, întrepătrunderile fiindmai mult sau mai puţin pronunţate în funcţie de apropierea domeniuluidiferitelor reglementări juridice de activitatea procesual penală. întrucît acestelegături nu se manifestă la fel de puternic şi semnificativ în toate privinţele, încontinuare se vor analiza numai aspectele mai importante urmînd ca im-plicaţiile de amănunt derivate din interdisciplinaritatea dreptului procesualpenal să fie examinate în concret în cadrul trăsăturii fiecărei instituţii.

29. Dreptul procesual penal şi dreptul constituţional. Ca toate normelejuridice din oricare ramură de drept şi reglementarea procesual penală găseştetemeiul legislativ în Constituţie ca lege fundamentală a statului. împrejurareaeste întărită de înscrierea în Constituţie a unor dispoziţii consacrate nemijlocitactivităţii de justiţie deci şi dreptului procesual penal. Trebuie subliniat că uncapitol din Constituţia României (Cap. VI din Titlul III) este consacratautorităţii judecătoreşti.

37 Luări de poziţie evidentă împotriva dreptului judiciar ca ramură distinctă în sistemuldreptului s-au manifestat atît în teoria generală a dreptului cît şi în ramurile corespunzătoarede specialitate (Vezi, I.CETERCHI, M.LUBURICI, Teoria generală a statului şidreptului, voi. II, Tip.Univ. Bucureşti, 1977, p. 335; GH.BOBOŞ, Teoria generală astatului şi dreptului, Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1983, p. 164; I.STOENESCU, GR.PORUMB,Procesul civil român, Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1966, p. 16; GR.THEODORU,L.MOLDOVAN, op.cit, p. 23; A.NEGOIŢĂ, I.MURARUj Organizarea instanţelorjudecătoreşti şi a procuraturii, Ed.Did.Ped., 1967, p. 8; V.PACURARU, A.MUREŞAN,Dreptul procesual penal, ramură a sistemului de drept român şi problema dreptuluijudiciar, Studia Univ. Babeş-Bolyai, Iurisprud., 1966, p. 181.

în afara normelor amintite Constituţia mai cuprinde şi alte reglementări cu^portante implicaţii procesuale. Pot fi evocate astfel dispoziţiile care asigurălibertatea persoanelor (art. 23), dreptul la apărare (art. 24) sau inviolabilitateadomiciliului (art. 27).

Referindu-se la probleme de procedură penală, normele constituţionaleabordează aspectele de pe poziţiile dreptului constituţional, în contextul celor-lalte dispoziţii din legea fundamentală, cu scoaterea în evidenţă a implicaţiilormajore politico-juridice ale diferitelor instituţii şi cu indicarea orientativă şiprincipială a direcţiilor în care chestiunile de amănunt urmează a fi rezolvateîn normarea juridică specifică de ramură .

30. Dreptul procesual penal şi dreptul penal. Legătura indisolubilădintre normele de drept material şi cele de drept procesual este evidentă şicunoscută de multă vreme . Această legătură reliefează corelaţia dintreaspectele de conţinut şi cele de formă ale unei reglementări, nefiind delocîntîmplătoare referirea în limbajul de specialitate, într-un anumit sens, ladreptul substanţial alături de aşa numitul drept formal. Legătura conţinut-formă se materializează şi în corelaţia existentă între dreptul penal şi dreptulprocesual penal.

Este explicabilă concepţia manifestată de multă vreme în doctrina juridicăpotrivit căreia, pornindu-se de la interdependenţa celor două ramuri de drept,dreptul procesual penal poate fi privit în mod figurat şi dintr-un anumit punctde vedere ca un drept penal în plină acţiune ' .

Ştiut fiind că drepturile şi obligaţiile subiecţilor din cadrul raportului juridicpenal se realizează numai prin intermediul raportului procesual penal s-a susţinutpe bună dreptate că sub acest aspect dreptul penal substanţial nu este de aplicaţiuneimediată, el se transpune în viaţă prin intermediul dreptului procesual penal . S-aarătat, că dreptul penal apare ca un drept potenţial care îşi îndeplineşte funcţiuneasocială prin intermediul dreptului procesual penal . La rîndul lui dreptulprocesual penal fără dreptul penal ar fi steril şi fără conţinut, deoarece acesta din38 Vezi, I.MURARU, Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Naturismul, Bucureşti,

1991, p. 72-73.Intre infracţiunea săvîrşită şi pedeapsa aplicată se interpune totdeauna un proces penal(G.ŞTEFANI, G.LEVASSEUR, op.cit, p.1.Dreptul penal reprezintă energia potenţială iar procedura mijlocul prin care această energie 41

^ate fi Pusă în acţiune (V.MANZINI, ori.cit, voi. I, p. 80).Dreptul penal fără procedura penală este ca un cuţit fără mîner iar procedura fără drept penalca un mîner fără tăiş (MOMMSEN, Droit penal des Romains, traduit par J.DUQUESNE, .,

fans, 1907, voi. I,p. XIV). 43 H^™. op.cit, p. 46. 43 TR.POP>0p.cit,vol.I,p.l6.

30 31urmă stabileşte care fapte sînt considerate infracţiuni şi ce sancţiuni penale se potaplica celor traşi la răspundere penală .

Intre cele două ramuri de drept există legături de interdependenţă şiinteracţiune în apărarea aceloraşi valori şi relaţii sociale. Deşi au de îndeplinitsarcini specifice, cele două ramuri de drept urmăresc realizarea aceluiaşi scopşi dau expresie aceleiaşi politici penale .

31. Dreptul procesual penal şi dreptul procesual civil. Esenţa unică aactului de justiţie face ca activitatea judiciară care rezolvă conflictul juridiccivil sau penal să aibă un conţinut destul de asemănător . Uneori aspectele seîntrepătrund atît de mult încît se reunesc în acelaşi cadru organizatoric prinexercitarea în procesul penal şi a unei acţiuni civile.

Intre dreptul procesual penal şi dreptul procesual civil există numeroaselegături mergînd de la aspecte şi instituţii în care se găsesc anumite regle-

mentări comune pînă la similitudini dintre cele mai izbitoare uneori chiar înprivinţa chestiunilor de detaliu .

De pildă, unele principii ale activităţii judiciare se manifestă aproapeidentic în ambele procese (principiul legalităţii, principiul aflării adevărului,principiul egalităţii în drepturi a tuturor persoanelor, participante în cauză,garantarea dreptului de apărare şi altele). De asemenea, unele principii de ordinorganizatoric privind activitatea instanţelor se regăsesc în ambele reglemen-tări, pornindu-se de la aceleaşi dispoziţii constituţionale. în acest sens, se potaminti normele cu privire la independenţa judecătorilor şi supunerea lor numailegii, publicitatea şedinţelor de judecată, realizarea judecăţii într-un sistem cumai multe grade de jurisdicţie, existenţa alături de căile de atac ordinare şi acelor extraordinare şi altele.

32. Cu toate numeroasele afinităţi dintre dreptul procesual penal şi dreptulprocesual civil caracterul autonom al fiecărei ramuri este de necontestat şiaceasta duce la admiterea alături de legăturile amintite a foarte multe deosebiri.

Principalul factor care justifică şi explică deosebirile decurge din naturadistinctă a normelor de drept material care reglementează cele două conflicte cuesenţe diferite. In funcţie de raportul civil sau penal care se deduce justiţiei pe calejudiciară vor fi marcate de evidente deosebiri de conţinut şi raporturile procesuale

44 I.OANCEA, Drept penal, Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1971, p. 25.45 C.BULAI, Drept penal, Partea generală, voi. I, Tip.Univ., Bucureşti, 1979, p. 44-45.46 în doctrina modernă se evidenţiază ca o caracteristică a sistemelor judiciare unitatea justiţiei

penale şi civile (vezi, H.DONNEDIEU, de VABRES, op.cit, p. 254).47 I.STOENESCU, S.ZILBERSTEIN, opxit, p. 40.

dementate pe calea celor două ramuri de drept şi care se traduc în deosebiri multiple manifestate pe plan structural, organizatoric şi instituţional.

33. Dreptul procesual penal şi dreptul civil. Numeroase infracţiuninroduc prejudicii materiale care angajează răspunderea civilă a făptuitorilor şiînvederează legătura strînsă ce există între dreptul procesual pejnal şi dreptulcivil. Faptul că dreptul la dezdăunare al persoanelor vătămate se poate realizasi pe calea exercitării unei acţiuni civile în procesul penal este un element careamplifică şi mai mult această legătură.

între acţiunea civilă şi acţiunea penală căreia prima îi este alăturată semenţine în tot cursul procesului penal o interdependenţă care merge uneoripînă la determinarea modului de desfăşurare sau rezolvare a cauzei respective.

De asemenea, existenţa unor instituţii, reglementări sau concepţii aledreptului civil au influenţat în mod direct conţinutul unor anumite instituţii saudispoziţii pe planul dreptului procesual. De exemplu, dacă în dreptul civil nuar exista reglementarea răspunderii civile pentru fapta altuia, dreptul procesualpenal nu ar fi cunoscut partea responsabilă civilmente.

34. Dreptul procesual penal şi dreptul administrativ. între diverseleforme de realizare ale activităţii jurisdicţionale există, fără îndoială,numeroase aspecte comune; acestea constituie elementele adiacente careapropie dreptul procesual penal de dreptul administrativ determinînd între elemultiple legături .

Principala interdependenţă dintre cele două ramuri de drept rezultă dincaracterul complementar al celor două jurisdicţii corespunzătoare ale acestora.Astfel dacă jurisdicţia judiciară realizată şi prin intermediul procesului penaleste o activitate jurisdicţională generală (care soluţionează "pricini civile,penale şi orice alte pricini"), activitatea jurisdicţională administrativă este ojurisdicţie specială sau de atribuţie , prin care se soluţionează numai litigiileprevăzute în mod expres de lege.

Intre dreptul administrativ şi dreptul procesual penal există un cîmp largde interacţiune mai ales pentru viitor. Astfel, modificările legislative care sîntprevizibile pentru anii care urmează pot cuprinde - după modelul a numeroaselegislaţii străine - în rîndul organelor judiciare anumite organe administrative48 V.GILESCU, A.IORGOVAN, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, voi. II,

^ I.VINŢU, Organizarea şi activitatea de stat ta România, EdAcad., Bucureşti, 1974, p. 348. AL.NEGOIŢA, Drept administrativ şi elementele de ştiinţa administraţiei, Tip.Univ.

32 33cu atribuţiuni de cercetare . Pe lîngă litigiile penale şi civile deduse juris-dicţiei generale pot apare şi numeroase situaţii de contencios administrativ,care pot ridica chiar necesitatea apariţiei unui cod de procedură

52administrativă .

Contenciosul administrativ a fost recent reglementat în ţara noastră prinLegea nr. 29/1990 publicat în M.Of. nr. 122 din 8 noiembrie 1990. Potrivit art.

1 din această lege orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămatăîn drepturile sale printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al uneiautorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunos-cut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anulareaactului, recunoaşterea dreptului, precum şi repararea pagubei ce i-a fostcauzată.

Legea nr. 29/1990 cuprinde numeroase norme procedurale dintre care

Tip.Univ. Bucureşti, 1983, p. 11. I.VINŢU, Organizarea! AL.NEGOIŢA, Drept i Bucureşti, 1981, p. 230.

amintim că: soluţionarea cauzelor revine tribunalelor judeţene şi aMunicipiului Bucureşti, acestea judecînd de urgenţă, în şedinţă publică, încomplet format din 2 judecători şi redactînd hotărîrea în 5 zile de la pronunţare(art.6); termenul de declarare a recursului este de cel mult 15 zile de lacomunicarea hotărîrii, cu manifestarea efectului suspensiv asemănător cuoricare cale de atac ordinară din procedura penală sau civilă (art. 14); la toateinstanţele care judecă litigii administrative, inclusiv instanţa supremă seînfiinţează secţii de contencios administrativ (art.17); dispoziţia Legii nr.29/1990 - ca lege specială - se completează cu toate normele cuprinse în codulde procedură civilă (art. 18). *

în dispoziţiile procesual penale actuale din ţara noastră apar frecventesituaţii cînd o activitate judiciară, reglementată de codul de procedură penală,se înfăptuieşte de un organ administrativ. Dintre numeroasele cazuri pot fi dateca exemplu: executarea mandatului de arestare preventivă de către poliţie (art.152 c.pr.pen.); înmînarea citaţiilor prin intermediul serviciului poştal (art. 175c.pr.pen.); încheierea unor acte de constatare de către organele inspecţiilor destat şi cele de control sau conducere ale administraţiei de stat, precum şi acomandanţilor de nave sau aeronave (art. 214-215 c.pr.pen.); efectuarea deacte premergătoare începerii urmăririi penale de către lucrătorii operativi dinMinisterul de Interne (art. 224 c.pr.pen.); activitatea direcţiei sanitare judeţene

51 De exemplu, în Franţa primarii, viceprimarii şi în anumite limite prefecţii pot avea calitateade ofiţeri de poliţie judiciară la fel în Elveţia anumite organe cantonale se manifestă ca atare,în Italia, carabinierii, deşi îndeplinesc în principiu atribuţiuni administrative, se pot manifestaşi ca agenţi judiciari etc.

52 Legi de procedură administrativă sub formă codificată există în numeroase ţări şi au fostadmise chiar în legislaţii din estul Europei (vezi codul polonez de procedură administrativadin anul 1960).

în legătură cu punerea în executare a măsurilor de siguranţă referitoare laobligarea la tratament medical şi internare medicală (art. 429- 432 c.pr.pen.);propunerea de liberare condiţionată făcută de comisia administrativă cefuncţionează la locul de deţinere (art. 450 c.pr.pen.); transmiterea comisiilorrogatorii internaţionale de către sau de la autorităţile străine prin intermediulMinisterului de Externe (art. 515 c.pr.pen.) etc.

35. Dreptul procesual penal şi celelalte ramuri de drept. Legăturadreptului procesual penal se poate realiza practic cu orice altă ramură asistemului dreptului din ţara noastră, ţinînd seama de diversitatea deosebită arelaţiilor sociale în domeniul cărora se pot săvîrşi faptele penale care formeazăobiectul procesului penal. Aceste legături, spre deosebire de cele analizateanterior, nefiind organice sînt desigur mai rare ca frecvenţă şi mai reduse înimplicaţii.

O deosebită semnificaţie capătă în acest context instituţia chestiunilorprealabile care se poate întîlni în procesul penal, mai ales în legătură cu domeniide reglementare aparţinînd dreptului familiei, dreptului muncii, dreptuluitransporturilor sau dreptului financiar. Practic, pe calea chestiunilor prealabilepoate fi implicată în rezolvarea unei cauze penale orice ramură de drept.

Secţiunea II

NORME, FAPTE, RAPORTURI ŞI GARANŢII PROCESUALE

§ 1. Normele juridice procesual penale

36. Generalităţi. Normele juridice procesual penale sînt norme care auca obiect de reglementare desfăşurarea procesului penal.

Normele dreptului procesual penal sînt reguli de conduită particularăfiindcă se adresează numai celor care participă la activitatea procesuală, pecînd normele dreptului substanţial se adresează în general tuturor cetăţenilor(nelimitat)53.

In ştiinţa dreptului procesual penal s-a evidenţiat că normele procesuale nureglementează exclusiv formele procesuale, mecanismul în care se desfăşoarăactivitatea judiciară, ci acestea sînt totodată norme de conduită, de comportare54.

34 3537. Structura normelor procesual penale. Teoria generală a normei

juridice este aplicabilă şi normelor procesuale.O problemă importantă a teoriei privitoare la normele juridice o constituie

determinarea structurii logico-juridice a acestora. Structura logico-juridică anormei arată în ce elemente componente este logic organizată prescripţiajuridică, indiferent de formularea ei textuală, de ramura de drept căreia îiaparţine .

Opinia dominantă a doctrinei admite o componenţă trihotomică a acesteia,care ni se pare în general aplicabilă şi în materia pe care o analizăm. înconsecinţă, se poate considera că din punct de vedere structural, norma

procesual penală cunoaşte trei elemente: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea.Alături de structura logico-juridică a normei există şi o structură tehnico-

juridică a acesteia care se referă la forma exterioară de exprimare a conţinutuluinormativ, la modul de redactare în expresii şi la formulările date. Neluarea înconsiderare a raportului complex dintre norma procesual penală şi formulareaei în lege, precum şi modalităţile specifice de redactare, deseori particulare,au determinat unele interpretări neuniforme manifestate îndeosebi în douădirecţii: fie a contestării posibilităţii de divizare a structurii normei în ipoteză,dispoziţie şi sancţiune, fie a fetişizării schemei la orice modalitate de ex-primare.

38. Ca şi în alte ramuri de drept, gradul de determinare a ipotezei şidispoziţiei din normă poate fi mai mare sau mai redus. în consecinţă, normeleprocesual penale atît ipoteza cît şi dispoziţia pot fi determinate sau numairelativ determinate. Astfel, în redactarea art. 85 alin. 4 c.pr.pen. atunci cîndse prevede că minorul care nu a împlinit 14 ani, nu depune jurămînt, atît ipotezacît şi dispoziţia sînt determinate în modul cel mai categoric. Dimpotrivă,ipoteza este relativ determinată în cazul normei din art. 467 alin. 2 c.pr.pen.potrivit căreia, dacă este cazul, organul de urmărire penală strînge şi alteprobe. Dispoziţia poate fi şi ea numai relativ determinată, aşa cum esteformulată în art. 368 alin. 1 c.pr.pen. unde se prevede că după pronunţareahotărîrii şi pînă la expirarea termenului de declarare a recursului, părţile potrenunţa în mod expres la această cale de atac.

Puţine norme juridice procesuale au o structură tipică din punct de vedereformal , majoritatea lor neexprimînd în context sancţiunea. în unele cazuri,

55 I.CETERCHI, M.LUBURICI, Teoria generală a statului §i dreptului, Tip.Univ. Bucureşti, 1983, p. 329.

56 Vezi, LUDOVIC BIRO, Contribuţii la studiul structurii normelor penale d« încriminare, R.R.D., nr. 9/1968, p. 147-153.

36

nctiunea este prevăzută şi indicată totuşi expres, dar într-un alt text de lege.Astfel, art. 315 c.pr.pen. dispune asupra participării obligatorii a procuroruluila unele şedinţe de judecată. Sancţiunea este prevăzută însă în mod explicit înart 197 c.p.r.pen. arătîndu-se că încălcarea dispoziţiei privitoare la par-tjcjparea procurorului atrage nulitatea judecăţii.

39. Clasificarea normelor procesual penale. Ştiinţa dreptului procesualpenal se preocupă de această problemă pornind de la diferenţierile obiectivecare există între înţelegerea normelor de procedură penală (avînd importanţădeosebită în acţiunea de interpretare) şi aplicare corectă a legii.

După sfera lor de aplicabilitate, normele de procedură pot fi generale şispeciale. Normele generale mai poartă şi denumirea de norme de dreptcomun. Ele se aplică totdeauna, orice excepţie sau derogare urmînd să fiemarcată în mod expres.

Normele speciale avînd aplicabilitate numai în anumite cauze speciale sausituaţii au caracter derogator. De exemplu, normele înscrise în art. 465-479c.pr.pen. se aplică numai pentru urmărirea sau judecarea unor infracţiuniflagrante.

Categoriile juridice de normă generală şi specială nu trebuie confundatecu cele de lege generală şi specială. Majoritatea normelor generale de proce-dură penală se găsesc, cum este firesc, în codul de procedură penală, care estelegea generală în materie cuprinzînd cele mai multe dintre reglementărileprocesual penale existente în legislaţie. Legea generală poate însă cuprinde şinorme speciale, aşa cum s-a exemplificat chiar mai sus.

în sfîrşit, normele generale şi speciale nu trebuie confundate cu normelede parte generală şi parte specială ale codului de procedură penală. Dacă oasemenea diferenţiere este mai mult sau mai puţin categorică în materianormelor penale , similitudinea nu se regăseşte cu tot atîta claritate putînd fichiar disimulată în domeniul dreptului procesual penal.

40. Teoria generală a normei juridice şi a clasificării ei este aplicabilă şi îndomeniul dreptului procesual penal, motiv pentru care doar cu titlu informativamintim că în cadrul acestor reglementări se mai întîlnesc norme imperative(onerative sau prohibitive), norme permisive, norme divizate (mai ales în^jŢanţa normelor de trimitere) , norme de excepţie etc.II SRTHEODORU,op.c\u,voi.I,p.50. *j v«i C.BULAI, op.cit, voi. I, p. 103.

'•PETCU, Normele de referire şi normele de trimitere in legislaţia penală, Justiţia nouă,w-9/1953, p. 47. .

37§ 2. Faptele juridice procesual penale

41. întrucît normele juridice au în vedere numai situaţii ipotetice, ele nucreează raporturile juridice, care au totdeauna un caracter concret. Pentru aputea apare un raport juridic este necesară şi existenţa împrejurării de fapt,

arătate în ipoteza normei .Raporturile juridice se nasc, modifică şi desfiinţează pe baza faptelor

juridice. Raporturile procesuale, fiind raporturi juridice, sînt determinate depreexistenta unor fapte juridice procesuale. Prin fapte juridice procesuale seînţeleg acele împrejurări care atrag apariţia, modificarea sau stingerea rapor-turilor juridice procesuale.

Clasificarea faptelor juridice în evenimente şi acţiuni, clasificarea care ţineseama de raportarea acestora la voinţa oamenilor este aplicabilă şi în dreptulprocesual penal.

42. Marea majoritate a raporturilor procesuale penale se naşte, modificăsau stinge ca urmare a activităţii umane purtînd denumirea generală de acţiuni.Acţiunile, în funcţie de conformarea lor la dispoziţiile legale în vigoare, pot filicite sau ilicite. De exemplu, săvîrşirea unei infracţiuni constituie o acţiuneilicită care poate duce chiar la naşterea raportului procesual principal.

Cele mai multe acţiuni sînt licite constituind manifestări de voinţă alepersoanelor care înţeleg şi doresc producerea anumitor consecinţe pe planjuridic procesual penal. De pildă, persoana vătămată prin infracţiune se poateconstitui parte civilă exprimînd în acest fel voinţa expresă a dezdăunării sale.

Evenimentele, adică faptele juridice produse independent de voinţaoamenilor, pot şi ele determina consecinţe juridice reglementate de normaprocesuală şi deci pot constitui fapte procesual penale . Astfel, starea de boalăa învinuitului sau inculpatului constituie un eveniment căruia legiuitorulînţelege să-i dea semnificaţie juridică instituind - cînd condiţiile prevăzute înart. 239 c.pr.pen. sînt întrunite - obligaţia pentru procuror de a dispunesuspendarea urmăririi penale.

43. Faptele juridice procesuale sînt constitutive, modificatoare sau ex-tinctive, după cum nasc, modifică sau sting existenţa raporturilor procesuale.

Sesizarea organului judiciar printr-o plîngere prealabilă, făcută de per-soana vătămată prin infracţiune, naşte anumite raporturi procesuale între

60 I.CETERCHI,M.LUBURICI,op.cit,p.373.I

61 Pot influenta asupra raporturilor procesuale şi unele fapte naturale ca locul şi timpul (V.MANZ1N1, op.ciL, voi. I, p. 77).

acestea şi organele competente; emiterea unei citaţii şi transmiterea ei dănaştere unui raport procesual între cel chemat şi organul judiciar care a emisactul etc. Aceste împrejurări constituie fapte juridice procesuale constitutive.

Alteori faptele juridice-procesuale sînt modificatoare, cum ar fiîmprejurarea că în timpul procesului penal inculpatul minor împlineşte oanumită yîrstă sau devine major, ceea ce poate duce la unele schimbări înconţinutul raporturilor juridice. De exemplu, depăşirea vîrstei de 16 animodifică raportul procesual dintre organul de urmărire şi învinuit, absolvindu-1pe primul de obligaţia prevăzută de art. 481 c.pr.pen. (citarea la ascultareaînvinuitului, dacă se consideră necesar, a delegatului autorităţii tutelare, apărinţilor sau reprezentanţilor legali).

Poate fi dat ca exemplu de fapt juridic procesual extinctiv retragereaplîngerii prealabile de către partea vătămată, împrejurare care, alături denumeroase alte fapte care s-ar putea ivi (scurgerea timpului de prescripţie,moartea învinuitului sau inculpatului etc.) duce, prin imposibilitatea exercităriiacţiunii penale, la stingerea raportului juridic procesual.

44. în unele situaţii, deşi există condiţiile naşterii raportului juridic, acestaeste blocat în posibilitatea apariţiei sale de anumite împrejurări, cunoscute înliteratura de specialitate sub denumirea de fapte juridice impeditive62.

Faptele juridice impeditive pot apare şi în domeniul procesului penal. Depildă, amnistierea infracţiunii înainte de începerea urmăririi penale a acesteiava împiedica ab initio naşterea raportului juridic procesual penal. Trebuie însămenţionat, că unul şi acelaşi fapt procesual poate fi considerat impeditiv sauextinctiv în funcţie de momentul intervenţiei sale63.

§ 3. Raporturile juridice procesual penale

45. Raporturile juridice care apar în cadrul procesului penal şi sîntreglementate de normele procesual penale poartă denumirea de raporturijuridice procesuale.

Au existat păreri care negau autonomia raportului procesual penal,Pretmzînd că acesta decurge din raportul de drept penal material, fără aconstitui un raport juridic distinct. Alţii consideră procesul penal o "situaţieJJj^jică^derivată în mod necesar din raportul juridic penal, deşi pot exista

UHRO, M.BASARAB, Curs de drept penal, partea general?, Ed.Did.Ped., Bucureşti, w

lNEAGU,op.cit,p.48.

38 39uneori raporturi juridice procesuale şi în afara acestui raport. De exemplu, cîndinculpatul este achitat pentru inexistenţa faptei s-au manifestat raporturiprocesuale, deşi raportul penal nu a existat, infracţiunea fiind presupusă şi nusăvîrşită în realitate.

46. Asupra întinderii şi complexităţii raportului juridic procesual penal s-auexprimat puncte de vedere diverse pornindu-se îndeosebi de la modul

diferenţiat de a se aprecia calitatea de subiect al raporturilor procesuale pentrudiferiţii participanţi în cauzele penale.

într-o opinie mai veche s-a susţinut că în procesul penal există un raportprocesual unic; în doctrina de dată mai recentă domină părerea multitudinii deraporturi procesuale. Există şi opinii eclectice după care raportul procesualunic se subdivide în mai multe raporturi minore .

Relaţiile juridice între subiecţii implicaţi în conflictul penal şi eventualul

litigiu civil derivat din acesta constituie grupa raporturilor procesualepenale principale dintre subiecţii procesuali principali (statul prin organelejudiciare şi părţile).

Dintre raporturile juridice procesual penale principale se detaşează raportulprocesual fundamental existent între organele judiciare, ca reprezentante alestatului şi învinuit sau inculpat. Celelalte raporturi principale apar în măsuraîn care în cauză sînt implicate şi alte persoane în calitate de parte vătămată,parte civilă şi parte responsabilă civilmente.

In procesul penal pot apare şi multe raporturi juridice, în care alături desubiecţii amintiţi participă şi alte persoane ca de exemplu: martori, experţi,interpreţi, apărători, agenţi procedurali etc. Raporturile procesuale în careparticipă asemenea subiecţi procesuali ocazionali constituie raporturijuridice procesuale accesorii, fiind în afara raportului juridic de conflictformînd obiectul procesului penal, dar pe care îl completează. Fiecărui raportaccesoriu îi corespunde o situaţie procesuală proprie, în sfera căreia subiecţiiau poziţii individuale precise .

47. Elementele raporturilor procesuale penale. Teoria generală a raporturilor juridice este întru totul aplicabilă şi raporturilor procesuale. Ca orice altraport juridic raporturile procesuale penale au trei elemente: subiecţi, obiectşi conţinut.

64 Vezi, V.MANZINI, op.cit, voi. I, p. 74; în acelaşi sens, TR.POP se referă Ia un raport juridicunic, dar complex, pluriform, avansînd opinia unui caracter conciliabil al celor două punctede vedere opuse (vezi, op.cit., voi. II, p. 22).

65 V.DONGOROZ, §.a., Explicaţii teoretice, voi. I,p.l3.

40

Subiecţii raportului juridic procesual sînt participanţii la activitateaocesuală - organe şi persoane - între care se leagă numeroase relaţii socialereglementate de norme juridice.

Conţinutul raportului juridic procesual cuprinde drepturile şi obligaţiileconferite prin norma juridică subiectelor raporturilor respective. De exemplu,

ocazia dispunerii unei expertize, organul judiciar are dreptul să pretindăexpertului să se prezinte la chemarea organului, să răspundă la întrebările ce ise formulează, să întreprindă expertiza într-un anumit termen etc; tuturoracestor drepturi le corespund obligaţii corelative inverse din partea expertului.Expertul are dreptul să cunoască în anumite limite cauza, are dreptul la oremunerare etc, existînd şi în acest caz la celălalt subiect al raportului obligaţiicorespunzătoare.

Obiectul raportului juridic procesual este acţiunea sau conduita asupracăreia sînt îndreptate drepturile subiective şi obligaţiile participanţilor laraportul respectiv . Raportul procesual penal urmăreşte realizarea uneianumite acţiuni sau conduite din partea subiecţilor acestuia. în exemplul demai sus obiectul raportului analizat îl constituie atît conduita organului carefoloseşte expertiza în vederea soluţionării cauzei penale, cît şi conduita exper-tului care prin cunoştinţele sale contribuie la aflarea adevărului.

Dacă se are în vedere raportul procesual penal fundamental în strînsălegătură şi determinare cu raportul juridic penal principal, obiectul raportuluiprocesual penal constă, pe de o parte în stabilirea existenţei (eventual inexis-tenţei) raportului juridic penal, pe de altă parte în valorificarea pretenţiilorstatului referitoare la tragerea la răspundere penală a inculpatului, respectivdeterminarea conţinutului raportului juridic de drept penal material (adicădeterminarea concretă a cuprinsului drepturilor şi obligaţiilor corelative alestatului şi infractorului)67.

48. Caracteristicile raporturilor procesuale. în afara trăsăturilorgenerale şi comune tuturor raporturilor juridice, raporturile procesual penalereprezintă şi unele aspecte diferenţiate . Particularităţile lor sînt reflectate înstructura, subiecţii, conţinutul. şi obiectul acestora reprezentînd aspecteJîggebjţejaţă de elementele altor categorii de raporturi juridice69.

67

a) Raporturile juridice procesuale penale sînt raporturi juridice deautoritate a căror natură derivă din caracterul de putere pe care îl are raportulde drept penal material ce stă la baza celor dintîi. Pentru raportul juridic penalcaracterul de autoritate este evident, tragerea la răspundere penală a persoanelor care săvîrşesc infracţiuni reprezentînd o manifestare a puterii şiautorităţii statului în acest domeniu.

Caracterul de autoritate al raporturilor juridice procesuale nu exclude dinconţinut existenţa pentru subiecţi a unor drepturi şi obligaţii corelative .

b) în cadrul raporturilor procesuale penale se întîlneşte de regulă un subiectdominant, care îşi trage poziţia specială din faptul că din punct de vederefuncţional procesul penal trebuie condus în orice moment de un anumit organ

judiciar.în opoziţie cu raporturile juridice bazate pe echivalent, raporturile

procesuale nu pot fi înfăptuite de obicei în condiţiile parităţii depline asubiecţilor. în raportuTprocesual penal unul din subiecţi - organul judiciar - îşiexercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile nu ca persoană juridică, ci caorgan de stat, investit cu puterea de constrîngere a statului .

Aceasta are importanţă sub aspectul delimitării relaţiilor procesuale dintresubiecţi în diverse momente procesuale. De pildă, diferite vor fi relaţiile dintreprocuror şi inculpat în faza de urmărire penală în comparaţie cu judecata, cîndprocurorul pierde calitatea de subiect dominant avută în faza procesualăanterioară .

c) Activitatea procesuală este disciplinată în primul rînd de lege dar şi devoinţa subiectului dominant. Subiecţii raporturilor procesuale nu pot intra înrelaţii exercitînd drepturi şi asumînd obligaţii despre care subiectul dominantnu are cunoştinţă şi faţă de care să nu-şi fi manifestat direct sau implicitasentimentul. Practica aceasta duce la concluzia că subiectul dominanttrebuie să fie prezent în toate raporturile procesuale.

Această caracteristică este tipică în măsura în care relaţiile au naturăjuridică procesuală, pentru că este posibil ca în legătură cu un proces penalsă apară şi alte raporturi juridice între diferiţi participanţi şi care se nasc,modifică sau sting în afara prezenţei la ele a subiectului dominant .

70 TIBOR KIRALY, PETER BÂRNA, SZABO LASZLONE, Magyar bunteto eljărăsi jog,(Drept procesual penal ungar), Tankonyvkiado, Budapest, 1966, p. 26.

71 GR.THEODORU, op.ciL, voi. I, p. 26.72 De exemplu, procurorul, care - în condiţiile legii - putea dispune în cursul urmăririi penale

arestarea inculpatului, pierde ulterior acest drept, măsura arestării putînd fi hotărîtă numaide instanţă.

73 Subiectul dom inant nu participă la multe relaţii dintre apărătosr şi partea care 1-a angajat, y6

exemplu, raportul juridic în care apărătorul are obligaţia acordării asistenţei juridicecalificate în schimbul unei remuneraţii excede domeniul strict procesual penal, relaţia fii1"1

42

.\ Raportul procesual penal ia naştere peste şi în afara acordului de 'ntăal părţilor. în majoritatea raporturilor procesuale manifestarea de intă a subiecţilor este unilaterală, venind în cele mai multe cazuri din partea obiectului dominant şi ca o consecinţă a aplicării principiului oficialităţii.Uneori manifestarea de voinţă, în sensul intrării în raportul juridic ocesual,

vjne şj djn partea altor participanţi, care pot avea iniţiativă, ca de exemplu la constituirea de parte civilă, intervenţia părţii civilmente responsabilă în procesul penal, sesizarea prin plîngere prealabilă etc.

Pot apare şi împrejurări care duc la închegarea raportului juridic pe bazaacordului de voinţă a subiecţilor. Un exemplu îl oferă art. 80 c.pr.pen. referitorla audierea ca martori a rudelor învinuitului sau inculpatului. în acest caz,pentru realizarea raportului juridic specific ascultării martorului nu-estesuficientă voinţa organului judiciar, ci trebuie să se adauge acordul persoaneiaudiate, care potrivit legii are dreptul să şi refuze depoziţia.

e) Drepturile subiective ale organelor judiciare au pentru ele şi valoarede obligaţii. Acest caracter al drepturilor organelor judiciare este explicabilprin natura obiectivelor procesului penal . De pildă, spunînd că procurorulare dreptul să pună în mişcare acţiunea penală înţelegem că el este obligat săprocedeze ca atare atunci cînd condiţiile legale sînt îndeplinite.

§ 4. Garanţiile procesual penale

49. Pentru desfăşurarea procesului penal este deosebit de important caorganele judiciare să nu aibă posibilitatea unor abuzuri, iar persoanele par-ticipante să-şi realizeze drepturile şi interesele legale fără nici o îngrădire.Această concepţie a fost constant şi repetat subliniată în toate doctrineledemocratice şi se impune cu atît mai mult în gîndirea noastră juridică procesualpenală, în măsura în care ea se sprijină pe fundamentele statului de drept.

Deşi comandamentul social impune o represiune rapidă şi sigură afenomenului infracţional, acelaşi comandament nu permite sacrificarea drep-turilor şi intereselor legitime ale persoanei . într- un proces perîal pot fiintersectate prin activitatea organelor judiciare foarte numeroase drepturi şi'bertăţii dintre care, îndeosebi pentru inculpat, se desprind cu precumpănire^J|les_două: dreptul de apărare şi libertatea individuală. Acestea, ca de altfel

reglementată de normele de drept care se referă Ia angajarea avocatului. De aceea, organul judiciar n-ar putea, de pildă, lua măsuri procesuale împotriva părţii care nu ar plăti onorariul

74 \??re s-a obligat.75 i>NEAGU,op.cit,p.50.

v<*', G.STEFANI, G.LEVASSEUR, op.cit, p. 2.

toate celelalte drepturi şi interese, trebuie apărate printr-un sistem eficace degaranţii împotriva oricăror limitări.

Existenţa unor mijloace de asigurare a drepturilor pe care le au persoaneleîn procesul penal reprezintă o necesitate dintre cele mai stringente a legislaţieiromâne contemporane, o expresie a democratismului doctrinei juridice actuale.

50. în literatura de specialitate s-a subliniat că noţiunea de garanţie

procesuală are un dublu sens.într-o accepţiune deosebit de cuprinzătoare, garanţii pot constitui orice

elemente care concură la rezolvarea optimă a cauzei penale, în conformitatecu legea, cu adevărul şi cu necesităţile realizării scopurilor politicii penale.Referindu-ne la un sens atît de larg se vor cuprinde în această noţiune atîtnormele de organizare judiciară, cît şi cele de competenţă sau reglementareprocesuală propriu-zisă, inclusiv cele referitoare la drepturile participanţilor

în cauza penală.într-un asemenea sens, garanţiile procesuale constituie mai degrabă măsuri

pentru asigurarea înfăptuirii în genere a unei justiţii de calitate, motiv pentrucare în vocabularul tehnic de specialitate, de regulă, noţiunea este folosităfoarte rar ca atare. Totuşi, uneori legea foloseşte terminologia şi în acest sens,mai ales cînd se urmăreşte o maximă generalizare a anumitor reglementări deprincipiu. De exemplu, art. 6 din Legea de organizare judecătorească prevedecă cetăţenii aparţinînd minorităţilor naţionale, precum şi persoanele care nuînţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de toateactele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii prininterpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

în mod obişnuit, noţiunea este folosită în ştiinţa dreptului procesual penalîntr-un sens mai restrîns, înţelegîndu-se prin garanţii procesual penale numaimijloacele care asigură drepturile participanţilor în cauza penală, adică mijloacelelegale care permit efectiva, reala şi consecventa exercitare a tuturor drepturilorprocesuale în concordanţă cu interesele legitime ale fiecărei persoane.

51. în literatura de specialitate s-au conturat diferite categorii de garanţiiprocesuale concretizate în următoarele :

a) Obligaţia organelor judiciare de a desfăşura din oficiu activităţi careasigură realizarea şi cunoaşterea drepturilor procesuale de către părţi. De

exemplu, în vederea garantării despăgubirilor cuvenite părţii civile organul de76 Vezi, GR.THEODORU, ST.COSTACHESCU, T.CERNESCU, Garantarea şi realizare»

drepturilor acordate părţilor în procesul penal, R.R.D., nr. 12/1971, p. 41-52.

ărire penală poate aplica din oficiu un sechestru asigurător (art. 163r oen.); preşedintele completului de judecată lămureşte pe inculpat cu

ivire la dreptul pe care îl are de a pune întrebări coinculpaţilor, celorlalteărti martorilor, experţilor, precum şi de a da explicaţii în tot cursul judecăţii,

cînd socoteşte necesar (art. 322 c.pr.pen.).b) Realizarea de către organele judiciare a formelor procesuale care duc

la respectarea drepturilor părţilor. De pildă, pentru părţi condiţie elementară însusţinerea intereselor este prezenţa în proces, motiv pentru care legea a instituito procedură de citare pe care organul judiciar trebuie să o îndeplinească înconformitate cu art. 175 şi urm. c.pr.pen.

c)Instituirea unui sistem de control judiciar integral şi eficient care asigurădescoperirea încălcării obligaţiilor legale şi formelor procedurale de ocrotirea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor. Supravegherea urmăririi penalede către procuror, exercitarea căilor de atac şi realizarea pe această cale acontrolului jurisdicţional constituie exempfe care ilustrează caracterul degaranţie procesuală a instituţiilor respective.

d) Prevederea de către legea procesuală a unor sancţiuni tipice cores-punzătoare pentru asigurarea desfiinţării sau refacerii actelor sau măsurilorluate cu încălcarea drepturilor şi intereselor legale ale părţilor. înscriereasancţiunii nulităţii în art. 197 c.pr.pen., atît sub forma ei absolută cît şi relativă,este de natură a asigura înlăturarea vătămării intereselor la care ar putea fiexpuşi unii participanţi în cauza penală prin încălcarea dispoziţiilor legale carereglementează desfăşurarea procesului penal.

Sporirea garanţiilor procesuale şi adîncirea eficacităţii acestora constituieo tendinţă permanentă a legislaţiei din ţara noastră în vederea asigurării încondiţii mereu mai bune a democratismului şi umanismului procesului penal.

Secţiunea III

ŞTIINŢA DREPTULUI PROCESUAL PENAL

§ 1. Obiectul şi metodele dreptului procesual penal

. Obiectul ştiinţei dreptului procesual penal. Fiecare ramură a drep-Ul> ca ansamblu de norme juridice, este studiată de o anumită ramură a §tanţei dreptului.

Ştiinţa dreptului procesual penal se preocupă de studierea dreptuluiProcesual penal ca ramură a sistemului de drept.

Orice ştiinţă se justifică în măsura în care are un obiect propriu de studiuşi foloseşte metode specifice în cercetarea fenomenelor.

Dreptul procesual penal reprezintă o ramură distinctă a ştiinţei dreptuluiavînd un obiect propriu de studiu. Obiectul acestei ştiinţe îl formează studiereanormelor juridice care reglementează desfăşurarea procesului penal şi care întotalitatea lor constituie dreptul procesual penal.

Dreptul procesual penal român ca ştiinţă juridică, cuprinde un sistem decunoştinţe cu valoare de adevăr obiectiv despre dreptul procesual penal ca

ramură a sistemului de drept din România. în timp ce obiectul de reglementare aldreptului procesual penal, ca ramură de drept, îl constituie procesul penal,obiectul de studiu al dreptului procesual penal, în înţelesul de ştiinţă juridică, îlconstituie normele de drept procesual penal .

53. în studiul actual al ştiinţei juridice dreptul procesual penal este unanimrecunoscut ca o ştiinţă de sine stătătoare, cu o poziţie independentă şi cu ofizionomie proprie.

în trecut, dreptul procesual penal nu reprezenta o ştiinţă distinctă de dreptulpenal, neconturîndu-se cu precizie obiectul său . Nu se făcea distincţie întrenecesitatea studierii separate a tragerii la răspundere penală şi pedepsiriiinfractorului pe de o parte şi modalitatea concretă de realizare a acesteiactivităţi. Deşi norme juridice cu conţinut procesual au existat în cele mai vechireglementari, apariţia legislaţiei penale procesuale propriu-zise şi sis-tematizarea ei în coduri de procedură penală este o realizare a dreptului modern(începînd cu sec. XIX). împrejurarea a determinat şi o întîrziere a desprinderiiştiinţei dreptului procesual penal de ştiinţa dreptului penal.

Conturarea independentă a acestei ramuri a ştiinţei dreptului a fostîngreunată şi de faptul că adesea în trecut normele procedurii şi organizăriijudiciare nu erau diferenţiate. De asemenea, procesul penal se desfăşoară încondiţiuni foarte asemănătoare cu procesul civil, ceea ce făcea ca dreptul

79

procesual penal şi civil să nu fie deosebite prea mult .Un ecou al acestor situaţii care a răzbătut pînă în prezent se întrevede în

teoriile care susţin existenţa aşa-numitului drept judiciar, ca o ramură a

77 GR.THEODORU, L.MOLDOVAN, op.cit, p. 24.77 Cu cîteva decenii în urmă se mai afirma că procedura penală este o ramură de drept cvasi

autonomă faţă de dreptul substanţial, punct de vedere care era criticat în lucrările despecialitate (vezi, V.DONGOROZ, op.cit, p. 24).

78 Multă-vreme s-a susţinut chiar că dreptul procesual civil constituie în materie de proceduradreptul comun. Această concepţie nu mai poate fi admisă în dreptul contemporan "cin"procedura penală este categoric separată de procedura civilă". (V.DONGOROZ, op.cit-, P-24>

tului în care s-ar cuprinde dreptul procesual penal, dreptul procesual civild organizarea instanţelor şi a procuraturii.

54 Metodele ştiinţei dreptului procesual penal. Specificitatea etodelor ştiinţei dreptului procesual penal nu constă în folosirea unor metode narte neîntîlnite la alte ştiinţe, ci în modalitatea particulară în care acestea înt utilizate în cercetarea fenomenului juridic procesual.

Ca metode logice concrete ştiinţa dreptului procesual foloseşte, ca şicelelalte ştiinţe ale dreptului, analiza şi sinteza, inducţia şi deducţia. Acestemetode funcţionează adecvat necesităţilor studierii conţinutului normelorprocesuale.

Metoda istorică duce la studierea fenomenului procesual în evoluţia lui întimp, stabilind condiţiile istorice ale apariţiei normei şi aplicarea ei în diferiteperioade. ■ .

Metoda comparativă permite studierea normelor juridice procesuale încomparaţie cu alte norme din acelaşi sistem de drept şi mai ales cu normelecorespunzătoare din legislaţiile unor alte state. Folosirea elementelor de dreptcomparat trebuie să fie făcută în mod diferenţiat şi cu deosebită atenţie, maiales cînd este vorba de sisteme de drept care aparţin unor reglementări din statecu regimuri politice diferite. Astfel, nu se poate face abstracţie de faptul căîntr-un stat totalitar sistemul de drept, inclusiv cel judiciar, serveşte scopurilorpolitice ale rînduielii sociale şi chiar instituţiile procesual penale"relativ tehniceau o încărcătură normativă şi valenţe care urmează a fi examinate critic şi curezervele cuvenite.

55. In cercetarea fenomenului juridic procesual penal dobîndesc ponderecrescîndă metodele elaborate şi aplicate în cadrul altor discipline sociale,ţinind seama de împrejurarea că în ştiinţa modernă caracterul de interdis-ciplinaritate sporeşte mereu. Printre aceste metode se numără* şi cercetareasociologică concretă ca metodă ce capătă importanţă sporită în studiul şieterminarea esenţei şi eficienţei instituţiilor procesual penale.

Acelaşi obiect pe care ştiinţele juridice de ramură îl analizează din interior,sociologia juridică îl observă din afară. Studiind fenomenul juridic în totalitateŞ u m individualitatea componentelor sale, aşa cum procedează ştiinţele^_Jţţjie ramură, sociologia juridică raportează acest fenomen la întregul

in,jJ! ^"FIA POPESCU, Metoda comparativă în domeniul dreptului, Studii şi cercetări jund,ce,nr. 4/1970, p. 553-564.

social, la totalitatea socială şi la conexiunile lui cu celelalte fenomene socialeintegrante .

în efectuarea cercetărilor sociologice concrete se folosesc din ce în ce maimult metode statistice, care furnizează date complexe şi importante pentruorientarea principială a legislaţiei şi a unei practici judiciare cît mai eficace.

56. Părţile ştiinţei dreptului procesual penal. în funcţie de conţinutul lor,numeroase ştiinţe cuprind două mari părţi: o parte generală şi o parte specială.

Această departajare este aplicabilă şi la multe ramuri ale ştiinţei juridice. Aşade pildă, este foarte cunoscută şi unanim admisă împărţirea după aceastămodalitate a dreptului penal.

Ştiinţa dreptului procesual penal cunoaşte de asemenea această împărţire.Teoretic, diviziunea era folosită încă înainte de sistematizarea ca atare alegislaţiei . Ea se impune cu atît mai mult în prezent cînd însuşi codul nostrude procedură penală este astfel sistematizat, cuprinzînd o parte generală (art.1 -199) şi o parte specială (art. 200-524).

Partea generală a dreptului procesual penal studiază principiile fundamen-tale ale organizării şi desfăşurării activităţii procesuale, precum şi principalelereglementări şi instituţii aplicabile pe tot parcursul procesului penal fără a fiproprii unei singure faze. Sînt analizate în această ordinei de idei: regulile debază ale procesului penal, participanţii la cauza penală, exercitarea acţiunilorîn procesul penal, reglementarea competenţei, sistemul de probaţiune,măsurile de prevenţie şi alte măsuri procesuale, actele procesuale şi proce-durale comune precum şi altele.

Partea specială are un caracter mai dinamic supunînd studiului activitateaprocesuală în plină mişcare. în această parte, se examinează desfăşurareaconcretă a procesului penal, în evoluţia sa cronologică, fază cu fază şi momentcu moment, analizîndu-se succesiunea activităţilor procesuale. în acest sens,formează obiect de studiu urmărirea penală, judecata, punerea în executare ahotărîrilor penale şi procedurile cu caracter special. Fiecare moment procesualîşi are în partea specială reglementarea sa proprie, care se îmbină cu dispoziţiiledin partea generală. De aici, necesitatea cunoaşterii corelate a ambelor părţiale ştiinţei dreptului procesual penal, întrucît diviziunea în părţi răspunde in

81 Vezi, NICOLAE POPA, Prelegeri de sociologie juridică, Tip.Univ.Buc, 1983, p. 83.81 Codul nostru anterior nu era împărţit după acest criteriu de diviziune; cu toate acestea,

numeroşi autori au folosit sistematizarea ştiinţei dreptului procesual penal, într-o pa*generală şi alta specială şi anterior intrării în vigoare a actualului cod (vezi TR-PO"'S.KAHANE, GR.THEODORU şi alţii).

' ipal necesităţii de prezentare, studiu şi sistematizare, constituind în ultimăanaliză un aspect metodologic.

§ 2. Sarcinile ştiinţei dreptului procesual penal român

57. Fiecare ramură de ştiinţă are anumite sarcini concrete legate de cer-cetarea obiectului specific şi studierea fenomenelor la care se referă. Prin-cipalele sarcini ale ştiinţei dreptului procesual penal din ţara noastră sînturmătoarele:

a) Studierea multilaterală şi creatoare a normelor de drept procesualpenal. în acest sens urmează a se cerceta: conţinutul exact al normelorprocesuale, cauzele care au determinat o anumită reglementare, corespondenţareglementării cu necesităţile practice, acţiunea exercitată de normarearespectivă asupra fenomenelor Ia care se referă, eventuala îmbunătăţire areglementării pozitive prin propuneri de lege ferenda etc.

Ştiinţa dreptului procesual penal trebuie să fie o călăuză atît pentru ac-tivitatea practică de aplicare a normelor existente cît şi pentru viitoareaactivitate de legiferare. Atunci cînd tezele şi interpretările susţinute în doctrinăsînt juste ele sînt însuşite de practica judiciară. Puterea de influenţare acercetării ştiinţifice constă în justeţea şi viabilitatea ideilor promovate.

Valabilitatea tezelor ştiinţifice verificate de practică au dus în numeroasecazuri la intervenţii de ordin legislativ, multe reglementări fiind preconizateîn doctrina de specialitate înainte ca ele să fi îmbrăcat haina juridică a unornorme procesuale.

b) îmbinarea teoriei ştiinţifice cu practica şi adîncirea caracteruluiaplicativ. Organele care realizează procesul penal desfăşoară o activitate viede aplicare concretă a normelor procesuale. Ştiinţa dreptului procesual penaltrebuie să analizeze această practică, să teoretizeze şi să promoveze tot ceea£e este nou şi înaintat, criticînd în acelaşi timp practicile greşite. în literaturade specialitate apar numeroase asemenea preocupări în care sînt supuseanalizei soluţiile practicii judiciare.

Numeroase curente filozofice insistă asupra concepţiei potrivit căreia Practica reprezintă unul din criteriile principale de verificare ale adevărului, ezele teoretice ale ştiinţei dreptului procesual îşi verifică valabilitatea în Practica judiciară şi constituie un îndreptar preţios pentru aceasta.

c) Studierea dreptului procesual penal dfn celelalte ţări. Dreptulocesual penal din ţara noastră are trăsături comune cu numeroase

egementări procesual penale din alte state. Există şi multiple deosebiri înaces *e ^ementări, determinate de condiţiile concrete diferenţiate în care se

reali^ Wsul penal de la ţară la ţară, potrivit cu particularităţile tradiţieijuric*'^ ii morale locale, cu momentul istoric în care are loc analiza

feno*11^ % sau cu necesităţile impuse de o anumită politică penală. Exa-min3r6 %enţelor este importantă pentru că reprezintă o experienţă pozitivăcare c<^. 'ihiiela dezvoltarea dreptului şi gîndirii juridice în ansamblul său.

Ştn '(raptului procesual penal din ţara noastră trebuie să supună unui

studiu ^ %n|it mai ales reglementările din ţările în care statul de drept şinormel itţii juridice şi sociale au o veche tradiţie democratică. Nu se vor

neglij3 . 'sigur nici examinarea sistemelor de drept recent create în urmaapari J,e "Harta politică a lumii a numeroase state independente noi. în sfîrşit,

analii3 Vată a instituţiilor procesuale, urmează să ţină seama de faptulcă sist^'tostru judiciar din ultimele patru decenii a avut o mare asemănare

cu cel el^ t tcglementări est-europene, care se află în acelaşi proces de tranziţie

ca şi dreJP Românesc. De aceea, experienţa şi căutările acestor state merită afi avUte ffdere pentru a găsi soluţii de optimizare ale procedurii penale din

ţara noa&H.d) k *lerca în evidenţă şi promovarea tradiţiei şi gîndirii juridice

înaintat. Manifestată în ştiinţa dreptului procesual penal român dintrecut- * %ările unor jurişti români din trecut se regăsesc susţineri careoglindes ."mentalitate înaintată în interpretarea reglementării procesuluipenal. E^ § luări de poziţie în vederea atenuării caracterului complicat şiformal,s^ Hormelor procesuale, critici la adresa încălcării unor drepturi alepărţilor ,f^ torjces, manifestări de grijă pentru stabilirea adevărului în cauzapenală» s. lineri pentru o promovare mai consecventă a prezumţiei denevinovăî;eetc,

Atituc* ile sînt desigur încorsetate de limitele legislaţiei şi concepţiilorjuridice al Perioadei în care au avut loc luările respective de poziţie. Totuşi,este de ^at ^ştiinţei dreptului procesual penal din ţara noastră de a descoperi,scoate în ^v%nţă şi prelua cu tot discernămîntul manifestările înaintate careau apărut t Ştiinţa juridică românească.

§ 3. pătura ştiinţei dreptului procesual penal cu alte ştiinţe

58. £*a ^importantă legătură a ştiinţei dreptului procesual penal cu o ştiinţăjuridicâ^g£j-^nifestă principial în direcţia teoriei generale a dreptului .83 în n0IT!e .-e^e programe de învăjămînt juridic superior i se dă ca disciplină şi denumirea de

"Introduce în studiui dreptului".

50

Relaţia dintre teoria generală a dreptului şi ramurile ştiinţei juridice seregăseşte şi în cadrul legăturii pe care această disciplină o are faţă de ştiinţadreptului procesual penal, ea mergînd de la general la particular.

Tezele, conceptele şi instituţiile juridice de ansamblu cu care opereazăteoria generală a dreptului sînt aplicabile şi în ştiinţa dreptului procesual penal.Este suficient să ne referim numai la aspecte cum ar fi: teoria generală araportului şi a normei juridice, izvoarele dreptului, interpretarea normelorjuridice, aplicarea normelor juridice în timp şi spaţiu etc, pentru a ne da seamacă în doctrina procesuală penală analiza acestor probleme nu s-ar putea realizafără a se porni de la referirile de maximă generalitate desprinse din studiulteoriei generale a statului şi dreptului.

Corelaţia dintre cele două ştiinţe este reversibilă pentru că nici generalulnu-se justifică fără particular. Teoria generală a dreptului nu ar fi posibilă şinici necesară în absenţa numeroaselor ramuri distincte de drept avînd fiecareparticularităţile sale.

59. Legătura ştiinţei dreptului procesual penal cu ştiinţele juridice deramură se bazează pe legătura manifestată între dreptul procesual penal şicelelalte ramuri de drept. întrucît aceste legături au fost examinate , iardemonstraţiile acolo făcute sînt valabile mutatis mutandis şi în cadrul prezentei analize, ele nu vor forma obiectul unei cercetări separate, concluziile expusecu acea ocazie aplicîndu-se corespunzător şi în cazul de faţă.

60. Dreptul procesual penal şi ştiinţele juridice auxiliare. Dreptul procesualpenal are raporturi apropiate cu unele ştiinţe .nejuridice, care au însă o mareimportanţă în studierea unor aspecte strîns legate de activitatea judiciară.

Caracterul interdisciplinar al ştiinţei juridice moderne se vădeşte deosebitîn studiul activităţii judiciare la care în afara ştiinţelor dreptului îşi dauconcursul tot mai mult, odată cu dezvoltarea impetuoasă a patrimoniuluiştiinţific foarte complex şi bogat al zilelor noastre, atît celelalte ştiinţe socialecît şi numeroase ştiinţe ale naturii. Unele dintre aceste ştiinţe îşi manifestăcaracterul autonom tocmai din desprinderea realizată dintr-un trunchi comunşi subordonarea obiectului de cercetare necesităţilor judiciare. Aceasta şiexplică faptul că adjectivul "judiciar" apare ca o completare în nomenclatorulŞtiinţific a tot mai multe discipline cum ar fi psihologia judiciară , psihiatriajudiciară, chimia judiciară, statistica judiciară etc.

84 Vezi, supra, pct. 28-35, din acest capitol.w Vezi, TIBER1U BOGDAN, Probleme de psihologie judiciară, Ed.Ştiinţjfică, Bucureşti,

1973.

61. Criminalistica poate fi definită ca o ştiinţă cu caracter autonom,şiunitar, ce însumează un ansamblu de cunoştinţe materializate în metodelemijloacele tehnico-ştiinţifice şi procedeele tactice de prevenire, descoperirecercetare a infracţiunilor şi de identificare a autorilor acestora86. într-o formulare mai succintă criminalistica se prezintă ca o ştiinţă care elaboreazămetodele tactice şi mijloacele tehnico-ştiinţifice de descoperire, cercetare şi

prevenire a infracţiunilor .Scopul imediat al procesului penal fiind combaterea la timp şi în mod

complet a faptelor care constituie infracţiuni în vederea tragerii la răspunderepenală a făptuitorilor apare evident că aceasta se interferează îndeaproape cuobiectul criminalistica .

Elemente de avangardă din ştiinţa mondială, tot ce reprezintă inedit şitehnică de vîrf este preluat cu rapiditate de criminalistică şi adaptat

51

necesităţilor judiciare, noile descoperiri sau invenţii fiind folosite în com-baterea infracţiunii.

împrejurarea că activitatea criminalistică se încadrează într-o riguroasălegalitate nu conferă însă acestei ştiinţe caracter juridic pentru că obiectul săude preocupare este altul decît cercetarea, interpretarea şi corecta aplicare anormelor de drept.

62. Legătura medicinei cu studiul şi practica dreptului se poate urmări îndecursul dezvoltării istorice ale ambelor ramuri de ştiinţă pornind din cele maiîndepărtate timpuri şi pînă în zilele noastre. Obiectul medicinei legale determinăconexiunea cea mai intimă a acesteia cu dreptul procesual penal , normelejuridice procesuale făcînd dese referiri la intervenţia expertului medico-legal înproces. Necesitatea, uneori chiar obligativitatea efectuării anumitor constatări sauexpertize medico-legale este expres prevăzută în lege impunînd dreptuluiprocesual penal o apropiată colaborare cu ştiinţa medicinei legale.

Medicina legală stabileşte un raport ştiinţific între normele şi preocupăriledreptului, care includ interrelaţiile umane ocrotite de lege, cu datele ştiinţeimedicale privind soluţionarea lor. Medicina legală corelează obligatoriugîndirea concretă medico- biologică, a cazului în speţă, cu gîndirea abstractăsocial- juridică a principiilor normative. Conjuncţiunea dreptului cu medicina

86 E.STANCU, Criminalistica, voi. I, Tip.Umv. Bucureşti, 1981, p. 11.87 ION MIRCEA, Criminalistica, Ed. fundata "Chemarea", Iaşi, 1992.88 Vezi în acest sens, CAMIL SUCIU, Criminalistica, Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1972, p. 6.89 Vezi, GH.SCRIPCARU, M.TERBANCEA, Medicină legală, Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1970,

p.22.

52

Hrul preocupărilor şi problematicii medicinei legale se face în focul unei'" ^ tice utilităţi sociale din care decurge mesajul său social-uman şi misiuneaca social-juridică . . . . . , , . , . _

Ştiinţa dreptului procesual şi practicienii dreptului trebuie sa cunoască^>ilitâţile reale şi limitele obiective în care medicina legală poate da

^'unsuri exacte la problemele ridicate de cazuistica judiciară în funcţie de"adiul dadezvoltare a ştiinţei medicale în general şi a celei medico-legale în

particular.

63. Dreptul procesual penal are legături şi cu alte ştiinţe. StatisticaJudiciară se ocupă de fenomenele juridice din punct de vedere cantitativ,statistic. Prin intermediul ei se poate cunoaşte frecvenţa şi dinamicafenomenului procesual (numărul cauzelor penale desfăşurate într-un intervalde timp pe un anumit teritoriu, soluţiile adoptate în rezolvarea cauzelor şidinamica acestora în diverse faze procesuale, evoluţia cazurilor în care s-auluat măsuri preventive, frecvenţa folosirii căilor de atac etc).

Psihologia judiciară pune la dispoziţia procesului penal explicaţii impor-tante cu privire la atitudinea şi motivaţia psihică a participanţilor în cauzapenală. De exemplu, orice organ judiciar care audiază o parte sau un martortrebuie să cunoască elementele de ordin psihologic care pot influenţa

91 depoziţiile acestor persoane .

Secţiunea IV

IZVOARELE, INTERPRETAREA ŞI APLICAREA DREPTULUI PROCESUAL PENAL

§ 1. Izvoarele dreptului procesual penal

64. Noţiunea de izvor al dreptului procesual. Normele juridice trebuiesă fie cuprinse în modalităţi de exprimare a căror recunoaştere de către toţi săle dea caracterul de obligativitate, fără de care impunerea prin forţa autorităţiistatale nu ar fi posibilă. Aceste forme de exprimare a normelor juridiceobligatorii reprezintă ceea ce în teoria generală a dreptului poartă denumireade izvoare de drept.90 ?0"-SCRlpCARU, M.TERBANCEA, Patologia medico-legală, Ed.Did.Ped., Bucureşti,91 v • P'9'

vez!, AUREL CIOPRAGA, Evaluarea probei testimoniale în procesul penal, Ed.Junimea, Iaşi, 1979.

53

Dreptului procesual penal i se aplică întru totul această teză generală motivpentru care studiul introductiv al ramurii respective de drept urmează săidentifice şi precizeze în mod concret izvoarele sale, pentru a se cunoaşte caresînt şi unde se exprimă normele avînd menirea să reglementeze desfăşurareaprocesului penal din ţara noastră.

In cadrul explicaţiilor date în continuare sînt avute în vedere numaiizvoarele principale, cu identificarea lor generică, fără a se evoca fiecare normăîn parte, ceea ce ar face necesară o indicare exhaustivă a tuturor normelorprocesuale.

Analiza izvoarelor dreptului procesual din prezentul paragraf nu trece în

revistă tabla de materie a întregii proceduri penale din România, aceastaconstituind obiectul concret şi amănunţit al studiilor consacrate în capitoleleviitoare fiecărei instituţii.

65. Formele de exprimare ale normelor procesuale penale. Procesulpenal avînd o importanţă deosebită pentru activitatea de stat, normeleprocesuale penale sînt edictate prin lege. Pentru dreptul procesual penal românlegea este singurul izvor de drept.

Constituţia ţării noastre cuprinde numeroase dispoziţii cu caracter general,care constituie izvoare directe de drept procesual şi norme fundamentale acăror dezvoltare se face în alte legi.

Anumite norme constituţionale devin izvoare de drept procesual penal prinintermediul aspectelor judiciare care interferează drepturile, inviolabilităţile şilibertăţile consacrate de Legea fundamentală tuturor persoanelor.

Astfel, art. 16 din Constituţie consfinţeşte egalitatea în drepturi a cetă-ţenilor în faţa legii, ceea ce face ca nici un fel de discriminare sau privilegiusă nu fie posibil în cadrul activităţii judiciare pe nici un criteriu, care formalar putea diferenţia participanţii într-un proces penal (de exemplu, o anumităcalitate sau stare a inculpatului). Art. 23 asigură libertatea individuală apersoanei garantînd-o îndeosebi împotriva unor acte sau măsuri procesuale. Inacest sens, alin. 2 prevede că percheziţionarea, reţinerea sau arestarea uneipersoane sînt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzută de lege.Alineatele următoare detaliază chiar acest cadru general precizînd că: reţinereanu poate depăşi 24 de ore; arestarea are o durată de cel mult 30 de zile;prelungirea măsurii arestării este numai de competenţa instanţei de judecata;celui privat de libertate trebuie să i se indice de îndată motivele care audeterminat măsura, iar învinuirea i se aduce la cunoştinţă în cel mai scurt timpîn prezenţa unui avocat; arestatul poate cere punerea în libertate provizorie sub

1 iudiciar sau pe cauţiune iar persoana implicată într-o cauză penală esteC° Herată nevinovată pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii.

con.rt 24 din Constituţie garantează dreptul de apărare pe întreg parcursul' nroceduri judiciare. Art. 27 consacră inviolabilitatea domiciliului ori aUI1 dintei persoanei, cu indicarea limitativă a situaţiilor şi motivelor care

rmit derogatoriu efectuarea de percheziţii. Art. 28 înscrie inviolabilitatearespondenţei şi a celorlalte mijloace legale de comunicare.

66. în vederea respectării separaţiei puterilor în stat normele constituţionaleînscris dispoziţii referitoare la particularităţile desfăşurării unor proceduri

udiciare (respectiv manifestări ale puterii judecătoreşti) faţă de membriiautorităţii executive sau legislative.

Art. 69 asigură imunitatea judiciară a parlamentarilor stabilind regula cădeputatul sau senatorul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis înjudecată penală sau contravenţională, fără încuviinţarea camerei din care faceparte şi numai după ascultarea sa.

Art. 84 din Constituţie reglementează imunitatea Preşedintelui României,iar art. 108 se referă la modul în care se poate declanşa urmărirea penală amembrilor guvernului pentru faptele săvîrşite în exerciţiul funcţiei lor. Cuprivire la toate persoanele indicate în art. 69, 84 şi 108 Constituţia stabileşteîn caz de judecată competenţa Curţii Supreme de Justiţie. .

67. în capitolul din Constituţie consacrat autorităţii judecătoreşti existănumeroase articole care se referă fie la aspectele organizatorice ori de competenţă legate de procesul penal, fie însăşi la aspectele procedurale propriu-zise de mecanism judiciar. Astfel, art. 123 precizează că justiţia se înfăptuieşteîn numele legii de către judecători independenţi şi care se supun exclusiv legii;art. 126 subliniază caracterul public al şedinţelor de judecată; art. 127 asigurătuturor persoanelor necunoscătoare a limbii române implicate în procedurajudiciară, dreptul de folosire a interpretului în .orice moment al unui proces;art. 128 permite utilizarea căilor de atac împotriva hotărîrilor judecătoreşti atîtde către părţile interesate cît şi de Ministerul Public.

Art. 125 arată că justiţia se realizează de către instanţele judecătoreşti careau in fruntea lor Curtea Supremă de Justiţie şi interzice totodată înfiinţarea demstanţe extraordinare. Art. 124 înscrie principiul numirii judecătorilor şi alinamovibilităţii acestora, iar art. 130 precizează că Ministerul Public repre-»n a interesele generale ale societăţii în activitatea judiciară, apărînd ordineae dfept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

54 ' 55

68. Codul de procedură penală cuprinde marea majoritate a normelorprocesuale constituind principalul izvor al dreptului procesual penal. întreagadesfăşurare a procesului precum şi majoritatea problemelor de procedurăgăsesc o reglementare sistematizată în Codul de procedură penală, aceastareprezentînd legea generală în materie . Alături de Codul de procedură penalăpot cuprinde dispoziţii care interesează dreptul procesual penal şi alte coduri.

69. Codul penal cuprinde unele norme cu conţinut procedural. Pot fiamintite în acest sens anumite dispoziţii din Titlul referitor la înlocuirearăspunderii penale (art. 98-99 c.pen.) sau din capitolul referitor la lipsaplîngerii prealabile şi împăcarea părţilor (art. 131-132 c.pen.). De asemenea,art. 304 c.pen. privitor la adulter conţine norme procesuale cuprinzîndreglementări referitoare la probaţiune.

Codul de procedură civilă constituie izvor de drept în măsura în careanumite aspecte procesuale nu sînt reglementate în Codul de procedură penală, înschimb sînt cuprinse în Codul de procedură civilă şi aplicarea lorcorespunzătoare nu ridică piedici principiale . Uneori însuşi Codul de proce-dură penală face trimitere la Codul de procedură civilă. Art. 163 c.pr.pen.prevede că nu pot fi sechestrate acele bunuri care sînt exceptate prin lege. Oparte din aceste excepţii sînt cuprinse în Codul de procedură civilă în art. 406 şiurm., care prevăd o enumerare a bunurilor nesupuse executării silite. Deasemenea, art. 446 c.pr.pen. menţionează că dispoziţiile din hotărîrea penalăprivitoare la despăgubirile civile şi la cheltuielile judiciare cuvenite părţilor seexecută potrivit legii civile.

Codul civil şi Codul familiei pot constitui izvoare de drept procesual.Astfel, dacă în procesul penal se rezolvă anumite chestiuni prealabile, potdeveni aplicabile dispoziţiile din codurile respective. Potrivit art. 44 c.pr.pen.chestiunile prealabile se judecă potrivit regulilor privitoare la materia căreiaaparţin aceste chestiuni. De pildă, în cazul dovedirii prin martori, bunăoară aunei împrejurări de natură civilă, se vor aplica dispoziţiile din Codul civil cuprivire la ascultarea acestora .

92 Codul de procedură penală este izvorul ihtegrativ al dreptului procesual penal(E.FLOR1AN, op.cit, p. 34).

93 Codul de procedură penală şi cel de procedură civilă nu constituie două reglementări rigurosînchise - lacunele primului puţind fi complinite de al doilea (R.MERLE, A.VITU, op.cit, p.637).

94 în timp ce în materie penală proba testimonială nu este îngrădită de obiectul cauzei, în materiecivilă există unele limitări, ca de exemplu valoarea pînă la care se poate face proba cu martori.

56

70. Alături de coduri pot fi amintite printre izvoarele dreptului procesualal şi normele cu conţinut organizatoric. Cele mai importante dispoziţii din

ceasta categorie sînt cuprinse în Legea nr. 92 pentru organizarea judecă-torească publicată în M.Of. nr. 192 din 13 august 199295.

Legea prevede structura organizatorică a instanţelor judecătoreşti şi aMinisterului Public din ţara noastră, modul de constituire a completelor dejudecată, competenţa generală a organelor de judecată şi atribuţiile par-chetelor, numirea şi avansarea, transferarea şi delegarea magistraţilor, drep-turile şi îndatoririle acestora cu întregul lor statut personal, acţiuneadisciplinară îndreptată împotriva acestora şi alte asemenea norme.

întrucît Legea de organizare sub aspect funcţional nu se referă decît lajudecătorii, tribunale judeţene, curţi de apel, izvoare de drept procesual trebuieconsiderate şi legile organice care reglementează organizarea şi funcţionareaCurţii Supreme de Justiţie precum şi a instanţelor militare şi parchetelormilitare care se constituie pe lîngă acestea.

Este de semnalat, că deoarece în autoritatea judecătorească se cuprind şimembrii Ministerului Public, pentru organizarea şi funcţionarea parchetelornu este necesară o lege organică distinctă, normele corespunzătoare înscriindu-seîn cadrul Legii de organizare judecătorească (parchetele se constituie pe lîngăfiecare instanţă) . De asemenea, justiţia fiind realizată exclusiv de instanţelejudecătoreşti ca organe ale statului, în actuala reglementare nu se regăsescdispoziţii de natura celor din trecut referitoare la activitatea unor organismede jurisdicţie obştească .

71. Potrivit Constituţiei din 1965 fostul Consiliu de Stat (organ subordonatMarii Adunări Naţionale şi exercitînd puterea de stat între sesiunile acesteia)putea emite norme juridice ca putere de lege. Normele Consiliului de Statpurtau denumirea de decrete şi în urma ratificării lor de către Marea AdunareNaţională (organ suprem al puterii de stat) dobîndeau autoritate şi produceauefectele juridice ale oricărei legi.

°5 Pînă la intrarea în vigoare a actualei legi de organizare judecătorească au fost incidente în această materie dispoziţiile din Legea nr. 68/1968 care s-a aplicat începînd cu 1 ianuarie

*° |n trecut, organizarea şi funcţionarea procuraturii era reglementată prin Legea nr. 60/1968 intrată în vigoare la 1 ianuarie 1969.Prin Legea nr. 59/1968 au fost înfiinţate comisiile de judecată care au funcţionat ca organisme dejurisdicţie obştească începînd cu 1 ianuarie 1969. După decembrie 1989 în condiţiilestatului de drept şi ale dispoziţiilor constituţionale exprese activitatea jurisdicţională nu putea fiîndeplinită decît de către organele justiţiei (nu şi de organe cu caracter obştesc), ceea ce a dusla înlăturarea tacită a vechilor reglementări, iar prin Legea nr. 104/1992 a fost abrogată expresşi fosta Lege nr. 59/1968 privind comisiile de judecată.

57

în materie procesual penală numeroase norme juridice au fost edictate îi, 6/j 99O pentru abolirea pedepsei cu moartea100, Decretul-Lege nr.7/1990trecut pe această cale şi în consecinţă măcar pentru o anumită perioadă de rivind înfiinţarea unor tribunale militare excepţionale101 şi Decretul-Lege nrtranziţie, ele urmează a fi reţinute ca izvoare de drept procesual penal. 12/1990 privind abrogarea şi modificarea unor dispoziţii din Codul penal şi

Poate fi dat ca exemplu Decretul nr. 203 din 31 octombrie 1974 pentru f0Cju] de procedură penală. .organizarea şi înfiinţarea de secţii maritime şi fluviale la unele instanţe Normele procesual penale fiind de aplicaţie generală pe întreg teritoriuljudecătoreşti şi unităţi de procuratură. Numeroase modificări ale Codului de ării este de neconceput ca organele locale ale administraţiei publice săprocedură penală au intervenit pe aceeaşi cale legislativă, în urma unor norme edicteze asemenea norme, motiv pentru care ele nu constituie izvoare de dreDtedictate de Consiliul de Stat (de pildă, Decretul nr. 83/1973, Decretul nr, rocesual penal.235/1974, Decretul nr. 355/1976, Decretul nr. 210/1977 etc). P

. _ . . . 73. Unele Convenţii internaţionale încheiate de ţara noastră, cum ar fi72. In statul de drept este firesc ca numai legea sa const.tuie izvor de drept, Conve-nţiile de asistenţă juridică, cuprind şi norme procesual penale Pentru ca

ma. ales intr-un domeniu aţît de important cum este cel al realizării justiţiei normele înscrise în actde internationale să devină obli torii există .„penale. Legile sint norme juridice care se adopta de către organul de stai -eternele de dreotreeulaeenerală ' 't " ' H' ' 1 • •îndreptăţit să exercite puterea legislativă şi aceasta în condiţiile actualei *tificatedeorganu]cared inepZTlŢsZV^iîn'ZtldnorteleConstituţii a României este Parlamentul. Modificările Codului de procedura -atjnd puterea o r j g - .• . . . .

nr. 20/1990 Legea nr. 32/990 sau Legea nr. 104/1992, toate pentru mod,- unde se sti ,ează ^ ^^ ratificate de | legHTac pa te'ficarea codului, respectiv Legea nr. 45/1991 privind modificarea unor dis- ■• . t ■ • ^ & ' ldt-Pdnepoziţii referitoare la activitatea de judecată). Alte norme juridice decît cele n ,-. • • ' , , , ,adoptate de Parlament pot constitui izvoare de drept procesual penal numai în . a>nsMuie izvoare de drept procesual penal in acest sens Convenţiile de

A .-i »• « •» •• •» J u-. asistenţa juridica pe care ţara noastră e-a încheiat cu numeroase altr târî atîtmod excepţional, respectiv in anumite limite deosebite. .. . ,. . „ ""-«mu tu numeroase aite ţari aut

A *f 1 - A 1 1 ui - A ■ i- .•• 1 din imediata vecinătate a României, cît si din zone eeoprafire maiAstfel, in mod excepţional unele probleme avind implicaţii procesual « . . 103 . gcugrance mai

penale pot fi reglementate prin acte normative subordonate legii edictate de -----------------_________________organele administrative. în acest sens, Legea pentru organizarea judecă- urmărirea şi judecarea acestor fapte penale procedura specială (urgentă) prevăzută pentru

torească prevede numărul şi reşedinţa judecătoriilor din fiecare judeţ, urmînc1 înn rwL!!!/?»™"1 i^ra.n-te'w™ ..• c- ■ ,™„,.,.,- ♦ • t ♦ - ♦ u-i -t • • . 1 Decretul-Lege publ.cat in M.Of. din 5 .anuane 1990 prevede în art. 2 că toate dispoziţiile

Ca raza teritoriala a acestor instanţe sa se Stabilească Ia propunerea ministrului privind pedeapsa cu moartea din Codul penal, Codul de procedură penală şi alte actejustiţiei prin Hotârîre a Guvernului98. normative, sînt considerate că se referă la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Această dispoziţie,

îi- . .A u . A 1 IM u- -t tf • •♦ T-. .i |n cazul pronunţam unei detenţiuni pe viaţă, duce la aplicarea art. 424 cpr.pen care anteriorIn acelaşi context de abatere de la regulile obişnuite pot fi privite Decretele- Decretului-Lege nr. 6/1990 se referea la punerea în executare a pedepsei cu moartea

Legi care au fost edictate în perioada următoare evenimentelor din decembrie . Decreţul-Lege publicat în M.Of. nr.4 din 8 ianuarie 1990 dă... infracţiunile de terorism1989 şi dinainte de constituirea primului Parlament. Pot fi amintite în acesl ^oneazăffiar^sens ca izvoare de drept procesual penal Decretul-Lege nr.5/1990 pentru 5 persoane (2 judecaton de la Tribunalul judeţean sau în Bucureşti, Timişoara, Cluj şi Iaşi

urmărirea, judecarea şi pedepsirea unor infracţiuni", Decretul-Lege nr ^ £'Pa™ş^OQ „ .,,•..., , . - . c -A A, ■■ -.. 02 Decretul-Lege publicat în M.Of. nr.7 din 12 ianuarie 1990 prevede în art 2 alin 2 că sînt si98 O asemenea modahtate de reglementare intr-o forma de delegare a unor sarcini către ramîn abrogate dispoziţiile art. 206 cpr.pen. privind competenţa organelor de cercetare Le

executiv,chiannmasurasponta,eracunoscutaşidefostalegedeorganizareiudecatoreasca securităţii Intervenţia modificării Irofclativ» c o .rr,™,» £ „i- • }■ ■ ~ , ..As/el, potrivit ^creţului nrl^judiciare, ci stabilea întreaga organizare a instanţelor prin fixarea numărului de judecătorii nr. 8 din 31 decembrie 1989 Fuum.<ii w m.ur.precum şi a reşedinţelor acestora, ceea ce actualmente se face numai prin lege (vezi H.C.M 103 Cutitlu de exemplificare amintim Convenţiile încheiate cu: R.P Bulgaria publicată în B Ofnr. 367 din 19 februarie 1968). nr. 11/1953- cu RS Cehoslovacă mihlimis în R nr „A/ioţo nD??^Lr .. „„,

99 . Decretul-Lege publicat în fU nr.7 din 30 decembrie !989 care după ce prevede ci n,30/l9T^infracţiunile de furt, tilhane şi distrugere a proprietăţii personale şi obşteşti sayirşite . >">i^publicaataROtnr.lV1972;Iiali»publicaaiaB.Of.nr.77/1973-G^™W^condiţiile tulburi ale revoluţiei se pedepsesc mai aspru decit in mod obişnuit, instituie pentru în B.Of. nr.78/1973 etc. ••i^u, wici.wpuoiiuiia

74. Dreptul din ţara noastră nu recunoaşte caracterul de izvor de dreptpracticii judiciare. Supremaţia legii impune organelor judiciare sădesfăşoare procesul potrivit legii şi acestea nu pot edicta reguli procesualepenale. De asemenea, nu se poate invoca drept obligatorie într-o cauză,modul cum a procedat un organ judiciar într-o altă cauză, chiar similară. înmăsura în care o anumită practică judiciară este corectă şi conformă culegea, aceasta va influenţa asupra modului de rezolvare a altor cauzepenale.

Deoarece în multe constituţii est-europene s-a stipulat că instanţasupremă are un rol de supraveghere şi îndrumare a practicii judiciare,literatura de specialitate din aceste ţări a dezbătut pe larg problema dacădeciziile de îndrumare ale Plenului Tribunalului Suprem constituie izvor

de drept . Fără a relua discuţia menţionăm numai că în doctrinaromânească s-a considerat aproape constant şi în marea majoritate aopiniilor că răspunsul este negativ. Dintre argumente menţionăm pe cel maisemnificativ şi anume că instanţa supremă nu poate prin aceste decizii nicicrea norme noi, nici îndruma contrar normelor legale existente.

75. în dreptul românesc contemporan obiceiul (cutuma) are un rolfoarterestrîns şi numai în anumite ramuri de drept. în dreptul procesual penalobiceiulnu constituie niciodată un izvor de drept . Aceasta este explicabil datorităfaptului că procesul penal fiind o activitate organizată şi condusă de

organelestatului, realizarea lui nu poate fi lăsată la latitudinea unor reguli deconduităoarecare, chiar dacă acestea ar avea puternice legături şi s-ar baza pe oîndelungat! tradiţie.

§ 2. Interpretarea dreptului procesual penal

76. Normele juridice procesuale reglementează situaţii generale şiabstracte fiind de obligaţia organelor care participă în procesul penal săapliceîmprejurării de fapt concrete cazul tipic prevăzut în aceste norme.Interpretareaeste inseparabil legată de aplicarea normelor juridice . De cele mai multeori normele procesuale cuprind indicaţiile necesare pentru ca dispoziţiilelor

104 Vezi, A.NASCH1TZ, I.FODOR, Rolul practicii judiciare in formarea şi perfecţionarea normelor dreptului, Ed.Academiei, Bucureşti, 1961.

105 Consuetudinea şi jurisprudenţa nu constituie niciodată norme procesuale, cel mult norme de practică (TR.POP, op.cit, voi. I, p. 154).

106 Pentru o analiză amplă a problemelor legate de interpretarea dreptului, vezi monografia "Interpretarea normelor juridice" (I.SZABO, Ed.Ştiinlifică, Bucureşti, 1964).

60

sâ fie suficient de clare şi aplicabile tuturor împrejurărilor practice. Nici olegislaţie, oricît de perfectă, nu poate anticipa toate cazurile care se pot ivi înlegătura concretă a relaţiilor sociale şi deci nu poate elimina necesitateainterpretării .

Această necesitate obiectivă se evidenţiază chhtz în cazul unei legislaţiinoi aşa cum este cazul în prezent în materie procesuală, pentru normele nouapărute în condiţii postrevoluţionare. Cu atît mai mult se impune interpretareaactualului cod care cuprinde norme cu oarecare vechime, edictate încondiţiile concepţiilor juridice ale unui sistem de drepţi totalitar, dar careurmează a se aplica astăzi în spirit consecvent democratic şi corespunzătorunui sistem juridic aparţinînd statului de drept.

Interpretarea are ca obiect numai explicarea şi lămurirea exactă a înţe-lesului normelor procesuale şi nu intră în sarcinile acesteia, crearea unor noinorme sau modificarea celor existente. .

77. în interpretarea normelor procesual penale trebuie avute în vedereorientările de principiu cuprinse în teoria generală a dreptului . Atît formelede interpretare a normelor juridice cît şi metodologii! utilizată sînt celeîndeobşte cunoscute şi folosite în toate ramurile de drept, particularităţiledecurgînd mai mult din natura deosebită a reglementării procesuale, dinsistemul său specific şi modalităţile caracteristice în care apare structuratehnico-juridică de redactare a normelor procesuale.

în dreptul procesual penal se recunoaşte atît o interpretare oficială sauobligatorie a normelor juridice (interpretare autentică şi interpretare cazualăsau judiciară) cît şi o interpretare neoficială, facultativă, ştiinţifică, oridoctrinală. De asemenea, sub aspect metodologic, sînt folosite în procedurapenală interpretarea gramaticală, sistematică, istorică, logică sau raţională,analogică, ş.a.m.d. în sfîrşit, din punctul de vedere al efectelor interpretăriiaceasta poate fi declarativă, extensivă sau restrictivă.

78. Dăm în continuare unele exemple ilustrative în sensul celor precizateanterior. De pildă, într-o interpretare gramaticală funcţia conjuncţiilor "sau",ori', "fie", determină totdeauna o alternanţă, motiv pentru care competenţa

ln materie de reabilitare se consideră alternativă, revenind la alegerea celuicare introduce cererea, fie judecătoriei sau tribunalului care a judecat înprimă lîî^nţăcauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere

Normele procesuale, ca toate celelalte norme juridice, au nevoie de interpretare, in» &FLORIAN, op.cit, p. 34). "" 'CETERCHI, M.LUBUR1CI, op.cit, p. 416-424.

61reabilitarea, fie instanţei corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliazăcondamnatul (art. 494 c.pr.pen.).

Nici o normă de procedură penală nu precizează expres dacă procurorulpoate sau nu dispune luarea măsurii preventive a reţinerii. O asemeneadispoziţie nici nu este necesară pentru că o interpretare raţională în varianta eia fortiori dă un răspuns afirmativ evident şi concludent la întrebare.Raţionamentul constă în a admite că dacă ceva este posibil sau interzis într-uncaz, va fi cu atît mai mult într-o altă împrejurare de acelaşi gen. Astfel, dacăse admite că procurorul, în condiţiile legii, poate priva de libertate pe cinevao lună prin măsura arestării preventive, cu atît mai mult are dreptul săfolosească o măsură în care restrîngerea libertăţii se limitează la cel mult 24de ore. Acelaşi mecanism al raţionamentului face să considerăm că dacăreţinerea poate fi dispusă, după lege, de organele de cercetare, nu se vede dece această măsură ar fi interzisă procurorului care este organ de

supraveghere a urmăririi penale şi deci superior pe plan judiciar organului decercetare.

79. Pentru o exactă înţelegere şi aplicare a normelor procesuale anumiţitermeni din lege se explică chiar în cuprinsul acesteia, ceea ce duce la ointerpretare autentică şi obligatorie, sensul putînd fi exclusiv cel pe care însăşilegea îl dă exprimării. Astfel, art. 30 alin. ultim c.pr.pen. arată ce se îifţelegeprin "locul săvîrşirii infracţiunii", iar art. 523 c.pr.pen. prevede că termenii sauexpresiile al căror înţeles este anume explicat în codul penal au acelaşi înţelesşi în legea de procedură penală. (De pildă, art. 46 c.pr.pen. privitor la incompatibilitate utilizează expresia "rude apropiate" explicată în art. 149 c.pen.).

Uneori termeni sau expresii cu un conţinut identic la prima vedere pot aveaînţelesuri diferite. Astfel, art. 154 c.pen. se referă la "calcularea timpului", iarart. 186 c.pr.pen. la "calculul termenelor", ceea ce pare a fi acelaşi lucru.

62

Totuşi, se vor constata reglementări diferite determinate de modul diferenţiatde calcul al termenelor procedurale şi substanţiale

§ 3. Aplicarea legii procesual penale în spaţiu

80. Acţiunea legii în spaţiu ridică probleme cînd raportul de drept seprelungeşte pe teritoriul aparţinînd unor state diferite, ori interesează asemeneastate, pentru că numai în asemenea cazuri ea vine în concurenţă cu aplicarea

- nounei alte legi străine

109 Pentru detalii, a se vedea Cap. VIII.

110 C.BARBU, Aplicarea legii penale în spaţiu şi timp, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 15'

Legea procesuală penală română se aplică pe întreg teritoriul ţării noastre.Legea procesuală penală română nu se poate aplica pe teritdriul altui stat, dupăcum nici legea străină de procedură nu acţionează pe teritoriul nostru. Rezultăcă legea procesuală este în principiu strict teritorială . Principiulteritorialităţii legii de procedură penală - ca şi a legii penale - decurge dintr-unprincipiu absolut şi mai general, acela al suveranităţii statului . în privinţaaplicării legii procesuale noţiunea de teritoriu nu trebuie înţeleasă din punctde vedere geografic, ci în sensul noţiunii juridice . Sub acestaspect teritoriulse cuprinde în limitele în care statul nostru îşi exercită suveranitatea.

în lămurirea noţiunii de teritoriu, de un real folos este explicaţia datăacesteia de art. 141 c.pen., care trebuie acceptată în acelaşi sens şi în domeniulprocesual. Prin teritoriu se înţelege întinderea de pămînt şi apele cuprinse întrefrontiere, cu subsolul şi spaţiul aerian, precum şi marea teritorială (12 mile dela ţărm) cu solul, subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia. în completare,urmează a se avea în vedere şi precizarea făcută în art. 143 c.pen. în legăturăcu expresia de "infracţiune săvîrşită pe teritoriul ţării" şi unde sînt incluse şiinfracţiunile sâvîrşite de navele şi aeronavele aflate sub pavilion românesc.Faţă de această precizare, apare evident că pe navele şi aeronavele româneştise aplică în mod corespunzător legea noastră de procedură penală.

81. în materie procesuală nu se aplică dispoziţiile din codul penal înlegătură cu acţiunea legii penale în spaţiu. Pentru normele de procedură nu sepune problema personalităţii, realităţii şi universalităţii, aşa cum aceste regulisînt aplicabile legii penale.

Justificarea unor raţiuni diferite se explică prin faptul că în domeniuldreptului penal prezintă importanţă, în primul rînd locul săvîrşirii infracţiunii(alături de care interesează şi alte aspecte cum ar fi cine a comis fapta,împotriva căror interese etc), pe cînd în materie procesual penală singuraimplicaţie decurge din locul desfăşurării procedurii judiciare. De aceea, dacăin dreptul penal o infracţiune se poate săvîrşi atît pe teritoriul statului căruia îiaparţine legea dar şi în afara acestui teritoriu, fapta se poate comite atît decetăţeanul statului respectiv cît şi de cetăţenii unor alte state sau chiar persoanefără cetăţenie, implicaţiile putînd merge şi în alte direcţii, sub aspectul proce-jurjijudiciare fiecare organ judiciar, ca organ în care se materializează

Extrateritorialitatea legii de procedură nu trebuie dedusă din împrejurarea că legea se aplică11? r??r fapte P6'"101"6 Pe teritoriu străin (I.TANOVICEANU, op.cit, voi. IV, p. 87).

* CONSTANTIN BARBU, Principiul teritorialităţii legii penale în noul cod penal, R.R.D., n nr. 9/1969, p. 14.

'R.M.STĂNOIU, Problema locului în aplicarea principiului teritorialităţii legii penale,studii şi cercetări juridice, nr. 2/1967, p. 181.

autoritatea statală, nu desfăşoară activitatea decît pe teritoriul statuluirespectiv, adică în limitele în care acesta îşi exercită suveranitatea.

Organul judiciar român nu poate desfăşura o activitate procesual penaladecît pe teritoriul românesc şi nu în afara acestor limite, după cum, ca uncorolar, trebuie admis că pe teritoriul nostru nu poate realiza o activitatejudiciară nici un organ străin. Un asemenea punct de vedere se regăseşte întoate reglementările procesual penale. Devine astfel dominantă, în principiufără rezerve, regula teritorialităţii legii de procedură penală potrivit dictonuluilocus regit actum.

82. Aplicarea principiului teritorialităţii legii procesual penale nu poatefi limitată decît în mod excepţional şi în măsura în care derogarea sejustifica obiectiv, oferind soluţii singulare pentru realizarea unor interesemajore.

Astfel, colaborarea internaţională în toate domeniile nu încalcă drepturile

statelor care intră în relaţii, ci dimpotrivă le amplifică în măsura în carecooperarea este bazată pe respectarea neabătută a principiului suveranităţii.Acest deziderat trebuie să se manifeste şi în domeniul asistenţei juridiceinternaţionale

Lupta contra infracţionalităţii pe plan mondial atrage colaborarea întrestate. Aceasta duce la urmărirea şi judecarea infractorilor în altă ţară decît undes-a săvîrşit infracţiunea, ceea ce impune sprijinirea activităţii desfăşurate deorganele judiciare ale unui stat de către organele judiciare ale altor state(înmînarea de citaţii, ridicarea unor obiecte sau înscrisuri, ascultarea de martorisau părţi, extrădarea unor persoane, tranzitarea de arestaţi etc. ' Pentruasemenea situaţii atît legislaţiile interne (de pildă, în cazul legii românecapitolul "Asistenţa judiciară internaţională", art. 513-522 c.pr.pen.) cît şiconvenţiile internaţionale încheiate între cei interesaţi prevăd norme carecuprind derogări de la teritorialitatea legii procesual penale.

a) O primă excepţie în acest sens o constituie comisiile rogatorii inter-

naţionale care în ambele lor modalităţi de realizare - activă şi pasivă - necesitaobiectiv restrîngerea teritorialităţii legii de procedură penală. Astfel, dacă lasolicitarea organului judiciar român, organul judiciar străin va îndeplini acteprocedurale pe teritoriul său şi evident după legea acelui loc, acestea voi

114 Vezi, R.STĂNOIU, Asistenţa juridică internaţională în materie penală,Ed.Academiet Bucureşti, 1975, p. 11-18.

115 Vezi, V.RÂMUREANU, Aplicarea normelor procesual penale în spaţiu, R.R.D.nr

1/1975, p. 20-26.,

,116 Vezi de pildă, Decretul nr. 334/1958, Decretul nr. 496/1.958, Decretul nr. 505/1958, Decretul

nr. 506/1958 prin care s-au ratificat convenţiile de asistenţă juridică ale ţării noastre cU.R.S.S., R.P.Ungară, R.D.Germană, R.S.Cehoslovacă.

produce totuşi efecte juridice în procesul penal din ţara noastră şi în faţaorganului judiciar român. în mod similar, activităţile judiciare îndeplinite deorganul român potrivit dispoziţiilor legii române, vor determina consecinţejuridice în procesul penal desfăşurat într-o ţară străină, dacă acele activităţiale organului nostru au fost solicitate de organul judiciar străin.

b) Extrădarea, este un act de reciprocă asistenţă judiciară internaţională . Ea implică o cerere din partea unui stat de a i se preda un infractor(extrădare activă) şi o remitere a acestuia de către statul solicitat (extrădarepasivă). în legislaţia română extrădarea este reglementată de Legea nr. 4/1971.Potrivit art. 2 din lege, normele ei au un caracter subsidiar, dispoziţiileaplicîndu-se în măsura în care nu se stabileşte altfel pe baza convenţiilorinternaţionale sau pe baza regulilor de reciprocitate.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 4/1971 la cererea de extrădare se anexeazăanumite acte (de exemplu, copia certificată a mandatului de arestare sau ahotărîrii de condamnare) şi date (de pildă, elemente de identificare exactă apersoanei extrădate). Actele şi datele organului străin produc efecte juridiceconform legii noastre, pentru că pe baza lor procurorul dispune arestareapersoanei a cărei extrădare se cere (art. 13) iar tribunalul judeţean constatăîndeplinirea condiţiilor legale de extrădare (art. 21).

c) Recunoaşterea hotărîrilor penale străine sau a actelor judiciarestrăine, constituie o instituţie în cadrul căreia apare o altă situaţie deexcepţiela regula teritorialităţii legii procesual penale. Instituţia este reglementată cucaracter subsidiar prin dispoziţiile art. 519 şi urm. c.pr.pen. care capătă aplicareca şi în cazul comisiilor rogatorii internaţionale, numai dacă pe cale deconvenţii sau pe baza reciprocităţii nu s-a stabilit altfel.

Este de menţionat diferenţa între actele procedurale realizate de organuljudiciar străin la cererea organului judiciar român în cadrul comisiei rogatorii(art. 514 c.pr.pen.) şi actele judiciare (art. 519 c.pr.pen.) care se efectuează înstrăinătate independent de o asemenea solicitare . Recunoaşterea se impunenumai pentru acestea din urmă, întrucît în cadrul adresării comisiei rogatoriiea este presupusă implicit prin însăşi solicitarea făcută.

°3. Aplicarea legii procesual penale în spaţiu, cu toate particularităţile pecare le are, nu poate face abstracţie de dispoziţiile legii penale. în măsura

înre potrivit normelor de aplicare în spaţiu a legii penale române, aceasta nu

—£_jncidentă pentru o infracţiune, nu se va desfăşura un proces penal înî'8n?FAru°ROZ'0p-cit'P160-JNEAGU, op.cit, p. 63-64.

65

legătură cu fapta respectivă legea procesuală penală rămînînd fără aplicaţie.Este deci posibil ca pe teritoriul român să se săvîrşească fapte penale pentrucare nu se va declanşa procesul penal ori nu se vor realiza activităţi judiciare.

O asemenea situaţie intervine în toate cazurile de imunitate de jurisdicţie,printre care se remarcă în primul rînd cele aplicabile personaluluidiplomatic. Astfel, prin Convenţia de la Viena din 1961, ratificată şi deRomânia în 1968, personalul diplomatic se bucură de imunitate de jurisdicţiepenală absolută în sensul că acesta nu poate fi reţinut, arestat, chemat îninstanţă sau să depună ca martor (art. 31 din Convenţie) . Principiile juridiceale acestei imunităţi sînt în parte extinse şi la personalul consular prinConvenţia internaţională de la Viena din 1963 şi prin convenţii consularebilaterale ale statului nostru

Nu se aplică legea penală română şi pe cale de consecinţă nici legeaprocesual penală unor infracţiuni săvîrşite pe teritoriul nostru în cazul comi-terii lor pe o navă sau aeronavă militară străină sau chiar civilă în anumitecondiţii (reciprocitate, nevătămarea intereselor statului român) precum şicazul săvîrşirii infracţiunii de către persoane aparţinînd unor armate străinestaţionate sau aflate în trecere pe teritoriul ţării .

84. în condiţiile în care pe baza principiului universalităţii legii penaleprevăzut de art. 6 c.pen. se pune în discuţie aplicarea legii penale române uneiinfracţiuni, alta decît cele prevăzute în art. 5 alin. 1 c.pen. săvîrşite în afarateritoriului ţării, de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nudomiciliază în România, se cere pe lîngă condiţia dublei încriminări şi a

prezenţei făptuitorului în ţară şi condiţia ca potrivit legii statului în careinfractorul a săvîrşit infracţiunea să nu existe o cauză care împiedică punereaîn mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal ori executareapedepsei, precum şi să nu să fi executat pedeapsa sau aceasta să nu se ficonsiderat executată.

Aceasta înseamnă că organul judiciar român trebuie să cunoască şi săaplice norma procesual penală străină, interdicţiile acolo cuprinse, fiind im-pedimente pentru aplicarea legii penale române şi pe cale de consecinţă arealizării procedurii judiciare pentru o asemenea infracţiune în ţara noastră.

119 Pentru amănunte a se vedea, GR.GEAMANU, Drept internaţional public, voi. I,Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1981, p. 439-445.

120 Pentru detalii a se vedea, I.ANGHEL, Dreptul consular, Ed. Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1978.

121 A se vedea, C.BULAI, op.cit., voi. I, p. 175-178; G.ANTONIU în Codul penal alRomâniei, comentat şi adnotat, partea generală, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 26;C.BARBU, op.cit, p. 101,107.

85. Normele juridice edictate în legătură cu aplicarea în spaţiu a legii sîntde natură a preîntîmpina conflictele de legislaţie, cu alte cuvinte de a determinacare lege se aplică. Sub aspectul reglementării procesuale poate însă apare şiun al doilea conflict, aşa numitul conflict de jurisdicţie, materializat înconflictul unor competenţe judiciare, care duce la necesitatea de a şti careorgane judiciare sînt abilitate a desfăşura o activitate procesuală.

Un asemenea conflict de jurisdicţie poate decurge din împrejurarea căurmînd dispoziţiile legii penale, se pot considera competente organe judiciaredin state diferite.

Situaţia se asemănă cu conflictele de competenţă care pot apare pe planintern, cu deosebirea că regulile aplicabile în acest ultim domeniu devininoperante întrucît nu se poate admite existenţa unui organ superior şi comunde arbitrare, care să reglementeze conflictul fără a încălca principiulsuveranităţii. De aceea, rezolvarea conflictelor de jurisdicţie constituie oproblemă spinoasă a cărei evitare pe plan internaţional rămîne deocamdată undeziderat.

Pornind de la ideea că legea procesuală are un caracter derivat, în sensulpresupunerii preexistentei unor norme juridice de drept penal material, con-flictele de jurisdicţie nu pot căpăta în nici un caz rezolvări practice care săînfrîngă regulile privitoare la acţiunea în spaţiu a legii penale

86. în trecut, au fost cazuri cînd pe teritoriul ţării noastre se aplicau normede procedură penală străine. Spre pildă, în secolul trecut pe teritoriul Principatelor Române s-a aplicat regimul Capitulaţiilor, în favoarea cetăţenilormarilor puteri europene, pînă la abolirea acestui regim, prin dobîndirea suveranităţii de stat în urma războiului de independenţă din 1877. De asemenea,după primul război mondial, în Transilvania şi Bucovina s-au aplicat încă ovreme normele procesual penale ale fostului Imperiu Austro-Ungar. Acesteaau fost abrogate cu totul abia la 1 ianuarie 1937 prin art. 573 al Codului ce aintrat în vigoare la acea dată.

§ 4. Aplicarea legii procesual penale în timp

87. Continua modificare a legislaţiei în domeniul procedurii penale implicărezolvarea unor aspecte legate de aplicarea în timp a normelor procesual penale123.

22 V.RÂMUREANU, Aplicarea normelor de competenţă penală în spaţiu, R.R.D. nr.

67

66Regula generală aplicabilă tuturor normelor juridice, potrivit căreia acestea sîntactive , se aplică şi legii de procedură penală. Activitatea legii înseamnăaplicarea ei din momentul intrării în vigoare şi pînă în momentul ieşirii din vigoare.

Principiul activităţii legii, ca regulă generală de aplicare a normei juridiceîn timp, este consacrat în art. 15 alin. 2 din Constituţie care prevede călegea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.

Spre deosebire de legea penală, care poate fi şi altfel decît activă, legeaprocesuală în principiu nu poate fi retroactivă, nici ultraactivă. O anumităprocedură, reglementată de legea aflată în vigoare, nu se aplică actelorprocedurale îndeplinite anterior; nu este posibilă nici situaţia inversă, ca o legeieşită din vigoare sa producă efecte procesuale în continuare aplicîndu-se pentruviitor. Caracterul activ al legii de procedură penală nu poate fi examinat înraport cu data cînd s-a săvîrşit infracţiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data

cînd se desfăşoară activitatea procesuală, faţă de care legea de procedură esteactivă .

Se consideră că procedura îndeplinită sub imperiul unei anumite legi şi încondiţiile stipulate de aceasta, dau rezolvarea corespunzătoare activităţilorsupuse reglementării, fără să prejudicieze drepturile şi interesele părţilor sauposibilităţile organelor judiciare. Ceea ce s-a îndepîinit în mod legal subvechea lege, rămîne valabil şi în condiţiile apariţiei unei alte legi. Regulatempus regit actum este de generală aplicare în privinţa normelor juridicedeprocedură penală , avîndu-se în vedere totdeauna legea în vigoare în

127 rnomentul efectuării actului procesual . Uneori e posibil, ca pe parcursuldesfăşurării unui proces penal să apară chiar mai multe legi procesuale

succesive. Acestea sînt cunoscute sub denumirea de legi intermediare. încazul unor asemenea situaţii regula generală a imediatei aplicări a legii are

acelaşi cîmp de manifestare

123 în desemnarea acestor probleme, în literatura de specialitate s-a folosit şi denumirea de "dreptprocesual penal tranzitoriu", (vezi, V. MANZINI, op.cit, vol.I, p. 162; H. DONNEDIEU deVABRE, Trăite de droit criminel et de legislation penale compare, Paris, 1947, p.912

124 Activitatea legii este o consecinţă a principiului legalităţii (I. TANOVICEANU, op. cit, voi.IV, p. 36)

123 GR.THEODORU, op.cit, voi. I,p. 64.

125 S.KAHANE, Situaţiile tranzitorii în succesiunea legilor de procedură penală, R.R.D.,nr.6/1967, p. 50.

126 Sesizarea instanţei făcută de partea vătămată prin plîngere adresată direct instanţei, înainte deintrarea în vigoare a noului cod, este valabilă, deşi potrivit noii legi plîngerea pentru infracţiunearespectivă (distrugere) se adresează organelor de cercetare sau procurorului, instanţa urmînd a fisesizată prin rechizitoriu (TribJud.Bacău, decpen. nr. 708/1969, R.R.D. nr. 2/1970, p. 170).

124 Asevedea,V.MANZlNI,op.cit,p. 166.

68

88. Legea procesuală penală ar putea avea un caracter retroactiv în cazulxcepţional al legii interpretative. în acest caz, retroactivitatea nu decurge însă

din caracterul legii de procedură, ci din faptul că orice lege interpretativă seconsideră ca făcînd corp comun cu legea interpretată, dispoziţiile eiaplicîndu-se şi împrejurărilor dinaintea apariţiei acestei legi.

în materie procesuală nu se pune problema legii mai blînde (mitior lex).Totuşi implicaţiile procedurale pot duce într-o cauză penală la aplicarea legiimai favorabile inculpatului. Astfel, în practică s-a hotărît că întrucît în dosarexistă declaraţia părţilor care acceptă să se împace, încadrarea în legea nouapare mai favorabilă, ducînd la încetarea procesului penal, din moment ce înaceastă leee nu mai există interdicţia împăcării prevăzută anterior pentru cauzarespectivă .

în afara considerării în principiu a legii de procedură penală ca activă înliteratura de specialitate s-au emis şi alte puncte de vedere. Din împrejurareacă legea procesuală nouă se aplică şi în cauze penale referitoare la faptesăvîrşite anterior apariţiei legii, s-a tras concluzia că legile de procedură potavea caracter retroactiv . Considerăm că aceasta s-ar putea susţine numai înmăsura în care noua lege de procedură s-ar aplica şi actelor procesualeîndeplinite anterior apariţiei legii

Legea de procedură cu conţinut tranzitoriu poate cuprinde pentrucazurile excepţionale pe care le reglementează şi unele norme cu caracterretroactiv sau ultraactiv . Asemenea dispoziţii nu pot avea de regulă însăun caracter de aplicare generală limitîndu-se la cazul de tranziţie expresprevăzut de lege.

89. Ca orice altă lege, legea de procedură penală intră în vigoare de regulăde la data publicării. Legile de mare întindere sau cele care aduc modificărinumeroase şi structurale intră de obicei în vigoare ulterior, la un termen ce sefixează în cuprinsul legii. De exemplu, actualul cod a fost publicat înBuletinul

129 TribJud.Bacău, dec.peh. nr.41/1969, R.R.D., nr. 4/1969, p. 185.130 Ase vedea, R.GARREAUD, op.cit., p. 332; J.A.RAUX, Cours de droit criminel franţais,

Paris, 1927, p. 10; V.MANZIN1, op.cit, p. 165; E.FLORIAN, op.cit, p. 38; P.BOUZAT, J.PINATEL,op.cit, p. 1288.

131 In acest sens: V.DONGOROZ, Drept penal, Ed. 1939, p. 126.132 De exemplu, art. 2 alin. 2 din Legea pentru punerea în aplicare a Codului de procedură

penală prevede dispoziţii retroactive; art. 3 din aceeaşi lege în partea sa finală, cuprinde în schimb onormă care poate ultraactivă (vezi DORU PA VEL), Norme tranzitorii privind punerea m aplicarea Codului penal şi a Codului de procedură penală R.R.D. nr. 1/1969, p. 13-29.De asemenea,practica a interpretat în unele situaţii altfel decît activ aplicarea anumitor norme procesuale. De pildă,s-a hotărît că dacă plîngerea prealabilă a fost introdusă Ia corn isia de judecată înainte de datamodificării codului (prin Decretul nr. 83 din 6 aprilie 1973), Potrivit regulilor procedurale în vigoarela acea dată, iar sesizarea instanţei a avut loc tot înainte de modificare, sesizarea acesteia trebuieconsiderată legală, deşi potrivit normei noi, plîngerea se adresează organului de cercetare sauprocurorului (Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2828/1973, R.R.D. nr. 1/1974, p. 163).

69

Oficial, partea I, nr. 145-146 din 12 noiembrie 1968, dar ultimul săuarticol (524) prevede că legea intră în vigoare numai de la 1 ianuarie1969.

Ieşirea din vigoare a legii de procedură penală se face în aceleaşicondiţii ca şi în cazul altor legi adică prin: abrogarea (totală sau parţială),modificare, precum şi ajungere la termen sau încetarea împrejurărilorexcepţionale pentru care legea a fost edictată.

Un exemplu de abrogare este oferit de art. 1 din Legea nr. 31 pentru

punerea în aplicare a noului cod din 12 noiembrie 1968, care prevedeabrogarea Codului de procedură penală din 19 martie ,1936, precum şi atuturor dispoziţiilor contrare din alte legi. în legislaţia noastră sînt întîlniteşi cazuri de modificare a codului de procedură penală, măsura fiindnecesară pentru amenţine o concordanţă între realităţile social-economice şi politice în necon-

133 tenită prefacere şi reflectarea lor pe planul normelor juridice . Ajungerea latermen sau încetarea împrejurărilor excepţionale are în vedere fie

edictareaunor legi temporare, fie nemenţinerea împrejurărilor care au determinat stărilede excepţie (război, asediu, revoluţie etc.)

90. Situaţiile tranzitorii reprezintă acele momente în care dispoziţiileunei legi sînt înlocuite de dispoziţiile unei alte legi noi . în materieprocesuală situaţiile tranzitorii prezintă interes datorită următoarelorconsideraţii:

- legea procesuală fiind în principiu strict activă, are mai puţinămaleabilitate în privinţa reglementării situaţiilor aflate în zona deinterferenţă a două norme consecutive. Aplicîndu-se numai legea învigoare, făcîndu-se abstracţie de dispoziţiile ieşite din vigoare şinepunîndu-se problema reglementării mai blînde sau mai convenabilepărţilor (mitior lex), este posibil133 Dintre modificările exprese ale Codului de procedură penală am intim pe cele

intervenite prin Legea nr. 7/1973, prin Decretele: nr. 154/1970, nr. 366/1971, nr. 542/1972,nr. 83/1973, nr. 203/1974, nr. 235/1974, nr. 375/1976, precum şi prin Decretul-Lege nr.6/1990, Decretul-Lege nr. 12/1990, Legea nr. 32/1990, Legea 104/1992.

134 Un exemplu de normă temporară îl poate constitui Decretul Lege nr. 5/1989 pentruurmărirea, judecarea şi pedepsirea unor infracţiuni, publicat în M.Of. nr. 7 din 30decembrie 1989. In expunerea de motive a legii se arată că în condiţiile tulburi alezilelor revoluţiei anumite elemente s-au dedat la acte de devastare, distrugere, incendierea unor unităţi economice şi instituţii social-culturale, de însuşire a unor bunuri cu valoaredeosebită pentru patrimoniul ţării, la acte de furt, tîlhărie şi violenţă asupra cetăţenilor şibunurilor acestora. Acestea, sub aspect procesual au determinat pentru infracţiunile defurt, tîlhărie şi distrugere în daunş proprietăţii personale şi obşteşti aplicarea proceduriispeciale urgente urmăririi şi judecării infracţiunilor respective (prin asimilare cu uneleinfracţiuni flagrante). Din însăşi motivarea legii rezultă că dispoziţiile ei încetează deîndată ce situaţia excepţională la care se referă nu se mai menţine.

135 Vezi, S.KAHANE, Situaţiile tranzitorii în succesiunea legilor de procedurăpenală, R.R.D., nr. 6/1967, p. 48-58.

70

prin aplicarea la cauzele în curs a legii noi, fără nici o distincţie, să seaducă un prejudiciu intereselor legitime ale părţilor;

- cauzele penale au o anumită durată în timp, de care nu se poate faceabstracţie; aceasta poate avea drept consecinţă ca o cauză să se desfăşoarepînă la un punct după dispoziţiile legii vechi, iar în continuare potrivit legiinoi. în acest caz, prezintă interes determinarea modalităţii de trecere de laregimul legii ieşite din vigoare la regimul legii intrate în vigoare, precumşi a valabilităţii actelor deja îndeplinite.

91. Dispoziţiile tranzitorii sînt norme juridice care reglementeazăsituaţiiletranzitorii. Datorită importanţei situaţiilor tranzitorii în materie procesualpenală, dispoziţiile tranzitorii sînt frecvente în acest domeniu. Dispoziţiiletranzitorii apar de obicei în cuprinsul legii noi, însă pot fi cuprinse şi într-onormă aparte, prin care se pune în aplicare o lege procesuală importantă.Unexemplu în acest sens prezintă Legea pentru punerea în aplicare a Coduluideprocedură penală din 12 noiembrie 1968.

în unele reglementări, ca de pildă Codul de procedură penală român din1936, s-au inserat dispoziţii generale aplicabile în orice situaţie tranzitorie.Ele nu constituie dispoziţii tranzitorii propriu-zise, întrucît nureglementează un anumit regim de trecere de la o lege determinată la alta,ci cuprind norme cu caracter general, aplicabile ori de cîte ori intervine olege nouă. Actualul cod nu a menţinut acest mod de a reglementaproblema subliniind astfel mai pregnant caracterul activ al legii procesualpenale.

92. Pentru ca reglementarea procesuală penală să fie cît mai aproape deapărarea concomitentă a intereselor părţilor şi orientările legislative nouintroduse, prin dispoziţiile tranzitorii din Legea pentru punerea în aplicare aCodului de procedură penală au fost prevăzute norme atît retroactive cît şiultraactive.

Astfel, după ce art. 2 alin. 1 din lege consfinţeşte regula tempus regitactum precizînd că actele şi lucrările efectuate potrivit legii anterioarerămîn valabile , în alin. 2 se menţionează că nulitatea oricărui act saulucrări, gfectuate sub legea anterioară, poate fi invocată numai în condiţiilenoului Cod

136 Dispoziţii tranzitorii asemănătoare cuprinde şi art. 2 din Legea nr. 7/1973. în baza lor s-astatuat că este valabilă sesizarea instanţei de judecată făcută prin plîngere prealabilă,dacă ea a avut loc înainte de intervenirea legii noi, deşi prin aceasta s-a dispus că sesizareapentru cazul în speţă, urmează a se face numai prin rechizitoriu. (Trib.Supr., secţ.pen.,dec. nr. 2828/1973, CD. 1973, p. 498).

71de procedură penală. Noua dispoziţie deci retroactivează aplicîndu-se unorîmprejurări intervenite în momentul cînd legea nu era în vigoare

în lipsa unor dispoziţii exprese contrarii, regula activităţii legiiprocesuale penale funcţionează chiar în cazul cînd prin consecutivitateanormelor juridice se modifică circumscripţiile teritoriale ale organuluijudiciar, căile de atac extraordinare sau procedura de punere în executare ahotărîrilor penale

în legea pentru punerea în aplicare a codului sînt cuprinse şi dispoziţii cu

caracter ultraactiv prevăzîndu-se că normele referitoare la competentă, căide atac şi termene pot rămîne incidente şi după ieşirea lor din vigoare .

în practică, s-a ridicat problema de a stabili dacă ultraactivitateanormelor prevăzute în dispoziţia tranzitorie poate fi extinsă pe cale deinterpretare şi la alte cazuri decît cele expres avute în vedere, răspunsul afost însă negativ

137 Dacă o cauză a fost judecată în primă instanţă de către un organ necompetent dupămaterie, însă ulterior, modificîndu-se legea, instanţa a căpătat competenţa de a judecaacea cauză, nulitatea anterioară nu mai poate fi invocată (Trib.Supr., secţ.pen., Dec. nr.689/1971, CD. 1971, p. 430.).

138 V.RAMUREANU, Aplicarea în timp a normelor de competenţă în materiepenală, R.R.D. nr. 5/1974, p. 12-20.

139 Pentru infracţiunile cu piîngere prealabilă săvîrşite anterior lui 1 ianuarie 1969,termenul privind introducerea plîngerii este cel prevăzut de legea în vigoare Ia datasăvîrşirii infracţiunii adică legea în vigoare în momentul cînd termenul a început săcurgă. (Trib.Jud.Arad, decpen. nr. 400/1969, R.R.D., nr. 1/1970, p. 184).

140 Dacă norma modificatoare a compunerii completului de judecată a intervenit înperioada dintre închiderea dezbaterilor şi pronunţarea hotărîrii, instanţa nu mai poatesoluţiona cauza în compunerea anterioară, fiind necesară reluarea dezbaterii în faţacompletului constituit potrivit noilor dispoziţii. (Trib Jud-Bihor, decpen. nr. 793/1973,R.R.D. nr. 3/1974, p. 146.).

CAPITOLUL II

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE (REGULILE DE BAZĂ) ALE PROCESULUI PENAL

Secţiunea I

ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND PRINCIPIILE PROCESULUI PENAL

§ 1. Noţiunea de principiu fundamental al procesului penal

93. Pentru atingerea obiectivelor sale, activitatea procesual penală trebuiereglementată în concordanţă cu anumite idei şi reguli diriguitoare, întreagadesfăşurare a cauzei penale subordonîndu-se cerinţelor majore de realizare încondiţii optime a scopurilor şi sarcinilor justiţiei, potrivit cu orientările generale de înfăptuire a politicii penale. Acest comandament impune ca fiecarereglementare procesuală să aibă la temelie anumite principii fundamentalecare să materializeze regulile sale de bază.

Noţiunea de principiu al procesului penal reprezintă o categorieteoretică cu largi implicaţii practice care s-a conturat mai de mult îngîndirea juridică şi în ştiinţa dreptului procesual penal. Pentru legislaţiiledin multe ţări prezintă o trăsătură caracteristică faptul că în frontispiciulnormelor juridice de mare amplitudine cum sînt codurile se înscriu prin-cipiile fundamentale care reflectă concepţia generală a întregiireglementări. Fidel unei asemenea concepţii, Codul român de procedurăpenală cuprinde în primul său capitol intitulat "Scopul şi regulile de bazăale procesului penal", norme în care sînt înscrise principiile sale fundamen-tale (art. 2-8 c.pr.pen.).

94. In literatura de specialitate definirea şi explicarea noţiunii de principiufundamental al procesului penal nu a ridicat dificultăţi conturareaconţinutului§' explicarea esenţei acestei categorii fiind relativ lesnicioasă. Deşimodurilede exprimare ale autorilor sînt uneori diferite în fond ele vehiculeazăaceleaşiconcepţii, deosebirile referindu-se nu atît la definirea noţiunii, cît mai ales lasistemul principiilor.

Prin principiile de bază ale procesului penal se înţeleg regulile cu caractergeneral în temeiul cărora este reglementată întreaga desfăşurare aprocesului

72 73penal . în mod asemănător, s-a arătat că în vederea realizării scopului său,procesul penal este călăuzit de anumite principii fundamentale ce fixeazăcadrul politico-juridic în conformitate cu care urmează să aibă loc reacţiasocietăţii faţă de cei ce încalcă legea penală . Principiile procesului penalconstituie idei diriguitoare şi fundamentale potrivit cărora este organizatsistemul judiciar şi se desfăşoară activitatea procesual penală , în acesteafiind cuprinse normele fundamentale pe care este clădită întreagaconstrucţie a procesului penal . Principiile fundamentale ale procesuluipenal oglindesc trăsăturile sale esenţiale .

Categoria juridică de principiu al procesului penal constituie o opţiune carea fost folosită mai ales în dreptul est-european. Noţiunea s-a conturat cu acelaşiconţinut în doctrină, explicaţiile date de diverşi autori scoţînd în relief şi alteimplicaţii ale acestei problematici. Astfel, s-a subliniat că principiileprocesului penal constituie teze fundamentale care au un rol important atît înelaborarea cît şi în aplicarea normelor procedurale ; ele nu constituie numainorme procesuale în vigoare ci reprezintă în primul rînd idei şi orientărifundamentale cu conţinut juridic. Din aceste principii, rezultă rolul imens pecare îl au în societate concepţiile juridice, precum şi conştiinţa individuală şicolectivă care se formează în legătură cu instituţiile juridice .

95. Principiile fundamentale ale procesului penal prezintă o deosebităimportanţă teoretică şi practică.-Pentru studiul teoretic al dreptului procesualpenal înţelegerea şi cunoaşterea corectă a principiilor safe dezvăluieconţinutul şi esenţa mai mult sau mai puţin democratică a acestei famuri dedrept. Data fiind sursa lor (politica judiciară a statului) precum şi rolul pecare îl au în fundamentarea întregii reglementări a procesului penal,principiile de bază apar ca orientări absolute, irefragrabile, de la care nutrebuie să existe nici o abatere .

Principiile procesului penal se deosebesc de la un sistem judiciar laaltul nu atît prin numărul sau denumirea lor, cît mai ales prin conţinut,respectiv esenţa acestora. în procesul penal contemporan marea majoritate aprincipiilor

1 GR.THEODORU,T.PLĂEŞU,op.cit,p.38.

2 I.NEAGU, op.ciL, p. 69.

3 N.VOLONCIU, Drept procesual penal, Ed.Did.Ped., Bucureşti, 1972, p. 44.

4 S.KAHANE, op.cit, p. 37.5 Vezi, M.MAYO, Regulile de bază ale procesului penal în noul cod de procedură

penală R.R.D. nr. 1/1969, p. 29-38.

6 T.KIRALY,ş.a.,op.cit,vol.I,p.80. N

7 M.S.STROGOVICI, Unele probleme teoretice ale procesului penal, Justiţia nouă. nr.5/1962,p. 717-718.

8 V.DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 40.

74

se regăseşte sub titulaturi comune sau relativ apropiate şi totuşideosebirile interioare pot fi uneori foarte importante.

între proclamarea formală a unor principii şi realizarea lor efectivă sîntposibile mari deosebiri decurgînd în primul rînd din modalităţile în carenormele existente asigură protecţia drepturilor şi intereselor părţilor dinproces. Această realitate trebuie avută în vedere şi în abordarea principiilorprocesului penal român, cu menţiunea că faţă de nivelul reglementărilor dintrecut se impun modificări legislative care să determine în materie atingereaunor baremuri universal admise.Următoarele exemple sînt edificatoare în ilustrarea celor menţionate.

Astfel, dreptul de apărare şi garantarea libertăţii persoanei au fost înscrise caprincipii atît în Constituţiile din 1952 şi din 1965 cît şi în reglementărileprocesuale premergătoare evenimentelor din decembrie 1989. După aceastădată, primele norme la care s-a simţit nevoia înnoirilor exprese, au vizat tocmaiaceste două principii. Este suficientă compararea actualelor redactări ale art.5 şi art. 6 c.pr.pen. pentru a se constata diferenţele mari şi principiale*care semanifestă faţă de modalităţile anterioare de abordare. Atît de imperioase au, fost modificările de esenţă în privinţa aducerii celor două principii la nivelulunor reglementări procesuale proprii unui stat de drept, încît ele au premersînsăşi consacrarea lor constituţională .

Deosebirile între un sistem procesual şi altul nu apar atît dinreglementările lor de amănunt, care au deseori un caracter de tehnică juridică(uneori, în parte, chiar asemănătoare sub aspect formal) cît din confruntareaprincipiilor lor de bază . Numeroase norme de drept procesual, luate izolate,sînt reguli tehnice, care pot fi similare în diferite sisteme procesuale;principiile de bază exprimă însă esenţa normelor, luate în ansamblul lor şiconstituie un temei ştiinţific de apreciere a unui sistem procesual .

96. Sub aspectul sistematizării multe reglementări procesual penale nustâng normele definitorii ale principiilor într-o diviziune comună, plasatăde regulă la începutul codurilor de procedură penală. De pildă, în legislaţiafranceză, elveţiană, italiană, belgiană, spaniolă etc, codurile de procedurăpenală nu debutează cu un titlu sau un capitol în care să fie înscriseasemenea Principii.

Modificarea art. 5 şi 6 c.pr.pen. a avut loc prin Legea nr. 32/1990 cu mai bine de un an înaintede adoptarea Constituţiei. }" Vezi, I.STOENESCU,

S.ZILBERSTEIN, op.cit, voi. I, p. 87. u GR.THEODORU,op.cit,vol.I,p.72.

Aceasta nu înseamnă că în procedurile penale corespunzătoare nu seregăsesc principii importante ale activităţii judiciare, indispensabile şiprezente de altfel în toate reglementările contemporane. Reguli de bazăale procesului penal ca legalitatea, oficialitatea, garantarea libertăţiipersoanei, asigurarea dreptului de apărare, prezumţia de nevinovăţie şi altelesînt prezente în toate reglementările democratice din price stat de drept.

Fiecare principiu este înscris şi detaliat de regulă în strînsă corelaţie cuinstituţiile procesuale în care au implicaţiile sau incidenţa cea mai mare.Pentru ilustrare ne referim la legislaţia elveriană luînd ca exemplu codul deprocedură penală din 1967 al Cantonului Vaud . Potrivit acestui codprincipiul legalităţii este abordat în legătură cu normele referitoare laMinisterul Public (art. 49-53), principiul aflării adevărului se regăseşte îndomeniul desfăşurării anchetei (art. 189-259) principiul garantării libertăţiipersoanei se înscrie în cadrul măsurilor de prevenţie (art. 56-92) iar principiul

asigurării dreptului de apărare la asistenţa judiciară acordată părţilor dinproces (art. 99-113).

în doctrina occidentală regulile de bază ale procesului penal sîntenunţate obişnuit în noţiunile introductive sau preliminare ale cursurilor,manualelor sau tratatelor de procedură penală şi se referă mai ales laanumite caractere generale mai degrabă de ordin organizatoric aleactivităţii judiciare. Astfel, sînt evidenţiate aspecte legate de unitateaorganizatorică a jurisdicţiei în materie penală şi civilă, diversitateafazelor procesuale şi organelor judiciare în materie represivă, separaţiafuncţiilor procesuale în activitatea judiciară penală şi altele .

97. Principiile fundamentale ale procesului penal constituie un temeineîndoielnic şi principial pentru orientarea în practică a organelorjudiciare în numeroase situaţii complexe şi uneori deosebit de

complicate care nu sînt integral reglementate sau cu privire la care nuexistă norme judiciare de amănunt. în asemenea situaţii principiilefundamentale ale procesului penal vor constitui o călăuză sigură înorientarea organelor judiciare, deoarece rezolvarea în conformitate cuaceste principii se înscrie în tendinţa generală de soluţionare a cauzelorpenale, fiind corespunzătoare cu realizarea sarcinilor justiţiei şi înfăptuireapoliticii penale a statului.

12 în federaţia helvetică constituită din 27 cantoane în afara legislaţiei federale există înmaterie judiciară şi o legislaţie cantonală, în majoritatea cauzelor fiind aplicabilecodurile de procedură penală a diverselor cantoane.

13 Vezi, G.STEFANI, G.LEVASSEUR, op.cit, p. 12-40; A.VITU, Les rapports de laprocedure penale et de la procedure civile, Melanges Voisin 1967, p. 812.

98. în literatura de specialitate s-a atras atenţia asupra faptului cănoţiuniide principiu al procesului penal i se pot da amplitudini deosebite şi unconţinutdiferenţiat, ţinînd seama că trăsătura ei esenţială, aceea de a avea caracterfundamental, poate duce la accepţiuni diferite.

într-un sens foarte larg (şi din această cauză nu suficient de bineconturat) principiul constituie orice regulă cu oarecare grad degeneralitate şi cu o importanţă mare în procesul penal. în mod obişnuit,în ştiinţa dreptului procesual penal noţiunea nu este folosită într-oaccepţiune atît de întinsă pentru că pe de o parte prea numeroase reguli aleprocesului penal ar fi ridicate la rangul de principiu fundamental, pe dealtă parte ar căpăta relevanţă şi însemnătate sporită dispoziţii legale,cărora legiuitorul - cu toată importanţa lor - nu a dorit să le confere unasemenea conţinut.

Pornind de la această concepţie în literatura juridică de specialitate s-asubliniat că noţiunea de principiu fundamental al procesului penal poate fireţinută numai în sensul de regulă care stă la baza întregii activităţiprocesuale şi de aceea nu pot fi considerate ca fiind asemenea principiiregulile care privesc una din fazele procesului penal .

în unele lucrări de specialitate s-a încercat chiar o diferenţiere aprincipiilor procesului penal în funcţie mai ales de gradul de generalitate înaplicarea categoriilor respective. Există autori care se referă la principiiderivate, principii generale, principii comune şi principii instituţionale .

§ 2. Sistemul principiilor procesual penale

99. în evoluţia concepţiilor juridice din doctrina română cu privire lasistemul principiilor procesului penal se conturează două perioade, dupăcumopiniile autorilor au fost emise anterior sau ulterior lui 1 ianuarie 1969,momentul cînd a intrat în vigoare actualul cod de procedură penală.întrucîtlegislaţia procesual penală mai veche nu înscria expres aceste principii, însistemul codului din 1936 neexistînd o diviziune consacrată anumeacestorreguli fundamentale, părerile exprimate în literatura juridică din ţaranoastrăerau destul de diverse.

In absenţa unor norme juridice magistrale, autorii au încercat săînchege sistemul principiilor pornind de la anumite dispoziţii dinConstituţie, din legile rlPfg^rnzare judecătorească ori ale procuraturii saudin normele considerate

I.NEAGU, op.cit, p. 69.V.DONGOROZ, §.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 30; vezi, G. ANTONIU,N.VOLONC1U, N.ZAHARIA Dicţionar de procedură penală, Ed.ŞtEnc, Bucureşti,1988, p. 217-218, Wre explică în parte fiecare, dintre acestş categorii de principii.

77mai generale sau import31116 din codul de procedură penală. Opiniile, deşi înlinii esenţiale necontradictorii, duceau în condiţii de amănunt la o varietate depăreri privitor la numărul principiilor, la determinarea conţinutului sauefectele practice ale acestora.

100. într-o primă părere , sistemul principiilor procesului penal trebuie

considerat cel pe care '"a consacrat legiuitorul prin dispoziţiile codului (art.2-8). Sistemul principi''01" ^ln §tlinta dreptului procesul penal nu poate şi nici nutrebuie să fie altul decît sistemul legii procesuale. Concluzionînd aceastăopinie s-a arătat că regun'e de bază înscrise în codul de procedură penală, îndenumirea ordinea şi numărul în care au fost prevăzute constituie uniculcriteriu pe care trebuie să-' 'a în considerare autorii români de drept procesual

penal la constituirea sistemu'u> de principii de bază ale procesului penal .Chiar în această opinie s"a admis că primul capitol al codului nu oferă în

prezent cadrul optim pentru a îngloba toate prevederile de principiu şi operfecţionare legislativă a materiei se impune1 .

O a doua părere19 s"a conturat în sensul că, principiile pe care doctrina leatribuie procesului pena' român nu trebuie să fie în mod necesar şi o copiefidelă a sistematizării înscrise în lege, această viziune pledînd pentru mai multăelasticitate în abordare3 problemei.

Fiecare dintre ce'e două opţiuni oferă avantaje incontestabile şi estesusceptibilă de anumite critici. Criteriul legal este mai riguros, păstrarea luiducînd la o unitate de vederi şi la o mare constanţă în abordarea problematicii.A da însă unei chestiun' atît de ample şi de complexe ca cea a principiilorprocesului penal o restrmgere doar la normele pe care codul le consacră anumeîn primul său capitol» fără a se vedea contextul general al reglementăriimergînd pînă la dispOzlt" de importanţă constituţională, face ca viziunea deansamblu să se îngusteze mult, aspectele prospective să se reducă şi abordareasă se facă exclusiv de 'ege la*a diminuînd consideraţiile de perfecţionare atîtde necesare în orice ramură de drept.

Celei de a doua opinn'se poate reproşa lipsa de unitate a abordării, întrucîte posibil ca la autori să apară diferenţe în enumerarea, gruparea, ordineaşi1 fi Ase vedea în acest sens:GR.THEODORU, op.cit, voi. I, p. 7-120; V.DONGOROZ,

op.cit, voi. I p. 40-53; GRTHE0DORU> L.MOLDOVAN, op.cit, p. 33-45,GR.THEODORU, T.PLAEŞU, op.cit, Pf0- ,, „

17 GR.THEODORU,«P;«'VcV,?,, 'P'7.4' .,

18 GR.THEODORU,TpLÂ^U'0P-clt-P-41-17 Vezi M.BASARAft 0P>c|t> P- 32-37; N.VOLONCIU, Drept procesual penal, voi. 1,

Tip Univ. Bucureştii 1987, p. 55; I.NEAGU, Dreptul procesual penal, voi. I, Tip.Univ.Bucureşti, 1979, pJ1"61

78

tual chiar denumirea principiilor. Este însă neîndoielnic că lipsa de nformism faţa de un model rigid permite o abordare mai nuanţată în care ndinţa continuă de perfecţionare, proprie oricărei cercetări ştiinţifice, se manifestă mult mai pregnant °.

101. în legătură cu abordarea sistemului principiilor procesului penalromân este de reţinut că deosebirile de vederi sînt nesemnificative accentulnunîndu-se în toate opiniile pe perfecţionarea necontenită a cadrului respectiv.Aşa cum s-a semnalat constant, nu este cazul a se contrapune sistemul legii cucel al teoriei. Pornindu-se de la normele actuale trebuie avut în vedere unsistem teoretic principial corespunzător, iar viitoarea reglementare să deaacestui sistem tiparul legislativ cel mai adecvat .

Avînd în vedere că se parcurge o perioada de tranziţie cu adînci prefaceriîn legislaţia procesuală care fără îndoială are la capătul drumului un noucod de procedură penală, prezentul capitol urmează să fie structurat şi tratatpotrivit cu reflectarea tuturor acestor idei.

în consecinţă, după aspectele introductive se va trece la o secţiune careanalizează principiile procesului penal strict înscrise în primul capitol alCodului actual şi anume: legalitatea, oficialitatea, aflarea adevărului, rolul activ,garantarea libertăţii, garantarea dreptului de apărare şi folosirea limbii materne.

într-o secţiune distinctă se vor face referiri la principii pe care doctrina leconsideră de pe acum cîştigate procesului penal şi care sînt înscrise fie înConstituţie, fie în alte norme decît primul capitol din cod şi cu privire lacare se apreciază neîndoielnica lor înglobare viitoare în frontispiciul legiide procedură penală.

Reprezintă obiect de abordare în această ordine de idei referiri laprincipii cum sînt: egalitatea cetăţenilor în procesul penal, prezumţia denevinovăţie, operativitatea, asigurarea inviolabilităţilor care garantează înprocesul penal viaţa intimă, familială şi privată a persoanelor.

In sfîrşit, o ultimă secţiune se referă la o problematică deosebit de sensibilăcu privire la care diversele legislaţii din lume, atît în trecut cît şi în prezent,au adoptat poziţii dintre cele mai diferite. Este vorba de înfăptuirea justiţieirepresive de către nespecialişti, respectiv de cetăţeni oarecare, problemă cuPnvire la care oricare jurist trebuie să aibe cunoştinţe, măcar şi de succintă

VASILE VARGA, Propuneri de perfecţionare a normelor de procedură penală în conformitate cu cerinţele înfăptuirii justiţiei şi apărării ordinii de drept, R.R.D. nr.

,, 3/1978, p. 8-12.Z1 Vezi, 1.NEAGU, op.cit, p. 74-75.

79informaţie, referitoare la evoluţia instituţiilor şi poziţia legislativă saudoc-trinală contemporană în materie.

§ 3. Interacţiunea principiilor procesului penal

102. Necesitatea analizelor ştiinţifice din domeniul cercetării precumşicerinţele reglementării legislative fac ca principiile procesului penal să fieprezentate sau abordate individual şi separat. în activitatea practică însăunprincipiu procesual nu se manifestă niciodată izolat, organele judiciarerealizînd concomitent un mănunchi de asemenea principii.

In faza de urmărire penală şi în faza de judecată principiile procesuluipenal se aplică într-o continuă interacţiune şi condiţionare reciprocă.Conţinutul fiecărui principiu este determinat de existenţa şi a celorlaltereguli de bază, după cum aplicarea consecventă a uneia dintre ele nu sepoate face fără respectarea riguroasă a tuturor.

Intre diferitele principii ale procesului penal există o amplă reţea delegături. Examinarea acestor conexiuni structurale în toată complexitatealor nu se poate face într-un spaţiu restrîns, motiv pentru care se vor scoateîn evidenţă în continuare numai cîteva aspecte majore.

103. în cadrul numeroaselor legături pe care le prezintă principiileprocesului penal o poziţie deosebită ocupă principiul legalităţii prin interacţiunea sa cu toate celelalte reguli fundamentale cît şi cu întreg complexul

dereglementări ale procesului.

Principiul legalităţii constituie un principiu cadru în sensul căinterdependenţa sa cu celelalte principii depăşeşte simpla legătură cuacestea. Legalitatea constituie un cadru înăuntrul şi cu respectarea căruiase realizează celelalte principii. Toate principiile procesului penal sîntînscrise în lege. Nici un principiu nu se poate plasa în afara legalităţii, dupăcum oricare principiu, oricît de important ar fi, nu se realizează decît înformele prevăzute de lege.

104.0 caracteristică generală a îmbinării principiilor procesului penalconstă în faptul că în reţeaua multilaterală a legăturilor se observă o deosebităinterdependenţă între aflarea adevărului pe de o parte şi toate celelalteprincipii. In această interacţiune se vădeşte importanţa principiului aflăriiadevărului, în raport cu care celelalte pot fi considerate condiţii de realizareale primului.

22 în lucrări anterioare unii autori au folosit ideea in prezentarea sistemului principiilor procesuale (vezi S.KAHANE, op.ciL, p. 42 şi urm.).

■ - .*.*............._^_,...................,_,........„. 80 . ,_.._,_.................,„ _,„„, .,„............._ ,

Fiecare principiu în parte, cît şi ansamblul acestora, concură lastabilirea fantelor în cauză, nici unul nefiind neutru faţă de cerinţa aflăriiadevărului. Principii ca rolul activ al organelor judiciare, garantareadreptului de apărare, folosirea limbii materne, oficialitatea şi altele austrînsă legătură cu aflarea adevărului . în doctrină s-a subliniat că aflareaadevărului străbate ca un fir roşu întreaga activitate procesuală.

Cu toată importanţa principiului nu se poate considera că celelalte ar finumai condiţii ale aflării adevărului. în măsura în care un principiu nu s-arjustifica prin el însuşi rămînînd doar o condiţie a stabilirii adevărului, arînceta să se justifice autonom.

105.0 altă direcţie a legăturii dialectice dintre principiile procesuluipenal se manifestă în interacţiunea acestora între ele. Fiecare principiu arecontingenţa cu toate celelalte. Există principii în conexiune atît de strînseîntre ele încît îşi determină reciproc conţinutul şi întinderea. Mai mult,unele nu- şi găsesc explicaţia decît în măsura aplicării celorlalte. Folosirealimbii materne se leagă de principiul egalităţii participanţilor în cauzapenală, ambele de dreptul de apărare şi toate de oficialitatea procesuluipenal. Oficialitatea nu poate fi ruptă la rîndul ei de principiul operativităţii,iar acesta de garantarea libertăţii persoanei. între legalitatea procesuluipenal, garantarea dreptului la apărare şi prezumţia de nevinovăţie există deasemenea incontestabile relaţii şi exemplificările ar putea evoca încănumeroase legături.

106.0 seamă de raporturi există între principiile fundamentale şicelelalte numeroase principii procesuale de diverse dimensiuni şi implicaţii(principii derivate, generale, comune, instituţionale etc). Regulile de bază aleprocesului penal au de asemenea legătură cu toate principiile avînd conţinutde organizare judecătorească şi cu care la rîndul lor se intercondiţionează.

Viziunea sistemică de abordare şi complexitatea principiilor procesuluipenal nu poate duce decît la concluzia existenţei între ele a unei legăturiinterne inseparabile, care obligă nu numai la consideraţii teoretice în acestsens, cît mai ales la o aplicare practică a acestora în mod interdependent.

23 G.ANTONIU, N.VOLONCIU, N.ZAHARIA, Dicţionar de procedură penală, Ed.Şt. Enc,Bucureşti, 1988, p. 16.

81

SECŢIUNEA II

PRINCIPIILE ÎNSCRISE EXPRES CA REGULI DE BAZĂÎN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ

§ 1. Principiul legalităţii procesuale

107. în definiţia procesului penal se precizează că procesul constituie oactivitate reglementată de lege. Principiul legalităţii presupune ca întreagadesfăşurare procesuală, toate activităţile participanţilor la procesul penal,să aibă loc şi să se realizeze numai în conformitate cu dispoziţiile legii

("nullum judicium sine lege", "nemo judex sine lege").Principiul legalităţii nu se poate analiza fără a se evoca îndatorirea

cetăţenească fundamentală înscrisă în art. 51 din Constituţie, potrivit căreiarespectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Obligaţia respectării legii este aceeaşi în toate domeniile vieţii sociale. Aşase explică faptul că principiul legalităţii procesuale nu este decît o transpunerepe plan judiciar a principiului general de drept al supremaţiei şi respectăriinecondiţionate a legii.

Principiul cuprins în această regulă de bază priveşte legalitateaprocesuală în realizarea justiţiei penale, legalitatea substanţială a acesteiafiind asigurată prin incidenţa principiului fundamental de drept penal allegalităţii încriminărilor şi sancţiunilor de drept penal . Legalitatea

procesuală trebuie să asigure desigur şi respectarea legalităţii substanţiale,fără a i se substitui acesteia din urmă. Principiului nullum crimen sine lege şinulla poena sine lege din dreptul penal îi corespunde în dreptul procesualpenal principiul nulla justiţia sine lege .

Principiul legalităţii se desprinde implicit din întreaga reglementareconstituţională. Fără a proclama expres legalitatea ca principiu al procesuluipenal, legea fundamentală se referă totuşi la aceasta chiar într-o normăconcretă. în art. 23 alin. 9 se înscrie regula că nici o pedeapsă nu poate fistabilită sau aplicată decît în condiţiile şi temeiul legii. Cum aplicarea depedepse este realizabilă exclusiv pe calea unui proces penal, constituţiaconsacră în felul acesta de fapt principiul legalităţii în activitatea judiciară.

Aplicarea consecventă a legalităţii pe tot parcursul procesului penal esteo trăsătură caracteristică a acestui principiu. Art. 2 c.pr.pen. prevede căprin-

24 V.DONGOROZ, s.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 42.

24 GR.THEODORU, L.MOLDOVAN, op.cit, p. 35.

•piui legalităţii se aplică atît în cursul urmăririi cît şi al judecăţii.Respectarea rjncipiului legalităţii se verifică în raport cu toate normele carereglementează un act şi nu numai în raport cu o anumită dispoziţie de lege.

în literatura de specialitate s-a observat justificat că norma care înscrieprincipiul legalităţii procesuale în art. 2 c.pr.pen. prezintă o inadvertenţăde eXprimare, atunci cînd cantonează respectarea legii numai la urmărireapenală si la judecarea cauzelor. în realitate, legalitatea este o regulă debază a întregului proces penal aplicîndu-se în egală măsură şi dupărămînerea definitivă a hotărîrii, pentru că punerea în executare se supunecu tot atîta rigurozitate tuturor prevederilor legii ca şi urmărirea penală,respectiv judecarea cauzelor. O ilustrare a acestei concluzii o dă însăşireglementarea din codul de procedură penală, care nu întîmplător adisciplinat faza de punere în executare a hotărîrilor penale atît de strict şiamplu .

Legalitatea este mai mult decît un principiu explicit al procesului penal,întinderea sa acoperind de fapt întreaga activitate judiciară inclusă înnormele de procedură penală, indiferent dacă prin procedurile respective serealizează sau nu un proces penal prin care se soluţionează litigiul izvoritdin săvîrşirea unei infracţiuni. Este neîndoielnic că atunci cînd se desfăşoarăo procedură de reabilitare judecătorească (art. 494- 503), o reparare apagubei pricinuite de condamnarea sau arestarea pe nedrept (art. 504-507),se recunoaşte o hotărîre sau alt act judiciar străin (art. 519-522) sau seprocedează la înlocuirea ori reconstituirea unor înscrisuri (art. 508-512),principiul legalităţii se aplică tot aşa de consecvent, nici una din procedurilespeciale amintite neputîndu-se realiza decît în strictă conformitate culegea.

108. Respectarea legalităţii în procesul penal prezintă importanţă cuatît mai mult cu cît în acest domeniu necesită apărare unele drepturi şilibertăţi cetăţeneşti dintre cele mai importante, iar pe de altă parte sîntconferite organelor judiciare posibilităţi de luare împotriva împricinaţilor aunor măsuri de maximă gravitate cum ar fi: reţinerea, arestarea preventivă,aplicarea de sechestre, efectuarea de percheziţii, ridicarea de obiecte etc.

Avînd în vedere importanţa deosebită a respectării normelor juridice înacest domeniu şi pentru a întări aplicarea neştirbită a legilor au fostîmpletite sarcinile organelor judiciare în supravegherea legalităţii. Astfel,procurorul26 V.DONGOROZ, G.DARINGA, S.KAHANE, A.NEMEŞ, M.POPOVICI,

P.S1RBULESCU, V.STOICAN, Noul cod de procedură penală şi codul de procedurăpenală anterior, Ed. Politică, Bucureşti, 1969, p. 12. .

ţ* GR.THEODORU,T.PLĂEŞU,op.cit,p.44.ijjodul cuprinde aproape 40 de articole care sînt consacrate executării hotărîrilor penale (veziTitlul 111 din Partea specială, art. 415,464).

supraveghează activitatea organelor de urmărire penală, iar întreprocuror şj instanţă există un control reciproc cunoscut în doctrinăsub denumirea de control încrucişat .

La asigurarea legalităţii contribuie în mare măsură şi sistemul larg degaranţii procesuale existente, precum şi numeroasele sancţiuni juridicecare pot interveni pe diverse planuri, cînd legea de procedură penală esteîncălcată.

în cadrul procedurilor judiciare se pot aplica sancţiuni procesualespecifice, dar alături de acestea subzistă posibilitatea angajării răspunderiipenale, civile, administrative sau disciplinare a unor subiecţi. De pildă,

nerespectarea normelor de procedură penală poate determina nulitatea unoracte procedurale iar încălcarea obligaţiilor de către unii participanţi lacauza penală poate atrage amenzi judiciare; încălcările grave ale legiiprocesuale reprezentînd o periculozitate socială pot constitui infracţiuni(arestare nelegală - art. 266 c.pen.; mărturie mincinoasă - art. 260 c.pen.;omisiunea sesizării organelor judiciare - art. 263 c.pen.; represiunenedreaptă - art. 268 c.pen.; nerespectarea hotărîrilor judecătoreşti - art. 277c.pen.; sustragerea de sub sechestru - art. 244 c.pen.; violare de domiciliu -art. 192 c.pen. etc).

83

§ 2. Principiul oficialităţii

109. Săvîrşirea de infracţiuni dă dreptul statului să tragă la răspunderepenală pe infractor . în acelaşi timp, legea prevede că scopul procesuluipena! este constatarea la timp şi în mod complet a faptelor penale.Rezultă că organele judiciare au obligaţia de a desfăşura activitateaprocesuală ori de cîte ori s-a săvîrşit o infracţiune. Pe acest temei se bazeazăexistenţa principiului oficialităţii sau obligativităţii .

Art. 2 c.pr.pen. prevede că actele necesare desfăşurării procesului penalse îndeplinesc din oficiu afară de cazul cînd prin lege se dispune altfel.

Procesul penal începe din oficiu, fără a fi nevoie de o sesizare venită dinpartea cuiva sau de o solicitare anume ca organul judiciar să porneascăprocesul.

După începerea urmăririi penale, procesul se desfăşoară din oficiu,activităţile şi măsurile procesuale înfăptuindu-se din iniţiativa organelorjudiciare. Deşi unele

29 Vezi în acest sens, S.KAHANE, op.cit, p. 39.30 Statul ara dreptul şi obligaţia de a realiza pretenţia punitivă, care rezultă din infracţiune,

prin mijlocul procesului penal (TRAIAN POP, op.cit, voi. I, p. 99).31 Principiul cunoaşte şi alte denumiri. De exemplu, în doctrina franceză i se mai spune şi

principiul iniţiativei oficiale sau principiul autorităţii (vezi, R.MERLE, A.VITU, op.cit.,p. 634).

....„ ,,... ._..._ 84

ctivităţi se îndeplinesc la cererea părţilor, aceasta nu exclude posibilitatea,uneori chiar obligaţia realizării lor şi din iniţiativa organului.

Aplicarea oficialiKHH face ca stingerea procesului penal să aibă locnumai nrin soluţionarea defirvsîvă st cauzei sau prin intervenţia unorîmprejurări de natură a împiedica exercitarea în continuare a acţiuniipenale. Oficialitatea presupune excluderea posibilităţii pentru părţi de a opricontinuarea procesului penal, stingerea cauzei intrînd exclusiv în atribuţiileorganului judiciar.

110. în cadrul procesului penal nu se aplică principiul disponibilităţii,propriu - de regulă - acţiunii civile .

Disponibilitatea este principiul în virtutea căreia persoanele aulibertatea, ca pentru ocrotirea drepturilor sau intereselor lor legalproteguite, încălcate sau contestate, să se adreseze - dacă vor - organelorjudiciare şi după ce au pornit procesul, fie să urmărească dreptul reclamatpînă la recunoaşterea sau realizarea lui efectivă, fie să renunţe la obiectullitigiului sau numai la mijloacele procesuale pe care legea le pune laîndemînă pentru apărarea drepturilor subiective .

Conţinutul disponibilităţii este alcătuit pentru părţi din următoareledrepturi: de a intenta acţiunea; de a determina limitele acţiunii; pentrureclamant de a renunţa la acţiune şi pentru pîrît de a recunoaşte acţiunea;de a stinge litigiul prin tranzacţie; de a ataca hotărîrea judecătorească; de acere executarea silită a hotărîrii judecătoreşti .

111. în procesul penal din ţara noastră principiul oficialităţii cunoaşteanumite excepţii. Acestea reprezintă uneori numai restrîngeri aleprincipiului,în alte cazuri ducînd la o înlăturare aproape totală a oficialităţii. Laprincipiuloficialităţii se formulează o rezervă' de către însuşi art. 2 alin. 2 carestabileştecă regula de bază înscrisă în această normă devine inaplicabilă cînd legeadispune altfel.

O restrîngere a principiului oficialităţii se manifestă dacă legea nupermite organului judiciar să declanşeze acţiunea penală din oficiu, fiindnecesară o încuviinţare sau autorizare prealabilă. în aceste cazuri, în lipsamanifestării de32 In anumite cazuri, disponibilitatea este înlăturată sau îngrădită chiar în materie civilă

(deexemplu, exercitarea acţiunii civile în legătură cu promovarea intereselor persoanelorincapabile).

33 ALEXANDRU VELESCU, Disponibilitatea în dreptul procesual civil român, R.R.D.nr., W1971, p. 15-27.34 l.STOENESCU, S.Z1LBERSTEIN, op.cit, voi. I, p. 126-130. Caracterizarea are în

vedereprocesul civil şi nu se poate extrapola tale pvale procesului penal.

35 GR.THEODORU,T.PLÂEŞU,op.cit,p. 47.

voinţă din partea organului îndrituit a da încuviinţarea sau autorizaţia,organul judiciar nu poate acţiona, chiar dacă are cunoştinţă despresăvîrşirea unei infracţiuni. Astfel, art. 69 din Constituţie prevede imunitateaparlamentară a senatorilor şi deputaţilor. Potrivit acestor norme membriicorpurilor legiuitoare nu pot fi reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi sau trimişiîn judecată penala ori contravenţională, fără încuviinţarea Camerei din care

fac parte. Chiar în caz de infracţiuni flagrante deputatul sau senatorul poate fidoar reţinut şi supus percheziţiei. Dacă s-au luat asemenea măsuri, MinisterulJustiţiei are obligaţia să informeze neîntîrziat, după caz, pe preşedinteleCamerei ori a Senatului. Cînd organul legiuitor sesizat constată că nu existătemei pentru reţinere va dispune imediat revocarea măsurii de prevenţie.

In art. 84 alin. 2 din Constituţie se prevede imunitatea preşedintelui

României. La această dispoziţie alin. 3 al aceluiaşi articol prevede o singuraderogare potrivit căreia Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţa comunăpot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României, pentru înaltătrădare, cu votul a cel puţin două treimi din numărul total al membrilorParlamentului.

Pentru faptele săvîrşite în exerciţiul funcţiei lor membrii Guvernului potfi urmăriţi penal. Dreptul de a cere o asemenea urmărire revine numaiCamerei Deputaţilor, Senatului şi Preşedintelui României (art. 108 alin. 2din Constituţie).

Pentru a asigura întreaga autoritate în stat puterii judecătoreşti Constituţiaîn art. 124 a înscris inamovibilitatea judecătorilor. Se determină astfel o poziţiespecială a acestor magistraţi chiar în cazul cînd împotriva lor se pune în mişcareacţiunea penală. Exercitarea acţiunii penale nu duce decît la suspendareadin funcţie a judecătorului pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii. Dacă seconstată nevinovăţia judecătorului suspendarea acestuia din funcţieîncetează. în numeroase legi de organizare judecătorească din diverse ţărise înscrie dispoziţia potrivit căreia magistraţii nu pot fi cercetaţi, reţinuţi sauarestaţi fără avizul ministrului justiţiei .

Potrivit art. 5 c.pr.pen. punerea în mişcare a acţiunii penale se face cuautorizarea prealabilă a Procurorului General pentru infracţiunile contrastatului nostru sau contra vieţii unui cetăţean român, ori prin care s-a aduso vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român,cînd sînt săvîrşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau opersoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării.

36 O asemenea orientare se are în vedere şi în ţara noastră, o normă similară înscriindu-se şi >" Legea de organizare judecătorească (Art. 75 alin.2).

în cazul unei infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii,libertăţii sau demnităţii reprezentantului unui stat străin (art. 171 c.pen.) acţiuneapenală se pune în mişcare numai la dorinţa exprimată de guvernul străin.

pentru unele infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate (art.273-275 c.pen.), acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizareaorganelor competente ale căilor ferate.

Acţiunea penală se porneşte în urma^sesizării organului judiciar de cătrecomandantul militar, în legătură cu infracţiunile săvîrşite de militari contraordinii şi disciplinei militare prevăzute în art. 331-336 c.pen. (de ex.absenţa nejustificată, dezertarea, călcarea de consemn etc), precum şipentru infracţiunea de sustragere de la serviciul militar (art. 348 c.pen.),indiferent dacă a fost săvîrşită de un civil sau de un militar.

Pentru infracţiuninile săvîrşite de civili contra capacităţii de apărare aţării, prevăzute în art. 353-354 c.pen. (sustragerea de la recrutare,neprezentarea la încorporare sau concentrare), acţiunea penală se pune înmişcare numai la sesizarea comandantului.

în toate aceste cazuri, oficialitatea este îngrădită numai în legătură cudeclanşarea acţiunii, în sensul că ulterior acelui rnoment.,procesui4ienal se'desîâfoarl" din oficiu, organele care au dat încuviinţarea neintervenind înexercitarea acţiunii penale..

112. Principiul oficialităţii nu se regăseşte cînd legea condiţioneazădesfăşurarea procesului penal de existenţa unei plîngeri prealabile făcute departea vătămată. în asemenea cazuri oficialitatea este înlocuită cu aspecteproprii disponibilităţii. Aceasta, deşi apropiată de cea din procesul civil, nu seconfundă cu ea, avînd caractere proprii. De pildă, partea vătămată nu poatedetermina limitele acţiunii penale declanşate în condiţiunile în carereclamantul limitează sfera acţiunii civile; executarea hotărîrii penale nutrebuie solicitată, ea realizîndu-se din oficiu chiar la cauzele în careacţiunea penală s-a pus în mişcare la plîngerea prealabilă etc.

Instituţia plîngerii prealabile este întîlnită numai în legătură cu anumiteinfracţiuni, de regulă cu o periculozitate socială mai redusă, la care legiuitorul aînţeles să condiţioneze întreaga represiune penală de atitudinea părţii vătămate.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plîngere prealabilă în cazul unorinfracţiuni ca: lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, violarea dedomiciliu, ameninţarea, violarea secretului corespondenţei, violul, insulta,calomnia, abuzul de încredere etc.

87

Cînd acţiunea penală se pune în mişcare în urma plîngerii prealabile a părţiivătămate, această parte poate împiedica exercitarea acţiunii prin retragereaplîngerii. Retragerea plîngerii prealabile produce efecte in rem, determinînrjoprirea desfăşurării în continuare a cauzei penale în întregul său, cu privire latoţi inculpaţii.

Dacă partea vătămată vrea să oprească exercitarea acţiunii penale numaiîn privinţa unui inculpat, poate interveni împăcarea părţilor. împăcarea părţilorînlătură răspunderea penală la infracţiunile pentru care legea penală prevedeexpres această posibilitate.

în vederea ocrotirii sporite a intereselor unor categorii de persoane in-capabile, legea a dublat pentru anumite situaţii disponibilitatea cu posibilitateapunerii în mişcare din oficiu a acţiunii penale. Astfel, potrivit art. 131 alin. 5

c.pen. în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate deexerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrînsă, acţiunea penală se pune înmişcare şi din oficiu .

113. Art. 13 c.pr.pen. dă dreptul învinuitului sau inculpatuluica în caz de retragere a plîngerii prealabile să ceară continuarea procesuluipenal. Continuarea cauzei în aceste condiţii nu constituie o excepţie adisponibilităţii, care să determine revenirea la principiul oficialităţii. înacest caz, retragerea plîngerii produce acelaşi efect juridic, respectivîmpiedică tragerea la răspundere penală a făptuitorului; ceea ce se poateschimba este numai modalitatea şi forma stingerii acţiunii, înlocuindu-seîncetarea procesului penal cu scoaterea de sub urmărire sau achitarea, carereprezintă soluţii mai favorabile pentru inculpat. Cererea de continuare a

procesului penal survenită după retragerea plîngerii nu duce la aplicareaoficialităţii, pentru că potrivit acestui principiu cel găsit vinovat ar trebuitras la răspundere penală şi condamnat, soluţie care este însă interzisăexpres de art. 13 alin. 3 cpr.pen.

114. După gradul de aplicabilitate a principiului oficialităţiicauzele penale se pot împărţi în trei categorii: cauze de acuzare publică,cauze de acuzare privată şi cauze de acuzare privat- publică (public-privată).

a) Cauzele de acuzare publică sînt acelea în care principiul oficialităţii seaplică integral, procesul penal desfăşurîndu-se pe tot parcursul său potrivitacestui principiu.37 In asemenea cazuri, cînd acţiunea a fost pusă în mişcare de procuror, retragerea plîngerii

prealabile (dacă s-a făcut şi o astfel de plîngere), nu duce la încetarea procesului penal,principiul oficialităţii manifestîndu-se din plin (Trib. Suprem, secţ.pen., dec. nr. 2524/1976,Repert. pract. II, p. 315).

88

b) Cauzele de acuzare privată sînt cauzele în care acţiunea penală sepune. mişcare sau se stinge prin voinţa părţii vătămate. Partea vătămată susţinecuzarea alături de procuror, în cazul participării acestuia în cauză sau chiari singură în lipsa procurorului la judecarea procesului.

Cauzele de acuzare privată sînt deci acelea în care acţiunea penală se puneîn mi§care 'a P'îngerea prealabilă; retragerea plîngerii prealabile sau împăcareacărţilor înlătură răspunderea penală şi duce la stingerea acţiunii în acestecauze.

c) Cauzele de acuzare privat-publică (sau public-privată) reprezintă ocategorie mixtă, în care sînt prezente elemente ale ambelor categoriianterioare. Pornirea procesului are loc numai pe baza plîngerii prealabile, darodată declanşată acţiunea penală, ea se desfăşoară în continuare din oficiu,partea vătămată pierzînd dreptul exercitării sau stingerii acţiunii penale,începerea procesului penal se face ca în cauzele de acuzare privată darcontinuarea procedurii aplică regulile din cauzele de acuzare publică.

Un exemplu tipic în acest sens se întîlnea în codul penal anterior în cazulinfracţiunii de viol. Potrivit legii, pentru punerea în mişcare a acţiunii penaleera necesară plîngerea prealabilă, aceasta însă odată introdusă nu mai putea firetrasă în nici un caz .

Există în legislaţia penală reglementări mixte inverse celor de mai sus. înaceste cazuri, punerea în mişcare a acţiunii penale şi exercitarea ei are loc dinoficiu, ca în cazurile de acuzare publică, partea vătămată avînd însă dreptulde a stinge acţiunea prin împăcare. Un exemplu în acest sens se întîlneşte lainfracţiunea de seducţie (art. 199 c.pen.), unde legea penală nu condiţioneazăpornirea acţiunii de introducerea plîngerii prealabile, dar prevede că împăcareapărţilor înlătură răspunderea penală.

§ 3 Principiul aflării adevărului

115. Soluţionarea cauzei penale este imposibilă fără ca organul judiciar sănu stabilească realitatea situaţiei de fapt, precum şi toate împrejurărilereferitoare la persoana făptuitorului. Adevărul, în orice domeniu de activitateumană, nu se relevă spontan; el trebuie descoperit şi dovedit sub toate aspectele!^[numai în felul acesta se poate spune că adevărul a fost aflat.

S-a avut în vedere numai violul simplu, întrucît în cazul formelor mai grave acţiunea penală■iq je pornea, ca şi în legea actuală, din oficiu. 4y Vezi, I.NEAGU, op.cit, p. 83.

v-DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice., voi. I, p. 44.

89aflarea adevărului cu privire la împrejurările cauzei înseamnă c t ţ^rea

existenţei sau inexistenţei faptei pentru care se desfâşo-cesul penal (ceea ce presupune cunoaşterea exactă a circumstanţei K \

0c, de timp, de mod, de mijloace, de scop care caracterizează fap t. forfli3

v'novăţiei, mobilul şi scopul faptei, natura şi întinder

judieiului cauzat, precum şi aspectele care influenţează asuD,~ punderii făptuitorului. Aflarea adevărului cu privire la persoan!«Dtliitorului înseamnă deplină certitudine asupra vinovăţiei celui l

za, asupra datelor sale de identitate, de stare civilă, materială, antece,■ente §i alte împrejurări care duc la cunoaşterea multilaterală rS0nalităţiiacestuia . '

^ afla adevărul în cauza penală înseamnă a realiza o concordam /pfapunere) deplină între situaţia de fapt, aşa cum s-a petrecut aceasta |

terialitatea ei şi concluziile la care a ajuns organul judiciar cu privire]) „r6jurările respective.

|j6. Principiul aflării adevărului este consacrat legislativ în numeroasttexte' P'sP°z'î'a legală fundamentală care prevede principiul aflării adevăruluirintf6 regu'''e de Daza a'e procesului penal s&igăseşte înscrisă în art.]^go., unde se arată că în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigurerjar6a adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu•vjf6 la persoana făptuitorului.^devărul trebuie aflat numai în condiţiile prevăzute de lege, fără a gjjtăţileprincipiului să poată depăşi legalitatea şi cadrul impus de aceasta, ricît ^e Presante ar

fi nevoile practice ale organului judiciar de a face lumină în cauză*Aflarea adevărului poate fi împiedicată de implicaţiile a numeroase dis-

jţjj legale care reglementează anumite instituţii procesuale. De pildă, unelenerad'" ale oficialităţii în cazul neintroducerii plîngerii prealabile, a retrageriisteja sau a împăcării părţilor poate zădărnici eforturile organului judiciar, a afla adevărul. în mod similar, într-un recurs nu se va putea stabiliteIÎ)einicia hotărîrii primei instanţe şi modifica situaţia de fapt în modespunzător, dacă prin aceasta s-ar impieta asupra regulei "non reformat». r6jus" înscrisă în art. 372 cpr.pen.

jj7. Aflarea adevărului constituie un principiu al procesului penal pe care"I abof^eaz^ 'ntrea8a doctrină modernă. Denumirile care etichetează stabilirea jyezi. GR.THEODORU, L.MOLDOVAN, op.cit, p. 37-38.

90

lui ţn Cauza penală sînt destul de variate. De pildă, în literatura românăcialitate interbelică se obişnuia ca această regulă de bază să fie etichetată

H numirea de principiul "veracităţii" sau principiul "realităţii" .CU T £eislaţiile contemporane prezintă o mare diversitate în legătură cu con-

area legislativă a aflării adevărului, mai ales cînd este vorba de a-1 insera- e regulile fundamentale înscrise în frontispiciul codurilor de procedură

nală. Asemănător codului român, majoritatea codurilor est-europene auelementari similare în care cuprind normele de bază referitoare la stabilirea

adevărului în cauza penală.Astfel, art. 9 cpr.pen. iugoslav menţionează că organele de stat participante

la procesul penal sînt obligate să constate realitatea faptelor care au importanţăla pronunţarea unei soluţii legale. în mod identic, se prevede, că tribunalele şiorganele de urmărire penală sînt obligate să ia măsuri care asigură dezvăluireaadevărului obiectiv (art. 12 cpr.pen. bulgar). în 8 cpr.pen. est-german se statuacă tribunalul, procurorul şi organele de urmărire penală sînt obligate, pentru aîndeplini condiţia esenţială a unei hotărîri obiective asupra răspunderii penale,să constate exact, complet şi fără prejudecăţi, infracţiunea, cauzele ei,condiţiile care au favorizat comiterea, precum şi datele personale aleînvinuitului sau acuzatului.

Concepţia că orice act de justiţie nu se poate fundamenta decît pe oreflectare exactă şi adevărată a împrejurărilor de fapt ale cauzei este cîştigatăde multă vreme în gîndirea juridică. Cea mai puternică ilustrare a concepţieirezidă în cunoscutul şi unanim admisul adagiu "res judicata pro veritatehabetur", care consfinţeşte prezumţia că orice hotărîre judecătoreascădefinitivă stabileşte adevărul fiind echivalentul fidel al acestuia.

întrucît veridicitatea faptelor se stabileşte pe baza probelor, din punct devedere formal majoritatea legislaţiilor evocă problematica adevărului, directdar mai ales indirect, odată cu reglementarea probaţiunii. De exemplu, pentrua se da o linie de conduită organelor judiciare în aflarea adevărului în bazaprobelor administrate, marea majoritate a codurilor de procedură penalăcontemporane înscriu regula liberei aprecieri a probelor.

118. Garantarea aflării adevărului în procesul penal. Principiul înscrisin art. 3 cpr.pen. este reluat pe diferite aspecte şi de numeroase alte dispoziţiiale Codului, unele din reglementări instituind un real sistem de garanţii care

|2 V.DONGOROZ, op.cit, p.l 9.« ION IONESCU-DOLJ, Curs de procedură penală român, Ed. Socec, 1937, p. 12.

contribuie la aflarea adevărului în cauza penală. Dintre aceste garanţii potj evidenţiate ca mai importante următoarele:

a) Asigurarea aflării adevărului de-a lungul întregului proces penal cabazjprincipială a activităţii organelor judiciare.

Pornind de la acest imperativ legea înscrie explicit obligaţia organului de

urmărire penală de a strînge probele necesare pentru aflarea adevărului jpentru lămurirea cauzei sub toate aspectele (art. 202 c.pr.pen.). Deasemenea, art. 287 c.pr.pen., prevede că instanţa îşi exercită atribuţiile înmod activ, \ vederea aflării adevărului şi al realizării rolului activ aljudecăţii.

b)Acordarea pentru părţi a dreptului ca în tot cursul procesului penai să

dovedească împrejurările care duc la aflarea adevărului, ori care demonstreazărealitatea declaraţiilor făcute sau caracterul întemeiat al cererilor oripretenţiilor formulate. Dispoziţia care prevede că părţile pot propune prob; şicere administrarea lor în tot cursul procesului penal (art. 67 c.pr.pen.) trebuieconsiderată ca o garanţie a aflării adevărului.

Contribuţia părţilor la aflarea adevărului poate fi esenţială, cu condiţia caacestea să se comporte corect în folosirea drepturilor conferite de lege. Impor-tanţa atitudinii corecte, nepărtinitoare, corespunzătoare cu rigurozitatea exactăa adevărului constituie o cerinţă deosebită pe care unii autori au desemnat-ochiar ca un principiu derivat al regulii de bază a aflării adevărului şi pe careau denumit-o principiul loialităţii procesuale.

c) Obligarea oricărei persoane ca la iniţiativa organului judiciar să con

tribuie la aflarea adevărului.Sarcina probaţiunii revine exclusiv organelor judiciare, părţile - şi cu atît

mai puţin alte persoane - neavînd obligaţia ci numai dreptul de a propuneprobe şi de a cere administrarea lor. Cu toate acestea, cînd organul judiciarîşi manifestă rolul său activ şi adresează o solicitare în acest sens, oricepersoană care cunoaşte vreo probă sau deţine vreun mijloc de probă esteobligată să le aducă la cunoştinţă sau să le înfăţişeze (art. 65 alin. 2c.pr.pen.).

d) Instituirea în cadrul procesului penal a unui sistem de permanentăverificare a modului cum organele judiciare au stabilit situaţiile de fapt şi audat urmare dispoziţiei de a afla adevărul în cauză. In acest sens, procurorulcuocazia trimiterii în judecată, verificînd lucrările de urmărire penală, trebuie saconstate că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflareaadevărului şi că urmărirea penală este completă existînd probele necesareşilegal administrate (ârt. 262c4»vperu); dacă în cursul deliberării instanţagăseşte că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi că este necesarăreluareacercetării judecătoreşti, repune cauza pe rol (art. 344 c.pr.pen.); Instanţade

i examinează dacă în cauză au fost administrate toate probele necesare„entru aflarea adevărului (artj-35'8^.pr.pen»)€tc. f>tri-'-

'>-.-,<

119.Reprezentarea şi aplicarea corectă a principiului aflării adevărului înnrocesul penal nu poate face abstracţie de înţelegerea eraectă a locului pecareteoria adevărului îl ocupă în gnoseologia filozofică.

înainte de a fi o categorie juridică adevărul, după cum este îndeobşteadmis, constituie o noţiune filozofică. Adevărul în procesul penal reprezintăo reflectare exactă a realităţii obiective în reprezentările şi concluziile pe careorganele judiciare le desprind din administrarea probelor

Delimitînd adevărul de nonadevăr marea majoritate a filozofilor, de-alungul a mai bine de două milenii, au subliniat caracterul obiectiv al adevăruluicare nu depinde de voinţa omului, de umanitate în genere. încă dinantichitate Aristotel afirma că "adevărul aparţine acelui care considerădespărţit ceea ce este în realitate despărţit şi ca unit ceea ce este unit, precumeste în eroare acela ce gîndeşte contrar de cum sînt lucrurile în realitate" ,iar cu multe veacuri mai tîrziu Descartes preciza că nu trebuie acceptat caadevărat niciodată un lucru care este cunoscut evident ca atare, urmînd a se?v;:j cu grijă graba şi prejudecata şi orice prilej de îndoială '.

într-o chintesenţă de maximă abstractizare a definiţiei nominale a adevăruluis-a susţinut că acesta constă în "acordul conştiinţei cu obiectul ei' . La fel derezumativ s-a conchis în esenţă că "adevărul este corespondenţa gîndirii cuobiectul, iar pentru a produce această corespondenţă - căci ea nu e dată în sine şipentru sine - gîndirea trebuie să se supună şi să se conformeze obiectului .

120. Chestiunea filozofică principală axată pe adevăr nu se rezumă la conţinutul noţiunii, în privinţa căreia opiniile majorităţii gînditorilor sînt destul deconcordante. Importanţă practică pentru activitatea judiciară prezintă mai alesrăspunsul teoretic şi de principiu la întrebarea dacă adevărul poate fi cunoscut.

Problematica juridică a cunoaşterii adevărului în cauza penală este desigurmult simplificată faţă de teoria generală a cunoaşterii, care din punct de vederefilozofic merge de la tezele de maxim agnosticism, pînă la recunoaşterea totalăP^ţŢujspintul uman a descifrării esenţei tuturor fenomenelor .44 Vezi, G.ANTONIU, N.VOLONCIU, N.ZAHARLA, Dicţionar de procedură penală,. Ed.Şt.Enc, Bucureşti, 1988, p. 15.£ ARISTOTEL, Metafizica, Ed. Acad., Bucureşti, 1965, p. 301-302.T? RENE DESCARTES, Discurs asupra metodei, Ed.Şt., Bucureşti, 1957, p. 48.

' JMMANUEL KANT, Critica raţiunii pure, Ed.Şt., Bucureşti, 1969, p. 96-97.™ FR.HEGEL, Ştiinţa logicii, Ed.Acad., Bucureşti, 1966, p. 27.

uirajul adevărului, credinţa în puterea spiritului constituie prima condiţie a filozofiei;... nu

93In vederea rezolvării cauzei penale organul judiciar nu trebuie să stabilească

decît un adevăr faptic limitat la împrejurările speţei. In consecinţă, în acest procesde stabilire a verditităţii faptelor, care duce de la necunoaştere la realitate, nu sepun marile probleme filozofice ale adevărului absolut şi relativ şi nici tezelegenerale ale gnoseologiei în sensul dării unui răspuns la suprema problemă aposibilităţii cunoaşterii corecte şi exacte a lumii înconjurătoare.

Chestiunea simplificată la asemenea dimensiuni încetează să aibă valenţelefilozofice de amploare cu care aceasta era încărcată, voit sau nu, de doctrinajuridică est-europeană. De aceea, indiferent de poziţiile filozofice în domeniulgnoseologic, nici o teorie juridică din vreo epocă istorică şi cu atît mai puţin încontemporaneitate nu a negat faptul că în procesul penal adevărul poate ficunoscut, mai mult, a susţinut că este o datorie a organelor judiciare de a afla acest

adevăr.în procesul penal calea pînă la stabilirea corectă a faptelor pe bază de

probe nu este uşoară, putînd duce în extremis chiar la situaţia nedorită aerorii judiciare. Nimeni şi niciodată nu a emis teza infailibilităţii justiţieiomeneşti. Această îndoială de principiu asupra veridicităţii absolute acelor stabilite de organul judiciar nu are nimic comun cu admiterea ideei căo cauză penală s-ar putea soluţiona legal şi corect fără o stabilire reală afaptelor din speţă.

Despre îndoiala amintită mai sus în evaluarea realităţilor se găsescnumeroase referiri şi în literatura română de specialitate din trecut. Astfel, s-aarătat că judecata omenească oricîte precauţii şi garanţii procesuale şi-ar luapoate fi supusă erorii şi | injustiţiei ; de asemenea, s-a precizat că "justiţia nu

poate porni de" la criterii absolute, fiindcă tot materialul din care ea este durată,nu cunoaşte absolutul. Chiar atunci cînd adevărul obiectiv este statornicit, operajustiţiei rămîne relativă, fiindcă în dosul realităţii obiective stă o realitatesubiectivă atît de greu de pătruns .

121. Ceea ce influenţează cel mai mult stabilirea adevărului în cauzelepenale este sistemul probator. Evoluţia concepţiilor juridice şi a normelorscrise sau consuetudinale au un istoric care diferenţiază foarte mult regimuljuridic al probaţiunii din diverse epoci, faţă de regulile care ni se par azinormale şi sînt îndeobşte admise în întreaga reglementare contemporană.

Sistemele probatorii cunoscute în istoria judiciară au dus la modalităţiconcrete diverse de manifestare a adevărului în cauzele penale .

există nimic atît de tare şi de rezistent încît spiritul omului să fie incapabil să-1 deschidă (FR.HEGEL, Prelegeri de istorie a filozofiei, voi. 1, Ed. Acad., Bucureşti, 1963, p. 7.

50 TR.POP, op.cit., voi. IV, p. 338.

51 I.TANOVICEANU, op.cit, voi. IV, p. 609.

52 Pentru o mai amplă dezvoltare a istoricului dreptului probator a se vedea Cap. VI din aces

volum.

în procesele de tip acuzatorial şi inchizitorial, situate istoriceşte înainte de„oca modernă, dominante erau concepţiile adevărului mistic sau discreţional; al adevărului formal. "Adevărul mistic? rezulta din sistemul probator bazat

oe ordalii, pe duelul judiciar, pe elemente mistice, iar "adevărul formal"mai

ales din ceea ce este cunoscut sub denumirea de sistem al probelorformale .

Probele formale erau probe cărora legea le dădea o anumită tărie sau gradde credibilitate prestabilit în funcţie de anumite interese manifestate,

deseoriexprimate făţiş de regulile de drept. Astfel, declaraţiile martorilor sau

împricinaţilor nu aveau aceiaşi greutate. De pildă, seniorul era crezutînaintea

iobagului, clericul înaintea laicului, bărbatul înaintea femeii, mai mulţi martoriînaintea celor mai puţini, declaraţia unui martor nu era avut în vedere (testisunus testias nullus) etc; cea mai puternică probă era mărturisirea socotită

regina probelor (proba probatissima). Aşa-zisul adevăr care decurgea dinjocul

acestor probe reprezenta un adevăr formal şi era departe de a oglindirealitatea

necontestată a faptelor, respectiv un adevărobiectiv.

122. Una din problemele cele mai controversate şi artificial complicate îngîndirea juridică procesual penală este cea a aşa-numitului adevăr judiciar,adică a concordanţei care se realizează între aspectele reţinute de organelejudiciare şi care determină convingerea lor în cauza şi probele strînse şiadministrate în speţă .

Dacă obiectul probaţiunii este corect delimitat (în sensul că în cauză sedovedesc exact acele împrejurări faptice care urmează a fi relevate), dacăprobele sînt de bună calitate (adică lămuresc realităţile exact aşa cum sîntele, fără a le distorsiona) şi dacă operaţiunea de apreciere a probelor se facecorect de către organul judiciar evident că ceea ce rezultă, adică aşa numituladevăr judiciar, este echivalentul celui obiectiv.

Cînd acest lanţ de ipoteze - toate legate de probaţiune - nu funcţioneazăcorespunzător, respectiv apar hiatusuri, erori sau evaluări incorecte rezultatulva fi un adevăr parţial sau, chiar mai rău, un nonadevăr.

Trebuie observat, că ceea ce determină neajungerea la realitate nu estenoţiunea de adevăr judiciar, care eronat se contrapune celui obiectiv, ciţnodul inexact în care funcţionarea mecanismului procesual duce organull^diciar în planul convingerii la reprezentarea unor împrejurări neadevărate.

Teoria probelor formale s-a conturat în sec. XIII, ajungînd la o deosebită înflorire în sec. , XVI-XVIII (T.KIRALY j.a., op.cit, voi. I, p. 227). 04 GR.THEODORU,T.PLAEŞU,op.cit,p.49.

95Adevărul judiciar, adică adevărul stabilit într-o cauză judiciară poate.;

trebuie să fie un adevăr obiectiv. A da un alt sens adevărului judiciar înseamma schimba conţinutul noţiunii şi desigur prin aceasta se poate ajunge şi ].aspecte discutabile sau criticabile, aşa cum se menţionează mai jos.

123. Critica unor concepţii cu privire Ia aflarea adevărului. Djn

împrejurarea că într-o cauză concretă obiectul probaţiunii se circumscrienumai la stabilirea anumitor stări de fapt, s-a conchis de către unii că adevăru]poate fi fragmentat în funcţie de cerinţele speţei.

Adevărului judiciar i s-a dat un sens de adevăr îngustat la necesităţile

94

impuse de soluţionarea cauzei. De la acest stadiu a fost suficient un mic pajpentru ca noţiunea de adevăr judiciar să fie contorsionată şi redusă la o anumităsuficienţă, acomodată nevoilor concrete ale justiţiei. Aceasta a dus adevăruljudiciar la un sens peiorativ, pentru că au fost întrepătrunse şi folosite douăelemente, care deşi apropiate şi interdependente nu sînt echivalente.

în realitate, ceea ce este variabil şi prezintă grade diferite de la insuficienţăpînă la supradimensionare este obiectul probaţiunii şi conţinutul datelor pecare fiecare probă le încorporează. Se pot deci dovedi aspecte mai mult saymai puţin numeroase, revelatoare, utile, concludente sau pertinente, şi evidentconcluziile pe care şi le formează pe această bază organul judiciar vor fivariabile putînd prezenta un anumit grad de suficienţă. Adevărul în procesulpenal este şi trebuie să fie însă totdeauna unic, fără a comporta grade difciiteale realităţii date în mod obiectiv.

Sensul deturnat al categoriei de adevăr judiciar- aşa cum a fost uneori greşiiinterpretat - a determinat critici virulente la adresa acestei noţiuni în doctrinajuridică est-europeană. Astfel, s-a ajuns a se eticheta categoria respectivă caun "surogat" de adevăr, care nu are nimic comun cu fidelitatea realităţilor53;la fel s-a arătat că potrivit conceptului de adevăr judiciar organele de urmărirepenală sau de judecată se mulţumesc numai cu un grad de probabilitate,respectiv cu o anumită apropiere de realitate .

Criticile formulate pot fi reţinute numai în măsura în care adevăruluijudiciar i se dă un alt sens decît cel îndeobşte admis în majoritatea doctrinei.

124.0 altă direcţie în care s-au manifestat opinii care comportă numeroaserezerve se referă la impactul materialului probator în conştiinţa individuală aorganului judiciar şi în cea colectivă a opiniei publice. Citatele următoare sînt

55 M.S.STROGOVICI, Unele probleme teoretice ale procesului penal, Justiţianouă, nr 5/1952.

56 Vezi,S.KAHANE,op.ciL,p.40.

96

Hfîcatoare în direcţia menţionată. Astfel, s-a susţinut că "probele nu sînthemate a reda obiectiv realitatea, ci a determina numai cerinţa că realitateaebuie să fi fost într-un anumit sens" . De asemenea, s-a acreditat ideea că'ntrucît există tedinţa de a se accepta în justiţie acele puncte de vedere care

înt admise de opinia publică, duelul părţilor pe planul probaţiunii senolarizează în a face să fie admise spre administrare acele dovezi care sînt înconcordanţă cu ideile dominante în societate. Pe această bază s-a afirmat că

"proba judiciară are ca obiect obţinerea de către cel interesat a ratificării,omologării colectivităţii... iar cercetarea adevărului, trecînd pe al doilea plan,nu joacă decît un rol secundar" .

Există luări de poziţii în sensul supraevaluării subiectivismului organuluijudiciar conchizîndu-se că el poate permite ca tocmai argumentele neadevărate săfacă impresie şi să determine convingerea judecătorului . La aceasta se adaugăadeseori ambianţa pasională care se creează în jurul anumitor procese... şi care nueste favorabilă seninătăţii indispensabile unui examen critic al probelor .

Toate cele menţionate întregesc negarea conţinutului obiectiv al senzaţiilorcu neîncredere în posibilitatea gîndirii raţionale de a stabili adevărul şi de acunoaşte realitatea .

La extrema punctelor de vedere criticabile se situează opiniile care împinganumite teze filozofice dincolo de limitele fireşti. De pildă, pentru un prag-matism exagerat adevărul este ceea ce "recompensează" sau ceea ce duce laatingerea scopurilor practice. în felul acesta adevărul poate deveni orice esteconvenabil gîndirii noastre, întocmai cum dreptul constituie ceea ce esteconvenabil comportării noastre.

în sfîrşit, unele poziţii de idealism extremist introduc în problematicaadevărului din cauza penală aspecte obscurantiste sau mistice, făcînd referirila forţe supranaturale, la parapsihologic, la aspecte cărora cunoaşterea umanănu le poate da explicaţii ştiinţifice sau care sînt rezultatul unor revelaţii

57 I.TANOVICEANU, op.cit, voi. IV, p. 610.58 HENRY LEVY BRUHL, La preuvejudiciaire, Etude de sociologie judiciaire, Paris, 1964,p. 29.Wem, p. 30.Ibidem, p. 56.G.LAVROV, O concepţie greşită despre adevăr în procesul judiciar, Justiţia nouă nr. 5/1965, p. 71.Vezi, ANDRE TRENT, International Criminal Police Review, nr. 84, 1955, p. 3-10; WlLUAM SEGALE, Law the Science of Inefficience, New York, 1952, p. 122 etc.

97&^.CT%^Ş!^ lit.g.înscne leg» constituit prilej p entru desfiinţarea unor hotărîri judecătoreşti în practica

. Principiul rolului activ al organelor judiciare

125.Potrivitart. 4c.pr.pen.organeledeurmărirepenală şi

instanţele de judecată sînt obligate să aibă rol activ în desfăşurareaprocesului penal.

::62

Ve^G-BRlEREdeViStE,,^,^.- _ mprocesulptnal

GR6TkEODORU,RolulactivalorganelorJud.c>are5.sarc. a ro.ulu, activ.R.R.D. nr. 4/1968, p. 12. Hcaţa teoretice; Vol. I, p- 45. ^ Jeune Batreau, \M Potrivit art. 202 c.pr.pen. organul de urmărire este obligat să aibă£r£îTTWia£l*» droits de la defense en mat.ere pe , ^ ^ ^^ adevănj]uj strîngînd probeie necesare lămuririi cauz(1985,P-132-158- ^^ Jouma,desŢribuneaux 1 W,p.5^^^^^ ^ aspectde.SS^«.o^*i»*^5wi. . Pactuli„tio»> Nerespectarea de către instanţă a rolului activ în aflarea adevărului a

îetatWh ÂS^.f^ig'SffiS"* vinovăiia °ri * dea deClarat" ,mP0 '? V.DONGOROZ, §.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 46,47.că "nimeni nu poate n «» & l\ ldem,p.47.persoanei proprii .

Principiul rolului activ al organelor judiciare este tipic pentru procesulpenal modern. în sistemele procesuale mai vechi acest principiu este înlocuitcu reguli potrivit cărora organele judiciare au un simplu rol de arbitru întrepărţi .

în sistemele procesuale în care rolul activ al organelor judiciare nu semanifestă, sarcina administrării probelor revine părţilor, organele deurmărire penală şi instanţele observînd numai dacă probele au fostadministrate h conformitate cu dispoziţiile legale . Regula după care seconduc organele judiciare care au numai rol de arbitru între părţi este aceeaa atitudinii neutre şi pasive, de egală indiferenţă faţă de subiecţii procesuali.

Doctrina şi practica judiciară de pretutindeni atrag atenţia asupra importanţei atitudinii active a organelor judiciare mai ales în desfăşurarea procesului penal.Aşa cum remarcă literatura de specialitate aspectele principale (dar nu exclusive) la care se referă rolul activ se cantonează mai ales în domeniul aflării adevărului şi implicit în materia probaţiunii. Astfel, s-au subliniat implicaţiile rolului activ în I libera apreciere a probelor , ca şi în aşa-zisul "drept la tăcere" al inculpatului ; s-a scos în evidenţă obligaţia legală a instanţelor de a avea o atitudine plină deiniţiativă în administrarea probelor ; s-a precizat de asemenea că rolul activ manifestat de organele judiciare poate determina o atenuare a anumitor reguli,uneori mai rigide, legate de sarcina probaţiunii .

126. Fiind caracteristic pentru dreptul contemporan, rolul activ s-a regăsiţi»legislaţia noastră şi anterior consacrării sale exprese în actualul cod ca o regulăde bază a procesului penal. încă din 1948 pentru instanţele de judecată a fostintrodusă o dispoziţie care preciza că "preşedintele completului va avea un rolactiv, stăruind Vezi, G.BR1ERE de 1'ISLE, P.COGN1ARD, Procedure penale, Ed. Colin,

Paris, 1971, P' ! ■"■■"«■in» nrobei în procesul pei

64

65 66

67 68

69

prin toate mijloacele pentru descoperirea adevărului şi prevenirea oricărorerori în cunoaşterea, dovedirea şi caracterizarea faptelor" (art. 298 alin. 3c.pr.pen. anterior). Principiul a fost extins şi la fază de urmărire penală încadrul modificărilor survenite în anul 1956.

127. Conceptual rolul activ apare ca un principiu aosoiut, imuşilegislativ şi practic el capătă un oarecare coeficient de relativitate. Sîntacte procesuale care pot fi evident necesare desfăşurării procesului penaldar care uneori au un caracter cu totul strict personal, aşa încît organuljudiciar nu se poate substitui subiecţilor procesuali interesaţi pentru aefectua acele acte (de exemplu: constituirea persoanei vătămate ca partecivilă; acceptarea unui apărător atunci cînd asistenţa judiciară nu esteobligatorie; prezenţa în instanţă a părţii care poate fi reprezentată sau acărei prezenţă nu este obligatorie; folosirea sau retragerea unei căi deatac .

Practic, rolul activ nu este incident cînd organul judiciar apreciază căactul pe care l-ar putea provoca printr-o intervenţie activă nu este necesardesfăşurării procesului (de exemplu: audierea unor martori la care părţile aurenunţat fiind administrate suficiente probe; relevarea încălcării uneidispoziţii procesuale atunci cînd este vădit că nu a adus nici o vătămare) .

128. Principiul potrivit căruia organele judiciare trebuie să aibă un rolactiveste un principiu complex, înglobînd numeroase aspecte care se realizeazăpetrei laturi principale:

a) In legătură cu stabilirea adevărului; în duelul contradictoriu dintrepărţi instanţa nu poate rămîne un simplu arbitru care înregistrează şicîntăreşte probele deduse de părţi, avînd obligaţia, ca dincolo depropunerile acestora, să stabilească adevărul din oficiu dispunînd ad-ministrarea de noi probe. Această iniţiativă, pe care trebuie să o aibă orice°rgan judiciar în legătură cu aflarea adevărului, reprezintă o manifestare a

rolului activ.

judiciară. Instanţele de casare au dat numeroase îndrumări, din careamintim:

- instanţa este obligată în stabilirea adevărului să cerceteze toateprobele necesare în cauză, chiar dacă inculpatul recunoscînd faptarenunţă la administrarea probelor ;

- instanţa este obligată să stabilească toate faptele care au concurat laproducerea rezultatului, chiar dacă unele au fost săvîrşite de persoanenetrim ise în judecată ;

- instanţa nu are dreptul să respingă cererea de despăgubiri formulatăde partea civilă pentru motivul că matorii nu pot da relaţii clare cu privirela prejudiciu, ci instanţa trebuie să stăruie, exercitîndu-şi rolul activ, înadministrarea şi al altor probe pentru a stabili exactitatea cererilorpărţii. .

b) în legătură cu asigurarea drepturilor părţilor prin luarea de cătreorganele judiciare a unor măsuri. Astfel, în practică s-a stabilit că primainstanţă este obligată să stabilească în baza rolului activ, căror persoane le

revine obligaţia legală de prevenire a prejudiciilor ce s-ar putea aduceavutuluipublic şi - în folosul unităţilor păgubitoare - să le introducă din oficiu încauzăîn calitate de părţi civilmente responsabile .

De asemenea, s-a decis că instanţa nu se poate mulţumi cu declaraţiamamei minorului rămas orfan în urma unui omor, că nu are pretenţii ladespăgubiri, deoarece acestuia i s-a fixat o pensie de urmaş. Instanţa areobligaţia să verifice dacă victima nu afecta pentru întreţinerea şi educareaminorului mai mult decît pensia stabilită şi în caz afirmativ să oblige peinculpat din oficiu la plata diferenţei .

c) în legătură cu îndrumarea, sprijinirea, şi informarea părţilor învederea exercitării de către aceştia a drepturilor conferite de lege;organelejudiciare care desfăşoară activitatea procesual penală nu trebuie săabandoneze

un rolcauzei sub

părţile şi să le lase să se descurce în cauză "cum pot" sau "cum ştiu" avîndobligaţia de a le atrage atenţia asupra drepturilor pe care le au şi asupraposibilităţilor de realizare.

Organul de urmărire penală este obligat să explice învinuitului sauinculpatului precum şi celorlalte părţi drepturile lor procesuale (art. 202). Deexemplu, învinuitul sau inculpatul trebuie informat că are dreptul săadministreze probe în apărare, să dea explicaţii în legătură cu învinuirile care ise aduc, să exercite o serie

72 Plen Trib.Suprem, dec. îndrumare nr.19/1966, R.R.D. nr.1/1967, p. 116.73 Trib.Suprem, sect.pen., dec. nr. 8/1969, R.R.D. nr.4/1969, p. 184.74 Trib.Suprem, sect.pen., dec. nr. 66/1972, R.R.D. nr. 5/1972, p. 160-161.75 Trib.Suprem, complet de 7 judecători, dec. nr. 5/1978, R.R.D. nr. 7/1978, p. 54.76 Trib.Suprem, sect.pen., dec. nr. 5442/1971, R.R.D. nr. 6/1972, p. 167.

(je drepturi la efectuarea unor eventuale expertize, să ia cunoştinţă în condiţiileart. 250 cpr.pen. de materialele de urmărire penală etc.

Aceeaşi obligaţie de a avea un rol activ, în sensul celor de mai sus, are şiinstanţa judecătorească. De exemplu, în conformitate cu art. 320 cpr.pen.preşedintele completului explică persoanei vătămate că se poate constituiparte civilă sau că poate participa în proces ca parte vătămată. în practică, s-aadmis recursul pentru că prima instanţă nu a îndrumat părţile în legătură cuposibilităţile de recuperare a cheltuielilor judiciare . De asemenea, s-a admisrecursul extraordinar întrucît partea civilă neasistată de apărător nu a fostîndrumată de instanţă să ceară introducerea în cauză a comitentului, pentru arăspunde ca parte civilmente responsabilă de daunele cauzate de prepusulsău .

§ 5. Principiul garantării libertăţii persoanei

129. Libertatea persoanei reprezintă o valoare socială de a căreiimportanţă dreptul roruâraese-este adînc pătruns, normele legale asigurînd oconsecventă realitate a acestora, iar organele judiciare avînd obligaţiarespectării întocmai a tuturor dispoziţiilor referitoare la realizarea ei.

Libertatea persoanei face parte din drepturile fundamentale aleomului. Acestea, după cum s-a arătat în doctrina contemporană, sînt drepturisubiective şi indispensabile pentru libera dezvoltarea a personalităţiiumane, care sînt înscrise şi garantate de norme avînd o deosebită valoarejuridică (declaraţii de drepturi, constituţii, alte legi fundamentale) .

Preocuparea pentru asigurarea libertăţii persoanei trece peste limiteleteritoriale ale unui stat, motiv pentru care acest drept fundamental esteocrotit în mod special de foarte numeroase documente internaţionale .

Importanţa acestor documente este atît de mare încît legislaţiile interneale statelor care respectă drepturile şi libertăţile omului se aliniază deregulă la normele unanim admise pe plan internaţional.77 Neprocedînd astfel instanţa nu a manifestat rol activ, aşa cum s-a hotărît constant în practica

judiciară.

78 Trib.Suprem, sect.pen., dec. nr. 905/1982, CD. 1982, p. 299-300.

79 Trib.Suprem, sect.pen. dec. nr. 1277/1985 (nepublicată).Vezi, Î.MURARU, Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Naturismului,Bucureşti, 1991, p. 56-57.Vezi, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, (1948); Convenţia Europeanăasupra Drepturilor Omului (1959); Actul final al Conferinţei pentru Securitate şiCooperare din Europa (Helsinki, 1975); Documentul final al Reuniunii de la Viena alreprezentanţilor statelor participante la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare înEuropa (1989), ş.a.

101în acord cu această idee,-artJă(Win vtonstituţieTnscrie regula că

dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fiinterpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală aDrepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Remania esteparte. Alineatul următor al aceluiaşi articol precizează ca o adevăratăgaranţie a respectării tezei enunţate, că dacă există neconcordanţă întrelegile interne şi pactele ori tratatele privitoare la drepturile fundamentaleale omului, la care România este parte, au prioritate reglementărileinternaţionale.

130. Libertatea individuală este consacrată şi larg asigurată de

numeroaseledispoziţii pe care Constituţia le cuprinde «tartr-23-. în acest context se aratăcăreţinerea sau arestarea unei persoane sînt permise numai în cazurile şimodalităţile indicate de lege.

Reţinerea fiind privaţiunea de libertate cea mai scurtă nu poate depăşica durată 24 de ore, iar arestarea care are loc exclusiv în temeiul unuimandat emis de magistrat poate priva de libertate o persoană pînă la 30de zile, orice prelungire peste această limită fiind posibilă numai pe bazaaprobării unei instanţe de judecată.

81

Art. 23 alin. 5 din Constituţie se referă la dreptul celui privat delibertate de a cunoaşte exact motivele măsurilor luate faţă de persoana sa.De aceea, se prevede că celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată lacunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau arestării.Cum orice măsură de prevenţie este legată de săvîrşirea unei infracţiuni,învinuirea pentru care urmează să fie tras la răspundere penală i se aducela cunoştinţă celui în cauză, în cel mai scurt termen, numai în prezenţaunui avocat ales sau numit din oficiu.

Persoanele arestate preventiv care îndeplinesc condiţiile legale pot cerepunerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune (art. 23-alin. 7). Pentru a evita menţinerea stării de privaţiune a libertăţii pestelimitele legale, Constituţia obligă organele judiciare la eliberarea celuireţinut sau >arestat, dacă au dispărut motivele care justifică luarea măsurilor de prevenţie.|

i

131. în literatura juridică de specialitate anterioară actualeiConstituţii,(datorită şi modului mai puţin clar al redactării fostului art. 31 dinConstituţiaanului 1965) s-au dat inviolabilităţii persoanei sensuri diferite, uneori mailargidecît cele anume determinate de legea fundamentală.

102

Unii au considerat că inviolabilitatea persoanei trebuie înţeleasă însensul respectării integrităţii fizice, psihice sau morale a persoanei . Alţii auintegrat -n această sferă dreptul la viaţă şi la integritatea corporală .

Opus acestor luări de poziţii s-a precizat, chiar înainte de actuala Con-stituţie, că normele legii fundamentale apărau persoana în primul rîndîmpotriva violării libertăţii fizice. Corect s-a argumentat de anumiţi autorică depăşirea sferei libertăţii fizice a persoanei ar include în conţinutulinviolabilităţii persoanei conţinutul concret al altor libertăţi (a conştiinţei,a cuvîntului, a presei etc.) .

Faţă de actuala redactare a normelor constituţionale înscrise submarginalul "Libertatea individuală" aceste nelămuriri nu se mai ridică,pentru că pe de o parte, conţinutul art. 23 dă foarte multe detalii careevident se referă la starea de libertate fizică a persoanei, toate trimiterile lareţinere, arestare, durata acestora, organele care le dispun, eliberareaobligatorie a celor privaţi de libertate, liberare provizorie etc, pe de altăparte există alte norme care asigură dreptul la viaţă, la integritatea fizică şipsihică a persoanei şi care sînt prevăzute în art. 22.

132. Principiile generale înscrise în a*t»^3-dtn-Constituţie sînt preluateşi dezvoltate de Codul de procedură penală tn-arfc~§-,-mai ales din punctulde vedere al garantării libertăţii, ţinînd seama că majoritatea aspectelor legalecare permit organului de stat să intervină faţă de libertatea persoanei, seregăsesc în cadrul activităţii judiciare penale.în prezent art. 5 c.pr.pen. are redactarea dată codului prin modificareaadusă de către Legea nr. 32/1990, publicată în M.Of. nr.128 din 17noiembrie 1990. în conformitate cu această dispoziţie libertatea persoaneiurmează să fie asigurată pe întreg parcursul procesului penal (art. 5 alin. 1).Dacă o cauză penală se află în curs de urmărire penală, în faza judecăţii,(indiferent că este cazul unei judecări în primă instanţă ori a unei căi deatac) ori chiar în curs de punere în executare a hotărîrii, măsurile deprevenţie privative de libertate luate cu titlu procesual nu pot fi dispusesau menţinute decît în condiţiile codului de procedură penală şi în limitelegenerale restrictive ale Constituţiei. Faţă de redactarea iniţială a art. 5c.pr.pen. actuala reglementare a extins substanţial garanţiile legale alelibertăţii persoanei făcînd în continuare numeroase precizări. Astfel, semenţionează expres că nici o persoană nu poate

°2 Vezi, E.FERARU, Inviolabilitatea persoanei, atribut esenţial al dreptului de libertate,

R.R.D. nr. 2/1967, p. 6. °3 Vezi, N.PR1ŞCÂ, Dreptul constituţional, Tip.Univ.Buc, 1969, p. 249. 84 IMURARU, Curs de drept constituţional, Tip.Univ.Bucureşti, 1976, p. 369.

fi reţinută sau arestată şi nici nu poate fi supusă vreunei forme derestrîngere a libertăţii decît în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.Toate aceste cazuri şi condiţii vor fi examinate detaliat cu ocaziastudiului consacrat măsurilor de prevenţie, ca unele dintre măsurile celemai importante şi severe care se iau în cadrul procesului penal.

Pentru a evita posibilitatea unor abuzuri şi pentru a da dreptulpersoanei care consideră că faţă de ea s-a luat o măsură ilegală deprivaţiune a libertăţii legea permite celui interesat să se adreseze instanţeicompetente în tot cursul procesului penal.

Dincolo de posibilitatea contestării legalităţii măsurii de prevenţie,orice persoană faţă de care s-a luat ilegal o asemenea măsură are dreptul încondiţiile prevăzute de lege , la repararea pagubei suferite (art. 5 alin.

40).Intrucît starea de libertate a persoanei este cea firească, codul a învederat regula

că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalităţi şi forme, care să permităpersoanei arestate să ceară şi să obţină, dacă condiţiile legale sînt întrunite, punereaîn libertate provizorie fie sub control judiciar, fie pe cauţiune (art. 5 alin. 5).

133. Garanţiile libertăţii persoanei. Numărul şi diversitatea garanţiilorcare asigură libertatea persoanei în procesul penal este foarte mare, putînd figrupate în cîteva aspecte semnificative.

a)Cazurile şi condiţiile generale ale luării măsurilor de prevenţie sînt strictenumerate şi explicate de lege, în aşa fel încît nimănui să nu i se poată restrînge

libertatea decît în împrejurările prevăzute şi prescrise limitativ. Unasemenea cadru bine, determinat completînd dispoziţiile art. 23 dinConstituţie se află în art. 136,143> 145,146 şi 148 c.pr.pen.

b) Măsurile de prevenţie intră în atribuţiile celor mai calificate'organe judiciare. Măsurile de prevenţie, cu excepţia reţinerii care poate filuată şi de organele de cercetare penală, se dispun exclusiv de magistrat(judecător sau procuror).

c)Durata măsurilor de prevenţie este diversificată în funcţie de caracterullor restrictiv existînd o limitare destul de scurtă în timp a acestora. Reţinerea nupoate depăşi 24 de ore, arestarea învinuitului 5 zile, iar obligarea de a nu părăsilocalitatea 30 de zile. Numai în cazul arestării inculpatului subzistăposibilitatea depăşirii duratei iniţiale, fiecare prelungire fiind tot de cel mult30 de zile.

d) Existenţa unui mecanism de realizare a privaţiunii de libertatelimitat de anumite forme procesuale, determină o eficienţă sporită înaplicarea prin-

85 Vezi, art. 504-507 cpr.pen.

cjpiului legalităţii impunînd cea mai mare atenţie în modul în careorganele judiciare urmează să procedeze la luarea măsurilor deprevenţie.

e) Pentru a nu parcurge procesul penal în stare de arest, inculpatulprivat de libertate care îndeplineşte anumite condiţii legale poate fi pus înlibertate provizorie.

f)Posibilitatea menţinerii măsurilor de prevenţie este înlăturată, cînd numai sînt întrunite temeiurile care le justifică precum şi atunci cînd acestetemeiuri s-au schimbat. Alături de înlocuirea şi revocarea măsurilor deprevenţie norma procesual penală a prevăzut şi numeroase cazuri în careacestea încetează de drept.

§ 6. Principiul respectării demnităţii umane

134. ©H^amrri^99principiul respectării demnităţii umane este înscris expres printre principiile fundamentale ale codului de procedură penală , priiu^ intercalarea unej norme supjjmeşfare după art. 5 din redactarea anterioară.

Actual^ajt^^îwevede ci orice persoană care se află în curs deurmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţiiumane. Supunerea acesteia la tortură sau la tratamente cu cruzime,inumane sau degradante este pedepsită prin lege.

Consacrarea expresă a acestui principiu ca regulă de bază aprocesului penal reprezintă o consecinţă atît a normelor constituţionale,cît şi a celor înscrise în Convenţiile internaţionale la care Romama esteparte.

înscrierea în codul de procedură penală a unei reguli fundamentale caresă oblige organul judiciar, ca în cadrul activităţii judiciare, să aibă oatitudine de respect faţă de demnitatea oricărei persoane implicate încauză este în primul rînd un reflex al dreptului persoanei la integritatefizică şi psihică, aşa cum se înscrie acest drept în art. 2^ alin. 1 dinConstituţie. Tot Constituţia mai precizează că nimeni nu poate fi supustorturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman sau degradant(art. 2# alin. 2).

Obligaţiile asumate de România pe plan internaţional, mai ales pelinia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, amplificănecesitatea ca normele dreptului intern să se alinieze reglementărilorinternaţionale.

în speţă este vorba de Convenţia adoptată la New York în 1984împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumanesau degradante. Xara noastţă a aderat la acest document prin Legea nr.19/1990 .

86 Vezi, Legea nr. 32/1990, publicată în M.Of. nr. 128 din 17 noiembrie 1990.

87 Legea nr. 19/1990 s-a publicat în M.Of.,nr.ll2 din 10 octombrie 1990.

105Consecinţa pe planul represiunii penale a aderării României la

amintita Convenţie a fost modificarea atît a Codului penal cît şi a Coduluide procedură penală. Modificările legislative au intervenit în baza Legiinr. 20/1990 .

135. Sub aspectul legii penale importanţă are incriminarea pe care o

dă infracţiunii de "tortură" art. 267 C.pen. Noţiunea de tortură aşa cum afost preluată din conţinutul convenţiei amintite are numeroase implicaţiilegate de activitatea judiciară. Pentru acest motiv evocăm infracţiunea aşacum o sancţionează Codul penal.

Tortura este fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, odurere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a

obţine de la această persoană sau de la o terţă persoană informaţii saumărturisiri, de a intimida sau de a face presiuni asupra ei, ori de a intimidasau de a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare altmotiv bazat pe o formă de discriminare indiferent care ar fi, atunci cînd oasemenea durere sau astfel de suferinţe sînt aplicate de către un agent alautorităţii publice sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficialsau la instigarea ori cu consimţămîntul expres sau tacit a unor asemeneapersoane.

în legătură cu infracţiunea de tortură legea penală mai faceurmătoarele precizări:

- nici o împrejurare excepţională (stare de război sau de ameninţarecu războiul, de instabilitate politică, ordinul superiorului sau a autorităţiipublice) nu poate fi invocată pentru a justifica tortura;

- nu constituie infracţiune de tortură cînd durerea sau suferinţeleprovocate de faptele arătate mai sus rezultă exclusiv dinsancţiuni legale sau sînt inerente acestora.

136. Pe plan procesual este de reţinut că infracţiunea detortură prevăzută în art. 267 C.pen. a fost dată în competenţa de judecatăa tribunalului judeţean , ţinînd seama de gravitatea faptelor respective.

Principala consecinţă procesuală care produce importante implicaţiiîn legătură cu acest principiu rămîne teza înscrisă în art. 5 c.pr.pen.

într-o urmărire penală sau judecată relativ foarte rar se ajunge laasemenea atitudini sau fapte din partea organelor judiciare care să se înscrieîn elementele constitutive ale infracţiunii de tortură. în schimb, ceea cedevine hotărîtor pentru conduita organelor judiciare, mai ales în legătură curelaţia acestora faţă

88 Legea nr. 20/1990 este publicată tot în M.Of. nr.l 12 din 10 octombrie 1990.89 Legea nr. 20 /1990 a modificat şi art. 27 pct. 1 lit. a, c.pr.pen. referitoare la

competenţa tribunalului judeţean.

de învinuit sau inculpat, este că acesta trebuie tratat cu întreg respectuldemnităţii sale umane.

Chiar fără a se înscrie expres în cod principiul respectării demnităţiiumane existau pînă la inserarea art. 5 numeroase norme procesual penalcare, direct sau indirect, contribuiau la aceasta. Pot fi date ca exemple însensul celor menţionate dispoziţiile art. 68 alin. 1 c.pr.pen. care interzicîntrebuinţarea de violenţe, ameninţări sau alte mijloace de constrîngere,respectiv promisiuni sau îndemnuri în scopul obţinerii de probe. La fel,norme cum sînt cele referitoare la suspendarea urmăririi penale (art. 239 -241) şi suspendarea judecăţii (art. 303) ori cele referitoare la amînarea sauîntreruperea executării închisorii (art. 453 şi 455) nu au în vedere exclusivaspecte legate de buna desfăşurare a procedurii sau garantarea dreptuluide apărare în mod indirect contribuind şi la respectarea demnităţiiumane.

ncipiul garantării dreptului de apărare

137. Exercitarea acţiunii penale împotriva unei persoane atrageconsecinţe, avînd drept urmare tragerea la răspundere penală şi aplicareade pedepse. Interesul general şi al fiecărei persoane în parte este ca să fiesupuşi acestui tratament juridic numai cei vinovaţi şi numai în măsuragravităţii faptelor săvîrşite. Nici o persoană nevinovată nu trebuiecondamnată şi de asemenea nici un vinovat nu trebuie să sufere rigorilelegii penale în măsură mai mare decît se cuvine.

Pornind de la această idee plină de umanism, procesul penal cunoaşteca regulă de bază principiul garantării dreptului de apărare .

Ideea dreptului la apărare este adînc ancorată în mentalitatea juridică,rădăcinile sale regăsindu-se în cele mai vechi timpuri. Urme serioase aleacestui drept se regăsesc încă în dreptul roman, care înscria regula cănimeni nu poate fi judecat, în anumite condiţii nici măcar sclavul, fără afi apărat .

Respectul dreptului de apărare se impune de o manieră absolută pentrucă în felul acesta se răspunde nu numai unei exigenţe imperioase decorectivitate"O Dreptul de apărare se realizează nu numai în procesul penal ci în orice procedură

judiciară, chiar în materie contravenţională existînd dispoziţii legale care fac referireexpres la aspecte ale dreptului de apărare. Astfel, Legea nr. 61/1991 pentru sancţionareafaptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice,publicată în M.Of., nr. 196 din 27 septembrie 1991, prevede că persoana contravenientă,dacă este arestată, i se asigură asistenţa juridică necesară în condiţiile legii.

91 MICHEL FRANCHIMONT, ANN JACOBS, ADRIEN MASSET, Manuel deprocedura penale, Ed. Collection Scientifique de la Faculte de droit, Liege, 1989, p.803.

^..........,., ..,.__,.,_„,„_...., 107.........................................,........ .......i-.. . .-..-.....—....-....

morală şi juridică, dar şi necesităţii de a evita erorile şi de a realiza ojustiţie cît mai eficace .

138. Dreptul de apărare este consacrat în toate normele legalemoderne, întrucît de mult a fost repudiată în concepţiile contemporanearhaica dilemă sofistică prin care se nega necesitatea apărării pornindu-se de la aprecierea greşită că: sau acuzatul e nevinovat şi atunci nu arenevoia unui apărător, ori e vinovat şi atunci apărarea sa nu mai enecesară.

în concepţia juridică a secolelor XVIII şi XIX dreptul la apărare afost considerat ca un drept natural inerent personei umane . Fără a se

nega importanţa covîrşitoare a dreptului la apărare pentru persoanaumană, în teoriile moderne contemporane s-au abandonat referirile la aşa-numitul drept natural, considerîndu-se pe bună dreptate că dreptul laapărare constituie un principiu juridic general inerent ordinii de drept şifără de care ordinea democratică instaurată într-un stat de drept nu se poateconcepe .

Aceste consideraţii au făcut ca problematica dreptului de apărare să fieabordată în majoritatea legislaţiilor interne în primul rînd în normele con-stituţionale (codurile de procedură şi celelalte legi detaliind numai aspecteleconcrete ale acestui drşpt).

întrucît dreptul la apărare nu a fost considerat în doctrina modernă un

C^

simplu drept cu implicaţii şi rezonanţe exclusiv judiciare, ci unprincipiu inerent ordinii de drept care se aliniază concepţieicontemporane asupra drepturilor omului, el a fost înscris în multe normede drept internaţional. Din evocarea acestor documente nu poate lipsiDeclaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948) şi ConvenţiaEuropeană asupra Drepturilor Omului (1959).

Astfel, din art. 6 al Convenţiei Europene rezultă că beneficiază dedreptul la apărare orice persoană care este supusă statuării în mod publicîn legătură cu o cauză judiciară, relativă la contestarea unor drepturi sauobligaţii cu caracter civil, respectiv în legătură cu temeinicia uneiacuzări în materie penală. în virtutea unei asemenea ample prevederi sebucură de dreptul la apărare orice persoană, indiferent de apartenenţa sa iao cetăţenie, atunci cînd este dedusă jurisdicţiei oricărui stat .

92 WJ.GANSHOF van der MEERSCH, Le droit de ia defense, un principe general de droit, in Melanges J.Dabin, Bruxelles, 1963, p. 599.

93 FAUST1N HELIE, Trăite de l'instruction criminelle, Ed.Dalloz, Paris, 1863, § 614.94 J.G.RENAULD, Les droits de l'homme au regard de la theorie generale du droit,

Journal de Tribunaux, Bruxelles, 1965, p. 417.95 F.STRYCKMANS, La Commission europeenne des droits de l'homme et le

proces equitable, Journal des Tribunaux, 1966, p. 536.

139. Baza dreptului de apărare în legislaţia internă romfinăsegăseşte în dispoziţiile art. 24^din Constituţie, reluate şi în art. 7 dinLegea pentru (gganizare.a4udecăterească. Aceste norme consfinţesc înprimul rînd faptul că dreptul de apărare este garantat, pentru ca încontinuare să precizeze că în tot cursul procesului penal părţile au dreptulsă fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu ori reprezentate deun apărător.Fiind unul din principiile fundamentale ale procesului penal garantareadreptului de apărare a fost înscris şi în art.f#jc.pr.pen., care în actuala saredactare are un conţinut evident sporit faţă de modul anterior deexprimare. Coroborînd normele constituţionale cu cele ale codului aparelimpede voinţa legiuitorului de a da un spor de substanţă îndeosebi aceloraspecte care asigură, garanţiile dreptului de apărare.'Ş; Art] ţ> alin. Jusi.alin.i4* c.pr.pen. reiai| ideea constituţională că dreptulde apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în totcursul procesului penal, oricare avînd dreptul să fie asistată de apărătorîn cursul urmăririi penale şi al judecăţii, fără a se face deosebiri întrefazele sau momentele cqncrete în care s-ar găsi procesul penal.

Tot art. $ c.pr.pen. mai precizează expres că organele judiciare sîntobligate: să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale încondiţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare înapărare (alin. 2); să încunoştinţeze pe învinuit sau inculpat despre faptapentru care este învinuit, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigureposibilitatea pregătirii şi exercitării apărării (alin. 3)7 .

Asistenţa juridică fiind una din componentele cele mai importante aledreptului de apărare, la care însăşi Constituţia face referire, art*-&-alin.J>cpr.pen. prevede că învinuitul sau inculpatul trebuie încunoştinţat, încăînainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de unapărător, consemnarea că organul judiciar a realizat această obligaţiefăcîndu-se chiar în procesul verbal de ascultare. Dacă învinuitul sauinculpatul nu are apărător ales, dar se află în ipotezele în care asistenţa sajuridică este obligatorie, sarcina îndeplinirii cerinţelor legii revine totorganelor judiciare, care vor fi ţinute să ia toate măsurile pentru ca cel încauză să fie asistat de un apărător.

140..Activitatea de asistenţă juridică desfăşurată de apărător urmeazăa fi retribuită de părţile cărora această asistenţă se acordă. Sumele plătitede cei care beneficiază de asistenţa avocatului sînt avansate de părţi şiapoi suportate96 Art. 6 c.pr.pen. a fost modificat faţă de redactarea iniţială prin Legea nr. 32/1990,

publicată în M.Of. nr. 128 din 17 noiembrie 199/).

108 109

potrivit normelor care reglementează cheltuielile judiciare (vezi art. 189-193 c.pr.pen.).

Lipsa reală a mijloacelor materiale nu trebuie să constituie o piedicăîn realizarea dreptului de apărare, motiv pentru care în normele privindorganizarea şi funcjionarea avocaturii există dispoziţiile care se referăla acoperirea drepturilor băneşti cuvenite avocatului, atunci cînd acestaeste desemnat din oficiu şi partea nu-1 poate plăti.

Motive temeinice de protecţie socială determină, de lege ferenda,propunerea ca în art. 5 c.pr.pen. să se insereze teza că lipsa mijloacelor

băneşti de acoperire a retribuţiei avocatului să nu constituie o piedică înrealizarea neîngrădită a acestui drept atît de cel avut cît şi de persoanele cusituaţie materială precară. Legea trebuie să stipuleze evident în mod exactcine şi îr ce condiţii suportă plata sumelor cuvenite avocatului pentruactivitatea depusă.

Inechitatea care poate apare între cei bogaţi şi cei fără mijloacemateriale a fost de multă vreme şi constant semnalată de mai mulţi autoricare permanent au pledat în favoarea unor măsuri de protecţie socială şi înaceastă materie, sărăcia neurmînd să constituie un motiv de inegalitate a

persoanelor în faţa legii sau să ducă la ;imposibilitatea realizăriidrepturilor procesuale şi îndeosebi a dreptului de apărare .

141. Dreptul de apărare este un drept complex. Este eronată şisimplistă părerea care reduce dreptul de apărare numai la obţinerea deasistenţă juridică din partea unui apărător calificat. Dreptul de a folosiserviciile unui apărător, deşi reprezintă o componentă importantă, nuepuizează conţinutul dreptului de apărare.

Dreptul de apărare se manifestă sub următoarele aspecte principale:

97 Iată cîteva opinii în acest sens: Rene Garraud şi Pierre Garraud referindu-se laasistenţa avocatului arată că aceasta "profită mai cu seamă inculpaţilor avuţi care potplăti un avocat experimentat" (Trăite theorique et practique d'instruction criminelle,voi. III, Recueil Sirey, Paris, 1928, nr. 767). Apreciind situaţiile din ţara noastră de laînceputurile acestui veac I.TANOVICEANU scria: "Actualmente apare o inegalitateîntre apărarea bogatului care este foarte meşteşugită şi a săracului care uneori seînfăţişează ca o apărare de rechiziţiune", (op.cit, voi. IV, p. 595). Examinîndprocesul penal anglo-saxon MfTTERMAYER, cu peste un veac în urmă, constatareferitor la asistarea de către un apărător: "că numai acuzatul care are oarecare averepoate să se folosească plenar de această facultate. Nu este destul de îngrijită de legeapărarea săracului" (Trăite de la procedura criminelle en Angletere, Paris, 1868, p.207).

98 Literatura de specialitate occidentală cea mai recentă se aliniază aceloraşi concepţiipornind îndeosebi de la referirile exprese pe care multe documente internaţionale lefac privitor la asistenţa gratuită de către apărător a persoanelor lipsite de mijloacemateriale (vezi, M.FRANCHIMONT, ş.a., op.cit, p. 839; Hotărirea Curţii europeneîn afacerea ARTICO din 13 mai 1980, Journal des Tribunaux, 1980, p. 547 etc).

a) Partea are dreptul să-şi apere singură interesele legale; partea nueste obligată, de regulă să aibă un apărător, făcînd excepţie la aceastacauzele cu apărare obligatorie. Partea are la îndemînă o serie de drepturişi garanţii procesuale care îi permit să se apere prin mijloace proprii .

învinuitul sau inculpatul are dreptul să cunoască în faza de urmărireînvinuirea şi conţinutul materialelor de urmărire penală, să propună ad-ministrarea de probe şi să se plîngă împotriva actelor de urmărire penală,să recuze organele de urmărire penală etc; în faza de judecată inculpatulare dreptul de a fi ascultat, posibilitatea să dea explicaţii cu privire laînvinuirile ce i se aduc, să ceară administrarea unor probe, să ia cuvîntul ladezbateri şi să pună concluzii în cauză, poate folosi căile de atac împotrivahotărîrii pronunţate etc. Practica judiciară a decis constant că încălcareadrepturilor esenţiale ale inculpatului de a fi chemat la judecată, de a i se daCuvîntul în apărare, de a-şi dovedi nevinovăţia, reprezintă nesocotiri aledreptului de apărare.

b) Organul judiciar este obligat să aibă în vedere din oficiu toateaspectele care sînt în favoarea părţii, aceasta decurgînd din rolul săuactiv care se manifestă independent de activitatea sau poziţia părţilor.

în vederea aflării adevărului şi a tragerii la răspundere penală numai acelor vinovaţi, organul judiciar trebuie să administreze din oficiu probelecare vin în apărarea inculpatului, chiar dacă acesta nu le propune sauchiar împotriva voinţei lui. Organul nu trebuie să aştepte iniţiativeleinculpatului pentru a aduna un asemenea material, nu trebuie să-1 lase peinculpat să se apere "cum se pricepe" şi "dacă se pricepe" ci să-1îndrume

c) Partea are dreptul la asistenţă juridică; îndrumarea şi ajutareapărţii de către o persoană cu calificare juridică şi profesionalăcorespunzătoare sporesc la maximum posibilităţile de realizare adrepturilorşi intereselor legale ale părţilor în procesul penal. Faptul că înanumite situaţii apărarea este obligatorie reprezintă o garanţie care evităca soluţionarea cauzei să se înfăptuiască fără contribuţia competentă şiactivă a apărătorului.

142. Din reglementarea generală dată principiului garantării

dreptului de apărare prin dispoziţiile fundamentale mai sus arătate

rezultă următoarele caracteristici:99 Acest aspect este cunoscut şi sub denumirea de apărare materială sau autoapărare,

spre a o deosebi de apărarea formală realizată de avocat şi intitulată de unii apăraretehnică sau profesională (vezi, GIOVANI LEONE, Diritto procesuale penale, Ed.VII, Neapole, 1968, p. 204).

100 S.KAHANE,op.cit,p.204.

110 111a) Dreptul de apărare este garantat în tot cursul procesului;

sublinierealegală este importantă pentru a atrage atenţia că acest principiu nu este deparţialăaplicabilitate, întrucît nici o fază a procesului penal nu se poate înfăptui fărăorealizare consecventă şi corespunzătoare a dreptului de apărare.

Există desigur unele particularităţi în ce priveşte realizarea concretă aacestui drept în diversele faze ale procesului penal. De pildă, asistenţa

juridică nu poate avea în mod obiectiv aceeaşi concretizare în faza deurmărire ca la judecată, particularităţile fazei de urmărire penală fiindsubliniate pe larg în literatura de specialitate . S-a precizat de asemeneacă în acest domeniu subzistă încă numeroase posibilităţi de perfecţionarea legislaţiei

b) Dreptul de apărare este garantat tuturor părţilor, indiferent depoziţia lor procesuală părţile sînt ocrotite în egală măsură în ceea cepriveşte posibilitatea apărării drepturilor şi intereselor legale. întrucîtfigura centrală a procesului penal este învinuitul sau inculpatul dreptul de

apărare prezintă ceie mai ample aspecte tocmai în legătură cu aceastăparte.

c) Dreptul de apărare se realizează prin multiple modalităţi; prin-cipalele modalităţi de asigurare ale dreptului de apărare se înfăptuiescprin modul cum sînt organizate şi funcţionează instanţele judecătoreşti,prin dispoziţiile procedurale prevăzute de lege şi prin asistenţa juridică.

143. Modul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti asigu* o consecventă realizare a dreptului de apărare prin ierarhizarea acestora în a: fel încît să garanteze realizarea gradelor de jurisdicţie şi posibilitatea folosii neîngrădite a căilor de atac, precum şi prin reglementarea competenţei în aşa fel încît să asigure accesul larg al justiţiabililor la instanţe.

Ierarhizarea instanţelor pe maîmulte trepte asigură posibilitateaexercitării căilor de atac în toate cauzele penale. Nici o hotărîrepronunţată în primă instanţă nu este exceptată de la posibilitatea atacăriicu recurs, calea de atac ducînd la judecarea cauzei la o instanţăsuperioară.

Dreptul de apărare se realizează cu atît mai uşor cu cît modul deorganizare şi funcţionare al instanţelor permite acces mai larg justiţiabililor.Modul în care este reglementată competenţa instanţelor penale are învedere aceasta. Instanţele care reprezintă veriga de bază a organizării aucea mai largă com-101 Vezi, I. ADRIAN TEODORESCU, II. THEODOR PETRESCU, Asigurarea

asistenţei juridice obligatorii in cursul urmăririi penale, R.R.D. nr. 7/1971, p. 82-89;ION PORA Modul în care se exercită dreptul la asistenţă juridică obligatorie în totcursul urmăririi penale, R.R.D. nr. 9/1971, p. 91-99; V.RAMUREANU, Asistenţajuridică a învinuitului sau inculpatului în faza de urmărire penală, R.R.D. nr. 7/1972,p. 23-3S.

102 Vezi, N.VOLONCIU, I.CARTIANU, Propuneri în legătură cu perfecţionarealegislaţiei procesual penale privind dreptul de apărare, R.R.D. nr. 12/1977, p. 22-24.

112

oetenţă. Cu cît instanţele sînt mai înalte, competenţa lor de judecată înprimă instanţă se îngustează.

Dreptul de apărare este garantat organizatoric şi prin independenţa şi^parţialitatea instanţei judecătoreşti care soluţionează cauza. Sub acestaspect prima cerinţă pentru o apărare eficientă este ca partea să nu comparăîn faţa unei instanţe excepţionale , întrucît într-o societate democratică ocondiţie fundamentală a independenţei oricărei judecăţi este ca aceasta săse desfăşoare în faţa organelor stabilite de lege în mod obişnuit

144. Dispoziţiile procedurale care se referă la asigurarea dreptului deapărare sînt foarte numeroase, fiind de menţionat următoarele aspectemai semnificative:

- organul de urmărire penală adună probele atît în favoarea cît şi îndefavoarea învinuitului sau inculpatului (art. 202 alin. 1); organul deurmărire este obligat să explice învinuitului sau inculpatului precum şicelorlalte părţi drepturile lor procesuale (art. 202 alin. 3); în urmăririle cuacţiune penală pusă în mişcare trebuie să se procedeze la prezentareamaterialului de urmărire penală (art. 250); în celelalte cauze, la terminareacercetării organul de urmărire este obligat să cheme pe învinuit, să-i aducăla cunoştinţă învinuirea, să-1 asculte din nou, întrebîndu-1 dacă are noimijloace de apărare (art. 255) etc;

- în faza judecăţii toate părţile trebuie înştiinţate asupra datei şilocului judecăţii, instanţa avînd obligaţia citării părţilor (art. 191 şi 319);necitarea în conformitate cu legea obligă instanţa să dispună amînareajudecăţii ; în vederea apărării drepturilor părţile se pot prezenta la judecatăchiar dacă nu au fost citate sau nu au primit citaţia (art. 297); judecata nupoate avea loc decît în prezenţa inculpatului, cînd acesta se află arestat(art. 314); instanţa este obligată cu ocazia judecăţii să-1 asculte peinculpat (art. 323) ; instanţa este obligată să dea cuvîntul tuturor părţilor,neacordarea cuvîntului constituind o violare a dreptului de apărare; cuocazia dezbaterilor preşedintele poate da cuvîntul părţilor în replică (art.340); în urma dezbaterilor inculpatului urmează a i se acorda ultimulcuvînt ca o manifestare a posibilităţilor sale de apărare ; părţile au dreptul,pentru o mai largă explicare a punctului lor de vedere, să depună concluziiscrise (art. 342); în administrarea probelor instanţa

103 Vezi, A.KOHL, Implications de l'art 6 de la Convention europeenne des droits del'homme en procedure penale, Journal des Tribunaux, 1988, p. 433.

104 M.FRANCHIMONT, ş.a., op.cit, p. 828.W5 Trib. jud.IIfov, dec.pen. nr. 152/1979, R.R.D; nr. 3/1980, p. 70.106 Trib.jud. Hunedoara, dec.pen. nr. 855/1983, R.R.D. nr. 10/1983, p. 77.!Q7 Trib. Suprem, secţ.pen., dec. nr. 2669/1976, R.R.D. nr. 10/1977, p. 63.

113108

trebuie să aibă un rol activ ; în caz de schimbare a încadrării juridiceinstanţa este obligată să pună în discuţia părţilor aceasta, inculpatul avînddreptul de a cere amînarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea (art.334)

145. Asistenţa juridică reprezintă una dintre cele mai importantemodalităţi prin care se realizează dreptul de apărare. Legea oferăposibilitatea asistenţei juridice tuturor părţilor.

învinuitul sau inculpatul are dreptul de a fi asistat de un apărător. încazurile prevăzute de artr47i «.pr.pen. apărarea este obligatorie. Măsura

este menită să garanteze dreptul de apărare a inculpatului evitînd risculrezolvării cauzei penale fără sfatul şi sprijinul unui apărător calificat.Cînd asistenţa juridică este obligatorie, inculpatul nu poate fi judecat înlipsa apărătorului . Dispoziţiile referitoare la asistarea inculpatului decătre un apărător sînt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 197c.pr.pen.). Dacă asistenţa juridică este obligatorie, în cazul cînd inculpatulnu şi-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărătordin oficiu. Aşa trebuie procedat chiar dacă inculpatul declară în instanţăcă nu are nevoie de apărător sau înţelege să-şi facă apărarea singur.întrucît alegerea apărătorului este un drept al părţii, delegaţiaapărătorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea apărătorului

ales. Dacă la judecarea cauzei apărătorul, chiar desemnat din oficiulipseşte şi nu poate fi înlocuit, cauza urmează a se amîna.

\ § 8. Principiul folosirii limbii materne

146. Condiţiile democratice ale societăţii noastre presupun realizareaprocesului penal în asemenea condiţii, încît egalitatea participanţilor la aceastăactivitate să se înfăptuiască fără nici o discriminare naţională. Admitereaprincipiului folosirii limbii materne în desfăşurarea activităţii judiciare şiînscrierea lui printre regulile de bază ale procesului penal marcheazăasigurarea intereselor legitime ale tuturor etniilor din România în conformitatecu drepturile fundamentale ale omului şi în concordanţă cu prevederileinternaţionale în materie.

Constituţia ţării consfinţeşte principiul folosirii limbii materne în art.127. De asemenea, art. 7-şi 8 c.pr.pen. reiau şi detaliază acestedispoziţii.

între dispoziţiile constituţionale şi cele înscrise în Codul deprocedură penală există unele nepotriviri care obligă la interpretareanormelor din ultimul108 Trib. Suprem, secţ.pen., dec. nr. 4249/1971, R.R.D. nr. 6/1972, p. 157-160.109 Trib. Suprem., sect pen., dec. nr. 2174/1974, R.R.D. nr. 6/1975, p. 70.110 Trib. Suprem, secţ,pen-, dec. nr. 1357/1971, R.R.D. nr. 1/1972, p. 153-154.

•..........^_...,.,._*._,........_____ .^.114

izvor de drept în sensul alinierii lor la conţinutul prevederilorconstituţionale. La o asemenea concluzie se ajunge atît pe baza faptuluică o lege, chiar organică, aşa cum este Codul de procedură penală, nupoate modifica norma legii fundamentale, pe de altă parte, faţă de normaînscrisă în cod şi păstrată în redactarea sa iniţială de la 1 ianuarie 1969 art.127 din Constituţie reprezintă o dispoziţie legală ulterioară (din 1991) şicare în nici un caz nu se va modela după legea veche, modificată implicitîntre timp.

în Constituţie se înscrie regula-generală ca în ţara noastră procedurajudiciară să se desfăşoare în limba română. în"felul acesta pentru mareamajoritate a populaţiei ţării care are ca limbă maternă pe cea românăprincipiul devine incident prin firea lucrurilor. De altfel, art. 127 alin. 1 şi art. 6alin. 1 din Legea nr. 92/1992 care prescriu folosirea limbii române pentrudesfăşurarea procedurii judiciare, nu fac decît să dezvolte la un caz particularteza înscrisă în art. 13 din Constituţie, care prevede că în România, limbaoficială este limba română.

Art. 127 alin. 2 din Constituţie face ca prin mijlocirea interpreţilorfolosirea limbii materne să devină o realitate şi pentru cei care nu vorbesclimba română şi care se pot exprima neîngrădit într-o procedură judiciarăîn acea limbă pe care o cunosc şi folosesc cel mai bine.

în conformitate cu denumirea marginală intitulată dreptul la interpretConstituţia prevede că cetăţenii aparţinînd minorităţilor naţionale, precumşi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de alua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şia pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept esteasigurat în mod gratuit. Aceeaşi dispoziţie se regăseşte şi în art»^-ali«t-2-d+n- Legea pentru organizare judecătorească.

147. Necunoaşterea limbii în care se desfăşoară activitatea procesualănupoate constitui un impediment în realizarea drepturilor participanţilor lacauzapenală. De aceea, principiul folosirii limbii materne are şi un aspect maiindividual, dar nu mai puţin important. ; , ,

în conformitate cu principiul constituţional înscris în art.'Jl^codulprecizează că părţilor care nu vorbesc limba în care se desfăşoară procesulpenal li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosşrului,dreptul de a vorbi în instanţă ş^i de a pune concluzii prin interpret (art. $}.] ] ■

Potrivit art. 128 c.pr.pen. cînd una din părţi sau o persoană careurmează a fi ascultată nu cunoaşte limba română iar organul de urmărirepenală nu are Posibilitatea de a se înţelege cu aceasta, îi asigură folosireaunui interpret. în cursul judecăţii părţile pot fi asistate şi de un interpret alesde ele. Aceste norme

115\

sînt complmite m practică şi prin măsuri organizatorice în domeniulcadreloi folosite în organele judiciare, în aşa fel încît în zonele în careexistă persoane care folosesc şi altă limbă decît cea română, cunoscătoriai acestei limbi să st afle şi în Jindul organelor de urmărire penală şi de

judecatăDispoziţiile de mai sus sînt aplicabile şi în cazurile cînd unele

dintn înscrjsurjle aflate la dosarul cauzei sau prezentate în instanţă sînt

redactate într-o alta limbă decît cea română

148. Pornind de la documentele internaţionale referitoare la

drepturile fundamentale ale omului, în literatura şi practica judiciarăstrăină s-au clarificat numeroase aspecte legate de dreptul persoanei,care datorită apartenenţei sa'e naţionale nu cunoaşte limba de desfăşurare aprocedurii judiciare, de a realiza plenar interesele legate de soluţionareacauzei penale.

Unii putori au legat nemijlocit principiul folosirii limbii materne dedreptul de apărare în temeiul art. 14 § 3 din Pactul internaţional referitor ladrepturile civile şi politice în care se stabileşte dreptul inculpatului de a fiinformat asupra învinuiri' care l se aduce. Informarea trebuie făcută în celmai scurt timp şi într-un limbaj pe deplina înţelegere a celui în cauză.

Limbajul pe înţelesul inculpatului înseamnă evident folosirea limbiipe care acesta o cunoaşte cel mai bine . S-a precizat însă că chiar dacălimba oficială a procedurii judiciare coincide cu cea a inculpatului,modul de exprimare a organului judiciar trebuie să fie de aşa natură încîtinculpatul să înţe]eagă exact şi în detaliu învinuirea . Aceasta obligăorganul judiciar, ori de cîte o" este cazul, la explicarea terminologiei despecialitate folosite .

Dreptul de a avea un interpret pentru inculpatul care nu înţelege saunu foloseşt£ limba desfăşurării procedurii judiciare presupune folosirea luireală111 Un exemplu în această privinţă îl ilustrează următoarea motivare a instanţei noastre

supreme:•«rjin actele dosarului rezultă că procurorii care au efectuat urmărirea penală ca şimembriic0(npletului de judecată şi procurorul de şedinţă, au cunoscut limba maghiară şi au pututsăse înţeleagă cu inculpatul, partea civilă, apărătorii acestora şi cu martorii a cărorlimbămatemă este maghiara. Aşa fiind, se pretinde fără temei că era necesară folosirea unuijnţerpret, organele judiciare avînd posibilitatea de a se înţelege în limba română şilimbamaghiară cu părţile şi celelalte persoane din proces (Trib. Suprem, secţ.pen., dec. nr.1713/1980, R.R.D. nr. 6/1981, p. 84).

112 Tril'- Suprem, secţ.pen., dec. nr. 924/1970, R.R.D. nr. 7/1970, p. 84.jţ3 pfjRACQUENE, De directewerking van net intemationaal verdraginzake

j,'0rgerrechten en politieke rechten, Rechtskundig Weekblad, 1985, col. 1563.114 De'-nr- 8361/1978 a Corn. europ. a drepturilor omului, publicată în Jurisprudence de

Liege, Mons. et Bruxelles, 1987, p. 1439.115 Prăjea judiciară belgiană a stabilit că nu s-a încălcat principiul dacă citaţia i-a

parvenit inculpatului în limba oficială a procedurii judiciare pe care acesta nu o cunoaşte(Cass. bel-, decizia din 12 octombrie 1976, Pasicresie belge, Bruxelles, 1977, p. 182).

«j integrală faţă de actele şi activităţile procedurale orale sau scrise alecauzei .

Cu privire k aradul de cunoaştere de către inculpat a limbii în care sedesfăşoară proceck»'" lîi vederea aplicării normelor de folosire gratuită ainterpreţilor, instanţele au sâajuat în mod constant că dreptul de apreciere alacestui aspect revine în mod"suveran judecătorului care rezolvă fondulcauzei

Gratuitatea folosirii interpretului este absolută dacă inculpatul nucunoaşte limba procedurii judiciare, indiferent de cetăţenia lui sau deîmprejurarea că este locuitor al statului în care se desfăşoară procesul şideci ar avea posibilitatea să cunoască (mai mult sau mai puţin) limbarespectivă

Secţiunea III

ALTE PRINCIPII ALE PROCESULUI PENAL

§ 1. Precizări introductive

149. în afara principiilor pe care codul le evocă ca reguli de bază aleprocesului penal, înscriindu-le expres în primele sale norme, doctrinaprocesuală, practica judiciară şi însăşi legislaţia (dar în dispoziţii diferitede cele avute în vedere anterior) mai consacră şi alte idei fundamentalecare pot fi considerate diriguitoare în privinţa organizării şi desfăşurăriiactivităţii judiciare.

Deşi aceste principii nu sînt etichetate ca atare de codul de procedurăpenală, caracterul lor fundamental este greu de contestat din moment ceunele sînt înscrise (direct sau indirect) chiar în Constituţie, ori sedesprind din ansamblul normelor procesuale şi îşi pun amprenta pe esenţaşi spiritul întregii reglementări.

Avîndu-se în vedere opţiunile exprimate în literatura de specialitateşi numeroasele propuneri de lege ferenda avansate în acest domeniu,secţiunea care urmează se referă la următoarele principii: egalitateapersoanelor în procesul penal, prezumţia de nevinovăţie, garantarea vieţiiintime, familiale şi private precum şi operativitatea.

H6 Curtea europ., 21 februarie 1984, afacerea OZTURK, seria A, voi. 73, citat înM.FRANCHIMONT ş.a., p. 842. j'7 Cass. bel., decizia din 3 decembrie 1985,

Pasicrisie belge, Bruxelles, 1986, p. 417. "8 Curtea europeană, afacerea LUEDICKE, decizia din 28 noiembrie 1978, Seria A, voi. 29, p. 20,

§ 48; în aceiaşi sens şi Cass bel. decizia djn 25 ianuarie 1984, Pasicresie belge, 1984, p. 577.

117§ 2. Principiul egalităţii persoanelor în procesul penal

150. Statul de drept nu poate fi conceput decît în măsura în caredemocratismul real se manifestă prin egalitatea deplină a cetăţenilor petoate planurile. In Constituţia României această egalitate se consacră chiarîn mai multe norme, făcîndu-se referire la diferitele aspecte în care ea seimplică.

Pentru a se fundamenta principial unitatea poporului român art. 4 din

Constituţie înscrie totodată egalitatea între cetăţeni fără deosebire de rasă,de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie,de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială. Nici unul dincriteriile adoptate nu poate constitui un element de diferenţiere în drepturişi obligaţii şi cu atît mai puţin poate determina preferinţe saudiscriminări.

Explicitarea mai directă a acestei idei fundamentale rezultă din art. 16din Constituţie în care după ce se înscrie principiul supremaţiei legii("nimeni nu este mai presus de lege") se subliniază egalitatea tuturor

cetăţenilor în faţa normelor juridice şi a autorităţilor publice, fărăprivilegii şi fără discriminări.

Egalitatea deplină şi reală a cetăţenilor se manifestă în toatedomeniile vieţii sociale şi cu atît mai mult pe plan juridic. Egalitatea în faţaautorităţilor presupune desigur şi egalitatea celor care compară, indiferentîn ce calitate, înaintea organelor judiciare. Egalitatea procesuală a tuturorparticipanţilor în cauzele penale este o concretizare la o împrejurareparticulară a principiului constituţional care este evident mai cuprinzător.

Tezele generale constituţionale sînt explicit preluate pentru activitateajudiciară de către art. 4 din Legea nr. 92/1992 în care se prevede că justiţiase înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără a se face vreodiscriminare în sensul interdicţiilor prevăzute de legea fundamentală.

Pentru asigurarea deplină a egalităţii procesuale a persoanelor implicateîn activitatea judiciară trebuie avută în vedereşi teza înscrisă în art. 21 dinConstituţie, care fundamentează accesul liber la justiţie. Potrivit art. 21 oricepersoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şiintereselor sale legitime, fără ca vreo lege să poată îngrădi exercitarea acestuidrept.

In Codul de procedură penală trebuie să existe reglementări care sărealizeze egalitatea participanţilor în cauza penală şi sub aspectulînvederat, în aşa fel încît toate persoanele să se poată în mod egal adresaorganelor judiciare şi să nu existe nici un fel de oprelişti sau discriminăriprin care să fie îngrădit accesul liber şi egal la justiţie.

151. în procesul penal apar frecvent cazuri cînd datorită unor diverseîmprejurări tratamentul juridic este diferenţiat, fără a se aplica unele şiaceleaşireguli tuturor şi în toate situaţiile. Aceste împrejurări ar putea duce laconcluziagreşită că principiul egalităţii persoanelor în faţa legii nu s-ar aplicaintegral,0ră rezerve sau în toate procesele penale.

Pentru a nu se ajunge la concluzii nepotrivite toate situaţiile particularede genul celor amintite se vor explica ulterior, odată cu studiul şi analizainstituţiilor procesuale care comportă asemenea implicaţii.

Sub aspect general, pot fi evidenţiate „însă cîteva probleme care dauconţinut deplin principiului egalităţii persoanelor în procesul penal şi careexplică lipsa de contradicţie între această regulă fundamentală şieventualele reglementări diferenţiate.

Astfel, în sensul celor menţionate urmează a se reţine următoarele:a)Desfăşurarea procesului penal se realizează de aceleaşi organe în

raport cu toate persoanele. Existenţa unei competenţe personale înlegătură cu anumiţi infractori (exemplu militari, judecători etc.) nu infirmăacest principiu, întrucît atragerea unei competenţe în funcţie de calitateainfractorului nu se face în mod discriminatoriu în raport cu criteriilemenţionate.

b) Procesul penal se desfăşoară pentru toate persoanele după aceleaşireguli procesuale. Introducerea în lege a unor proceduri speciale nu neagăprincipiul. De exemplu, procedura specială aplicabilă infractorilor minorinu constituie o discriminare, ci din contră asigură protecţie sporită acesteicategorii de infractori, oglindind valenţele umaniste ale dreptului nostruprocesual penal.

c)Părţile au aceleaşi drepturi în faţa organelor judiciare; nu existădrepturi procesuale mai numeroase - privilegii procesuale - pentru anumitepersoane şi drepturi mai restrînse - restricţii procesuale - pentru altepersoane

§ 3. Principiul prezumţiei de nevinovăţie

152. Deşi o regulă de bază a procesului penal modern prezumţia denevinovăţie depăşeşte limitele stricte ale incidenţei sale judiciareconstituindPrin implicaţii unul din drepturile fundamentale ale omului. Aceastajustifică'nscrierea prezumţiei de nevinovăţie în numeroase documente de dreptinternaţional în care se consacră asemenea drepturi fundamentale aparţinînd°ricărei persoane.

19 GR.THEODORU, Curs de drept procesual penal, - Partea generală, Univ. Al.LCuza, Iaşi 1959, p. 124.

118îndeosebi după al doilea război mondial şi în lumina noilor concept

juridico-filozofice şi umanitare de unanimă consacrare în lumea civilizatbazată pe o reală ordine de drept, prezumţia de nevinovăţie a depăşitlimitele înguste ale unei reguli judiciare implicate în materia sarciniiprobaţiunij ridieîndu-se la nivelul unui drept fără de care prerogativele

umane nu pot fi acceptate ca depline în concepţia juridică.Ideea că orice persoană implicată într-o cauză penală este considerată

inocentă pînă la dovedirea vinovăţiei sale nu este de dată recentă, avînd ovechime în gîndirea juridică de peste două veacuri.

Ca o reacţie împotriva prezumţiei de vinovăţie care a dominat multe

secole normele şi practica judiciară, ca şi doctrina juridică, încă spre sfîrşitulsecolului al XVIII-lea noua concepţie s-a conturat în anumite actelegislative cu un conţinut revoluţionar. Este de amintit în acest senslegislaţia Statelor Unite ale Americii, încă din timpul războiului deindependenţă, precum şi Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului (art.9), ca principal document programatic şi de principiu al Revoluţieifranceze de la 1789.

153. Actualmente, prezumţia de nevinovăţie este înscrisă pe planinternaţional în art. 11 a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului(document al O.N.U. din 1948), în art. 6 §2 al Convenţiei europene deapărare a drepturilor omului (1959), în art. 14.2 al Pactului internaţionalasupra drepturilor civile şi politice (1966) şi altele1 .

Importanţa prezumţiei de nevinovăţie consacrată ca un drept umanfundamental a determinat pe legiuitorul nostru constituant să înscrieprintre drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi o teză care să consacre acestprincipiu , ridicîndu-1 la nivel de regulă de bază a procesului penal cuimplicaţii care depăşesc limitele stricte ale unei proceduri judiciare.

Această idee se degajă din faptul că prezumţia de nevinovăţie a fostînscrisă în art. 23 din Constituţie sub un titlu marginal care evocă libertateaindividuală în genere. Art. 23 alin. 8 prevede că "pînă la rămînereadefinitivă a hotăririi judecătoreşti de condamnare persoana esteconsiderată nevinovată".

Teza constituţională, deşi exprimată cu alte cuvinte, se înscrie în con-cepţiile generale vehiculate în diverse documente legislative,jurisprudenţiale

120 Vezi, J.VELU, La protectton transnaţionale des droits de l'homme, Ed.Kluwer et Bruylant, 1986, voi. I, p. 323.

121 Prezumţia de nevinovăţie se regăseşte inclusă în numeroase Constituţii.Diferenţiat es» numai modul de exprimare al principiului, acesta fiind înscris uneorichiar în norme» constituţionale, alteori în preambul sau expunerile de motive. Depildă, preambul"' Constituţiei franceze din 1958 reafirmă în mod solemn că "fiecarepersoană este prezumata nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi declarată potrivitlegii".

«au doctrinale. Astfel, în art. 14 pct. 2 al Pactului internaţional asupradrepturilor civile şi politice ideea se formulează în sensul că "orice persoanăacuzată de săvîrşirea unei infracţiuni se prezumă nevinovată, atîta vreme cîtvinovăţia «a nu a fost legal stabilită". De asemenea, faptul că cineva seface vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni - aşa cum s-a arătat constant şi denenumărate ori în practică - nu poate rezulta decît dintr-o hotărîredefinitivă .

Prezumţia de nevinovăţie trebuie privită în strînsă legătură şi cuprincipiul legalităţii din domeniul dreptului penal . Obiectul său principaleste de a asigura protejarea individului împotriva oricărui arbitrariu pringarantarea libertăţii individuale, stimularea căutării adevărului înactivitatea judiciară şi evitarea riscurilor care înrădăcinează cu uşurinţăcredinţa că cel împotriva căruia se exercită o acţiune penală este vinovat

154. Prezumţia de nevinovăţie este înscrisă în actuala legislaţieprocesualăca o normă legată de sarcina administrării probelor. Potrivit art. 66c.pr.pen.învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăţia sa, iar încazulcînd există probe de vinovăţie, acesta are dreptul să probeze lipsa lor detemeinicie.

Prezumţia de nevinovăţie nu constituie o simplă regulă juridicăaplicabilă în materia probelor, ci ea are dimensiuni şi implicaţii mult mailargi care o situează pe drept cuvînt în rîndul principiilor procesului penal.

Importanţa deosebită a prezumţiei de nevinovăţie ca principiufundamental al procesului penal cu o amplitudine ce se referă şi laaspecte ce cuprind sarcinile politico-sociale ale procesului penal a fostscoasă în evidenţă în mod constant în literatura de specialitate din ultimiiani

155. Funcţionalitatea prezumţiei de nevinovăţie este mult mai largădecîtaspectele faptice legaje de probaţiune, manifestîndu-se cel puţin în cîtevadirecţii principale .

a) Prezumţia de nevinovăţie garantează protecţia persoanelor înprocesul penal împotriva arbitrariului în stabilirea şi tragerea larăspundere penală. Principiul nu trebuie considerat ca o atestare a poziţieimorale a unei persoane,

122 Curtea europeană, 25 martie 1983, afacerea MINELLI, seria A, voi. 62, §37; Cass. bel., decizia din 13 martie 1985, Journal des Tribunaux, 1985, p. 410.

122 R.MERLR A.V1TU, Trăite de droit criminel, voi. II, nr. 947.123 MJ.ESSAID, La presomption d'innocence, Rabat, 1971, p. 88.123 Vezi, IULIAN POENARU, Pentru o nouă concepţie in elaborarea

principiilor şi normelor dreptului procesual penal, R.R.D. nr. 12/1977, p. 19-22.124 DORU PAVEL, Consideraţii asupra prezumţiei de nevinovăţie, R.R.D. nr.

10/1978, p. 9-14.

120 121

întrucît ar fi lipsit de temei şi opus uneori chiar realităţii ca o normăjuridică să confere onestitate ireproşabilă cuiva. Ceea ce dreptul poateacorda este garanţia juridică prin care asigură că nimeni nu va fi tras larăspundere penală şi sancţionat discreţionar, iar atunci cînd este învinuitde săvîrşirea unei infracţiuni se va urma o procedură judiciară prin care

să se stabilească vinovăţia lui.b)Prezumţia de nevinovăţie stă la baza tuturor garanţiilor procesuale

legate de protecţia persoanei în procesul penal. în raporturile juridiceprocesual penale trebuie să se acorde protecţie juridică învinuitului sauinculpatului, în aşa fel încît acesta să nu fie pus în inferioritate nici faţă de

organele judiciare şi nici faţă de părţi. Cel implicat în cauză nubeneficiază de o asemenea platformă decît în măsura în care esteconsiderat de lege ca nevinovat pînă la stabilirea vinovăţiei.

c)Prezumţia de nevinovăţie este strîns legată de aflarea adevărului şidovedirea corectă a împrejurărilor de fapt ale cauzei, în aşa fel încîtvinovăţia să fie stabilită cu certitudine. Problema are deosebită importanţăteoretică şi numeroase implicaţii practice cel puţin în legătură cuadministrarea şi aprecierea probelor.

Prezumţia de nevinovăţie nu trebuie să se opună unei represiuni drepteşi riguroase. Un corolar al tezei ca nici o persoană nevinovată să nu fiepedepsită atrage orientarea că nimeni nu trebuie să scape rigorilor legiipenale dacă se face vinovat de încălcarea acesteia.

Codul, prezumînd o persoană nevinovată cîtă vreme vinovăţia sa nu afost dovedită, nu a înţeles să acorde o primă de încurajare celor careîncalcă legalitatea şi nici să ducă la concluzia că această presupunere arputea să fie menţinută împotriva unor situaţii pe deplin dovedite încondiţiile prevăzute de lege.

Cu tot principiul prezumţiei de nevinovăţie spiritul de dreptate şijustiţieimpune şi opinia publică reclamă ca odată vinovăţia stabilită, sancţiunilesăfie aplicate cu toată fermitatea şi severitatea, în raport de gravitateainfracţiunilor săvîrşite.

>§ 4. Principiul respectării vieţii intime, familiale şi

private în procesul penal

156. Printre drepturile omului se înscrie şi dreptul la respectarea vieţiisale intime de către organele statului şi de către orice altă persoană. Art.8 din Convenţia europeană a drepturilor omului protejează expres viaţaprivată a

tuturor persoanelor prohibind orice imixtiune în alte condiţii decît celelimitat prevăzute de lege.

Importanţa pentru fiecare persoană de a se respecta viaţa intimă,familială şi privată este atît de mare, încît însăşi Constituţia Rojţfââiei oconsacră într-o normă expresă. Art. Zqrprecizează că autorităţile publice auobligaţia să respecte aceste aspecte legate de tot ceea ce este mai apropiat deintimitatea fiecăruia.

Prin specificitatea sa procesul penal este o activitate care în anumitecondiţii impune efectuarea unor acte procesuale de natură a reprezenta înanumite condiţii imixtiuni, restrîngeri sau intervenţii ale organelorjudiciare în aspecte care pot fi dintre cele mai intime sau personale legatede viaţa familială sau privată a cuiva.

Această realitate, recunoscută în concepţia juridică de mai multăvreme, a şi determinat ca anumite aspecte legate de problematica amintităsă fie înscrise şi garantate în norme constituţionale şi dezvoltate dedispoziţiile Codului de procedură penală.

157. Viaţa intimă, familială şi privată a fiecăruia se derulează mai alesîn limita pereţilor între care locuieşte. De aceea, în concordanţă cumajoritatea constituţiilor din lume Legea fundamentală română a înscrisîn art. $Mn-violabilitatea spaţiului consacrat traiului celui mai intim.Norma precizează că domiciliul şi reşedinţa tuturor persoanelor sîntinviolabile, motiv pentru care nimeni nu poate pătrunde sau rămîne îndomiciliu sau reşedinţă fără învoireaacestora.

Cerinţa ca în cursul desfăşurării anumitor activităţi judiciare penale săse pătrundă într-o locuinţă în vederea urmăririi sau prinderii uneipersoane sau spre a descoperi şi strînge probe, indicii sau orice urmelegate de săvîrşirea de infracţiuni impune în mod obiectiv limitareainviolabilităţii domiciliului. Instituţii cum ar fi percheziţia domiciliară,percheziţia corporală, descinderea, ridicarea de obiecte, cercetarea la faţalocului şi altele pot fi de natură a încorseta anumite inviolabilităţi menitea asigura viaţa intimă, familială sau privată a persoanei.

Pentru evitarea neajunsurilor care s-ar putea manifesta în aceastădirecţie codul de procedură penală înscrie o reglementare adecvată denatură să asigure cît mai eficient realizarea tuturor inviolabilităţilor.

Actuala Constituţie admite că de la regula inviolabilităţii domiciliuluise poate deroga prin lege. Ipotezele mari în care se permite abaterea de laregula generală sînt circumscrise cu exactitate şi se reduc la următoarele:

a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărîri judecătoreşti;

123b)înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau

bunurile unei persoane;b)apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice;c)prevenirea răspîndirii unei epidemii.După cum se constată nu toate ipotezele au în vedere activitatea

judiciară, motiv pentru care Constituţia a mai înscris în ari. 2ttlin. 3 şi 4două sublinieri importante, referindu-se expres la activitatea depercheziţionare.

Astfel, percheziţiile fiind activităţi desfăşurate exclusiv într-unproces penal pot fi ordonate numai de către magistrat şi se pot efectua doar

în formele şi condiţiile prevăzute de legea de procedură penală.Se mai instituie regula generală că orice percheziţie în principiu

urmează a se desfăşura numai ziua, tocmai pentru a nu perturba în moddeosebit viaţa intimă sau familială a celor percheziţionaţi. Constituţiainterzice efectuarea percheziţiilor în timpul nopţii, singura excepţieconstituind-o flagrantul delict.

158. Un alt aspect referitor la implicaţiile procesuale legate de viaţaintimă

V

sau privată a unei persoane are în vedere inviolabilitatea secretuluicorespondenţei. Art.^^din Constituţie prevede că secretul scrisorilor, telegramelor,alaltor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloacelegalede comunicare este inviolabil.

Avînd în vedere caracterul mai intim al corespondenţei (în sensul săucel mai larg), derogările de la asigurarea acestei inviolabilităţi sînt multreduse atît pe plan legislativ, cît teoretico-jurisprudenţial. De pildă, întimp ce percheziţiile au .o reglementare amplă în toate codurile deprocedură penală, excepţiile cînd organul judiciar are dreptul să restrîngăsecretul corespondenţei pentru necesităţi judiciare sînt extrem de reduse.în legea română numai art. 98 c.pr.pen. cuprinde anumite referinţe laposibilitatea reţinerii sau predării unor trimiteri poştale sau alteicorespondenţe.

159. O problemă mult discutată şi cu privire la care pînă în prezent nus-aconturat un punct de vedere suficient de clar are în vedere interceptareaconvorbirilor telefonice.

De principiu, art. 8 §1 al Convenţiei europene a drepturilor omuluiprotejînd viaţa privată a persoanelor interzice toate ascultările telefonice• Paragraful următor al aceluiaşi articol din Convenţie permite însăanumite ingerinţe juridice în intimitatea vieţii private cu mijlocirea maimultor

127 Vezi, A.CHAVANNE, Les atteintes â l'intimite de la vie privee, Actes du VHI-eme Congres de l'Association Franţaise de Droit Penale, 1985, p. 19-71.

124

condiţionări între care amintim: imixtiunea să fie admisă de lege, să aibădrept scop una din finalităţile prevăzute expres în Convenţie, să fienecesară pentru orice societate democratică în vederea atingerii acestuiscop; prevederea legală din norma internă a statului respectiv trebuie săenunţe c>? precizie condiţiile şi modalităţile în care operează restricţiainviolabilităţii ■ ispective

în literatura de specialitate s-au făcut unele delimitări între ascultareapropriu-zisă constînd în interceptarea comunicărilor telefonice făcute sauprimite de o persoană prin branşarea unui ascultător pe linia interceptată şiaşa numita "folosire a unor aparate de identificare de tip «zoller»". Prinacestea din urmă se înregistrează numai numărul apelurilor telefonice,date sau primite, originea şi destinaţia lor (respectiv indicativul postuluichemat sau care a emis apelul) data şi ora exactă a convorbirii, dar fără ase cunoaşte conţinutul acestora.

Cu privire la primul aspect doctrina şi practica a respins în generalîncercările de recunoaştere a unor asemenea intervenţii aliniindu-seesenţelor şi sensurilor restrictive care asigură în documentele internaţionalerespectarea vieţii intime a persoanei. Cît priveşte al doilea aspect, punctelede vedere sînt destul de împărţite în literatura de specialitate iar pn>"•■-...«judiciară iniţial fluctuantă, începe să admită din ce în ce mai des folosireaunor modalităţi tehnice de genul celor amintite.

în sfîrşit, reglementările legale care admit interceptările telefonice încordiţiile unei proceduri judiciare declanşate şi sub controlulmagistratului sînt destul de diversificate. De exemplu, restricţiile sîntnumeroase şi foarte precis delimitate în legislaţia belgiană, dar mai puţinsevere şi cu posibilităţi sporite de implicare în procesul penal suedez sauolandez

160. în afara aspectelor majore la care face referire directă constituţiaîn domeniul inviolabilităţii domiciliului şi secretul corespondenţei, tezagenerală din art. 26 alin. 1 al Legii fundamentale se regăseşte înnumeroase alte norme şi instituţii de drept procesual.

Obligaţia autorităţilor publice de a respecta viaţa intimă, familială şiprivată este operantă în egală măsură pentru organele judiciare, iar codulde procedură cuprinde norme care au în Vedere asemenea implicaţii.Astfel, în audierea martorilor art. 80 c.pr.pen. prevede că soţul şi rudeleapropiate ale învinuitului sau inculpatului nu sînt obligate să depună camartori, ceea ce scoa te în evidenţă grija deosebită a legii faţă de relaţiile defamilie şi menajarea

128 G.COHEN-JONATHAN, Les "ecoutes telephoniques", Melanges en l'honneur de

G.Wiarda, 1988, p. 97. !29 M.FRANCHIMONT,op.cit,p.762.

celor care legaţi printr-o asemenea relaţie şi afecţiune ar putea fi puşi însituaţia de a le nesocoti, pentru a satisface cerinţa unei depoziţii conformecu realitatea. La fel art. 97 c.pr.pen. obligă organul judiciar care ridică unobiect sau înscris de la o persoană să asigure păstrarea secretului careeste legat de aceste înscrisuri sau obiecte pentru a nu da în vileagaspecte care, fără a prejudicia justa soluţionare a cauzei, ar fi de naturăsă lezeze intimitatea vieţii private a unor persoane.

In aceeaşi măsură organele judiciare trebuie să răspundă şi cerinţeidesprinse din Constituţie de a ocroti viaţa familială. Concretizărinumeroase în acest sens se găsesc în norme ale codului de procedură

penală dintre care amintim pe cele referitoare la măsurile de ocrotire încaz de reţinere sau arestare preventivă (art;-461) şi amînarea executăriipedepsei în vederea evitării unor consecinţe grave pentru familiacondamnatului (art. 453 lit. c).

§ 5. Principiul operativităţii procesuale

161. Organele judiciare sînt obligate să procedeze fără întîrziere lasoluţionarea cauzei penale cu respectarea tuturor drepturilor părţilor şi a

regulilor prevăzute de lege.Deşi neenumerată de lege printre principiile procesului penal

operativitatea este recunoscută în literatura juridică de specialitate caavînd acest statut de către numeroşi autori , care admit existenţa acesteireguli de bază ca o condiţie sine qua non a eficacităţii şi optimizăriiîntregii activităţi judiciare.

162. în lucrările de referinţă din trecut majoritatea aspectelor care secircumscriau operativităţii erau abordate şi tratate în cadrul unui aşanumitprincipiu al rapidităţii cunoscut şi uzitat în vocabularul de specialitate şica oregulă fundamentală a celerităţii sau promptitudinii procesuale.

în ultima vreme s-a folosit în această privinţă o terminologie maiadecvată, care reflectă complexitatea principiului respectiv şi dă uncontur mai exact componentelor sale, referirile făcîndu-se îndeobşte laprincipiul operativităţii procesuale.

Operativitatea este o noţiune în mare măsură consacrată şi înpractica organelor judiciare. Numeroşi parametri şi indicatori careconcretizează şi permit o evaluare cantitativă şi calitativă a activităţiiprestate de organele130 Vezi, V.DONGOROZ, op.cit, p. 62; S.KAHANE, op.cit, p. 63; N.VOLONCIU, op.cit,

p. 71; M.BASARAB, op.cit, p. 72; I.NEAGU, op.cit, p. 61 etc.

126

judiciare sînt într-un fel sau altul legate de operativitatea cu care acesteorgane îşi îndeplinesc atribuţiile şi obligaţiile legale.

163. Principiul operativităţii constituie o regulă de bază a procesuluipenalcu un conţinut deosebit de complex, manifestarea lui practică implicîndnumeroase aspecte.

în vederea abordării sistematice a acestui principiu trebuie admis căoperativitatea presupune cel puţin următoarele laturi importante:

- promptitudine în desfăşurarea activităţii judiciare;- calitate în efectuarea actelor procesuale şi procedurale;

- simplificare în îndeplinirea formelor procesuale;- eficacitate optimă în realizarea scopului procesului penal şi a

tuturor sarcinilor ce stau în faţa organului judiciar.

164. Procesul penal trebuie desfăşurat într-un timp util, în aşa felîncîtscopul acestuia să se realizeze în condiţii cît mai bune. Cauza penală nutrebuiesă se extindă exagerat în timp, tărăgănarea aducînd prejudicii serioaseatîtsoluţionării procesului, cît şi realizării importantelor sale sarcini sociale.

Desfăşurarea neîntîrziată a procesului penal constituie un elementdirect încorporat în scopul pe care trebuie să-1 realizeze această activitate. Potrivit art. 1 c.pr.pen. procesul penal are ca scop constatarea la timp afaptelor care constituie infracţiuni. Componenta operativităţii la care nereferim este recunoscută şi admisă în teoria şi practica procesual penalăde multă vreme, această latură a principiului fiind echivalată cu ceea ceîn doctrina mai veche se desemna prin rapiditate procesuală. Cea maiimportantă instituţie de drept procesual penal care promovează rapiditateaactivităţii juridice este termenul.

165. Rapiditatea procesuală nu constituie un scop în sine, care printr-ohipertrofiere a celerităţii duse pînă la limitele "grabei" greşit înţelese săserepercuteze negativ asupra calităţii actelor şi activităţilor efectuate.

Cerinţa potrivit căreia procesul penal trebuie să aibă o bună calitateeste deosebit de cuprinzătoare. Aceasta implică respectarea de cătreparticipanţii în cauza penală a dispoziţiilor legale, dar presupune şicorecta soluţionare a procesului; apreciindu-se calitatea procesului nu seva putea face abstracţie de modul în care sînt respectate drepturile şiinteresele legitime ale părţilor, se va

131 Vezi, N.VOLONCIU, Principe de I'operativite dans le proces penale, A.U.B., Bucureşti, 1987, p. 33.

127avea în vedere însă în egală măsură şi modul corect în care seînfăptuieşte politica penală a statului.

Modul în care sînt folosite anumite instituţii procesual penale potconstitui indicatori prin care să se poată măsura calitatea activităţii şi

implicit operativitatea procesuală. Astfel, frecvenţa cu care procurorul vainfirma actele de urmărire penală ale organului de cercetare poate constituiun etalon de apreciere a activităţii acestuia; restituirea dosarului de cătreinstanţă pentru completarea urmăririi penale conform art. 333 c.pr.pen.

poate scoate în evidenţă lipsa de calitate corespunzătoare a urmăririi;rămînerea definitivă a hotărîrij primei instanţe prin nerecurare atestăcalitatea deosebită a actului de justiţie realizat prin parcurgerea unuisingur grad de jurisdicţie; după cum desfiinţările frecvente ale hotărîrilorpronunţate de către o anumită instanţă indică o activitate nu dintre celemai corespunzătoare ale acelui organ de judecată.

166. Altă latură importantă a operativităţii este simplificareaactivităţiiprocesuale care se traduce într-o reducere a actelor procesuale lipsite deutilitate precum şi în realizarea rapidă şi optimă a procesului penal.

Simplificarea nu trebuie confundată cu simplismul, respectivcaracterul rudimentar al îndeplinirii formelor procesuale. Acteleprocesuale şi procedurale prevăzute de lege şi a căror folosire în practicajudiciară au o îndelungată şi constantă justificare se vor realiza întocmai.Simplificarea formelor procesuale nu se poate face trecîndu-se pesteprevederile legii sau împotriva dispoziţiilor acesteia.

Simplificarea procesuală are în vedere de cele mai multe ori aspectelefaptice ale cauzei penale legate îndeosebi de activitatea concretădesfăşurată de organul judiciar în domeniul probaţiunii. De exemplu, încazul discernerii diferenţei dintre o probă utilă şi una inutilă organuljudiciar va trebui să găsească aceasta la o cotă cît mai redusă. Practicînseamnă că nu vor fi ascultaţi de pildă toţi martorii posibili, dacă probarespectivă se poate administra fără alterarea adevărului prin ascultareaunui număr mai redus de persoane.

167. Operativitatea ca principiu al procesului penal presupune înegalămăsură şi o eficienţă a activităţii judiciare. Eficacitatea procesuală este ocerinţă de la care organele care participă în procesul penal nu pot abzice.

Eficienţa constituie un indicator în care calitatea nu este privită în sine,ci corelată cu efortul depus pentru obţinerea unui anumit nivel cantitativşi calitativ. Dacă termenul nu ar suna prea tehnic sau economic s-ar puteavorbi

128

je un adevărat randament, ridicat la care operativitatea obligă organuljudiciar. fntr-adevăr, operativitatea procesuală presupune maximum decalitate cu jjjjnimum de efort.

Reducerea efortului procesual nu înseamnă o scădere a ritmului deactivitate sau a cantităţii de muncă depuse de organul judiciar înrezolvarea sarcinilor sale, ci dimpotrivă un mod de a proceda de aşamanieră încît în aceleaşi condiţii de activitate să sporească şi calitateamuncii şi cantitatea sau natura aspectelor rezolvate

Implicaţiile practice ale activităţii organelor judiciare ilustrează fidelcerinţa ca organele respective să se situeze permanent la cote de maximăeficienţă, iar exemplificările concrete în această privinţă sînt numeroase şiuşor de sesizat.

Referindu-ne la un singur aspect, menţionăm că sarcinile sporite aleorganelor judiciare nu se rezolvă prin umflarea schemelor de încadrare şistructurilor organizatorice ale acestor organe; O asemenea orientare ar fiîn contradicţie cu tendinţa de raţionalizare şi corectă dimensionare aaparatului de stat în aşa fel încît eforturile bugetare să nu fiesuprasolicitate sau irosite nejustificat.

Secţiunea IV

REALIZAREA ACTULUI DE JUSTIŢIE CU PARTICIPAREA UNOR PERSOANE NESPECIALIZATE

§ 1. Elemente introductive cu caracter istoric

168. Din cele mai vechi timpuri în gîndirea juridică s-a conturatconcepţia că actul de justiţie este un act social de o asemenea importanţăîncît, pe lîngă juristul specialist (magistrat sau funcţionar într-un organspecializat în activitatea judiciară), urmează să fie implicaţi în maremăsură şi cetăţeni oarecare, în formele arhaice ale justiţiei, istoriaactivităţii judiciare consemnează că funcţia de judecată şi soluţionare aconflictelor juridice revenea în anumite forme chiar obştii.

Atît în cetăţile greceşti cît şi în Roma antică, formele în care poporul(direct sau prin reprezentanţii săi) participa la judecarea în piaţa publicăsînt numeroase şi bine cunoscute. Aceasta era o manifestare a procesuluide tip acuzatorial (procesul penal avînd aspectele vădite ale unui procesprivat) în care accentul cădea pe salvgardarea cu prioritate a intereselorcelor nemijlocit

132 Idem, p. 37.

129implicaţi în cauză. Intervenţia masivă a cetăţenilor în rezolvarea cauzeipenale constituia prin democratismul formelor o asigurare împotrivaabuzului sau arbitrariului organelor statale şi o garanţie a climatului în carefiecare se simţea ocrotit prin aceea că justiţia se distribuia de egalii săi.

169. După destrămarea Imperiului Roman, în perioada de formare anoilorformaţii statale instaurate după numeroasele mişcări ale popoarelormigratoareşi chiar în condiţiile societăţii feudale dezvoltate, rolul soluţionăriipricinilor

de către nespecialişti s-a diminuat. Funcţia de judecată devine ocomponentăa puterii politice realizată de către prinţi, monarhi sau alţi suverani, precumşide către fiecare feudal mai important sau mărunt în limitele posesiunilorsale.

Totuşi, într-o mare parte a Europei şi în conformitate cu tradiţiilejuridice locale s-au menţinut şi forme de participare la justiţie a unorpersoane fără

133

cunoştinţe juridice reprezentînd fie obştea , fie avînd un statut personal

egal cu cel judecat

170. Avînd în vedere că în dreptul modern juriul este forma departiciparea nespecialiştilor cea mai reprezentativă şi frecvent întîlnită în legislaţiilemultor state evocăm cîteva elemente istorice de formare şi evoluare aacesteiinstituţii.

în forma sa actuală, juriul - compus din cetăţeni nespecialişti, carejudecă alături de magistraţi cauzele penale - este o instituţie introdusă îndreptul modern de revoluţia franceză.

Deşi legiuitorul revoluţionar francez a încercat să încarce nouainstituţie cu aura juraţilor care au funcţionat în perioada de glorie a Romeiantice, aceasta (cum corect au arătat toţi cercetătorii şi istoricii dreptului)nu reprezintă o continuare a dreptului roman, ci mai degrabă o preluare şiadaptare a dreptului anglo-saxon.

Juriul, format din persoane oarecare, cu serioase implicaţii mai ales îndomeniul probaţiunii, se regăseşte în special în dreptul cutumiar germanicşi scandinav din ultimele secole ale mileniului întîi.

133 Existînd concepţia că infractorul răspunde faţă de obşte, colectivităţii îi revinedreptul de a se pronunţa. Problema asupra căreia urma a se decide era simplă constînd încomiterea faptei de către cel învinuit, ceea ce putea fi soluţionat uşor de orice om debun simţ, conştient de drepturile şi obligaţiile sale şi fără a fi nevoie să se recurgă la unspecialist (G.ŞTEFANI, G.LEVASSEUR, op.cit, p. 44).

134 într-o societate atît de stratificată cum era cea feudală, judecata de către pairi,adică de persoane avînd aceleaşi drepturi şi obligaţii cu inculpatul, era o regulă carereflecta ierarhia feudală (idem, p. 44).

Cei care au introdus juriul pe pămînt englez au fost normanzii înurma cuceririi Insulei Britanice din secolul XI. Juriul englez a cunoscut oînflorire deosebită în veacurile care au urmat şi a constituit modelul care astat la baza viitoarelor reglementări europene.

§ 2. Participarea elementuluipopular în procedura judiciară est-

europeană

171. Urmînd modelul legislaţiei sovietice, în toate legislaţiile est-europenea fost introdus principiul ca în compunerea instanţelor de judecată alăturidejuriştii specialişti, ca magistraţi de carieră, să fie prezenţi şi cetăţenioarecare,ca reprezentanţi ai maselor populare avînd denumirea de asesori saujudecătoripopulari.

Spre deosebire de cetăţenii care formează juriul, ca un corp separat şiun organism de judecată avînd o formă deosebită de procedură şisoluţionare, judecătorii populari sau asesorii intră în completul propriu-zis de judecată avînd acelaşi statut personal ca şi magistratul specializat.în soluţionarea cauzei, drepturile şi obligaţiile asesorilor populari nu sediferenţiază sub nici un aspect de cel al judecătorilor.

Scopul nedisimulat, uneori explicit exprimat în normele juridice, alparticipării acestor persoane fără pregătire juridică era evident acela de atranspune pe planul distribuirii justiţiei a scopurilor social-politice legatede interesele statului totalitar .

172. în ţara noastră judecătorii populari au apărut pentru prima dată îninstanţele excepţionale (Tribunalele poporului), care au judecat criminaliiderăzboi. Instituţionalizarea judecătorilor populari sub denumirea de asesoripopulari a avut loc prin consacrarea acestora în Constituţia din martie1948.Reforma justiţiei din acelaşi an, prin noile dispoziţii înscrise în Legea deorganizare judecătorească şi Codul de procedură penală a prevăzut participarea asesorilor populari la toate nivelurile instanţelor judecătoreşti şiîntoate formele de judecată (primă instanţă, recurs, alte căi de atac,rezolvareaunor cereri etc).

Introducerea asesorilor populari la nivelul tuturor instanţelor (inclusivTribunalul Suprem) în primii ani ai puterii totalitare denotă şi neîncredereaîn

135 în expunerea de motive a legii care preconiza reforma justiţiei din România (1948) searătaexpres că prin participarea elementului popular se asigură realizarea unei justiţiiînfăptuitede cetăţeni strîns legaţi de concepţiile revoluţionare, care urmează să edifice noileorînduirisocial- economice şi politice. '

130131

magistraţii de carieră, dintre care unii proveneau din fostul corp de judecători sau în tot cazul, din jurişti specialişti formaţi în lumina

doctrinelor juridice însuşite anterior şi necorespunzătoare pentruorînduirea nou instaurată.

Pe măsură ce noua putere politică şi-a instruit şi creat propriile cadrede jurişti specialişti care să lucreze la instanţele judecătoreşti, rolulasesorilor populari a scăzut şi s-a diminuat mult participarea acestora lajudecarea cauzelor penale. Astfel, după două decenii de la reforma justiţieiultima lege de organizare judecătorească intrată în vigoare la 1 ianuarie1969 (odată cu noul cod de procedură penală) admitea participareaasesorilor populari practic în relativ puţine situaţii concrete .

Opus Constituţiei din 1965 care prevedea judecata cu participareaasesorilor populari actuala Constituţie nu mai cuprinde o asemeneaconsacrare, art. 124 din Constituţia României înscriind regula căjudecătorii de la toate instanţele se numesc de Preşedintele ţării şi sîntinamovibili.

Conform acestei concepţii prin Legea nr. 45/1991 privind modificareaunor dispoziţii referitoare la activitatea de judecată publicată în M.Of. nr.142 din 11 iulie 1991 s-a statuat expres că la judecătorii şi la tribunalelejudeţene completele se formează exclusiv cu judecători. Legea nr. 45/1991,abrogă toate normele din Legea nr. 58/1968 pentru organizareajudecătorească în care se prevedeau situaţiile în care asesorii populariparticipau la judecarea în primă instanţă a unor cauze. în mod similar art.V din Legea nr. 45/1991 interzice participarea asesorilor populari lainstanţele maritime şi fluviale prin abrogarea normelor corespunzătoareînscrise în art. 6 din Decretul nr. 203 din 31 octombrie 1974.

§ 3. Organizarea şi funcţionarea Curţilor cu juraţi

173. Curţile cu juraţi sînt instanţe care, deşi nu se regăsesc în toatesistemele judiciare, au o tradiţie de aproape două secole în organizareajudecătorească modernă a foarte numeroase state.

Această instanţă a funcţionat şi în România pînă în anul 1938 fiinddesfiinţată odată cu instaurarea dictaturii carliste.

136 Asesorii nu intrau în componenţa completului de judecată decît la judecătorii,tribunalele judeţene şi instanţele militare, dar exclusiv la judecăţile în primă instanţă şiîntr-un număr redus de cazuri (de exemplu, la judecătorii în cauzele privind protecţiamuncii, iar la tribunalele judeţene în cazurile de omor, omor calificat, omor deosebitde grav, lovituri cauzatoare de moarte şi cînd legea prevedea pentru infracţiunea săvîrşităpedeapsa capitală). După cum se ştie, pedeapsa cu moartea este în prezent interzisă prinart. 22 alin. 3 dir> Constituţie, sancţiunea fiind abolită încă prin Decretul-Lege nr.6/1990, publicat în M.Of-nr. 2 din 5 ianuarie 1990.

în cele ce urmează, se va expune modelul tipic al Curţii cu juraţi, cuaSpectele sale organizatorice şi funcţionale cele mai generale, fără a sedescrie pjodul concret de alcătuire dintr-o anumită ţară.

Avînd în vedere criticile formulate la adresa instituţiei de-a lungul tim-pului, diversele legislaţii au adus o seamă de corective tipului clasic deorganizare al acestei instanţe, iar analizele care urmează se vor referi şi laanumite asemenea aspecte.

174. Curtea cu juraţi este o instanţă cu caracter nepermanent . Ealucrează în cadrul unor sesiuni limitate în timp, judecind cauzele cu care afost sesizată şi încetînd activitatea de îndată ce s-au epuizat pricinile aflatepe rol.

Sub aspect organizatoric Curţile cu juraţi sînt instanţe mai înalte îngrad decît restul instanţelor, în mod obişnuit pe scară ierarhică ele urmîndinstanţei supreme. în majoritatea ţărilor unde organizarea judecătoreascăare în componenţă Curţi de apel, Curţile cu juri sînt în, acelaşi gradierarhic cu acestea, uneori putînd funcţiona şi ca secţii ale Curţii de apel.Un asemenea sistem cunoştea şi organizarea românească. Curţile cu juraţinu funcţionau la nivelul judecătoriilor şi tribunalelor judeţene ci doar pelîngă Curţile de apel.

Curţile cu juraţi au în competenţă de regulă numai infracţiuni de maregravitate. De exemplu, în reglementările care cunosc o împărţire tripartităa infracţiunilor în crime, delicte şi contravenţii, Curţile cu juraţi sîntinstanţe criminale. O asemenea competenţă de a judeca infracţiunile careconstituiau crime aveau pînă în 1938 şi.Curţile cu juraţi din România.

De la caz la caz, legislaţiile din diverse ţări mai adaugă acesteicompetenţe generale şi alte fapte. De exemplu: legislaţia franceză admitejudecarea de către curţi a tuturor infracţiunilor conexe cu crimele,indiferent de gravitatea faptelor (art. 231 c.pr.pen.); legislaţia belgiană dăîn competenţa juraţilor infracţiunile politice şi delictele de presă (art. 98din Constituţie) ; legislaţia elveţiană prevede că orice delict pedepsit cu oprivaţiune de libertate mai mare de 6 ani se judecă cu juraţi de cătretribunalul criminal (art. 12 c.pr.pen. al cantonului Vaud).

In majoritatea sistemelor există şi derogări de la regulile generale decompetenţă mai ales legate de calitatea făptuitorilor. Astfel, minorii sub 18ani chiar cînd comit o faptă criminală, nu sînt trimişi în judecata Curţilor cujuraţi;

J37 A.BRAAS, Precis de procedure penale, voi. II, Ed. Bruylant, 1951, p. 765.138 în doctrină s-a subliniat că legiuitorul constituant a dorit să asigure pe cei care comit o

infracţiune de presă de a fi judecaţi de către juraţi pentru că "aceştia sînt mai aproapede opinia pe care urmează să o aprecieze şi mai independenţi de puterea pe caretrebuie să o controleze" (vezi, F.BERNARD-TULKENS, Le jury face au droit penalmoderne, Ed. Bruylant, 1967, p. 261).

132 133de asemenea, militarii (care datorită competenţei personale se judecă deinstanţele militare) nu sînt niciodată deferiţi juraţilor.

O particularitate procedurală importantă a hotărîrilor Curţilor cu juriîn majoritatea legislaţiilor este caracterul lor definitiv, în sensul că ele sepronunţă în primă şi ultimă instanţă. împotriva hotărîrilor pronunţate deCurţile cu juraţi nu se poate face apel. Singura cale de atac (în sistemelerespective considerată drept cale extraordinară) este recursul în casarela Curtea Supremă.

175. Dualitatea organizatorică a Curţii cu juri. Curtea cu juraţi este

o instanţă compusă din două organisme distincte: Curtea în sens restrîns şijuriul139.

Curtea în sens restrîns este formată numai din magistraţi de carieră,în majoritatea sistemelor fiind în număr de 3, unul dintre aceştia avîndcalitatea de preşedinte al completului. Intrucît curţile cu juraţifuncţionează cel mai frecvent la nivelul curţilor de apel, primulpreşedinte al curţii de apel este îndreptăţit să delege pe preşedintelecurţii cu juri şi pe ceilalţi membrii din complet

Juriul este format dintr-un număr variabil de persoane care nu aupregătire juridică fiind aleşi dintr-o listă de cetăţeni care se află pe lîngă

fiecare curte cu juraţi. în mod tradiţional şi în foarte multe ţări juriuleste format din 12 juraţi . Există însă şi alte componente cantitative alejuriului. De pildă, în Franţa, după ce aproape un secol şi jumătatenumărul juraţilor a fost de 12, juriul a fost redus în 1941 la 6 juraţi,mărit apoi la 7 în 1945 şi se compune în prezent potrivit art. 296c.pr.pen. din 9 juraţi. Legislaţia elveţiană admite la tribunalele criminalecantonale în mod obişnuit 6 juraţi.

176. Listele cu juraţi se întocmesc de regulă pe diviziunileadministrativ-teritoriale corespunzătoare circumscripţiei teritoriale a curţiicu juri (de regulă, circumscripţia curţii de apel). Pornindu-se de lanivelul comunelor şi al aşezărilor urbane, se trece din treaptă în treaptă,listele întocmindu-se în mod obişnuit de către organele administrative.

Pentru a putea fi înscris în listele de juraţi condiţiile legale sînt destulde largi, vocaţie avînd un număr în general mare de persoane.

139 A.FETTWEIS, Introduction au droitjudiciaire, Presses Univ. Liege, ed. IX, 1987, p-158.139 Desemnarea se face potrivit unor reguli variabile, fie pentru întreaga sesiune în

care curtea judecă, fie ad-hoc pentru fiecare cauză în parte.

140 In România numărul membrilor din juriu era tot de 12.

134

Potrivit codului judiciar belgian (art. 217) poate fi jurat cetăţeanul care:este înscris în listele electorale, se bucură de plenitudinea drepturilor civile,are vîrsta între 30-60 de ani , ştie să scrie şi să citească, cunoaşte 1 imba în carese desfăşoară procedura judiciară . Legea prevede şi o seamă de incapacităţi,scuze legale sau incompatiblităţi, cum sînt cele legate de moralitatea persoanei(condamnaţi penal, chiar pentru fapte relativ uşoare), starea sănătăţii ori a uneivîrste foarte înaintate, anumite funcţii politice (membru al corpurilor legiuitoaresau consilieri la organele locale), funcţii publice, militari, clerici sau altepersoane avînd calitatea de servitori ai unor culte etc.

Din listele în care sînt trecute persoanele avînd vocaţia de a fi juraţi,preşedintele curţii stabileşte prin tragere la sorţi un număr variabil decetăţeni , care vor avea calitatea de juraţi în sesiunea respectivă. Pe lîngăjuraţii efectivi care fac parte din juriu, se trag la sorţi şi supleanţi; aceştiaîn caz de nevoie înlocuiesc absenţele ivite în rîndul titularilor.

Din lista sesiunii se extrag la sorţi înainte de începerea fiecărei cauzeun număr de juraţi egal cu cel indicat de lege pentru componenţa juriului,la care se adaugă de regulă şi supleanţi pentru a se menţine în caz deabsenţe numărul membrilor la nivelul cvorumului legal.

Atît inculpatul cît şi procurorul au dreptul să recuze un număr de juraţi din cei extraşi din urnă, fără a fi obligaţi să motiveze această atitudine.

Dreptul de a recuza nemotivat un număr destul de mare dintremembrii juriului este unul din cele mai specifice aspecte ale instituţiei,virtuţile acestei reglementări fiind scoase în evidenţă de toţi autorii. Iată cespunea cu peste un veac în urmă unul din apologeţii Curţii cu juri:"Dreptul de recuzare este complementul instituţiei juriului, accesoriul săuindispensabil, principiul său de viaţă. Nu este suficient ca juraţii să fie daţide soartă, prin tragere la sorţi, trebuie ca ei să fie acceptaţi de către părţi cademni în realizarea magistraturii temporare pe care o exercită. Aceastaface tăria juriului, care manifestă nu numai încrederea părţilor, dar şisentimentul unei depline imparţialităţi"142 Vîrsta e variabilă de la o reglementare la alta. De exemplu, în Franja, vocaţia

începe de la 23 ani şi nu are limită superioară de vîrsta (art. 254 c.pr.pen.).143 In Belgia problema se pune cu acuitate datorită folosirii limbii franceze (de către

valoni) sau flamande. De asemenea, în Elveţia de la un canton Ia altul limba proceduriijudiciare poate fi diferită (de pildă, potrivit art. 204 c.pr.pen. al cantonului Vaud, juraţiide la Curtea din Lausanne, trebuie să cunoască limba franceză).

144 Cu 15 zile înainte de deschiderea sesiunii primul preşedinte al Curţii de apeldesemnează prin tragere la sorţi un număr de 27 de juraţi titulari şi 6 supleanţi (art. 266c.pr.pen. francez).

1*5 Inculpatul are dreptul să recuze pînă la 5 juraţi, iar Ministerul Public pînă la 4 juraţi (art.298 c.pr.pen. francez); inculpatul şi procurorul pot recuza 6-12 juraţi, cifra fiindvariabilă în funcţie de numărul supleanţilor (vezi art. 247-251 cod judiciar belgian).

14° FAUSTIN HELIE, Trăite de l'instruction criminelle, voi. III, Ed. Bruylant, Bruxelles,1869, nr. 4758.

135

177. înainte de a începe activitatea juraţii sînt instruiţi depreşedintelecompletului şi depun un jurămînt. Asupra atitudinii independente şjnepărtinitoare pe care juraţii trebuie să o manifeste atrage atenţia deseorichiarformula jurămîntului pe care aceştia îl prestează .

Judecarea cauzelor penale în faţa Curţilor cu juri se desfăşoară în liniimari potrivit regulilor comune, dar există şi numeroase particularităţi. Depildă, în multe sisteme trimiterea în judecată nu poate fi dispusă nici deprocuror şi nici de către judecătorul de instrucţie, ci de un organismjudiciar asemănător unei instanţe (cameră de acuzare); înaintea cercetăriijudecătoreşti acuzarea şi apărarea urmează să-şi notifice reciproc

martorii propuşi spre audiere etc.Conducerea şedinţei de judecată revine preşedintelui completului de

judecată, juriul avînd de regulă numai un rol de înregistrare aevenimentelor petrecute în şedinţă.

După terminarea şedinţei juriul se retrage şi deliberează în secret, fărăparticiparea vreunei persoane care nu este membru al acestui organism (înforma clasică a instituţiei sînt excluşi judecătorii şi chiar preşedinteleinstanţei).

Juriul se pronunţă în mod obişnuit asupra întrebărilor puse depreşedintele completului care vizează starea de fapt. întrebările nu trebuiesă fie complexe pentru ca juriul să poată aprecia şi răspunde prin formulasimplă a verdictului pe care acest organ îl dă şi care în principal şi de cele

mai multe ori se rezumă la declararea ca "vinovat" sau "nevinovat" ainculpatului judecat.

§ 4. Aprecieri critice asupra instituţiei juriului

178. Experienţa socială de aproape două secole de existenţă înorganizareajudiciară modernă a Curţilor cu juraţi a scos în evidenţă multiplele salelaturipozitive, dar şi numeroasele dezavantaje şi slăbiciuni pe care nenumăraţiautorile-au criticat uneori cu deosebită violenţă.

Pentru a se emite un punct de vedere cu privire la problema deprincipiu dacă printre regulile de bază ale procesului penal urmează săfigureze şi unul care să consacre sau nu participarea nespecialiştilor, casimpli cetăţeni

147 Art 385 c.pr.pen. al cantonului Vaud precizează că preşedintele dă lectură următoareiformule: "Promiteţi să acordaţi cea mai mare atenţie dezbaterilor care încep; să nu_fiţ> influenţaţi în exerciţiul funcţiei de juraţi de interese, slăbiciune, teamă, favoare, sauură; sa decideţi numai după dezbateri urmînd intima convingere şi conştiinţa voastră;să nu comunicaţi cu persoanele implicate în proces şi nici cu ceilalţi membrii ai instanţeipînă după judecată; în fine, să apăraţi secretul deliberării şi al votului dat". După lecturăFiecare jurat răspunde: "Promit toate acestea".

reprezentanţi ai poporului, la actul de justiţie penală, este indicat a sescoate în evidenţă atît aspectele pozitive ale instituţiei, cît mai ales criticileformulate pe baza unei îndelungate experienţe.

179. Cea mai importantă calitate a Curţii cu juri rezidă în conţinutulsăuadînc democratic care deschide în forme moderne calea tradiţională apoporului spre înfăptuirea justiţiei

Numărul mare de persoane care au vocaţia de a fi juraţi antrenează laexercitarea puterii statale sub forma autorităţii judecătoreşti foarte mulţicetăţeni149.

Tragerea la sorţi a juraţilor împiedică rutina acestora şi mai ales po-sibilitatea preconstituirii instanţei după criterii dinainte voite. Chiardupă profilarea aleatorie a listei juraţilor, cei interesaţi pot intervenieficace şi discreţionar evitînd prin recruzarea nemotivată intrarea în juriu apersoanelor care li se par indezirabile. Se creează astfel sentimentulsiguranţei că fiecare are dreptul să decidă asupra propriului săujudecător.

Juraţii nu se pronunţă asupra tuturor cauzelor penale intervenţia lorfiind legată de faptele cele mai grele, cu consecinţe din cele mai grave îndomeniul represiunii

Juraţii nu sînt şi nu trebuie să devină specialişti sau tehnicieni bunicunoscători ai dreptului sau profesionişti în împărţirea dreptăţii, pentru anu deveni rutinaţi, cu idei preconcepute ori care să se îndepărteze de laspiritul general al opiniei publice.

180. Practica judiciară a tuturor statelor în care funcţionează curţi cujuria cunoscut însă permanent şi mari scandaluri judiciare în care s-aumanifestatunele din tarele acestei instituţii criticată nu numai de doctrina juridică,darblamată deseori în modul cel mai categoric şi de opinia publică.

Menţionăm în cele ce urmează numai cîteva din principalele criticiformulate la adresa Curţii cu juri.

Juriul este foarte influenţabil datorită componenţei sale , în caremediul social sau profesional de care depind membrii poate fi hotărîtor.Există nenumărate exemple în care opinia juraţilor faţă de o cauză a fostîn mare mă sură determinată de mediul urban sau rural din care provin,de ocupaţia

148 MFRANCHIMONT, op.cit, p. 615.149 J.D'HAENENS, Belgischstrafprocesrecht, voi. II B, Ed. Story-Scientia, Gând,

1980, p. 45-46.150 Vezi, G.ŞTEFAN1, G.LEVASSEUR, op.cit, p. 293.151 R.SCREVENS, Reforme de la legislation belge concernant la cour d'assises,

R.D.P., 1968-1969, p. 149.

136 137avută, de credinţa religioasă, de gradul de cultură, mergînd uneori pînăla diferenţe de păreri categorice şi opuse în funcţie de sex.

Nu mai puţin influenţabili s-au manifestat în numeroase cazuri unelejurii faţă de părerile preconcepute vehiculate în opinia publică sauasupra cărora mijloacele mass-media s-au pronunţat într-un anume sens.

Cunoscută este şi labilitatea juriilor faţă de pledoariile şi

rechizitoriilor uneori deosebit de meşteşugite ale apărării şi acuzăriiLipsa posibilităţilor de nuanţare a verdictului pentru a agrava sau a

uşura situaţia unui inculpat a determinat nu odată juriile la verdicte opusecelor care s-ar fi cuvenit. (De pildă, pentru a nu risca o pedeapsă preaaspră pentru inculpat, acesta a fost declarat nevinovat).

Juriul, urmînd a se pronunţa numai asupra chestiunilor de fapt, aceastaduce la greutăţi de delimitare şi aprecieri artificiale. De exemplu, legătura

de filiaţie asupra căreia urmează a se pronunţa o instanţă constituie unaspect de drept, dar într-un paricid jurisprudenţa a fost obligată constantsă admită că aceasta este o chestiune de fapt asupra căreia juriul trebuie sărăspundă pentru a reţine omorul în această formă deosebit de gravă.

Verdictul juraţilor pe care se bazează apoi hotărîrea curţii în caz destabilire eronată a faptelor nu are corectiv, întrucît lipsind al doilea gradde jurisdicţie decizia e luată în primă şi ultimă instanţă.

181. In anii din urmă cele mai serioase critici aduse Curţilor cu juri s-au concentrat asupra împrejurării că instituţia nu ar corespundeexigenţelor dreptului penal modern în care interesează nu numai faptacomisă, ci pentru o soluţionare corectă şi aplicarea unui tratament penal(cu majore implicaţii de terapeutică pe linia prevenirii şi combateriifenomenului infracţional) o mare importanţă prezintă persoanafăptuitorului.

Se susţine, cu mult adevăr, că funcţia de judecare presupune foartenumeroase cunoştinţe, evident în primul rînd juridice de specialitate (cuadîncă asimilare a teoriilor moderne ale dreptului penal), dar şi decriminologie, sociologie juridică, psihologie, cunoştinţe psiho-medicaleşi psihiatrice şi multe altele care nu se pot însuşi decît printr-un studiu despecialitate dinainte dobîndit şi nu capătă eficacitate decît prin experienţăşi îndelungat exerciţiu profesional152 J.LECLERCQ, Quelques reflexions â propos de la cour d'assises, R.D.P., 1976-1977, p-

361.153 A.SPIELMANN, De l'abolition du jury â la suppression de la cour d'assises

(au Grand-Duche de Luxembourg), R.D.P., 1987, p. 719.

153 R.VOUIN, Le jury au droit penal moderne, Bruylant, 1967, p. 131.

138

155 Rezerva care s-a manifestat de la început faţă de persoana nespecializatăîn împărţirea dreptăţii nu a făcut decît să se amplifice odată cu complexitateaproblemelor pe care societatea modernă le pune în faţa organelor judiciare.

182. Pentru a estompa unele din criticile întemeiate care s-au adusinstituţiei, reglementările din ultimele decenii s-au abătut în diverse ţăride la formele tipice iniţiale, intervenind numeroase corective.Sînt de menţionat dintre aceste modificări cîteva cu caracter esenţial.Astfel, s-a încercat atenuarea limitării stricte a juriului la un răspunsexclusiv asupra stării de fapt. De exemplu, art. 364 cod de instrucţiecriminală belgian prevede că dacă juriul dă un verdict afirmativ urmeazăsă delibereze împreună cu curtea asupra pedepsei. Mai mult, unelesisteme au făcut să înceteze caracterul de organism distinct al juriului faţăde curtea propriu-zisă formată din magistraţi, reunindu-i pe toţi într-uncomplet unic dînd juraţilor un statut mai degrabă de eşevini, asociaţimagistraţilor profesionali prin colaborarea pe care legea o prescrie ladeliberare între juraţi şi judecători. Asemenea reglementări există depildă, în Germania, Italia, Franţa etc.

Interesante sînt şi soluţiile adoptate de unele reglementări în legăturăcu cvorumul pe care trebuie să-1 exprime votul acestor organismecolective.

In mod obişnuit juriul ia hotărîrile cu majoritate simplă de voturi.Pentru cazuri particulare există însă reguli speciale. De exemplu,paritatea de voturi echivalează cu dubiul şi acesta trebuie să profiteinculpatului. în cazurile în care majoritatea simplă e depăşită cu puţin(de pildă cu un vot), uneori se prescriu norme care să înlăture aceastăezitare

Tot astfel, în reglementarea franceză unde juriul format din 9 juraţideliberează împreună cu curtea compusă din 3 judecători, oricecondamnare a inculpatului necesită 8 răspunsuri afirmative la problemavinovăţiei acestuia (deci votul corespunzător a cel puţin 5 juraţi, ceea cereprezintă majoritatea lor simplă). In nici un caz un verdict de vinovăţiede 7 la 5 nu poate atrage condamnarea celui în cauză.

'55 încă de la începutul secolului trecut, în perioada de elaborare a codului de procedurăpenală francez din 1808, Napoleon şi-a exprimat reticenţa faţă de instituţia juriuluisubliniind "marele inconvenient al chemării la exercitarea atribuţiunilor de juraţi aunor oameni fără experienţa necesară" (citat de M.FRANCHIMONT, op.cit, p. 617).

'56 Art. 341 Cod instrucţie criminală belgian dispune că dacă juriul 1-a găsit vinovat peinculpat cu 7 voturi pentru şi 5 contra verdictul juraţilor nu se comunică pînă cînd curteaformată din cei 3 judecători nu se raliază acestei opinii. Achitarea se va pronunţa dacămajoritatea simplă a curţii îl va considera pe inculpat nevinovat (art. 351 din acelaşicod).

139183 în disputa pro sau contra instituţiei juriului pentru noi care sîntem

liJt Aoest.o jumătate de secol de practica soc.ală şi de specialitate a^cî^r^p»» categoric la utilitatea si mai ales neces.tatea lorin «kt^mul judiciar român este dificil de dat.

.stur este un lucru si anume că tradiţiile juridice puternice au

determinat ca nlcf o tară în care opinia publică s-a obişnuit cu aceste

forme democrate de mâncare a autorităţii judecătoreşti, să nu renunţe laele cu toate vehe-

^Jtt£EZ£^ «**—că armai^S^ ju^cTromânească a cuprins Curţile cu juri în orga™ judecească de-a lungul unui timp îndelungat si instituţia s-a menţinut nu ~ - ^lătnr nînă

la regimurile dictatoriale instaurate după 1938, mtimCen"ea la sfii de drept,setea pentru formele orgamzatonce d "ocrltice si evitarea abuzurilor uneijustiţii aservite putem constituie argu-tne ci afputea să tragă greu înbalanţa curentului de opinie cel puţin ,n Condiţiile actualei perioade detrecere şi de prefaceri revoluţ.onare.

CAPITOLULUI

PARTICIPANŢII ÎN PROCESUL PENAL

Secţiunea I CONSIDERAŢII

CU CARACTER INTRODUCTIV

§ 1. Nofiunea de participant în procesul penal

184. Sensurile participaţiunii sînt diferenţiate în dreptul penal şi celprocesual penal şi nu trebuie confundate. Astfel, în dreptul penal noţiuneareuneşte persoanele care au conlucrat la săvîrşirea infracţiunii (coautori,complici, instigatori). Dimpotrivă, dreptul procesual penal cuprinde înnoţiunea de participanţi subiecţi care desfăşoară activitatea împreună încadrul procesului penal.

Pentru realizarea dreptului său de a trage la răspundere penală statulorganizează şi reglementează activitatea procesuală, desemnînd anumiteorgane care participă la această activitate şi pe care le investeşte cu funcţiiprocesuale.

Săvîrşirea infracţiunii se răsfrînge asupra unor persoane, care fie cărăspund pentru faptele lor, fie că au de realizat anumite drepturi careizvorăsc din săvîrşirea faptei penale. Aceste persoane sînt directinteresate în desfăşurarea şi soluţionarea cauzei penale, avînd calitatea depărţi, întrucît în privinţa unora este angajată răspunderea penală sau civilă,iar alţii îşi manifestă voinţa de a obţine, pe calea procesului penal,satisfacerea drepturilor lezate prin infracţiune .

în mod obişnuit părţile au cele mai largi drepturi procesuale, însă aude îndeplinit şi anumite îndatoriri care de regulă nu incumbă altorparticipanţi.

în exercitarea drepturilor, părţile trebuie să manifeste o atitudinecorectă, de loialitate procesuală şi de realizare exclusivă a unor intereselegitime ocrotite de lege. Teoria abuzului de drept din dreptul procesualcivil este aplicabilă în mod corespunzător şi în procesul penal în ceea cepriveşte cel puţin latura civilă . în cadrul laturii penale teoria trebuiereorientată în aşa fel1 Vezi, GIUSEPPE RICCIO, La volontâ delle parti del processo penale, Casa Editrice

Dott. Eugenio Jovene, Napoli, 1969.2 Vezi, M.ELIESCU, Răspunderea civilă delictuală, Ed. Academiei, Bucureşti, 1972, p.

163 şi urm.; D.RADU, R.SANIELEVICI, Exercitarea drepturilor civile şi procesualcivile şi abuzul de drept în practica noastră judiciară, Analele Universităţii"AM.Cuza" Iaşi, 1967, p. 163 şi urm.

140 141încît să se ţină seama de faptul că obiectul procesului decurge totdeaunadin existenţa unui conflict de drept penal.

în sfîrşit, la proces participă o serie de persoane care, fără a fiinteresate în cauză, desfăşoară o activitate de natură a ajuta realizareasarcinilor procesului penal.

185. Organele care participă în cauza penală sînt: instanţa dejudecată, Ministerul Public şi organele de cercetare penală.

Sînt părţi în procesul penal: inculpatul, partea vătămată, partea civilă

şi partea civilmente responsabilă.Apărătorul are o poziţie specială între participanţi, pentru că deşi nu

este interesat în cauză direct, în nume propriu, se situează pe poziţiilepărţii căreia îi acordă asistenţă juridică.

Alte persoane care participă în cauza penală sînt: martorii, martoriiasistenţi, experţii, interpreţii, agenţii procedurali etc.

în sens larg, noţiunea de participanţi în procesul penal cuprinde toatecategoriile arătate mai sus: organe, părţi şi alte persoane. Sensul estefolosit mai puţin frecvent şi nu are o accepţiune tehnică, întrucît

presupune reunirea în această noţiune a tuturor celor care iau parte laproces.

Noţiunea de specialitate este mai restrînsă, înglobînd numaiorganele, părţile şi apărătorul. Acesta este sensul care se va folosi încontinuare, urmînd ca ceilalţi subiecţi să fie examinaţi în capitolelecorespunzătoare poziţiei lor procesuale.

186. Participanţii la activitatea judiciară intră în raporturi juridiceprocesual penale avînd în mod corespunzător calitatea de subiecţi aiacestor raporturi. De aceea, participanţii mai poartă denumirea şi desubiecţi procesuali.

întrucît procesul penal se desfăşoară în condiţiile principiuluioficialităţii, în literatura de specialitate subiecţii procesuali au fostclasificaţi, ţinînd seama şi de acest criteriu, în subiecţi oficiali şisubiecţi particulari .

Subiecţii oficiali sînt: judiciari (judecători, procurori, lucrători înaparatul organelor de cercetare) şi extrajudiciari (persoane cu atribuţii deinspecţie de stat, organe de control, comandanţi de nave şi aeronaveetc).

Subiecţii particulari sînt: principali respectiv părţile şi secundari,

toţi ceilalţi participanţi.

Regimul juridic al fiecărui subiect trebuie să se cunoască cu multă

precizie pentru că un participant în procesul penal nu poate ocupa poziţii

între care 3 V.DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice, voi. I,p. 85.

există incompatibilitate. Legea prevede aceste cazuri atît pentrusubiecţii oficiali (art. 46-49 c.pr.pen.) cît şi pentru anumiţi subiecţiparticulari (experţi, interpreţi - art. 54 c.pr.pen.).

§ 2. Succesori, reprezentanţi şi substituiţi procesuali

187. în desfăşurarea procesului penal părţile pot să nu fie prezente la unasaumai multe activităţi sau uneori să absenteze cu totul drepturile şi obligaţiileacestora fiind preluate de alţi subiecţi procesuali care îi înlocuiesc. Pot fiasemeneasubiecţi procesuali: succesorii, reprezentanţii şi substituiţii procesuali.

Este de reţinut că asemenea înlocuiri nu sînt îngăduite de lege decît înceea ce priveşte subiecţii principali ai cauzei penale. în locul subiecţilorparticulari secundari nu poate apare niciodată în proces o altă persoană;de aceea, un martor nu poate avea un reprezentant, după cum în loculexpertului nu se poate prezenta în proces un substituit etc.

188. Succesorii. în procesul penal succesorii pot interveni numai încadrullaturii civile. Decesul părţilor implicate în latura penală nu permiteînlocuireaacestora cu alte persoane. Răspunderea penală fiind strict personală,decesulinculpatului este o cauză care împiedică exercitarea în continuare a acţiuniipenaleşi duce la stingerea cauzei penale. De asemenea, dreptul părţii vătămate deaparticipa în proces fiind un drept personal se stinge odată cu moarteaacesteia.

Sub aspect procesual succesiunea poate constitui o împrejurare detransmitere atît activă cît şi pasivă a calităţii procesuale. (De pildă, încazul succesorilor părţii civile operează o translatio activa iar în cazulcelor ai inculpatului ori părţii civilmente responsabile o translatiopasiva).

Succesorii subiectului activ al acţiunii civile pot fi introduşi în cauzănumai dacă decesul a avut loc după ce acţiunea civilă a fost pusă înmişcare. în caz contrar tragerea la răspundere civilă a acestor persoane sepoate realiza numai în cadrul unui proces civil . Corect s-a stabilit înpractica judiciară că instanţa nu poate introduce în cauză moştenitoriiunuia dintre făptuitori, pentru care organul de urmărire a încetaturmărirea datorită decesului acestuia .

Succesorii vor fi introduşi în cauză în cazul decesului unei persoanefizice. Dacă una din părţi este o persoană juridică, în caz de reorganizare aacesteia, se introduce în cauză organizaţia succesoare în drepturi, iar în cazde desfiinţare sau4 Nedeclanşarea procesului penal înainte de moartea persoanei vătămate nu înlătura

vocaţiasuccesorilor acesteia la exercitarea acţiunii civile (M.FRANCHIMONT, op.ciL, p. 118).

5 Trib. Suprem, secpen., dec. nr. 2802/1969, R.R.D. nr.1/1970, p. 182.

de lichidare se introduc în cauză lichidatorii (art. 21 c.pr.pen.). Aceste dinurmă situaţii reprezintă o altă modalitate de transmitere a calităţiiprocesuale.

189. Reprezentanţii. Activitatea procesuală presupune prezenţa şiparticiparea activă în cauză a părţilor, care în mod obişnuit îşi realizeazădrepturile şi promovează interesele în măsura în care sînt de faţă. Pentrua da o continuitate poziţiei părţilor, chiar în situaţia în care ele lipsesc,

legea permite ca acestea să fie reprezentate. Reprezentanţii sînt decipersoane împuternicite în cadrul procesului penal să participe la acteleprocesuale în numele şi în interesul unei părţi din proces. .

Prin reprezentare judiciară se înţelege situaţia în care o persoanăîndeplineşte actele procesuale şi participă la raporturile procesuale nu înnume propriu, ci în numele titularului dreptului sau obligaţieilitigioase .

Reprezentanţii pot îndeplini toate actele procesuale care stau laîndemîna părţii cu excepţia acelora care au caracter strict personal. Depildă, în cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa nu poate asculta în loculinculpatului absent pe reprezentantul acestuia şi nici să-i acorde lasfîrşitul dezbaterilor beneficiul ultimului cuvînt.

Cu toate că este un participant important, reprezentantul are calitateadoar de subiect al procesului penal şi nu de subiect al cauzei penale,întrucît reprezentantul deşi apare în locul părţii nu se confundăniciodată cu poziţia procesuală a celui reprezentat.

Cînd la o activitate procesuală participă în locul părţiireprezentantulacesteia, se aplică regimul juridic corespunzător situaţiei în care ar fi fostdefaţă însăşi persoana reprezentată. In practica judiciară s-a decis că pentruparteacivilă care a lipsit atît la dezbateri cît şi la pronunţare, fiind însăreprezentatăde un apărător ales, termenul de declarare a căii de atac curge de lapronunţareasentinţei - ca şi ciim partea ar fi fost prezentă în cursul judecăţii - şi nude ladata comunicării hotărîrii . ■ ' *

190. Reprezentarea este legală sau obligatorie şi convenţională sauvoluntară.

Reprezentarea legală presupune participarea în proces în modnecesar a unei persoane desemnate de lege în locul părţii interesate,care nu are îndrituirea de a sta în cauză în mod nemijlocit ci numaiinterpus prin inter-

6 V.RĂMUREANU, Reprezentarea învinuitului şi inculpatului în faza urmăririi penale şi a judecăţii în primă instanţă, R.R.D. nr. 3/1973, p. 21-30.

7 Vezi, 1.STOENESCU, S.ZILBERSTEIN, op.cit, voi. I, p. 311.8 Trib. Suprem, secţ.pen., dec. nr. 10/1979, CD. 1979, p. 507.

sediul reprezentantului său legal. Astfel, o persoană juridică sau oriceunitate dintre cele prevăzute în art. 145 c.pen. nu poate sta în procesulpenal în calitate de parte civilă sau parte civilmente responsabilă decîtprin intermediul reprezentantului ei legal. De asemenea, cînd persoanavătămată nu are capacitatea de exerciţiu participă în procesul penal, înambele sale laturi, numai prin reprezentantul legal.

în anumite cazuri poate exista chiar pentru inculpat o reprezentarelegală obligatorie. Astfel, potrivit art. 134 alin. 3 c.pr.pen. cînd inculpatuleste arestat, instanţa care urmează a efectua comisia rogatorie dispunedesemnarea unui apărător din oficiu care îl va reprezenta. în practicajudiciară s-a decis că nerespectarea acestei dispoziţii duce la nulitateahotărîrii în condiţiile art. 197 alin. 2 c.pr.pen. .

Reprezentarea convenţională neavînd caracter obligatoriu estelăsată la aprecierea părţilor care folosesc această instituţie atunci cîndînţeleg că în absenţa lor activitatea procesuală să poată continua - ca şicum ele ar fi prezente - interesele celor lipsă fiind promovate şi acteleprocesuale îndeplinite de reprezentantul convenţional. Acesta este deciun mandatar sau un procurator care desfăşoară activitatea în virtuteaunui mandat judiciar sau procuri speciale.

în literatura de specialitate este menţionată de către uniireprezentarea tehnică ca o modalitate deosebită realizată de cătreapărător ca tehnician şi persoană anume calificată în acest sens. înrealitate, aceasta este o varietate a reprezentării convenţionale pentru căreprezentant convenţional poate fi orice persoană căreia partea îiîncredinţează prin mandat o asemenea sarcină judiciară şi evident cuatît mai mult un avocat.

Pentru ca apărătorul să deţină şi calitatea de reprezentant estenecesară o împuternicire specială, care de regulă este inclusă îndelegaţia baroului de avocaţi.

Faţă de mandatul de reprezentare dat de parte unei persoane oarecare,reprezentarea de către apărător cuprinde şi dreptul de a pune concluzii(jus pledandi) , care este un drept exclusiv al avocatului nu şi al altorreprezentanţi.

191. în faza de urmărire penală reprezentarea învinuitului sauinculpatului este posibilă numai la acele acte de urmărire penală la carelegea indică expres aceasta. Astfel, potrivit art. 104 c.pr.pen. cîndînvinuitul sau inculpatul se află reţinut sau arestat şi nu poate fi adus la oridicare de obiecte sau percheziţie,9 Trib. Suprem, secţ.pen., dec. nr. 817/1972, Repert pract. I, p. 380.10 Vezi, GIOVANILEONE, op.cit, p. 100. H TR.POP, op.cit, p. 386.

la activitatea respectivă poate fî reprezentat; la fel, în cazul cercetării lafaţa locului cînd învinuitul sau inculpatul este reţinut sau arestat, dacă nupoate fi adus la cercetare organul de urmărire penală îi pune în vedere săfie reprezentat şi îi asigură, la cerere, reprezentarea (art. 129 c.pr.pen.).

în cursul judecăţii inculpatul poate fi reprezentat în conformitate cuart. 174 c.pr.pen. numai în următoarele ipoteze:

a) la judecarea cauzei în primă instanţă ori la rejudecarea ei dupădesfiinţarea hotărîrii în apel sau după casare de către instanţa de recurs,numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecăţiieste amenda sau închisoarea de cel mult un an;

b) la judecarea cauzei în căile de atac.Chiar în aceste cazuri, dacă instanţa consideră necesară prezenţa

inculpatului la judecată poate dispune aducerea lui.

Celelalte părţi pot fi reprezentate totdeauna, pentru ele aplicîndu-se atîtîn faza de urmărire penală cît şi în cursul judecăţii regulile generale dereprezentare reglementate de legea civilă. Restrîngeri ale regulii nu apardecît în puţine cazuri limitate de caracterul strict personal al activităţilor (deexemplu audierea nemijlocită a unei părţi în cadrul ascultării ei, astfel cumeste reglementată în art. 76-77 c.pr.pen.).

192. Substituiţii procesuali. In anumite activităţi părţile pot fiînlocuite de alţi subiecţi a căror intervenţie produce aceleaşi efecte ca şicel însăşi al părţii. Aceşti subiecţi au calitatea de substituiţi procesuali.

Substituiţii procesuali sînt subiecţi eventuali şi sporadici aiprocesului penal pentru că participarea lor este întîmplătoare şi restrînsăla relativ puţine activităţi. Astfel, în introducerea unei plîngeri la organul

de urmărire penală în locul celui vătămat se poate substitui copilul majorpentru părinţi precum şi unul din soţi pentru celălalt (art. 222 c.pr.pen.).De asemenea, unul din soţi poate fi substituit procesual al celuilalt soţ ladeclararea apelului, atunci cînd acesta are calitatea de inculpat (art. 362c.pr.pen.).

Substituitul procesual nu acţionează ca reprezentantul în virtuteaunei obligaţii legale sau convenţionale, ci în baza dreptului său propriu.De aceea, substituitul apreciază liber dacă intervine în procesul penal,fără a răspunde vreodată de pasivitate sau neglijenţă.

Substituiţii procesuali sînt subiecţi procesuali care exercită drepturiproprii dar în valorificarea unor interese ale altora. Drepturile în virtuteacărora substuiţii procesuali participă în proces nu sînt implicate îninteresele con-

12 V.DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice, Voi. I, p. 95.

t dictorii litigioase ale părţilor şi în consecinţă subiecţii respectivi nusînt nteresaţi în cauză în aceleaşi condiţii ca părţile. în literatura despecialitate se sUbliniază că substituţii au numai o legitimatio adprocessum şi nu o legitimatio ad causam .

Secţiunea II

ORGANELE JUDICIARE

§ 1. Instanţa de judecată

193. Instanţele de judecată desfăşoară activitatea în cadrul unuisistem unitar de organe judecătoreşti . Existenţa acestui sistem unitar îşigăseşte baza în art. 125 din Constituţie. Dispoziţiile,privind organizareainstanţelor sînt înscrise în Legea nr. 92 pentru organizarea judecătoreascăpublicată în M.Of. nr. 197 din 13 august 1992 iar majoritatea normelorreferitoare la activitatea judiciară a acestor organe se prevăd în codul deprocedură penală.

Legea de organizare judecătorească cuprinde dispoziţii numai cuprivire la sistemul comun al instanţelor referindu-se la judecătorii,tribunale şi curţi de apel. Pentru instanţa supremă şi instanţele militare,normele de organizare şi funcţionare sînt distincte şi se cuprind în legiorganice speciale. Potrivit art.12 din Legea nr. 92/1992, dispoziţiile acesteia se aplică şi instanţelornecuprinse în norma respectivă, în măsura în care legile de organizare şifuncţionare a instanţei supreme şi a instanţelor militare nu dispun altfel.

Trebuie făcută o distincţie de principiu între organele judecătoreşticare înfăptuiesc, potrivit legii, justiţia în România şi organismele judiciarecare, în acest cadru organizatoric general, participă în mod concret şiîntr-o anumită compunere legală la soluţionarea cauzelor penale.Deosebirea de terminologie din reglementare nu este întîmplătoaredispoziţiile legale care se referă la "instanţele judecătoreşti" sau"instanţele de judecată" semnificînd sensuri distincte.

Prin instanţe judecătoreşti în conformitate cu dispoziţiileconstituţionale şi din legea de organizare judecătorească se înţelegverigile care constituie sistemul unitar al organelor judecătoreşti, aşa cumele sînt dispuse în piramidă de la vîrf şi pînă la unităţile de bază. Art. 125din Constituţie precizează că în

13 I.NEAGU,op.cit,vol.Ip.66.14 1. MURARU, Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Naturismul, Bucureşti,

1991,p. 148; M.DUVERGER,Institutionspolitiquesetdroitconstitutionnel, 1988, p. 192-200.

146 147

ţara noastră justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie şiprin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

Spre deosebire de acest înţeles, ori de cîte ori codul de procedurăpenală foloseşte noţiunea de instanţă de judecată are în vedere organuljudiciar concret, constituit într-o compunere strict determinată dar variabilădupă diverse ipoteze precis delimitate şi care este chemat să judece şi săsoluţioneze o anumită pricină penală dedusă în faţa unui anumit organjudecătoresc. Din punct de vedere organizatoric, la o instanţăjudecătorească pot să desfăşoare activitatea juris-dicţională mai multe

instanţe de judecată. De exemplu, la o judecătorie pot funcţiona mai multecomplete de judecată sau la un tribunal anumite complete judecă în primăinstanţă iar altele în recurs etc. Toate aceste organe judiciare compuse şiconstituite potrivit normelor legale sînt instanţe de judecată.

194. Instanţa de judecată desfăşoară activitatea judiciară în principal înfazajudecăţii. Unele activităţi ale instanţei reglementate în legea procesuală potdepăşi limitele acestei faze. Astfel, în faza de urmărire penală instanţa se

pronunţă în anumite cazuri asupra prelungirii arestării inculpatului; deasemenea, majoritatea activităţilor judiciare ale fazei de punere înexecutare ahotărîrii penale definitive revin instanţei. în mod similar, intră în sfera deactivitate a instanţelor de judecată rezolvarea unor cereri sau procedurispeciale care nu realizează un proces penal propriu-zis dar soluţioneazăproblemeimportante legate de anumite cauze penale. Pot fi date exemple în acestsensrezolvarea unor cereri ca cele de strămutare (art. 55 c.pr.pen.),reabilitareajudecătorească (art. 494 c.pr.pen.), repararea pagubelor în cazulcondamnăriisau arestării pe nedrept (art. 504 c.pr.pen.), recunoaşterea pe caleprincipialăa unei hotărîri penale străine (art. 521 c.pr.pen.).

Activitatea fundamentală a instanţelor constă în parcurgereagradelor de jurisdicţie prevăzute de lege prin structura şi mecanismulprocesului penal.

195. Instanţa este subiectul procesual cel mai important.însemnătateadeosebită a instanţei ca participant în cauza penală rezultă dinîndeplinireafuncţiei de jurisdicţie, adică de judecare şi soluţionare a cauzei penale.Aceastăfuncţie conţine, pe lîngă puterea de a statua definitiv asupracondamnăriiinculpatului sau exonerării sale de orice răspundere penală (jurisdictio)şiputerea de constrîngere, prin supunerea condamnatului la executareapedepseistabilite (imperium).

Celelalte organe judiciare pot şi ele lua anumite acte de decizie,uneori de o deosebită importanţă cu privire la desfăşurarea procesuluipenal (trimiterea

148

în judecată, încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penalăetc), dar acestea nu constituie acte de jurisdicţie neavînd autoritatea delucru judecat şi nu reprezintă soluţii propriu-zise ale cauzei penale.

în conformitate cu art. 123 din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte înnumele legii- Pornind de la acest principiu în dispozitivul fiecărei hotărîrijudecătoreşti se menţionează că cele dispuse se pronunţă în numele legii.

196. în locul sistemului anterior al instanţelor judecătoreştistructurate ierarhic în trei paliere, organele judecătoreşti sînţ etajate înpatru trepte prin introducerea unei instanţe intermediare între tribunalelejudeţene şi Curtea Supremă de Justiţie. Este vorba de Curţile de Apel,care au o veche tradiţie în organizarea judecătorească din România şi lacare s-a renunţat ca urmare a desfiinţării căii de atac a apelului prinreforma justiţiei din anul 1948.

în sistemul actual al organelor de judecată din ţara noastră intrăurmătoarele instanţe: judecătoriile, tribunalele , curţile de apel,tribunalele militare, tribunalul militar teritorial, curtea militară de apel.

Deasupra tuturor acestor organe judecătoreşti funcţionează cainstanţă unică şi de vîrf Curtea Supremă de Justiţie.

în fiecare judeţ funcţionează mai multe judecătorii numărul şilocalităţile lor de reşedinţă fiind prevăzute în legea de organizarejudecătorească (într-o anexă făcînd parte integrată din lege). Circumscripţiilejudecătoriilor din cadrul fiecărui judeţ se stabilesc prin hotărîrea Guvernuluila propunerea ministrului justiţiei, ţinîndu-se seama de cerinţele unei cît maibune administrări a justiţiei.

Tribunalele militare sînt în scara ierarhică a instanţelor egale în gradcu judecătoriile.

în fiecare judeţ funcţionează un tribunal, iar în capitala ţării o instanţăavînd aceeaşi competenţă materială şi personală ca tribunalele judeţene,cu numele de Tribunalul Municipiului Bucureşti.

Tribunalul militar teritorial este egal în grad cu tribunalele judeţene.Tribunalele şi tribunalul militar teritoarial pot avea mai multe secţii.Prin Decretul nr. 203 din 31 octombrie 1974 la judecătoriile

Constanţa şi Galaţi, precum şi la tribunalele Constanţa şi Galaţi s-auînfiinţat secţii maritime

15 Tribunalele au purtat pînă la actuala lege de organizare judecătorească denumirea de"tribunale judeţene". O asemenea specificare era necesară în trecut, întrucît iniţia!(potrivit organizării din 1952) toate instanţele din România purtau denumirea detribunale populare - respectiv raionale, feroviare, maritime-fluviale, regionale -respectiv judeţene, militare, suprem). In prezent, cînd între toate instanţele civile unasingură, cea de la nivel judeţean are denumirea de tribunal (celelalte instanţe fiindjudecătorii sau curţi) apelativul de "judeţean" nu se mai impune, fiind suficientă şi deneconfundat denumirea de tribunal.

149şi fluviale . Potrivit art. 14 alin. 2 din Legea pentru organizarea judecă-torească numărul secţiilor tribunalelor şi curţilor de apel se stabileşte deministrul justiţiei. Ministrul justiţiei stabileşte tribunalele şi Curţile deapel la care funcţionează secţii maritime şi fluviale, pentru judecareacauzelor prevăzute de lege.

Curţile de apel îşi exercită competenţa într-o circumscripţie cuprinzîndmai multe tribunale. Numărul Curţilor de apel, reşedinţa acestora,precum şi tribunalele cuprinse în circumscripţiile lor sînt prevăzute înanexa legii de organizare judecătorească.

Pentru similitudine organizatorică şi funcţională în cadrul instanţelormilitare există un organ de judecată de nivelul curţilor de apel, respectivcurtea militară de apel.

Curtea Supremă de Justiţie, instanţă unică superioară tuturor instanţelorjudecătoreşti din România, este organizată şi funcţionează potrivit legii saleorganice speciale proprii, competenţa ei funcţională materială şi personală (cutoate aspectele de amănunt) fiind înscrisă în codul de procedură penală.

Curţile de apel şi Curtea Supremă de Justiţie au în componenţă mai multesecţii.

Din punct de vedere al formelor în care judecăţile pot avea loc instanţelese împart în: prime instanţe, instanţe de apel şi instanţe de recurs.

197. în baza Legii nr. 59/1969 în ţara noastră au funcţionat comisii dejudecată, ca organisme de jurisdicţie obştească împletite uneori şi cu elementestatale (de pildă, în cazul judecării unor minori) . Asemenea organisme nu

pot fi desigur proprii statului de drept.în măsura în care puterea judecătorească este separată de celelalte

puteri ale statului, avînd atribuţii proprii care se exercită exclusiv prininstanţele judecătoreşti, nu se poate admite ca actul de justiţie să fierealizabil în afara organelor de judecată ale statului. Statul de drept nuneagă şi nu elimină participarea în diverse forme la viaţa socială agrupurilor organizate de persoane, asociaţii, fundaţii, societăţi,organisme colective şi altele.

Aceasta nu înseamnă că asemenea organisme pot exercitaautoritatea statală şi că o comisie obştească poate constitui - fără ca înConstituţie să se prevadă expres - o putere în stat.

16 Este de menţionat că în anii '50 au funcţionat în ţara noastră ca instanţe speciale tribunale populare feroviare şi tribunale maritime şi fluviale.

17 Legea nr. 59/1969 privind comisiile de judecată a fost abrogată expres prin Legea nr-104/1992

150

Legislaţia noastră cunoaştea anterior forme procesuale tradiţionaleprin care atît procedura de împăciuire cît şi judecarea minorilor se realizafără aplicarea unor organisme obşteşti .

198. Referitor la organizarea judecătorească importantă esteinterdicţia constituţională ca în România să se înfiinţeze ori să-şidesfăşoare activitatea instanţe extraordinare (art. 125).

Experienţa socială a demonstrat că folosirea unei instituţii cu caracterextraordinar, chiar pentru anumite situaţii de excepţie, nu este de dorit.Derogările de la jurisdicţia comună şi în general admisă în limitele com-petenţelor obişnuite pot deturna justiţia de la scopurile sale deschizînd fiepoarta arbitrariului fie a imixtiunii celorlalte puteri ale statului înactivitatea autorităţii judecătoreşti.

Situaţiile de excepţie şi mai ales escaladarea formelor dictatoriale sautotalitare în mecanismul statal sau reacţia împotriva acestora au determinatîn diverse state şi momente istorice apariţia de instanţe excepţionale. Deexemplu, în Franţa anilor 1940-1944 ceea ce a caracterizat organizareajudiciară a regimului de la Vichy a fost multiplicarea jurisdicţiilor deexcepţie care pronunţau pedepse dintre cele mai grave, după o procedurăsumară, chiar în domeniul infracţiunilor de drept comun .

După eliberarea teritoriului francez în 1944 situaţia excepţională adeterminat în mod tranzitoriu, funcţionarea temporară a unor instanţeextraordinare pentru sancţionarea faptelor de colaboraţionism şi a crimelor derăzboi (Curţi de Justiţie şi Camere civice la care juraţii erau aleşi din rîndulorganizaţiilor de rezistenţă) .

199. Tribunalele poporului înfiinţate în România în anul 1945 şi careau judecat persoanele care s-au făcut vinovate de dezastrul ţării precumşi criminalii de război au fost primele instanţe excepţionale care au aservitjustiţia statului totalitar şi au transformat actele de justiţie în pîrghii aledicaturii în numeroasele procese politice care au urmat.

In condiţiile ulterioare evenimentelor din decembrie 1989, încă dinprimele zile s-a emis Decretul-Lege nr. 7/1990 privind înfiinţarea unortribunale Militare extraordinare, publicat în M. Of. nr. 4 din 8 ianuarie1990. Potrivit art.1° Se are în vedere reglementarea aşa numitei "acţiuni penale directe" în cadrul căreia

plîngerea prealabilă putea fi introdusă de către partea vătămată direct Ia instanţă, fărăobligaţia parcurgerii unei activităţi extraprocesuale prealabile: de asemenea, este dereţinut că pînă Ia Decretul nr. 218/1977 singurul organ judiciar competent să judeceminorii era instanţa. (Pentru detalii vezi S. KAHANE, op.cit, p. 236; N. VOLONC1U,Drept procesual penal, Ed.Did.Ped. Bucureşti, 1972, p. 517.)

** O. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op.cit, p. 6605 Wem p. 67

1511 din această normă instanţe extraordinare se înfiinţau în fiecare judeţ(inclusiv Municipiul Bucureşti). Organul de judecată era format din 2judecători de la tribunalul judeţean, delegaţi de preşedintele instanţei şitrei ofiţeri desemnaţi din comandamentele, militare locale.

Instanţele militare nu sînt şi nu trebuie să fie instanţe extraordinare. Deaceea, sfera lor de jurisdicţie urmează să fie delimitată în aşa fel încît să secircumscrie competenţei personale şi speciale, respectiv să judece inculpaţiavînd calitatea de militari şi cauze legate de capacitatea de apărare a ţării, dedisciplina şi regulile de comportare militare. In nici un caz, instanţelormilitare nu trebuie de principiu să li se atribuie o competenţă excepţională,care să le transforme în organe judecătoreşti extraordinare, aceasta fiindinterzis prin Constituţie.

200. Compunerea instanţei de judecată. La compunereainstanţelor de judecată din ţara noastră se folosesc ca modalităţi deorganizare atît sistemul

22

unipersonal cît şi cel colegial .în reglementarea română compunerea instanţei este în general colegială

existenţa unui complet format din mai mulţi membri constituind o regulăobişnuită .

Instituţia judecătorului unic funcţionează numai la judecătorie şinumai în cazuri limitativ prevăzute de lege . Aceste situaţii sînt îngeneral de o importanţă mai redusă şi se referă la cazuri cum sînt:

- infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare la

plîngerea25

prealabilă şi se adresează direct instanţei de judecată ;- cererile şi căile de atac de competenţa judecătoriilor, în legătură cu

infracţiunile prevăzute în art. 279 alin. 2 lit. a c.pr.pen.;- cererile de reabilitare.

201. Instituţia judecătorului unic este întîlnită frecvent în legislaţiilemoderne, cu toate că în doctrină s-a exprimat preferinţa pentru formareacolegială a completelor . Deşi argumentele completului format din maimulţi membrii sînt21 La instanţele extraordinare care funcţionau la Bucureşti, laşi, Cluj, Timişoara, cei doi

judecători din complet erau magistraţi militari delegaţi de la tribunalul militar de mareunitate.

22 Vezi, V. RAMUREANU, Consideraţii generale privind compunerea instanţei penale,R.R.D., nr. 1/1976, p. 28. (vezi şi art. 22,26 şi 29 din Legea nr. 92/1992 pentru organizareajudecătorească).

23 Iniţial, la intrarea în vigoare a actualului cod de procedură penală în anul 1969, regula era de absolută aplicaţie, instanţa fiind compusă totdeauna dintr-un complet de judecată.

24 Vezi art. 20 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească25 Aceste infracţiuni sînt expres enumerate în art. 279, lit. a c.pr.pen.26 Vezi, A. FETTWEIS, Introduction au droit judiciare, Ed. Presse Univ. Liege,

1987, p. 74,; A. BRAAS, Precis de procedure penale, voi. II, Ed. Bouylant, 1951, p. 585.

de ordin principial avantajele practice au impus peste tot judecarea cauzelor şide către un singur judecător.

Pe plan mondial, judecătorul unic înfăptuieşte judecata în mod obişnuitîn cauze simple determinate fie de competenţa mai restrînsă a instanţelorsituate la baza ierarhiei organizatorice , fie de natura mai uşoară a faptelorpenale .

De menţionat sînt şi reglementările străine în care formareacompletului de judecată cu un singur judecător sau cu mai mulţi estealternativă, stabilin-du-se de la caz la caz. De pildă, art. 398 c.pr.pen.francez prevede că în toate cazurile cînd judecarea se poate face de cătreun singur judecător, preşedintele instanţei din proprie inţiativă sau lacererea judecătorului unic desemnat în cauză, poate dispune ca judecatasă aibă loc în mod colegial, în complet de 3 judecători. Asemănătoare sîntşi normele belgiene (înscrise în art. 91-92 cod judiciar) care permit ca înfaţa tribunalului corecţional, în cauzele atribuitejudecătorului unic, inculpatul să ceară înlocuirea acestuia cu un complet

•30 format din 3 judecători . Inculpatul nu are obligaţia să motiveze cererea sa,31

iar instanţa nu are dreptul să aprecieze şi deci să respingă solicitarea .Caracterul alternativ al reglementărilor nu se manifestă doar faţă de

problema colegialităţii ori a judecătorului unic. în anumite situaţii unelelegislaţii permit chiar variabilitatea numărului membrilor care formează com-

32 pletul de judecată.

202. Situaţiile în care o cauză penală se soluţionează de către,judecătorul unic nu trebuie confundate cu numeroasele împrejurări cîndîn cursul procesului penal o activitate judiciară este efectuată de unsingur judecător (preşedintele instanţei, preşedintele completului dejudecată, alt judecător de la instanţa respectivă).

27 In sistemul judiciar anglo-saxon, judecătorul unic se regăseşte mai frecvent şi chiar încauze penale grave, judecate în faţa juraţilor.

28 Un singur judecător formează tribunalul de poliţie în Franţa (art. 523c.pr.pen.), înElveţia (art. 7 c.pr.pen. - canton Vaud), în Belgia (art. 60 cod judiciar) etc.

29 De exemplu, în procedura franceză este cazul contravenţiilor pedepsite pînă la celmult 2 luni închisoare sau 2000 franci amendă şi anumite delicte expres enumerate delege (delicte prevăzute în codul rutier, codul rural, delicte în materie de vînat saupescuit, vătămări corporale neintenţionate etc.)

30 Prin dreptul acordat inculpatului de a cere o anumită componenţă numerică acompletului nu i se asigură desigur dreptul de a-şi alege judecătorii, pentru cădesemnarea acestora într-o cauză este şi rămîne totdeauna un drept al preşedinteluiinstanţei.

31 G. SCHUIND, Trăite practique de droit criminel, 4-eme Ed. Bruylant, 1981, p. 440.32 Tribunalul corecţional elveţian e format obişnuit din 3 judecători. în cauzele penale în

care se poate pronunţa o privaţiune de libertate ce depăşeşte 4 ani, din oficiu, sau lacererea părţilor, completul poate fi constituit cu 5 judecători.

153

Natura juridică a activităţilor întreprinse de judecătorul unic încadrul şedinţei de judecată şi apoi în cadrul deliberării şi pronunţăriihotărîrii se diferenţiază de natura juridică a altor activităţi judiciare, deregulă necuprinse în soluţionarea propriu-zisă a cauzei în şedinţă anteriorsau ulterior acesteia şi care se îndeplinesc tot de către un singurjudecător. Fac parte din ultima categorie (care nu au nimic comun cuinstituţia judecătorului unic) măsurile premergătoare judecăţiiîntreprinse de preşedintele instanţei (art. 313 c.pr.pen.); asigurarea

ordinii şi solemnităţii şedinţei, precum şi constatarea infracţiunilor deaudienţă de către preşedintele completului de judecată (art. 298-299)c.pr.pen.); îndeplinirea activităţilor de punere în executare a hotărîrii decătre judecătorul delegat de instanţă (art. 415 c.pr.pen.) etc.

203. La judecătorie, cînd potrivit legii nu activează judecătorul unic,completul de judecată este format din doi judecători. în caz dedivergenţă, instanţa se completează cu preşedintele sau vicepreşedintele

152

ori cu un judecător desemnat de preşedinte.La tribunalele judeţene şi Tribunalul Municipiului Bucureşti

completul este format în mod diferenţiat. în cauzele judecate în primăinstanţă completul este format ca la judecătorii, respectiv din doijudecători, cu aceeaşi posibilitate de completare în caz de divergenţă.Apelurile şi recursurile se judecă în complet format din trei judecători.

Curţile de apel funcţionează cu complete constituite asemănătortribunalelor, respectiv din doi judecători în primă instanţă şi treijudecători cînd judecă în apel sau recurs.

La Curtea Supremă de Justiţie completul este format de regulă din3 judecători. Apelul, recursul şi recursul extraordinar îndreptatîmpotriva hotărîrilor pronunţate de o secţie a Curţii Supreme de Justiţiese judecă în complet de 7 judecători, alţii decît cei care au dat hotărîrea. înmod excepţional, recursul extraordinar ar putea fi judecat şi de plenulCurţii Supreme de Justiţie cînd se exercită împotriva unei hotărîripronunţate în recurs de completul de 7judecători.

Concepţia juridică est-europeană consacra participarea elementuluipopular la activitatea de justiţie prin prezenţa asesorului popular lajudecarea anumitor cauze. în conformitate cu Constituţia din 1965,Legea nr. 58/1968 pentru organizarea judecătorească prevedea în art. 23şi 26 cazurile cînd la judecătorii şi tribunalele judeţene participau încomplet asesorii populari .

33 La instanţa supremă înlăturarea asesorilor populari a avut loc încă de multă vreme (vezi, Decretu) nr. 357/17 iulie 1956)

154

Regula generală era ca în caz de participare aceştia să formezemajoritatea membrilor completului. în consecinţă, la judecătorie încompletul de 3 persoane participa un judecător şi 2 asesori populari, iarla tribunalul judeţean în completul de 5 persoane intrau 2 judecători şi 3asesori populari.

Legea nr. 45/1991 privind modificarea dispoziţiilor referitoare la ac-tivitatea de judecată a înlăturat asesorii populari stipulînd că lajudecătorii şi tribunale judeţene completele se formează numai cujudecători.

204. Regimul juridic al participării asesorilor populari la instanţelemilitare a fost mult diferenţiat şi în trecut. Deosebirile se concentrau maiales pe două direcţii şi anume: a) asesorii nu erau aleşi pe patru ani decătre organele locale ale puterii de stat ci numiţi pe un an de cătreministrul apărării naţionale: b) participarea asesorilor populari eraobligatorie în toate cauzele judecate în primă instanţă în faţa tribunalelormilitare de mare unitate şi teritorial şi nu relativ redusă ca la instanţelecivile .

Din dispoziţiile şi spiritul legii rezultă că, asemănător concepţiilor anumeroase legislaţii străine, în cazul instanţelor militare prinparticiparea asesorilor (judecători nespecializaţi) s-a dorit mai puţin oatragere a cetăţenilor la activitatea judiciară, respectiv o accentuare alaturii democratice a actului de justiţie, cît cooptarea la jurisdicţie a unorpersoane avînd aceeaşi calitate cu inculpatul şi care deci să fie bunicunoscători ai mediului militar cu rigurozitatea disciplinei sale speciale,cu reguli de comportare corespunzătoare şi cu drepturi şi obligaţiispecifice.

Aceeaşi idee pare a se contura actualmente în concepţia legiuitoruluiromân. în consecinţă art. I al Legii nr. 45/1991 a prevăzut că judecăexclusiv cu judecători numai acele complete care se formează lajudecătorii şi tribunale judeţene fără a se referi la alte instanţe.

în sprijinul unei asemenea interpretări vine şi faptul că Legea nr.45/1991 indicînd dispoziţiile abrogate expres din Legea nr. 58/1968 deorganizare judecătorească nu enumera printre ele şi art. 29 referitor lacompunerea instanţelor militare.

La tribunalul militar de mare unitate completul este format dintr-unjudecător şi doi asesori, ofiţeri activi. Tribunalul militar teritorial judecăîn

34 Legea a fost publicată în M. Of. nr. 142 din 11 iulie 1991.35 Asesorii populari participau la judecătorie numai în cauzele privind infracţiunile

împotriva protecţiei muncii, iar la tribunalul judeţean doar în pricinile care permiteaupronunţarea pedepsei capitale (abrogată în prezent), precum şi în cauzele de omor, omorcalificat şi loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. In opoziţie, instanţele militare(excluzînd secţia militară a instanţei supreme) judecau totdeauna, cu excepţiarecursurilor soluţionate de tribunalul teritorial, cu participarea asesorilor.

155primă instanţă în complet de 2 judecători şi 3 asesori, ofiţeri activi, iar înrecurs cu 3 judecători. în cauzele cu inculpaţi militari toţi membriicompletuluitrebuie să aibă cel puţin gradul inculpatului.

..*205. în legătură cu compunerea legală a instanţei de judecată în

practica judiciară s-au ridicat multe probleme. Astfel, s-a statuat cănerespectarea normelor legale de compunere a instanţei nu trebuie să se

manifeste pe tot parcursul judecăţii, nulitatea absolută a hotărîriiproducîndu-se chiar dacă reaua compunere a completului a existatnumai la unul din termene , dar la care s-au audiat martori s-adiscutat admisibilitatea unor probe , ori s-au

39 soluţionat cereri ale părţilor .Dimpotrivă, dacă la termenul la care compunerea instanţei a fostgreşită, nu a fost soluţionată cauza, nu au fost administrate probe şinici nu au fost luate măsuri procesuale ce ar fi avut consecinţe cuprivire la soluţionarea cauzei, nu se poate reţine o încălcare a legii

care să atragă sancţiunea nulităţii . Identică a fost soluţia şi cînd ulteriortermenelor la care instanţa a fost greşit compusă s-au reluat aceleaşiacte procesuale de către instanţă într-o compunere legală .

Dacă în cursul judecăţii la prima instanţă se iveşte un dezacord cuprivire la o chestiune incidenţă (de exemplu, admiterea unei probe),soluţionarea divergenţei se va face în complet de 3 judecători dupăcare se va reveni lacompletul obişnuit .

Cererea de încetare a executării unei pedepse prin muncă fărăprivare de libertate se soluţionează în complet format din 2 judecători,dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită esteînchisoarea mai mare de 2ani43., Cînd o instanţă, schimbînd încadrarea juridică a unei fapte penale

declină competenţa în favoarea altei instanţe, nu trebuie să fie compusăîn completul prevăzut de lege pentru judecarea cauzei la această ultimăinstanţă. în speţă, Judecătoria schimbînd încadrarea juridică dinvătămare corporală gravă în . tentativă de omor a dispus corectdeclinarea de competenţă în compunerea avută iniţial .

36 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 3011/1983, R.R.D. nr. 11/1983, p. 73-74.37 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 3361/1971, R.R.D. nr. 3/1973, p. 163.38 Trib. Suprem, seci- pen. dec. nr. 3011/1982, R.R.D. nr. 11/1983, p. 73-74.39 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 314/1974, R.R.D. nr. 7/1974, p. 60-6140 Trib. Suprem, secţ.. pen. dec. nr. 148/1974, R.R.D. nr. 10/1974, p. 7241 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1151/1981, R.R.D., nr. 1/1982, p. 6142 Trib. jud. Sibiu. dec. pen. nr. 67/1971, R.R.D., nr. 4/1973, p. 155-159.43 Trib. jud. Satu-Mare, dec. pen. nr. 238/1980, R.R.D., nr. 4/1981, p. 10944 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 99/1983, R.R.D., nr. 3/1984, p. 74

156

La judecarea cauzei în revizuire, instanţa trebuie să judece în compunerea pe care o prevede legea pentru judecarea aceleiaşi cauze în primă instanţă .De asemenea, instanţa rezoK,s ""•♦—♦-♦i» '» ~«~~..»— t--------------------------la judecarea cauzei în fond

206. Consiliul Superior al Magistraturii nu este organ judicar, dareste implicat, în mare măsură în aspectele de ordin organizatoric legatede activitatea instanţelor judecătoreşti şi procurorilor, motiv pentru careConstituţia tratează acest organism în Capitolul VI al Legiifundamentale consacrat autorităţii judecătoreşti.

Potrivit art. 132 din Constituţie Consiliul Superior al Magistraturiieste alcătuit din magistraţi aleşi , pentru o durată de 4 ani, de CameraDeputaţilor şi de Senat în şedinţă comună.

Spre deosebire de trecut, cînd funcţia de judecător era eligibilă,actuala constituţie stipulează numirea judecătorilor de către PreşedinteleRomâniei (art. 123). Consfinţind independenţa judecătorilor şisupunerea lor exclusiv legii, Constituţia a subliniat că statutuljudecătorilor se caracterizează prin inamovibilitate.

Avînd în vedere caracteristicile noi ale statutului judecătorilor estefiresc ca aspectele privind mişcarea în magistratură (numiri, promovări,transferări, mutări etc.) precum şi răspunderea disciplinară a acestora săfie dată noului organism creat prin Legea fundamentală.

Art. 133 din Constituţie prevede că la propunerea ConsiliuluiSuperior al Magistraturii, Preşedintele României numeşte în funcţiejudecătorii cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. LucrărileConsiliului sînt prezidate de ministrul justiţiei, care însă nu are drept devot în problemele privind numirea magistraţilor.

Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte pentru judecători şirolul unui consiliu de disciplină. în acest caz lucrările organismului sîntprezidate de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie.

207. în legea de organizare judecătorească se cuprind şi numeroasenorme ^^fJŞereferă la statutul corpului magistraţilor. Majoritatea lor sepolarizeazăJ Trib. Suprem, secţ. pen. nr. 251/1985 (nepublicată)47 Trib. Suprem, complet de 7 judecători dec. pen. nr. 31/1985 (nepublicată)

In Consiliul Superior al Magistraturii sînt aleşi 15 membri după cum urmează: 4 judecători3i Curţii Supreme de Justiţie, 3 procurori ai Parchetului General de pe Iîngă instanţa Supremă;Jj judecători de la Curţile de apel şi 2 procurori de pe lingă Curtea de Apel Bucureşti (art.'1-72 din Legea nr. 92/1992)

157în jurul tezei de principiu înscrise în art. 3 potrivit căreia judecătorii sîntindependenţi şi se supun numai legii.

Pentru a se asigura independenţa deplină a judecătorilor cea maieficace prevedere este inamovibilitatea acestora care garantează fiecăruijudecător o mare stabilitate în schema organizatorică a magistraturii.

Judecătorul, odată numit în condiţiile constituţionale, nu mai poate fieliberat din funcţia deţinută decît în următoarele cazuri: a) demisie; b)

pensionare pentru limită de vîrstă sau incapacitate de muncă, potrivit legii; c)dacă instanţa şi parchetul se desfiinţează ori se schimbă localitatea dereşedinţă a acestora, iar magistratul refuză postul oferit; d) dacă împotrivamagistratului s-a luat măsura îndepărtării din magistratură fie ca sancţiunedisciplinară, fie pentru vădită incapacitate profesională ori pentru boalăpsihică; e) condamnare definitivă pentru o faptă prevăzută de legea penală(art. 76 din Legea nr.

92/1992).Legat de ultimul aspect, Legea de organizare judecătorească prevede că

magistraţii nu pot fi cercetaţi, reţinuţi sau arestaţi fără avizul ministruluijustiţiei.

Stabilitatea mare a judecătorului în postul în care a fost numit seasigură şi prin nepermiterea de către lege a mutării lui din postul ocupatfără acordul său. La o asemenea situaţie nu se poate ajunge nici pe caleaocolită a înaintării în grad şi deci a avansării pe un alt post aflat la o altăinstanţă, ori altă localitate. Legea precizează că judecătorul careîndeplineşte condiţiile pentru a fi avansat dar nu doreşte să schimbefuncţia şi instanţa, poate fi avansat în grad pe loc.

Transferarea şi chiar delegarea în anumite condiţii a magistraţilor în altelocuri de muncă presupune consimţămîntul lor. De exemplu, dacă o instanţănu poate funcţiona normal datorită lipsei temporale a cadrelor necesare demagistraţi (existenţa de posturi vacante, incompatibilităţi, recuzări,îmbolnăviri sau alte absenţe), ministrul justiţiei la propunerea preşedinteluiacelei instanţe, poate acorda un sprijin de cadre, prin delegarea unorjudecători de la alte instanţe. De reţinut, că potrivit legii, chiar în asemeneasituaţii, judecătorii nu pot fi delegaţi fără acordul lor mai mult de douăluni într-un an.

208. Judecătorii, cu excepţia celor stagiari, sînt numiţi dePreşedintele României, la propunerea Consiliului Superior alMagistraturii.

Pentru a fi numit judecător se cer următoarele condiţii generale: a)cetăţenie română cu domiciliul în România şi capacitate de exerciţiu adrepturilor; b) licenţa în drept şi stagiul cerut de lege pentru funcţia încare urmează să fie numit; c) lipsa de antecedente penale şi o bunăreputaţie; d) cunoaşterea limbii

158

române; e) aptitudine deplină din punct de vedere medical pentruexercitarea funcţiei.

Numirea sau înaintarea în diferite funcţii presupune şi îndeplinireaunor condiţii speciale dintre care vechimea diferenţiată în magistraturăeste unul din factorii importanţi.

Judecătorii stagiari sînt numiţi prin ordinul ministrului justiţiei.Stagiul care trebuie efectuat este de doi ani şi se termină cu un examende capacitate care se organizează potrivit legii. Candidaţii reuşiţi laexamen, au dreptul, în ordinea clasificării, să-şi aleagă posturile din listaposturilor vacante publicate în Monitorul Oficial.

Funcţia de magistrat este incompatibilă cu orice altă activitatesalariată cu excepţia celei didactice. De asemenea, magistraţilor le esteinterzisă exercitarea direct sau prin persoane interpuse a activităţii decomerţ, participarea la administraţia sau conducerea unor societăţicomerciale sau civile, precum şi la orice activităţi cu caracter lucrativ.

Magistraţii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle deserviciu, precum şi pentru comportările care dăunează intereselor deserviciu sau prestigiului justiţiei. Acţiunea disciplinară se judecă de unconsiliu disciplinar potrivit procedurii prevăzute de lege.

§ 2. Ministerul Public

209. Un important organ judiciar, care desfăşoară activitatea peparcursul întregului proces penal este Ministerul Public. Explicaţiiledate anterior privind relaţia dintre instanţa de judecată şi instanţajudecătorească pot fi extrapolate în lămurirea relaţiei dintre procuror (caorgan la care se referă legislaţia procesual penală) şi organismul din caresub aspect organizatoric şi funcţional el face parte.

Această relaţie este evidenţiată chiar de Constituţie care plaseazăactivitatea procurorilor în noul cadru organizatoric al MinisteruluiPublic.

Art. 130 din Constituţia României fixează atît rolul MinisteruluiPublic în activitatea juridiciară cît şi relaţia dintre noul organism creat şiprocurorii care îl încadrează. Ministerul Public reprezintă în activitateajudiciară interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de dreptprecum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Ministerul Public îşiexercită atribuţiile prin procurorii constituiţi în parchete în condiţiilelegii.

In concepţia constituţiei actuale bazată pe experienţa organizatoricăanterioară din ţara noastră (pînă în anul 1952), precum şi modelulmajorităţii

159

statelor de drept contemporane în care există Minister Public, acestorganism judiciar este implicat direct în exercitarea puterii judecătoreşti.Apartenenţa Ministerului Public la puterea judecătorească este explicitexprimată în art. l din Legea nr. 92/1992 prin teza potrivit căreia putereajudecătorească se exercită prin instanţele judecătoreşti şi MinisterulPublic.

Prin aspectele sale funcţionale Ministerul Public are legătură şi cuexecutivul. Natura juridică a Ministerului Public este în tot cazul diferită decea a procuraturii ca organ al mecanismului statal, astfel cum el era conceputîn ţările din estul Europei.

210. în politologia totalitaristă deşi se neagă separaţia puterilor în stat

se admite o diviziune a formelor sale fundamentale de activitate.Corespunzător unei asemenea concepţii, printre celelalte organe ale statuluicu funcţionalităţi fundamentale, Constituţia română din 1965 a înscris şiorganele de procuratură. Pentru a marca mai categoric locul pe careprocuratura îl ocupă în mecanismul statal el a fost tratat, chiar subaspectul sistematizării, într-un titlu distinct (Titlul VII). Această abordareoglindea concepţia unanim admisă în teoria est-europeană a statului căexistă o formă fundamentală a activităţii statale realizată de procuraturăşi care constă în supravegherea legalităţii.

Fidelă unei asemenea viziuni, Constituţia română din 1952 reflecta înforma sa clasică teza realizării de către procuratură a aşa-numitei funcţiide supraveghere generală a legalităţii. Se prevedea că Procurorul General

al Republicii exercită supravegherea superioară a respectării legilor decătre ministere şi celelalte organe centrale, de către organele locale aleputerii şi administraţiei de stat, precum şi de către funcţionari şi ceilalţicetăţeni (art. 73).

Din formularea normei rezulta că procuratura nu avea numai funcţiijudiciare, preponderentă fiind implicarea ei în activitatea statală ca un or-ganism care veghează ca toate organele, instituţiile, organizaţiile obşteştişi personale să se conformeze legii .

Această opinie dominantă pentru concepţia juridică est-europeană atimpului, a fost în parte modificată de Constituţia din 1965, care în art.105 i renunţat la teza supravegherii generale a legalităţii dispunînd că"procuratura exercită supravegherea activităţii organelor de urmărirepenală şi a organelor de executare a pedepselor şi veghează, în condiţiilelegii, la respectarea legalităţii".

După 1965 au apărut diferenţe faţă de formele iniţiale, chiar în ceprivesc principiile de ordin organizatoric. Astfel, în locul numiriiprocurorilor s-a

48 Vezi, S. KAHANE, op.cit, p. 75-76.

J0ptat lin sistem mixt în care procurorul general era ales şi revocat deorganul suprem al puterii de stat, procurorii şefi de judeţ (inclusiv cel alMunicipiului Bucureşti) erau aleşi şi revocaţi de Consiliile popularecorespunzătoare, toţi ceilalţi procurori fiind numiţi.

Aceste principii organizatorice şi funcţionale nu se găsesc în evoluţiaistorică a instituţiei Ministerului Public şi nici în mecanismele actuale alestatelor de drept.

211. Instituţia procurorilor a apărut de timpuriu în dreptul francez (încădin secolul XIV), aceştia fiind funcţionari care reprezentau injustiţie pemonarh . 0 asemenea conturare a unei funcţiuni specializate îşi areexplicaţia în evoluţia istorică a procesului penal, care s-a îndepărtattreptat de formele tipice ale procesului acuzatorial. Creşterea ponderiioficialităţii şi a concepţiei potrivit căreia puterea statală are obligaţia săintervină cînd se comit infracţiuni a determinat ca iniţiativa tragerii larăspundere penală să cadă în sarcina anumitor funcţionari specializaţi aistatului .

în perioada revoluţiei franceze s-a cristalizat ideea, consfinţitălegislativ încă din anul 1790, că tragerea la răspundere penală printr-oacţiune publică aparţinînd societăţii poate fi exercitată numai de unorganism de stat specializat în acest sens şi care a primit denumirea deMinister Public fiind format dintr-un număr de procurori. Noua funcţiepublică constitie o funcţie statală aparţinînd executivului, procurorul nemai reprezentînd în litigiul juridic evident pe suveran (ca fostul"procureur du roi"), ci societatea ca singura deţinătoare a dreptului detragere la răspundere penală a celor care săvîrşesc infracţiuni. în aceastăconcepţie procurorul primeşte dreptul de a pune în mişcare acţiuneapenală, ca pe o prerogativă transmisă de la poporul suveran, în exercitareaputerilor şi autorităţilor Care se manifestă în mecanismul statal .

Ulterior atît prin codificarea napoleoniană, cît şi prin legislaţiilespeciale franceze şi din alte ţări la care s-a asociat majoritatea doctrinei dinsecolul XIX s-a recunoscut mereu mai mult că procurorul nu este unsimplu reprezentant al puterii executive, dar şi un magistrat implicat înmare măsură în realizarea actului de justiţie. Această concepţie adeterminat legislaţiile moderne în care procesul penal s-a abătut de laformele acuzatoriale tradiţionale, ca Ministerul Public să dobîndească onatură juridică specifică mixtă avînd contingenţă atît cu executivul cît şicu puterea judecătorească .49 R. HAYOIT de TERMICOURT, Propos sur le ministere public. Revue de droit penal

etcriminologie, 1936, p. 964.

50 Vezi, M. L. RASSAT, Le minister public entre son passe et son avenir Paris, 1967, p. 7- 34.51 Vezi, A. FETTWEIS, Introduction au droit judiciare, Ed. Press: Univ. Liege, 1987,

nr.146-159.

" Ministerul Public deţine puterea sa de Ia lege şi nu de la puterea executivă prin delegaţie (M. FRANCHIMONT s.a., op.cit., p. 43).

160 161Procedurile judiciare care au conservat în mai mare măsură sistemul

acuzatorial şi în care se păstrează formele de acuzare privată şi acuzarepopulară nu au în genere un minister public ca organism statal specializatîn tragerea la răspundere penală .

De exemplu, în Anglia nu există Minister Public, dar trebuie subliniatrolul crescut, mai ales în ultima vreme (după 1985) al unui organism înparte asemănător (Crown Prosecutions Service) avînd dreptul exercitării

acţiunii penale în anumite condiţii .

212. Intrucît în terminologia juridică actuală se vehiculează numeroşi termeniîn acest domeniu, precizarea sensului anumitor noţiuni nu este lipsită deinteres55. în mod obişnuit codul de procedură penală actual nu foloseştedenumirea organului ci se referă aproape exclusiv la procuror, chiar atuncicînd se are în vedere nu funcţia în mod generic ci o anumită persoană ( deex. confirmarea unui rechizitoriu în condiţiile art. 209 c.pr.pen. de către

procurorul şef sau de către procurorul ierarhic superior; cererea destrămutare făcută potrivit art. 56 alin. 4. c.pr.pen. de procurorul general;recursul extraordinar introdus conform art. 409 c.pr.pen. de procurorulgeneral etc.)

Revenirea constituţiei actuale la terminologia tradiţională română ducela concluzia că prin Minister Public normele legale desemnează organul pecare legea fundamentală 1-a situat în ansamblul mecanismului statal cufuncţiile şi sarcinile înscrise în art. 130 şi art. 131.

Ministerul Public are o seamă de unităţi organizate într-o structurăierarhică avînd anumite atribuţiuni specifice şi fiecare o circumscripţie judiciarăîn care este competentă. Aceste unităţi sînt parchetele care în mod concretsînt determinate la diferite niveluri în funcţie de structura organizatoricăprevăzută de lege .

în sfîrşit, aşa cum arată art. 130 alin. 2 din Constituţie, procurorii sînt

cei care exercită atribuţiile Ministerului Public şi sînt constituiţi în

parchetele corespunzătoare .

53 D. KARLEN, Anglo-americancriminal justice, Oxford, Clarendon Press, 1967, p.

1954 Vezi, A.J. BULLIER, Le Crown Prosecutions Service: emergence d'un parquet en

Angleterre?, R.S.C, 1988, p. 272- 280. —55 Potrivit terminologiei est-europene şi în ţara noastră organele în care procurorii erau

constituiţi purtau denumirea de procuratură.56 Codul dinl936 folosea termenul de parchet şi în sens generic, fie pentru că în norrna

respectivă nivelul unităţii nu avea importanţă (activitatea putînd fi îndeplinită de oriceprocuror) fie pentru că din context rezulta clar nivelul organului.

„57 De regulă, Codul de procedură penală român din 1936 nu foloseşte noţiunea de

"procuror, în mod obişnuit, referindu-se la Ministerul Public sau parchet. Termenul de"procuror" * uzita mai ales pentru a desemna pe reprezentantul Ministerului Publicavînd un anumit gra" (de ex. procurorul general al curţii de apel sau Curţii de Casaţie).

162

Ministerul Public contribuind la realizarea autorităţii judecătoreşti şifuncţionînd pe lîngă instanţe este firesc să fie reglementat prin Legea deorganizare judecătorească şi nu printr-o lege organică separată ca în trecut(aşa cum era Legea nr. 60/1968 pentru organizarea şi funcţionareaprocuraturii).

Potrivit Legii de organizare judecătorească parchetele sînt constituitepe lîngă fiecare instanţă . în consecinţă, corespunzător cu actualul sistemal organelor judecătoreşti fiinţează următoarele parchete: parchetelejudecătoriilor, parchetele tribunalelor, parchetele curţilor de apel,Parchetul General funcţionînd pe lîngă Curtea Supremă de Justiţie, precumşi parchetele militare de pe lîngă instanţele militare .

Parchetele de pe lîngă judecătorii, tribunale şi curţi de apel sînt condusede prim procurori, iar Parchetul General de către un procuror general.Procurorul general participă la Şedinţele Curţii Supreme de Justiţie însecţii unite. El desemnează dintre membrii Parchetului General, procuroriicare participă la şedinţele Curţii Constituţionale, în cazurile prevăzute delege.

Potrivit art. 45 din Legea nr. 92/1992 Parchetul General areurmătoarea structură: a) secţia de urmărire penală şi criminalistică; b)secţia judiciară; c) secţia parchetelor militare; d) secţia de control,organizare şi studii; c) secţia secretariat-administrativă. Fiecare secţie estecondusă de un procuror şef. în cadrul secţiilor funcţionează servicii şibirouri.

Art. 40 din Legea nr. 92/1992 stabileşte că în cadrul parchetelor de pelîngă tribunale şi curţi de apel funcţionează secţii de urmărire penală şijudiciare conduse de procurori şefi.

Procurorul general exercită controlul asupra tuturor parchetelor. Primprocurorii parchetelor curţilor de apel exercită direct sau prin procurori-in-spectori controlul asupra parchetelor din circumscripţia lor. Pentruparchetele din cadrul unui judeţ, controlul se exercită de către primprocurorii parchetelor de pe lîngă tribunale.

213. Art. 131 din Constituţie precum şi art. 30 alin. 2 din Legea nr.92/1992 fixează principiile potrivit cărora procurorii îşi desfăşoarăactivitatea. Aceste principii sînt: legalitatea, imparţialitatea şi controlulierarhic.

Pricipiul legalităţii care stă la baza activităţii procurorilor nu seasimilează ^funcţia de supraveghere generală a legalităţii care revenea înlumina «o i

in organizarea anterioară deşi procuraturile aveau o organizare simetrică faţă de instanţelejudecătoreşti (procuraturi locale, judeţene şi Procuratură Generală) ele constituiau

unităţi , distincte şi independente nefuncţionînd pe lîngă organele judecătoreşticorespunzătoare.

Parchetele militare funcţionînd pe lîngă instanţele militare, nu sînt reglementate de Legeade organizare judecătorească, ci îşi desfăşoară activitatea în baza legii speciale de înfiinţarea instanţelor militare.

163

Constituţiilor din trecut procuraturilor ca formă principală de realizare aactivităţii statale.

Ministerul public reprezintă interesele generale ale societăţii numaiîn activitatea judiciară. La o asemenea activitate nu se poate ajungedecît în condiţiile în care conflictul de drept devine un contencios penal,civil (în sens larg) sau administrativ dedus în faţa organelor judiciare

corespunzătoare.Reprezentanţii Ministerului Public realizează principiul legalităţii

prin exercitarea acţiunilor în justiţie necesare apărării interesuluipublic sau personal ori de cîte ori ordinea de drept sau drepturile şilibertăţile cetăţenilor aufost încălcate.

Principiul imparţialităţii decurge şi se impune din existenţaprincipiului legalităţii care obligă reprezentanţii Ministerului Public săintervină prin intermediul acţiunii în justiţie ori de cîte ori legalitatea afost înfrintă. Exercitarea acţiunii publice aduce pe procuror în postura deacuzator public, or ^folosirea funcţiei de acuzare nu trebuie să-1 conducăpe acesta la o atitudine unilaterală, care să restrîngă sau să înlăturespiritul de obiectivitate, de nepărtinire, de echidistanţă şi respectare atuturor intereselor de obicei contradictorii care vin în conflict.

Deplina imparţialitate a reprezentanţilor Ministerului Public asigurămarile garanţii procesuale derivate din drepturile fundamentale aleomului şi la care se aliniază procedura penală contemporană, a tuturorstatelor de drept.

Lipsa imparţialităţii procurorilor, chiar în cazurile cînd inculpatul s-ar face vinovat de cele mai grave fapte penale ar contrazice dreptul de apărare,» asigurarea libertăţii persoanei, aflarea adevărului, toate celelalteprincipii ale procesului penal şi ar contrazice însăşi spiritul de dreptate şi echitate ce trebuie să se degaje din actele de justiţie.

Imparţialitatea Ministrului Public este întărită şi prin dispoziţia dinLegea de organizare judecătorească prin care se asigură independenţaacestui organ în relaţiile cu celelalte autorităţi publice. De asemenea,trebuie reţinută precizarea legală că membrii parchetelor sîntindependenţi de instanţele judecătoreşti pe lîngă care funcţionează (art.36 din Legea nr. 92/1992).

Principiul controlului ierarhic derivă din laturile ce leagăMinisterul Public de puterea executivă şi diferenţiază statutulprocurorilor care, deşi magistraţi, nu sînt independenţi, aşa cumConstituţia prevede aceasta prin art. 123 exclusiv pentru judecători.

Controlul ierarhic decurge din necesitatea subordonării ierarhice dis

poziţiile organelor superioare fiind obligatorii pentru subordonaţi.

M

60 G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op.cit, p. 87.

fl.

164

m

Subordonarea ierarhică a procurorilor a fost admisă totdeauna,inclusiv de reglementările din trecut. Procurorii din fiecare parchet sîntsubor-do'naţi conducătorului unităţii respective. Conducătorul fiecăruiparchet la rîndul său este subordonat conducătorului parchetului ierarhicsuperior din aceeaşi circumscripţie judiciară. In sfîrşit, există teza deprincipiu că Ministerul Public - şi deci toţi procurorii - îşi exercităatribuţiile sub autoritatea ministrului justiţiei.

Procurorul ierarhic superior poate îndeplini atribuţiile subordonaţilorşi să suspende ori infirme actele şi dispoziţiile acestora. Dispoziţiilesuperioare sînt obligatorii pentru procurorii în subordine. Cu toateacestea, procurorii sînt liberi să prezinte în instanţă concluziile pe care leconsideră întemeiate potrivit legii, ţinînd seama de probele administrateîn cauză.

Principiul controlului ierarhic recunoscut în cadrul organizării şifuncţionării Ministerului Public îmbracă forme speciale faţă deautoritatea manifestată în acest domeniu de ministrul justiţiei.

Dispoziţiile ministrului justiţiei, date prin procurorul general învederea respectării şi aplicării legii, sînt obligatorii (art. 37 din Legej. nr.92/1992).

Aspectele specifice de subordonare sînt detaliate în art. 38 al Legiipentru organizarea judecătorească. Astfel, ministrul justiţiei, prinprocurorii inspectori din cadrul Parchetului General şi parchetele de pelîngă curţile de apel sau alţi procurori delegaţi, exercită controlul asupratuturor membrilor Ministerului Public.

Controlul se efectuează prin verificarea lucrărilor, a modului cum sedesfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi persoanele implicateîn lucrările de competenţa Ministerului Public, precum şi prin apreciereaasupra activităţii, pregătirii şi aptitudinilor profesionale ale procurorilor.

Ministrul justiţiei poate să ceară procurorului general informăriasupra activităţii Ministerului Public şi să dea îndrumări cu privire lamăsurile ce trebuie luate pentru combaterea criminalităţii.

Ministrul justiţiei poate da dispoziţie scrisă, prin procurorul general,procurorului competent să înceapă procedura de urmărire a infracţiunilordespre care are cunoştinţă şi să promoveze în faţa instanţelorjudecătoreşti acţiunile, necesare apărării interesului public. Nu vorputea fi date, însă, dispoziţii Pentru oprirea procedurii de urmărirepenală legal deschisă.

214. In majoritatea doctrinelor şi legislaţiilor care abordeazăinstituţia "misterului Public subordonarea ierarhică este limitată subdiverse aspecte, astfel, procurorii şefi de unităţi, pe lîngă numeroaseleatribuţiuni pe care le

165au, sînt investiţi şi cu drepturi proprii , care nu pot fi nici delegate şi nicianihilate prin dispoziţii superioare contrare .

în interiorul parchetelor subordonarea în general este mai strictă, deregulă dispoziţiile şefilor de unităţi sau compartimente fiind obligatoriipentru subordonaţi.

O importantă derogare este formulată în acest domeniu de multăvreme de către doctrină prin adagiul "la plume est serve, mais la paroleest libre". Aceasta permite oricărui procuror ca în cadrul şedinţei dejudecată să pună concluzii orale diferite de acuzările sale scrise, mai

mult, să se abată de la dispoziţiile superiorilor săi, pe care era obligat să leurmeze în piesele scrise ale dosarului (de exemplu, în rechizitoriul redactat),dar care pot fi contrazise în concluziile orale susţinute în şedinţa de judecatăîn baza convingerii intime diferite dobîndite în urma desfăşurării cercetăriijudecătoreşti.

215. în afara principiilor la care constituţia face expresă referire,doctrina procesual penală mai înscrie şi alte reguli importante după care esteorganizat Ministerul Public.

Una dintre aceste reguli, unanim admisă şi neinfirmată dereglementările actuale şi chiar mai vechi se referă la principiul unicităţiişi indivizibilităţii Ministerului Public.

Principiul unicităţii şi indivizibilităţii duce la ştergerea diferenţierilorîntre magistraţii Ministerului Public aparţinînd unui parchet, toţi avîndaceeaşi competenţă în îndeplinirea atribuţiilor care le revin potrivit legii.Activităţile magistraţilor din Ministerul Public nu se realizează în numepropriu, ci în numele parchetului în care aceştia funcţionează şi în finalîn numele întregii instituţii . Funcţia absoarbe personalitatea fiecăruiprocuror, cel care susţine o cauză nu o face în numele său ci alparchetului în întregime .

Caracterul indivizibil îndreptăţeşte înlocuirea procurorilor între ei,ceea ce în cazul judecătorilor care participă la soluţionarea unei cauzenu este în general posibil.

Pe cale reciprocă situaţia inversă nu se poate însă extindeneadmiţîndu-se că dacă un procuror a exercitat q acţiune penală aceastai-a implicat pe toţi membrii Ministerului Public. Dacă o asemenea teză arfi corectă, legislaţia şi

61 H. DONNEDIEU DE VABRES, op.cit, p. 27661 De exemplu, art. 41 c.pr.pen. francez permite procurorilor generali (ai parchetelor

curţilor) şi procurorilor republicii (de la parchetele tribunalelor) să pună în mişcareacţiunea penală fără ordin superior şi chiar împotriva unor ordine de interdicţie. Deasemenea, dacă unul din aceşti procurori refuză pornirea acţiunii publice superiorulnu i se poate substitui.

62 M. FRANCHIMONT ş.a. op.cit, p. 4463 G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, opxit, p. 89

166

practica judiciară nu ar fi putut stabili constant că procurorul care nu a exercitatacţiunea penală într-o cauză nu devine incompatibil de a fi judecător în acea *

. . -65 pricina . .

216. în doctrina occidentală toţi autorii care abordează organizareaMinisterului Public amintesc principiul neresponsabilităţii membriloracestui organism.

Principiul face ca spre deosebire de părţile care acţionează injustiţie şicare pot fi trase la răspundere juridică pentru acţiunile lor neîntemeiate,procurorii nu răspund pentru daunele materiale determinate de intentareaunui proces, nu pot fi obligaţi la cheltuieli judiciare de regulă pentrugreşita acţionare a unui inculpat care ulterior este achitat.

în legislaţia noastră actuală nu există un text care să consfiinţeascăaceastă poziţie a procurorilor deşi ea se realizează ca atare.

Neresponsabilitatea Ministerului Public nu este absolută pentru cănerespectarea legii, abuzul, reaua credinţă, nepriceperea, neglijenţa gravăetc. nu-1 pun pe procuror la adăpost de consecinţele juridice ale fapteisale. De aceea, chiar în lumina legislaţiei existente procurorul răspundepenal ori de cîte ori săvîrşeşte o infracţiune în exercitarea atribuţiunilorde serviciu. De asemenea, devin incjdente dispoziţiile art. 507 c.pr.pen.,aplicabile în cazul reparării pagubei, în cazul condamnării sau luării uneimăsuri preventive pe nedrept, cînd statul are acţiune în regres împotrivaprocurorului (ca şi împotriva oricărui alt organ judiciar) care cu reacredinţă sau gravă neglijenţă a provocat situaţia generatoare de daune.

217. Cu privire la problema dacă Ministerul Public este sau nu parteîn proces, doctrina şi legislaţiile sînt împărţite.

în reglementarea noastră actuală procurorul nu este parte în proces,concluzie care se desprinde atît din funcţionalitatea organelor deprocuratură cît şi din mecanismul procesului penal. De aftfel, codul deprocedură penală, referindu-se expres la părţile din proces, nu evocăprintre ele şi pe procuror . Acest punct de vedere a fot constant admis înliteratura noastră de specialitate din ultimele decenii, dar ea se regăseşteatît în doctrina interbelică română cit şi în literatura străină .

65 Vezi dispoziţiile exprese din art. 48 c.pr.pen. actual, ca şi art. 56 din Codiri nostru din 1936.66 în opoziţie cu aceasta, Titlul V din Cartea I, cod de procedură penală din 1936 consacrat

"Părţilor^ înscrie Ministerul Public în art. 66 pe primul loc în această categorie.67 Vezi, TRAIAN POP, op.cit, voi II, p. 57-58; V. DONGOROZ op.cit68 Vezi, E. FLORIAN, op.cit,; R. MERLE,. A. VTTU op.cit etc.

167în doctrina occidentală răspîndite sînt şi opiniile (deseori bazate pe n0

exprese) că Ministerul Public nu este o parte în proces ca oricare alta69 sau -este o parte sui generis .

D'n admiterea sau respingerea opiniei că procurorul este parte în procesdecur consecinţe dintre care unele pot antama şi principiile funcţionale aleacesta organism. De pildă, art. 669 c.pr.pen. francez înscrie regulairecuzabilitătj-membrilor Ministerului Public. O parte din doctrină justificăaceastă dispoziţie j* considerentul că deşi procurorul este reprezentant alputerii executive el este parte principală şi necesară în procesul penal, iarpărţile nu pot fi incompatibile respectiv nu se pot recuza indiferent depoziţia lor sau concluziile pentru care pledează. Există şi în această privinţă

un adagiu fără de care nu se poate concepe o contradictorialitate şi care admitecă o parte care pledează în favoarea unei opinii sau concluzii nu poaterecuza adversarul său .

218. în desfăşurarea procesuală atribuţiunile Ministerului Public sîntfoarte complexe, activitatea procurorilor fiind multilaterală şi cuimplicaţii aproape în toate compartimentele şi diviziunile mecanismuluij*udiciar. Atribuţiunile principale ale Ministerului Public prevăzute înLegea de organizare j'udecă-torească şi codul ce procedură penală pot fisubsumate direcţiilor următoare:

a)efectuarea urmăririi penale şi, după caz, supravegherea acesteia; înexercitarea atribuţiei procurorii conduc şi controlează activitatea de

cercetare a poliţiei şi a altor organe;b)sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale;c)exercitarea acţiunii civile în cazurile prevăzute de lege;d)participarea, în condiţiile legii, la judecarea cauzelor de către

instanţele judecătoreşti;.

e)exercitarea căilor de atac împotriva hotărîrilor judecătoreşti, în condiţiile

legii;f) supravegherea respectării legii în activitatea de punere în

executare ahotărîrilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii;

g) verificarea respectării legii la locurile de deţinere preventivă, deexecutare a pedepselor, a măsurilor educative şi de siguranţă;

h) apărarea drepturilor şi intereselor minorilor şi ale persoanelor puse sub

interdicţie;i) studierea cauzelor care generează sau favorizează criminalitatea

şi prezentarea propunerilor în vederea eliminării acestora.MinisteruiPublic exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege.

69 Vezi, G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op.cit70 Vezi,P.BOUZAT,J.PINATEL;V.MANZINI;R.GARRAUDetc.71 G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op.cit., p. 91 ("Un plaideur ne recuse pas son adversaire")

168

219. Statutul procurorilor este fixat în art. 131 alin. 2 din Constituţieorecizîndu-se că această funcţie este incompatibilă cu orice altă funcţiepublică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţămîntulsuperior.

Procurorii sînt magistraţi atît în concepţia Constituţiei noastre care îiplasează în cadrul Ministerului Public cît şi în accepţiunea admisă peplan niondial.

Procurorii făcînd parte din corpul magistraţilor nu au totuşi statutulpersonal al judecătorilor, după cum deşi subordonaţi prin ministeruljustiţiei executivului nu au statutul unui funcţionar public dinadministraţie.

în nici un sistem în care Ministerul Public constituie un organ judiciarprocurorii nu sînt inamovibili. Aceasta este şi poziţia Constituţiei românecare declară inamovibili nu pe magistraţi în general ci exclusiv pejudecători.

Totodată în nici o legislaţie a unui stat de drept procurorul nu esteasimilat cu un funcţionar public oarecare neputînd fi revocat, mutat,transferat, sancţionat după regulile obişnuite şi comune. O aşa-numităamovibilitate temperată există în toate sistemele. Chiar Constituţia, fărăa intra în detalii,. prevede în art. 133 că în atribuţiile Consiliului Superioral Magistraturii intră şi propunerile de numire către Preşedintele ţării apersoanelor care urmează să deţină funcţia de procuror.

Art. 75 din Legea pentru organizare judecătorească prevede cămembrii Ministerului Public se bucură de stabilitate. De asemenea,celelalte drepturi revenind judecătorilor se extind şi asupra procurorilorîntrucît legea nu diferenţiază categoriile de magistraţi. Astfel, se arată înnormă că magistraţii nu pot fi cercetaţi reţinuţi sau arestaţi, fără avizulministrului justiţiei. La fel, Ministerul de Interne are obligaţia să acorde,la cerere, protecţie tuturor magistraţilor şi familiilor lor, în cazurile încare viaţa, integritatea corporală sau avutul acestora sînt supuse unorameninţări.

Legea de organizare judecătorească prevede toate detaliile cu privirela condiţiile de numire, revocare, transferare şi stagiatură a procurorilor,gradele membrilor parchetelor, condiţiile de vechime, procedura deavansare precum şi sancţionarea disciplinară a acestora.

§ 3. Organele de cercetare penală

220. Asemănător sistemului judiciar cel mai răspîndit din Europa înRomânia antebelică urmărirea penală era reglementată de codul din 1936 îndouă forme: primele cercetări şi instrucţia. Acestea se efectuau nu numai deorgane diferite, dar aveau atît o formă cît şi un conţinut diferenţiat Sistemula fost simplificat prin

, - 169modificările aduse codului de procedură penală de către Legea nr. 3/1956,care a apropiat atît organizatoric cît şi funcţional cele două instituţii, îndouă forme paralele: cercetarea şi ancheta. Prin actualul cod în locul celordouă forme alăturate s-a instituit o modalitate unică de înfăptuire aurmăririi penale.

Potrivit art. 201 c.pr.pen. urmărirea penală este realizată deprocuror şj organele de cercetare penală.

Procurorul, în virtutea dreptului său de supraveghere, poateîntreprinde acte de urmărire în orice pricină, avînd îndrituirea să reţină

spre rezolvare chiar întreaga cauză. în situaţiile limitativ prevăzute deart. 209 c.pr.pen. urmărirea se efectuează în mod obligator deprocuror. Totuşi, în majoritatea cazurilor urmărirea penală seînfăptuieşte de organele de cercetare.

221. Art. 201 enumera în mod expres organele de cercetarearătînd că acestea sînt:

a)organele de cercetare ale poliţiei;b)organele de cercetare specială.

Redactarea actuală a art. 201 necesită anumite explicaţii, ţinîndseama demodificările legislative intervenite după decembrie 1989. <

Faţă de redactarea avută anterior schimbarea expresă a conţinutuluiart. 201 a avut loc prin Legea nr. 32/1990 pentru modificarea şicompletarea unor dispoziţii ale Codului de procedură penală, publicată înM. Of. nr. 128 din 17 noiembrie1990. în realitate, art. 201 fusesemodificat implicit mai devreme, prin abrogarea art. 206 c.pr.pen.referitor la competenţa fostelor organe de cercetare ale securităţii.Abrogarea expresă a art. 206 s-a făcut prin Decretul-lege nr. 12/1990publicat în M. Of. nr. 7 din 12 ianuarie 1990 ,

222. Art. 201 alin. 3 cpr.pen. precizează că organ de cercetare penală nueste poliţia în ansamblul său şi nici toţi lucrătorii din cadrul acestuiorganism. Legea prevede că în aparatul poliţienesc funcţionează ca organede cercetare numai acei lucrători operativi din Ministerul de Interne caresînt anume desemnaţi în acest sens. Abilitarea lucrătorului din Ministerulde Interne în sensul obţinerii calităţii de organ de cercetare este o condiţienecesară pentru a se demarca net deosebirea între aparatul poliţienesc care înmarea sa majoritate are atribuţiuni administrative şi cel cu sarcini şifuncţionalitate judiciară.

Distincţia este necesară pentru că în actualele norme ale codului deprocedură penală legea foloseşte de regulă genericul de "organe decercetare"72 Abrogarea art. 206 c.pr.pen. a fost o consecinţă imediată a evenimentelor din decembrie

1989 pe planul procedurii penale intervenind ca urmare a desfiinţăriiDepartamentului Securităţii statului prevăzută prin Decret nr. 33/1989 publicat în M.Of/ nr. 8 din 31 decembrie 1989.

170

, care înglobează (evident şi în primul rînd) organele de cercetare alepoliţiei, ne cîte ori codul foloseşte termenul "poliţie" nu are în vederenumai lucrătorii operativi avînd calitatea de organe de cercetare, ci oricelucrător din aparatul poliţienesc (De exemplu, art. 152 c.pr.pen.prevede că mandatul de arestare preventivă se execută prin organele depoliţie; art. 457 c.pr.pen. obligă instanţa care acordă întrerupereaexecutării pedepsei cu închisoare să comunice aceasta de îndatăorganului de poliţie etc.)

223. Există în întreaga doctrină occidentală o distincţie netă între poliţiaadministrativă şi poliţia judiciară , pe care majoritatea legislaţiilor dinlume o marchează şi formal printr-o denumire diferenţiată. O asemeneaprecizare se face şi în codul român din 1936 care folosea noţiunea de"poliţie judiciară". Actuala noastră Constituţie prelimina aceeaşi ideedin moment ce atrage atenţia expres prin art. 129 că putereajudecătorească are şi trebuie să dispună de o poliţie .pusă în serviciul ei.Această subliniere denotă că poliţia în ansamblul său ca organismcomponent al Ministerului de Interne avînd atribuţiuni administrativeşi ţinînd evident de executiv, nu poate şi nici nu trebuie să fie implicatăîn autoritatea judecătorească, care urmează să-şi aibă organul săujudiciar propriu.

Pentru a deosebi poliţia judiciară de poliţia în sens global(administrativ) Codul român din 1936 (asemănător cu numeroase altecoduri) indică în normele sale organele care se cuprind sub aceastădenumire. Astfel, art. 197 fixa regula că pe lîngă fiecare parchet altribunalului funcţionează, numiţi sau detaşaţi, un număr de ofiţeri depoliţie judiciară, după aprecierea Ministerului Justiţiei de acord cuMinisterul de Interne. Cînd în organizarea poliţiei există servicii specialede poliţie judiciară (ceea ce de regulă există la toate organele poliţieneştidin lume) detaşările se fac din rîndul personalului acestor servicii.Implicarea organelor poliţieneşti în cercetarea infracţiunilor constituieo realitate prezentă în toate sistemele judiciare moderne. Aceastadetermină ca atît în practica judiciară română cît şi în cea străinăorganul cel mai frecvent întîlnit să fie organul de cercetare al poliţiei»

Majoritatea cauzelor penale sînt instrumentate de organul decercetare al poliţiei, motiv pentru care acesta poate fi consideratorganul comun de urmărire penală.

73 Vezi, A. BRAAS, Precis de procedure penale, Ed. Bruylant, 1951, nr. 321; M.FRANCHIMONT§.a. op.cit., p. 209; G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op.cit, p.214; G. VIDAL, Reforme des services de police judiciaire, Revue de PoliceNational, 1969, p. 5; R. MERLE, A. VITU, op.cit; H. DONNED1EU DEVABRES, op.cit.; p. 264; R. SCREVENS, Police et prevention de la criminalite,R.D.P., 1979 nr. 11-12; E. COURT, La police judiciare preş Ies parquets, R.D.P.,1969-1970, p. 3-41 etc.

171Organele de cercetare ale poliţiei au competenţă generală. Legea

precizează că o cauză ori de cîte ori nu este dată expres în competenţaunui alt organ de cercetare, rămîne în competenţa poliţiei.

224. Poliţia judiciară în toate reglementările din lume poate fialcătuităalături de personalul poliţienesc propriu-zis şi din alţi agenţi şifuncţionaridintre cei mai feluriţi. Astfel, Codul român din 1936 prevedea că

poliţiajudiciară se exercită: de către Ministerul Public (art. 196); de cătrejudecătoriide pace în circumscripţiile lor cu respectarea anumitor condiţii (art. 198);decătre judecătorii de instrucţie cînd în caz de crime sau delicte graveprocuroruli-a sesizat (art. 222); toţi funcţionarii cărora diverse legi speciale leconferă

această calitate.In legislaţiile din alte ţări calitatea de ofiţeri sau agenţi de poliţie

judiciară o pot avea foarte multe categorii de funcţionari sau persoane. Deexemplu, în Franţa în afara magistraţilor (procurori, judecători de instrucţie,judecători propriu-zişi în anumite condiţii), concură la exercitarea poliţieijudiciare persoane abilitate în acest sens din poliţie şi jandarmerie avîndanumite grade (comisari, inspectori, ofiţeri, agenţi etc), primarii şi ajutoriide primari , inginerii şi agenţii tehnici din domeniul apelor şi pădurilor,anumiţi agenţi agricoli sau de cîmp, anumiţi agenţi fiscali, inspectori îndomeniul muncii, a poştelor şi telecomunicaţiilor, a căilor ferate, amăsurilor şi greutăţilor, paznici de vînătoare şi pescuit etc. în funcţie deimportanţa lor unii au calitatea de ofiţeri de poliţie judiciară, iar alţiinumai de agenţi. Asemănătoare este organizarea generală a poliţieijudiciare şi în Elveţia, Italia, Spania, Germania, Belgia şi alte ţărieuropene. Uneori agenţii care au atribuţiuni de'poliţie judiciară se regăsescîn cele mai diferite domenii .

225. în România necesitatea funcţionării pe lîngă organele decercetare alepoliţiei şi a altor organe judiciare este înscrisă în art. 201, prin admitereaurmăririipenale a anumitor cauze de către organele de cercetare penală speciale.

Organele de cercetare specială îşi desfăşoară activitatea în legăturăcu anumite domenii de activitate şi sînt potrivit art. 208 c.pr.pen.,următoarele:

a) ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii unităţilor militarecorp aparte şi similare;

74 în sens de activitate de cercetare poliţienească, respectiv investigaţie anterioarăpunerii în mişcare a acţiunii penale şi sesizării justiţiei respectiv al organului deinstrucţie sau judecată.

75 în fapt, aceştia exercită atribuţiunile numai în comunele unde nu există organepoliţieneşti sau organe de jandarmerie.

76 De exemplu, în Belgia există o poliţie a navigaţiei aeriene, o siguranţă a statului îndomeniul nuclear, o poliţie specială pentru tineret etc. (vezi, M. FRANCHIMONTş.a. op.cit, p. 224-225).

172

b)ofiţerii anume desemnaţi de către şefii comenduirilor de garnizoană;c)ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii centrelor militare;d)ofiţerii de grăniceri, precum şi ofiţerii anume desemnaţi din

Ministerul de Interne pentru infracţiunile săvîrşite în legătură curegimul frontierelor;

e)căpitanii porturilor pentru infracţiunile săvîrşite la regimulnavigaţiei maritime şi fluviale.

în cazurile prevăzute de lit. a, b şi c, cercetarea poate fi efectuată şi decătre comandanţii care au desemnat pe ofiţerii respectivi.

226. în legătură cu natura juridică a urmăririi penale efectuate deorganele prevăzute în art. 201 lit. b c.pr.pen., se impune o precizare, cu atîtmai necesară cu cît noua redactare a acestei norme a adus omodificare<care nu credem că schimbă punctul de vedere iniţial allegiuitorului (principial evident corect) şi nu constituie decît oinadvertenţă de text.

în locul formulării anterioare a.art. 201 lit. b, privitoare la"organele de cercetare speciale", textul actual se referă la organele decercetare specială.

Cel puţin două sînt motivele care presupun că este o inadvertenţăîn exprimarea corectă a textului (fiind posibilă chiar o eroare de tipar).

în primul rînd printr-o interpretare gramaticală acordul cu singularul arputea duce la concluzia că cercetarea - ca activitate de urmărire penală -este specială. O asemenea concluzie este evident incorectă ştiinţific pentrucă organele de cercetare din această categorie nu desfăşoară urmărireapenală după reguli derogatorii dreptului comun. Indiferent că urmărirea esteefectuată de organele de la art. 201 lit. a sau b, cercetarea este aceeaşi fără ase putea susţine că aceasta ar fi după caz comună sau specială.

Pe de altă parte printr-o interpretare sistematică dacă legiuitorul ar fidorit să promoveze teza că cercetarea este "specială" nu ar fi lăsat întoate celelalte norme unde apare în context expresia respectivă aceeaşiredactare iniţială, care se referă peste tot la organele de cercetarespeciale.

Echivocul este înlăturat de altfel expres în art. 208, alin. 1, care aratătextual că speciale sînt organele şi nicidecum activitatea desfăşurată deacestea ca o cercetare cu caracter derogator.

227. Cooperarea poliţienească internaţională. Faţă deinternaţionalizarea fenomenului infracţional, cooperarea poliţienească peplanul relaţiilor internaţionale din ultima vreme s-a impus în măsurămereu sporită .77 F. THOMAS S truc tu re et methode de Ia cooperation internaţionale et regionale

enmatiere penale, R.D.P., 1984, p. 53â g

începuturile instituţionalizate ale unor conlucrări în domenii limitatese plasează încă la debutul secolului nostru .

Prima formă organizatorică largă şi complexă a fost "Comisiainternaţională de poliţie criminală" cu sediul în Viena înfiinţată în 1923 prinacordul intervenit între organisme poliţieneşti din numeroase ţări printre careşi România79.

în 1956 C.I.P.C. a fost complet modernizat şi adaptat unei largicooperări internaţionale la nivel mondial. Ca urmare vechiul organism a

fost înlocuit cu "Organizaţia internaţională de poliţie criminală"(O.I.P.C.) cunoscută . pretutindeni mai ales sub denumirea de Interpor .

Interpolul are în prezent ca membri reprezentanţi ai poliţiilor din peste120 de-state din toate continentele printre care şi ţara noastră.

Cooperarea poliţienească internaţională a cunoscut o dezvoltarespectaculoasă în deosebi în ultimii ani, adăugîndu-se la structurile existenteşi alte noi forme organizatorice. De exemplu, pentru ţările europene există aşanumitul grOpoficios "Trevi" cuprinzînd ţările membre ale Comunităţii

Economice Europene în care colaborează miniştri de justiţie sau de internedin statele participante. Aceştia se reunesc periodic, cel puţin o dată pe an, înţara care deţine preşedenţia comunităţii. Acest grup se preocupă printre alteleşi de lupta antiteroristă .

în sfîrşit, pentru anul 1992 şi în perspectivă grupul de Schengen formatdin reprezentanţi ai Franţei, Germaniei, Italiei şi Beneluxului iniţiază ointegrare poliţienească larg europeană, în condiţiile noi ale schimbărilordeosebite din estul continentului .

Secţiunea III

PĂRŢILE ÎN PROCESUL PENAL

§ 1. Poziţia procesuală a pârtilor

228. Noţiunea de parte procesuală. Subiecţii procesuali particulari cei mai însemnaţi sînt părţile. Părţile sînt subiecţii procesuali ale căror interese

78 Vezi, Convenţiile în materia traficului de femei şi copii (19C4), difuzarea publicaţiilor obscene 1910 etc.

79 Vezi, J. NEPOTE, La cooperation des autorites en matiere penale, Revue intern, de police crim. 1970, p. 142

80 Vezi, L'organisation internaţionale de police criminelle Interpol, Revue intern, de police crim. 1973, nr. 267, p. 69 şi urm. 268, p. 141 şi urm.

81 M. de ROCK, C. BRAECKMAN, Les libertes malades du pouvoir, Ed. Vie ouvriere. Bruxelles, 1980, p. 243 şi urm.

82 M. FRANCHIMONT-s.a. op.cit., p. 229

174

contrarii se confruntă în litigiul dedus în faţa justiţiei. Dacă procesuleste necesar părţilor, părţile sînt deopotrivă necesare procesului .

Spre deosebire de codul de procedură civilă care foloseşte noţiunea departe dar nu o determină , codul de procedură penală defineşte exact aceştisubiecţi în art. 23 şi 24. Potrivit normelor indicate sînt părţi în procesulpenal: inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea civilmenteresponsabilă.

în aprecierea poziţiei procesuale a părţilor trebuie să se ţină seama deexistenţa laturilor procesului penal. De aceea, în latura penală a procesuluisînt părţi inculpatul şi partea vătămată, iar în latura civilă inculpatul,partea civilă şi eventual partea civilmente responsabilă.

Accepţiunea strict procesuală de parte este uneori dublată şi deconcepţia care priveşte această categorie de pe poziţiile dreptuluimaterial. Intr-o asemenea viziune interesele contrarii ale părţilor nu se potafirma fără o bază de drept material care să le justifice pe plan procesual.

Problema prezintă interes mai ales în procedura civilă , motiv pentrucare implicaţiile au fost abordate atît în literatura de specialitate , cît şi înpractica judiciară .

Admiţînd teza că subiecţii cauzei penale (ai raportului juridic deconflict care face obiectul procesului penal) sînt în acelaşi timp şi subiecţiiprocesului penal se poate ajunge la concluzia ca statul este parte în procesulpenal . Acest punct de vedere a rămas izolat în literatura de specialitate,majoritatea autorilor considerînd că părţi nu sînt decît acei subiecţiprocesuali pe care legea îi determină riguros în art. 23-24 c.pr.pen.

De altfel, din monfent ce se susţine că părţile sînt subiecţi procesualiparticulari ar fi deosebit de dificil ca statul să fie cuprins printre aceştia.

Părţile sînt singurii subiecţi care alături de organele judiciare potefectua acte procesuale.

83 S. SATTA, Diritto procesuale civile, Padova, 1967, p. 7283 Vezi, IOAN LES, Determinarea calităţii procesuale în materie civilă, R.R.D., nr.

10/1981, p. 16-20.84 S-a propus instituirea unei dispoziţii de principiu care să permită substituirea

persoanelor lipsite de calitate procesuală cu persoane care au o asemenea calitate (vezi, I.LES, Propuneri de lege ferenda referitoare la consecinţa lipsei de calitateprocesuală a uneia dintre părţi, R.R.D., nr. 4/1980, p. 22-25.

84 Vezi, D. RADU, Acţiunea civilă în procesul civil, Ed. Junimea, Iaşi, 1974 p. 111 şi urm.85 Instanţa supremă a dat noţiunii de parte o accepţiune strict procesuală statuînd că prin

acest subiect se înţelege "persoana care a acţionat injustiţie şi aceea împotriva căreia s-aacţionat". (Trib. Suprem, în complet de 7 judecători, dec. nr. 94/1978, R.R.D., nr.4/1979, p. 54.

8» Vezi, V. DONGOROZ ş.a. Explicaţii teoretice, voi I, p. 87

175

229. în procesul penal legea asigură părţilor drepturi şi obligaţii în aşafel, încît între acestea să se menţină un anumit echilibru. Părţile trebuie sădea dovadă de loialitate în exercitarea drepturilor, încît să nu se ajungă laun abuz de drept, întrucît drepturile procesuale sînt recunoscute părţilor înscopul conţribuirii la soluţionarea justă a cauzei. Dacă partea foloseştedrepturile sale cu rea credinţă în scopul tergiversării cauzei sau a şicanăriipărţii adverse săvîrşeşte un abuz de drept procesual, care se sancţioneazăprin respingerea cererii, plata unor cheltuieli judiciare, despăgubiri acordatecelui prejudiciat etc.

230. Condiţii cerute pentru a fi parte în procesul penal. Acestea

urmează a fi privite distinct după cum calitatea de parte procesuală sedobîndeşte în legătură cu latura penală sau latura civilă a cauzei.

întrucît cauza penală izvoreşte din raportul juridic penal dintre statşi infractor, raport născut în urma săvîrşirii unei infracţiuni, iar acţiuneapenală aparţine statului, aspectele privind condiţiile cerute pentru a fiparte în latura penală a procesului se simplifică mult faţă de modul încare problema se pune în procesul civil. Aspecte cum ar fi dreptulsubiectiv valorificat, interesul care pune în mişcare acţiunea judiciară şialtele nu au semnificaţie, iar cele referitoare la capacitatea şi calitateaprocesuală îşi reduc dimensiunile ori se modelează în lumina

instituţiilor de drept penal sau procesual penal.Astfel, inculpat devine într-o cauză penală numai persoana a cărei

răspundere penală poate fi angajată. In raport de aceasta rămîne lipsită de sensdeosebirea între capacitatea procesuală de folosinţă şi cea de exerciţiu; deasemenea, distincţia dintre capacitatea procesuală (legitimatio adprocessum) şi calitatea procesuală (legitimatio ad causam) mută problemaîntr-un alt plan, cea a deosebirii dintre o parte (inculpatul) şi un împricinatcare nu are această calitate (învinuitul) .

în cadrul laturii civile a cauzei poziţiile părţii civile, precum şi celeale inculpatului şi părţii civilmente responsabile se aseamănă în multeprivinţe cu poziţiile reclamantului şi pîritului dintr-un proces civil(existînd totuşi numeroase particularităţi). în consecinţă, cerinţelepretinse de lege pentru ca o persoană să fie parte într-un proces civil ,trebuiesă fie satisfăcute în mod corespunzător şi în cadrul laturii civiledin procesul penal.

a) Partea civilă, partea civilmente responsabilă şi inculpatul trebuie săaibă sub aspect civil capacitate procesuală (legitimatio ad processum)atît de folosinţă, cît şi de exerciţiu. De pildă, partea civilă este deseori opersoană juridică, or în acest caz trebuie să se cunoască faptul că. eadobîndeşte

89 Pentru explicaţii suplimentare a se vedea paragraf. 2 din această secţiune.

90 Vezi, I. STOENESCU, S. Z1LBERSTEIN, op.ciL, voi I, p. 278 şi urm.

capacitatea de folosinţă în general de la data înregistrării, ori la data, dupăcaz, a actului de dispoziţie care o înfiinţează, respectiv de la datarecunoaşterii sau a înfiinţării ei (art. 28 din Decretul nr. 31/1954). Cîtpriveşte capacitatea de exerciţiu aceasta este evocată în numeroasenorme din însuşi codul de procedură penală (de exemplu: art. 17, art.18, art. 222 etc).

b) Calitatea procesuală (legitimatio ad causam) activă subzistăpentru partea civilă atunci cînd există o identitate între aceasta şipersoana care este titular al dreptului în raportul juridic civil dedusjudecăţii. Calitatea procesuală pasivă se exprimă în identitatea caretrebuie să se manifeste între inculpat, respectiv parte civilmenteresponsabilă şi persoana obligată în acelaşi raport juridic. în cadrul laturiicivile poate avea loc şi o transmisiune legală a calităţii procesuale.Aceasta poate avea loc prin succesiune pentru persoanele fizice (art. 21alin. îc.pr.pen.) ori reorganizare sau dizolvare pentru persoanele juridice(art. 21 alin. 2 c.pr.pen.).

c) Dreptul părţii care exercită acţiunea civilă şi faţă de care se nascîndatoririle celorlalte părţi trebuie să fie recunoscut şi ocrotit de lege subaspect substanţial şi actual sub aspectul protejării sale prin acţiuneaInjustiţie. Acest din urmă aspect presupune ca dreptul să nu fie supusunui termen sau unei condiţii suspensive.

d) Interesul reprezintă folosul practic, care îl are o parte pentru ajustificaparticiparea sa în cauza juridică. în procesul penal interesul părţilorangrenateîn latura civilă este totdeauna material (o reparaţie în natură sau unechivalentbănesc - art. 14 c.pr.pen.V Spre deosebire de aceasta în procesul civilinteresulpoate fi deseori şi moral .'

231. Solidaritatea procesuală. Solidaritatea activă sau pasivă dindomeniul dreptului material care face ca mai mulţi subiecţi airaporturilor juridice să dobîndească îndrituiri sau obligaţii se poatemanifesta şi pe plan procesual.

Pentru a se înregistra o solidaritate procesuală trebuie să existe unlitiscon-sortiu, adică o grupare procesuală a unor subiecţi care nu aunumai aceeaşi calitate în proces, ci poziţia lor comună rezultă din faptulcă drepturile şi obligaţiile lor au aceeaşi cauză juridică (consortium litis).Situarea în cadrul coparticipaţiei procesuale este determinată nu depoziţia formal comună în cadrul procesului ci de aceeaşi poziţie încadrul cauzei.

9' Interesul moral nu trebuie confundat cu prejudiciul moral (atingerea adusă unordrepturi personale nepatrimoniale) şi nici cu reparaţia materială a daunelor morale(despăgubiri băneşti pentru un prejudiciu moral). '

177232. Pot exista într-un proces mai multe părţi avînd aceeaşi poziţie

procesuală şi fără a forma un consortium litis, cînd în acelaşi proces sîntreunitemai multe cauze penale. De exemplu, ca efect al conexităţii, mai mulţiinculpaţise judecă reuniţi în acelaşi proces pentru fapte diferite; la fel, pot exista într-

unproces penal părţi civile numeroase, dreptul lor de despăgubire derivîndînsădin împrejurări diferite.

Alta este situaţia cînd de pildă o faptă penală a fost săvîrşită de maimulţi participanţi (coautori, complici, instigatori) şi care duce pe planprocesual la o solidaritate procesuală a coinculpaţilor; de asemenea,

caracterul de consortium litis a grupului de părţi civile este evident încazul cînd aceeaşi faptă penală a produs un prejudiciu material lapersoane diferite.

233. Distincţia între simpla existenţă a mai multor părţi avînd formalaceeaşi calitate procesuală şi grupul procesual care presupune ocoparticipareprocesuală este necesară pentru deosebirea consecinţelor juridice diferitepecare fiecare din cele două situaţii le produc.

Solidaritatea procesuală duce la consecinţe mergînd pînă la aspecteprivind soluţionarea cauzei. De exemplu, probele admise în cauzăreferitoare la existenţa faptei sînt opozabile tuturor părţilor care formeazăun litis consorţiu; actele efectuate de unul din membrii grupului procesual,dacă priveşte fapta sau circumstanţele reale ale acesteia, sînt profitabiletuturor membrilor grupului; efectul extensiv al căilor de atac semanifestă în limitele coparti-cipanţilor solidari din punct de vedereprocesual etc.

în celălalt caz efectele sînt mai reduse, fiind legate de obicei demecanismul procesual şi nu de rezolvarea cauzei. De exemplu, cînd sîntconstituite mai multe părţi civile între care nu există o solidaritateprocesuală, îndrituirile lor decurgînd din litigii diferite la dezbateri, se vada cuvîntul totuşi în ordinea stabilită de art. 340 c.pr.pen. Aceastaînseamnă că practic vorbesc întîi toate persoanele care au calitatea departe civilă în proces şi numai după aceea se va da cuvîntul inculpaţilor.

§ 2. Inculpatul •

234. Inculpatul reprezintă figura centrală a procesului penal. întreagaactivitate procesuală se desfăşoară în jurul faptei penale săvîrşite deaceastăpersoană şi în vederea tragerii sale la răspundere.

Categoria juridică de infractor este proprie dreptului penal. In normelede orocedură penală o asemenea noţiune nu se întîlneşte pentru desemnareaacestei persoane codul folosind trei termeni şi anume: făptuitor, învinuit,inculpat.

Făptuitorul este o persoană în legătură cu care se desfăşoară oactivitate procesuală, dar care nu este încă implicată într-o urmărirepenală în sensul efectuării acesteia faţă de persoana respectivă. Norme cacele din art. 200,214, 215, 222, 465 c.pr.pen. se referă la făptuitor. Deexemplu, legea prevede că: în obiectul urmării penale intră obligaţiastrîngerii probelor necesare cu privire la identificarea făptuitorului; încazul unor infracţiuni flagrante organele de constatare au obligaţia săînainteze de îndată procurorului pe făptuitor; comandanţii de nave,aeronave şi subofiţerii de grăniceri pot efectua percheziţii corporalefăptuitorului; plîngerea .trebuie să cuprindă indicarea făptuitorului dacăeste cunoscut etc.

Odată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului sau aidentificării acestuia într-o urmărire aflată în curs de desfăşurare, persoanarespectivă capătă calitatea de învinuit. Potrivit art. 229 c.pr.pen. persoanafaţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte învinuit, cît timpnu â fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa. învinuitul apare caun subiect procesual mai complex decît făptuitorul avînd drepturi şiobligaţiuni care îi permit o participare activă în procesul penal.

Orice persoană supusă tragerii la răspundere penală dobîndeşte prinaceasta o nouă poziţie procesuală devenind inculpat. Art. 23 c.pr.pen.prevede că persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penalăeste parte în procesul penal şi se numeşte inculpat. Inculpatul este parte înproces pentru că el este subiect pasiv al acţiunii penale şi eventual subiectpasiv al acţiunii civile. Intrucît numai persoanele fizice pot fi trase larăspundere penală, inculpatul poate fi exclusiv 6 asemenea persoană,avînd evident şi capacitate penală .

235. în reglementarea actuală s-a renunţat atît la poziţia procesualăformală a inculpatului faţă de învinuit cît şi la diferitele calităţi şi denumiriale acestuia care fie că nu erau riguros ştiinţifice, fie că nu prezentau osemnificaţie majoră în contextul poziţiei procesuale.

Astfel, pînă la 1 ianuarie 1969, inculpatul era persoana trimisă înjudecată, această persoană avînd calitatea de învinuit în tot cursul urmăririipenale. Or este evident, că ceea ce determină poziţia procesuală a unuisubiect şi mai ales considerarea lui ca parte în proces nu poate fi elementulformal al fazei la care a

92 Contra persoanelor juridice nu se poate exercita o acţiune penală, împotriva lor neputîndu-se pronunţa o pedeapsă (R. SCREVENS, Sanctions applicables aux personnesmorales, R.D.P., 1980, p. 163)

178 179

ajuns desfăşurarea procesuală ci aspectele de* conţinut determinate de tragerealui la răspundere, respectiv exercitarea împotriva lui a unei acţiuni judiciare.

în actuala reglementare din cod s-a renunţat la denumirile deosebiteale celui în cauză în anumite ipoteze. De exemplu, art. 67 al codului din1936 arate că inculpatul se mai numeşte: prevenit dacă se iau împotrivasa măsuri de deţinere preventivă; acuzat după trimiterea în judecată decătre Camera de acuzare în materie criminală; condamnat, dupăpronunţarea de către instanţa a pedepsei prevăzute de lege.

236. Inculpatul fiind persoana împotriva căreia se exercită acţiuneapenală,calitatea respectivă se pierde odată cu stingerea acţiunii. Acţiunea penalăsestinge şi ca urmare a realizării obiectului său care constă în tragerea larăspundere penală a celui vinovat. De aceea, odată epuizată faza dejudecataprin condamnarea definitivă a inculpatului, treeîndu-se la faza de punere înexecutare a hotărîrilor penale, legea nu mai reglementează poziţia

procesualăa inculpatului înlocuind-o cu cea a condamnatului.

Condamnatul nu este parte în proces, ci numai subiect de drepturi şiobligaţii procesuale atîta vreme cît el participă într-un proces penal încăneepuizat. în urma începerii executării hotărîrii procesul penal se stinge,iar condamnatul devine subiect în raportul juridic de drept execuţional,plasat în afara sferei procesuale .

237. Deosebirea cea mai importantă între inculpat şi învinuit constă înaceeacă primul are calitatea de parte pe cînd celălalt nu are o asemenea poziţie. Deaicirezultă că inculpatul ca subiect tras la răspundere penală poate fi supus laîndatoririmai mari decît învinuitul, avînd corespunzător şi drepturi mai largi.

De exemplu, învinuitul nu este privat de libertate timp mai îndelungat,purtînd fi numai reţinut 24 de ore sau arestat 5 zile. Dimpotrivă, arestareainculpatului poate dura iniţial 30 de zile cu posibilităţi de prelungirepotrivit legii. Inculpatul are conform art. 250 c.pr.pen. dreptul să iacunoştinţă de toate materialele de urmărire penală în cadrul prezentăriiacestora de către organul de cercetare penală, după efectuarea actelor decercetare. Realizarea instituţiei rămîne numai o posibilitate pentru învinuit,procurorul procedînd la prezentarea materialului de urmărire penală numaidacă socoteşte necesar (art. 257).

238. Inculpatul avînd poziţia de parte în proces" dobîndeşte îngeneralaceleaşi drepturi şi obligaţii ca oricare altă parte. Inculpatul are dreptulsă

93 I. NEAGU, op.dt, p. 131

narticipe la anumite acte de urmărire penală şi la şedinţele de judecată,uneori prezenţa sa fiind chiar obligatorie; el poate propune administrareaje probe, poate formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii;inculpatul poate face plîngeri împotriva actelor de urmărire penală şifolosii căile de atac îndreptate contra hotărîrilor judecătoreşti etc.Egalitatea poziţiilor procesuale a părţilor este o condiţie pentrupromovarea echitabilă a intereselor legitime contrarii ale acestora.

întrucît inculpatul este tras la răspundere penală, legea i-a asigurat şiunele drepturi suplimentare pe care celelalte părţi nu Ie au, majoritatea lorfiind legate de exercitarea dreptului de apărare. De pildă, dacă procurorul apus în mişcare acţiunea penală, organul de cercetare îl cheamă pe inculpat,îi comunică fapta pentru care este învinuit şi îi dă explicaţii cu privire ladrepturile şi obligaţiile pe care Ie are (art. 237 c.pr.pen.); inculpatului i seprezintă materialele de urmărire penală potrivit art. 250 şi urm. c.pr.pen.;inculpatului arestat i se comunică odată cu citaţia pentru primul termen dejudecată şi copia actului de sesizare a instanţei (art. 313 2 c.pr.pen.);inculpatului i se acordă ultimul cuvînt (art. 341 c.pr.pen.) etc.

§ 3. Partea vătămată8

239. în raportul juridic de drept penal există un subiect pasiv genericcare este statul, alături de care - de cele mai multe ori - apare ca subiectspecial şi victima infracţiunii.

Categoria juridică de victimă aparţine dreptului penal, dreptulprocesual penal operînd cu noţiunea de persoană vătămată, prin careînţelege persoana nemijlocit vătămată prin infracţiune .

Calitatea de persoană vătămată derivă din raportul creat pe plansocial între cel ce a săvîrşit fapta penală şi cel care a suferit vătămareaprodusă şi implică vocaţia de a participa în procesul penal ca partevătămată sau parte civilă95.

Persoana vătămată neparticipînd în proces ca parte se regăseşte încursul urmăririi penale sau al judecăţii numai dacă organele judiciare osolicită în realizarea unor activităţi. Persoana vătămată poate să fieaudiată

94 în legătură cu această persoană vezi monografia fiii Gh. EL1AN, Persoană vătămatăin procesul penal, Ed. Ştiinţifică, Buc. 1961.

95 GEORGETA GHEORGHE, Calitatea de parte civilă în procesul penal cu privirespecială la cauzele în care paguba a fost produsă avutului obştesc, R.R.D., nr.2/1985, p. 45-49

180 181ca martor, poate fi solicitată să participe la reconstituire sau confruntareetc.

Organele judiciare au anumite obligaţii pe care trebuie să le

îndeplinească faţă de persoana vătămată. Astfel, potrivit art. 76c.pr.pen., aceste organe au obligaţia să cheme, spre a fi ascultată,persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune şi să-i pună în vederecă poate participa în proces ca parte vătămată sau ca parte civilă.Omiterea acestei îndatoriri echivalează cu o atitudine lipsită de rol activdin partea organului judiciar şi poate duce la casarea unor hotărîrijudecătoreşti .

Persoana vătămată poate să-şi manifeste voinţa de a participa înprocesul penal ca parte . Persoana care a suferit prin fapta penală o

vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal senumeşte parte vătămată (arţ. 24).

Persoana vătămată prin infracţiune nu dobîndeşte automat calitatea departe vătămată , la aceasta ajungîndu-se numai în urma unei manifestăride voinţă în,acest sens. Nu este necesar ca persoana vătămată să facă odeclaraţie expresă de constituire ca parte vătămată, fiind suficient ca easă fi efectuat acte specifice susţinerii laturii penale a procesului, carerelevă fără echivoc voinţa de a participa în procesul penal într-oasemenea calitate . Pot constitui manifestări certe că persotna vătămatăînţelege să participe în procesul penal prezenţa activă la diverse termene;introducerea de cereri la organele judiciare; solicitarea de probatorii învederea dovedirii anumitor împrejurări; formularea de întrebări în cursul

audierii anumitor persoane etc.

240. în concepţia codului anterior, partea vătămată apărea numai încauzele la care acţiunea penală pornea la plîngerea prealabilă. în prezent,legea dă dreptul celui vătămat de a participa ca parte în orice proces fărănici o limitare.

Categoria juridică de parte vătămată este în concordanţă cu limitareaacţiunii civile la pagubele materiale şi excluderea prejudiciilor morale.Calităţii de parte vătămată i s-a dat un asemenea conţinut pentru apermite ca cei care au suferit o vătămare morală sau fizică să poatăparticipa în orice proces. Chiar persoana vătămată material şi care nucere repararea prejudiciilor sau renunţă la ele poate totuşi sta în procesîn calitate de parte.

96 Trib. Suprem, în complet de 7 judecători, dec. nr. 26/1982, CD, 1982, p.292.97 Inculpatul nu poate cere ca partea vătămată sau partea civilă să intervină în proces. I.

TANOVICEANU, op,cit, IV, p. 17298 I. NEAGU, op.ciL, p. 13299 Trib. Mun. Buc. sect. II. dec. nr. 1463/1976, RRDnr. 4/1977, p; 63

241. Partea vătămată este subiect în latura penală a procesuluinevalorificînd pretenţii materiale. Decesul acesteia lasă un gol procesualneînlocuibil de succesori, fiindcă se exercită un drept personal care sestinge odată cu titularul său .

în practica judiciară efectul personal al poziţiei procesuale a părţiivătămate a fost interpretat uneori exagerat considerîndu-se că încazurile cînd acţiunea penală se pune în mişcare la plîngere prealabilă,dispariţia prin deces al celui vătămat ar împiedica exercitarea încontinuare a acţiunii penale. Greşit a procedat instanţa, care constatîndmoartea părţii vătămate într-o cauză în care aceasta a pus în mişcareacţiunea penală prin plîngere prealabilă, a dispus încetarea procesului

,101 penal

Partea vătămată poate cumula calitatea de parte civilă şi păstra primacalitate chiar dacă renunţă la despăgubiri.

■ Partea vătămată concură la realizarea laturii penale a cauzei. Dintretoate drepturile pe care le are, cel mai important este desigur acela carese referă la punerea în mişcare, exercitarea şi stingerea, în anumite limite,a acţiunii penale în cauzele în care este necesară plîngerea prealabilă saula care răspunderea penală este înlăturată prin împăcarea părţilor.

Legea nu condiţionează valabilitatea retragerii unei plîngeriprealabile de modul cum aceasta se realizează, singura cerinţă fiind camanifestarea de voinţă să emane de la subiectul îndreptăţit săprocedeze ca atare. Ca urmare, declaraţia autentică de retragere aplîngerii prealabile urmează să fie considerată de natură a provoca

102

toate consecinţele prevăzute de legeIn cauzele la care participă exercitînd acţiunea penală, partea

vătămată poate avea şi funcţie de acuzator. La judecăţile la careprocurorul nu participă în instanţă şi este prezentă partea vătămatăacuzarea este susţinută exclusiv de această parte.

242. în practica judiciară s-au ridicat numeroase probleme în legăturăcu partea vătămată. Astfel, dacă partea vătămată este minor, el îşiexercită drepturile în condiţiile legale de asistare şi reprezentare. Deaceea, plîngerea prealabilă făcută de părintele minorului cu capacitateade exerciţiu restrînsă nu poate avea ca efect punerea în mişcare a acţiuniipenale. Se cere ca minorul100 Noul cod de proc.pen. - prezentare comparativă, p. 32.J01 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 1713/1971, RRD, nr. 1/1973, p. 167 '02 Trib. Jud. Braşov, dec. pen. nr. 1347/1972, £.R.D., nr. 8/1973, p. 173

182 183să introducă plîngerea personal înfaţa organului competent, dar cuîncuviinţarea prealabilă a reprezentantului său legal.

Problema s-a pus şi invers hotărîndu-se că partea vătămată fărăcapacitate de exerciţiu (sub 14 ani) nu se poate împăca cu inculpatul,chiar dacă este asistat de părintele său, aceasta putîndu-se face numai decătre reprezentantul legal

Cînd partea vătămată este minor cu capacitate de exerciţiu restrînsă,numai el poate consimţi la împăcare, cu încuviinţarea părinţilor, chiar dacăplîngerea s-a făcut de aceştia din urmă .

Dacă partea civilă păstrează concomitent în cursul procesului penal şicalitatea de parte vătămată, prezenţa sa în continuare în proces este justificată,

atunci cînd latura civilă a rămas definitiv soluţionată în baza unei hotărîrianterioare '.

Partea vătămată este îndreptăţită la acoperirea de către inculpatulcondamnat a cheltuielilor judiciare, chiar dacă nu s-a constituit partecivilă .

Persoana sancţionată cu amendă pentru o abatere nesăvîrşită dar reţinutăpe baza declaraţiei unui martor mincinos, poate figura în procesul penal -pornit împotriva martorului pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă - încalitate de parte vătămată, deoarece prin săvîrşirea infracţiunii, chiar dacăamenda nu a fost executată, a suferit o vătămare morală

§ 4. Partea civilă

243. Persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesuluipenal se numeşte parte civilă (art. 24 c.pr.pen.). Acţiunea civilă poate fi alăturatăacţiuni* penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă (art. 14c.pr.pen.). Cel vătămat prin infracţiune poate pretinde repararea prejudiciuluisuferit şi pe calea unei acţiuni civile separate de procesul penal.

Alăturarea acţiunii civile celei penale şi constituirea de parte civilă esteposibilă în orice cauză penală In trecut, putea fi îngrădită exercitarea acţiuniicivile odată cu cea penală înaintea aceleiaşi instanţe. De exemplu, pînă în1960 constituirea de parte civilă în cauzele penale ce se judecau la tribunalelemilitare era admisă numai cu condiţia ca prin exercitarea acţiunii civile să seurmărească recuperarea pagubelor pricinuite în legătură cu bunurile aflate înfolosinţa Forţelor Armate.

103 Trib. Jud. Suceava, dec. pen. nr. 161/1978, RRD, nr. 5/1979, p. 60104 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2398/1983, C.D., 1983, p. 299105 Trib. Suprem, secţ. pen. nr. 2918/1971, RRD, nr. 4/1972, p. 168.106 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2382/1976, CD., 1976, p. 403.107 Trib. Jud. Dolj, dec. pen. nr. 1056/1978, Repert, pract. II, p. 311108 Trib. Munip. Bucureşti, sect. II pen. dec. nr. 1463/1976, R.R.D., nr. 4/1977

184

Constituirea de parte civilă urmăreşte repararea pagubelor pricinuiteprin infracţiune. S-a statuat constant că nu se poate invoca drept temei alfeparaţiilor civile decît infracţiunea generatoare de daune , nu şi alteraporturi de drept civil

244. Alăturarea acţiunii civile procesului penal şi constituirea departecivilă prezintă avantaje în raport cu realizarea acţiunii civile pe caleseparată,în majoritatea cazurilor, persoana vătămată alege prima cale pentrurealizareadezdăunării sale. Avantajele acestei căi se manifestă atît în raport cuactivitateade justiţie cît şi în satisfacerea intereselor părţilor.

Pentru activitatea de justiţie rezolvarea concomitentă a acţiunii penaleşi civile duce la o mai bună soluţionare a cauzei, avînd în vedere strînsalegătură a celor două laturi ale cauzei, bazate pe aceeaşi situaţie de fapt.Totodată, se economiseşte timp şi efort în activitatea instanfelor căcipentru rezolvarea aceloraşi cauze nu vor fi necesare două judecăţidistincte.

Persoana vătămată este avantajată prin constituirea de parte civilăobţinînd mai repede despăgubirile pe această cale, întrucît rezolvareaacţiunii civile separate ar fi întîrziafă de judecarea cu anticipaţie aprocesului penal. Darea hotărîrii, la capătul unui proces penal, în carepersoana vătămată nu a participat ca parte, este dezavantajoasă acesteia,inculpatul putînd opune reclamantului din eventualul proces civil intentatulterior autoritatea de lucru judecat a hotărîrii penale.

Participînd ca parte civilă în procesul penal, persoana vătămată poatebeneficia de concursul procurorului în susţinerea pretenţiilor sale. Subaspect financiar, un avantaj îl constituie împrejurarea că exercitareaacţiunii civile în cadrul procesului penal este scutită de taxa de timbru.însuşi inculpatului îi este mai favorabilă ipoteza alăturării acţiunii civileprocesului penal, pentru că nu va fi obligat a răspunde de două ori înjustiţie, fiindu-i mai uşoară şi eventual mai puţin costisitoare organizareaapărării.

245. Se poate constitui parte civilă în procesul penal în principiu numaipersoana care a fost vătămată nemijlocit prin infracţiune, adică numaipersoana înal cărui patrimoniu s-a produs în mod direct vătămarea . Nu se poateconstitui

109 M. FRANCHIMONT, op.cit., p. 112110 Instanţa penală nu este în drept să soluţioneze acţiunea civilă cînd obligaţia de

dezdăunare ia naştere ca urmare a săvîrşirii unui fapt ilicit extrapenal (Trib. Suprem.,secţ. pen. nr. 616/1976, R.R.D., nr. 10/1976, p. 65.).

111 Dreptul de opţiune al părţii civile de a exercita acţiunea civilă în procesul penalare un fundament istoric, derivat din vechiul sistem al acuzării private (G. ŞTEFANI,G. LAVASSEUR, op.cit, voi II, p. 145.).

112 I. NEAGU, op.cit, p. 137 '■ >

185parte civilă paznicul unui bun furat, lăsat în depozit la o unitate economică,prin subrogarea în drepturile acestei unităţi, chiar dacă a despăgubit victimafurtului113. La fel, în cazul unui accident de circulaţie care a produs vătămăricorporale mamei unei minore, minora nu se poate constitui parte civilă,întrucît aceasta nu a suferit un prejudiciu direct de pe urma accidentului;

instanţa trebuie să aprecieze cu ocazia stabilirii reparării daunei suferite devictima accidentului, în ce măsură invaliditatea ei permanentă implicăcheltuieli suplimentare în creşterea şi educarea minorei . In cazul unorvătămări corporale, Direcţia j'udeţeană pentru muncă şi ocrotiri sociale care aplătit părţii vătămate ajutorul de boală acordat pentru perioada cît a fost în

incapacitate de muncă nu poate avea calitatea de parte civilă în procesulpenal .

De asemenea, în mod greşit s-a constituit parte civilă alături depersoana vătămată dintr-un accident întreprinderea la care aceasta eraîncadrată pentru suma ce reprezintă despăgubiri acoperind timpul cîtinculpatul şi el accidentat a avut nevoie de îngrijiri medicale

în practica judiciară s-au ridicat şi alte probleme în legătură cu regulaenunţată. O asemenea situaţie a trebuit să se rezolve în cazul în carepartea civilă fiind un minor fără capacitate, interesele lui nu puteau fipromovate de reprezentantul legal (acesta fiind implicat în calitate deinculpat în cauză). în speţă, s-a decis că interesele minorului se vorsusţine în proces de un curator numit de autoritatea tutelară

întru-un alt caz, s-a hotărît că dobînditorul de bună credinţă al lucruluifurat - lucru care în timpul procesului penal a fost ridicat de la cumpărătorşi predat părţii vătămate - are calitatea de parte civilă în procesul penal,dacă cere ca făptuitorul să-i restituie preţul plătit . "

246. în literatura de specialitate s-a încercat acreditarea concepţieipotrivit căreia în cadrul procesului penal să se poată soluţiona şi alte pretenţii ladespăgubiri decît cele ale părţii civile în sensul său cel mai strict, adică alepersoanei care nemijlocit a fost vătămată patrimonial. Pentru aceştiparticipanţi în cauza penală s-a propus şi o denumire distinctă, cea deintervenient .

Examinînd articolul 24 alin. 3 c.pr.pen. se observă că dispoziţia nudistinge la calitatea de parte civilă modul cum persoana a fost vătămatăconferind

113 Trib. Jud. Mureş, dec. pen. nr. 124/1968, R.R.D., nr. 12/1968, p. 178114 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 592/1974, R.R.D., nr. 9/1974, p. 67115 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 638/1981, CD., 1981, p. 337-338116 Trib. Suprem, secţ,. pen. dec. nr. 1110/1978, R.R.D., nr. 11/1978, p. 65117 Trib. Suprem, în complet de 7 judecători, dec. nr. 14/1983, CD., 1983, p. 275- 276118 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 816/1983, R.R.D., nr. 4/1984, p. 74113 Vezi, TEOFIL POP, Propuneri de "lege ferenda" privind sfera noţiunii de

parte î« procesul penal, R.R.D., nr. 8/1979, p. 25-28.

186

denumirea corespunzătoare oricărui subiect care exercită acţiunea civilăîn procesul penal.

Practica judiciară a rămas constantă pe această poziţie atribuindtuturor persoanelor care satisfac cerinţa legală denumirea de parte civilă,nealiniindu-se opiniei ca în procesul penal să apară părţi şi cu alte calităţi,cum ar fi cea de intervenient.

Ceea ce interesează nu este ca paguba să fie efectul direct alinfracţiunii, ci să existe o dispoziţie legală potrivit căreia parteavătămată să se poată constitui parte civilă, avînd posibilitatea să pretindădespăgubiri de la inculpat, chiar dacă prejudiciul suferit nu este urmareadirectă a faptei săvîrşite120.

Cînd inculpatul s-a aflat în stare de provocare obligaţia sa dedezdăunare trebuie redusă proporţional cu culpa victimei, care în speţăfiind de 50% restrînge corespunzător îndatoririle de plată'21.

247. Un caz în care calitate de parte civilă poate dobîndi şi un altsubiect decît cel nemijlocit vătămat prin infracţiune rezultă dindispoziţiile art. 188 din Legea nr. 3 din 6 iulie 1978 privind asigurareasănătăţii populaţiei, unde se prevede că "persoanele care prin faptele loraduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şisînt obligate să suporte cheltuielile de asistenţă medicală acordatăacestora". Rezultă că unitatea sanitară poate avea calitatea de parte civilăîn procesul penal în legătură cu restituirea sumelor reprezentîndechivalentul asistenţei medicale acordate persoanei vătămate prininfracţiune.

248. Noutatea dispoziţiei şi situaţiile deosebite şi complexe apăruteîn practica judiciară au determinat soluţii foarte variate. Iniţial a fostnevoie de intervenţia repetată a instanţei supreme pentru a se determinacorect natura juridică a sumelor la care inculpatul era obligat în virtuteadispoziţiei din Legea nr. 3/1978. S-a precizat că suma datorată de inculpatcu acest titlu nu poate fi inclusă în cheltuielile judiciare cuvenite părţiivătămate122 ori statului123 Potrivit prevederilor art. 189 c.pr.pen. eaformînd obiectul obligaţiei de jezdăunare din partea inculpatului a aceluia care a suportat prejudiciul124.20 Irib

I\SuPrem> sect pen- dec. nr. 412/1981 nepubiicatâ vezi şi CONSTANTIN BUGA, frobleme de drept din practica Tribunalului Suprem în legătură cu obligarea i?l "'"''patului la plata cheltuielilor de spitalizare, R.R.D., nr. 4/1981, p. 115. 122 I Mu"' BucureSti sect. II, pen. dec. nr. 259/1990, Dreptul nr.2/1992, p. 90

Aşa s-a stabilit de către judecătoria din Rîmnicul-Vîlcea prin sent.pen. nr. 370/1979 _ (nepublicată).

124 îr-u"Jud- Ar8e§> senL P^- nr- 38/1979 (nepublicată)1 nb. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 642/1980,^^.0., nr. 4/1981, p. 115

187De asemenea, cu privire la subiectul care urma să aibă calitatea de parte

civila s-au manifestat ezitări. Unele instanţe au considerat că se poateconstitui parte civilă Direcţia sanitară judeţeană în raza căreia s-a acordatasistenţa medicala125 iar altele au admis constituirea însăşi a unităţilorsanitare care au suportat cheltuielile. In literatura de specialitate s-a subliniatcă soluţia corectă este aceasta din urmă ori de cîte ori unitatea sanitară arepersonalitate juridică şi numai în caz contrar este posibilă constituirea caparte civilă a unităţii tutelare .

Dacă s-a acordat asistenţă medicală şi inculpatului nu numai victimei(aşa

cum s-a întîmplat în numeroase accidente de circulaţie), inculpatul

suportădoar cheltuieli decurgînd din asistenţa persoanei vătămate. O atare concluzie

127 s-a desprins din interpretarea restrictivă a art. 188 din Legea nr. 3/1978 care128

are în vedere numai dăunarea sănătăţii altei persoane . Privitor larăspunderea părţii civilmente responsabile pentru cheltuielile de spitalizarecuvenite instituţiilor sanitare, practica judiciară mai veche a conchis că partea

129 * nu poate fi obligată solidar cu inculpatul . In practica recentă opinia a devenit

opusă susţinîndu-se că întrucît art. 188 din Legea nr. 3/1978 stabileşte orăspundere potrivit legii civile, aceasta vizează implicit şi răspunderea comi-

130 tenţilor înscrisă în art. 1000 alin. 3 c.civ . De asemenea, părinţii în calitatede părţi civilmente responsabile răspund pentru aceste cheltuieli solidar cu

131 inculpatul minor şi ceilalţi inculpaţi

Cheltuielile acordate de inculpat cu acest titlu trebuie să fie integrale ele

132 nereducîndu-se nici pentru culpa comună a făptuitorului şi victimei şi nici

A 133in caz de provocare

Cheltuielile de spitalizare făcîndu-se venit la buget acţiunea civilă se exercită

din oficiu. în consecinţă, chiar dacă unitatea sanitară nu se constituie parte civilă,

125 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 749/1980, R.R.D., nr. 3/1981, p. 65126 Vezi, C. BUGA, Probleme de drept din practica Tribunalului Suprem privind

obligarea la plata cheltuielilor de spitalizare, R.R.D., nr. 4/1983, p. 47-50; înacelaşi sens, Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1983/1981, R.R.D., nr. 8/1982, p. 59

127 Interpretarea urmează a fi restrictivă pentru că instituie o excepţie la principiulgratuităţii asistenţei sanitare şi ca orice derogare de la regulă trebuie să fie admisă înmăsura prevederii ei explicite prin lege.

128 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2508/1981, CD., p. 337129 Vezi, în acest sens, Trib. Mun. Bucureşti, secţia H-a pen. dec. nr. 1737/1981,

R.R.D., nr. 6/1982; Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 260/1981130 Trib. Mun. Bucureşti, sect. II pen., dec. nr. 365/1990, Dreptul nr. 2/1992, p. 90131 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1485/1982132 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2238/1980, R.R.D., nr. 8/1981, p. 64133 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 243/1981, CD., 1981, p. 334. în această ultimă

privinţă s-a manifestat şi o opinie opusă în sensul obligării inculpatului numai pro parte(vezi, N. JIANU, M. VTTCA, Procedura recuperării de către unităţile sanitare acheltuielilor privind asistenţa medicală acordată victimei unei infracţiuni,R.R.D., nr. 7/1981, p. 18-20.

188

instanţa o citează şi îi cere să prezinte situaţia cu privire la cuantumulcheltuielilor ocazionate de îngrijirea medicală acordată victimei .

Instanţele au refuzat să oblige pe inculpat la plata cheltuielilor despitalizare anterioare Legii nr. 3/1978, motivînd că întrucît normarespectivă nu prevede vreo menţiune de retroactivitate se aplică principiulgeneral din art. 1 c.civ. că "legea dispune numai pentru viitor"

249. Pot avea calitate de parte civilă, deşi nu au fost nemijlocitprejudiciate prin infracţiune persoanele care au suportat cheltuielile cuînmormîntarea victimei, moştenitorii acesteia, precum şi subiecţii carese pot subroga prin lege în drepturile persoanei vătămate. în cadrulacestei ultime categorii o situaţie deosebit de complexă apare în cadrulcontractului de asigurare , cînd asigurătorul participă în procesul penalîn calitate de parte civilă Asigurătorul subrogîndu-se în drepturileasiguratului poate exercita acţiunea civilă în procesul penal în măsura încare a contribuit la acoperirea pagubei pricinuite prin infracţiune.Asigurătorul participă în procesul penal în nume propriu şi chiarîmpotriva voinţei asiguratului, iar dreptul sau de a obţine despăgubiri senaşte de la data la care 1-a despăgubit pe asigurat . în asemenea cazuri,unitatea asigurătoare se subrogă în drepturile subiectului nemijlocitprejudiciat prin infracţiune numai în limita sumelor plătite acesteia învirtutea contractului de asigurare

Regimul juridic al asigurărilor fiind deosebit de complex şi ţinîndseama că există anumite ipoteze în care asigurătorul intră în raportul deasigurare prin efectul legii, în practica judiciară s-au manifestat şi unelesoluţii greşite, corectate ulterior prin intermediul .unor recursuriextraordinare. Astfel, în numeroase cazuri, mai ales de accidente decirculaţie, s-a statuat greşit obligarea asigurătorului direct sau solidar cufăptuitorul la despăgubirea vic-134 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 971/1980, R.R.D., nr. 3/1981, p. 61. Cînd

victima minoră a fost internată în spital pentru ajutor medical, instanţa - potrivit art.17 c.pr.pen. şi 188 din Legea nr. 3/1978 - trebuie să introducă din oficiu ca parte civilăunitatea sanitară şi sâ-i ceară relaţii cu privire la întinderea cheltuielilor făcute învederea obligării inculpatului la plata acestora (Trib. Mun. Bucureşti, sect. II, pen. dec.nr. 149/1990, Dreptul nr. 2/1992, p. 89)

135 In acest sens, Jud. sect. 6 Bucureşti, sent. pen. nr. 349/1979136 Vezi, R. ANDRE, Le point sur l'intervention des organismes assureurs

devant Ies jurisdiction repressives, Bull. Ass., 1986, p. 495; A. d'HAUTEVILLE,L'intervention des assureurs au proces penal, Semaine juridique, 1984„L 3139.

137 Vezi, MĂRIA BUGEANU, Calitatea procesuală a administraţiei asigurărilorde stat în litigiile - civile sau penale - generate de accidente de autovehicule,R.R.D., nr. 5/1982, p.

, 35-38J38 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1712/1983, CD., 1983, p. 280-281.J39 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1712/1983140 Vezi dispoziţiile Decretului nr. 471/1971 ou privire la asigurările de stat

189

timei . Instanţa supremă a decis că unitatea asigurătoare care este parteîn raportul de asigurare prin efectul legii, nu poate fi chemată în aceasteprocese să răspundă în calitate de parte civilmente responsabila neaflîndu-se cu inculpaţii nici în raport de comitent - prepus şi neexistînd nici vreoreglementare legală care să realizeze direct relaţia juridică asigurator-victima accidentului de circulaţie, în aşa fel încît să-1 oblige pe primul lao dezdăunare nemijlocită a celui vătămat

250. Potrivit art. 15 cipr.pen. persoana vătămată se poate constitui parte

civilă în contra învinuitului sau inculpatului şi a persoanei civilmenteresponsabile.

Modul în care se face constituirea de parte civilă nu este anumereglementat, prin aceasta legiuitorul dorind să nu pună în faţaconstituirii bariere formale, pentru ca cel vătămat să fie dezdăunat cîtmai uşor.

Constituirea de parte civilă este- posibilă atît în scris, cît şi oral ,prin declaraţie expresă sau prin orice formă echivalentă din care sărezulte intenţia celui vătămat că înţelege să fie despăgubit, în mod

personal sau prin reprezentanţi legali (procurator, soţ, părinte, pentrucopii minori etc). Persoanele fără capacitate de exerciţiu sau cu ocapacitate restrînsă trebuie să fie reprezentate, asistate sau autorizate,potrivit legii civile.

în cazul persoanelor juridice şi al persoanelor lipsite de capacitate deexerciţiu, reprezentanţii legali sînt subiecţi ai acţiunii civile numai subaspect procesual, jure et nomine alieno

Creditorii persoanei vătămate nu pot în caz de pasivitate a acestuiasă exercite acţiunea oblică în faţa organelor judiciare penale, se pot însăadresa instanţei civile, dreptul lor avînd un caracter pur civil

251. Constituirea de parte civilă este posibilă în tot cursul urmăriipenale, iar în timpul judecăţii doar la prima instanţa şi numai pînă lacitirea actului de sesizare (art. 15 alin. 2 c.pr.pen.). Modificareapretenţiilor solicitate de partea civilă, se poate face tot pînă în acestmoment . S-a considerat că întrucît citirea actului de sesizare constituieactivitatea de debut a cercetării

141 Vezi, Trib. Jud. Mehedinţi, dec. pen. nr. 637/1978; Judecătoria Rîmnicu-Vîlcea, sent. pen. nr. 888/1981; Judecătoria Panciu, sent. pen. nr. 79/1982.

142 Vezi Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 285/1983, CD., 1983, p. 281-282; Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2639/1983, C.D., 1983, p. 282-285 etc.

143 în acest caz organul judiciar va fi obligat să consemneze într-un act constituirea ce a avut

loc.

144 V. DONGOROZ, ş.a. Explicaţii teoretice, voi. I, p. 76

145 Ibidem

146 I. TANOV1CEANU, op.cit, voi. IV, p. 322

190

judecătoreşti prin care se intră în fondul judecării cauzei, trebuie ca înacest moment să se delimiteze cu exactitate atît părţile din proces cît şipoziţia lor

Constituirea ca parte civilă în faţa instanţei este valabilă chiar dacă,la momentul la care a avut Ioc, procedura de citare a inculpatului lajudecată nu era completă, acesta nefiind prezent în instanţă datoritănelegalei sale citări

Persoana care la prima instanţă nu s-a constituit parte civilă nu maipoate formula pretenţii de dezdăunare în cadrul căilor de atac şi nici nupoate critica prima instanţă pentru că nu a dispus obligarea inculpatuluila despăgubiri

în anumite cazuri constituirea de parte civilă nu mai este posibilă,chiar dacă nu s-a depăşit momentul indicat de art. 15 alin. 2 c.pr.pen.Astfel, s-a hotărît că nu poate fi admisă cererea de despăgubiri civileformulată de persoana care abia la al treilea termen de judecată a cerutsă se ia act de constituirea sa ca parte civilă, după ce în cursul urmăririipenale şi la primul termen de judecată a declarat că renunţă ladespăgubiri . Constituirea de parte civilă este posibilă ulterior uneideclaraţii exprese prin care persoana vătămată renunţă la despăgubiri,numai în ipoteza în care se stabileşte că aceasta a fost în eroare sau afost supusă unui doi ori unei violenţe care a determinat declaraţia

Dacă cel vătămat s-a constituit parte civilă şi a formulat odată cerereade despăgubire instanţa este obligată să se pronunţe asupra acesteia,chiar dacă ulterior partea nu mai insistă asupra solicitării ~.

Cu tot caracterul dispofiibil al acţiunii civile, modificarea limitelorpretenţiilor formulate de către cel vătămat nu este posibilă dincolo demomentul limită al constituirii de parte civilă. Cererea părţii civile,formulată într-o cale de atac, de a-1 obliga pe inculpat să plătească odespăgubire mai mare este inadmisibilă .

252. Partea civilă poate renunţa la exercitarea acţiunii civile înprocesul penal. Renunţarea la constituirea de parte civilă era prevăzutăexpres în dispoziţiile anterioare de procedură penală, fără a mai căpăta oreglementare în codul actual. împrejurarea nu trebuie interpretată ca ointerdicţie din partea legiuitorului la renunţare. Acţiunea civilă fiind înprincipiu disponibilă partea are dreptul să renunţe total sau în parte laexercitarea ei, în acest sens fiind

147 Noul cod de proc.pen. - prezentare comparativă p. 25148 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2030/1971, R.R.D., nr. 6/1972, p. 147-148.149 Trib.Suprem.sect pen. dec. nr. 228/1975, R.R.D.,nr. 1/1975, p. 64150 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 212/1984, R.R.D., nr. 2/1985, p. 76151 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 872/1984, R.R.D., nr. 6/1984, p. 73 J52 Trib. Suprem, sect, pen. dec. nr. 376/1981, CD. 1981,p. 321-322. 153 Trib. Suprem, sect pen. dec. nr. 2181/1980, CD. 1980, p. 332-333

191aplicabile regulile generale prevăzute de legea civilă. în virtutea lorpartea civilă care renunţa la acţiune poate fi obligată să suporte cheltuielilejudiciare pricinuite. Potrivit art. 193 alin. 3 c.pr.pen. în caz de renunţare laacţiunea civilă instanţa se pronunţă asupra cheltuielilor la cererea părţilor.

§ 5. Partea responsabilă civilmente

253. Răspunderea penală este strict personală. Spre deosebire, în

dreptul civil este reglementată şi răspunderea pentru fapta altuia. Pe aceastăconcepţie este întemeiată cerinţa ca în procesul penal să existe o partecare răspunde numai din punct de vedere civil. Consecvent unui asemeneapunct de vedere, reglementarea procesual penală română din trecut aprevăzut că poate fi introdusă în cauză partea responsabilă civilmente, carerăspunde, potrivit legii civile, pentru inculpat . în această concepţie parteacivilmente responsabilă este o persoană a cărei răspundere este angajatăexclusiv peniru fapta altuia.'

Actualele dispoziţii se bazează pe o'viziune mai largă şi mai elastică în

care alături de reglementarea tradiţională din codul civil referitor larăspunderea pentru fapta altuia (art. 1000 alin. 2-4) să poată fi cuprinserăspunderi derivate şi din alte prevederi legale . în conformitate cu art. 24alin. 3 c.pr.pen. se numeşte parte civilmente responsabilă persoanachemată în procesul penal să răspundă potrivit legfi civile pentrupagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului . Nouaformula a permis cuprinderea în calitatea de parte civilmente responsabilăşi a unor persoane a căror răspundere civilă poate fi angajată personal, darevident decurgînd din paguba provocată prin fapta inculpatului.

Raţiunea unei concepţii cuprinzătoare cu privire la partea civilmenteresponsabilă rezidă din interesul realizării administrării justiţiei în condiţii cîtmai bune, în aşa fel încît întreaga desfăşurare judiciară să se facă o singurădată , ducînd la opozabilitatea tuturor actelor procesuale faţă ,de toatepersoanele chemate să suporte consecinţele penale şi civile ale aceluiaşifapt .

154 Vezi art. 66, c.pr.pen, din 1936.155 Vezi, C. STATESCU, Răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei

persoane, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, p. 212.156 Practica judiciară de pretutindeni a statuat că acţiunea civilă nu se poate exercita

în cadrul procesului penal împotriva persoanelor juridice, decît în măsura în care aucalitatea de părţi civilmente responsabile. (Qass bel., Hotărîrea din 27 oct. 1982)

157 J. VAN DEN BOSSCHE, Le civilmente responsable et specialement celui del'incapable au repressif R.D.P., 1976, p. 36.

158 MIHNEA MARMELIUC, M1RCEAIONESCU, Căile procesuale de realizarea creanţei unităţii socialiste împotriva terţului care a tras foloase patrimoniale depe urma infracţiunii, R.R.D., nr. 10/1973, p. 60-67.

192

254. In literatura de specialitate mai recentă s-a încercat o sporire alimitelor sferei atribuite calităţii de parte civilmente responsabilă printr-ointerpretare extensivă a dispoziţiilor cuprinse în art. 1003 c.civ., după carecînddelictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, acesteasîntţinute solidar penfru despăgubire. S-ar permite astfel cuprinderea încalitateade parte responsabilă civilmente a persoanelor care au produs prejudiciulîmpreună cu învinuitul sau inculpatul, dar nu au fost trimise în judecatănefiindtrase la răspundere penală. Opinia a rămas izolată şi nu s-a reflectat înpracticajudiciară. Ca urmare, calitatea de parte civilmente responsabilă poate fiîntîlnită numai în acele cazuri în care se poate reţine răspunderea civilă auneipersoane pentru fapta penală a inculpatului.

255. Partea civilmente responsabilă are în latura civilă aprocesului aceeaşi poziţie ca şi inculpatul fiind subiect pasiv al acţiuniicivile. între partea responsabilă civilmente şi inculpat se creează osolidaritate procesuală, actele procesuale favorabile sau defavorabilefiindu-le opozabile în egală măsură . Partea civilmente responsabilă areînsă şi apărări proprii (de exemplu, lipsa de răspundere civilă pentrupaguba cauzată prin fapta inculpatului) .

256. Partea civilmente responsabilă poate fi obligată la platadespăgubirilor numai cînd dauna este provocată de o faptă penală, fără aputea fi transferate asupra acestei părţi obligaţiile inculpatului derivînddin alte raporturi (de exemplu, plata unei pensii alimentare decurgînd dinrelaţii de familie)162.

Pot avea calitatea de parte civilmente responsabilă numai persoanelecare răspund, în temeiul legii civile, pentru faptele cauzatoare de prejudiciisăvîrşite de inculpaţi, nu şi acelea care au o culpă proprie în legătură cuproducerea pagubei . în consecinţă, paznicul obştesc nu poate aveacalitatea de parte responsabilă civilmente, chiar dacă inculpatul a săvîrşitinfracţiunea şi a provocat paguba profitînd de neatenţia paznicului16 .

159 Vezi, TEOFIL POP, Propuneri de "lege ferenda" privind conţinutul noţiuniide parte responsabilă civilmente, R.R.D., nr. 9/1979, p. 17

159 GR. THEODORU, L. MOLDOVAN, op.ciL, p. 64160 Greşit a fost obligat tutorele în calitate de parte civilmente responsabilă pentru

faptele cauzatoare de prejudicii săvîrşite de minor, din moment ce nici o dispoziţielegală nu reţine răspunderea acestei persoane pentru faptele minorului aflat sub tutelasa (Trib. Suprem, în complet de 7 judecători, dec. nr. 74/1983, CD., 1983, p. 265-266)

161 Vezi, Trib. Suprem, secţ. milit. dec. nr. 30/1980, CD. 1980, p. 336-337162 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1709/1982, CD. 1982, p. 305-306163 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2784/1982, CD., 1982, p. 307.

193257. Dispoziţiile legale care instituie o răspundere pentru

prejudiciilemateriale cauzate prin infracţiuni de către alte persoane sînt cuprinseîn

prevederile Codului civil sau în anumite legi speciale, cum este Legeanr;

22/1969 şi Decretul nr. 221/1960.

Sub aspect procesual diferenţa dintre dispoziţii are în*vederenu numai izvorul deosebit de reglementare ci mai ales anumiteimplicaţii în domeniul probaţiunii. Astfel, în cazul reglementăriirăspunderii din Codul civil culpa părţii responsabile civilmenteeste prezumată, pe cînd în cazul persoanelor responsabile potrivitunor legi speciale culpa, obligaţia de garanţie asumată saufoloasele materiale trase din fapta inculpatului trebuie dovedite .

258. Potrivit dispoziţiilor codului civil răspund pentru faptaaltuia şi pot avea în procesul penal calitatea de parte civilmenteresponsabilă: a) părinţii pentru copiii minori (art. 1000 alin. 2 c.civ.);b) profesorii pentru elevi şi meşteşugarii pentru ucenici (art. 1000alin. 4 c.civ.); c) comitenţii pentru faptele prepuşilor (art. 1000 alin. 3c.civ.).

259. Părinţii răspund pentru prejudiciile provocate de copiiindiferent dacă filiaţia este din căsătorie, ori din afara căsătoriei,răspunderea manifestîndu-se în egală măsură şi pentru copiii înfiaţi fărăa se face distincţia după cum înfierea

_ a fost sau nu cu efecte deplinePărinţii răspund potrivit art. 1000 alin. 2 c.civ. de faptele copiilor

minori, indiferent dacă aceştia în momentul săvîrşirii faptei nu au avutcapacitate de exerciţiu sau au avut o capacitate de exerciţiu restrînsă.Din punct de vedere procesual penal problema are relevanţă mai alespentru ultima ipoteză, ţinînd seama că răspunderea penală se angajeazăpeste 14 ani, limită de la care, pojnvit legii civile, porneşte şi prezumţiarelativă de existenţă a discemămîntului . In cazul săvîrşirii de cătreminorii de peste 14 ani a unor fapte prevăzute de legea penală, aceştiavor fi obligaţi la plata despăgubirilor în solidar cu părinţii .

Nu pot fi obligaţi să răspundă ca părţi civilmente responsabilepărinţii copiilor care au devenit majori înainte de împlinirea vîrstei de18 ani, prin efectul căsătoriei (Decretul nr. 54/1954, art. 7, alin. 3).

165 Plenul Trib. Suprem, dec. îndrumare nr. 4/1973, R.R.D., nr. 10/1973, p. 130-133 * 166 C. STATESCU, C. BIRSAN, Tratat de drept civil, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, p. 224.

167 Excepţional se prevede posibilitatea ca părintele parte civilmenteresponsabilă să răspundă numai el pentru minor, fără a fi angajată şi răspundereacelui din urmă. Astfel, dacă instanţa ar stabili, de exemplu, că minorul între 14-16ani trimis în judecată pentru săvîrşirea unei infracţiuni provocatoare de pagube acomis fapta fără discernămînt, ar achita pe inculpat şi ar obliga exclusiv pepărintele acestuia la dezdăunarea părţii civile.

168 Trib, Suprem, secţ. pen. nr. 281/1983, C.D., 1983, p. 264-265.

194

O condiţie pentru ca părinţii să aibă calitatea de parte civilmenteresponsabilă este ca inculpatul minor să fi locuit cu aceştia. Caracterulcomplex şi rjivesitatea mare a situaţiilor concrete legate de aceastăcondiţie au determinat în practica judiciară şi în literatura despecialitate soluţii foarte variate.

Astfel, s-a hotărît că răspunde părintele la care locuieşte minorul şi însituaţia cînd, prin hotărîre judecătorească, copilul a fost încredinţatceluilalt părinte. De asemenea, răspunde şi părintele căruia minorul nu i-a fost încredinţat, cînd infracţiunea cauzatoare de prejudiciu s-a comisîn perioada în care partea civilmente responsabilă s-a preocupat efectivde educarea inculpatului16 .

Cînd minorul internat într-o şcoală de muncă şi reeducare fugind dinşcoală a săvîrşit o fapta penală, s-a stabilit că părinţii nu pot fi obligaţica părţi civilmente responsabile neavînd posibilitatea exercităriisupravegherii asupra minorului. Atît în practica judiciară cît şi înliteratura de specialitate s-au manifestat însă şi opinii opuse, a cărorargumentare - în măsura în care prezumţia de culpă a părinţilor nu estebazată exclusiv pe lipsa în supraveghere ci şi pe carenţe în educareaminorilor - se pare că nu este lipsită de consistenţă.

Nu pot fi ţinuţi răspunzători părinţii în calitate de părţi civilmenteresponsabile pentru faptele săvîrşite de minori în timpul stării de arest aprimilor, indiferent că aceştia se află în executarea unei pedepse ori întimpul deţinerii preventive172.

260. Potrivit art. 1000 alin. 4 profesorii pot răspunde în calitate departe civilmente responsabilă pentru faptele elevilor iar meşteşugariipentru faptele ucenicilor.

Noţiunea de profesor urmează a se interpreta în sens foarte larg decadru didactic, intrînd în această sferă în egală măsură pedagogii şieducatorii de toate categoriile, care supravegheză elevii în internate,tabere, colonii de vacanţă etc.173.

Pentru pagubele pricinuite de elevi nu răspund în baza art. 1000alin. 4 unităţile de învăţămînt şi nici organele superioare ale acestora(inspectoratele judeţene de învăţămînt sau Ministerul învăţămîntului)întrucît pentru persoanele juridice legea nu reţine o altă responsabilitatepentru fapta altuia decît cea a comitenţilor pentru prepuşii lor .

In practică s-a stabilit că pentru faptele inculpatului minor plecatnoaptea dinjnternatul şcolii răspunde acea persoană care avea înatribuţia ei directă

J69 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2154/1983, CD., 1983, p. 262-264170 Trib. Jud. Neamţ, dec. pen. nr. 15/1970, R.R.D., nr. 7/1970, p. 184>71 C. STATESCU, C. BIRSAN, op.cit, p. 230J72 Trib. Jud. Bacău, dec. nr. 413/1972, R.R.D., nr. 9./1973, p. 133-135.JŢ3 M. EL1ESCU, Răspunderea civilă delictuală, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti 1972, p. 265.1 '4 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 183/1977, R.R.D., nr. 9/1977, p. 56.

195

supravegherea minorului în afara programului orar zilnic de instruire si175

educare

261. Ţinînd seama de relaţiile de muncă deosebit de extinse şicomplexe în condiţiile societăţii moderne destul de frecvent se întîlneşteîn practica judiciară ca partea civilmente responsabilă să participe în

procesul penal în calitate de comitent răspunzător de faptele prepusuluisău, care are calitatea de inculpat în cauză (art. 1000 alin. 3 c.civ.).

Temeiurile raportului de prepuşenie pot fi foarte variate, aşa cum s-astabilit în literatura de specialitate şi practica judiciară. în mod obişnuit,temeiuri ale acestui raport constituie contractul de muncă sau existenţacalităţii de membru al unei organizaţii cooperatiste; raportul deprepuşenie este o chestie de fapt, rămînînd determinant şi urmînd a se

stabili dacă în momentul săvîrşirii faptei ilicite cauzatoare de prejudiciicomitentul avea autoritatea de a da directive prepusului, de asupraveghea, îndruma şi controla activitatea desfăşurată de acesta înîndeplinirea sarcinilor încredinţate . De exemplu, s-a reţinut că existărelaţie de prepuşenie şi unitatea economică va răspunde ca partecivilmente responsabilă, cînd infracţiunea cauzatoare de prejudiciu s-asăvîrşit la sfîrşitul programului de lucru, în vestiarul unde muncitorii îşischimbă hainele

Partea civilmente responsabilă răspunde dacă s-a dovedit culpainculpatului în calitate de prepus al celui dintîi. Odată stabilită culpaprepusului drept cauză a prejudiciului orice încercare de a stabili o altăcauză (forţă majoră, fapta victimei, fapta unui terţ etc.) nu are relevanţă

Comitentul nu poate fi chemat să răspundă ca parte responsabilăcivilmente şi solidar cu inculpatul pentru pagube pricinuite exclusiv dinculpa sa . Dacă inculpatul prin declaraţia făcută în faţa instanţeiconsimte să acopere întreg prejudiciul (şi cel provocat din culpa victimei)partea civilmente responsabilă, în calitate de comitent va fi obligată ladespăgubiri, solidar cu inculpatul, numai în raport cu culpa acestuia dinurmă

262. Numeroase dispoziţii cuprinse în Legea nr. 22/1969 privindîncadrarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea înlegătură cu gestionarea de bunuri constituie temei pentru ca o persoanăsă răspundă în calitate de parte civilmente responsabilă. Aşa cum s-aarătat în literatura de specialitate, pentru aceste persoane răspundereafuncţionează fie în solidar cu gestionarul, fie în subsidiar faţă de el

a) Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 22/1969 răspund integral şisolidarcu inculpatul gestionar pentru paguba pricinuită de acesta toate persoanelecare"avînd atribuţiuni sau sarcini de serviciu în legătură cu încadrarea saumenţiunerea în funcţia de gestionar a cuiva s-au făcut vinovate denerespec-tarea condiţiilor cerute de lege (vîrstă, stagiu, antecedentepenale etc.)

Aceleaşi persoane răspund potrivit art. 28 alin. 2 pentruneconstituirea garanţiilor prevăzute de lege pentru acoperirea eventualelorpagube provocate de gestionari. în practică s-a stabilit, că în acest cazrăspunderea părţii civilmente responsabilă este solidară cu inculpatul,dar are caracter parţial limitîndu-se la nivelul garanţiei neconstituite

b) în art. 30 este stabilită răspunderea persoanelor vinovate deîncadrarea gestionarului fără avizele prevăzute de lege,- neluareamăsurilor necesare pentru înlocuirea gestionarului deşi se cunoştea Căacesta nu-şi îndeplineşte corespunzător sarcinile, neluarea măsurilornecesare pentru stabilirea şi acoperirea pagubelor, neefectuareainventarelor la termen şi încălcarea altor îndatoriri care au înlesnitactivitatea păgubitoare. Pentru ultima ipoteză legală s-a stabilit cărăspunderea celui vinovat are caracter subsidiar fiind angajată în măsuraîn care prejudiciul a rămas neacoperit de gestionarul inculpat, acesta fiindinsolvabil . Pentru ca partea responsabilă civilmente să răspundă încazul avut în vedere instanţa are obligaţia să stabilească insolvabilitateacertă a inculpatului

c)Art. 34 instituie răspunderea persoanelor cu privire la care s-aconstatat prin hotărîre judecătorească faptul că au dobîndit de lagestionar bunuri sustrase de acesta şi că le-au obţinut în afaraobligaţiilor de serviciu ale gestionarului, cunoscînd însă că acestagestionează astfel de bunuri. Partea civilmente responsabilă răspundesolidar cu gestionarul inculpat dar numai în limita valorii bunurilordobîndite

175 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1828/1980, CD., 1980, p. 341.176 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 4029/1973, R.R.D., nr. 7/1974, p. 55177 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1698/1982, C.D.„ 1982, p. 310-312178 AURELIAN IONAŞCU, Examen teoretic al practicii judiciare privind

răspunderea fără culpă pentru repararea prejudiciului cauzat de prepuşi saulucruri, R.R.D., nr. 2/1976, p. 26-36.

179 Trib. Suprem, în complet de 7 judecători, dec. nr. 9/1982, CD., 1982, p. 308-309.180 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1266/1983, CD., 1983, p. 268.

181 C. STATESCU, Răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei persoane Ed.Ştiinţifică si Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 215 §i urm.

182 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 160/1976 CD., 1976, p. 414183 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2989/1975, CD.,, 1975, p. 441184 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1712/1976, CD., 1976, p.412185 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2012/1974, CD., 1974, p. 489186 RENEE SANIELEVICI, Examen de practică judiciară privind caracterul şi limitele

196 197d) în conformitate cu art. 10, ministerele şi celelalte organe cent

stabilesc condiţiile şi limitele în care este obligatorie constituirea unor gar ' suplimentare. Terţe persoane, avînd calitatea de garanţi îşi pot asuma obligat-faţă de unitatea care angajează, de a acoperi pagubele ce s-ar cauza ri gestionar, fie integral, fie pentru o sumă determinată. Ne aflăm, în fond, în fat

unei aplicaţii a contractului de fidejusiune187.în practica judiciară s-a stabilit că persoanele care garantează pentn

gestionar în cadrul unei garanţii suplimentare, vor fi chemate în procesulpenal ca părţi civilmente responsabile , urmînd a răspunde solidar cugestionarul pentru prejudiciile cauzate189. Literatura de specialitate aformulat rezeve argumentînd că din moment ce Legea nr. 22/1969 nucuprinde dispoziţii derogatorii exprese, ar trebui avute în vedere regulilefidejusiunii de aplicare subsidiară şi accesorie a obligaţiei garantului, cuposibilitatea pentru acesta de a invoca beneficiul de discuţiune

Garantul nu poate fi obligat la repararea pagubelor care existau în gestiunela data încheierii contractului de garanţie şi nici a acelor pagube care nu aufost ocazionate de gestionarul titular garantat ci de un membru al familiei, carea efectuat în fapt acte de gestiune cu acordul unităţii păgubite (garanţia seconstituie intuitu persoanae).

263. Răspunderea părţii civilmente responsabilă pentru pagubele provocateprin fapta învinuitului sau inculpatului poate fi întemeiată pe dispoziţiileDecretului nr. 221/1960 privind executarea silită a reparării prejudiciilor cauzateavutului public, precum şi pe reglementările cuprinse în Codul familiei.

a) în conformitate cu art. 15 din Decretul nr. 221/1960 pot avea calitateade părţi civilmente responsabile persoanele care au gospodărit împreună cuinfractorul, ori au avut raporturi strînse cu el, în măsura în care s-a constatatjudecătoreşte că au tras foloase de pe urma infracţiunii.

răspunderii în ipoteza pluralităţii de persoane obligate la repararea pagubei, R.R.D., nr. 12/1980, p. 31-41.

187 C. STATESCU, C. BIRSAN, op.cit, p. 406188 Plenul Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 4/1973, CD., 1973, p. 32189 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2065/1978, CD., 1978, p. 463187 Vezi, V. BUIA, Angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în

legătură cu gestionarea de bunuri, Ed. Ştiinţifică Bucureşti, 1970, p. 55-56,; N-MANOLOVICI, N. VLADESCU, N. ANGHEL, Regimul juridic al gestiunilor si algestionarilor, Ed. Academiei, Bucureşti, 1972, p. 59; R. SANILEVICI, Drept civU, Teoriagenerală a obligaţiilor univ. "AU. Cuza", Iaşi, 1976, p. 305-306.

190 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2631/1975, CD., 1975, p. 445191 Trib. Suprem, în complet de 7 judecători, dec. nr. 25/1976, CD., 1976, p. 422

gjspunderea are caracterul propriu al obligaţiilor pe care se întemeiazăbogăţirea fără justă cauză, iar nu cel specific răspunderii delictuale, ea 'fiind generată de simpla cauzare a prejudiciului, ci de faptul complementarI îmbogăţirii193. Răspunderea părţii civilmente responsabile nu este condi-■onată de cunoaşterea săvîrşirii faptei penale, fiind suficient să se dovedeascăLlizarea beneficiului ilicit194. Simpla coabitare a delapidatorului cu o^fsoană nu este suficientă pentru ca aceasta să răspundă ca parte civilmenteresponsabilă fiind necesar ca instanţa să stabilească prin probe că persoanavizată a profitat de pe urma infracţiunii

b) Considerente apropiate de cele examinate mai sus justifică posibilitateaangajării răspunderii părţii civilmente responsabile şi pe dispoziţiile art. 32 dinCodul familiei potrivit căruia este antrenată răspunderea soţului a cărui cotădin bunurile comune sporeşte de pe urma infracţiunii săvîrşite de celălalt soţ.

264. Legea instituie două căi prin care partea civilmente responsabilăparticipă în procesul penal: a) introducerea în cauză la cererea celor interesaţisau din oficiu; b) intervenţia din proprie iniţiativă.

a) De obicei, partea civilmente responsabilă' este introdusă în cauză lacererea părţii civile, mai ales atunci cînd prima prezintă o mai mare sol-vabilitate decît inculpatul.

Pentru asigurarea drepturilor părţii civile, instanţa poate dispune intro-ducerea în cauză a părţii civilmente responsabile şi din oficiu. Instanţaprocedează astfel pentru a asigura recuperarea pagubelor pricinuite unorpersoane incapabile sau cu capacitate restrînsă, care au fost victime aleinfracţiunii196. Dacă partea civilă are capacitate de exerciţiu, instanţa nu poateintroduce din oficiu în proces, pe comitentul inculpatului, ca parte civilmenteresponsabilă, fără a contraveni principiului disponibilităţii în ce priveşteexercitarea acţiunii civile . Instanţa este obligată să introducă din oficiu încauză pe comitent ca parte civilmente responsabilă, cînd prin infracţiuneasăvîrşită de prepus s-a adus o pagubă avutului public .

Introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente este limitată întimp în mod simetric cu constituirea de parte civilă, putîndu-se face în totcursul

193 Vezi, T, POPESCU, P. ANCA, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Ştiinţifică,Bucureşti, 1968, p. 224.

194 Vezi, MIHAI POPOVICI, Din practica judiciară referitoare la condiţiile deexercitare de către unităţile economice a acţiunii civile în procesul penal, R.R.D., nr.8/1977, p. 39-43.

195 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1426/1981, CD., 1981, p. 325-326.196 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 564/1981, R.R.D., nr. 11/1981, p. 54197 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2890/1981, CD., 1981, p. 323-324.198 Trib. Jud. Hunedoara, dec. pen. nr. 1154/1983, R.&.D., nr. 10/1984, p. 78

198 199urmăririi, iar în cazul judecăţii numai la prima instanţă şi tară a depăşimomentul citirii actului de sesizare (art. 16 c.pr.pen.).

Cererea de introducere a părţii civilmente responsabile nu poate fiformulată de inculpat în vederea diminuării sau înlăturării răspunderiisale civile. Deşi o asemenea dispoziţie nu este prevăzută în cod ea s-aimpus constant în practică motivîndu-se că normele referitoare la parteacivilmente responsabile sînt instituite în lege în favoarea creditorului şinu al debitorului

b) Persoana care răspunde din punct de vedere civil pentru fapteleinculpatului poate avea interesul de a participa în cauză ca parte. în acestscop legea a asigurat pentru partea civilmente responsabilă posibilitateasă intervină în proces . Intervenţia poate avea loc pînă la terminrea

cercetării judecătoreşti la prima instanţă, luîndu-se procedura din stadiulîn care se află în momentul intervenţiei. într-o asemenea situaţie, parteacivilmente responsabilă, luînd cunostiinţă de actele dosarului, va puteacere sau propune administrarea de probe şi formula orice apărării

265. Probleme s-au ridicat în practica -judiciară şi în teoriadreptului în legătură cu apariţia în cauză a mai multor părţi civilmenteresponsabile, manifestîndu-se controverse în privinţa modului deprocedare cînd o infracţiune este săvîrşită de mai mulţi infractori avîndcalitatea de prepuşi ai unor comitenţi diferiţi.

A 202

Intr-o opinie mai veche , materializată şi în diverse hotărîri judecă-

toreşti s-a reţinut că solidaritatea inculpaţilor din cadrul răspunderii lordirecte se răsfrînge şi asupra părţilor civilmente responsabile, careurmează să răspundă şi ele în mod solidar, fiecare nu numai cu prepusulsău, ci totodată toate împreună între ele. în acest caz, partea civilă poatepretinde repararea întregului prejudiciu de la oricare inculpat prepussau oricare comitent parte civilmente responsabilă.

Luări de poziţie s-au manifestat mai recent şi în sensul opus.Considerăm că s-a susţinut cu mai multă îndreptăţire că dacă comitentuleste garantul propriului prepus, solidaritatea niţ trebuie să funcţionezedecît în limitele părţii de prejudiciu cauzate de acesta din urmă,rămînînd ca numai prepuşii să răspundă solidar între ei pentru întregulprejudiciu . în acelaşi sens, s-a

199 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 984/1982, R.R.D., nr. 7/1983, p. 65200 V. DONGOROZ, ş.a. Explicaţii teoretice, voi. I., p. 91201 Vezi, Noul cod de procedură penală - prezentare comparativă p, 27202 Vezi, I. ANGHEL, FR. DEAK, M. POPA, Răspunderea civilă, Ed.

Ştiinţifică Bucureşti, 1970, p. 174.203 Trib. Suprem, col. pen. dec. nr. 2463/1958, CD., 1958, p. 301204 Vezi, C STATESCU, C BIRSAN, op.cit, P- 263

hotărît că instanţa are obligaţia să stabilească în funcţie de gravitateaculpei fiecărui prepus, măsura în care comitentul răspunde în solidarcu prepusul pentru acea parte a prejudiciului

în practica judiciară au fost cazuri care au permis să apară alături deacelaşi inculpat minor mai multe părţi civilmente responsabile. Astfel,instanţa supremă a motivat într-un caz că deşi în principiu culpa însupraveghere a profesorului nu poate coexista cu culpa în supravegherea părinţilor, culpa în legătură cu educarea minorului este imputatăacestora şi că se înscrie ca o contribuţie concurentă la producereapagubei alături de culpa în supraveghere a profesorului, motiv pentrucare inculpatul minor este obligat„să acopere jumătate din pagubavictimei în solidar cu părinţii şi cealaltă jumătate înşolidar cu profesorul

Secţiunea IV

APĂRĂTORUL

§ 1. Aspecte organizatorice ale avocaturii. Felurile asistenţei juridice.

266. Apărătorul are o poziţie specială printre participanţii în cauzapenală. El nu are calitatea de parte în proces pentru că nu este subiect alraportului conflictual al cauzei Aesusţinînd sau rcvendicînd interesepersonale, împrejurarea că apărătorul nu este parte se evidenţiază în art.23-24 c.pr.pen., care enumerînd expres şi limitativ părţile nu se referă laapărător. Sub aspectul contradictorialităţii, apărătorul se situează totuşipe poziţia procesuală a părţii ale cărei interese le susţine şi apără, putîndde regulă exercita toate drepturile acestei părţi.

Faptul că apărătorul are o contribuţie importantă în cauză, precum şipoziţia sa procesuală specifică, determină considerarea acestuia printreprincipalii participanţi în procesul penal.

Dreptul de apărare cuprinde posibilitatea de a avea un apărător.Apărătorul este un avocat care - prin calificarea profesională şicunoştinţele sale juridice de specialitate - poate acorda asistenţăjuridică.

Asistenţa juridică constituie un sprijin pe care apărătorii îl daupărţilor în cursul procesului penal prin lămuririle, sfaturile şiintervenţiile lor. Legea avocaturii conturează exact această noţiunestabilind că asistenţa juridică se

205 Trib. Suprem, în complet de 7 judecători, dec. nr. 4/1977, CD., 1977, p. 310

206 Trib. Suprem în complet de 7 judecători dec. nr. 4/1977, CD., 1977, p. 310

200 201realizează prin acordarea de consultaţii şi întocmirea de cereri sau alteacte cu caracter juridic, prin apărarea, şi după caz, reprezentareapersoanelor fizice sau juridice asistate în toate fazele cauzelor judiciare,precum şi prin susţinerea, cu mijloace juridice, a drepturilor şiintereselor legitime ale acestora, în raporturile cu organele de stat,instituţiile, întreprinderile, oricare persoane juridice sau fizice româneori străine.

Asistenţa juridică este denumită şi apărare tehnică sau profesionalătocmai pentru că se efectuează de o persoană cu pregătirecorespunzătoare de specialitate

Potrivit art. 171 c.pr.pen. învinuitul sau inculpatul are dreptul să fieasistat de un apărător în tot cursul procesului. Acelaşi drept este stabilitşi pentru celelalte părţi în art. 173 c.pr.pen. Consacrînd principiulasistării legea a subliniat faptul că reprezentarea de către apărător rămînenumai o excepţie. în practica judiciară s-a statuat că apărătorul nu poatepune concluzii în faţa instanţei, chiar atunci cînd asistenţa juridică esteobligatorie dacă inculpatul se sustrage de la proces

267. Profesia de avocat este organizată şi funcţionează în prezent înbaza dispoziţiilor cuprinse în Decretul nr. 281/1954 pentru organizareaşi exercitarea avocaturii, republicat la 6 martie 1958, modificat prin

decretul nr. 681/1969 suplimentat prin Decretul Lege nr. 90/1990 publicatîn M. Of. nr. 32 din 28 februarie 1990.

Apărătorii sînt cuprinşi într-un corp constituit furrcţionînd în bazaprincipiului autonomiei profesiei şi care din punct de vedereorganizatoric se compune din Uniunea Avocaţilor din România şi dinbarouri. Uniunea Avocaţilor din România, organism cu personalitatejuridică, are sediul în Bucureşti şi reuneşte toţi avocaţii înscrişi înbarouri. Baroul este constituit pe judeţe, respectiv Municipiul Bucureşti,şi are sediul în oraşul de reşedinţă a! judeţului sau în capitala ţării

Avocatura constituie în prezent un organism independentnesubordonat organelor statului. Spre deosebire de normele din trecutDecretul-Lege nr. 90/1990 suprimă orice drept de conducere,supraveghere sau control al Ministerului Justiţiei asupra avocaţilor.Aceeaşi autonomie se manifestă şi pentru fiecare avocat în parte întrucîtse prevede că aceştia "se supun numai legii şi conştiinţei lor".

207 V. DONGOROZ, ş.a. Explicaţii teeretice, voi. L p. 351208 Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 7/1969, R.R.D., nr. 7/1969, p. 115-117209 Pînă la noile norme intervenite prin Decretul Lege nr. 90/1990 veriga de bază în

organizare; avocaturii o constituia biroul colectiv de asistenţă juridică.

202

268. Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul au potrivitactualelorreglementări următoarele organe de conducere: Congresul AvocaţilordinRomânia, Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, ComisiaPermanentă aUniunii, Preşedintele Uniunii, Adunarea Generală a Baroului, Consiliulbaroului şi Decanul baroului.

Congresul Avocaţilor din România este organismul suprem deconducere cu caracter reprezentativ şi care este format prin reunireamembrilor Consiliului Uniunii tuturor decanilor barourilor din ţară,precum şi a cîte unui delegat pentru fiecare 40 de avocaţi din judeţe,respectiv Municipiul Bucureşti.

Consiliul Uniunii Avocaţilor din România se compune din cîte unreprezentant al barourilor cu mai puţin de 100 avocaţi, cîte 2 reprezentanţi aibaroului cu peste 100 de membri şi 7 reprezentanţi ai avocaţilor din BaroulMunicipiului Bucureşti.

Comisia Permanentă a Uniunii se compune din 11 membri, dintrecare 5 sînt ai Baroului Bucureşti.

Din organele de conducere de nivel naţional face parte şiPreşedintele Uniunii Avocaţilor din România. Toate celelalte organe deconducere amintite se constituie pe plan local.

269. Asistenţa juridică se acordă potrivit legii numai de avocaţii dinbarou.Persoanele juridice române care au încadraţi jurisconsulţi, pot beneficia,cuaprobarea ministerelor şi celorlalte organe centrale în subordinea cărora seaflăpersoana juridică, de asistenţă juridică a jurisconsulţilor respectivi.

In vederea exercitării asistenţei juridice avocatul încheie un contractcorespunzător cu justiţiabilul. Deşi avocatul desfăşoară activitatea sa încadrul baroului el este parte în contractul încheiat şi nu prepusulbaroului.

Acest punct de vedere, în legătură cu care au existat opiniicontradictorii în doctrină , este în prezent neîndoielnic pentru căultimele reglementări din Decretul-Lege nr. 90/1990 prevăd explicit căavocaţii nu sînt asimilaţi cu funcţionarii sau alţi salariaţi.

-Contractul încheiat de avocat şi justiţiabil cuprinde şi cuantumulonorariului cuvenit pentru activitatea prestată. Pentru ca dreptul laapărare să nu fie limitat de imposibilităţile de plată ale unor justiţiabili art.37 din Decretul nr. 281/1954 arată că anumite categorii de persoane potbeneficia de asistenţă gratuită (cei cu privire la care decanul barouluiapreciază că nu au mijloace materiale, militarii în termen etc). Lajustiţiabilii indicaţi în art. 37 au fost210 Vezi în sensul opiniei exprese I. NEAGU, op.cit, p. 159, iar în sens contrar F.

TEODOSIU, V. ZLATESCU, Contractul de asistentă juridică R.R.D., nr. 8/1986, p. 22-27.

203adăugate prin Legea nr. 25/1990, publicată în M. Of. din 30 octombrie19^ şi persoanele care formulează acţiuni sau cereri de orice fel orisolicit' consultaţii cu privire la drepturile sau interesele lor, vătămate în

timnui evenimentelor din decembrie 1989.Cu toate prefacerile importante survenite în domeniul practicării

profesie' de avocat, în literatura de specialitate recentă s-au criticat

anumite aspecte organizatorice printre care şi sistemul "colectivist" deexercitare exclusivă a avocaturii în cadrul barourilor. S-a admis, că pelîngă această formă ar fi indicat să se treacă la o privatizare mai largă, înaşa fel încît orice avocat membru al baroului să poată exercita profesiaşi în cadrul unui cabinet avocaţial de tip privat (propriu sau aparţinîndaltui titular) într-o formă clasică de liber profesionist. Numai aşaavocatul urmează să fie patronul activităţii sale211.

270. Acordarea unei asistenţe juridice de calitate este asigurată prinmodul de recrutare şi de pregătire profesională a persoanelor care pot fiapărători . Potrivit normelor în vigoare pot fi avocaţi numai absolvenţii cudiplomă a unei facultăţi de drept, definitivaţi în urma efectuării unuistagiu de 2 ani şi trecerii examenului prin care li se verifică capacitateaprofesională şi cunoştinţele.

Cele menţionate se referă la modul obişnuit de accedere în corpulavocaţilor. Pentru anumite categorii de persoane (cadre didacticeuniversitare, judecători, procurori etc.) se admit derogări de laexamenul de capacitate, satisfacerea stagiului, echivalarea durateiacestuia etc.în vederea asigurării unei asistenţe juridice de calitate, avocatului i se cere oexperienţă profesională cît mai bogată exprimată în anumite condiţii devechime. Astfel, pentru a pune concluzii într-o cauză judecată în primăinstanţă în faţa tribunalului judeţean ori a tribunalului militaravocatului i se cere o vechime de cel puţin 2 ani de Ia definitivare, iardacă concluziile se pun în cadrul judecării unei căi de atac vechimeatrebuie să fie de 5 ani. Pentru asigurarea asistenţei juridice în faţainstanţei supreme avocatul definitiv trebuie să aibă o vechime de 10ani în profesie.

271. Asistenţa juridică facultativă şi obligatorie. Pentru părţiasistenţa juridică constituie un aspect al dreptului fundamental deapărare. Regula generală este deci asistenţa juridică facultativă, în sensulcă partea va beneficia de serviciile unui avocat în măsura în caredoreşte.211 Vezi ILIE TUDOR, Consideraţii în legătură cu recenta reglementare a

organizării şi exercitării avocaturii, Dreptul nr. 5/1990, p. 57-59.

212 GR. THEODORU, T. PLAESU, op.cit, p. 118.

Desfăşurarea procesului penal este posibilă şi fără participareaaparului, ,jacă una dintre părţi nu-şi ia avocat şi nici legea nu prevedeb|jgativitatea asistenţei juridice.

Dreptul învinuitului sau inculpatului la asistenţa unui apărător esteînscris *n art. 171ann-1 c.pr.pen., normă care a fost modificată substanţialprin Legea nr. 32/1990.

Schimbările de esenţă intervenite în legătură cu reglementareaamintită marchează două direcţii. Pe de o parte se extinde pentruînvinuit sau inculpat dreptul de a fi asistat de apărător în tot cursulurmăririi penale şi al judecăţii, pe de altă parte se adaugă obligaţiapentru organul judiciar de a atrage atenţia celui interesat asupradreptului pe care îl are.

în legătură cu primul aspect se remarcă sporirea fără restricţii aparticipării apărătorului la urmărirea penală, ceea ce în lumina normeloranterioare era destul de îngrădit.

Atenţionarea învinuitului sau inculpatului asupra dreptului de abeneficia de ajutorul apărătorului, încă de la începutul urmării penale,are importanţă mai ales în cazurile de asistenţă facultativă. Pentru celinteresat, înainte chiar de aprecierea subiectivă asupra folosirii unuidrept, esenţială este cunoaşterea existenţei acestuia. în consecinţă,majoritatea legislaţiilor înscriu pentru organele judiciare obligaţia caîncă de la luarea primului contact cu învinuitul sau inculpatul să-i atragăformal atenţia asupra posibilităţii folosirii serviciilor unui avocat.

272. Ţinînd seama de faptul că lipsa asistenţei juridice ar puteareprezenta un risc deosebit pentru interesele şi drepturile învinuitului sauinculpatului, în absenţa unor apărători calificaţi, specializaţi şi bunicunoscători ai normelor juridice, legea a prevăzut şi asistenţa juridicăobligatorie.

Asistenţa juridică obligatorie decurge din funcţia procesuală a apărăriicare nu se realizează ca reflex subiectiv al unui drept exercitat sau nude parte, exclusiv potrivit voinţei sale, ci ea se înfăptuieşte şi îninteresul unei bune desfăşurări a procesului penal.

Cazurile cînd asistenţa juridică este obligatorie constituie garanţiireale şi concrete ale dreptului de apărare. în aceste cazuri, lipsaapărătorului constituie motiv de nulitate a hotărîrii pronunţate.

Desemnarea unui singur apărător pentru mai mulţi inculpaţi care auîn cauză interese contrare echivalează cu neasistarea acestora de cătreapărător, în cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie potrivitlegii

213 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 590/1976, R.R.D., nr. 9/1976, p. 65

204205

273. Legea diferenţiază cazurile de asistenţă juridică obligatorie înfuncţie de calitatea procesuală a celui asistat, precum şi ţinînd seama defaza în care se află procesul penal.

Pentru învinuit sau inculpat asistenţa juridică este obligatorie atît încursul urmăririi penale cît şi în cursul judecăţii, atunci cînd acesta esteminor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervistconcentrat, elev al unei instituţii militare de învăţămînt, internatîntr-o şcoală specială de reeducare şi muncă, sau arestat chiar în altăcauză (art. 171 alin. 2 c.pr.pen.).

Minorul beneficiază de asistenţă juridică obligatorie dacă aceastăstare a învinuitului sau inculpatului există în cursul procesului penal.Minoritatea din momentul săvîrşirii infracţiunii este irelevantă subaspectul asistenţei juridice obligatorii. Minorul beneficiază de asistenţăjuridică obligatorie dacă a avut starea respectivă în mometul sesizăriiinstanţei, chiar dacă ulterior, în cursul judecăţii, a devenit major (art.483 alin. 2 c.pr.pen.).

în practica judiciară s-a stabilit că dacă starea de arest saucalitatea de militar survine după efectuarea urmăririi penale,

organele de urmărire nu aveau obligaţia să asigure inculpatuluiasistenţa juridică obligatorie. Astfel, dacă arestarea inculpatului estedispusă prin rechizitoriu abia cu ocazia trimiterii lui în judecată,neasistarea acestuia în cursul urmăririi penale de către un apărător nupoate constitui motiv de nulitate absolută

în mod asemănător, dacă după întocmirea rechizitorului de către procuror,dar înaintea confirmării acestui act de către procurorul şef, într-o cauză în

careo astfel de confirmare se impune, inculpatul a devenit militar în termen,

această- împrejurare nu mai are relevanţă şi nu i se poate imputa organului de

urmărirepenală că nu a asigurat în cursul urmăririi penale asistenţa

obligatorieAsistenţa juridică este obligatorie numai în caz de arestare,

dispoziţia legală nefiind incidenţă în cazul reţinerii învinuitului . înliteratura de specialitate s-a ridicat problema dacă asistenţa esteobligatorie cînd inculpatul se află în executarea unei pedepse cuînchisoare contravenţională şi răspunsul a fost afirmativ . împărtăşimaceastă opinie pe considerentul că pe de o parte legea nu face distincţieîntre categoriile de arestare, iar pe de altă parte în toate cazurile deprivare de libertate imposibilitatea exercitării plenare a dreptului deapărare impune intervenţia obligatorie a apărătorului.

214 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 95/1979, CD., 1979, p. 320-322215 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 257/1975, Repert. pract. II, p. 36216 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2243/1976, CD., 1976, p. 442217 VASILE TENTEA, MIHAI TUNARU, în legătură cu întinderea asistentei

juridice obligatorii în cursul urmăririi pedale, R.R.D, nr. 11/1975, p. 18-21.

274. Art. 171 alin. 3 c.pr.pen. adaugă două cazuri de asistenţăjuridicăobligatorie a inculpatului valabile numai în cursul judecăţii.

Primul caz are în vedere gravitatea obiectivă a faptei penalesăvîrşite conjugat cu împrejurarea că inculpatului i se poate aplica opedeapsă relativ mare. Ipoteza se referă la cauzele în care legeaprevede pentru infracţiunea săvîrşită pedeapsa închisorii mai mare de5 ani.

în opinia majoritară a doctrinei şi practicii judiciare s-a consideratcă dispoziţia din art. 171 alin. 3 c.pr.pen. are în vedere maximul specialprevăzut în actul de încriminare numai în cazul infracţiunii consumate şinu în caz de tentativă, a cărei pedeapsă se situează între jumătateaminimului şi maximului prevăzut în textul incriminator, conform art.21 alin. 2 c.pr.pen. . în altă concepţie , asistenţa juridică esteobligatorie în cazul tentativei la oricare infracţiune pedepsită prin textulincriminator cu mai mult de 5 ani. De pildă, în cazul unui viol, pentrucare art. 197 c.pen. prevede o pedeapsă de 2-7 ani închisoare, asistenţaeste obligatorie deşi tentativa se poate pedepsi numai în limitele de la 1la 3 ani şi 6 luni" .

Al doilea caz de asistenţă juridică obligatorie în cursul judecăţii areîn vedere împrejurarea cînd instanţa apreciază că inculpatul nu şi-arputea face singur apărarea.

275. Apărătorul ales şi apărătorul din oficiu. Din împrejurarea căasistenţa juridică este în principiu facultativă rezultă nu numai faptul căpărţileîşi iau apărător în măsura în care apreciază, dar decurge şi dreptulacestora dea-1 alege pe apărător în persoana avocatului pe care îl preferă.

Avînd în vedere natura relaţiilor dintre apărător şi parte precum şicaracterul de deplină confidenţă al acestor raporturi, cei interesaţitrebuie să aibă posibilitatea să recurgă la serviciile apărătorului pe careîl aleg personal. Asistenţa părţii de către un apărător, ca urmare a unuiact de voinţă al părţii, nici nu poate fi concepută decît ca un act dealegere intuitu personae.

Alegerea apărătorului este posibilă indiferent de faptul că asistenţajuridică este facultativă sau obligatorie.

In art. 171 alin. 4 c.pr.pen. se prevede că în cazul cînd asistenţajuridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales unapărător, se iau

218 Vezi, VINTILĂDONGOROZş.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 353219 Vezi, V. RAMUREANU, Asistenţa juridică a inculpatului în faza judecăţii,

R.R.D., nr. 10/1972, p. 36.220 Vezi MIHAIL CONSTANTIN ARDELEANU, Asistenţa juridică în caz de

tentativă la infracţiunea pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai marede 5 ani, R.R.D., nr. 9/1982, p. 27-32; Trib. Jud. Timiş, dec.pen. nr. 721/1979R.R.D., nr. 4/1980, p 63.

206 207măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu. Consecvent cupoziţia de principiu anterior enunţată, legea a dispus că delegaţiaapărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales (art.171 alin. 5 c.pr.pen.), iar dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şinu poate fi înlocuit, cauza se amînă.

în legătură cu aceste aspecte, practica judiciară a contribuit şi ea la

conturarea unor concluzii. Astfel, s-a hotărît că dacă apărătorul ales asolicitat pentru motive justificate lăsarea dosarului la sfîrşitul şedinţei,cînd va putea participa şi îndeplini mandatul de apărător al inculpatului(fără să fie vorba deci de lipsa apărătorului şi nici de amînarea cauzei),greşit a procedat instanţa care a respins cererea şi a desemnat un apărătordin oficiu, trecînd la judecarea în continuare a cauzei în prezenţa acestuia,

deşi inculpatul avea apărător ales .în afara situaţiilor cînd organul judiciar desemnează din oficiu pe

apărătorul învinuitului sau inculpatului (ţinînd seama de cazurile deasistenţă juridică obligatorie), legea prevede că instanţa dacă apreciazăcă din anumite motive partea vătămată, partea civilă sau partearesponsabilă civilmente, nu şi-ar putea face singură apărarea, dispunedin oficiu (dar şi la cerere) luarea măsurilor pentru desemnarea unuiapărător (art. 173 alin. 3 c.pr.pen.).

276. Dreptul părţilor de a alege apărătorul dorit este direct stipulatîn art. 14 al Pactului internaţional privind drepturile civile şi politice,care garantează expres libertatea raporturilor dintre inculpat şi avocat.

în doctrina străină s-a subliniat că apărarea inculpatului de către un avocat

222 ales nu are caracter absolut

Astfel, dacă apărarea este obligatorie şi inculpatul refuză să aleagăsingur avocatul, organul judiciar are obligaţia numai a desemnării dinoficiu a unui apărător, fără să aibă în vedere intuitu persoanae oanumită persoană. Inculpatul nu poate refuza avocatul numit din oficiu,dar oricînd are dreptul să-1 înlocuiască prin angajarea unui apărător alespersonal.

Cînd inculpatul beneficiază de apărare gratuită, datorită lipseimijloacelor materiale de plată a onorariului, acesta nu poate alege peapărătorul său, urmînd a-1 accepta pe cel desemnat

în legătură cu aspectele de mai sus în practica judiciară străină s-aufăcut interesante precizări, care considerăm că au aplicaţiune şi în procesulnostru penal.

221 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2193/1982, R.R.D., nr. 9/1983, p. 67-68222 M.FRANCHIMONTş.a.,op,cit,p.839223 W.J. GANHOF van der MEERSCH, Convention europeenne des droits de

l'homme, editat de Consiliul Europei, 1963, p. 148.

De pildă, relativ la gratuitatea apărării s-a subliniat că aceasta nuimplică şi gratuitatea procedurii, inculpatul care nu plăteşte onorariul deavocat putînd fj obligat totuşi la plata cheltuielilor judiciare .

La fel, cu privire la relaţia dintre parte şi avocat s-a precizat căprezenţa acestuia din urmă nu împiedică pe inculpat să ia parte activăla apărarea sa,formulînd în acest sens declaraţii şi cereri chiar contrare celor susţinute de

225 apărător.

§ 2. Drepturile şi îndatoririle apărătorului

277. Art. 171 c.pr.pen. prevede că învinuitul sau inculpatul aredreptul de a fi asistat de un apărător în tot cursul procesului penal.Dispoziţia lărgeşte mult limitele dreptului de apărare asigurîndavocatului exercitarea asistenţei în toate fazele procesului penal,inclusiv în cadrul urmăririi penale.

Drepturile apărătorului sînt înscrise în art. 172 c.pr.pen. întrucîtaceste drepturi s-au extins foarte mult, norma a necesitat modificăriînsemnate care s-au realizat prin Legea nr. 32/1990.

în cursul urmăririi penale apărătorul învinuitului are dreptul să asisteIa efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi,depune memorii (art. 172 alin, 1 c.pr.pen.). Deosebirea faţă de trecut estecovîrşitoare, din moment ce redactarea anterioară permitea asistareanumai la efectuarea anumitor acte de urmărire penală, practic nu dintrecele mai frecvente şi semnificative (cercetare la faţa locului,percheziţie, autopsie şi prelungirea arestării inculpatului de cătreinstanţă). Participarea apărătorului la toate celelalte acte de urmărirerămînea sub cenzura organului judiciar, întrucît avocatul avea drept deasistenţă numai cu încuviinţarea organului de urmărire penală.

Actuala reglementare permite participarea avocatului la actele deurmărire penală, fără să-1 oblige la prezenţă şi nici să împiedice normaladerulare a cercetărilor în absenţa apărătorului. Acesta este sensuldispoziţiei complec-tatoare din art. 172 alin. 1, care menţionează că lipsaapărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacăexistă dovada că apărătorul a fost încunoştiinţat de data şi ora efectuăriiactului.

224 Culegerea de decizii ale Comisiei Europene a Drepturilor Omului nr. 7, Strasbourg, Hotărîrea nr. 739/1960; 1161/1961, sumar, p. 126

225 Com. Eur. a Drepturilor Omului, Deciziişi rapoarte nr. 27, Hotărîrea nr. 9127/1980, p. 238.

208 209Apărătorul părţii vătămate, al părţii civile şi al părţii responsabile

civil-mente poate formula cereri şi depune memorii în tot cursulprocesului penal, în cursul judecăţii apărătorul exercită drepturile părţiipe care o asistă.

Apărătorul părţii vătămate poate asista la efectuarea următoareloracte de urmărire penală: cercetări la faţa locului, percheziţii şi autopsii,prelungirea duratei arestării, iar la efectuarea altor acte de urmărire înmăsura în care organul de urmărire penală încuviinţează aceasta (art.

173 alin. 1 c.pr.pen.).

278. Asistenţa juridică obligatorie nu ridică probleme deinterpretare încursul judecăţii pentru că prezenţa avocatului este necesară şi posibilă încadrultuturor şedinţelor. Spre deosebire de judecată care se desfăşoară numai întimpul

şedinţelor, activitatea de urmărire penală este permanentă (non stop),ceea cear putea duce la conluzia că în caz de apărare obligatorie organul judiciarnu arputea desfăşura vreun act de urmărire penală în absenţa avocatului.

O asemenea poziţie excesivă şi rigidă nu se manifestă în nici olegislaţie, pentru că oricît de mult s-ar urmări asigurarea dreptului deapărare, aceasta nu poate fi cu totul simetrică în ambele faze aleprocesului penal, avînd în vedere particularităţile, obiectiv necesare aleurmăririi penale, diferite de cele ale judecăţii.

In reglementarea noastră, dacă asistenţa juridică este obligatorie,organul de urmărire penală trebuie să asigure prezenţa apărătorului laascultarea inculpatului (art. 172, alin. 2), iar la prezentareamaterialului de urmărire penală luarea de contact a inculpatului cuapărătorul său este de asemenea obligatorie (art. 172, alin. 4).

Indiferent dacă asistenţa juridică este obligatorie sau facultativă, decîte ori apărătorul este prezent la efectuarea unui act de urmărire penalăaceasta se menţionează pentru a se putea constata respectareaprevederilor legale cu privire la asigurarea dreptului de apărare. Maimult, legea menţionează că actele încheiate de organele de urmărirepenală în prezenţa apărătorului vor fi certificate de semnătura acestuia(art. 172 alin. 3 c.pr.pen.).-

279. Pentru ca asistarea inculpatului să nu fie formală, legăturaacestuia cuapărătorul nu poate fi întreruptă în principiu nici cînd cel în cauză estearestat. Art.172 alin. 4 admite inculpatului asistat dreptul de a lua contact cuapărătorul.

Regula cunoaşte o singură derogare. Norma citată prevede că înmod excepţional, cînd interesul urmăririi cere, procurorul din oficiusau la propunerea organului de cercetare, poate dispune prin ordonanţămotivată,

interzicerea luării de contact a inculpatului arestat cu apărătorul, o singurădată, pe o durata de cel mult 5 zile.

în redactarea sa anterioară art. 172 avea un conţinut substanţial diferit.în primul rînd interdicţia de comunicare nu avea caracter excepţional,

fiind permisă în mod obişnuit, dacă organul judiciar considera aceastapotrivit pentru interesul urmăririi penale.

în al doilea rînd, durata interdicţiei de contact dintre arestat şiavocat era cu mult mai îndelungată, mergînd de la început pînă la 30zile (nu 5 zile).

în sfîrşit, interdicţia de contact era repetabilă. După expirareatermenului iniţial, prelungirea se putea da pe alte 30 zile, ceea ce practicducea la o izolare excesivă a inculpatului arestat pînă la 2 luni.

Interdicţia de contact a apărătorului cu inculpatul arestat nu are învedere numai contactul fizic dintre aceştia: legea a înţeles să limiteze înegală măsură orice legătură prin scris, persoane interpuse, convorbiritelefonice"" .

Lipsa unei prevederi legale cu privire la luarea de contact aapărătorului cu inculpatul arestat în cursul judecăţii trebuie interpretatăîn sensul inexistenţei unei interdicţii de felul celei de mai sus, carefuncţionează exclusiv în cursul urmăririi penale " .

280. Interdicţia de comunicare între arestat şi persoanele din afaralocului de deţinere, inclusiv apărător, este cunoscută în cele mai multelegislaţii. De pildă, în doctrina franceză, belgiană, elveţiană, italianăetc, aceasta este cunoscută sub denumirea de "ţinere la secret"

Măsura poate fi dispusă din oficiu sau la propunerea MinisteruluiPublic, numai de judecătorul de instrucţie prin ordonanţă motivată.împotriva ordonanţei se poate face recurs de către arestat sau procuror laCamera de acuzare.

Ordonanţa de ţinere la secret se transcrie în registrul locului de deţinere.Pentru ilustrarea dispoziţiilor legale în materie, se pot da spre

exemplificare cîteva norme din legislaţia elveţiană (art. 79-80c.pr.pen. alcantonului Vaud). Astfel, se prevede că dacă cerinţele instrucţiei impun,judecătorul poate ordona ţinerea la secret a arestatului pe o durată ce nupoate depăşi 10 zile, cu posibilităţi de prelungire. Ca urmare a măsurii,arestatul nu are dreptul să comunice cu nimeni. Totuşi, judecătorul poateaduce modificări regimului de interdicţie a unor contacte aleinculpatului mai ales faţă de apărătorul său.

226 V. RAMUREANU, Asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului înfaza de urmărire penală, R.R.D., nr. 7/1972, p. 23-25.

227 Vezi, C. CIUBOTARIU, Posibilitatea avocatului de a lua legătura cuinculpatul arestat după terminarea urmăririi penale şi înaintea cercetăriijudecătoreşti. R.R.D., nr. 7/1986, p. 40- 42.

228 G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op.cit, p. 449

210 211Practica judiciară occidentală a statuat că ţinerea la secret nu

contrazice dreptul inculpatului arestat de a comunica liber cu avocatulsau, garantat prjn art. 14 al Convenţiei internaţionale privind drepturilecivile şi politice .

Interdicţia de comunicare a arestatului preventiv cu orice persoanădin afara locului de deţinere îşi găseşte fundamentarea în împiedicareamanevrelor celui în cauză de a se înţelege cu coautorii, complicii sau

martorii asupra anumitor versiuni, încercărilor de corupere a anumitorpersoane implicate în cauză (de ex. un expert) şi orice altă acţiune deîngreunare a aflării adevărului sau corectei desfăşurării a justiţiei

281. în anumite momente ale urmăririi penale interdicţia contactuluidintreapărător şi inculpatul arestat nu operează, chiar dacă sînt întrunite toate

condiţiile prevăzute pentru aceasta de art. 172 alin. 4 c.pr.pen.Potrivit art. 172 alin. 5, există două asemenea momente şi anume:a) prelungirea duratei arestării preventive de către instanţă; b)

prezentarea materialelor de urmărire penală către inculpat.în ipotezele de mai sus nu numai că nu se admite interdicţia contactului,

dar legea prevede prezenţa obligatorie a apărătorului la efectuarea acestoractivităţi.

Asistarea inculpatului de către apărător este necesară la prezentareamaterialelor de urmărire penală în toate cazurile. Nu are relevanţă dacăinculpatul este arestat sau i se prezintă materialele de urmărire în stare delibertate.

Dacă apărătorul ales al inculpatului arestat a lipsit la termenul fixatpentru prezentarea materialelor de urmărire penală, dar organul decercetare a asigurat asistenţa juridică a inculpatului prin desemnarea unuiapărător din oficiu, nu se poate admite că au fost încălcate dispoziţiilelegale cu privire la existenţa juridică obligatorie ' .

282. Cînd în cursul urmăririi penale, cererile apărătorului au fostrespinseîn totul sau în parte acesta poate folosii instituţia plîngerii îndreptatăîmpotrivaactelor de urmărire penală (art. 172 alin. 6, c.pr.pen.).

în situaţiile prevăzute în art. 172 alin. 2, 4 şi 5, referitoare laasistenţa juridică obligatorie, contactul arestatului cu apărătorul şicazurile cînd acest contact nu poate fi interzis (prelungirea durateiarestării preventive şi prezentarea materialului de urmărire penală),procurorul este obligat să rezolve plîngerea în cel mult 48 de ore.

229 Cass. bel Dec. din 16 martie 1988, Jurispnidence de Liege, Mons, Bruxelles, 1988, p. 661.230 A. MARCHAL, J. P. JASPAR, Droit criminel, voi. II, Ed. Larcier, 1976, p. 1079231 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2090/1977, Repert. pract. II, p. 34.

Plîngerea este folosită de apărător în mod obişnuit în favoarea părţiiasistate, dar ea poate fi exercitată şi în vederea promovării unor interese proprii,întrucît art. 275 c pr.pen. prevede că plîhgere are drept să facă orice persoană,dacă prin măsurile şi actele de urmărire penală s-a adus o vătămare intereselorlegitime ale acesteia.

283. Apărătorul capătă cîmp larg de activitate şi îşi exercită din plinatribuţiile în cursul judecăţii. La judecată, apărătorul are dreptul să asistepeinculpat şi să exercite toate drepturile lui procesuale, cu excepţia celor acărorrealizare constituie un drept personal şi exclusiv al acestuia.

în cadrul judecăţii apărătorul poate îndeplini numeroase activităţi şianume: luarea la cunoştiinţă a conţinutului dosarului, formularea decereri, ridicarea de excepţii, participarea la cercetarea judecătorească,propunerea administrării de probe, punerea concluziilor în cadruldezbaterii, exercitarea căilor de atac etc. în art. 173 alin. 2 c.pr.pen. seprecizează că în cursul judecăţii apărătorul exercită drepturile părţii pecare o asistă.

Potrivit art. 172 alin. 7 c.pr.pen. apărătorul are dreptul să ia contact încursul judecăţii cu inculpatul arestat, fără aplicarea îngrădirilor arătateanterior şi care sînt incidente numai în cursul urmăririi penale.

284. Pentru activitatea depusă apărătorul are dreptul la o remunerare,carepotrivit art. 189 este inclusă în cheltuielile judiciare. Aceasta înseamnă căîncazul apărătorului ales, odată cu angajarea acestuia, partea interesatăurmeazăsă avanseze la barou remuneraţia stabilită, urmînd ca ulterior, lasoluţionareacheltuielilor judiciare cuvenite părţilor, să se ţină seama şi derepartizareaacestor sume în sarcina persoanelor prevăzute de lege.

Dreptul de retribuţie subzistă pentru apărător şi în cazul cînd estenumit din oficiu. în conformitate cu art. 38 din Decretul nr. 281/1954,pentru organizarea şi exercitarea avocaturii, astfel cum a fost modificatprin Decretul nr. 681/1969, plata remuneraţiei apărătorului din oficiu seface de către partea căreia i s-a acordat asistenţa juridică din oficiu, oride cîte ori se constată că aceasta are posibilităţi de plată. Derogărisubzistă în legătură cu învinuitul sau inculpatul care nu a fost trimis înjudecată, inculpatul achitat sau cel pentru care s-a pronunţat încetareaprocesului penal şi nu a fost obligat la despăgubiri civile şi în anumitecondiţii, chiar în legătură cu alte părţi. Reglementarea care exonerează, înunele situaţii, partea care a beneficiat de asistenţă juridică de obligaţiasuportării plăţii apărătorului, reprezintă o concretizare legislativă aaplicării principiului culpei procesuale în materia cheltuielilor judiciare,deoarece soluţia finală demonstrează că aceste persoane nu au avut oculpă în declanşarea mecanismului judiciar . în cazurile cînd nu sîntîntrunite con-

232 A. MOGOŞANU, Obligarea inculpatului la plata onorariului cuvenit apărătoruluidesemnat din oficiu, R.R.D., nr. 2/1971, p. 113

212 213diţiile ca organele judiciare să oblige vreuna din părţi la plataonorariului de avocat, se dispune plata acestuia din fondul anumeprevăzut al Ministerului Justiţiei.

Potrivit art. 39 din Decretul nr. 281/1954 instanţele sînt obligate cala calcularea cheltuielilor judiciare să respecte tariful de onorarii fixatpentru asistenţa judiciară, neputînd să modifice aceste cheltuieli la alte

sume decît cele legal stabilite .

285. Poziţia procesuală a apărătorului. Apărătorul exercită încadrul procesului penal funcţia apărării . Prin activitatea sa apărătorulîndeplineşte o importantă funcţie de interes social. Importanţa acesteifuncţii rezultă din faptul că apărătorul trebuie să fie un colaboratorpreţios al justiţiei, care să contribuie la justa soluţionare a cauzeipenale.

Pentru a putea fi un colaborator al justiţiei, legea acordă avocatului oserie de drepturi şi posibilităţi pe care acesta urmează să le folosească înmod onest şi în folosul apărării intereselor legitime ale părţii asistate. înacelaşi timp, apărătorul în întreaga sa activitate, trebuie să manifeste oconştiinţă profesională elevată avînd permanent în faţă slujirea cucinste şi devotament a sarcinilor justiţiei.

Din nefericire, au existat şi se mai manifestă cazuri cînd anumiţislujitori ai barei dau dovadă de un caracter venal şi lipsit de scrupule, carenu de puţine ori a ajuns ţintă a atacurilor opiniei publice, a mass-mediasau chiar a unor opere literare. La lipsa de probitate şi eticăprofesională se adaugă adesea împrejurarea că nu toţi apărătorii sebucură de aceeaşi putere şi influenţă. Diferenţa reală între "marii maeştriai barei" şi unii avocaţi mai modeşti, umili sau necunoscuţi a fost deseorirelevată şi în trecut şi chiar în doctrina juridică de strictă specialitate

Dreptul şi etica pretind de la apărător să colaboreze cu organelejudiciare în vederea aflării adevărului şi a rezolvării corecte a pricinii. Inacelaşi timp, partea pretinde apărătorului să aducă toate cunoştinţele şiexperienţa sa profesională în apărarea intereselor legale încredinţate . însocietatea noastră, în condiţiile actualei consacrări constituţionale adreptului de apărare, avocatul

233 Trib. Suprem, seci- pen. dec. nr. 219/1975, Repert. pract. II, p. 46234 Alături de acuzafe şi judecată, apărarea este una din funcţiile esenţiale ale

procesului (TRAIAN POP, op.ciL, voi. II, p. 45).235 Edificator este în acest scop următorul citat: "Penibilă este situaţia cînd avocaţii

influenţi pot intra oricînd în cabinetele de instrucţie, pot citi dosarele şi sînt conduşicu amabilitate pînă Ia ieşire, în timp ce alţii trebuie să suporte toate grosolăniileaprozilor numai pentru că au pus mîna pe clanţa uşii". (I. TANOVICEANU, op.cit,voi. IV, p. 602)

236 LIVIU STOICA, Rolul avocatului în realizarea dreptului de apărare alcetăţenilor, R.R.D., nr. 3/1972, p. 105-115.

214

nu este numai apărătorul personal, privat, al părţii, ci el îndeplineşte unserviciu de interes general.

286. Apărătorul este legat prin raporturi strînse atît de organelejudiciare care desfăşoară procesul, cît şi de partea apărată. Raportul întreapărător şi parte nu trebuie să influenţeze negativ raportul dintreapărător şi organul de urmărire penală sau instanţă; dar nici raportuldintre apărător şi organ nu trebuie să ducă la pierderea încrederii părţiiîn apărătorul său :

Relaţia dintre instanţă şi avocaţii investiţi cu sarcina apărării a fost bine

ilustrată prin ideeacă "bara" constituie o linie de unire dintre două instituţii,

238 între care una împarte dreptatea cerută de cealaltă . Avocatul este asociat Iaîndeplinirea rolului educativ al justiţiei. Participînd la procesul judiciar,avocatul are rolul social de a acţiona în cadrul hotărît de lege, alături de

?39 organele judiciare, la menţinerea ordinii de drept"" .Apărătorul nu poate folosi în apărare decît mijloacele permise de

lege; el nu trebuie să recurgă la forme procedurale pentru prelungireainutilă a cauzei.

Apărătorul nu trebuie să se sprijine pe împrejurări şi argumente cesînt în defavoarea părţii apărate, fiind dator să scoată la iveală aspectelecare pledează în favoarea acesteia. Sarcina este cu atît mai dificilă cu cîtvinovăţia celui în cauză este mai evidentă, dar cu cît situaţiainculpatului este mai grea, cu atît mai necesară devine apărarea. A acuzape un nevinovat este inadmisibil şi criminal, iar a apăra pe un vinovat estepe deplin posibil şi necesar, cu condiţia ca aceasta să se facă prinmijloace legale.

Apărătorul are o poziţie independentă faţă de parte. Deşi reprezintăinteresele părţii, fiind legat sub multiple aspecte de voinţa acesteia,apărătorul devine independent prin faptul că este chemat să apere doarinteresele legitime permise de lege.

Apărătorul este independent şi faţă de organul judiciar, pentru căacesta nu-i poate prescrie şi limita activitatea, decît în măsura în careapărarea ar depăşi cadrul legal.

Funcţia apărării se deosebeşte de funcţia acuzării prin caracterulsău unilateral. Procurorul este slujitorul imparţial şi obiectiv al legii;apărătorul în schimb este, prin însăşi esenţa rolului său, un sfătuitorunilateral al inculpatului, chiar dacă rămîne legat de un anumit cadru pecare nu-1 poate depăşi.

237 GR.THEODORU,op.cit,p.230237 GR. THEODORU, L. MOLDOVAN, op.cit, p. 65238 THEODOR VASILIU, Realizarea dreptului de apărare şi unele probleme

referitoare la exercitarea profesiei de avocat, R.R.D., nr. 3/1971, p. 18

215Procurorul este obligat să prezinte argumente trase din probele de la dosar, atîtîn favoarea cît şi în defavoarea inculpatului. Apărătorul trebuie să prezinteexclusiv argumente care pledează împotriva învinuirii.

CAPITOLUL IV

ACŢIUNEA PENALA ŞI ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL

Secţiunea I

ACŢIUNEA ÎN

JUSTIŢIE

287. Noţiunea de acţiune injustiţie. Orice încălcare a normelorjuridice produce un anumit conflict de drept între persoana care amanifestat atitudinea ilicită şi cel ale cărui drepturi şi intereselegitime au fost vătămate. Legea îndrituieşte pe acesta din urmă să seadreseze şi să solicite intervenţia organelor competente pentrurestabilirea ordinii de drept încălcate. In cazul unor încălcări de legecum sînt cele din domeniul dreptului penal organele competente săintervină sînt numai organele judiciare specializate ale statului,rezolvarea conflictului de drept fiind un atribut exclusiv al justiţiei.

Pentru aducerea conflictului de drept în faţa justiţiei trebuie săexiste un mijloc legal exercitabil în conformitate cu prevederile legii.Un asemenea mijloc este acţiunea injustiţie.

Se numeşte acţiune în justiţie (acţiune judiciară) mijlocul(instrumentul) juridic prin care o persoană este trasă Ia răspundere înfaţa instanţelor judecătoreşti pentru a fi obligată să suporteconstrîngerea de stat corespunzătoare normei de drept încălcate .Astfel, în funcţie de răspunderea care se degajă din încălcarea unornorme penale, civile sau de altă natură acţiunea care se exercită în faţaorganelor justiţiei este, după caz, o acţiune penală, civilă etc.

Acţiunea este într-un anumit sens expresia unei împuternicirilegale în temeiul căreia se poate aduce înaintea justiţiei conflictul dedrept născut din călcarea unei norme .

Acţiunea constituie un mijloc dat de lege împotriva acelora careviolează dreptul , apărînd deci ca un echivalent procesual al sancţiuniidin orice normă de drept4.

1 GR.THEODORy,L.MOLDOVAN,op.cit,p.742 N. VOLONCIU. în legătură cu noua reglementare a acţiunii penale, Analele

UniversităţiiBucureşti, Seria Ştiinţe Juridice anul XVIII nr. 2/1969, p. 97

3 V. DONGOROZ, op.cit, p. 1034 Idem, p. 53

216 217în literatura de specialitate s-a folosit de către unii autori şi noţiunea

de contraacţiune, prin aceasta înţelegîndu-se dreptul celui tras larăspundere de a efectua o activitate prin care să combată acţiunea înjustiţie desfăşurată împotriva sa. întrucît această instituţie nu estereglementată în nici o dispoziţie legală şi nici una din legislaţiile judiciarenu folosesc asemenea terminologie aspectele aşa-numitei contraacţiunipot fi subsumate dreptului de apărare şj examinate în cadrulrespectivului principiu procesual .

288. Dreptul la acţiune şi cererea în justiţie. în sens larg sau într-o terminologie mai puţin riguroasă acţiunea şi dreptul la acţiune seconfundă, în unele exprimări fiind pus semnul egalităţii între acestenoţiuni. O echivalenţă apare şi în anumite formulări între termenii caredesemnează acţiunea şi aşa numita cerere în justiţie.

Din punct de vedere ştiinţific între noţiunile respective există însăimportante diferenţieri a căror subliniere teoretică se impune. Dreptul laacţiune nu se confundă cu dreptul lezat prin atingerea adusă valorii

sociale ocrotite de lege. Acţiunea injustiţie este o acţiune autonomă, distinctăde dreptul invocat . De exemplu, în cazul unei infracţiuni îndreptateîmpotriva vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale, proprietăţii sau demnităţiicuiva sînt lezate drepturile corespunzătoare ale celui vătămat şi care nutrebuie confundate cu dreptul statului la acţiune împotriva făptuitorului.

Prevăzută uneori în mod expres în norma substanţială sau cuprinsăimplicit de cele mai multe ori în aceste norme, acordarea posibilităţiipentru cel interesat de a trage la răspundere juridică pe cel care a încălcatdispoziţia legală, constituie ceea ce se numeşte dreptul la acţiune şireprezintă accepţiunea substanţială sau materială a noţiunii de acţiune.Rezultă că dreptul la acţiune sau altfel spus acţiunea în sens substanţial sedeosebeşte de accepţiunea procesuală a noţiunii, prin care se înţelegeinstrumentul juridic acordat de lege pentru valorificarea dreptului la acţiuneşi în ultimă ordine de idei a drepturilor încălcate prin fapta ilicită.

Acţiunea în justiţie nu se confundă cu cererea în justiţie deşi chiar învocabularul uzual de specialitate sînt frecvent folosite ca sinonime. Cerereaîn justiţie este în realitate actul procesual prin care se pune în mişcare

acţiunea preexistentă cererii şi care subzistă independent de acest act şichiar ulterior lui. De exemplu, în materie penală nelegalitatea actului deinculpare prin care

5 V. DONGOROZ, ş.a., Explica}» teoretice, voi. I, p. 55,1. GORGANEANU, Acţiunea penală, Editura ŞtiinJ. şi Enciclopedică, Buc. 1977, p. 20

5 GR. THEODORU, L. MOLDOVAN, op.cit, p. 796 R.MERLE.A. Vmj,op.cit,p.651

a pus în mişcare acţiunea penală (act care echivalează cu o cerereinjustiţie), nU duce decît la imposibilitatea sesizării instanţei penale înmodalitatea jespectivă şi nu implică stingerea dreptului la acţiune. înmomentul în care cererea în justiţie se va repeta în formele prescrise delege, prin întocmirea unui nou act de inculpare, acţiunea esteexercitabilă şi tragerea la răspundere penală devine posibilă.

289. Factorii acţiunii. Instituţia acţiunii în justiţie este determinatăde anumite entităţi care permit o reglementare precisă a dinamiciiprocesuale şi asigură corecta desfăşurare â întregii activităţi judiciare.Acestea poartă denumirea de factorii sau termenii acţiunii şi sînt:temeiul acţiunii, obiectul acţiunii, subiecţii acţiunii şi aptitudineafuncţională a acţiunii.

Lipsa oricăruia din aceşti factori sau falsa lor existenţă are drept consecinţă * nulitatea actelor procesuale, ca fiind efectuate în exercitareaunei acţiuni judiciare nevalabile .

a) Temeiul acţiunii în justiţie rezidă în izvorul sau sursa acesteia şiaredouă modalităţi concrete de manifestare. Temeiul de drept al acţiuniiseregăseşte în dispoziţia de lege care prevede fapta ilicită şi instituiedreptul laacţiune. Temeiul de fapt al acţiunii îl constituie fapta ilicită prinsăvîrşireacăreia a fost încălcată norma de drept şi determinată deducereaefectivăînaintea organelor judiciare a conflictului de drept.

Lipsa de temei a acţiunii duce la neproducerea efectelor juridicedecurgînd din exerciţiul acesteia. Aşa se întîmplă dacă de exemplu faptaimputată cuiva nu există (lipsa temeiului de fapt) sau fapta nu intră îndomeniul ilicitului corespunzător normei de reglementare (lipsatemeiului juridic).

b)Obiectul acţiunii în justiţie îl constituie tragerea la răspunderejuridică a făptuitorului prin declanşarea şi realizarea proceduriijuridice corespunzătoare. •

c)Subiecţii acţiunii sînt totdeauna subiecţii raportului juridic deconflict, dar cu poziţii inversate: subiectul activ al faptei ilicite devinesubiect pasiv al acţiunii Injustiţie şi subiectul pasiv al faptei ilicitecapătă calitatea de subiect activ al acţiunii judiciare. Lipsa acesteiconcordanţe inversate împiedică valabilitatea exerciţiului acţiuniijudiciare, pentru că ori acţiunea este pusă în mişcare de un titularnecompetent ori ea este îndreptată împotriva unei persoane nevinovate.

Concordanţa menţionată poate lipsi numai cînd unul din subiecţiiconflictului juridic este reprezentat în procedura judiciară. De exemplu, încazul vătămării8 V. DONGOROZ §.a., Explicajii teoretice, voi. I, p. 58

218 219printr-o faptă ilicită a unei persoane fără capacitate de exerciţiu, aceasta vaavea calitatea de subiect al acţiunii în accepţiunea substanţială, dar înaccepţiunea procesuală subiectul activ al acţiunii va fi reprezentantul săulegal .

d) Aptitudinea funcţională a acţiunii permite folosirea, punerea înmişcare şi exercitarea acesteia, deoarece nu apar împrejurări care împiedică

pornirea şi continuarea procedurii judiciare. Ea trebuie să existe atît înmomentul punerii în mişcare a acţiunii cît şi ulterior, întrucît numai înraport cu o acţiune aptă a fi folosită pot fi îndeplinite acte care sădinamizeze activitatea procesuală .

Secţiunea II

ACŢIUNEA PENALA

§ 1. Definiţia, obiectul, subiecţii şi sistemele de exercitareale acţiunii penale

290. Concluziile generale desprinse din prezentarea acţiunii injustiţiesînt valabile în mare măsură şi pentru acţiunea penală, ţinîndu-se seamade specificitatea conflictului de drept penal izvorît din săvîrşireainfracţiunii şi a principiilor fundamentale de organizare şi desfăşurare aleprocesului penal.

Acţiunea penală constituie instrumentul juridic prin intermediul căruiase deduce în faţa organelor judiciare raportul conflictual de drept penal învederea dinamizării procesului penal şi a realizării scopului său. Acţiuneapenală este deci mijlocul prin care se realizează injustiţie tragerea larăspundere penală şi pedepsirea inculpatului.

în literatura de specialitate au fost date numeroase definiţii acţiuniipenale, care - deşi uneori diferite într-o oarecare măsură - sînt apropiateîn esenţă, întrucît prefigurează în acelaşi mod obiectul acţiunii penale ,obiect pe care îl determină expres şi categoric chiar legea (art. 9c.pr.pen.).

Acţiunea penală este condiţia necesară ca o instanţă să exerciteatribuţiile sale jurisdicţionale. Acţiunea trasează în acelaşi timp limiteleîn care se exercită aceste atribuţiuni, ele fiind în mod obişnuitdeterminate de actul procesual prin care s-a făcut cererea în justiţie .Promovarea acţiunii penale are drept scop sesizarea instanţei care odatăinvestita este obligată să judece.

9 V. DONGOROZ ş.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 59.10 I. GORGANEANU, op.cit, p. 2211 Vezi, I. NEAGU, op.cit, p. 17112 R. MERLE, A. VITU, opxit, p. 651

220

Instanţa nu poate judeca o cauză decît în măsura în care se exercităîmpotriva inculpatului o acţiune penală

în doctrina occidentală s-a subliniat adesea că acţiunea nu trebuieconfundată cu exercitarea acesteia .

Acţiunea reprezintă puterea sau capacitatea de a supune judecătoruluio solicitare, respectiv dreptul subiectiv în plan procesual de a obţine odecizie de fond faţă de o pretenţie formulată .

întrucît acţiunea se distinge de cererea injustiţie s-a conchis că înprocedura penală acţiunea publică trebuie deosebită de punerea în mişcareşi exercitarea acesteia adică aşa-numita urmărire penală, cum estedenumită instituţia respectivă în terminologia juridică franceză .

Acţiunea penală are importanţă şi sub aspectul determinării poziţieiprocesuale a făptuitorului. Prin pornirea acţiunii penale împotriva uneipersoane, aceasta devine inculpat. Acţiunea penală declanşată transformă pefăptuitor din subiect de drepturi procesuale în parte în proces, constituindtemeiul în virtutea căruia exercită în deplinătate drepturile ce revinoricărei părţi.

Exercitarea acţiunii penale nu exclude în legislaţia noastră ca înacelaşi cadru procesual să fie exercitabilă alăturat şi o acţiune civilă. înmulte legislaţii acţiunea civilă nu poate fi promovată decît în faţa instanţeicivile, exercitarea ei fiind cu totul independentă de acţiunea penală.Principiul separării complete a celor două acţiuni este admis îndeosebi îndreptul anglo-saxon şi cu anumite rezerve şi alte sisteme procesuale (de ex.cel vest-german, olandez, elveţian) .

291. în societatea antică, mai ales cea greco-romană, precum şi îndreptul cutumiar germanic acţiunea publică se confunda iniţial cu acţiuneacivilă, cele două aspecte contopindu-se într-o acţiune unică avînd în principalcaracter privat, cel vătămat exercitînd şi dispunînd de această instituţie înmodul cel mai larg. Din punct de vedere istoric acţiunea privată a precedatacţiunea publică.

Cu timpul interesul colectiv a început să crească în acest domeniu şisă coexiste alături de interesul individual. Aceasta a determinat ca pelîngă victima nemijlocit lezată şi interesată în aplicarea sancţiunii penale,să capete dreptul de a acuza în numele colectivităţii şi anumiţi cetăţeni,străini de cauză dar reprezentînd interesul general. Aceasta a şi dus îndreptul roman la distincţia dintre delictele private şi cele publice.

13 Acţiunea penală este energia care însufleţeşte întreg procesul. (E. FLORIAN, op.cit, p. 201).14 M.FRANCHIMONT,op.cit,p.31.15 A. FETTWEIS, A. KOHL, G. de LEVAL, Droit judiciaire prive, Ed. 1976, p. 103.16 In codul de procedură penală din 1936 noţiunea de „urmărire penală" era folosită în

acelaşi sens (vezi art. 224-225) şi nu de fază a procesului penal anterioară judecăţii.17 CLERC, Le proces penal en Suisse, Paris, 1955, p. 76.

221Mai tîrziu alături de cetăţenii care aveau drept să susţină acuzarea s-

a conturat ca avînd această posibilitate şi autoritatea publică, inţiativatragerii la răspundere revenind chiar justiţiei prin magistraţi. Astfel, laAtena magistratul putea declanşa tragerea la răspundere penală şidesemna un acuzator, iar la Roma imperială magistraţii aveau dreptul săacuze ei înşişi, respectiv să se sesizeze şi judece din oficiu, fără cacineva să susţină direct acuzarea. De asemenea, în dreptul germanic,iniţial se regăsea numai acţiunea persoanei vătămate prin infracţiune, darde prin secolul XII dreptul de intervenţie directă a judecătorului în

promovarea acţiunii a fost recunoscut în mod formal.începînd din sec. XIV acţiunea publică trece pe continentul european

în mîinile Ministerului Public şi creşte tot mai mult posibilitatea exercităriisale din oficiu de către judecător. In felul acesta acţiunea privată tinde sădevină accesoriul acţiunii publice şi nu invers .

Legislaţia revoluţionară franceză, iar apoi codificarea napoleoniană aînlăturat în genere dreptul de iniţiativă al judecătorului, cunoscut şiconsfiinţit în adagiul „tout juge est son procureur general" făcînd locsistemului actual în care acţiunea penală este în principiu o acţiune

publică, aparţinînd statului şi avînd ca principal depozitar al acestuia unminister public, care are în mîinile sale în mod obişnuit dreptul de a puneîn mişcare şi exercita acţiunea .

292. Obiectul acţiunii penale constă în tragerea la răspunderepenală a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni (art. 9 alin. 1 c.pr.pen.). Else deosebeşte de obiectul oricărei alte acţiuni, indiferent că aceasta aravea caracter judiciar sau extrajudiciar (acţiune civilă, administrativă saudisciplinară).

Obiectul acţiunii penale nu trebuie confundat cu scopul acesteia carerezidă în judecarea şi pedepsirea celor care săvîrşesc infracţiuni. Aceastăconfuzie era foarte frecventă în concepţia juridică din trecut şi avea casuport exprimarea inadvertenţă corespunzătoare din însăşi reglementărilelegale . Astfel, în codul de procedură penală român din 1864 se arată că„acţiunea publică are de obiect aplicarea pedepselor şi a măsurilor desiguranţă" (art. 2). Acest mod impropriu de exprimare a fost evidenţiatchiar în literatura juridică anterioară

18 De pildă, în Franţa vezi ordonanţa regală din 1355.19 M. FRANCHIMONT, op.cit, p. 32.20 M. L. RASSAT, Le ministere public entre son pass^ et son avenir, L.G.D.J., Paris,

1967, p. 7-3421 In multe opinii străine actuale această concepţie se mai păstrează şi în prezent. De

exemplu, se întîlnesc destul de frecvent precizări în sensul că „acţiunea penală aredrept obiect pronunţarea unei măsuri penale. Această măsură poate fi o pedeapsă, omăsură de siguranţă, sau o măsură de asistenţă forţată cu privire la minori" (vezi, P.BOUZAT, J. PINATEL, op.cit., voi. II, p. 746).

222

remarcîndu-se corect că acţiunea nu avea ca obiect ci ca obiectiv (scop,ţintă) aplicarea pedepselor .

în art. 9 alin. 3 c.pr.pen. se precizează că acţiunea penală se poateexercita în tot cursul procesului penal. Tragerea la răspundere penală areun conţinut rnai larg decît aplicarea pedepsei (limitată numai ladesfăşurarea procesului în faza de judecată). în condiţiile formulăriiactuale a obiectului, acţiunea devine suportul juridic al întregului procespenal şi nu numai al judecăţii.

Există în materie penală proceduri judiciare care se realizează şi fărăexistenţa unei acţiuni penale. In asemenea cazuri activitatea procesuală estedinamizată de o acţiune judiciară cu o altă natură juridică şi un alt conţinut,întrucît ceea ce lipseşte în obiectul acestora este tocmai tragerea la răspunderepenală.

Astfel, în soluţionarea unei cereri de reabilitare pe cale judecătoreascăa unui condamnat (art. 494-503 c.pr.pen.) sau a realizării proceduriispeciale în caz de dispariţie a înscrisurilor judiciare (art. 508-512c.pr.pen.) activitatea judiciară nu are ca suport şi nici ca elementdinamizator o acţiune penală.

Chiar cînd legea face referire expres la exercitarea unei acţiuni,aceasta s-ar putea să nu aibă natura juridică a unei acţiuni penale. Unexemplu îl reprezintă art. 505 c.pr.pen. referitor la repararea pagubelor încazul condamnării sau arestării pe nedrept, unde se arată că se exercită oacţiune cu conţinut civil, reparatoriu, care nu are evident ca obiecttragerea la răspundere penală.

293. Subiecţii acţiunii penale. Subiectul activ al raportului juridicpenal este infractorul iar subiectul pasiv generic îl reprezintă colectivitatea,respectiv statul cu dreptul său de a trage la răspundere penală. în modcorespunzător, nici acţiunea penală nu poate avea alţi subiecţi decît statul şiinculpatul, primul avînd calitatea de obiect activ iar cel de-al doilea fiindsubiect pasiv.

Subiectul activ al acţiunii penale este titularul dreptului la acţiune, oasemenea calitate avînd exclusiv statul. Infracţiunile au şi un subiect pasivprin aceasta înţelegîndu-se victima infracţiunii. Persoana vătămată nueste niciodată titular al acţiunii penale întrucît dreptul de a trage larăspundere penală aparţine numai statului. Statul nu apare direct înactivitatea judiciară ca obiect activ al acţiunii penale în mod obişnuitfiind reprezentat printr-un subiect oficial calificat în persoanaprocurorului . în cauzele privind infracţiunile la care acţiunea penală sepune în mişcare la plîngerea prealabilă, un drept de dispoziţie cu privirela exercitarea acţiunii penale poate avea şi

22 V. DONGOROZ, op.cit, p. 5623 Unii autori denumesc pe procurorii de toate gradele reprezentanţi calificaţi tocmai

pentru că aceştia pun în mişcare şi exercită acţiunea penală în tot cursul procesuluipenal în numele statului (vezi, V. DONGOROZ ş.a., Explicaţii teoretice, voi., I, p.93).

223partea vătămată. Partea vătămată poate determina în asemenea cauzeprin voinţa şi punerea în mişcare sau stingerea acţiunii introducîndplîngerea prealabilă, retrăgîndu-o sau împăcîndu-se cu inculpatul. înaceste cazuri partea vătămată, deşi manifestă drepturi legate de exerciţiulacţiunii penale nu are calitatea de subiect activ al acţiunii .

Pe lîngă subiectul activ acţiunea penală are şi anumiţi subiecţi

pasivi, persoanele împotriva cărora se exercită acţiunea. Acţiunea penalăse pune în mişcare în contra subiectului activ al raportului juridicconflictual, care capătă în felul acesta calitatea de inculpat în cauză.Acţiunea penală se exercită in personam25. Cercetarea se poate începe şidesfăşura pînă la un punct fără cunoaşterea făptuitorului dar punerea înmişcare a acţiunii penale exclude posibilitatea exercitării ei in rem.

294. în legătură cu punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penaleîn concepţia juridică modernă s-au cristalizat două sisteme bazate peceea ce în doctrină este cunoscut în materie fie prin principiullegalităţii, fie cel al oportunităţii .

Principiul legalităţii exercitării acţiunii este mai vechi şi s-aconsacrat încă de la începutul secolului al XlX-lea. Iniţial ideeadominantă a fost că principiul legalităţii obligă Ministerul Public de apune în mişcare şi exercita acţiunea penală de cîte ori s-a comis oinfracţiune, fără a avea dreptul unei aprecieri în această privinţă.Ministerul Public nu se poate substitui justiţiei numai judecătorul avînddreptul de a aprecia dacă faţă de condiţiile concrete ale faptei săvîrşitefăptuitorul urmează să fie tras la răspundere penală.

Rigiditatea acestei concepţii şi cazurile întîlnite în practica judiciarăcare au determinat uneori luări de poziţii nu numai din partea specialiştilordar chiar a opiniei publice , au dus la apariţia sistemului opus careconsacră principiul oportunităţii exercitării acţiunii penale.

Principiul oportinităţii este de dată mai recentă şi încearcă săelimine neajunsurile principiului legalităţii îndeosebi în ceea cepriveşte poziţia

24 Vezi, I. NEAGU, op.cit, p. 17425 Există opinii după care acţiunea penală este exercitabilă şi in rem, împotriva unei

persoane necunoscute (R. GARRAUD, op.cit, voi. 1, p. 221-222; G. ŞTEFANI, G.LEVASSEUR, op.cit, voi. II, p. 74 etc).

26 Vezi, A. DENAUW, La decision de poursuivre. Instrument et mesure, Revue dedroit penal 1977, p. 449; B. DEJEMEPPE, Us et coutumes en matiere penale,R.D.P., 1988, p. 21-23.

27 Situaţii cînd cineva a furat o pîine pentru a-şi satisface foamea sau alte asemenea fapte,care formal se încadrează în prevederile legii penale şi au dus la condamnări, nu aurămas simple pagini de antologie literară, ci au răscolit deseori nu numai cronicilejudiciare, dar în egală măsură şi curentele de opinii din viaţa socială.

224

generală, abstractă şi de ansamblu în care evaluarea concretă a faptei nueste posibilă, intervenţia într-un anumit sens fiind obligatorie de cîte ori s-aîncălcat formal legea.

în doctrină s-a arătat că în sistemul oportunităţii membrii parchetuluisînt primii magistraţi ai cauzei şi trebuie să aibă dreptul de a aprecia îndeplină cunoştinţă, consecinţele atitudinii lor în legătură cu punerea înmişcare a acţiunii penale . S-a mai adăugat că în acest sistem procurorulare un discret drept de a ierta, pe care judecătorul nu îl are .

Principala critică ce se aduce şi se recunoaşte chiar de susţinătoriiprincipiului oportunităţii este arbitrariul, care uneori ar putea fiexcesiv şi ar deturna actul de justiţie de la scopurile sale. Ţinîndu-seseama de aceste luări de poziţie principiul oportunităţii nu se manifestăîn mod total în nici o legislaţie, admiţîndu-se de regulă o aşa-numităoportunitate temperată.

Dacă oportunitatea ar fi totală procurorul ar putea aprecia nu numaidacă pune sau nu în mişcare acţiunea penală, ci după ce a sesizatjudecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată (chiar pe cea din al doileagrad de jurisdicţie) ar putea decide discreţionar retragerea acţiunii sale,prin aceasta punînd capăt tragerii la răspundere penală a inculpatului.

Un asemenea drept atît de larg pentru procuror este recunoscut destulde rar în diversele legislaţii, oportunitatea fiind temperată înreglementările care o admit şi promovează de dispoziţii menite să reducăputerea discreţionară a Ministerului Public.

295. în toate reglementările care admit principiul oportunităţii,legislaţia, practica judiciară şi doctrina au evidenţiat o seamă de garanţiicare să pună pe cît posibil la adăpost de principalele critici sistemulrespectiv de exercitare al acţiunii penale.

Gel mai puternic contraargument al faptului că procurorul ar lăsa oanumită situaţie fără intervenţie este dreptul asigurat de majoritatealegislaţiilor, ca în anumite condiţii acţiunea penală să se poată pune înmişcare şi de partea civilă .

La aceasta se adaugă posibilitatea ca pe calea ordinului ierarhicsuperior procurorul care nu a acţionat din proprie iniţiativă să fie obligatla punerea în mişcare a acţiunii penale . Printre corectivele adusedreptului de apreciere al procurorului în cadrul principiului oportunităţiitrebuie aduse şi cele care

28 M. FRANCHIMONT, ş.a. op.cit, p. 5229 P.BOUZAT.J.PINATEL, op.cit, p. 74930 Pentru detalii a se vedea pct. 302 din cadrul acestui capitol.31 R. CHARLES, Du ministere public, Journal des Tribunaux, 1982, p. 37.

225prevăd pentru membrul parchetului neglijent sau corupt consecinţe caremerg de la răspunderea disciplinară pînă la cea penală .

296. în legislaţiile contemporane se întîlnesc consacrări dintre celemaidiferite ale modalităţilor în care se manifestă sistemele de punere înmişcareşi exercitare ale acţiunii penale. Pentru ilustrarea marii varietăţi dereglementări existente exemplificările de mai jos sînt edificatoare.Punerea în

mişcare a acţiunii penale potrivit principiului legalităţii este admis înGermania(vezi art. 152 c.pr.pen. german), în Spania, în anumite cantoane elveţiene şiînalte numeroase reglementări.

Principiul oportunităţii temperate, cu diverse modalităţi de a restrîngeposibilităţile de apreciere ale procurorului şi a le limita numai lamomentul punerii în mişcare a acţiunii penale se regăseşte în Franţa (art.40 c.pr.pen.), Italia (art. 74 c.pr.pen.), Olanda (art. 167 c.pr.pen.),Belgia , Egipt, Japonia şi în alte diverse state.

Oportunitatea în forme mai largi, care să permită aprecieri aleprocurorului nu numai în legătură cu punerea în mişcare dar şiexercitarea în continuare a acţiunii penale se întîlneşte mai rar.

Exemple pot fi luate din dreptul anglo-saxon, din Israel, sau înlimite restrînse doar la anumite cauze penale şi în alte reglementări. Deexemplu, legislaţia germană după ce fixează regula legalităţii pentrumarea majoritate a cauzelor penale în materia infracţiunilor contra statuluiadmite procurorului şi dreptul de a limita acţiunea sa publică anteriorpusă în mişcare .

297. în procedura penală română, asemănător cu întreagareglementare şidoctrină est-europeană, problema exercitării acţiunii penale nu s-a pusdecîtîn limitele principiului legalităţii. Cînd se săvîrşeşte o infracţiune, niciunprocuror nu are dreptul să aprecieze asupra oportunităţii punerii înmişcare,respectiv a exercitării acţiunii penale.

Lipsa de necesitate a intervenţiei obligatorii şi din oficiu a organului destat ori de cîte ori formal s-a încălcat o normă penală a fost recunoscută şi îndreptul est-european, dar rezolvarea principială a consecinţelor juridice afost mutată

32 A. BRAAS, Precis de procedure penale, Ed. Bruylant, 1952, voi. I, p. 5233 Nici un text din legislaţia belgiană nu consacră expres dreptul procurorului de a

aprecia punerea în mişcare a acţiunii penale dar practica judiciară a admis constantcă Ministerul Public poare decide neurmărirea penală a unei fapte cînd considerăaceasta necesar putînd reveni la nevoie asupra deciziei (J. CONSTANT, Cours deprocedure penale, Liege, 1972, p.29

34 Vezi, R. MERLE, A. VTTU, op.cit, voi. II, nr. 1062; J. GRAVEN, V. PELLA, Acte duV-e congres internaţional de droit penal. Sirey, Paris, 1952; J. GRAVEN,Organisation et fonctions du ministere public en Suisse, R.S.C., 1964, p. 75

226

din domeniul procedurii penale în planul dreptului penal substanţial.Astfel, potrivit art. 18 c.pr.pen. nu constituie infracţiuni faptele careprin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege şi prin conţinutullor concret, fiind lipsite în mod vădit de importanţă, nu prezintăpericolul social al unei infracţiuni. Aceeaşi normă precizează că lastabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modulşi mijloacele de săvîrşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările încare fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Faţă de aceste reglementări ceea ce urmează a se stabili şi evaluaconcret este gradul de pericol social şi pe cale de consecinţă existenţainfracţiunii. Dacă concluzia este că fapta concretă constituie infracţiune,oportunitatea punerii în mişcare a acţiunii penale nu se mai poateaprecia, principiul legalităţii procesuale impunînd intervenţia din oficiua organului judiciar în sensul inculpării celui în cauză.

Singurul reflex al reglementării penale amintite şi impuse firesc peplan procesual constă în dispoziţia din art. 10 lit. b c.pr.pen., care printrecauzele de împiedicare a exercitării acţiunii penale înscrie împrejurareacă fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

împrejurarea constatată iniţial împiedică punerea în mişcare a acţiunii,iar dacă se stabileşte ulterior este de natură să împiedice exercitarea încontinuare a acţiunii.

Această construcţie judiciară este desigur satisfăcătoare, dar rămîneun mare semn de întrebare în condiţiile principiului legalităţiiîncriminării (nullum crimen sine lege), dacă este corect ca aprecierea şiconsiderarea unei fapte ca infracţiunea să rămînă la apreciereaorganului judiciar, în loc ca această evaluare abstractă şi generală să ofacă exclusiv legea.

Concluzionînd aceste puncte de vedere, în principiu ireconciliabile,legate de exerciţiul acţiunii penale, înclinăm să credem că e preferabil cadepăşirea dilemelor ce se pun să fie încercate pe plan judiciar şi prinmijloace procesuale (nu de drept material) în concordanţă cu tendinţelemanifestate în majoritatea reglementărilor contemporane.

§ 2. Trăsăturile caracteristice ale acţiunii penale

298. Datorită factorilor deosebiţi pe care îi prezintă, acţiunea penalăse manifestă prin trăsături particu lare ce o diferenţiază de alte acţiunijudiciare35.

" Vezi, I. GORGANEANU, Caracteristicile acţiunii penale în noua reglementare procesuală, R.R.D., nr. 9/1969, P. 77-83

227Cele mai importante trăsături caracteristice ale acţiunii penale pot firezumate în următoarele:

a) Acţiunea penală aparţine statului. Numai statul prin normejuridicede încriminare stabileşte ce fapte antisociale constituie infracţiuni şi cesancţiuni se aplică în cazul săvîrşirii acestora. în consecinţă, numai statularedreptul să acţioneze împotriva celor vinovaţi fiind singurul titular alacţiuniipenale. Dreptul de a trage la răspundere penală aparţine statului, care

încredinţează exerciţiul acţiunii penale prin care se realizează acest dreptprocurorului şi în cazuri restrînse persoanei vătămate .

împrejurarea că acţiunea penală aparţine statului rezultă nu numaidin faptul că acesta stabileşte prin lege condiţiile şi modalităţileconcrete de exercitare ale acţiunii. Suplimentar, mai trebuie subliniat căstatul poate dispune de acţiunea penală uneori în mod sporadic, alteorisub o condiţie stabilită anterior. Astfel, amnistia - ca act de clemenţăaparţinînd inclusiv puterii de stat - alături de abrogarea unei norme penaleincriminatore reprezintă cazuri în care statul, ca singur titular, dispuneasupra acţiunii penale. De asemenea, statul renunţă condiţionat la

acţiunea penală în caz de prescripţie, precum şi în anumite cazuri deneintroducere sau retragere a plîngerii prealabile de către parteavătămată sau împăcare a părţilor.

Dreptul statului de a dispune de acţiunea penală se învederează chiarcînd acţiunea se exercită de către partea vătămată. De aceea, statul îşipăstrează dreptul de a amnistia sau dezîncrimina faptele care facobiectul plîngerii prealabile a celui vătămat.

Faptul că acţiunea penală aparţine statului este recunoscut atît înliteratura noastră juridică mai veche cît şi în doctrina de specialitatestrăină contemporană. Formularea dată acestei caracteristici estedeseori în concordanţă cu opiniile care consideră că acţiunea penalăeste de „ordine publică" sau care o denumesc pur şi simplu „acţiunepublică" . în acest sens erau redactate şi normele mai vechi din legislaţiaromână. De pildă, art. 1 c.pr.pen., din 1864 prevedea că „orice infracţiunedă naştere la o acţiune publică şi poate produce şi o acţiune privată".

b) Acţiunea penală este obligatorie. întrucît infracţiunile sînt faptesocialmente periculoase îndreptate împotriva ordinii de drept, statultrebuie să

36 GR. THEODORU, op.cit, voi. I, p. 246-24737 Vezi în acest sens, I. TANOVICEANU, op.cit, p. 25; TR. POP, op.cit, voi. II, p.

429; V. PANTURESCU, Codul de procedură penală adnotat, ediţia 1940,Bucureşti, p. 23; G. VRAB1ESCU, Curs de procedură penală, Bucureşti, 1943,p. 69; I. lONESCU-DOU, Curs de procedură penală română, Bucureşti, 1926, p.43; J.PINATEL, op.cit, p. 743, H. DONNEDIEU DE VABRES,Precis de droitcriminel, Dalloz, Paris, 1946, p. 271; G. VIDAL, Cours de droit criminel, Paris,1927, p. 783 etc.

228

acţioneze pentru apărarea acesteia prin mijloace de drept penal;exercitarea acţiunii penale devine obligatorie . Punerea în mişcare aacţiunii penale este o datorie de serviciu a organelor competente sărealizeze această activitate. Cerinţa corespunde principiului legalităţiişi se armonizează cu principiul oficialităţii potrivit căruia realizareajustiţiei apare ca necesară şi inevitabilă .

La caracterul obligator al acţiunii penale fac excepţie - în anumitelimite -pricinile de învinuire privată şi privat - publică, în careexercitarea acţiunii depinde de voinţa părţii vătămate.

c) Acţiunea penală este irevocabilă şi indisponibilă. Odată pusăîn mişcare, acţiunea nu mai poate fi oprită şi nici limitată de cel care adeclanşat-o; ea nu mai depinde de voinţa organului care o exercită,urmînd a fi epuizată, pentru ca pricina dedusă injustiţie să capete osoluţionare. Acţiunea declanşată nu se poate stinge decît în cazurileprevăzute de lege.

Dacă procurorul a pus în mişcare acţiunea penală în cursul urmăririidispune stingerea ei, cînd apar situaţiile prevăzute în art. 10 c.pr.pen.,avînd drept consecinţă scoaterea de sub urmărire sau încetareaurmăririi. în faza judecăţii, în principiu, procurorul nu mai poate dispuneasupra acţiunii introduse în faţa instanţei . Totuşi, acesta areposibilitatea, în anumite limite, să influenţeze în mod indirect asupraexercitării acţiunii, prin nefolosirea căilor de atac, împrejurare asupracăreia poate aprecia .

în cursul judecăţii procurorul poate pune concluzii deneculpabilitate renunţînd la învinuire. Aceasta nu echivalează cu orevocare a acţiunii penale, instanţa continuă judecata şi eventual poatecondamna pe inculpat contrar concluziilor procurorului.

Indisponibilitatea acţiunii penale are o strînsă legătură cu principiulfundamental al oficialităţii procesului penal. Disponibilitatea procesuală semanifestă ca o excepţie a regulii de bază amintite, în sensul cădeclanşarea, desfăşurarea sau stingerea procesului penal depinde devoinţa părţii vătămate în cauzele la care acţiunea penală se pune înmişcare la plîngere prealabilă. Chiar în aceste cazuri ac^unea penalăaparţinînd statului şi nu celui vătămat rămîne indisponibilă. Retragereaplîngerii prealabile nu echivalează cu un act de dispoziţie a părţii

38 Acţiunea civilă este un drept potestativ; acţiunea penală e o funcţie, respectiv oobligaţie a statului (E. FLORIAN, op.cit, p. 205).

39 V.GORGANEANU,op.cit,p.4240 Dispunerea de acţiune îngăduie posibilitatea de a renunţa, de a cădea la învoială, de

a împiedica judecata, de a limita prin concluzii aprecierea judecătorilor. Aceastăputere nu aparţine Ministerului Public relativ la acţiunea publică. Acţiunea, odatăpusă în mişcare nu poate fi oprită şi nici împiedicată, iar puterea judecătorilor nupoate fi limitată (G. VIDAL, op.cit, p. 790-791)

41 V. DONGOROZ, op.cit, p. 63.

229

vătămate asupra acţiunii, ci o îndeplinire a condiţiei sub care anticipat, prinnorma legală incriminatoare, statul a renunţat ex tune la acţiune.

în vocabularul de specialitate, în ideea simplificării unor formulări,se obişnuieşte adeseori a se face referire la disponibilitatea acţiuniipenale evident în sensul dreptului de dispoziţie asupra realizării efectelorderivate din exercitarea acesteia. Referirea se face de fapt la caracteruldisponibil al procesului penal care se materializează sau nu în funcţiede voinţa părţii. în realitate, o disponibilitate adevărată care să aparţinăpărţii nu poate exista decît asupra acţiunii civile, pentru că numai titularul

acesteia poate fi şi un alt subiect decît statul, respectiv o persoană fizică saujuridică, avînd posibilitatea să dispună de dreptul său la acţiune ca deorice alt drept subiectiv.

d) Acţiunea penală este indivizibilă. Unitatea infracţiunii ca faptjuridic este cauza determinantă a indivizibilităţii acţiunii. Săvîrşireainfracţiunii dă naştere unui drept unic la acţiune indiferent de numărulparticipanţilor la fapta penală. în consecinţă, într-o cauză penală nu seexercită atîtea acţiuni cîţi autori, instigatori sau complici există, ci efecteleacţiunii unice şi indivizibile se extind asupra tuturor făptuitorilor.

în mod obişnuit, indivizibilitatea acţiunii penale în sens substanţialeste corelată cu exercitarea procesuală a acţiunii în forme indivize. Art.33 lit. a c.pr.pen., prevede'că este indivizibilitate cînd la săvîrşirea uneiinfracţiuni au participat mai multe persoane. Ipoteza are în vederesituaţia în care toţi făptuitorii sînt cunoscuţi şi implicaţi într-un procespenal.

Cînd după rezolvarea definitivă a pricinii apar în cauză şi altepersoane, neimplicate anterior, dreptul la acţiune împotriva acestora nuconstituie un drept nou şi separat faţă de cel iniţial. în acest caz estevorba de manifestarea aceleiaşi acţiunii penale, care fiind indivizibilă seextinde asupra tuturor făptuitorilor actuali sau viitori. Identificarea lortreptată nu naşte noi îndrituiri, pentru că raportul conflictual de drept penala fost şi el unic şi indivizibil avînd ca subiecţi activi pe toţi acei care auparticipat la săvîrşirea infracţiunii.

Caracterul indivizibil al acţiunii penale este determinat în existenţaunor instituţii de drept procesual penal ca: extinderea cercetării penale(art. 238 c.pr.pen.), extinderea acţiunii penale (art. 335 c.pr.pen.),extinderea procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane (art.336,337 c.pr.pen.) etc.

Indivizibilitatea acţiunii penale se manifestă şi în cazurile cuplîngere prealabilă. Art. 131 c.pr.pen. prevede că fapta atragerăspunderea penală a tuturor participanţilor, chiar dacă plîngerea s-a făcutsau se menţiune numai la unul din aceştia. Ca o evitare a efectuluiindiviz a acţiunii în caz de retragere a plîngerii prealabile care produceefecte in rem, legea a instituţionalizat şi

230

împăcarea părţilor, care fiind personală produce efecte numai pentru cei întrecare a intervenit .

e) Acţiunea penală este individuală. Principiul răspunderii penaleare drept consecinţă procedurală necesară individualizarea acţiuniipenale. Acţiunea penală poate fi exercitată numai împotrivainculpatului, cu excluderea tuturor persoanelor care participă în cauzapenală, sau pretind să intervină în cauză . Nimeni nu poate cere să fiesubiect pasiv al acţiunii penale, alături de inculpat sau în locul acestuia.

Caracterul individual al acţiunii penale este bogat în consecinţe. Dintre

acestea sînt de amintit:- succesorii inculpatului nu pot fi subiecţi pasivi ai acţiunii penale, în locul

celui decedat;- dacă inculpatul e un incapabil (minor, interzis etc), nu este necesar,

încaz de exercitare a acţiunii penale, ca reprezentantul său legal săparticipe

* i 44

alături de acesta .- nimeni nu poate pretinde a interveni în cauză alături de inculpat, fie

pentrua-i asigura mai bine apărarea, fie pentru a fi judecat în locul lui sau alăturide el.

§ 3. Momentele desfăşurării acţiunii penale

299. Art. 9 alin. 3 c.pr.pen. prevede că acţiunea penală se poateexercita în tot cursul procesului penal. Prin aceasta legiuitorul a subliniatcă acţiunea constituie suportul juridic al întregii activităţi procesuale,exercitîndu-se atît în faza de urmărire penală cît şi în faza de judecată.Deşi legea nu precizează, este evident că acţiunea penală se poate porninumai după identificareafăptuitorului.

întrucît o parte a urmăririi penale, uneori chiar faza aproape înîntregime, se poate plasa înaintea pornirii acţiunii, extinderea în timp aacesteia este diferită de cea a procesului penal. De regulă, limiteleprocesului sînt mai mari, între aceste limite înscriindu-se durataexercitării acţiunii penale.

Acţiunea penală este o instituţie cu un conţinut dinamic, în continuădevenire şi care presupune o temporaneitate. Acest aspect este scos înevidenţă în doctrină, arătîndu-se că acţiunea penală se leagă întotdeaunade ideea de

42 Vezi, Trib. Suprem secţ. pen. dec. nr. 1247/1978, R.R.D., nr. 1/1979, p. 4943 Acţiunea penală nu poate fi exercitată împotriva părţii civilmente responsabile,

persoanelor juridice şi succesorilor inculpatului R. GARRAUD, op.cit, voi. I, p. 223.44 Teza nu se referă la necesitatea apărării obligatorii a incapabililor în general sau la

posibilitatea participării alături de minor, la anumite activităţi procesuale - ca de ex.cele prevăzute în art. 481 cpr.pen. - a unor reprezentanţi.

231desfăşu are materială în timp, de unde implicit un punct de plecare(momentul iniţial) o desfăşurare (momentul exercitării) şi un sfîrşit

(momentul final)45. Re ilizarea acţiunii penale presupune în consecinţătrei împrejurări: a) punerea în mişcare, respectiv declanşarea acţiunii;

b) exercitarea propriu-zisă a acţiunii introduse; c) epuizarea saustingerea acţiunii penale.

300. Punerea în mişcare a acţiunii penale. Aceasta se dispunepotrivit art. 9 alin. 2 c.pr.pen. prin actul de inculpare prevăzut de lege.Actul de inculpare poate fi definit ca fiind actul procesual prin care sepune în mişcare acţiunea penală. Modalităţile concrete în care sematerializează un act de inculpare sînt foarte felurite avînd în vedere căpunerea în mişcare a acţiunii penale se poate realiza prin acte formaledestul de diverse .

Declanşarea acţiunii este dată, de regulă, în sarcina procurorului.Procurorul pune în mişcare acţiunea penală în cursul urmăririi prinordonanţă, la propunerea organului de cercetare penală (art. 235). Dacănu a procedat astfel, procurorul, cu ocazia trimiterii în judecată, poateprin rechizitoriu pune în mişcare totodată şi acţiunea penală (art. 262pct. 1 lit. a c.pr.pen.).

Acţiunea penală poate fi pusă în mişcare de procuror şi printr-odeclaraţie verbală, consemnată de instanţă în încheierea prin care sedecide în legătură cu extinderea procesului penal pentru alte fapte saualte persoane (art. 336, 337 cpr.pen.).

Instanţa de judecată pune în mişcare acţiunea penală în modexcepţional în condiţiile art. 336 alin. 2 c.pr.pen. cînd extindereaprocesului penal se dispune de instanţă în absenţa procurorului, care nuparticipă la judecată. în acest caz încheierea de extindere a procesuluipenal va constitui şi actul de inculpare.

Pentru infracţiunile prevăzute în art. 279 lit. a c.pr.pen., partea vătămatăpoate sesiza direct instanţa de judecată. îi cazul acesta, plîngereaprealabilă constituie nu numai actul de sesizare al instanţei, ci actul princare se pretinde tragerea la răspundere penală a infractorului şi punerea înmişcare a acţiunii penale.

în celelalte situaţii, partea vătămată adresează plîngerea prealabilăorganului de cercetare sau procurorului. în aceste cazuri, introducereaplîngerii de către partea vătămată nu declanşează însăşi acţiunea penală,dar reprezintă o condiţie indispensabilă a punerii ei în mişcare de cătreprocuror, plîngerea prealabilă neconstituind un act de inculpare.

45 I. TANOVICEANU, op.cit, voi. IV, p. 103.46 Deseori noţiunea de exercitare a acţiunii este folosită şi în sens larg, înţelegînd prin

aceasta înglobarea tuturor celor trei momente.47 Vezi, I. NEAGU op.cit, p. 177

301. în legătură cu punerea în mişcare a acţiunii penale rezultă căaceasta,ca instituţie pe baza căreia se înfăptuieşte actul de justiţie, nu se poateînprincipiu realiza din iniţiativa instanţei, întrucît ea declanşează acţiuneadoarexcepţional şi în limite restrînse. într-un sens larg, se poate spune că îngeneralîn faţa instanţei trebuie să existe un subiect care cere să se judece cauzaşi săse dea soluţia legală. Capătă astfel consacrare, desigur într-o accepţiunenouă,vechiul adagiu de drept, potrivit căruia „unde nu este reclamant, nu existănicijudecător" (Wo kein Klăger ist, ist kein Richter).

în dreptul vechi avea o destul de largă manifestare regula căinstanţa se poate autoinvesti, judecătoful sesizîndu-se şi din oficiu fără cajudecata să aibă loc la cererea unui alt subiect procesual . în concepţiajuridică actuală această posibilitate s-a restrîns în majoritatealegislaţiilor, instanţa judecătorească nesesizîndu-se de obicei din oficiu(ne procedat judex ex officio).

302. într-o procedură judiciară în care principiul oficialităţii are oponderedeosebită şi îndepărtarea de formele procesului acuzatorial este maximă,procurorul rămîne subiectul care obişnuit pune în mişcare acţiunea penală. Facexcepţiecauzele de acuzare privată supuse regimului plîngerii prealabile şi situaţiilerelativînguste cînd şi instanţa poate pune în mişcare acţiunea penală. înmajoritatealegislaţiilor din lume elementele tradiţionale ale procesului acuzatorial s-aupăstratprintre altele şi în domeniul punerii în mişcare a acţiunii penale. Avînd învederecă în procesul acuzatorial iniţiativa judiciară aparţine victimei (cu statut dereclamant), această concepţie se materializează în posibilitatea capersoanarespectivă să aibă calitatea de parte care poate acţiona pe latură penală. Oasemeneacalitate se recunoaşte părţii civile în foarte multe legislaţii .

Posibilitatea ca partea civilă să pună în mişcare acţiunea penalăcînd procurorul nu a intervenit sau a refuzat urmărirea penală există înfoarte multe legislaţii. De exemplu, art. 63 c.pr.pen., belgian prevede căîn materie de crime şi delicte constituirea de parte civilă direct în faţajudecătorului de instrucţie are drept efect punerea în mişcare a acţiuniipenale. La fel art. 145 şi 182 c.pr.pen., belgian permit ca partea civilăsă pună în mişcare acţiunea penală

48 în dreptul francez mai vechi se întîlnea de pildă dictonul „tout juge est son procureur general".49 în această concepţie, partea civilă este partea vătămată care se constituie ca atare în

procesul penal exercitînd acţiunea civilă avînd ca obiect repararea daunelormateriale sau morale. Concepţia de mai sus se înregistra şi în codul român din 1936care permitea, constituirea de parte civilă pentru suma simbolică de 1 leu, conturind

astfel manifest că scopul participării în cauză în calitate de parte nu este determinatăde voinţa unei despăgubiri materiale ci de alte interese legale.

232 233prin chemare în judecată direct în faţa instanţei în materie decontravenţii şi anumite delicte mai uşoare.

O reglementare apropiată exista şi în codul de procedură penală romândin 1936. Astfel, potrivit art. 229 în materie de crimă, plîngerea părţiivătămate cu constituire de parte civilă adresată judecătorului de instrucţiepunea în mişcare acţiunea penală. De asemenea, art. 228 stipula că înmaterie de delicte de competenţa tribunalelor partea vătămată poate săpună în mişcare acţiunea penală prin plîngere directă în faţa instanţelorde judecată, dacă se constituie parte civilă şi numai după ce plîngereaadresată Ministerului Public a fost clasată .

303. în cele mai multe sisteme judiciare, în afara procurorului,părţilor şi în anumite limite a instanţei, acţiunea penală poate fi pusă înmişcare şi de alţi subiecţi.

Cu titlu de exemplificare evocăm reglementarea română a coduluidin 1936, care se regăseşte în diverse variante în multe alte ţări.

Puteau pune în mişcare acţiunea penală potrivit codului din 1936 următorii:a)ofiţerii de poliţie judiciară prin trimiterea actelor direct instanţei

(în materie de contravenţii totdeauna, iar la delicte cînd legea specialăpermite aceasta);

b)administraţiile statului, în condiţiile prevăzute de legile specialepentru delicte comise în dauna acelor administraţii;

c)asociaţiile constituite în forme legale pentru proteguireaintereselor membrilor, pentru infracţiunile care aduc atingerea scopuluigeneral urmărit sau intereselor membrilor.

304 Exercitarea acţiunii penale. După punerea în mişcare aacţiunii penale aceasta trebuie susţinută prin îndeplinirea unui complexde activităţi şi acte procesuale care să dinamizeze procesul penal şi săducă la efectiva realizare a obiectului acţiunii penale, adică la tragerea larăspundere penală a celor vinovaţi.

Exercitarea acţiunii se înfăptuieşte de acei subiecţi care potrivit legiipot reprezenta în această activitate statul ca subiect activ al acţiunii. Unasemenea subiect oficial este procurorul.

50 Pentru a limita numărul acţiunilor penale nejustificate puse în mişcare în felul acesta,legea a prevăzut că reclamantul poate fi condamnat la daune-interese către inculpat,care pot avea extinderea de 5- 10 ori valoarea cheltuielilor făcute de acesta cuprocesul. Prevederea nu înlătură răspunderea penală a reclamantului dacă prinatitudinea sa a săvîrşit o infracţiune (de ex. o denunţare calomnioasă).

234

Exercitarea acţiunii penale în faza de urmărire penală presupunestrîngerea, administrarea şi verificarea tuturor probelor în baza cărora săse poată decide trimiterea în judecată sau eventual, dacă este cazul, dă osoluţie de neurmărire care să ducă la stingerea acţiunii. Aceastăactivitate se înfăptuieşte sub conducerea judiciară a procurorului carerealizează supravegherea urmăririi penale sau de către procuror, cîndacesta efectuează personal urmărirea penală. La sfîrşitul urmăririi penale,dacă este cazul procurorul emite rechizitoriul şi îl trimite pe inculpat înjudecată, îndeplinind astfel un important act de promovare al acţiuniipenale.

In cursul judecăţii, procurorul exercită acţiunea prin diversele cererişi concluzii pe care le formulează în faţa instanţei, prin susţinereaînvinuirii, prin folosirea căilor de atac etc.

Procurorul poate renunţa la învinuire punînd potrivit art. 316 alin. 3c.pr.pen. concluzii de achitare a inculpatului sau de încetare a procesuluipenal. Aceasta nu echivalează cu o revocare a acţiunii penale , care esteindisponibilă, constituind numai o renunţare la exercitarea ei, instanţafiind obligată să dea soluţia legală ce se impune, indiferent de atitudineaprocurorului .

305. Acţiunea penală poate fi exercitată de partea vătămată, încondiţiuni particulare şi cu o rază mai restrînsă de posibilităţi, în cauzelela care acţiunea penală se pune în mişcare la plîngere prealabilă.Activitatea părţii vătămate este amplificată sau complinită de cea aprocurorului, care practic niciodată nu poate fi exclus de la exerciţiulunei acţiuni penale puse în mişcare. Unele acte procesuale de exercitarea acţiunii rămîn în atribuţiile exclusive ale procurorului totdeauna, deşiexistă o plîngere prealabilă fără de care acţiunea nu se poate pune înmişcare. Astfel, în orice cauză în care s-a desfăşurat o urmărire penală,la sfîrşitul căreia s-a conchis trimiterea în judecată a inculpatului,întocmirea rechizitoriului numai de către procuror este necesară; nici unalt dinamizator al procesului penal nu poate fi substituit procurorului învederea sesizării instanţei şi judecării cauzei.

Partea vătămată, deşi dublată de regulă de procuror, poate îndepliniu'x ori şi singură activităţile de exercitare a acţiunii penale. Aşa seînîîmplă de

51 Vezi supra, pct. 298 Ut. c52 Avînd în vedere subordonarea procurorilor pe scara ierarhică şi în cadrul

parchetului, în doctrina din ţările care cunosc instituţia Ministerului Public s-a pusproblema dacă procurorul inferior, care a pornit acţiunea penală prin rechizitoriul scris,introdus la instanţă, la dispoziţia procurorului superior, poate renunţa la exercitareaacţiunii. Răspunsul a fost afirmativ în baza dictonului „la plume est serve, la parole estlibre" potrivit căruia supunerea ierarhică priveşte numai actele scrise, nu şi concluziileorale ale procurorului (vezi R. GARRAUD, DONNEDIEU DE VABRES, P.BOUZAT, J. PINATEL, G. LEVASSEUR, V. MANZINI etc.)

235exemplu, cînd instanţa fiind sesizată prin plîngerea prealabilă a părţiivătămate judecă fără participarea procurorului la şedinţă.

Implicaţiile instanţei în exercitarea acţiunii penale sînt minime,din motivele arătate anterior , acestui organ revenindu-i sarcinaprincipală a soluţionării cauzei penale în urma actului de sesizare care

a avut loc.

306 Epuizarea şi stingerea acţiunii penale. Exercitarea acţiuniipenale este continuată pînă cînd aceasta ajunge la momentul său final deepuizare sau stingere.

a)Epuizarea prin soluţionarea cauzei necesită desfăşurareaprocesului penal la obţinerea unei hoărîri judecătoreşti definitive. înurma soluţiei pronunţate de instanţă acţiunea penală şi-a realizat integralfinalitatea ajungînd ia epuizare. Scopul acţiunii penale a fost atinspentru că ori s-a pronunţat condamnarea celui vinovat realizîndu-se pînăla capăt tragerea sa la răspundere penală, ori a fost apărat de răspunderecel învinuit pe nedrept şi înlăturate consecinţele greşitei implicări încauza penală. Sub aspectul frecvenţei aceasta este modalitatea obişnuităde a considera că acţiunea penală a ajuns la momentul său final .

b)Stingerea acţiunii penale intervine în toate cazurile cînd prindispoziţiile legii dispare aptitudinea funcţională a acţiunii penale şi nuse mai permite exercitarea ei în continuare pînă la epuizare. Unele dinsituaţiile prevăzute de lege care sting aptitudinea funcţională a acţiuniipot apare şi înainte de punerea în mişcare a acţiunii şi în cazul acesta ele oîmpiedică ab initio să se declanşeze şi să fie promovată.

307. Cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penalesau continuarea exercitării acesteia sînt numeroase şi se prevăd în art. 10c.pr.pen. Ele pot fi grupate în două mari categorii şi anume: cazuri încare acţiunea se stinge ca lipsită de teniei (art. 10 lit. a-e) şi cazuri încare acţiunea este lipsită de obiect sau este exercitabilă numai înanumite condiţii (art. 10 lit. f-j).

împărţirea acestor impedimente în două este importantă avînd învedere modul diferit de soluţionare a cauzei penale de către organuljudiciar. Astfel, pentru cazurile în care acţiunea penală este lipsită detemei, procurorul în faza de urmărire penală dispune scoaterea de suburmărire penală, iar instanţa în cursul judecării pronunţă achitarea.Pentru cazurile în care acţiunea este lipsită de obiect se dispune, dupăcaz, încetarea urmăririi sau încetarea procesului

53 Vezi, Explicaţiile date supra la pcL 300 şi 301.

54 Vezi, V. DONGOROZ, op.cit, p. 63; TR. POP, op.cit, voi. II, p. 458 etc.

penal. Cazurile pot avea caracter permanent şi temporar , după cumefectele se produc pentru totdeauna sau pentru un anumit interval detimp, cu posibilitatea răsturnării ulterioare a soluţiei şi efectelor sale.De exemplu, amnistia, prescripţia sau moartea făptuitorului constituiepiedici definitive şi cu consecinţe permanente de împiedicare aexercitării acţiunii penale. Dimpotrivă, lipsa plîngerii prealabile arecaracter temporar, întrucît partea vătămată poate modifica oricînd, întermenul legal, atitudinea sa şi introduce o plîngere ulterioară caredetermină punerea în mişcare a acţiunii.

308. în afara cazurilor de incidenţă generală prevăzute în art. 10c.pr.pen.şi care constituie impedimente posibile în orice cauză penală, legeacuprindeşi numeroase cazuri speciale care constituie piedici în exercitareaacţiuniipenale în situaţii restrînse sau cu valabilitate numai pentru o anumităinfracţiune. Aceste împrejurări, cunoscute sub denumirea de cazurispeciale, sîntprevăzute în mod obişnuit în codul penal sau în diverse legi specialecuconţinut penal şi mai poartă numele de situaţii de nepedepsire.

Unele din aceste situaţii se referă la implicaţiile de parte generalăca de exemplu instigarea neurmată de executare în cazul infracţiunilorpedepsite cu cel mult 2 ani închisoare (art. 29 alin. 2 c.pen.), sauîmpiedicarea consumării faptei de către un participant înainte dedescoperirea ei (art. 30 c.pen.).

Relativ numeroase sînt cazurile de nepedepsire în partea specială acodului penal. Cu titlu de exemplificare amintim: violul urmat de căsătorie(art. 197 alin. 5 c.pen.) , denunţarea dării de mită (art. 255 alin. 3 c.pen.),retragerea mărturiei mincinoase în condiţiile legii (art. 260 alin. 2 c.pen.)nedenunţarea unor infracţiuni săvîrşite de soţ sau de o rudă apropiată (art.262 alin. 2 c.pen.) etc.

§ 4. Cazuri generale în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată (art. 10 c.pr.pen.)

309. Acţiunea penală se exercită în tot cursul procesului penal. Potapareînsă situaţii cînd promovarea acţiunii penale este împiedicată. Dacăacesteasurvin înainte de declanşarea acţiunii, au drept rezultat împiedicareapunerii

55 GR. THEQDORU, op.cit, voi, I, p. 257.56 Pentru a opera această cauză de nepedepsire, căsătoria trebuie să se încheie în mod

valabil. Practica judiciară a statuat în mod constant că o căsătorie e nulă cînd prinîncheierea ei s-a urmărit eludarea legii penale care pedepseşte pe cel care se facevinovat de săvîrşirea unui viol (Trib. Suprem secţ. civ. dec. nr. 167/1967,nepubiicată; Trib. Suprem, secţ. civ. dec. nr. 843/1970, nepublicată). Vezi în legăturăcu această problemă şi MIRCEA M1CU, ION DOBRESCU, Consecinţele penaleaie declarării nulităţii căsătoriei dintre victimă şi unul din participanţii la săvîrşireainfracţiunii de viol, R.R.D., nr. 7/1975, p. 31-34.

236 237

în mişcare a acţiunii, iar cînd apar în cursul exercitării acţiunii duc lastingerea acesteia. Cazurile în care punerea în mişcare sau exercitareaacţiunii penale este împiedicată sînt prevăzute în art. 10 c.pr.pen. Ele pot figrupate după natura lor juridică deosebită, efectele diferite şi soluţiilediferenţiate pe care le determină în: cazuri care înlătură temeiulacţiunii penale şi cazuri în care acţiunea este lipsită de obiect sau sepoate exercita numai în anumite condiţii. Cazurile în care acţiuneapenală este lipsită de teniei sînt:

a) Fapta nu există. Deşi acţiunea se exercită in personam şi nu inrem,inexistenţa faptei penale nu înlătură baza tragerii la răspundere penală,întrucîtinfracţiunea este singurul temei al răspunderii. Constatarea inexistenţeiuneifapte materiale exclude imputarea ei oricărui făptuitor. O asemeneaconstatareproduce efecte şi asupra posibilităţii exercitării acţiunii civile, întrucîtesteevident că fapta care nu există, nu poate fi izvor de prejudiciere a cuiva.Cîndinculpatul a fost achitat pentru inexistenţa faptei instanţa trebuie sărespingăşi cererea de despăgubiri civile .

Nelegal a procedat în practică instanţa care achitînd pe inculpat petemeiul inexistenţei faptei imputate, nu s-a mai pronunţat asupra cererii dedespăgubire - care trebuie respinsă - lăsînd astfel nesoluţionată acţiuneacivilă, măsură justificată numai în condiţiile limitativ indicate în art.346 alin. ultim .

b) Fapta nu este prevăzută de legea penală. Art. 2 c.pen.consacrăprincipiul legalităţii incriminării, prevăzînd că numai legea poate dispunecarefapte constituie infracţiuni. Cînd o faptă nu este prevăzută de legeapenală, nueste nici infracţiune, (nullum crimen sine lege). Fapta nefiindinfracţiunelipseşte temeiul tragerii la răspundere penală şi acţiunea penală nu sepoateexercita. De exemplu, nu se poate exercita acţiunea penală împotrivacuiva,care împrumutînd o sumă de bani, refuză să o restituie.

Dacă fapta constituie contravenţie, inculpatul va fi achitat pentru căfapta nu este prevăzută de legea penală şi nu pentru inexistenţa faptei, aşacum greşit s-a procedat uneori .

în trecut cele mai numeroase situaţii în care instanţele judecătoreştiau pronunţat achitarea pe temeiul acestui caz s-au referit în practicajudiciară la împrejurarea că fapta nu constituie infracţiune ci abaterede competenţa comisiei de judecată .

57 Trib. Reg. Ploieşti, dec. pen. nr. 1080/1957, Leg. pop. nr. 1/1958, p. 6758 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 844/1973, R.R.D., nr. 1/1974, p. 159-16059 Trib. Jud. Braşov, dec. pen. nr. 610/1972, R.R.D., nr. 5/1973, p. 145-146.60 Menţionăm că Legea nr. 59/1968 privind Comisiile de judecată a fost abrogată expres

prin Legea nr. 104/1992.

b1) Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.Art. 181 c.pen. stabileşte că nu constituie infracţiune fapta prevăzută delege penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorileapărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod văditde importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Infracţiunea fiind singurul temei al răspunderii penale absenţaacesteia lipseşte de temei şi acţiunea penală, neexistînd bază juridică aunei trageri la răspundere. Corespunzător cu noua concepţie adoptatăde codul penal prin Legea nr. 6/1973, a fost necesar să se introducă untext adecvat şi în codul de procedură penală, ceea ce s-a realizat prinînscrierea în art. 10 a cazului de mai sus sub indicativul b , prinmodificarea adusă de către Legea nr. 7/1973.

în practică s-a hotărît că instanţa poate achita pe inculpat în bazaacestui caz, chiar dacă în sarcina aceluiaşi inculpat urmează a fi reţinuteşi alte fapte care constituie infracţiuni şi pentru care poate ficondamnat .

c) Fapta nu a fost săvîrşită de învinuit sau inculpat. Răspundereapenalăfiind personală, acţiunea penală nu se poate exercita decît împotrivacelui carea săvîrşit infracţiunea. Această cauză împiedică exercitarea acţiuniiintuitupersonae, respectiv cu privire la persoana în legătură cu care s-a pus înmişcare

acţiunea. Acţiunea stinsă pe acest motiv în raport cu un inculpat poate fiexercitată sau poate continua împotriva altor persoane.

Epuizarea sau stingerea acţiunii penale pe acest considerent este denatură să ducă la imposibilitatea exercitării acţiunii civile faţă depresupusul învinuit sau inculpat. Pentru cazul judecăţii art. 346 alin. 3c.pr.pen. prevede expres că instanţa în caz de achitare pe acest temei nuva acorda nici despăgubiri civile.

d)Faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive aleinfracţiunii. Absenţa oricărui element al infracţiunii atrage împiedicareaexercitării acţiunii penale. De exemplu, lipsa elementului intenţional încadrul laturii subiective a unui abuz de încredere. Astfel, refuzulrestituirii unui bun, determinat de faptul că între părţi sînt nerezolvateunele neînţelegeri cu caracter civil, nu constituie infracţiunea de abuzde încredere .

e) Există una din cauzele care înlătură caracterul penal alfaptei. Aceste cauze sînt prevăzute în art. 44-51 c.pen. şi sînt: legitimaapărare, starea de necesitate, constrîngerea morală, cazul fortuit,iresponsabilitatea, beţia în condiţiile art. 49 c.pr.pen., minoritatea şieroarea de fapt. Aceste cauze sînt întemeiate pe lipsa trăsăturii esenţialea vinovăţiei, fără de care nu poate exista infracţiune , ceea ce împiedicăexercitarea acţiunii penale.

61 Trib. Mun. Buc. sect. II pen. dec. nr. 956/1976 R.R.D., nr. 7/1977, p. 71.62 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 469/1979, CD., 1979, p. 424.63 Noul cod de proc.pen. - prezentare comparativă p. 41.

238 239Cauzele arătate mai sus sînt toate de aplicare generală fiind

reglementate prin normele corespunzătoare din codul penal. La acestea sepot adăuga însă şi alte cauze de natură specială şi cu aplicare restrînsăcantonate de regulă la o anumită infrac^une sau la o situaţie particulară cuconţinut limitat şi prevăzută în mod obişnuit în partea specială a coduluipenal sau în legile speciale. Astfel, se poate considera că este înlăturatcaracterul penal al faptei cînd a intervenit constrîngerea în cazul dării de mită(art. 255 alin. 2 c.pen.) sau îndemnul ori încurajarea ceiuilalt soţ în cazuladulterului (art. 304 alin. 6 c.pen.).

310. Cazurile în care acţiunea penală poate fi exercitată numaiîn anumite condiţii sau este lipsită de obiect sînt următoarele:

f) Lipseşte plîngerea prealabilă a persoanei vătămte,autorizarea sau sesizarea organului competent, ori altă condiţieprevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiuniipenale. Existenţa plîngerii prealabile a părţii vătămate constituie ocondiţie fără de care acţiunea penală nu se poate exercita, cînd legeapenală prevede .expres aceasta (infracţiunea de lovire sau de alteviolenţe, vătămarea corporală, ameninţarea, violarea de domiciliu etc).

Greşit s-a considerat în practica judiciară că lipseşte plîngereaprealabilă dacă în cazul unei loviri săvîrşite de mai multe persoane s-aomis pentru una din ele introducerea plîngerii .

Pentru pornirea acţiunii penale sînt necesare uneori autorizaţii sausesizări din partea unor organe.

Sînt de semnalat în acest sens anumite imunităţi constituţionale.Astfel, potrivit art. 84 din Constituţie Preşedintele României se bucurăde imunitate. Camera Deputaţilor şi Senatul în şedinţă comună pothotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui pentru înaltă trădare cu

votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. Dinart. 69 al Constituţiei rezultă că membrii Corpurilor legiuitoare nu potfi acţionaţi pena! (şi nici măcar contravenţional) fără încuviinţareaCamerei din care fac parte şi numai după ascultarea celui în cauză.

împotriva membrilor Guvernului, pentru faptele săvîrşite înexerciţiul funcţiei lor, au dreptul să ceară urmărirea penală numaicamera Deputaţilor, Senarul şi Preşedintele României (art. 108Constituţie).

Lipsa autorizaţiei procurorului general poate împiedica punerea înmişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile prevăzute în art. 5 alin. 1c.pen. în cazul unor infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căileferate (art. 273 alin. 1,

64 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 325/1981 R.R.D., nr. 9/1983, p. 52-53.

274 alin. 1 şi 275 alin. 1 şi 2 c.pen.) acţiunea se pune în mişcare lasesizarea organelor competente ale căilor ferate. în cazul unorinfracţiuni săvîrşite de militari ca absenţa nejustificată, dezertarea,călcarea de consemn etc. acţiunea se pune în mişcare numai lasesizarea comandantului.

Sesizarea comandantului, în baza căreia procurorul pune în mişcareacţiunea penală, constituie o condiţie specială pentru a se ajunge latrimiterea în judecată a militarilor pentru săvîrşirea anumitor infracţiuni.Ca natură juridică, sesizările speciale nu trebuie confundate cu plîngereaprealabilă, pentru că spre deosebire de acestea sesizarea odată făcută esteirevocabilă. De pildă, comandantul militar nu este titular al acţiunii penale,singur procurorul putînd exercita această acţiune pe baza sesizării arătate delege. Condiţia legală fiind îndeplinită şi pe această bază acţiunea penală pusăîn mişcare, comandantul nu mai poate retrage sesizarea şi împiedicaexercitarea în continuare a acţiunii .

Prin expresia „altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentrupunerea în mişcare a acţiunii penale" trebuie înţelese toate situaţiile încare o anumită împrejurare poate constitui un impediment în caleaexercitării acţiunii penale. Astfel, se poate considera că lipseşte condiţiaprevăzută de lege în vederea punerii în mişcare a acţiunii penaleîmpotriva unui cetăţean străin aflat în ţară decurgînd din săvîrşirea în

străinătate a unei infracţiuni oarecare (alta decît cele indicate în art. 5alin. 1 c.pen.), dacă nu este întrunită condiţia dublei încriminări (art. 6c.pen.). Prin formularea generală cuprinsă în teza finală a art. 10 lit. fc.pr.pen. legea a dorit să se refere la orice situaţie care duce lanetragerea la răspundere penală sau nepedepsirea făptuitorului înanumite condiţii prevăzute în partea generală şi mai ales în parteaspecială a codului penal sau în legile speciale .

g) A intervenit amnistia sau prescripţia ori decesul făptuitorului.Amnistia este prevăzută în codul penal (art. 119) ca o cauză careînlătură răspunderea penală. Dacă intervine după condamnare înlăturăşi executarea pedepsei pronunţate. Amnistia se acordă potrivit art 72alin. 3 lit. g din Constituţie de către Parlament.

Amnistia nu produce efecte asupra acţiunii civile şi nu se întindeasupra cheltuielilor de judecată făcute de partea civilă . Potrivit cuvechiul cod, inculpaţii amnistiaţi nu puteau fi obligaţi ia platacheltuielilor de judecată.

65 DRAGOŞ COJOCARU, Probleme din practica judiciară a instanţelor militare,R.R.D., nr. 7/1971, p. 101; în acelaşi sens Trib. Suprem compl. mii. dec. nr.236/1971, R.R.D., nr. 6/1971, p. 156-157 şi Trib. Suprem, compl. mii. dec. nr.38/1973, R.R.D., nr. 3/1974, p. 147, ele.

66 Vezi supra, pct. 308.67 Trib. Reg. Oradea, dec. pen. nr. 1060/1955, Leg. Pop. nr. 1/1956, p. 52

240 241Actuala reglementare cuprinde dispoziţii distincte după cuminculpatul cer sau nu continuarea procesului68.

Intervenţia amnistiei după executarea pedepsei nu produceconsecinţe judiciare constatarea ei nerevenind unei instanţe şineexistînd pentru aceasta o cale procesuală.

In mod obişnuit, în caz de respingere a cererii de rectificare adatelor înscrise în cazierul judiciar contestaţia se introduce, pe caleadministrativă şi potrivit unei asemenea proceduri, la organulcompetent să rezolve orice reclamaţie îndreptată împotriva organelorcare ţin evidenţele de cazier69.

In caz de amnistie, învinuitul sau inculpatul poatecere continuareaprocesului penal. Dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii se constatăunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a-e c.pr.pen. se dipune, după caz,scoaterea de sub urmărirea penală sau achitarea, ti orice altă situaţie se dăsoluţia încetării urmăririi penale sau încetarea procesului penal (art. 13c.pr.pen.). Dacă, în urma stăruinţei inculpatului, procesul penal continuă şise stabileşte vinovăţia inculpatului condamnarea acestuia nu va fiposibilă. Partea vătămată nu poate cere continuarea procesului penal încaz de amnistie invocînd dispoziţiile art. 13 c.pr.pen.70.

Prescripţia este o cauză de înlăturare a răspunderii penale (art. 121c.pen.) care operează în privinţa tuturor infracţiunilor cu excepţia celorcontra păcii şi omenirii care sînt imprescriptibile.

Art. 10 lit.g c.pr.pen. nu precizează la care din cele două prescripţiireglementate în codul penal, se referă. Este evident însă că textul nu areîn vedere prescripţia executării pedepsei (art. 125 c.pen.), întrucîtaceastă prescripţie intervine numai după epuizarea acţiunii penale .

Codul penal anterior folosea o exprimare improprie, arătînd că ceea cese stingea prin prescripţie este inscriminarea. în realitate ceea ce se stingeprin prescripţie este acţiunea penală, fapta continuînd a fi încriminată de legeapenală72.

Termenele de prescripţie sînt diferenţiate între 3 şi 15 ani înfuncţie de pedeapsă. La calcularea termenului de prescripţie trebuie săse ţină seama de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiuneasăvîrşită, iar nu de pedeapsa aplicată ca efect al existenţei unor cauzede atenuare a răspunderii penale .

68 ŞTEFAN SICLODI, Despre cauzele care înlătură răspunderea penală, R.R.D., nr.

2/1970, p. 26.69 Vezi în acelaşi sens, Trib. Jud. Ilfov dec. pen. nr. 12/1978, R.R.D., nr. 11,1978, p. 51.70 Trib. Suprem secţ. pen. dec. nr. 316/1971, Repert pract. I, p. 3771 Prescripţia acţiunii trebuie deosebită de prescripţia pedepsei (G. ŞTEFANI,

G. LEVASSEUR, op.cit, voi. II, p. 90)72 Noul cod penal şi codul penal anterior - prezentare comparativă Ed. Politică,

Bucureşti, 1968, p. 82.

73 Trib. Suprem, în complet de 7 judecători, dec. nr. 18/1971, R.R.D., nr. 2/1972, p. 166.

Potrivit art. 123 c.pen. cursul prescripţiei se poate întrerupe.Situaţiile de întrerupere sînt mai restrînse în noul cod penal,prevăzîndu-se că actele îndeplinite în cursul procesului penal, pentru aîntrerupe prescripţia, trebuie să fie din acelea care se comunicăînvinuitului sau inculpatului.

în literatura de specialitate şi practica judiciară s-au dat explicaţii cuprivire la înţelesul expresiei din art. 123 c.pen. referitor la actele care,potrivit legii, se comunică învinuitului sau inculpatului. S-au consideratcă satisfac cerinţa legală în acest sens şi actele procesuale efectuate faţăde învinuit sau inculpat (de ex. ascultarea sau confruntarea lui) ca şi celedesfăşurate în prezenţa sa (de ex. o percheziţie, o cercetare la faţa loculuietc.)

Pierderea dosarului nu constituie un caz de forţă majoră de natură aîntrerupe prescripţia, deoarece instanţa are posibilitatea să reconstituiedosarul .

Cînd cu privire la unul din făptuitorii infracţiunii nu s-a desfăşurat niciun act judiciar în tot timpul prescripţiei, el nu va beneficia de prescripţie,dacă asupra infracţiunii respective s-au făcut cercetări cu privire la alţiparticipanţi .

Potrivit art. 21 c.pen. termenul de prescripţie se reduce la jumătatepentru cei care la data săvîrşirii infracţiunii erau minori.

Răspunderea pentru faptele prevăzute de legea penală ce nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracţiunii se prescrie în acelaşitermen ca şi răspunderea pentru fapta care are caracter infracţional. înliteratura de specialitate s-a ridicat în discuţie dacă în aceste situaţii nuar fi mai indicat să existe un termen unic de prescripţie şi care îngeneral să fie relativ scurt (de cel mult un an), formulîndu-se opinii atîtpro cît şi contra .

Moartea inculpatului constituie o cauză de împiedicare a executăriiacţiunii penale întrucît răspunderea penală este strict personală. Dacăsubiectul infracţiunii dispare prin deces, nu mai poate fi tras larăspundere penală altcineva pentru faptele sale.

Acest impediment este atît de puternic încît determină înlăturareaoricărui alt caz cu care vine în concurenţă. Astfel, dacă inculpatuldecedează în cursul judecării cauzei, instanţa va dispune, pentru acestmotiv, încetarea procesului penal, chiar dacă anterior decesului faptaimputată inculpatului a fost

78amnistiată .

74 Trib. Suprem, dec. pen. nr. 880/1953, Justiţia nouă nr. 3/1954, p. 401.75 Trib. Iaşi, sent. pen. nr.„1495/1949, Justiţia nouă nr. 10/1949, p. 121374 ŞTEFAN BOCANET, în legătură cu prescripţia răspunderii pentru faptele

prevăzute de legea penală care nu prezintă gradul de pericol social al uneiinfracţiuni, R.R.D., nr. 12/1979, p. 32-34.

76 V. PAPADOPOL, idem, p. 34-38.77 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 3220/1974, R.R.D., nr. 6/1975, p. 69

242 243

Decesul celorlalte părţi nu produce efecte asupra acţiunii penale, iarîn privinţa celei civile se poate avea în vedere introducerea în cauză asuccesorilor. Există o singură excepţie în care moartea altei persoanedecît infractorul produce efecte asupra acţiunii penale. Potrivit art. 304alin. ultim c.pen. (adulter) urmărirea sau procesul penal încetează în cazde moarte a soţului inocent.

h) A fost retrasă plîngerea prealabilă ori părţile s-au împăcat.Retragerea plîngerii prealabile operează numai la infracţiunile pentrucare legea penală a prevăzut expres necesitatea plîngerii prealabile învederea punerii în mişcare a acţiunii penale. In partea specială a coduluipenal nu se specifică în nici o situaţie că retragerea plîngerii prealabileare drept efect înlăturarea răspunderii penale. Aceasta, întrucît potrivitdispoziţiilor generale din art. 131 c.pen. retragerea plîngerii prealabileeste posibilă în toate cazurile în care s-a introdus o asemenea plîngere.

Plîngerea prealabilă produce efect in rem. Acţiunea penală introdusăîmpotriva unui participant la infracţiune se extinde şi asupra celorlalţi. Pecale de consecinţă, retragerea plîngerii prealabile are acelaşi efect in remacţiunea penală stingîndu-se cu privire la toţi inculpaţii.

Retragerea plîngerii prealabile faţă de unul sau unii din participanţiila infracţiune este lipsită de eficienţă în sensul că răspunderea nu seînlătură nici pentru cei anume vizaţi şi nici pentru ceilalţi . Retragereaplîngerii prealabile urmează a se face în raport de fapta penală săvîrşită înaşa fel încît prin aceasta să se ajungă la stingerea acţiunii penale pentrutoţi participanţii.

Retragerea plîngerii prealabile trebuie să fie necondiţionată şi totală.Din moment ce într-o cauză partea vătămată deşi şi-a retras plîngerea acerut totuşi soluţionarea acţiunii civile, înseamnă că această cerinţă nuera satisfăcută, în consecinţă, instanţa nu trebuia să dispună încetareaprocesului penal şi respingerea ca inadmisibilă a cererii de obligare a

inculpatului la despăgubiri civile80.Retragerea plîngerii prealabile este posibilă şi în cursul soluţionării

unui recurs extraordinar bazat pe indiferent ce motive, întrucât aceastaimplică reluarea acţiunii penale şi face să opereze cazul prevăzut în art.10, lit. h cpr.pen. .

Nici o dispoziţie legală nu condiţionează valabilitatea retrageriiplîngerii prealabile de modul cum aceasta s-a întocmit sau ş-a realizat,singura cerinţă fiind ca declaraţia să emane de la partea care are dreptul sădispună asupra ei •

79 Trib. Suprem, secţ.. pen. dec. nr. 5516/1971, R.R.D., nr. 6/1972, p. 159-161.80 Judec. Sighetu! Marmajiei sent pen. nr. 262/1974, R.R.D., nr. 5/1976, p. 60.81 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 451/1976, Repert. pract. II, p. 357

244

Instanţa nu poate lua act de declaraţia unei părţi că îşi retrageplîngerea prealabilă într-un alt dosar decît cel supus judecăţii din momentce cauzele nu fuseseră conexate .

Dispoziţiile art. 13 cpr.pen., care permit inculpatului să cearăcontinuarea procesului penal sînt valabile şi în cazul retragerii plîngeriiprealabile. Neres-pectînd aceste dispoziţii, greşit a procedat instanţa carecontinuînd judecata ca urmare a cererii inculpatului survenită dupăretragerea plîngerii prealabile, găsind vinovat pe inculpat 1-a condamnatîn loc să dispună încetarea procesului

în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate deexerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrînsă, acţiunea penală se puneîn mişcare şi din oficiu (art. 132 alin. 1 c.pen.). De aceea, în asemeneacazuri, dacă acţiunea a fost declanşată de procuror, lipsa plîngeriiprealabile nu poate constitui un impediment în calea exercitării acţiunii.

împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală în cazurile expresprevăzute în legea penală şi numai cu privire la acel inculpat cu carepartea vătămată s-a împăcat. împăcarea părţilor produce efecte inpersonem.

împăcarea părţilor are un caracter independent faţă de instituţiaintroducerii, respectiv retragerii plîngerii prealabile. Deşi adesea cele

două instituţii sînt alăturate, există cazuri cînd pornirea acţiunii se facela plîngerea prealabilă, fără ca împăcarea părţilor să ducă la stingereaacţiunii (ex. adulter, viol) şi invers cînd pornirea acţiunii se face dinoficiu, dar împăcarea părţilor constituie o cauză de împiedicare aexercitării în continuare a acţiunii penale (ex. seducţiunea).

Art. 132 c.pen. a prevăzut că prin împăcarea părţilor se stinge şiacţiunea civilă. Această dispoziţie se justifică prin aceea că acţiuneacivilă în procesul penal este un accesoriu al acţiunii penale şi deci dinmoment ce părţile s-au împăcat, nu are rost să continue acţiunea civilă .In practică, adeseori, împăcarea părţilor este condiţionată de realizareaulterioară a despăgubirilor pe care inculpatul înţelege să le suporte debunăvoie. în literatura de specialitate s-a arătat, că creditorul obligaţieicivile luate de beneficiarul împăcării rămîne titularul unei creanţeprovenite din convenţie (ex contracţii) pentru valorificarea căreia, înipoteza că acesta nu s-ar executa voluntar, poate folosi

82 Trib. Jud. Braşov, dec. pen. nr. 1347/1972, R.R.D., nr. 8/1973, p. 17283 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1174/1982, R.R.D., nr.5/1983, p. 7784 Trib. Suprem, seeţ. pen. dec. nr. 2810/1982, R.R.D., nr. 12/1983, p. 10485 Vezi, V. DONGOROZ, S. KAHANE, IOANCEA, I. FODOR, N. ÎLIESCU, C.

BULA!, R. STANOIU, V. ROŞCA, Explicaţii teoretice ale codului penal român,Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1970, voi. U, p. 395.

245mijloace de valorificare avînd alt temei şi un alt obiect decît acţiuneacivilă din procesul penal încetat .

împăcarea trebuie să intervină înaintea rămînerii definitive ahotărîrii împăcările ulterioare nu produc efecte penale. Declaraţia deretragere a plîngerii prealabile sau de împăcare nu poate fi făcută decit decel în cauză sau altă persoană pe bază de mandat special . împăcareapersoanelor lipsite de capacitate sau cu capacitate restrînsă survine fieprin intermediul reprezentanţilor legali, fie cu încuviinţarea dată deaceştia potrivit legii.

împăcarea părţilor trebuie să fie totală, necondiţionată şi definitivă.Dacă a intervenit împăcarea, acţiunea penală urmează a înceta, chiardacă pentru plata despăgubirilor civile părţile au convenit asupraacordării unui termen, această înţelegere reprezentînd tocmai un aspectal împăcării totale, deoarece nu o supune unei condiţii şi nici nuîmpiedică producerea consecinţelor .

Instanţa nu poate lua act de declaraţia unilaterală a victimei, că s-aîmpăcat cu inculpatul, dacă aceasta nu este confirmată în faţa instanţei şirealizată cu acordul ambelor părţi .

în legătură cu modul în care se poate exprima împăcarea, înliteratura de specialitate s-au manifestat două puncte de vedere. După oopinie împăcarea poate fi numai explicită , în timp ce într-un alt punctde vedere aceasta poate fi şi implicită, împrejurarea rezultînd dindiferite situaţii de fapt .

împăcarea nu are nimic comun cu tranzacţia reglementată din art.1724 c.civ., aceasta constituind un contract prin care părţile termină unproces început sau preîntîmpină un proces ce se poate naşte. Instituţiilefiind diferite nu pot fi înlocuite una cu alta .

împăcarea trebuie să fie totală şi în sensul că trebuie să intervină întoate cauzele în care sînt implicate părţile, indiferent în faţa căror organejudiciare s-ar afla cauzele. O împăcare parţială numai în legătură cuunele din cauzele pendinte, nu numai că nu ar fi reală, dar ar puteaconstitui şi o sursă de şicane procedurale folosite de părţi în scop

vexatoriu .

86 VLADIMIR DUMBRAVA, Valorificarea dreptului la despăgubiri în caz deîmpăcare a părţilor în procesul penal, R.R.D., nr. 8/1971, p. 79

87 Pentru retragerea plîngerii prealabile nu este suficientă procura de reprezentare înfaţa instanţei (Trib. Suprem dec. pen. nr. 113/1967, R.R.D., nr. 9/1967, p. 174.

88 Trib. Jud. Neamţ, dec. pen. nr. 245/1982, R.R.D., nr. 1/1983, p. 7189 Trib. Jud. Bacău, dec. pen. nr. 157/1979, R.R.D.,nr. 1/1980, p. 7090 V. DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Ed.

Academiei R.S.R., Bucureşti, 1970, voi. II, p. 394.91 TH. VASILIU, ş.a. Codul penal comentat ţi adnotat, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 394.92 LADISLAU MARGOCSY, Condiţii de admisibilitate a împăcării şi

particularităţile acesteia asupra laturii civile a procesului penal în cazul unoracţiuni penale în cart părţile apar în calităţi inverse, I, R.R.D., nr. 3/1984, p. 37-41.

93 VASILE PATULEA, idem II, p. 41-46.

246

i) S-a dispus înlocuirea răspunderii penale. Legislaţia penală şiprocesuală din trecut a dat o reglementare complexă instituţiei„înlocuirii răspunderii penale" .

Potrivit actualei reglemetări răspunderea penală nu poate fi înlocuitădecît printr-o sancţiune cu caracter administrativ aplicată de instanţă (art.90 c.pen.). prin Legea nr. 104/1992 au fost abrogate din Codul penaltoate formele de influenţare obştească prevăzute în art. 91 şi detailate deart. 93-97. în prezent răspunderea penală nu poate fi înlocuită deorganele de influenţare obştească, întrucît aceasta nu mai funcţioneazăîn urma abrogării Legii nr. 59/1968 privind comisiile de judecată. Dinaceleaşi motive, instanţa de judecată nu mai poate trimite cauza unuiorgan obştesc care să ia măsuri de influenţare, după cum niciîncredinţarea făptuitorului pe garanţie nu mai este posibilă.

Art. 92 c.pen. prevede că sancţiunile cu caracter administrativ pecare le aplică instanţa în caz de înlocuire a răspunderii penale sînt:mustrarea, mustrarea cu avertisment sau amenda de la 5000-25000 lei.

Dispoziţiile exprese ale Legii nr. 104/1992 prevăd că înlocuirearăspunderii penale rămîne în caz de împiedicare a exercitării acţiuniipenale aplicabil exclusiv de instanţă.

O asemenea poziţie a legislaţiei ni se pare corectă pentru cătragerea la răspundere penală sau înlocuirea acesteia cu o măsurăadministrativă constituie un act de justiţie care trebuie să revină numaiinstanţei nu şi procurorului. în consecinţă, urmează a se considera

abrogate implicit normele din Codul de procedură penală care permitprocurorului înlocuirea răspunderii penale şi dispunerea încetăriiurmăririi penale.

j) Există autoritate de lucru judecat. în vederea asigurăriistabilităţii justiţiei, hotărîrile definitive capătă autoritate (putere) de lucrujudecat, nemai putînd fi atacate sau schimbate pe cale ordinară .împotriva hotărîrilor care au obţinut o asemenea autoritate nu se potexercita decît căile de atac extraordinare. Autoritatea hotărîrilor definitivese sprijină pe prezumţia că ele reflectă adevărul (res judicata pro veritatehabetur).

Acţiunile penale care au căpătat e rezolvare definitivă, nu se maipot exercita din nou (non bis in idem).

Pentru a opera autoritatea de lucru judecat în materie penală se cere odublă identitate între cele două cauze: identitate de persoane şi identitatede obiect. Spre deosebire de aceasta, în civil identitatea trebuie să fieîntreită: de

94 Vezi, ST. DANES, înlocuirea răspunderii penale - instituţie nouă a codului penal,

R.R.D.,nr. 11/1968, p. 3-14.95 Puterea de lucru judecat este „pecetea justiţiei" pe o cauză terminată. (R.

GARRAUD,op.cit, p. 461).

247

persoane, de obiect şi de cauză. Elementele de identitate între cele douăhotărîri sînt difertenţjate nu numai ca număr dar şi în conţinutul lor.

In materie civilă, obiectul unei hotărîri judecătoreşti este pretenţiaformulată de reclamant în cerere (plata unei sume de bani, anulareaunui contract, predarea unui lucru etc). Dacă obiectul cererii în justiţie sedetermină prin răspunsul la întrebarea: ce cere reclamantul (quid petitur),determinarea cauzei îl constituie răspunsul la întrebarea pe ce îşiîntemeiază cererea. Dacă se reclamă un obiect pe baza unui contract deîmprumut, iar apoi invocîndu-se un contract de vînzare, nu existăidentitate de cauză .

Aceste elemente nu pot fi transpuse ca atare în materie penală, pentrucă pusa problema în aceiaşi termeni, ar însemna ca obiectul hotărîriipenale să fie aplicarea unei pedepse, iar cauza infracţiunea săvîrşită.Aplicarea pedepselor nu este însă un element diferenţiat de Ia o hotărîrela alta, pentru că în orice pricină se urmăreşte acelaşi lucru, tragerea larăspundere penală a inculpatului şi pedepsirea acestuia. A pune oasemenea condiţie, care constituie factor comun al tuturor hotărîrilorpenale, nu mai este necesar.

Nici în privinţa cauzei nu există asemănare cu materia dreptuluicivil, pentru că în penal nu interesează cauza juridică, în sensulcalificării juridice date infracţiunii, ci cauza materială, respectiv faptelemateriale. De pildă, un inculpat condamnat odată pentru furt, nu poateopune autoritatea de lucru judecat a primei hotărîri, dacă ar fi acţionatpentru un alt furt, întrucît deşi există aceiaşi calificare a faptei nu existăidentitate între faptele materiale pentru care se face tragerea larăspundere penală. în schimb, dacă actele materiale sînt aceleaşi,autoritatea de lucru judecat operează chiar dacă faptelor li se dă ocalificare diferită.

Există deosebiri şi cu privire la elementul referitor la persoane,întrucît în materie civilă hotărîrile trebuie să aibă în vedere aceleaşi

părţi (reclamant şi pîrît) în timp ce în penal este suficient să fie acelaşiinculpat.

O hotărîre dată în temeiul unor norme legale prevăzute pentrustabilirea şi sancţionarea de contravenţii nu poate constitui temei pentrua se constata autoritatea de lucru judecat cu privire la o faptă ceconstituie obiectul unei cauze penale .

Nu există autoritate de lucru judecat în situaţia în care inculpatul,după ce a fost condamnat definitiv pentru împiedicarea unei persoanede a folosi o locuinţă deţinută în baza unei hotărîri judecătoreşti (art.271 c.pen.) şi a executat pedeapsa, împiedică din nou aceeaşi persoană săfolosească locuinţa.

96 Idem, p. 286

97 Trib. Suprem, sect, pen. dec. nr. 1690/1977, R.R.D., nr. 2/1978, p. 55

Faptele comise ulterior constituie activităţi distincte în materialitatea lorşi nu se mai poate vorbi de existenţa „aceleiaşi cauze", ca o condiţie aautorităţii de lucru judecat .

în schimb, în cazul rejudecării unei cauze ca urmare a reuniriipricinilor în temeiul art. 335 alin. 2 c.pr.pen. existenţa actelor materialeale infracţiunii, reţinute prin hotărîrea desfiinţată, a intrat în putere delucru judecat şi nu mai poate fi contestată .

Secţiunea III

ACŢIUNEA CIVILĂ

§ 1, Consideraţii preliminare

311. Multe din infracţiunile săvîrşite provoacă un prejudiciu careface sădevină eficient principiul răspunderii civile izvorît din dispoziţiile art.998c.civ., potrivit căruia „orice faptă a omului, care cauzează altuiaprejudiciu,obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-1 repara". Aceastăîmprejurare constituie temeiul juridic care face, ca în cazul uneiinfracţiuni

producătoare de prejudiciu, odată cu dreptul la acţiunea penală să senască şiun drept la o acţiune civilă.

Dreptul celui vătămat prin infracţiune de a urmării tragerea larăspundere civilă pe cale judiciară a făptuitorului se materializează peplan procesual în exerciţiu unei acţiuni civile.

312. Pentru exercitarea acţiunii civile în procesul penal sîntnecesareurmătoarele condiţii:

a) Infracţiunea trebuie să producă o pagubă. De aceea săvîrşirea in-fracţiunilor de pericol nu constituie prin ele însele un suport pentru oconstituire de parte civilă, oferind numai posibilitatea despăgubirii pecale civilă separată pentru celelalte eventuale fapte păgubitoare, fărăcaracter penal, care au avut legătură cu infracţiunea de pericol. în acestsens s-a decis de pildă că dacă inculpatul a fost judecat în procesul penalpentru infracţiunea de fals intelectual (art. 289 c.pen.), obligarea acestuiala despăgubiri nu este posibilă pentru că instanţa penală nu a fostsesizată cu judecarea unei fapte penale producătoare de pagubemateriale1 . La fel, s-a hotărît că întrucît infracţiunea

98 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 893/1976, CD. 1976, p. 36599 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 362/1981, R.R.D., nr. 12/1981, p. 107100 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 438/1975, R.R.D., nr. 1/1976, p. 50

248 249

de conducere a unui autovehicul fără permisul corespunzător categorieirespective nu generează prin obiectul ei daune materiale, constituirea departe civilă nu este posibilă, eventualele prejudicii putînd fi recuperatede cel vătămat numai pe calea unei acţiuni în faţa instanţei civile

b)Intre infracţiunea săvîrşită şi paguba reclamată să existe unraport de cauzalitate. Astfel, s-a stabilit că despăgubirile acordate înurma unui accident de circulaţie nu pot cuprinde şi contravaloareapieselor autoturismului avariat, dispărute de la locul faptei . Deasemenea, cînd partea civilă a nesocotit repetat tratamentul şirecomandările medicale, ceea ce a avut drept consecinţă producereaunor complicaţii în starea sănătăţii sale, inculpatul nu poate fi obligat laacoperirea prejudiciului creat . Aceeaşi idee stă şi la baza hotărîrii carea statuat că inculpatul răspunde pentru beneficiul nerealizat în perioadacînd un autovehicul accidentat s-a aflat în reparaţie, dar nu şi pentrusituaţia din speţă, cînd după reparaţie maşina nu a fost în circuitulproductiv din alte cauze şi din vina altor persoane

c)Prejudiciul trebuie să fie cert, ceea ce înseamnă că pagubatrebuie să fie sigură atît sub aspectul existenţei sale cît şi alposibilităţilor de evaluare.

Sub primul aspect, în practica judiciară română din ultimele deceniis-a statuat constant şi de multă vreme neadmiterea cererilor dedespăgubiri simbolice. Ca atare s-a decis că cererea părţii civile de a ise acorda cu titlu de despăgubire suma de 1 leu are un asemenea caracter,şi reprezentînd echivalentul real al pagubei trebuie respinsă

Prejudiciul poate fi actual sau viitor. Cel actual este cert totdeaunaîntrucît s-a produs deja. Poate fi cert şi un prejudiciu viitor, dacă estesigur şi suscceptibil de evaluare. Instanţa însă a refuzat obligareainculpatului la plata unei despăgubiri întemeiate pe un fapt viitor şinesigur; în speţă, se solicitau daune în favoarea victimei minore, legate

de faptul că prin accidentarea acesteia i se prelungeşte ciclul total deşcolarizare pînă la obţinerea unei calificări superioare şi deci o întîrzierea dobîndirii unui cîştig decurgînd din încadrarea în muncă .

d) Prejudiciul să nu fi fost reparat. Există situaţii în care altcinevadecîtinculpatul poate plăti sau face alte prestaţii care să acopere în total sau înparteprejudiciul. Asemenea situaţii pot decurge din faptul că persoanavătămatăprimeşte:

101 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1264/1983, CD., 1983, p. 260102 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 396/1978, nr. 17/1978, p. 63103 Trib. Jud. Ilfov, dec. pen, nr. 648/1977, R.R.D., nr. 7/1978, p. 52104 Trib. Suprem, seci- pen. dec. nr. 164/1981, R.R.D., nr. 8/1981, p. 63105 Trib. Mun. Bucureşti, sect. II pen. dec. nr. 1096/1976, R.R.D., nr. 7/1977, p. 71.106 Trib. Jud. Bihor, dec. pen. nr. 186/1980, R.R.D., nr. 1/1981, p. 68.

250

-pensie din sistemul Asigurărilor Sociale;-despăgubiri în baza unui contract de asigurare;-despăgubiri de la o terţă persoană, care nu are obligaţia de a plăti aceste

reparaţii.Primele două aspecte sînt deosebit de complexe şi studiul lor se

face în cadrul altor ramuri de drept, cu abordarea corespunzătoare areglementărilor speciale incidente în materie.

Cît priveşte ultimul aspect, în practică s-a avut în vedere totdeaunatitlul cu care terţul a plătit o anumită sumă în locul inculpatului. De pildă,dacă aceste plăţi au fost făcute de terţi ca o liberalitate la adresainculpatului sau ca o modalitate de a-i acorda acestuia un împrumut,partea civilă nu mai poate urmări pe autorul prejudiciului decîteventual pentru diferenţa de pagubă neacoperită. Dacă însă terţii auînţeles prin actul lor să vină exclusiv în ajutorul victimei infracţiunii sauîn orice altă împrejurare în care plata nu a urmărit degrevareainculpatului, partea civilă, are dreptul să pretindă de la acesta reparareaîntregului prejudiciu. Instanţa a respins cererea inculpatului de a i sereduce cheltuielile de înmormîntare, la care a fost obligat în favoareapărţii civile dintr-o cauză de omor, corespunzător cu sumele de bani pecare acesta le-a primit de la colegii victimei cu titlu de ajutor . La fel,fiind stabilit că paguba este consecinţa infracţiunii reţinute în sarcinainculpatului, acesta trebuie să răspundă integral pentru paguba

produsă, chiar dacă o parte din prejudiciu a fost recuperat prin imputareaunor sume la persoane netrimise înjudecata penală

e) Să existe o manifestare de voinţă din partea celui vătămat înlegătură cu dezdăunarea sa. In procesul penal această condiţie serealizează prin constituirea de parte civilă. îndeplinirea condiţiei nu estenecesară în cazurile cînd acţiunea penală se exercită din oficiu, întrucîtlegea prevede că instanţa este obligată să se pronunţe asupra reparăriipagubei, chiar dacă nu s-a făcut constituire de parte civilă (art. 17 alin.3 c.pr.pen.).

313. în concepţia juridică privitoare la posibilitatea exercităriiacţiunii civile decurgînd din săvîrşirea unei infracţiuni au existat şi chiarîn prezent se manifestă poziţii diferite, care deşi foarte nuanţate pot ficoncentrate în treimari sisteme.

a) în dreptul arhaic, urmărindu-se originile istorice ale naturiijuridice a răspunderii civile delictuale, se constată că aceasta iniţial nus-a constituit ca

107 Trib. Jud. Suceava, dec. pen. nr. 466/1980, R.R.D., nr. 5/1981, p. 67

108 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 784/1980, R.R.D., nr. 2/1981, p. 68

251

o sancţiune autonomă - numai cu caracter reparator - ci corespundeaconţi-nutului unei pedepse. Este acea perioadă mai veche în caredelimitarea dintre răspunderea penală şi cea civilă nu era fermconturată putîndu-se găsj numeroase puncte de suprapunere şi chiarcontopire a anumitor instituţii.

în procedura judiciară veche, în care procesul penal şi civil nu eraudiferenţiate în sensul lor actual, acţiunea judiciară prezenta un caractercomplex însă unitar, aceeaşi acţiune în justiţie urmărind realizareatuturor drepturilor izvorîte din săvîrşirea infracţiunii. în perioadacompoziţiunii legale a existat sistemul confuziunii acţiunii civile şipenale, prin aceeaşi acţiune fiind pedepsit atît vinovatul cît şidespăgubită persoana vătămată

b) Dreptul modern a dus la diferenţierea completă a procesului penalşi aprocesului civil, fiecare act de justiţie realizîndu- se pe baza acţiuniijudiciarecorespunzătoare cu totul distincte şi desfăşurate în faţa unor organediferite.

Opţiunile doctrinale sau legislative care tind să absolutizeze aceastăconcepţie adoptă sistemul potrivit căruia acţiunea penală se va exercitatotdeauna separat de acţiunea civilă, reunirea celor două acţiuni cupăstrarea caracterului lor autonom într-un singur cadru procesual fiindconsiderată ca neavenită, chiar în condiţia în care una şi aceeaşi faptăîntruneşte concomitent atît trăsăturile unei infracţiuni cît şi pe cele aleilicitului civil cauzator de prejudicii.

Sistemul este mai puţin răspîndit în reglementarea modernă actualăavînd un caracter conservator sau de parţială şi limitată aplicare, aşa cum s-a manifestat aceasta şi în legislaţia română din trecut. Astfel, în coduljustiţiei militare existau dispoziţii legale care interziceau constituirea de

parte civilă în faţa instanţelor militare, prejudiciile provocate prin infracţiunilede competenţa acestora urmînd să fie stabilite şi acoperite numai de instanţelecivile, instanţei militare revenindu-i totdeauna rezolvarea exclusivă a acţiuniipenale .

c) Cel mai răspîndit sistem este cel mixt în care subzistă amîndouăposibilităţile, atît a exercitării acţiunii civile în faţa instanţei civile şi deci încadrul unui proces civil separat, cît şi alăturării acestei acţiuni celei penaleşirezolvării lor concomitent de către instanţa penală în cadrul unei procedurijudiciare unice materializate într-un proces penal.

Dreptul de decizie în alegerea uneia dintre aceste posibilităţi revine per-soanei vătămate prin infracţiune, care are un drept de opţiune îndesemnarea căii prin intermediul căreia înţelege să valorifice dreptul său ladespăgubire.

109 GR.THEODORU,op.cit,vol.I,p.244110 Restricţia din fostul art 100 Codul Justiţiei Militare a fost atenuată prin Dec. nr.

50671953 în sensul admiterii acelor acţiuni civile prin care se urmărea reparareapagubelor pricinuite bunurilor aflate în folosinţa Forţelor Armate. Dispoziţiile restrictivedin C.J.M. au fost abrogate prin Dec. nr. 216/1960, care a înlăturat în total legislaţiaspecială militară, ulterior acestui decret exercitarea acţiunii civile în faţa instanţelormilitare neavînd nici o îngrădire.

252

Dreptul românesc modern a adoptat de la început aceastăconcepţie care este elastică şi asigură mai bine interesele ocrotite delege ale persoanei vătămate prin infracţiune. Astfel, urmînd liniacodului din 1864 în art. 6 c.pr.pen. din 1936 se prevedea că „acţiuneacivilă se poate exercita deodată cu cea penală, înaintea aceleiaşiinstanţe, afară de cazurile cînd legea dispune altfel". Renunţînd laorice rezerve reglementarea actuală arată că acţiunea civilă poate fialăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituireade parte civilă (art. 14 alin. 2 c.pr.pen.).

314. împotriva acceptării reunirii celor două acţiuni (penală şicivilă) într-un singur cadru (procesul penal) s-au ridicat atît doctrinalcît şi organizatoric legislativ anumite obiecţii care au făcut ca în unelereglementări să se menţină despărţirea totală sau în parte a celor douălaturi ale litigiului.

Inconvenientele prezenţei părţii civile în procesul penal şialăturarea acţiunii de dezdăunare a acesteia activităţii de tragere larăspundere penală au fost evidenţiate în numeroase opinii dindoctrină

Criticile formulate pot fi concentrate în următoarele idei mari:a) prin ridicarea la acelaşi nivel a rezolvării aspectului de interes

individualal dezdăunării persoanei vătămate cu interesul general al societăţii dea tragela răspundere penală pe infractor misiunea specifică a justiţiei

represive sediluează şi nu apare cu destulă claritate.

b)Aspectele civile ale cauzei sînt de regulă foarte complexe,rezolvarea lor îngreunînd şi încetinind soluţionarea cauzei penale, ceea ceîngrădeşte mult operativitatea care trebuie să fie caracteristica procesuluipenal.

c) Prezenţa persoanei vătămate în proces avînd calitatea de parteinteresată modifică întreg climatul procedurii judiciare care pierdeseninătatea şi neimplicarea în conflictul dintre răufăcător şi societate aunor interese individuale restrînse. Victima are tendinţa naturală de apromova interesele sale şi prin aceasta să devină un acuzator virulent. înfelul acesta se agravează poziţia inculpatului care urmează a seconfrunta cu doi adversari.

d) Alăturarea acţiunii civile procesului penal poate atrage uneleinconveniente procedurale pentru cel vătămat. De exemplu, partea civilă nupoate111 Vezi, J. PRADEL, Procedure penale, Ed. Cujas, 1976, nr. 334-341; M.

ANCEL Le probleme de la victime dans le droit penal positif et la politiquecriminelle moderne, Rev. intern, crim. pol. tech. 1980, p. 133-147; B. CORBOZ,La pârtie civile, Rev. intem. crim. pol. tech., 1980, p. 115-118.

112 Vezi, J. du JARD1N, La personne lesee dans factura penale, R.D.P., 1969, p.673; J. GARNIER, La pârtie civil au proces penal, R.S.C., 1958, p. 1; R.MERLE, A. VITU, op.cit, voi. II, p. 301; A. BRAAS, op-cit, nr. 189, G. ŞTEFANI,G. LEVASSEUER, op.cit, p. 176 etc.

253fi audiată ca martor în cauză, deşi ea are în anumite cazuri un interesmajor în acest sens; în caz de achitare sau încetare a procesului penalpartea se expune în multe legislaţii la obligaţia de a plăti inculpatuluidaune - interese destul de substanţiale etc.

315. Sistemul separării complete a celor două acţiuni şi interdicţiafermăa constituirii de parte civilă în procesul penal sînt tipice şi se regăsescactualmente îndeosebi în legislaţiile anglo-saxone.

Această reglementare ţine de puternicile rezonanţe tradiţionale aleconcepţiilor acuzatoriale manifestate în sistemele judiciare din ţărilerespective. Din moment ce în unele colectivităţi acţiunea penală poate fisusţinută, în anumite cazuri de orice persoană, este greu de admis ca peacest fundal să se adauge o altă implicaţie de natură să rezolve conflictulcivil avînd drept scop dezdăunarea victimei.

Mai frecvent apar însă în legislaţia unor state variantele carelimitează numai în oarecare măsură exerciţiul acţiunii civile în procesulpenal.

Astfel, în Italia, Elveţia şi Olanda persoana vătămată nu se poateconstitui parte civilă în procesul penal dar poate apare ca intervenient înjudecarea unor cauze. în Olanda formularea în procesul penal a unorpretenţii de despăgubire care depăşesc o anumită sumă nu este permisă

în codurile din numeroase cantoane elveţiene, judecătorul dinprocesul penal poate refuza sesizarea cu acţiunea civilă, dacă rezolvareaacesteia este prea complicată, prelungeşte soluţionarea litigiului, oriintroduce în cauză elemente prea îndepărtate de acţiunea civilă

De asemenea, în Germania constituirea de parte civilă este limitatăla anumite situaţii fiind interzisă în cursul procedurii de instrucţie

penală.Totuşi, majoritatea reglementărilor din lume admit alăturarea

acţiunii civile celei penale. Constituirea de parte civilă în procesul penal,cu anumite limitări sau în mqd neîngrădit, constituie în reglementarearomână modernă, o tradiţie juridică, ce s-a verificat în modcorespunzător şi într-o practică judiciară ce depăşeşte cu mult un secol.

316. în ţara noastră, dacă persoana vătămată a optat pentru caleaacţiunilorseparate repararea prejudiciului se va face potrivit normelor carereglementează procesul civil fiind aplicabile toate regulile caredisciplinează

113 De exemplu, potrivit art. 56 din Legea de organizare judiciară modificată înanul 1976, pretenţiile civile solicitate în faţa tribunalului de arondisment nu potdepăşi 200 florini (guldeni).

113 vezi, F. CLERC, Le proces penal en Suisse, Paris, 1955, p. 78

o acţiune civilă. în asemenea situaţii trebuie să se aibă în vedere că înprivinţa aceleiaşi fapte materiale există două litigii de drept distincte, acăror soluţionare are loc în faţa unor organe diferite şi prin procesejudiciare deosebite. Aceasta impune reglementarea corespunzătoare araportului dintre acţiunea penală şi acţiunea civilă, ţinînd seama de faptulcă cele două acţiuni se exercită separat. Dispoziţiile necesare sînt înscriseîn codul de procedură penală şi vor fi examinate mai tîrziu

Constituirea de parte civilă reprezintă opţiunea cea mai frecventă apersoanei vătămate care alătură acţiunii penale şi acţiunea sa civilă. înfelul acesta, acţiunea civilă devine o importantă instituţie a dreptuluiprocesual penal.

§ 2. Caracterizarea acţiunii civile ca instituţie

317. Acţiunea civilă în procesul penal trebuie să aibă izvorul în acelaşifapt material ca şi acţiunea penală şi acest fapt trebuie să constituie o-infracţiune în faţa instanţei penale nu pot fi deduse pe calea acţiuniicivile alte raporturi juridice decît cele izvorîte din paguba pricinuităprin infracţiune. Astfel, într-un proces penal de viol acţiunea civilă nupoate avea ca obiect constatarea că inculpatul este tatăl copilului născutde pe urma faptei .

întrucît acţiunea civilă se alătură celei penale ea are un caracteraccesoriu. în consecinţă, în măsura în care nu există acţiune penalădeclanşată sau se constată ulterior că acţiunea penală nu se putea pune înmişcare datorită unui impediment iniţial, acţiunea civilă rămîne fărăsuportul necesar care să fi permis persoanei vătămate opţiunea iniţială şiconstituirea de parte civilă. în asemenea cazuri, chiar dacă este sesizatăcu o acţiune civilă, instanţa nu are dreptul să o soluţioneze. Aşaprocedează instanţa de pildă, cînd pronunţă achitarea pentru că faptadedusă judecăţii nu este prevăzută de legea penală sau cînd pronunţăîncetarea procesului penal pentru lipsa plîngerii prealabile (art. 346 alin.4 c.pr.pen.).

Tot pentru motivul că acţiunea civilă este un accesoriu al acţiuniipenale, ea nu poate fi exercitată decît faţă de persoanele care au calitateade inculpat sau parte civilmente responsabilă în cauză, eventual faţă demoştenitorii acestora. Ca urmare un complice care prin fapta sa a adusun prejudiciu, nu poate fi obligat la despăgubiri dacă, datorită aplicăriiamnistiei în cursul urmăririi penale, nu a fost trimis în judecată

115 Vezi, Secţiunea IV din acest capitol, intitulată „Raportul dintre acţiunea penală şi acţiunea civilă".

116 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2914/1969, R.R.D., nr. 11/1969, p. 155-157

117 Trib. Reg. Suceava, dec. pen. nr. 169/1967, R.R.D., nr. 12/1967, p. 153

254 255

318. Obiectul acţiunii civile. Potrivit art. 14 alin. 1 c.pr.pen.,acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă ainculpatului, precum şi a părţii civilmente responsabilă.Prin acţiunea civilă din cadrul procesului penal inculpatul sau parteacivilmente responsabilă pot fi acţionaţi numai în raport de nerespectareaobligaţiilor civile care decurg din repararea prejudiciului cauzat prininfracţiune - aşa-numitul delict civil. De aceea, obiectul acţiunii civile(deşi art. 14 c.pr.pen. nu o exprimă expres) este tragerea la răspunderecivilă delictuală . Răspunderea civilă delictuală are o funcţie reparatorierelativă, deoarece ea se realizează numai în raporturile dintre subiecţii activişi pasivi ai acţiunii şi chiar în aceste raporturi, oricît de întinsă ar firăspunderea, valorile deteriorate sau distruse, nu pot fi, întotdeauna,recuperate pe deplin, în materialitatea lor .

319. Caracterul reparator al acţiunii civile în procesul penal aridicat o . seamă.de probleme de ordin teoretic şi practic, unele de odeosebită importanţă.

Ţinînd seama de împrejurarea că prejudiciul este determinat deo infracţiune, în procesul penal s-a pus cu şi mai multă acuitate problemade a şti dacă se pot acorda despăgubiri patrimoniale pentru repararea unuiprejudiciu moral.

în concepţia juridică est-europeană răspunsul era în general negativ.în practica judiciară română, în lipsa unui text expres de lege, s-a statuatîncă cu decenii în urmă că nu se pot acorda despăgubiri pentruprejudicii morale. Motivaţia de ansamblu care s-a dat a fost, că întrucîtpotrivit principiilor constituţionale ale vremii izvorul principal de venitera munca, nu se poate concepe plata unei sume de bani ca echivalental unei prejudicieri moraleprovocate cuiva.

Deşi teza de principiu a avut un caracter de permanenţă, îndoctrină şi în practică s-au manifestat şi opinii care pentru anumitesituaţii au ameliorat concepţia şi au apropiat-o de intereselemembrilor societăţii pentru opţiuni sporite în domeniul cultural,artistic şi chiar de divertisment.

între prejudiciul patrimonial şi cel moral, s-au introdus categoriiintermediare, cum ar fi de pildă prejudiciul de agrement constînd înpierderea posibilităţii de îmbogăţire spirituală, divertisment şi destinderecare ar decurge de exemplu din provocarea unor vătămări corporaleireversibile, sluţiri, desfigurări, paralizii, infirmităţi care ar împiedicavictima de a participa direct

118 Trib. Suprem, secţ. peri. dec. nr. 3784/1972, R.R.D.,, nr. 5/1973, p. 127-129.119 A se vedea explicaţiile şi rezervele formulate mai jos în legătură cu exercitarea, în

anumite condiţii, a acţiunii civile din oficiu (infra pct. 329).

120 C. STATESCU, C. BÎRSAN, op.cit, p. 138.

121 Decizia de îndrumare a Plenului Trib. Suprem nr. VII/1952, CD, 1952-1954, p. 25-26.

256

199

la viaţa socială şi beneficiile acesteia . Despăgubirea acordată înasemenea situaţii nu constituie un praetium doloris ci o modalitate de aface mai acceptabile condiţiile de viaţă alterate ale victimei.

în alte cazuri, s-a apreciat că deşi nu există posibilitatea unei evaluăribăneşti a prejudiciului subzistă nevoia acordării unor despăgubiri. în acestsens s-a hotărît, ca persoana vătămată în integritatea sa corporală şisănătate, care realizează aceleaşi venituri prin muncă depunînd un efortsuplimentar de natură să grăbească procesul de oboseală şi epuizarefizică, are dreptul la o despăgubire corespunzătoare . în mod similar, încazul provocării unei infirmităţi permanente a unui minor neîncadrat înmuncă, instanţa trebuie să stabilească echivalentul bănesc al efortuluisuplimentar viitor de compensare a infirmităţii, care se va manifesta maitîrziu, cînd persoana va munci şi să oblige pe inculpat la dezdăunăricorespunzătoare

în aceeaşi ordine de idei s-a dispus că refacerea danturii părţii civile princonfecţionarea unei proteze mai scumpe în vederea redobîndirii uneifuncţionalităţi cît mai apropiate de cea avută anterior săvîrşirii infracţiunii nuconstituie o cheltuială voluptorie, aşa cum pretinde inculpatul, care solicităsă fie obligat numai la plata contravalorii unei proteze cu parametriifuncţionali reduşi .

320. Caracterul reparator al acţiunii civile urmează a fi avut învedere, ţinînd cont că aceasta poate fi confundată în procesul penal cu

alte instituţii apropiate în consecinţe dar avînd naturi juridice deosebite.De pildă, asemenea confuzii se pot crea în legătură cu confiscarea specialăca măsură de siguranţă, confiscarea averii ca pedeapsă complimentarăsau cu alte instituţii.

De exemplu, greşit a considerat o instanţă obligarea la plataechivalentului valorilor negăsite într-o cauză de deţinere nelegală demetale preţioase ca făcînd obiectul laturii civile a procesului şi operareacorespunzătoare a dispoziţiilor din codul civil, din moment ce obligaţiafuncţionează ca măsură de siguranţă atît în cazul găsirii obiectelorsupuse confiscării speciale, cît şi în cazul obligării inculpatului laechivalentul valorilor negăsite

Aceeaşi arie problematică a determinat controversa dacămoştenitorii persoanei decedate pot sau nu formula pretenţii dedespăgubire pentru bunurile însuşite de inculpat cu ocazia infracţiunii deprofanare de cadrave. Instanţa a122 Vezi, A. PATULEA, Contribuţii la studiul răspunderii civile delictuale în cazul

prejudiciilor rezultate din vătămarea integrităţii corporale, R.R.D., nr. 11/1970, p. 55şi urm.

123 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2345/1974, CD, 1974, p. 478124 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2726/1983, CD, 1983, p. 272-273125 Trib. Jud. Bihor, dec. nr. 270/1980, R.R.D., nr. 3/1981, p. 62-63126 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1301/1977, R.R.D., nr. 12/1977, p. 50

257

decis că obiectele în cauză urmează a fi supuse confiscării speciale în bazaart 118 lit. d c.pen. . Dimpotrivă, în teorie s-a susţinut că obiecteleaflate pe cadavru sau în sicriu au destinaţia de a exprima atitudinea sausentimentul fată

128de cel decedat şi deci ele aparţin moştenitorilor .

321. Subiectul acţiunii civile. Subiectul activ al acţiunii civile înprocesulpenal este parte în cauză. Potrivit art. 24 c.pr.pen. persoana Vătămatăcareexercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se numeşte partecivilă.

Spre deosebire de acţiunea penală care aparţine statului, titular alacţiunii civile poate fi orice persoană fizică sau juridică, inclusiv statul,în măsura în care a apărut ca subiect pasiv al litigiului de drept civildecurgînd din suportarea prejudiciului determinat prin săvîrşireainfracţiunii.

Subiecţii pasivi ai acţiunii civile sînt cei care răspund din punct devedere civil pentru prejudiciu şi împotriva cărora acţiunea se exercită. Art.14 alin. 1 c.pr.pen. precizează că aceste persoane sînt inculpatul şi parteacivilmente responsabilă, întrucît ei sînt subiecţii care pot fi traşi larăspundere civilă.

Răspunderea civilă a subiecţilor pasivi împotriva cărora se exercităacţiunea civilă poate decurge numai din paguba pricinuită prin faptainfracţională .

în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cucapacitate de exerciţiu restrînsă deşi reprezentanţii legali exercită acţiuneacivilă în interesul persoanelor reprezentate, aceasta nu le conferă nici

calitatea de subiecţi activi ai acţiunii şi nici poziţia procesuală de partecivilă.

322. Moartea părţilor, în general, nu produce efecte asupra acţiuniicivile.Acţiunea civilă rămîne în competenţa instanţei penale în caz de deces aloricărei părţi, introducîndu-se în cauză moştenitorii defunctului (art. 21alin.1 c.pr.pen.). Pentru ca moştenitorii să poată fi introduşi în cauză estenevoieca aceştia să fi acceptat moştenirea. Moştenitorii părţii civile exercită înacestcaz acţiunea civilă jure hereditatis. Cînd moartea victimei s-a datoratinfracţiunii, moştenitorii exercită acţiunea civilă nomine et jure proprio.într-oasemenea situaţie acţiunea se poate exercita de orice persoană vătămată,

130 indiferent dacă este sau nu moştenitor .

127 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 356/1981, R.R.D., nr. 2/1982, p. 56128 MARIN SÎRBU, ION DINCĂ, Notă critică la speţa de mai sus.129 Acţiunea penală are ca origine directă infracţiunea, în timp ce acţiunea civilă are

ca origine infracţiunea numai prin intermediul pagubei produse (G. ŞTEFANI, G.LEVASSEUR, op.cit, voi. II, p. 72).

130 V.DONGOROZ,op.citp. 67-68

Dacă una din părţi este o persoană juridică, în caz de reorganizare aacesteia, se introduce în cauză organizaţia succesoare în drepturi, iar încaz de desfiinţare sau de dizolvare se introduc în cauză lichidatorii (art.21 alin. 2).

Dacă făptuitorul a decedat înainte de începerea urmăririi penaleconstituirea de parte civilă nu mai este posibilă1 \ iar cînd inculpatul adecedat înainte de sesizarea instanţei, aceasta nefiind investită cujudecarea faptelor săvîrşite de participantul respectiv, nu are dreptul să sepronunţe nici cu privire la cererea de despăgubiri formulată de partea civilăîmpotriva moştenitorilor . Decesul inculpatului intervenind în cursuljudecăţii şi existînd o constituire de parte civilă, instanţa este obligată săintroducă în cauză pe moştenitorii inculpatului şi să nu rezerve părţii civilecalea unei acţiuni separate în faţa instanţei civile . Instanţa nu va puteaproceda astfel nici pe considerentul că moştenitorii erau încă în termenulde acceptare a moştenirii .

323. Caracterul disponibil al acţiunii civile. Potrivit normelorprocesuale şi substanţiale de drept civil acţiunea civilă are caracterdisponibil, acesta fiind în concondanţă cu principiul disponibilităţiiprocesului civil.

Disponibilitatea acţiunii civile se menţine ca regulă şi în cadrulprocesului penal, dar principiul oficialităţii procesului penal îşi pune

amprenta pe modul particular în care această acţiune se realizează. Astfel,deşi acţiunea civilă este în mîna titularului, organele judiciare pot lua dinoficiu măsuri care să realizeze mai eficient drepturile părţii civile.

Amintim în acest sens obligaţia instanţei, chiar dacă nu existăconstituirea de parte civilă, de a se pronunţa cu privire la restituirealucrului, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi restabilireasituaţiei anterioare săvîrşirii infracţiunii (art. 348 c.pr.pen.) ; la fel,organul judiciar are obligaţia, în anumite cazuri să dispună din oficiu (învederea apărării intereselor părţii civile) aplicarea măsurilor deasigurare, chiar dacă partea nu a cerut aceasta sau nu a manifestat nici oiniţiativă (art. 163 alin. 6 c.pr.pen.). în procesul penal există şi situaţii cînddisponibilitatea acţiunii civile este înlocuită cu exercitarea din oficiu aacesteia

131 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 5300/1971, R.R.D., nr. 7/1972, p. 156.132 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 3059/1974, R.R.D., nr. 11/1975, p. 72.133 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2359/1983, R.R.D., nr. 11/1984, p. 71134 Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 4151/1973, R.R.D.,nr. 6/1974, p. 75131 în

practică s-a hotărît că instanţa este obligată să restabilească situaţia anterioară dinoficiu, chiar în lipsa cererii exprese a părţii civile, în scopul de a nu lăsa pe inculpat sătragă foloase în continuare, de pe urma săvîrşirii infracţiunii (vezi, Trib. Suprem,secţ. pen. dec. nr. 1193/1982. CD. 1982, p. 304-305). ..

135 Ase vedea mai pe larg în cadrul acestei Secţiuni § 3. Exercitarea din oficiu a acţiunii civile.

258 259

ir324. Disponbilitatea acţiunii civile se manifestă în felurite modalită£ dintre

care cele mai importante se referă la: dreptul părţii interesate de a introduce saunu acţiunea civilă, dreptul de a determina limitele acţiunii sau ale apărării şi dreptulde a renunţa la acţiune, precum şi de a stinge litigiul printr-o tranzacţie .

a) Subiectul activ al acţiunii penale are în principiu libertatea de a se adresasau nu justiţiei pentru acoperirea prejudiciului suferit (nemo invitus agerecogitur). Acţiunea civilă se va realiza indiferent de voinţa celui interesat cînd,pe cale de excepţie, această acţiune se exercită din oficiu (art. 17 c.pen.) 8.

îmbinarea celor două regimuri juridice diferite trebuie urmărită corectpentru a nu crea confuzii în aplicarea lor. Astfel, s-a stabilit că ar fi greşit cainstanţa să acorde despăgubiri civile într-o cauză de omor soţiei victimei,majoră, care nu s-a constituit în cauză parte civilă în nume propriu, ci numaiîn calitate de reprezentantă legală, în numele copiilor ei minori

b) Instanţa nu poate depăşi limitele acţiunii fixate de partea civilă prinacordarea unei despăgubiri mai mari decît cea solicitată. O asemeneaposibilitate subzistă numai cînd acţiunea civilă se exercită din oficiu şi cînddespăgubirea trebuie să fie corespunzătoare pagubei pricinuite, indiferent deceea ce partea cere.

Astfel, greşit s-a decis că întrucît unitatea economică a renunţat la anumitedespăgubiri cuvenite avutului public inculpatul nu mai trebuie obligat lasuportarea acestora, fără să se ţină seama că în acest caz renunţarea nu înlăturăobligaţia reparării integrale a pagubei .

c) Disponibilitatea acţiunii civile atrage dreptul subiectului pasiv de arecunoaşte pretenţiile formulate prin acţiune. în practică s-a stabilit, că litigiulnu mai poate forma obiectul judecăţii în căile ordinare sau extraordinare deatac, cînd inculpatul a achiesat la obligaţia de dezdăunare stabilită de primainstanţă141. (Achiesarea a rezultat din retragerea de către inculpat a recursuluipe care 1-a introdus împotriva hotărîrii primei instanţe şi care cu privire la laturacivilă este irevocabilă). La fel, achiesarea inculpatului la pretenţiile părţii civileînlătură consecinţele culpei comune din provocare în ceea ce priveştedespăgubirile şi permite obligarea inculpatului la suportarea integrală apagubei

137 Vezi, I.STOENESCU,S.ZILBERSTEIN,op.cit,p. 126-129.138 Este de semnalat că, în procesul civil uneori caracterul disponibil al acţiunii civile

este înlocuit cu cel de oficialitate. De exemplu, potrivit art. 45 c.pr.civ., procurorul poateporni un proces civil în locul titularului cînd socoteşte că este necesar pentru a apărainteresele statului, ale organizaţiilor obşteşti, sau ale cetăţenilor.

139 Trib. Suprem, secţ. militară, dec. nr. 31/1980, CD., 1980, p. 334-335.140 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 64/1981, CD., 1981, p. 320.141 Trib. Suprem, Completul de 7 judecători, dec. nr. 21/1980, CD., 1980, p. 316-318.142 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 84/1981, CD., 1981, p. 328.

260

Disponibilitatea acţiunii civile permite stingerea litigiului şi prin tran^-zacţie. In urma coliziunii a două autovehicule, despăgubirile s-au stabilitconform prevederilor Decretului nr. 471/1971, pe baza înţelegerii dintre părţi,cu acordul asigurătorului. în procesul penal intentat ulterior şoferului vinovatde accident a fost greşit obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile.Tribunalul Suprem a statuat că în momentul sesizării instanţei penale litigiul .civil era deja soluţionat pe calea legală prevăzută şi ca atare nu se mai puteareţine existenţa unei laturi civile în cauză

I § 3. Exercitarea din oficiu a acţiunii civile

325. Pentru apărarea intereselor societăţii şi în special a avutului publicacţiunea civilă se exercită din oficiu (art. 17 alin. 1 c.pr.pen.)

în vederea exercitării din oficiu a acţiunii civile organul de urmărire penalăsau instanţa de judecată vor cere unităţii păgubite să prezinte situaţii cu privirela faptele prin care paguba a fost pricinuită. Cel păgubit este obligat să prezintesituaţia şi datele cerute (art. 17 alin. 2 c.pr.pen.).

Exercitarea din oficiu a acţiunii civile are ca scop, independent deatitudinea organizaţiei constituite parte civilă, repararea deplină a pagubei şiasigurarea integrităţii avutului public. Cînd inculpatul a acoperit numai parţialpaguba, iar unitatea păgubită nu s-a constituit parte civilă şi pentru restulprejudiciului instanţa obligă din oficiu la plata acesteia .

în cazul exercitării din oficiu a acţiunii civile, instanţa este obligată să seproonunţe din oficiu asupra reparării pagubei, chiar dacă organizaţia păgubitănu este constituită parte civilă (art. 17 alin. 3 c.pr.pen.). Ignorarea dispoziţieiduce la casarea hotărîrii

326. Dispoziţii asemănătoare au existat şi anterior codului actual, fiindexplicabilă preocuparea legii faţă de protejarea prin mijloace procesual penalea tuturor formelor de proprietate colectivă proprii rînduielilor social-economice ale timpului. De asemenea, practica judiciară a aplicat larg acţiuniicivile caracterul oficialităţii statuînd că instanţa este în drept să acorde despăgubiri civile, chiar dacă unitatea obştească dăunată şi-a retras cerereadacă

I din probe rezultă existenţa unei pagube .I 143 Trib. Suprem, secţ. militară dec. nr. 59/1980, CD., 1980, p. 324-326.144 Este vorba despre organizaţiile de stat, organizaţiile obşteşti sau orice organizaţii

care . desfăşoară o activitate utilă din punct de vedere social şi care funcţionează potrivit legii.

144 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 3406/1972, R.R.D., nr. 4/1973, p. 177.145 Trib. Suprem, secţ. militară dec. nr. 94/1977, R.R.D., nr. 9/1978, p. 63.

261

Dacă cuantumul despăgubirilor formulate de reprezentantul unităţiiobşteşti este sub valoarea prejudiciului său sau dacă prin reducerea cereriiiniţiale despăgubirile sînt inferioare acesteia, instanţa este obligată să fixezedespăgubirile la nivelul real al pagubei .

327. Acţiunea civilă se exercită din oficiu şi în cazul cînd cel vătămat esteo persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiurestrînsă (art. 17 alin. 4 c.pr.pen.). Aceasta reprezintă o manifestare elocventăa umanismului legislaţiei noastre. Dacă nu există constituirea de parte civilă,instanţa se pronunţă din oficiu asupra daunelor cînd cel vătămat este minor149.

Pe cale de consecinţă în cazul cînd acţiunea civilă se exercită din oficiu,renunţarea la acţiune nu produce efectele obişnuite. De aceea, simpladeclaraţie a mamei copilului minor al victimei omorîte că nu se constituie partecivilă nu absolvă instanţa de obligaţia de a pronunţa din oficiu reparareapagubei pricinuite minorului

328. Legea dă posibilitatea procurorului să susţină în faţa instanţei acţiuneacivilă pornită de persoana vătămată. Dispoziţia a fost prevăzută în scopul dea se mări rolul activ al procurorului şi posibilităţile lui de participare cît mailargă în procesul penal. Se conferă astfel un sprijin părţii civile, care îşi vededublate eforturile prin mijlocul acordat de procuror.

Acordarea ajutorului este în general facultativă, intervenţia rămînînd laaprecierea procurorului (art. 18 alin. 1 c.pr.pen.). Dacă persoana vătămată este oorganizaţie sau o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate deexerciţiu restrînsă, procurorul, cînd participă la judecată, este obligat săsusţină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă(art. 18 alin. 2 c.pr.pen.).

329.0 problemă deosebită se iveşte în cazul infracţiunilor care constau înneexecutarea unor contracte. In asemenea situaţii, dacă cel păgubit alege caleaalăturării acţiunii civile celei penale vor fi aplicabile regulile din cadrulrăspunderii delictuale (aceasta fiind unica posibilitate de răspundere civilă încadrul procesului penal). Dimpotrivă, dacă se va utiliza calea acţiunii civileseparate în faţa instanţei civile, reclamantul poate invoca temeiurile, fie aleacţiunii delictuale, fie ale acţiunii în răspundere contractuală. De pildă, dacă

147 Judecătoria Focşani, Cartea de judecată nr. 798/1950, Justiţia nouă nr. 6/1950, p. 788.148 Trib. Reg. Craiova, dec. pen. nr. 11887/1954, Justiţia nouă nr. 1/1955, p. 109.149 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 679/1974, R.R.D., nr. 9/1974, p. 68150 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 263/1977, R.R.D., nr. 11/1977, p. 61.

ţn contract există stipulată o clauză penală prin care se stabileşte globalcuantumul daunelor - interese ale persoanei ce nu şi-a executat obligaţiile, esteposibil ca cel vătămat să aibă interesul invocării acestei clauze, fiind scutit săfacă dovada întinderii prejudiciului.

Cînd acţiunea civilă se exercită din oficiu subiectul prejudiciat nu arepractic drept de opţiune între cele două căi de realizare a acţiunii sale, întrucîtindiferent că se constituie parte civilă ori i se satisfac interesele din oficiu,rezolvarea litigiului are loc în cadrul procesului penal de către instanţa penală.

Dacă s-ar admite fără rezerve soluţia la care s-a oprit practica judiciară şimulte opinii din literatura de specialitate, potrivit căreia în repararea din oficiu aprejudiciului provocat prin săvîrşirea infracţiunii constînd în încălcarea unuicontract se poate invoca exclusiv răspunderea delictuală, s-ar ajunge la osituaţie paradoxală. Paradoxul constă în faptul că interpretarea art. 17 c.pr.pen., arcrea o situaţie defavorabilă unor subiecţi activi ai acţiunii care au fost evidentfavorizaţi prin această dispoziţie.

în doctrină s-au oferit mai multe soluţii pentru a se ieşi din impas, dintrecare cea mai adecvată ni se pare aceea după care art. 17 c.pr.pen. admiteimplicit că instanţa penală este obligată şi în acelaşi timp competentă să judeceacţiunea civilă exercitată din oficiu întemeiată şi pe răspunderea contractuală,dacă această opţiune ar fi mai avantajoasă pentru parte

în această interpretare ar apare un caz de excepţie la regula generală cărăspunderea contractuală este de competenţa exclusivă a instanţei civile . Pecale de prorogare instanţa penală ar deveni şi ea competentă, în cazurile deexcepţie prevăzute de art. 17 c.pr.pen. să rezolve acţiunea civilă întemeiată perăspunderea contractuală.

Trebuie subliniat că în această concepţie clauza penală va constitui numaitemeiul pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor civile acordate, nu şi temeiulsoluţionării laturii penale, mai ales cînd de dovedirea efectivă şi exactă aprejudiciului depinde încadrarea juridică a faptei penale ori aplicarea pedepsei.

§ 4. Alte aspecte legate de exercitarea acţiunii civile în procesul penal

330. Obiectul acţiunii civile este tragerea la răspundere civilă a inculpatului şia părţii responsabile civilmente, iar scopul constă în repararea prejudiciului

151 Vezi C. STATESCU, Cu privire la raportul dintre norma de drept procesual şinorma de drept substanţial, R.R.D., nr. 5/1981, p. 7-13.

152 Vezi, RENEE SANIELEVICI, Opţiunea între temeiul delictual şi cel contractualal răspunderii civile, dacă o unitate a fost păgubită prin infracţiunea săvîrşită de prepusulceleilalte unităţi contractante, R.R.D., nr. 4/1982, p. 9-15

262 263provocat prin infracţiune. Repararea pagubei se face, potrivit dispoziţiiior

civile, îr. natură sau prin plata unui echivalent bănesc. Art. 14 c.pr.pen. prevedemodalităţile în care are loc repararea în natură, precizînd că aceasta se faceprin:

a) restituirea lucrului; b) restabilirea situaţiei anterioare săvîrşirii infrac-

ţiunii; c) desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.Enumerarea nu este limitativ? admiţînd posibilitatea reparării pagubei prin orice

alt mijloc. Art. 14 alin. 3 lit b cpr.pen. arată că în măsura în care repararea în naturănu este cu putinţă ea urmează a se realiza prin plata unei despăgubiri băneşti.

Din conţinutul expres al normei şi din modul de redactare rezultă că

despăgubirea bănească este un mijloc subsidiar de reparaţie. Totuşi, subaspectul frecvenţei această modalitate de reparare se întîlneşte cel mai adesea.

în practica judiciară s-au ridicat numeroase probleme în legătură cumodalitatea concretă în care reparaţia urmează a se acorda sau presta. în acestsens s-a decis, că în cazul unui abuz de încredere săvîrşit prin refuzarearestituirii lucrului, latura civilă trebuie soluţionată prin obligarea făptuitoruluila restituire şi numai dacă aceasta nu ar fi posibilă la plata unui echivalentbănesc . In mod similar, s-a considerat că a procedat nelegal instanţa carecondamnînd pe inculpat pentru furt din patrimoniul public 1-a obligat la platacontravalorii bunurilor sustrase, cîtă vreme aceastea s-au găsit şi sînt predateîn custodia unităţii păgubite

331. Potrivit principiilor dreptului civil, art. 14 alin. 4 c.pr.pen. a prevăzutexpres obligaţia instanţei penale de a repara nu numai paguba produsă deinfracţiune, dar şi de a acorda despăgubiri pentru folosul de care a fost lipsităpartea civilă

Modul în care se manifestă obligaţia inculpatului de a acoperi şi folosulnerealizat de partea civilă este foarte variat în practica judiciară. De pildă,greşit a procedat instanţa în caz de delapidare a bunurilor transportate către ounitate comercială de desfacere obligînd pe inculpat să plătească numaivaloarea bunurilor şi nu şi rabatul comercial . Cînd obiectul material alinfracţiunii îl constituie o sumă de bani beneficiul nerealizat ce urmează a fi

153 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2534/1983, R.R.D., nr. 8/1984, p. 65154 Trib. Jud. Braşov, dec. pen. nr. 1072/1973, R.R.D., nr. 5/1973, p. 143.155 Aceste principii erau avute în vedere în practica judiciară şi înainte de înserarea în cod a

unui text expres. Astfel, s-a hotărît şi în trecut că echivalentul pagubei trebuie să cuprindă pelingă repararea pierderii patrimoniale efectiv suferite şi repararea cîştigului nerealizat.(Trib. Suprem, dec. nr. 208/1960; Trib. reg. Bacău, dec. pen. nr. 2156/1956, LegalitateaPopulară nr. 1/1958, p. 74 etc).

156 Trib. Jud. Hunedoara, dec. pen. nr. 1071/1976, R.R.D., nr. 10/1977, p. 64

acordat părţii civile, constă în conformitate cu prevederile art. 1088 c.civ., îndobînda legală aferentă perioadei de timp de la data săvîrşirii infracţiunii pînăla achitarea sumei

332. Prin rezolvarea acţiunii civile în cadrul procesului penal trebuie să seacorde o despăgubire integrală. Posibilităţile de plată ale inculpatului şi aleresponsabilului civilmente nu pot influenţa nici existenţa răspunderii civile,nici cuantumul despăgubirilor, care trebuie să reprezinte echivalentul pagubeisuferite de cel vătămat. De asemenea, în stabilirea cuantumului despăgubirilornu se ţine seama de situaţia materială a inculpatului ori a părţii civile, ci deprejudiciul efectiv produs prin infracţiune

în vederea satisfacerii cerinţei legale ca prejudiciul să fie integral reparateste nevoie de o corectă evaluare a pagubei pricinuite, aceasta făcîndu-se ţinîndseama şi de normele care sînt incidente în materie de preţuri

Greutăţi se ridică cînd între momentul producerii pagubei şi cel al stabiliriilui prin hotarîre preţurile se modifică. Practica judiciară nu a fost constantă înaceastă privinţă. Iniţial s-a decis că în caz de delapidare trebuie să se ia ca bazăpreţul din momentul însuşirii bunurilor , pentru ca ulterior instanţa supremăsă adopte un punct de vedere diferit. în acest sens, valoarea bunurilor de la datacomiterii infracţiunii, se va avea în vedere numai la încadrarea juridică afaptelor, în timp ce despăgubirile se acordă luîndu-se în considerare preţulbunurilor la data judecării cauzei

333. La regulile şi normele obişnuite de evaluare a prejudiciilor se adaugăreglementări cu caracter specia! care trebuie avute în vedere de organele judiciareîn vederea stabilirii exacte a despăgubirilor ce urmează a se acorda părţii civile.

în cazul sustragerii unor contactori electrici cu piese de argint, valoareametalului preţios nu se calculează în raport de reglementarea cuprinsă înnormele obişnuite, de vreme ce obiectul material al infracţiunii 1-a constituitargintul din piesele sustrase, iar valoarea acestuia este supusă uneireglementări speciale

157 Vezi, R.R.D., nr. 3/1981, p. 62 cu nota de trimitere a redacţiei la Plenul Trib. Suprem,dec. de îndrumare nr. 2/1972, R.R.D., nr. 6/1972, p. 110.

158 Trib. Jud. Neamţ, dec. pen. nr. 117/1983, R.R.D., nr. 11/1983, p. 73.159 Vezi, IOAN CONDOR, Modificările şi completările intervenite în reglementarea

evaluării pagubelor aduse avutului obştesc prin lipsuri sau degradări de bunuri, R.R.D.,nr.2/1982, p. 37-41.

160 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 469/1977, R.R.D., nr. 10/1977, p. 63161 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 623/1982, CD., 1982, p. 296-298.162 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 966/1982, CD., 1982, p. 294-295.

264 265Cînd delapidarea a avut ca obiect mijloace de plată străine instanţa solu-

ţionînd acţiunea civilă trebuie să stabilească cuantumul pagubei în lei şi să-1oblige pe inculpat la plata sumei respective

Potrivit Tarifului legal de bagaje şi mesagerii, despăgubirea datorată deC.F.R., în cazul bagajelor de mînă constă într-o sumă fixă stabilită pe cale deregulamente interne, dacă coletul s-a pierdut. Limitarea de mai sus nu se aplică

însă cînd nu este vorba de o pierdere ci de un furt al bagajelor .

334. Probleme s-au ridicat în practica judiciară în legătură cu situaţiile încare prejudiciul a fost provocat de mai multe persoane, ori la culpa inculpatuluis-a adăugat şi cea a părţii civile.

Astfel, dacă s-a reţinut că doi inculpaţi au contribuit la producerea întregului

prejudiciu, nefiind probe că activitatea fiecăruia a produs o pagubă distinctă, înmod greşit instanţa i- ar obliga pe fiecare la suportarea a jumătate din valoareaprejudiciului, în loc ca ei să fie obligaţi solidar la acoperirea integrală a sumei .

în măsura în care se stabileşte că atît inculpatul cît şi partea civilă se facvinovaţi de producerea accidentului, despăgubirile se acordă proporţional cugradul de vinovăţie al inculpatului şi nu în sensul obligării acestuia laacoperirea integrală a prejudiciului

Participarea mai multor persoane la provocarea prejudiciului, mai ales îndomeniul gestiunilor comune a determinat în literatura de specialitate emitereaunor puncte de vedere diverse în legătură cu divizibilitatea obligaţiilor dedespăgubire şi cu alte aspecte privitoare la aria problematicii respective

335. Exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal obligă, de regulă,instanţa să soluţioneze concomitent ambele acţiuni . Art. 346 c.pr.pen.prevede că în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal,instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii civile.

163 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2727/1974, R.R.D., nr. 8/1975, p. 70164 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2067/1977, R.R.D., nr. 3/1978, p. 64.165 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2627/1976, R.R.D., nr. 7/1977, p. 70.166 Trib. Jud. Ilfov, secţ. pen. dec. nr. 113/1979, R.R.D., nr. 2/1980.163 Vezi, în acest sens, S. BELIGRADEANU, Divizibilitatea obligaţiei plurale de

reparare a daunei produse într-o gestiune colectivă, dacă numai fapta unuia dintrecoautori constituie infracţiune, R.R.D., nr. 11/1980, p. 23-32; I. I. TURCU, II. S.BELIGRADEANU, Răspunderea materială solidară pentru paguba cauzată îngestiune, R.R.D., nr. 5/1980, p. 21-26; M.C. ARDELEANU, în legătură cu problemadivizibilităţii obligaţiei de despăgubire a celui trimis în judecată penală, R.R.D., nr.9/1981, p. 29-34; GHEORGHE BRÎNDUŞA, Cu privire la divizibilitatea obligaţiei dedespăgubire a cogestionanilui infractor, în unele situaţii, R.R.D., nr. 4/1982, p. 33-36.

164 Acţiunea civilă devine accesoriul acţiunii penale (G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR,op.cit, voi. II, p. 73)

266

Rezolvarea concomitentă a celor două acţiuni prin aceeaşi hotărîre ar puteafrîna soluţionarea rapidă a acţiunii penale. Cînd rezolvarea pretenţiilor civilear provoca întîrzierea soluţionării acţiunii penale legea permite disjungereaacţiunii civile şi amînarea judecării ei într-o altă şedinţă (art. 347 c.pr.pen.).Instanţa penală investită cu soluţionarea acţiunii civile nu se poate dezinvestide rezolvarea ei, urmînd să judece acţiunea civilă în toate cazurile, dar dîndîntîietate soluţionării acţiunii penale.

Greşit a procedat instanţa care în loc să dispună disjungerea acţiunii civilepotrivit art. 347, cînd probele nu pot fi administrate decît cu întîrziere, a admiscererea părţii de a se rezolva cazul pe calea unei acţiuni separate în faţainstanţei civile

Disjungînd acţiunea civilă şi amînînd judecarea ei, instanţa nu poatesoluţiona acţiunea civilă numai parţial, admiţînd-o doar în limitele dovedite şisă se dezinvestească de soluţionarea restului pretenţiilor civile cu care a fostinvestită, rezervînd părţii civile calea unei acţiuni separate la instanţa civilă

336. Dacă hotărîrea penală definitivă lasă nerezolvată acţiunea civilă,persoana vătămată constituită parte civilă poate porni acţiunea în faţa instanţeicivile (art. 20 alin. 1 c.pr.pen.). Situaţia reprezintă un caz special şi nu oexcepţie a regulii electa una via, întrucît persoana vătămată nu părăseşte caleapenală, pentru a-şi realiza acţiunea civilă în cadrul procesului civil, ci acţiuneapenală fiind epuizată se creează acestei persoane dreptul de a obţinedespăgubiri pe singura cale rămasă.

Este posibil ca fapta infracţională să producă pagube după pronunţareainstanţei penale cu privire la despăgubiri sau unele pagube, deşi pricinuiteanterior, să nu fi fost cunoscute instanţei. Pentru repararea acestor pagubepersoana vătămată se poate adresa cu acţiune la instanţa civilă dupăpronunţarea hotărîrii penale (art. 20 alin. 3 c.pr.pen.).

Cînd acţiunea civilă a fost exercitată din oficiu şi dauna nu a fost rep?ratăintegral, dacă apar probe noi care dovedesc o pagubă mai mare decît aceeacare a fost reparată, diferenţa poate fi cerută pe calea unei acţiuni noi introdusela instanţa civilă (art. 20 alin. 2 c.pr.pen.).

în legătură cu dispoziţiile cuprinse în art. 20 c.pr.pen. în practică s-a hotărîtcă în recursul procurorului care vizează numai latura penală a cauzei nu poatefi primită cererea părţii civile de a se dispune obligarea inculpatului şi la platasumelor reprezentînd despăgubirile născute din îngrijirile medicale şi

169 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 536/1981, R.R.D., nr. 11/1981, p. 54.

170 Trib. Suprem, secţ. militară, dec. nr. 74/1983, R.R.D., nr. 3/1985, p. 78

.................... . , , .. 267

incapacităţile de muncă ce s-au produs după pronunţarea primei instanţe.Aceste despăgubiri se pot obţine numai în cadrul unei acţiuni intentate ulteriorla instanţa civilă

La fel, dacă prin două rechizitorii succesive inculpatul a fost trimis înjudecată pentru săvîrşirea a două infracţiuni aducătoare de prejudicii,nepronunţarea instanţei cu privire la unul din capetele de cerere ale părţii civile(avînd autonomie faptică) nu trebuie considerată o rezolvare greşită a laturii

civile, ci echivalează cu o nerezolvare a acesteia, care îndreptăţeşte la aplicareaart. 20 c.pr.pen. şi introducerea unei acţiuni civile separate

Secţiunea IV

RAPORTUL DINTRE ACŢIUNEA PENALĂ ŞI ACŢIUNEA CIVILĂ

337. Chestiunea raportului dintre acţiunea penală şi cea civilă nu se puneîn cazul exercitării concomitente a celor două acţiuni în cursul desfăşurăriiprocesului penal, pentru că în această situaţie cadrul juridic al proceduriijudiciare este unic, fiind incidente pentru ambele acţiuni regulile carereglementează în principal realizarea procesului penal. Se ridică însă anumiteaspecte care necesită o disciplinare specială atunci cînd cele două acţiuni sîntexercitate separat.

Exercitarea concomitentă a celor două acţiuni separate ar fi nepotrivită dinnumeroase motive, dintre care amintim pericolul de a se ajunge eventual lahotărîri judecătoreşti contradictorii . De aceea, se impune ca legea săinterzică realizarea deodată a celor două acţiuni şi să indice o anumităpreferinţă, care - de altfel - este cuprinsă în art. 19 alin. 2 c.pr.pen. In asemeneacazuri se prevede că judecata în faţa instanţei civile se suspendă pînă larezolvarea definitivă a cauzei penale. Acţiunea penală trebuie să aibă întîietate,întrucît duce la realizarea raportului de drept penal material, în cadrul căreiase naşte dreptul statului de a trage la răspundere penală şi a pedepsei peinfractor, respectiv persoana care prin fapta sa a adus cea mai gravă încălcarea ordinii de drept şi a tulburat în modul cel mai periculos relaţiile socialestatornicite. Această regulă este mai de mult cunoscută în dreptul procesualpenal şi este concentrată în formula „penalul ţine în loc civilul".

171 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 976/1973, R.R.D., nr. 2/1974, p. 164.172 Trib. Jud. Bistriţa-Năsaud, dec. pen. nr. 242/1981, R.R.D., nr. 6/1982, p. 83173 R.GARRAUD,op.cit,voU,p.447

338. Regula că „penalul ţine în loc civilul" este înscrisă în art. 19 alin. 2care prevede că judecata în faţa instanţei civile se suspendă pînă la rezolvareadefinitivă a cauzei penale.

Doctrina a subliniat că regula este de ordine publică. în consecinţă neres-pectarea ei duce la nulitate care poate fi invocată şi din oficiu, fără să poată fiacoperită prin voinţa părţii în cadrul unei achiezări exprese sau tacite

Ca urmare, dacă acţiunea penală este intentată separat judecătorul din cauzăcivilă nu poate stabili că acea acţiune e stinsă prin vreo cauză legală (prescripţie,amnistie, decesul făptuitorului) şi să soluţioneze procesul civil. Judecătorul civileste obligat să constate mai întîi că există o hotărîre penală definitivă care stingeacţiunea publică şi numai ulterior să se pronunţe în procesul civil .

Deşi norma amintită se referă la rezolvarea definitivă a cauzei penaleaceasta nu a avut în vedere, cel puţin în reglementarea română, existenţaexclusivă a unei hotărîri definitive. Dacă în cursul suspendării judecării cauzeicivile potrivit art. 19 alin. 2 urmărirea penală încetează, sau se dispunescoaterea de sub urmărire, aceasta permite reluarea procesului civil întrucîtrezolvarea dată de procuror cauzei penale deşi nu are natura juridică a uneihotărîri cu autoritate de lucru judecat reprezintă în momentul respectiv totuşio anumită rezolvare a cauzei

339. în reglementarea anterioară regula de mai sus cunoştea şi o excepţie,existînd o situaţie în care civilul ţinea în loc penalul. Art. 12 c.pr.pen. alcodului din 1936 reglementînd chestiunile prejudiciale prevedea că dacă eleformează obiectul unei acţiuni în faţa instanţelor civile, care a fost intentatăînainte de a porni procesul penal, aceasta din urmă va sta pe loc pînă lasoluţionarea chestiunii prealabile de către instanţa civilă.

Reglementarea actuală nu a păstrat dispoziţia pentru că instituţîa ches-tiunilor prejudiciale a fost înlocuită cu cea a chestiunilor prealabile şi totodatăpentru că legiuitorul nu a vrut să îngusteze regula generală (penalul ţine în loccivilul) prin nici o excepţie.

340. Persoana vătămată care s-a constituit parte civilă în procesul penal numai poate porni acţiunea în faţa instanţelor civile; de asemenea, persoana carea pornit acţiunea în faţa instanţelor civile nu mai poate să se constituie partecivilă în procesul penal. Alegerea unei căi (penale sau civile) odată făcută este

174 M. FRANCHIMONT, ş.a. op.eit, p. 151.

175 vezi, Cass bel, Hotarîrea din 19 oct. 1981, Pasicresie belge 1982, voi. I, p. 252.

176 Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul suspendării procesului penal în cursul judecăţii.

9ftR 269177 de obicei irevocabilă . Aceasta este o aplicare a regulii cunoscute sub

formula „electa una via non datur recursus ad alteram".în practică s-a hotărît că cel vătămat nu mai are dreptul la opţiune după ce

s-a constituit parte civilă şi instanţa trebuie să respingă cererea prin carepartea solicită să i se rezerve valorificarea pretenţiilor la despăgubiri în faţainstanţei civile178.0 asemenea posibilitate după o constituire de parte civilă nu

subzistă decît în cazurile prevăzute de art. 346 alin. 4 c.pr.pen. (instanţapenală nu soluţionează acţiunea civilă) sau art. 20 c.pr.pen.

De la regula electa una via există o derogare care permite persoanei

vătămate să părăsească una din căile alese.Art. 19 alin. 3 c.pr.pen. prevede că poate porni acţiunea în faţa instanţei

civile persoana vătămată care s-a constituit parte civilă sau pentru care s-apornit din oficiu acţiunea civilă în procesul penal, dar acesta a fost suspendat.Suspendarea poate avea loc atît în cursul urmăririi penale (art. 239 şi urm.) cîtşi în cursul judecăţii (art. 303).

Persoana vătămată poate părăsi instanţa civilă dacă procesul penal a fostreluat după suspendare (art. 19 alin. ultim.). Asupra oportunităţii reveniriipersoanei vătămate în procesul penal decide cel interesat. In cazul cînd acestanu revine şi acţiunea civilă este încă în curs de soluţionare, se aplică regulagenerală că penalul ţine în loc civilul. Art. 19 alin. 3 c.pr.pen., prevede exprescă în caz de reluare a procesului penal, acţiunea introdusă la instanţa civilă se

suspendă.Părăsirea căii civile este posibilă şi în condiţiile stabilite de art. 19 alin.

ultim, c.pr.pen. Persoana vătămată care a pornit acţiunea în faţa instanţei civilepoate să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmăriresau instanţei penale dacă punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loculterior. Părăsirea instanţei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunţato hotărîre chiar nedefinitivă. Trecerea din calea civilă în cea penală trebuiefăcută în timpul util prevăzut de lege, respectiv pînă în momentul în care sepermite constituirea de parte civilă (citirea actului de sesizare la judecata înprimă instanţă - art. 15 c.pr.pen.). în această situaţie nu este vorba de o excepţiela regula electa una via, întrucît în momentul introducerii acţiunii civile,177 Vezi despre irevocabilitatea acţiunii - G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op.cit, voi. II, p. 152178 Trib. Mun. Bucureşti, secţ. pen. dec. nr. 879/1982, R.R.D., nr. 11/1983 p. 60-61;

VIRG1L POP, notă la speţă, p. 61- 63; (se precizează că declaraţia părţii civile nuechivalează nici cu o renunţare la despăgubiri, deoarece prin ea se pretinde continuareavalorificării pretenţiilor civile în faţa instanţei civile, instanţa penală nefiind dezinvestită desoluţionarea laturii civile prin declaraţia făcută).

179 Pentru pornirea de către partea civilă a acţiunii în faţa instanţei civile vezi şi pct. 342.

270

titularul nu avea posibilitatea unei alegeri, procesul penal declanşîndu-seulterior.

341. Rezolvarea separată a celor două acţiuni ridică probleme în legăturăcu autoritatea de lucru judecat a hotărîrilor pronunţate.

Hotărîrea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţainstanţei civile care judecă acţiunea civilă. Legea limitează această autoritateneadmitînd ca ea să producă efecte cu privire la orice împrejurare. Hotărîreapenală are autoritate de lucru judecat pentru instanţa civilă numai cu privire latrei aspecte: a) existenţa faptei; b) persoana care a săvîrşit fapta; c) vinovăţiaacesteia (art. 21 c.pr.pen.).

Hotărîrea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiuneacivilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire şi ainstanţei penale, cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care asăvîrşit-o şi a vinovăţiei acesteia (art. 22 c.pr.pen.). Hotărîrea instanţei civilepoate avea autoritate de lucru judecat în penal cu privire la alte aspecte (de ex.cuantumul pagubei, chestiuni prealabile etc.)

342. Dacă o hotărîre penală, pronunţînd achitarea, neagă existenţa faptuluicare a produs prejudiciul, nici instanţa civilă nu poate obliga la reparareadaunei. O situaţie similară există cînd instanţa penală stabileşte că fapta nu afost săvîrşită de învinuit sau inculpat. Dacă fapta a produs un prejudiciuinstanţa civilă nu are dreptul să reţină că paguba a fost pricinuită prin aceastăfaptă de pîrîtul care anterior în procesul penal a avut calitatea de învinuit sauinculpat. Dacă aplicarea pedepsei este în funcţie de întinderea prejudiciului,atunci hotărîrea instanţei penale are putere de lucru judecat cu privire laexistenţa şi întinderea daunei

în caz contrar, în măsura în care întinderea prejudiciului nu a format obiectde cercetare al instanţei penale, această problemă poate fi rezolvată de instanţacivilă182.

180 V. DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 82

181 Trib. Suprem, dec. civ. nr. 560/1963, Justiţia nouă nr. 10/1963, p. 12180 TUDOR POPESCU, PETRE ANCA, Teoria generală a obligaţiilor, Ed.

Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p. 287.

271~"^

CAPITOLUL V

COMPETENŢA ÎN MATERIE PENALĂ

Se

cţi

un

I COMPETENŢA ŞI FELURILE EI

§ 1. Categoria juridică de competenţă

343.0 cauză penală nu poate fi soluţionată de oricare organ de urmărire penală sau instanţă de judecată. In consecinţă, este necesar să se delimitezedrepturile şi obligaţiile acestor organe între ele, respectiv să se circumscrie competenţele lor.

Competenţa penală constă în capacitatea unui organ judiciar de a îndeplini acte procesuale care să fie valabile şi să producă toate efectele prevăzute delege.

Categoria juridică de competenţă determină dreptul şi în acelaşi timp obligaţia organelor judiciare de a desfăşura anumite activităţi. Aceastăcapacitate poate fi concepută în sens pozitiv ca o împuternicire dată organelor judiciare într-o anumită direcţie sau în sens negativ ca o limitareprin care se departajează sferele de atribuţiuni ale fiecărui organ.

în terminologia juridică de specialitate este posibil ca noţiunea de competenţă să fie folosită în două sensuri, determinate de punctul de vederediferit din care se abordează. Exprimarea poate fi privită sub aspectul capacităţii pe care o are un organ judiciar de a se ocupa de o anumită cauzăpenală sau a însuşirii pe care o are o cauză penală de a fi dată în atribuţiunile unui organ.

In primul sens, prin competenţă se desemnează dreptul şi obligaţia unui organ judiciar de a desfăşura o activitate procesuală într-o anumită cauză penală .

1 Unii autori au arătat că orice competenţă presupune o capacitate subiectivă şi una obiectivă. Capacitatea subiectivă se referă ia aptitudinea pe care o are persoana fizică din cadrulorganului respectiv, iar capacitatea obiectivă este legată de aptitudinea organului ca atare în raport cu o anumită cauză penală şi care este determinată de modul de organizare externă ajustiţiei (Vezi, E. FLOR1AN, op.cit, p. 184 şi urm.). Competenţa subiectivă poate fi: abstractă cînd are în vedere capacitatea abstractă a judecătorului, procurorului, lucrătorului dincadrul organului de urmărire, de a îndeplini acte procesuale (De exemplu: nu are această capacitate în cauzele cu minori judecătorul care nu e desemnat de preşedintele instanţeipotrivit art. 483 c. pr. pen.); concretă cînd este raportată la condiţiile specifice ale cauzei şi situaţia personală a organului respectiv (De exemplu: judecătorul care are capacitatesubiectivă abstractă poate să nu aibă într-o anumită cauză capacitate concretă pentru că în persoana lui, în condiţiile cauzei date există o situaţie de incompatibilitate.), în legislaţia şiliteratura noastră de specialitate noţiunea de competenţă este folosită numai în sensul capacităţii obiective (a aptitudinii organului) motiv pentru care nu se va-da în continuareacestei noţiuni vreo altă accepţiune.

273

în al doilea sens, prin competenţă se înţelege însuşirea avută de cauzapenală de a fi urmărită, respectiv judecată de un anumit organ. Aceastăaccepţiune a noţiunii de competenţă este cunoscută şi sub denumirea dejustiţiabilitate.

Cele două sensuri nu corespund la două noţiuni distincte. Noţiunea decompetenţă este unitară sensurile reprezentînd două aspecte ale aceluiaşiconţinut. Atît de inseparabile sînt aceste două sensuri ale noţiunii de com-petenţă, încît schimbarea sferei de pricini care atrage competenţa unui organ,are drept consecinţă schimbarea sferei de activitate a organului şi invers.

344. In literatura de specialitate se remarcă o mare varietate de definiţiidate competenţei: Poziţiile autorilor sînt însă foarte apropiate, exprimareapunctelor de vedere fiind diferită numai ca formulare sau mod de exprimarefără să ducă la diferenţe notabile sub aspectul conţinutului ori esenţei noţiunii.

Astfel, competenţa este definită ca o abilitare legală dată unui organ

judiciar de a îndeplini anumite acte , dar şi ca sfera atribuţiunilor pe care le arede îndeplinit, potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare în cadrulprocesului penal . Pentru unii competenţa este capacitatea obiectivă a unuiorgan judiciar de a efectua valabil acte cu eficienţă legală în desfăşurareaprocesului , în timp ce după alţii competenţa este aptitudinea unei jurisdicţiideterminate de a rezolva o cauză dată .

Rezumînd toate aceste opinii se poate conchide că noţiunea de competenţădetermină partea de jurisdicţie care revine potrivit legii diverselor organejudiciare .

345. Reglementarea competenţei în dreptul procesual român se bazează peurmătoarele două reguli principale:

-asigurarea unei ample cuprinderi de atribuţii organelor la care cetăţenii auacces cel mai uşor. în acest sens, trebuie remarcat faptul că în materia urmăririiorganul de competenţă generală avînd atribuite cele mai numeroase cauze este

2 împuternicirea dată de lege organului judiciar trebuie privită atît sub aspectul de obligaţiecît şi cel de drept (vezi, GR. T. THEODORU, T. PLĂEŞU, op. cit, p. 161). In al doilea sens,prin competenţă se înţelege însuşirea avută de cauza penală de a fi urmărită, respectivjudecată de un anumit organ. Această accepţiune a noţiunii de competenţă este cunoscută şisub denumirea de justiţiabilitate.

3 D. DONGOROZ, op. cit, p. 101.4 I. NEAGU, op. cit, p. 2145 V. DONGOROZ ş.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 986 G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op. cit, vol.II, p. 268.7 A. FETTWEIS, A. KOHL, G. de LEVAL, Elements de la competence, Presses Univ. Liege,

1987, p. 1

....r.........................._ ..„.,......... , ,274 ......... , ,,,....,.,........,,.....

organul de cercetare al poliţiei, iar în materia judecăţii - judecătoria. Ambeleorgane au o competenţă foarte largă, cuprinzînd toate cauzele care nu sînt dateîn mod expres de lege în competenţa altor organe.

-ridicarea calităţii activităţii procesuale prin atribuirea cauzelor mai complexesau dificile unor organe superioare avînd o calificare mai înaltă. Sînt de semnalatîn acest sens, atribuirea în competenţa de urmărire obligatorie a procurorului, acauzelor prevăzute în art. 209 c.pr.pen., precum şi trecerea în competenţatribunalelor judeţene a judecării în primă instanţă a unor cauze mai deosebite.

346. Cauzele penale sînt extrem de variate prin natura sau gravitateafaptelor săvîrşite, locul unde ele au fost comise ori persoana făptuitorului, iaratribuţiile funcţionale, specializarea şi gradul mai mult sau mai puţin ridicatde profesionalitate a fiecărui organ judiciar constituie factori de care trebuiesă se ţină seama în distribuirea cauzelor penale între diversele organe judiciare.Repartizarea cauzelor penale şi a activităţilor procesuale între organelejudiciare impune folosirea conceptului de formă sau modalitate a competenţei.Formele competenţei reprezintă criteriul sau modalitatea în funcţie de care sediferenţiază capacitatea organelor judiciare de a urmări sau judeca diverselecauze penale.

Formele competenţei sînt numeroase pentru că şi punctele de vedere înfuncţie de care are loc reglementarea competenţei sînt în număr mare. Dintreaceste criterii unele au o importanţă capitală, reprezentînd condiţii fără de careîn genere nu se poate considera posibilă determinarea concretă a competenţeiunui organ judiciar faţă de o cauză dată.

Alte diferenţieri se fac în funcţie de criterii de o însemnătate sau frecvenţămai redusă ori pornind de la împrejurări derivate din prima categorie.

347. în teoria procesuală unele din formele competenţei sînt consideratefundamentale . Constituie, după opinia noastră, forme fundamentale alecompetenţei acelea care sînt necesare pentru determinarea concretă a com-petenţei unui organ judiciar într-un caz dat. Modalităţile respective apar casine qua non în competenţa oricărui organ judiciar. Reprezintă asemenea 8In privinţa clasificării formelor competenţei se remarcă o mare varietate de opinii în literatura

de specialitate. Există unanimitate de vederi în a considera competenţa materială şi teritorialăca forme fundamentale, unii autori mărginindu-se numai la ele şi apreciind că celelalte formeconstituie în realitate aspecte deosebite sau particulare ale acestora (vezi, S.KAHANE, op.cit, p. 100; M. BASARAB, op. cit, p. 154).După alte păreri la formele fundamentale urmează a se adăuga şi competenţa personală (GR.THEODORU, L. MOLDOVAN, op. cit, p. 97), competenţa funcţională (I. NEAGU, op.cit, p. 215), eventual ambele aceste forme de competenţă (V. DONGOROZ ş.a., Explicaţiiteoretice, voi. I, p. 99-100).

forme fundamentale competenţa funcţională, competenţamaterială şi competenţa teritorială, acestea nelipsind din sfera decompetenţe a nici unui organ judiciar. Competenţele fundamentale sîntîntotdeauna şi concurente întrucît organul judiciar trebuie să fie competent înacelaşi timp după funcţiune, după materie şi după teritoriu pentru fiecarecauză .

Criterii cu o pondere mai redusă duc şi la alte forme ale competenţei care

fac ca în lege, în doctrină sau în practica judiciară să se vehiculeze şi altenumeroase forme sau categorii ale competenţei. Astfel, în normele juridice seface referire la competenţa personală, specială sau excepţională; în doctrină sîntinvocate categorii cum ar fi competenţa principală şi competenţacomplementară, competenţa absolută si competenţa relativă; din punct devedere practic se vorbeşte despre competenţa aparentă, competenţa exclusivă,competenţa alternativă, competenţa facultativă etc.

275

§ 2. Formele fundamentale ale competenţei

348. Competenţa funcţională (ratione officii) este determinată de atribuţiile specifice conferite de lege organelor judiciare în desfăşurarea procesuluipenal şi de modul particular în care se realizează activitatea procesuală îndiferitele faze sau etape ale cauzei ori în raport de caracterul deosebit al unorinstituţii.

Din acest punct de vedere a cerceta înseamnă altceva decît a trim ite în judecată,după cum a urmări o cauză penală este cu totul diferit de a judeca. Din aceleaşiconsiderente a soluţiona un litigiu penal pe calea judecăţii are o altă semnificaţiedecît rezolvarea unei cereri de strămutare sau a unei cereri de reabilitare.

Competenţa funcţională îşi găseşte raţiunea în regula obiectivă a diviziuniimuncii în general şi în regula subsecventă a specializării în particular care stă şila baza stabilirii atribuţiunilor funcţionale distincte conferite organelor judiciare .

349. Diversele activităţi sînt îndeplinite în cadrul procesului penal deorgane diferenţiate, avînd atribuţiuni deosebite. Cercetarea este efectuată deanumite organe, în timp ce supravegherea urmăririi revine în atribuţiile altuiorgan; nici un organ de cercetare nu poate sesiza instanţa la terminareaurmăririi penale, trimiterea în judecată fiind dată numai în competenţa procurorului; anumite organe judecă o cauză în primă instanţă şi altele în recurs;

9 V. RĂMUREANU, Competenţa penală a organelor judiciare, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 42.

10 Idem, p. 60

276

există organe care nu realizează decît unele forme procesuale, neavînd alteatribuţiuni funcţionale (de exemplu: judecătoriile nu judecă decît în primăinstanţă) după cum sînt cazuri cînd o anumită activitate este dată în competenţafuncţională exclusivă numai a unui singur organ (de exemplu: judecarearecursurilor extraordinare, indiferent în ce cauză, este de competenţa exclusivăa Curţii Supreme de Justiţie).De regulă, competenţa funcţională se referă la aspecte generale ale activităţiiorganelor judiciare, uneori implicaţiile putînd merge pînă la probleme dedetaliu. De pildă, în cazul judecării unei cauze de un complet format din maimulţi judecători, trebuie să se facă o netă distincţie între competenţafuncţională a preşedintelui completului faţă de competenţa celorlalţi membri,în acest sens art. 296 c. pr. pen. fixează regula generală că preşedintelecompletului decide numai asupra aspectelor care nu sînt date în cădereacompletului. Concret, potrivit art. 299 constatarea unei infracţiuni de audienţăeste de competenţa preşedintelui completului, în schimb dacă cu această ocazieurmează a se aresta învinuitul dreptul de dispoziţie revine instanţei, adicăîntregului complet.

Competenţa funcţională conferă organului dreptul şi obligaţia de a înde-plini anumite activităţi . Ea se determină după atribuţiuni acordate fiecăruiorgan, motiv pentru care se numeşte şi competenţă după atribuţiuni .

350. Competenţa materială (ratione materiae) este determinată de obiec-tul cauzei penale, adică de faptul juridic care a produs conflictul de drept penalşi în legătură cu care se desfăşoară activitatea judiciară.

Organele judiciare sînt organizate ierarhic într-un sistem de mai multetrepte. Prima problemă care se pune în legătură cu orice cauză penală este dea se determina nivelul organului care are dreptul, respectiv obligaţia, de adesfăşura activitatea procesuală. Astfel, este necesar a se stabili dacă o cauzăurmează a fi judecată de judecătorie, de tribunalul judeţean, curtea de apel saude Curtea Supremă de Justiţie. Prin această determinare pe linie verticală, secircumscrie şi stabileşte competenţa materială .

Competenţa materială determină organul competent să soluţioneze o cauză

penală, dintre organele penale de grade deosebite.11 Există autori care consideră competenţa exclusivă ca o formă aparte a competenţei (vezi, T.

K1RALY, op. cit, voi. I, p. 118).

12 V.MANZlNl,op.cit,vol.H,p.35

13 V. DONGOROZ, op. cit, p. 107-10814 Idem. p. 103

Criteriile care se au în vedere la stabilirea competenţei materiale pot fi multinl Dintre acestea cele mai însemnate sînt natura şi gravitatea infracţiunii ori corn plexitatea cauzei penale. Determinările care au loc în acest sens ţin seama d valoarea socială ocrotită de lege prin încriminarea faptei, dar şi de limita peden-

selor prevăzute sau de dificultatea stabilirii corecte şi legale a faptelor petrecute Ţinînd seama de astfel de criterii legea a dat: infracţiunile de dezertare sau insubordonare în competenţa instanţelor militare şi nu a celor civile; infracţiunea de omor în competenţa tribunalului judeţean şi nu a judecătoriei; infracţiunile de dare şi

277

luare de mită ori trafic de influenţă în competenţă de urmărire exclusivă a procurorului şi nu a organelor de cercetare etc.

351. în reglementarea competenţei materiale se folosesc diverse sistemede determinare dintre care amintim cîteva mai importante.

Determinarea generală se face pe grupe sau categorii mari de infracţiuni,în mod generic şi fără o individualizare sau enumerare a acestora. De exempluart. 25 c. pr. pen. prevede că judecătoria judecă în primă instanţă toateinfracţiunile, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe. Determinareaindividuală se face printr-o circumscriere precisă a cauzelor. De exemplu art.27 lit. a c. pr. pen. enumera expres toate infracţiunile care intră în competenţatribunalului judeţean. în majoritatea legislaţiilor moderne există o reglemen-tare care combină cele două sisteme, posibilităţile mergînd de la indicareaexhaustivă a tuturor infracţiunilor dintr-o competenţă şi pînă la categoriideterminate în particular de anumite criterii cum ar fi latura subiectivăconjugată cu urmările infracţiunii (infracţiuni săvîrşite cu intenţie avînd caurmare moartea unei persoane - art. 27 pct. 1 lit. b c. pr. pen.), obiectul materialal infracţiunii (infracţiuni contra bunurilor aflate în administrarea sau folosinţaforţelor armate - art. 26 pct 2 c. pr. pen.) etc.

în majoritatea codurilor de procedură penală competenţa instanţelor dejudecată este determinată destul de general, pe categorii mari de infracţiuni sauavîndu-se în vedere gravitatea pedepselor prevăzute de lege sau aplicate deinstanţa de judecată. De exemplu, în numeroase legislaţii care folosesc împărţireatripartită a infracţiunilor în crime, delicte şi contravenţii, această diviziune areconsecinţe şi pe planul competenţei. Contravenţiile sînt atribuite în mod obişnuitinstanţelor poliţieneşti, (de regulă, verigi de bază în organizarea judecătorească)urmînd tribunalele corecţionale pentru delicte şi instanţele (de regulă curţi)criminale pentru faptele penale de maximă gravitate.

O asemenea repartizare în mare a competenţelor era valabilă şi în codulromân din 1936. Astfel, contravenţiile se judecau la judecătorii, delictele în

278

orincipiu la tribunalele judeţene şi crimele la curţile cu juri funcţionînd la„jvelul Curţilor de Apel.

Un sistem atît de larg prezintă şi unele inconveniente pentru că situaţiileconcrete de speţă pot veni în oarecare neconcordanţă cu evaluarea generală,abstractă şi rigidă a normelor de competenţă.

Pentru a evita anumite consecinţe nedorite, în diverse sisteme judiciare seprevăd modalităţi felurite de temperare a aspectelor excesive dintre careamintim două: corecţionalizarea judiciară şi determinarea competenţei nu atîtdupă materie cît mai ales în funcţie de pedeapsa aplicabilă de către instanţă.

352. Corecţionalizarea judiciară permite ca fapte de mare gravitate să fierezolvate la nivel mai scăzut prin transformarea pe cale judiciară, în anumitecondiţii permise de lege a unor fapte penale mai grave în categorii de in-fracţiuni mai uşoare.

Următoarea ilustrare este edificatoare. în legea penală franceză furtul esteîn general un delict (art. 368 c. pen.), dar dacă se săvîrşeşte în anumite formecalificate (de exemplu, noaptea sau dintr-o locuinţă se califică crimă.Judecătorul de instrucţie sau Ministerul Public care trimite în judecată poateface abstracţie de agravanta respectivă şi să considere fapta delict, sesizînd înmod corespunzător nu curtea cu juraţi, ci tribunalul corecţional.

Mutatis mutandis un delict aparţinîndjurisdicţiei tribunalului corecţional poatedeveni în anumite condiţii o contravenţie de competenţa instanţei poliţieneşti.

353. S-a încercat evitarea rigidităţii reglementărilor din domeniul competenţeidecurgînd din folosirea exclusivă a criteriului încadrării juridice sau al sancţiuniiînscrise în norma legală, printre altele şi prin folosirea unui sistem de in-dividualizare probabilă a pedepsei de către organele judiciare antrenate în cauză,în aceste cazuri etalonul pentru fixarea competenţei nu se mai determină înraport de pedeapsa prevăzută de lege, ci de sancţiunea posibilă şi probabilă pecare instanţa în mod concret ar aplica-o în caz de condamnare, ţinînd seama detoate circumstanţele atenuante şi agravante, legale şi judiciare, din parteagenerală şi din partea specială a codului penal, în funcţie de speţa concretă.

Asemenea reglementări se regăsesc de pildă, în mai multe coduri deprocedură penală a unor cantoane elveţiene, unde în mod obişnuit competenţainstanţei poliţieneşti include faptele penale pentru care nu se pronunţă maimult de trei luni privaţiune de libertate, limita pentru instanţele corecţionalefiind de pînă la 6 ani, şi numai instanţele criminale avînd dreptul să aplicepedepse care depăşesc ultima durată. .

' 279

354. în mod obişnuit, competenţa instanţei penale este precis delimitat"numai sub raportul laturii penale, acţiunea civilă putînd fi alăturată ori de cîteori se urmăreşte despăgubirea prejudiciului izvorît din fapta penală careformează obiectul cauzei.

Există legislaţii în care competenţa instanţelor penale este limitată sub aspectul

acţiunii civile. Astfel, potrivit codului de procedură penală al cantonului Vaud(Elveţia) instanţa poliţienească poate acorda despăgubiri care pentru fiecare partecivilă să se situeze la plafonul a 4.000 franci elveţieni (art. 8), iar pentru celelalteinstanţe la nivelul a 8.000 fr. de fiecare parte civilă (art. 11 şi 13).

355. Respectarea competenţei materiale este necesară pentru că numai astfelse realizează, în cadrul sistemului de organe, activitatea procesuală la nivelcorespunzător. întru cît ierarhizarea organelor este strict stabilită de lege, abaterede la dispoziţiile care reglementează competenţa materială nu este îngăduită. Deaceea unii au dat acestei competenţe denumirea de competenţă absolută. .

Potrivit art. 197 c. pr. pen. dispoziţiile relative la competenţa după materiesint prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Actele îndeplinite de un organ necom-petent din punct de vedere material nu sînt valabile şi urmează a fi desfiinţate.Ele nu pot fi nici acoperite prin voinţa părţilor sau organelor stabilindu-se demult că în materie penală subiecţii procesuali nu pot deroga prin acordul lorde la regulile de competenţă.16

Spre deosebire de domeniul jurisdicţiei civile, unde în anumite condiţii şi limiteuneori părţile interesate pot determina organul judiciar în faţa căruia să sesoluţioneze cauza civilă, existînd posibilităţi de tranzacţionare sau de stabilire pecale convenţională a competenţei, în procesul penal asemenea modalităţi nu staula dispoziţia subiecţilor procesuali. Atît organele judiciare cît şi părţile urmeazăsă deducă pricina penală exclusiv în faţa celor competenţi potrivit legii.

In doctrina statului de drept s-a susţinut şi conchis în permanenţă în sensulcă normele şi regulile de competenţă în materie penală sînt de ordine publică .

356. Competenţa teritorială (ratione loci) este competenţa în a căreideterminare s-a ţinut seama de elementele generale de ordin spaţial

15 P. BOUZAT, J. PINATEL, op. cit, voi. II, p. 89716 G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op. cit, voi. II, p. 269. " M- FRANCHIMONT, ş.a., op. cit, p. 503.18 In unele legislaţii, în anumite situaţii, criteriile de determinare a competenţei teritoriale sînt

toarte restrînse. De exemplu potrivit legii franceze competenţa pentru contravenţii revinenumai organului de Ia locul comiterii (art. 522 c. pr. pen.). Vezi G. LEVASSEUR, G.ŞTEFANI, op. cit, voi. II, p. 284

280

(teritorial) arătate în lege (locul săvîrşirii infracţiunii, locul prinderii infrac-torului, locul unde locuieşte infractorul sau persoana vătămată) sau de unelelocalizări speciale (infracţiuni la care determinările generale nu se cunosc,infracţiuni săvîrşite în străinătate ori la bordul unor nave sau aeronave).

Existenţa competenţei teritoriale se justifică avîndu-se în vedere cel puţindouă raţiuni. Prin împărţirea teritoriului ţării în circumscripţii judiciare, fiecareorgan a fost abilitat în anumite limite spaţiale, fără suprapuneri sau imixtiuniîn activitatea altor organe. Pe de altă parte, competenţa într-o situaţie dată nuse poate determina numai după criteriul material, întrucît prin acesta sestabileşte doar gradul organului competent, or există numeroase organe caresînt între ele la acelaşi nivel. Pentru stabilirea exactă a competenţei este nevoieşi de o determinare pe linie orizontală, realizată între organele de acelaşi grad.Această determinare se face în cadrul competenţei teritoriale.

Competenţa teritorială determină organul competent să soluţioneze ocauză penală dintre organele penale de acelaşi grad.

§ 3. Alte forme şi categorii de competenţă

357. Competenţa personală (ratione personae). Competenţa poate fidetrminată de calitatea făptuitorului. In acest caz, stabilirea competenţei seface avînd în vedere calitatea sau starea unei persoane (intuitu personae),aceasta atrăgînd şi denumirea competenţei respective. Astfel, calitatea demilitar al inculpatului determină judecata lui în instanţele militare, calitatea dejudecător la judecătorie atrage judecarea de către tribunalul judeţean etc.

Calitatea celorlalte părţi din proces este irelevantă din punctul de vedereal determinării competenţei personale. De exemplu, calitatea părţii vătămatenu poate determina competenţa instanţei ce urmează să judece cauza.

Competenţa personală nu exclude egalitatea cetăţenilor în faţa legii .Imunităţile de jurisdicţie prevăzute în Constituţie în art. 84,69 şi 108 pentru

preşedintele statului, deputaţi, senatori şi membrii guvernului au implicaţiijudiciare şi în domeniul competenţei. Pentru persoanele avînd calităţile indi-cate anterior, normele constituţionale prevăd şi o competenţă personală; încazurile arătate dreptul de a judeca revine exclusiv Curţii Supreme de Justiţie.

358. Persoanele îşi pot modifica în timp calitatea; o persoană poate avea oanumită calitate în momentul săvîrşirii infracţiunii şi alta în momentul

19 Trib. Suprem, col. pen., dec. nr. 54/1956, CD., 1956, voi. II, p. 493.

20 G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op. cit, voi. II, p. 275

281urmăririi, respectiv judecării cauzei. Aceasta ridică două probleme de prin-cipiu: a) de a se cunoaşte momentul care trebuie avut în vedere în stabilireacalităţii infractorului; b) de a se vedea în ce măsură schimbările survenite cuprivire la această calitate influenţează competenţa.

Principiul general este că în determinarea competenţei personale hotărîtor estemomentul cînd s-a săvîrşit infracţiunea. De aceea, urmează a se observa totdeauna

calitatea pe care o are făptuitorul în momentul comiterii infracţiunii .Dobîndirea calităţii după săvîrşirea infracţiunii nu determină schimbarea

competenţei(art. 40 alin. 2).Daca infractorul în momentul săvîrşirii infracţiunii are o calitate care atrage o

competenţă personală, aceasta nu se păstrează prin pierderea calităţii pînă în22

momentul procesului penal. Totuşi, competenţa se menţine deşi s-a pierdutcalitatea, dacă: a) fapta are legături cu atribuţiunile de serviciu ale

23

făptuitorului ; b) s-a dat o hotărîre care a rezolvat cauza în primă instanţă.

359. Competenţa specială este competenţa pe care o au organele specialînfiinţate în legătură cu infracţiuni dintr-un anumit domeniu şi care de regulănecesită o specializare.

Competenţa este specială cînd se încredinţează unor organe judiciarespeciale atribuţia de a urmării sau judeca o cauză penală pentru care legea areîn vedere o protecţie specială.

Un sens apropiat este dat noţiunii şi de aceia care consideră competenţaspecială ca o competenţă unică şi exclusivă pe care o au anumite organejudiciare de a rezolva cauzele penale privind infracţiuni ce aduc atingerea uneianumite sfere de relaţii sociale.

După alte păreri, competenţa specială nu trebuie confundată cu competenţaorganelor speciale . Competenţa este specială atunci cînd un organ este

21 Elevii liceelor militare nu au calitatea de militari neîndeplinind serviciul militar în forţelearmate şi de aceea nu intră în competenţa instanţelor militare după calitatea persoanei (Trib.Suprem secţ. milit., dec. nr. 97/1976, R.R.D. nr. 7/1977, p. 71).

22 Cînd militarul care a comis o infracţiune care nu avea nici o legătură cu atribuţiunile deserviciu (omor prin imprudenţă într-un accident de circulaţie) a fost trecut în rezervă pînă lasesizarea instanţei, competenţa revine judecătoriei şi nu instanţei militare (Trib. Suprem,secţ.'milit., dec. nr. 30/1983, R.R.D. nr. 6/1984, p. 66).

23 Este irelevant că în momentul judecăţii inculpatul nu mai are calitatea de militar, din moment cefapta a fost săvîrşită în cadrul exercitării sarcinilor de serviciu; fostul militar va fi judacat înasemenea cazuri tot de instanţa militară (Trib. Suprem, secţ. milit., dec. nr. 76/1981, R.R.D. nr.10/1982, p. 64-65).

24 GR. THEODORU, T. PLAESU, op. cit, p. 164.25 I. NEAGU, op. cit, p. 223.26 Vezi, V. DONGOROZ, op. cit, p. 141.

282

însărcinat să rezolve o cauză care intră în competenţa sa după regulile decompetenţă ordinare.

în reglementarea din trecut, competenţa specială era frecventă prin exis-tenţa a numeroase organe special înfiinţate pentru anumite domenii de acti-vitate. Astfel, pînă în anul 1957 au funcţionat în domeniul transporturilortribunalele pentru căile ferate şi tribunalele maritime şi fluviale, precum şiprocuraturile corespunzătoare. Instanţele militare, în organizarea şi concepţiadin trecut constituiau un sistem separat de organe , fiind considerate tribunalespeciale. în Constituţia din 1952 exjsta o dispoziţie (art. 64) care prevedea căse pot înfiinţa prin lege instanţe judecătoreşti speciale. De asemenea, art. 1 alLegii de organizare judecătorească din 1952 preciza că tribunalele militare sîntinstanţe speciale. Actualele reglementări au înlăturat aceste norme înpromovarea ideii că instanţele formează în ţara noastră un sistem unitar.

360. în actuala organizare judiciară competenţa specială este întîlnită înmăsură mai redusă, deseori împletindu-se şi cu alte forme, mai ales cucompetenţa personală.

Organele de cercetare penală speciale prevăzute în art. 208 c. pr. pen. înmajoritatea cazurilor urmăresc anumiţi învinuiţi sau inculpaţi nu în virtuteaunei competenţe speciale ci avînd în vedere calitatea persoanei cercetate. Deexemplu, ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii unităţilor sau de cătreşefii comenduirilor de garnizoană cercetează anumite persoane, în primul rîndpentru că au calitatea de militari şi nu avînd în vedere infracţiunea săvîrşită.

Alta este situaţia în cazul căpitanilor de porturi (art. 208 lit.e) care sîntcompetenţi pentru infracţiunile contra siguranţei navigaţiei pe apă şi contradisciplinei şi ordinei la bord. în urmărirea acestor fapte căpitanul de port esteevident specializat (ca un organ anume creat pentru cercetarea infracţiunilordin domeniul respectiv). Competenţa specială a căpitanului de port înexemplul dat nu se suprapune altor forme de competenţă, întrucît calitateafăptuitorului sau alte implicaţii nu sînt relevante.

Dimpotrivă, chiar în cazul acestui organ nu se poate reţine doar o com-petenţă specială cînd căpitanul de port cercetează infracţiuni de serviciu sauîn legătură cu serviciul, săvîrşite de personalul navigant al marinei civile.Pentru asemenea infracţiuni competenţa organului indicat de art. 208 lit. e

27 Sub aspect organizatoric instanţele civile (în sensul de instanţe penale ordinare) şi celemilitare constituiau două structuri diferite şi paralele care nu aveau puncte de convergenţănici măcar la organul de vîrf. Astfel, pînă la organizarea judecătorească din 1952 în Româniafuncţionau două instanţe supreme, cîte una pentru fiecare sistem de organe judecătoreşti.Instanţele militare aveau ca organ juduciar suprem înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Militarăcare nu constituia o secţie, colegiu sau altă subdiviziune a Curţii de Casaţie.

283

devine incidenţă numai în măsura în care alături de aspectul special al in_fracţiunilor de serviciu se adaugă şi aspectul de competenţă personală derivatdin calitatea făptuitorilor respectivi.

în materia judecăţii o competenţă specială revine secţiilor maritime şifluviale ale judecătoriilor şi tribunalelor judeţene din Constanţa şi Galaţi.28.

Instanţele militare prezintă competenţă specială, cel mai frecvent în co-nexiune cu competenţa personală dar uneori manifestată şi distinct.

în cazul săvîrşirii de infracţiuni tipic militare (dezertare, insubordonarecălcarea de consemn, lovirea superiorului etc.) specializarea instanţei militare înjudecarea acestor infracţiuni, deşi evidentă, nu poate fi desprinsă de competenţa

personală, pentru că inculpaţii judecaţi au calitatea de militari, subiectulinfracţiunilor amintite fiind totdeauna circumstanţiat.

Există desigur o specializare a instanţei militare şi pentru alte infracţiunicontra capacităţii de apărare a ţării ca sustragerea de la serviciul militar,defitismul, neprezentarea la încorporare şi altele (prevăzute şi pedepsite de art.348-354 c. pen.). întrucît săvîrşirea acestor infracţiuni nu necesită calitatea demilitar, putînd fi comise de orice persoană, judecarea lor de către tribunalulmilitar (în conformitate cu art. 26 pct. 2 lit. b. c. pr. pen.) reprezintă un exemplutipic de competenţă specială.

361. Competenţa poate fi influenţată uneori de împrejurări cu totul excep-ţionale cum ar fi: starea de război, starea de asediu sau altă situaţie cu totuldeosebită. Aceste împrejurări pot determina ca o cauză să fie luată din competenţaobişnuită a unui organ şi dată în mod excepţional şi pentru perioada de timp cîtdurează situaţia excepţională, în competenţa altui organ. Prin natura sa, com-petenţa excepţională are un caracter temporal (vremelnic) .

Pot avea asemenea competenţă şi unele organe judiciare create în modexcepţional. Membrii instanţelor extraordinare pot să nu facă parte din rînduljudecătorilor (de exemplu, în timp de război membrii curţilor marţiale sîntmilitari oarecare şi nu magistraţi), dar pot fi desemnaţi de circumstanţă şi dintreaceştia.

Jurisdicţia îndeplinită de aceste organe nerealizîndu-se în mod obişnuit eaeste admisă de lege numai în mod excepţional motiv pentru care în doctrinămulţi autori au folosit în desemnarea categoriilor juridice corespunzătoare şidenumirea de competenţă extraordinară.

28 I. NEAGU, op.cit, p. 223; V. NEAMTU,Unele aspecte ale competentei materiale şi teritoriale ale secţiilor maritime şi fluviale, R.R.D. nr. 4/1977, p. 31

29 S. KAHANE, op. cit, p. 102.30 V.RAMUREANU,op.cit,p.32.

Ceea ce ţine de esenţa competenţei excepţionale sau extraordinare estecaracterul său de temporaneitate.

Competenţa excepţională nu trebuie confundată cu organul judiciarexcepţional. _

Situaţia vremelnică, determinată de o stare extraordinara poate duce Iaînfiinţarea unui organ judiciar extraordinar, a cărui competenţă, evident, va fi totexcepţională. Dar starea cu totul deosebită poate determina cu caracterexcepţional numai anumite mutaţii în reglementarea competenţelor fără a seînfiinţa organe noi cu o natură juridică extraordinară. în aceste cazuri organeleexistente, avînd o competenţă obişnuită bine determinată, îşi modificăatribuţiunile datorită împrejurărilor excepţionale intervenite.

362. Exemplificările următoare sînt edificatoare în diferenţierea naturilorjuridice corespunzătoare. Astfel, în ţara noastră, după al doilea război mondial, aufiinţat aşa-numitele Tribunale ale poporului (iniţial unu la Bucureşti, apoi şi un aldoilea la Cluj) care între 1945-1947 au judecat crime de război, precum şi crimecontra păcii şi omenirii. Aceste instanţe au fost create ad-hoc în vederea unorscopuri politice tipice, aşa-zise revoluţionare şi nu făceau parte din sistemulobişnuit al organelor judiciare. în ele funcţionau judecători şi acuzatori aipoporului, persoane exponente ale puterii care nu aveau calitatea de magistraţiaparţinînd autorităţii judecătoreşti, iar uneori nici măcar calitatea de jurişti.

Evenimenele din decembrie 1989 au determinat de asemenea înfiinţareaunor instanţe excepţionale care nu făceau parte din sistemul organelor obiş-nuite de judecată. Prin Decretul-Lege nr. 7/1990 privind înfiinţarea unortribunale militare extraordinare pentru judecarea şi pedepsirea actelor teroriste aufost înfiinţate asemenea instanţe în toate judeţele ţării, inclusiv municipiulBucureşti. Asupra caracterului de instanţe extraordinare a acestor organe dejudecată nu încape nici un dubiu, nu numai datorită situaţiei de excepţie în careau fost create, dar mai ales prin denumirea şi etichetarea lor ca atare, prin însăşititulatura actului normativ de înfiinţare.

Aceste instanţe judecau în complet format din cinci persoane dintre care 2judecători şi 3 ofiţeri desemnaţi de comandamentele militare locale. Deşiinstanţe extraordinare militare, acestea nu erau încadrate exclusiv cu militaridecît la Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara, unde potrivit legii, cei 2 judecătoriproveneau din rîndul judecătorilor militari de la tribunalele militare de mareunitate din localitate. în cazul celorlalte instanţe extraordinare judecătorii

31 E.FLORIAN, op. cit, p. 169; E. ALTAV1LA, Manuele di procedura penale, Napoli, Ed. Alberto Morono, 1935, p. 97.

284 285

proveneau de la tribunalele judeţene fiind delegaţi de către preşedintele acestortribunale.

Procedura de judecată era cea specială aplicabilă în condiţii de urgenţă unorinfracţiuni flagrante. Prezenţa procurorului şi asistenţa juridică erauobligatorii. Recursul revenea în competenţa tribunalului militar teritorial care

judecă în complet cu trei judecători.Spre deosebire de aceste cazuri, este posibil ca în anumite circumstanţe

excepţionale unele fapte să se judece nu în cadrul jurisdicţiei ordinare, ci laalte instanţe, fie superioare, fie de natură deosebită (instanţe militare).Asemenea dispoziţii legale au existat în multe ţări în perioada războiului

inclusiv în România, cînd fapte cum ar fi cele de furt, tîlhărie, pătrundere înlocuinţe în scop de jaf etc. săvîrşite în condiţii excepţionale cum ar fi:bombardamentele, alarmele aeriene, camuflajul şi alte asemenea să atragă pelîngă pedepse mai aspre şi competenţa unor instanţe superioare sau militare.

363. Cu privire la competenţa excepţională a unor instanţe extraordinareau existat totdeauna discuţii în doctrină avînd în vedere că multe reglementărilegale şi chiar legi fundamentale se opun organizării şi fiinţării unor instanţe

. excepţionale. Asemenea puncte de vedere s-au manifestat chiar în legislaţia şi doctrina est-europeană.

în prezent, pentru dreptul românesc controversa este stinsă prin dispoziţiaexpresă a art. 125 alin 2 din Constituţie, care stipulează fără echivoc interdicţiade înfiinţare a unor instanţe extraordinare. Ca atare, o competenţă extra-ordinară care să circumscrie sfera de activitate a unor asemenea instanţe numai poate exista.

Rămîne o singură posibilitate din punct de vedere practic, evident foarteredusă, în care una din instanţele actualmente existente să-şi modifice tem-porar competenţa datorită unor împrejurări excepţionale. O asemenea situaţieextraordinară este nu numai neprevizibilă în genere dar şi foarte rară, ceea ceface ca manifestarea unei atari competenţe să fie excepţională nu numai îndenumire dar şi sub aspectele frecvenţei reale de apariţie.

364. Alte categorii de competenţă. In terminologia de specialitateadeseori se face referire la competenţa principală şi complementară.

32 Vezi art. 101 din Constituţia R.D.Germană din 1968, art. 126 pct. 3 din ConstituţiaR.P.Bulgaria din 1971, care interziceau expres crearea tribunalelor excepţionale.

33 în literatura noastră de specialitate în mod repetat s-a susţinut opinia că înfiinţarea de instanţeexcepţionale ar fi interzisă implicit prin diverse norme. Vezi, I. VINTU, Organizarea şiactivitatea de stat în România, Ed. Academiei, Bucureşti, 1974, p. 357; GR. THEODORU,T. PLAESU, op. cit, p. 165; N. VOLONC1U, op. cit, voU, p. 179-180.

286

' Competenţa principală. Este considerată competenţa pe care legea oreglementează în legătură cu realizarea de către organele judiciare a cicluluiordinar sau extraordinar al procesului penal. Intră în această noţiune largăcompetenţa de urmărire penală, cea de judecată în primă instanţă şi în căile de atacordinare, precum şi îri cadrul punerii în executare a hotărîrilor penale; de asemenea,normele de competenţă referitoare la recursul extraordinar, la revizuire sau lacontestaţia în anulare constituie tot norme de competenţă principală.

Toate celelalte norme de competenţă se referă la competenţa complementarăcare au drept obiectiv realizarea unor proceduri autonome prin care se rezolvăchestiuni legate de procesul penal. Constituie reglementări de competenţăcomplementară cele referitoare la: confirmarea internării medicale provizorii (art.162 c. pr. pen.), înlocuirea sau reconstituirea înscrisului dispărut (art. 510 c. pr.pen.), revocarea sau anularea suspendării condiţionate (art. 447 c. pr. pen), ori aobligării la muncă corecţională (art. 4471 c. pr. pen), liberarea condiţionată (art.450 c. pr. pen), reabilitarea judecătorească (art. 494 c. pr.pen) etc.

Competenţa este multiplă ori de cîte ori prin lege sînt determinate două saumai multe organe judiciare avînd capacitate, oricare dintre ele fiind abilitate sădesfăşoare activitatea procesuală. De exemplu, competenţa teritorială revine înmod egal oricăreia dintre cele patru categorii de organe în raza cărora se află unuldin locurile indicate în art. 30 lit. a-d c.pr.pen. De asemenea, în caz de întrerupere aexecutării pedepsei închisorii competenţa revine instanţei de executare sauinstanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere şi care este cores-punzătoare în grad instanţei de executare (art. 456 c.pr.pen).

în opoziţie cu competenţa multiplă este competenţa unică prin care seîndrituieşte şi obligă un singur organ judiciar. în cele mai multe cazuri legearomână instituie o competenţă unică, nefiind obişnuit ca o competenţă sărevină în egală măsură la mai multe organe. De exemplu, orice competenţămaterială este totodată şi unică neexistînd organe judiciare de grade diferitecare să fie concomitent competente într-o cauză.

în materie penală, cei interesaţi în introducerea unei cereri, nu pot de regulă,determina organul competent. Competenţa penală fiind "de ordine publică"nu poate fi stabilită decît de lege, avînd - cum se spune - un caracter absolut,în mod excepţional se poate prevedea şi o competenţă aşa-zisă relativă, în carepărţile să determine competenţa, dintre mai multe posibilităţi legale, în funcţiede aprecierea lor. De exemplu, în procedura reabilitării judecătoreşti com-petenţa revine la alegerea solicitantului, fie judecătoriei sau tribunalului carea judecat în primă instanţă cauza, în care s-a pronunţat condamnarea pentru

34 V. RAMUREANU, op.cit, p. 74.

287care se cere reabilitarea, fie instanţei corespunzătoare în a cărei razăteritorială domiciliază condamnatul (art. 494 cpr.pen). Unii caracterizeazăaceasta şi ca o competenţă alternativă.

Secţiunea II

COMPETENŢA ORGANELOR JUDICIARE

§ 1. Competenţa funcţională, materială şi personală a instanţelor judecătoreşti

365. Potrivit legii de organizare judecătorească instanţele din ţara noastrăsînt structurate ierarhic fiind în ordine următoarele:

-judecătoriile;-tribunalele ;-curţile de apel;-Curtea Supremă de Justiţie.După cum s-a mai arătat, legea de organizare judecătorească nu cuprinde

dispoziţii decît referitoare la judecătorii, tribunale şi curţi de apel. Chiar încuprinsul normei se prevede că organizarea şi funcţionarea instanţelormilitare şi a Curţii Supreme de Justiţie urmează să fie reglementate separat,fiecare prin lege specială.

Pînă la apariţia dispoziţiilor speciale pentru instanţa supremă şi celemilitare se aplică în continuare Legea nr. 58/1968, în care se cuprindreglementările organizatorice şi funcţionale referitoare la aceste instanţe. Incompletare, se vor avea totuşi în vedere şi dispoziţiile Legii de organizarejudecătorească, întrucît ele se aplică tuturor instanţelor (deci şi CurţiiSupreme de Justiţie precum şi instanţelor militare) în măsura în care legilelor de organizare nu dispun altfel, (art. 12).

In ce priveşte competenţa instanţelor judecătoreşti, ele sînt expuse încontinuare potrivit cu dispoziţiile de amănunt pe care le prevede codul dep;rocedură penală pentru fiecare instanţă în parte.

Urmînd sistematizarea codului, în acest paragraf se examinează numaicompetenţa principală a instanţelor din ciclul obişnuit al desfăşurăriiprocesului penal, fără referiri la căile de atac extraordinare. Competenţa în35 Tribunalul Municipiului Bucureşti este egal în grad cu toate celelalte tribunale care

fiinţează în judeţe, din punct de vedere ai competenţei nefiind nici o diferenţiere între acestea.

288

această materie, ca şi competenţa complementară a instanţelor se vor examinaîn legătură cu instituţiile la care reglementările se referă.

366. Competenţa judecătoriei. Sub aspectul competenţei funcţionale,judecătoria nu judecă decît în primă instanţă. Fiind verigă de bază în or-ganizarea instanţelor judecătoreşti acest organ nu funcţionează ca instanţă deapel sau de recurs. în conformitate cu art. 22 din Legea nr. 58/1968 pentruorganizarea judecătorească, judecătoria avea în competenţă funcţională şijudecarea în ultimă instanţă a pricinilor anume prevăzute de lege. Deexemplu, constituiau asemenea cazuri judecarea plîngerilor făcute împotrivaunei hotărîri pronunţate de un organ de jurisdicţie obştească.

Judecătoria are o competenţă materială generală, cele mai multe cauze sîntdate în competenţa acestui organ, asigurîndu-se astfel verigii de bază aorganelor de judecată competenţa cea mai cuprinzătoare şi deci o largăaccesibilitate. Potrivit art. 25 cpr.pen. judecătoria judecă în primă instanţătoate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.

367. Competenţa tribunalului militar. Tribunalul militar are o compe-tenţă funcţională limitată numai la judecarea cauzelor penale în primăinstanţă.

în conformitate cu art. 26 cpr.pen intră în competenţa materială şi

personală a acestei instanţe:a/ infracţiunile săvîrşite de militari pînă la gradul de căpitan inclusiv cu

excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe (de ex.:infracţiunea de trădare -art. 155 c.pen. sau infracţiunea de omor -art. 174c.pen., comise de un militar avînd gradul sus menţionat).

în aceste'cazuri pe lîngă competenţa materială se manifestă şi competenţapersonală a tribunalului militar, calitatea făptuitorului fiind dublu circum-stanţiată (militar şi cu un anumit grad).

b/infracţiunile săvîrşite de civili:-contra bunurilor aflate în proprietatea, administrarea sau folosinţa

Ministerului Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei-Direcţia Generală a Penitenciarelor, Serviciul Român de Informaţii,Serviciul de Informaţii Externe, şi Serviciul de Protecţie şi Pază ;36 De exemplu, deşi în materie de liberare condiţionată dispune judecătoria (art. 450) în analiza

competenţei organului respectiv nu se va indica şi rezolvarea cererilor de liberare condiţionată, precizarea acestei competenţe făcîndu-se cu ocazia examinării materiei . executării de care este legată instituţia la care s-a făcut referire.

37 Prin infracţiuni "contra bunurilor aflate în administraţia sau folosinţa instituţiilor evocate înlege" nu se înţeleg numai infracţiunile contra avutului public (art. 223-235 c.pen), ci şicelelalte infracţiuni prin care se aduc pagube patrimoniilor respective, în speţă o neglijenţă

289

-prevăzute în art. 348-354 c.pen. (infracţiuni contra capacităţii deapărare a patriei) .

în aceste cazuri calitatea făptuitorului nu influenţează competenţa in-

stanţei, incuplat putînd fi orice persoană.c/ infracţiunile săvîrşite în legătură cu serviciul de către salariaţii civili din

Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei

-Direcţia Generală a Penitenciarelor, Serviciul Român de Informaţii,Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Protecţie şi Pază, cu excepţiacelor date prin lege în competenţa altor instanţe (de exemplu, conducereaîn stare de ebrietate a vehiculului unităţii militare de către un salariat civil).

In ipoteza enunţată, aspectele de competenţă materială (infracţiuni în legăturăcu serviciul) se îmbină cu cele de competenţă personală (calitatea de salariat civil).

368. Competenţa tribunalului. Din dispoziţiile art.27 c.pr.pen., rezultăcă sub aspect funcţional tribunalul judecă în primă instanţă, judecă în apel,judecă în recurs şi soluţionează şi anumite conflicte de competenţă. Conjugîndcompetenţa funcţională cu competenţa materială şi personală rezultă cătribunalul judeţean judecă:

a/ în primă instanţă:-infracţiunile expres enumerate în art.27 pct.l lit.a c.pnpen şi anume:

omorul cu formele sale (art.174-176 c.pen.), pruncuciderea (art. 177c.pen.), determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 179 c.pen.), vătămareacorporală gravă (art. 182 c.pen.), lipsirea de libertate în formă deosebit degravă (art. 189 alin.3 c.pen.), sclavia (art. 190 c.pen.), violul, forma agravată(art. 197 alin.2 c.pen.), tîlhăria (art. 211 alin. 2 c.pen., dacă fapta a avutvreuna din urmările arătate în art. 182), pirateria (art. 212 c.pen.),distrugerea calificată (art. 218 c.pen.), formele deosebit de grave aledistrugerii din culpă (art. 219 alin.3 dacă fapta a avut ca urmare un dezastruşi art. 219 alin.4 c.pen.) , infracţiunile contra avutului public care au avutconsecinţe deosebit de grave - delapidarea (art.223 alin.3 c.pen.), furtul(art.224 alin.3 c.pen.), tîlhăria (art. 225 c.pen. alin.2 dacă fapta a avut unadintre urmările arătate în art 182 şi alin.3), înşelăciunea (art.229 alin.3c.pen.), distrugerea (art.231 alin.3 şi 4 c.pen.),

în serviciu (Trib. Suprem, secţ. milit., dec.nr. 177/1969, CD. 1969, p. 404).38 Constituie asemenea infracţiuni următoarele: sustragerea de la serviciul militar, defetismul,

jefuirea celor căzuţi pe cîmpul de luptă, folosirea emblemei Crucit Roşii în timpul' operaţiunilor militare, sustragerea de la rechiziţii militare, sustragerea de la recrutare,

neprezentarea la încorporare sau concentrare.39 Trib. Jud. Braşov, dec. pen. nr. 386/1972, R.R.D., nr. 10/1972, p. 17840 Vezi, GH. ŞERBĂNESCU, O propunere de lege ferenda, privind competenţa de

judecată în cazul unor forme agravante de distrugere din culpă, R.R.D., nr.8/1976,p.28-30.

290

distrugerea din culpă (art.232 alin.3 şi 4 c.pen.), - pirateria în daunaavutului

public (art.226 c.pen.), abuzul în serviciu contra intereselor obşteşti (art.248alin.2 c.pen.), neglijenţa în păstrarea secretului de stat (art. 252 c.pen.),

luareade mită (art. 254 c.pen.), darea de mită (art. 255 c.pen.), traficul de influenţă(art.. 257 c.pen.), arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă (art. 266 c.pen.),

supunerea la rele tratamente (art.267 c.pen.), tortura (art.267 c.pen.),represiunea nedreaptă (art. 268 c.pen.), evadarea (art. 269 c.pen.), înlesnirea

evadării (art.270 c.pen.), anumite forme grave ale unor infracţiuni contrasiguranţei circulaţiei pe căile ferate - neîndeplinirea îndatoririlor de

serviciusau îndeplinirea lor defectuoasă (art.273 alin.2 c.pen.), neîndeplinirea cu

ştiinţă a îndatoririlor de serviciu (art. 274 alin.2 c.pen.), părăsirea postului şiprezentarea la serviciu în stare de ebrietate (art.275 alin.3 c.pen.), distrugerea

şi semnalizarea falsă (art.276 c.pen.) -nerespectarea regimului armelor şimuniţiilor (art.279 alin.3 c.pen.), nerespectarea regimului materiilor explozivesau radioactive (art. 280 c.pen.), nerespectarea regimului de ocrotire a unorbunuri (art.280 c.pen.), falsificarea de monedă (art.282 c.pen.), divulgareasecretului economic (art.298 c.pen.), deturnarea de fonduri (art.302 c.pen.),

traficul de stupefiante (art.312 c.pen.) şi propaganda naţionalist-şovină(art.317 c.pen.), precum şi infracţiunea de contrabandă dacă a avut ca

obiectarme, muniţii sau materii explozive ori radioactive.

-infracţiunile săvîrşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea uneipersoane (art.27 pct.l lit.b, c.pr.pen.)

Ultima categorie de infracţiuni la care se referă legea face parte dincategoria infracţiunilor praeter intenţionale, adică a celor săvîrşite cuintenţie, dar a căror urmări au fost depăşite din culpă. Pot constituiasemenea infracţiuni lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art.183c.pen.), provocarea ilegală a avortului (art.185 alin.4 c.pen.), violul(art.197 alin.3 c.pen.), tîlhărie (art.211 alin.3 şi art.225 alin.3 c.pen.),distrugerea calificată (art.210 alin.2 şi 231 alin.4 c.pen.), încăierarea(art.322 alin.3 c.pen.) etc. .41 Pentru judecarea infracţiunii de ucidere din culpă, competentă este judecătoria şi nu

tribunalul judeţean, (Trib. Suprem, secţ.pen., dec.nr.6822/1970, CD. 1970, p.472-473).

42 V. DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice, vol.I, p.l 10.43 Infracţiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii (art 179 c.pen.) a fost expres prevăzută

ca intrînd în competenţa tribunalului judeţean pînă la modificarea art.27 pct.l lit.a. c.pr.pen.,prin Legea nr.7/1973 care a exclus infracţiunea din enumerarea respectivă. în urmamodificării s-au conturat două puncte de vedere opuse cu privire la competenţa în aceastămaterie. După o" primă opinie, împărtăşită numai în doctrină, infracţiunea se judecă lajudecătorie, deoarece în cazul ei, urmarea (moartea persoanei) nu a fost depăşită dinculpă, ca în restul cazurilor praeter intenţionale (Vezi în acest sens, C. BULA1, Curs dedrept penal, Partea specială, vol.I, Ed.II, Tip. Univ. Bucureşti, 1976, p.123,V.Rămureanu, Cu privire la o problemă de competenţă în materia dreptuluiprocesual penal, R.R.D., nr.9/1979, p.35-37 etc.) într-o opinie contrară manifestată şi înpractica judiciară fapta intră

291

Fapta inculpatului de a ucide victima, cu intenţie, în scopul de a o prădanu se încadrează în art.211 alin.3 c.pen. constituind un omor deosebit degrav art.176 lit.d) în Concurs cu tîlhăria şi deci competenţa revinetribunalului în baza art.27 pct.l lit.a, c.pr.pen. (şi nu lit.b).44.

-alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.Judecarea unor asemenea cauze de către tribunal are loc în virtutea unei

competenţe personale.b/ tribunalele, ca instanţe de apel, judecă apelurile declarate împotriva

hotărîrilor penale pronunţate de către judecătorii în primă instanţă cuexcepţia celor privind infracţiunile menţionate în art. 279 alin.2 lit.a;

c/ tribunalele ca instanţe de recurs, judecă recursurile împotrivahotărîrilor penale pronunţate de judecătorii în cazul infracţiunilormenţionate în art. 279 alin.2 lit.a, precum şi în alte cazuri anume prevăzutede lege;

d/ ca situaţie specială, tribunalul judeţean rezolvă conflictele de com-petenţă ivite între judecătoriile subordonate.

369. Competenţa tribunalului militar teritorial. Tribunalul militarteritorial judecă, potrivit art.28 c.pr.pen., în primă instanţă, în apel, înrecurs şi soluţionează conflictele de competenţă, toate acestea constituindaspecte ale competenţei sale funcţionale.

a/ In primă instanţă, tribunalul militar teritorial judecă următoarelecategorii de infracţiuni:

-infracţiunile săvîrşite de ofiţerii superiori, cu excepţia celor date prinlege. în competenţa altor instanţe (art.28 pct.l, lit.a, c.pr.pen.);45

-infracţiunile menţionate în art.27 pct.l lit.a şi b4 , săvîrşite de militari pînăla gradul de căpitan inclusiv, ori săvîrşite în legătura cu serviciul de cătresalariaţii civili din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne,Ministerul Justiţiei -Direcţia Generală a Penitenciarelor, Serviciul Românde Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Protecţie şiPază47;

în competenţa tribunalului judeţean, întrucît art.27 pct.l, lit.b, c.pr.pen., are în vedere oriceinfracţiune intenţionată care a avut ca urmare moartea unei persoane (Vezi, V.PAPADOPOL, Competenţa de a judeca în primă instanţă infracţiunea de determinareSau înlesnire a sinuciderii, R.R.D., nr.9/1978, p.35-38; Trib.Suprem,secţ.pen.dec.nr.1047/1977, R.R.D., nr.11/1977, p.61)

44 Trib. Suprem, secţ. milit. dec. nr. 15/1979, R.R.D., nr.1/1980, p.7045 In ipoteza de excepţie se înscrie, de exemplu, infracţiunea săvîrsită de un ofiţer superior

avînd calitatea de judecător la Tribunalul militar teritorial, pentru clare competenţarevine potrivit art.28 , pct.l, lit.b, c.pr.pen. Curţii Militare de Apel.

46 Este vorba de infracţiuni judecate de tribunal îrt-primă instanţă, anume enumerate de lege,precum şi infracţiunile săvîrşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea uneipersoane.

47 în trecut, prin interpretarea extensivă a fostului art.28 pct.l lit.d, c.pr.pen., competenţa pentruinfracţiunile grave contra statului săvîrşite de ofiţeri superiori, revenea Curţii Supreme de

292

-alte infracţiuni date prinlege în competenţa sa(art. 28 pct. 1, lit. a c.pr.pen.).în ipotezele analizate, competenţa materială şi personală pot să apară

istinct, deşi de cele mai multe ori între ele există o evidentă întrepătrundere.„ -tfel, dacă un ofiţer superior comite o infracţiune oarecare, el este judecatde 'bunalul militar teritorial exclusiv datorită calităţii lui şi deci înmanifestarea nor dispoziţii de competenţă personală. Dimpotrivă, cînd opersoană oarecare ste judecată de această instanţă pentru o infracţiunedintre cele prevăzute în rt.28 pct.l lit.c, c.pr.pen., există o manifestareexclusivă a unei competenţe nateriale. în toate celelalte cazuri aspectele decompetenţă personală şi naterială se întrepătrund sau suprapun. Deexemplu, militarul în termen este udecat pentru un omor de tribunalulmilitar teritorial nu numai pentru că e nilitar (în acest caz potrivit gradului artrebui să fie judecat de tribunalul militar le mare unitate), ci mai ales pentrugravitatea faptei, (pentru asemenea fapte, lici inculpaţii civili nu pot fijudecaţi de către instanţa de primă verigă).

b/ Tribunalul militar teritorial judecă apelurile declarate împotrivahotărîrilor pronunţate în priniă instanţă de tribunalele militare, cu excepţiainfracţiunilor nenţionate în art. 279 alin.2 lit.a şi a infracţiunilor contra ordiniişi disciplinei nilitare sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2ani;

c/ Tribunalul militar teritorial judecă recursurile împotriva hotărîrilorribunalului militar, în cazul Infracţiunilor menţionate în art.279 alin.2 lit.a

şia infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare sancţionate de lege cu

pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum şi în alte cazuri anumeprevăzute

delege;

d/ Ca situaţie specială, soluţionează conflictele de competenţă întretribunalele militare din raza sa teritorială,

370. Competenţa Curţii de Apel. Potrivit art.281 c.pr.pen. Curtea de Apeljudecă în primă instanţă, în apel, în recurs şi anumite conflicte decompetenţă.

a/ în primă instanţă judecă: --infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 (infracţiuni

contra statului) şi art. 356-361 (infracţiuni contra păcii şi omenirii);-infracţiunile săvîrşite de judecătorii de la judecătoriile şi tribunalele din

circumscripţia curţii de apel, procurorii de la parchetele de pe lîngăinstanţele amintite, precum şi notarii de stat din aceeaşi circumscripţie;

-infracţiuni săvîrşite de judecătorii şi controlorii financiari ai camerelorde confuri judeţene;

-alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.

Justiţie (vezi, V.RĂMUREANU op.cit,'p.l05); 293

b/ Ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărîrilor penalepronunţate în primă instanţă de tribunale.

c/ Ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărîrilor penalepronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute delege.

d/ Soluţionează conflictele de competenţă ivite între instanţelejudecătoreşti aflate în raza teritorială a Curţii (indiferent că aceste conflictesînt între judecătorii, între tribunale sau tribunale şi judecătorii).

371. Competenţa Curţii Militare de Apel. în conformitate cu art. 282

c.pr.pen., Curtea Militară de Apel judecă în primă instanţă, în apel, înrecursşi anumite conflicte de competenţă.

a/ în primă instanţă judecă:-infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 (infracţiuni

contra statului) şi art.356-361 (infracţiuni contra păcii şi omenirii) săvîrşitedemilitari ori săvîrşite în legătură cu serviciul de către salariaţii civili dinMinisterul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei -Direcţia Generală a Penitenciarelor, Serviciul Român de Informaţii,Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Protecţie şi Pază;

-infracţiunile săvîrşite de judecătorii tribunalelor militare şi aitribunalelor militare teritoriale, precum şi de procurorii militari de laparchetele militare de pe lîngă aceste instanţe;

-alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa.b/ Ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărîrilor pronunţate

în primă instanţă de tribunalele militare teritoriale.c/ Ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărîrilor

pronunţate de tribunalele militare teritoriale în apel precum şi în altecazuri anume prevăzute de lege.

d/ Soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunalelemilitare teritoriale sau între tribunalele militare şi tribunalele militareteritoriale ori între tribunalele militare din raza de competenţă a unortribunale militare teritoriale diferite.

372. Competenţa Curţii Supreme de Justiţie. Potrivit art. 29c.pr.pen.,Curtea Supremă de Justiţie judecă în primă instanţă, în recurs, în recurs îninteresul legii, în recurs în anulare şi soluţionează anumite situaţii speciale.

a/ Curtea Supremă de Justiţie judecă în primă instanţă: -infracţiunile săvîrşite de senatori şi deputaţi;

294

-infracţiunile comise de membrii Guvernului;-infracţiunile săvîrşite de judecătorii Curţii Constituţionale, membrii,

judecătorii, procurorii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi şi depreşedintele Consiliului legislativ;

-infracţiunile săvîrşite de mareşali, amirali şi generali;-infracţiunile săvîrşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile

legii şi de ceilalţi membrii ai înaltului Cler, care au cel puţin rangul dearhiereusau echivalent al acestuia;

-infracţiunile săvîrşite de judecătorii şi magistraţii asistenţi de laCurtea Supremă de Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi CurteaMilitară de Apel, precum şi procurorii de la parchetele de pe lîngă acesteinstanţe;

-alte cauze date prin lege în competenţa sa.Toate cazurile în care legea conferă Curţii Supreme de Justiţie dreptul de a

judeca în primă instanţă au în vedere o competenţă personală (militari de unanumit grad Judecători ori procurori de la unele organe judiciare,parlamentari etc.)

Pentru ultimul caz înserat în art. 29 c.pr.pen., cînd instanţa supremăjudecă în fond, literatura de specialitate a menţionat că acesta constituieprobabil "un text de rezervă" pentru orice eventuală situaţie viitoare. . întrecut, după intrarea în vigoare a codului, timp de peste două decenii (pînăla Constituţia din 1991) nu a existat în lege nici o asemenea situaţie în carenorma să fi avutun conţinut concret.

în prezent, dispoziţia a încetat să constituie o simplă normă de rezervă,întrucît trimiterea la alte situaţii prevăzute de lege devine operantă, dacă seau în vedere noile dispoziţii constituţionale.

b/Ca instanţă de recurs judecă:-recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate în primă instanţă

de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;

-recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate ca instanţe de apel,

de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;-recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunţate, în primă instanţă, de

secţia penală sau secţia militară a Curţii Supreme de Justiţie;c/judecă recursurile în interesul legii;d/ judecă recursurile în anulare;e/ soluţionează:-conflictele de competenţă în cazurile în care Curtea Supremă de Justiţie

este instanţa superioară şi comună;

48 V.RĂMUREANU,op.cit,p.llO 49 Vezi, de pildă art. 84 din Constituţie.

50

-c; zurile în care cursui justiţiei esteîntrerupt ; -cererile de strămutare.

373. Competenţa secţiilor maritime şi fluviale. Prin Decretulnr.203/1974 au fost înfiinţate secţii maritime şi fluviale la judecătoriile şjtribunalele judeţene din Constanţa şi Galaţi. Necesitatea înfiinţării acestora s-adatorat particularităţilor unor contracte de transporturi pe apă, care impun ospecializare din partea organelor de stat, presupunînd cunoaştereaconvenţiilorinternaţionale şi uzanţelor dreptului maritim din anumite ţări.

Competenţa funcţională a acestor instanţe este cea obişnuită în sensul căsecţia maritimă şi fluvială de la judecătorie judecă numai în primă instanţă,iar secţia de la tribunalul judeţean judecă în primă instanţă şi în recurs.

Pe lingă competenţa materială a acestor organe, legea are în vedere şi oanumită competenţă personală ţinînd seama de faptul că unele infracţiunipresupun din partta subiectului să fie marinar sau să facă parte dinpersonalul marinei civile.

Potrivit art.27 din Decretul nr. 443/1972 privind navigaţia civilă, arecalitatea de marinar orice persoană care îndeplineşte condiţiile de calificareprofesională cerute pentru prestarea unuia dintre serviciile de bord, careposedă carnet de marinar şi este înscrisă ca personal navigant în registrelematricole ale unei căpitănii de port.

374. Competenţa secţiei maritime şi fluviale de la judecătorie.Secţiamaritimă şi fluvială a judecătoriei judecă în primă instanţă:

a) infracţiunile contra siguranţei navigaţiei pe apă, contra disciplinei şiordinii de bord şi alte infracţiuni în legătură cu activitatea marinei civileprevăzute în Decretul nr.443/1972 privind navigaţia civilă;

b) infracţiunile împotriva protecţiei muncii săvîrşite de personalulnavigaţiei civile;

c) infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul prevăzute înCodulpenal, săvîrşite de personalul marinei civile, cu excepţia infracţiunilorprevăzute în art. 251-253 c.pen.;50 Cursul justiţiei este întrerupt în cazurile în care se face o greşită aplicare a dispoziţiilor

referitoare la competenţă. De exemplu, ifistanţa care îşi declină competenţa nu indică înhotărîre organul judecătoresc căruia îi revine dreptul de a judeca pricina sau restituiedosarul la procurorul care a întocmit rechizitoriul. In primul caz cauza nu este îndrumatăcătre vreun organ judiciar, iar în al doilea caz nu s-a folosit o procedură legală (V.RAMUREANU, ©p.cit, p. 244; vezi şi Trib. Suprem, secţ. pen., dec.nr. 3385/1973, CD.,1973, p. 480-481).

51 VALERIAN NEAMŢU, Unele aspecte ale competenţei materiale şi teritoriale alesecţiilor maritime şi fluviale, R.R.D. nr.4/1977, p.30-34.

50 Menţionăm că dintre aceste fapte în prezent se pedepseşte numai neglijenţa în păstrarea

296295

d) infracţiunile contra avutului public prevăzute în Codul penalreferitoarela bunuri aflate în administrarea sau folosinţa unităţilor marinei civile,oriîncredinţate acestora pentru expediţie, transport sau păstrare, săvîrşitede

• personalul marinei civile;e) infracţiunile contfa avutului public prevăzute în Codul penai

referitoarela bunuri aflate în administrarea sau folosinţa unităţilor rharinei civile, încazul

" în care fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol nave, utilaje portuare,instalaţii ii, încărcare, descărcare sau manipulare a mărfurilor în port, saua creat o stare de pericol pentru siguranţa navigaţiei ori a avut ca urmareo tulburare în activitatea de transport maritimă sau fluvială.

Toate aceste ipoteze sînt prevăzute în art.2 îîî.a-e din Decretul nr. 203/1974.

375- Competenţa secţiei maritime şi fluviale a tribunalului judeţean.lecţia maritimă şi fluvială a tribuaalului judeţean judecă în primă instanţă:

a) infracţiunile contra siguranţei navigaţiei pe apă care au avut caurmarei: accident de navigaţie, constînd în abordaj cu consecinţe materiale

importante, avarierea gravă a unei nave ori distrugerea sau degradarea importantăde instalaţii şi bunuri de" orice fel, infracţiunea de stînjenire a echipajuluiînconducerea unei nave, dacă prin aceasta s-ar pune în pericol siguranţa naveisau de preluare fără drept a controlului navei direct sau indirect, precum şiomisiunea denunţării acestei infracţiuni;

b) infracţiunile de delapidare, furt, tîlhărie, piraterie, înşelăciune, dis-trugere şi distrugere din culpă, în forme grave, referitoare la bunuri aflate înadministrarea sau folosinţa unităţilor marinei civile, ori încredinţateacestora spre expediţiei transport sau păstrare şi infracţiunea de abuz înserviciu (art. 248, alin.2 c.pen.) săvîrşite de personalul marinei civile);

c) infracţiunile contra avutului public menţionate la lit.b referitoare labunuri aflate în administrarea sau folosinţa unităţilor marinei civile, dacăconsecinţele grave ale acestora constau în punerea în pericol a navelor,utilajelor portuare, instalaţiilor de încărcare, descărcare şi manipulare amărfurilor în port, ori în crearea unei stări de pericol pentru siguranţanavigaţiei sau tulburarea activităţii de transport maritim sau fluvial.

Ca instanţă de recurs aceste secţii judecă recursurile introduse împotriva

hotărîrilor pronunţate în primă instanţă de secţiile maritime sau fluviale ale

judecătoriilor.secretului de stat (art.252 c.pen.), divulgarea unor secrete privind interesele obşteşti (art.251 c.pen.) şi refuzul înapoierii în ţară {art. 253 c.pen.) fiind dezincriminate.

297Competenţa secţiei maritime şi fluviale a tribunalului judeţean este

prevăzută în art. 3 din Decretul nr.203/1974.

§ 2. Competenţa teritorială a organelor judiciare.

376. Competenţa privind infracţiunile săvîrşite în ţară. Legea instituiereglementări diferite ale competenţei teritoriale după cum infracţiunile au fostsăvîrşite pe teritoriul ţării (art. 30 c.pr.pen.) sau în afara acestuia (art. 31c.pr.pen.).

Aceleaşi reguli de competenţă teritorială se aplică în general atîtprocurorului, respectiv organelor de cercetare penală, cît şi instanţei. Deasemenea, în stabilirea criteriilor de determinare ale competenţei teritoriale nuare relevanţă nici gradul organului. Aceasta nu infirmă faptul că fiecare organare o rază teritorială de activitate şi că circumscripţia lui este cu atît mai întinsăcu cît organul este la un grad mai înalt.

împărţirea teritoriului ţării în circumscripţii judiciare nu corespunde îngeneral împărţirii administraţiv-teritoriale. Concordanţa se manifestă numaila anumite niveluri cum ar fi de exemplu la organele judiciare judeţene (alemunicipiului Bucureşti) sau republican (circumscripţia confundîndu-se cu

întreg teritoriul ţării) ori la cel de sector orăşenesc din cadrul capitalei.Circumscripţiile judiciare ale instanţelor judecătoreşti şi ale parchetelor sînt

identice, avînd în vedere că aceste din urmă organe funcţionează pe lîngăinstanţele corespunzătoare.

în schimb, este posibil uneori să nu existe o corespondenţă între cir-cumscripţiile teritoriale ale unor instanţe, respectiv parchete, şi cele dinsistemul organelor de cercetare. De exemplu, referindu-ne la organul decercetare cel mai frecvent întîlnit, respectiv la organul de cercetare al poliţiei,trebuie observat că acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul organelor depoliţie, care ca organe administrative - au la nivelul unităţilor locale şi averigilor organizatorice de bază o altă structură şi altă rază teritorială decîtinstanţele şi parchetele.

Diferenţele de întindere ale circumscripţiilor nu duc la deosebiri înaplicarea regulilor de competenţă teritorială, care se aplică în egală măsurătuturor organelor judiciare.

O remarcă deosebită trebuie făcută pentru împărţirea teritoriului ţării întresecţiile maritime şi fluviale ale judecătoriilor şi tribunalelor judeţene Con-stanţa şi Galaţi. Raza teritorială a secţiilor maritime şi fluviale din Constanţacuprinde: judeţele Constanţa şi Tulcea, marea teritorială şi Dunărea de la

298vărsare în amonte pînă la mila maritimă 64 inclusiv. Raza teritorială a secţiilormaritime şi fluviale din Galaţi cuprinde: celelalte judeţe, Dunărea de la milamarină 64 în amonte pînă la kilometrul 1.075.

377. în sistemele procesuale vechi s-a admis în general regula tradiţionalădin dreptul roman "actor sequitur forum rei" Relativ de multă vreme s-aajuns la concluzia, că în materie penală infractorii nu merită beneficiul decompetenţă unică a forului lor (organul de la locul unde aceştia se găsesc), decare se bucură pîrîţii în materie civilă. Astfel, încă în dreptul medieval s-aconturat necesitatea judecării răufăcătorilor fie la locul săvîrşirii infracţiunii,fie la locul prinderii lor.

Tendinţa spre o multiplicare a organelor competente din punct de vedereteritorial s-a manifestat de timpuriu şi a devenit constantă în legislaţiamodernă şi contemporană. Raţiunea acestei competenţe multiple este de asporractivităţile procesuale, pentru a mări şansa descoperirii infracţiunilor şiprinderii infractorilor.

Criteriile de determinare teritorială a organelor competente, diferenţiate într-ooarecare măsură în diverse legislaţii menţin totuşi, în principiu anumite con-stante generale (forum loci delicti, forum domicilii, forum deprehensionis).

378. Potrivit art.30 c.pr.pen., competenţa teritorială este determinată în_ legislaţia noastră de următoarele localizări în spaţiu ale unor elemente strîns

legate de cauza penală:a) locul unde a fost săvîrşită infracţiunea;

59b) locul unde a fost prins făptuitorul;

53 In civil, regula aceasta s-a menţinut pînă la legislaţia modernă, competenţa teritorială fiinddeterminată în numeroase cazuri de locul unde se află pîrîtul.

54 I. TANOVICEANU, op.cit., vol.IV, p. 542.55 PIERRE DE FONTAINE (citat în numeroase tratate - vezi R. GARRAUD, V. MANZINI,

TR. POP, I. TANOVICEANU etc.) referindu-se la vechiul drept francez arată că "La ou lecrime sont fait doiventii maufetur estre jugie... ou lâ oueil sont trouve" (textul în ortografiearhaică). (Răufăcătorul trebuie judecat acolo unde a fost găsit sau unde s-a săvîrşitinfracţiunea).

. 56 FARINACEUS (citat în multe lucrări) arăta cu secole în urmă existenţa unor competenţe teritoriale: ratione loci delicti, ratione originis şi ratione domicilii).

57 TR. POP, op.cit., vol.IV, p.63.58 Justificarea unor criterii s-a făcut uneori pornindu-se de la anumite exagerări care erau însă

compatibile cu concepţiile juridice ale vremii. De exemplu, FARINACEUS căutîndargumentarea competenţei loci deprehensionis (locul prinderii) arată: "In assassino quiubicumque reperiatur, potest impune a quocumque private occidi et offendi. Ergo multemagis a judice punire". (Cînd e vorba de asasin oriunde s-ar afla, poate orice persoanăparticulară să-1 ucidă sau lovească. Cu atît mai mult are drept să-1 pedepsească judecătorul)

59 Nu poate fi considerat loc al prinderiitfăptuitorului (forum deprehensionis) locul de deţinereunde se află acesta în arest preventiv sau în executarea pedepsei pentru o altă infracţiune

,....._„...,„•_„,,...,._^....„._._.,_.. ._J299_ .___..

c) locul unde locuieşte făptuitorul;d)locul unde locuieşte persoana vătămată.Competenţa teritorială pentru infracţiuni săvîrşite în ţară constituie o

competenţă multiplă. Oricare dintre organele aflate la unul din locurile

indicate în art. 30 alin.l este competent în egală măsură. Departajareaacestora nu se impune decît atunci cînd au fost sesizate mai multeasemenea organe

Legea noastră nu permite a se stabili competenţa în raport de alte

t,k,njctue decît cele amintite, ca de pildă locul unde incuplatu! se află în stare dearest,60 Sînt competenţe teritorial oricare din organele în circumscripţia cărorase află unul din locurilş prevăzute în lege şi care au competenţa materialăcorespunzătoare.

Oricare loc determinant în materia competenţei teritoriale poate fimultiplicat la rîndul său, avînd în vedere că fiecare dintre ele, în diversesituaţii concrete, poate fi multiplu. Astfel, locul unde a fost săvîrşităinfracţiunea poate antrena, datorită extinderii sale, competenţa mai multororgane (de ex.: rezultatele infracţiunii s-au produs în altă parte decîtsăvîrşirea infracţiunii); de asemenea, locul prinderii sau locuinţafăptuitorului ori persoanei vătămate, se multiplică în cazul pluralităţii deinfractori Sau existenţei în cauză a mai multor victime.

379. La regula generală potrivit căreia competenţa teritorială aorganului judiciar trebuie determinată de unul din cele patru locuri arătateîn art. 30 c.pr.pen. pot exista uneori anumite excepţii:

Astfel în materia sesizării instanţei de judecată printr-o plîngereprealabilă pentru o infracţiune dintre acele prevăzute în art. 279 lit.ac.pr.pen., (cu procedură de împăciuire obligatorie în faţa comisiei dejudecată), competenţa teritorială revenea instanţei de la locul unde s-a făcutprocedura de împăciuire (art.282 c.pr.pen.).62

In cazul aplicării procedurii speciale pentru urmărirea şi judecareaunor infracţiuni flagrante art. 472 alin.2 c.pr.pen. prevede că pentrumunicipiile împărţite în sectoare ministrul justiţiei poate desemna una saumai multe judecătorii care să judece cauzele. De exemplu, în Bucureştijudecătoria sectorului 3 judecă după procedura de urgenţă orice cauză, chiardacă nici unul dintre locurile arătate în art.30 nu se găseşte în sectorulrespectiv.

(TRAIAN POP, op.cit, vol.Il, p. 168.).60 Există legislaţii în care competenţa teritorială poate fi determinată de locul arestării,

locul unde s-a dispus arestarea ori s-au îndeplinit anumite acte procesuale (F. FLOR1AN,op. cit., p.195).

61 Vezi,I.TANOVICEANU,op.cit,vol.îV,p.543-544.62 Menţionăm că în urma desfiinţării comisiilor de judecată art. 282 cpr.pen. a fost

abrogat prin Legea nr. 104/1992.

380. Modul de înfăptuire a unor infracţiuni poate ridica probleme în'gătură cu fixarea locului unde s-au comis, întrucît activităţile materiale

mponente pot fi săvîrşite în diverse locuri, reprezentînd totuşi o unitateptică, după cum este posibil ca o faptă să înceapă înţr-un loc şi să se terminetr-altul sau rezultatele să se producă în altă parte decît desfăşurarea,tivităţilor.Art. 30 alin.4 c.pr.pen. precizează că prin "locul săvîrşirii infracţiunii" seînţelege locul un4e s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau înparte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia. Infracţiunea seconsideră săvîrşită pretutindeni unde s-a desfăşurat măcar o parte din activitatea ilicită sau unde s-a produs vreunul din rezultatele acestei activităţi .Reglementarea legală, reflectînd teoria ubicuităţii, este aplicabilă şi infracţiunilor săvîrşite prin omisiune. în acestcaz, locul de comitere este acolounde trebuie să se desfăşoare activitatea pe care infractorul a omis-o sauundes-a produs rezultatul omisiunii. .

381. în cazul cînd s-a sesizat un singur organ, faptul că altele dincelelaltelocuri indicate nu acţionează, nu ridica nici o implicaţie. Este însă posibilsăse fi sesizat două sau mai multe organe, dintre cele arătate în art.30.Pentrudeterminarea competenţei teritoriale în acest caz funcţionează o anumităordine de preferinţă (legală sau cronologică) .

în caz de sesizări simultane, precăderea se stabileşte în ordineaenumerării de la art.30 c.pr.pen. (preferinţă legală). în primul rînd, legeapreferă organul de la locul unde s-a săvîrşit infracţiunea, acesta avîndposibilităţi sporite de a strînge şi administra probele, de a lua cupromptitudine măsurile urgente ce se impun şi satisface mai bine cerinţeleeducative ale procesului penal.

Potrivit art.45 alin.3 c.pr.pen., ordinea de preferinţă menţionată,funcţionează jiumai în caz de sesizare simultană. Dacă sesizarea organelorse face la date diferite, precăderile prevăzute în art.30 nu se mai aplică. înacest caz, competenţa revine organului care a fost primul sesizat(preferinţă cronologică).

63 CONSTANTIN BARBU, Principiu! teritorialităţii legii penale în noul cod penal,R.R.D.nr.l/1969,p.!7

64 R. M. STÂNOIU, Problema locului săvîrşirii infracţiunii în aplicarea principiuluiteritorialităţii legii penale, Studii şi Cercetări Juridice, nr.2/1967, p.185.

65 în literatura de specialitate s-au preconizat şi alte ordine de preferinţă; de ex., întreorganede grad egal, determinarea celui competent se poate stabili de organul superior(preferinţă

judiciară), vezi, V. MANZINI» E. FLOR1AN, TRAIAN POP). - 301Organul pe teritoriul căruia inculpatul a fost prins sau locuieşte şi care a

fost sesizat anterior, nu poate declina competenţa în favoarea celui pe teritoriulcăruia s-a săvîrşit infracţiunea fără să facă inaplicabil art.30 c.pr.pen.

382. Reglementări particulare ale competenţei teritoriale în materiaurmăririi penale. Reglementarea competenţei teritoriale fiind identică pentruorganele de urmărire şi cele de judecată, legea a corelat aceste dispoziţii,prevăzînd că judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţe în a cărei razăteritorială s-a efectuat urmărirea penală (art. 30 alin.2 c.pr.pen.) .

Această normă acoperă de regulă orice situaţie, pentru că în momentulsesizării instanţei există deja un organ judiciar angajat în desfăşurarea pro-cesului penal şi din motive de simetrie competenţa de judecată va reveni încontinuare organului aflat în acelaşi loc unde s-a efectuat urmărirea. Organulde urmărire penală, din lipsă de informaţii, se poate găsi însă în momentulsesizării în situaţia de a nu cunoaşte nici unul din locurile arătate în art.30.Pentru ca infracţiunea să nu rămînă nepedepsită şi urmărirea penală să poatătotuşi demara legea a prevăzut că în asemenea cazuri competenţa revineorganului de urmărire penală care a fost mai întîi sesizat, (art.45 alin.2c.pr.pen.).

Sub aspectul gradului organului de urmărire penală, legea nu reglemen-tează competenţa materială în modul riguros în care aceasta are loc pentruinstanţe. Astfel, un furt simplu trebuie judecat în primă instanţă de o jude-cătorie cauza neputîndu-se trimite spre judecare unui tribunal sau unei curţi.

Aceeaşi cauză, deşi de regulă este urmărită de organul local de urmărire,în principiu, nu prezintă piedici în preluarea lui de către organele judeţene saucentrale pe calea supraordonării ierarhice.

Pentru asemenea situaţii, art.30 alin.3 prevede că, dacă urmărirea penalăse efectuează de către Parchetul General de pe lîngă Curtea Supremă de Justiţiesau de către parchetele de pe lîngă Curţile de Apel ori de pe lîngă tribunale oride către un organ de cercetare penală central sau judeţean, procurorul prinrechizitoriu stabileşte căreia dintre instanţe îi revine competenţa de a judeca,potrivit regulilor generale de competenţă teritorială, ţinînd seama ca în raportcu împrejurările cauzei să se asigure buna desfăşurare a procesului penal.

66 La fel, un organ aflat la locul unde s-a săvîrşit o parte din infracţiune nu poate declinacompetenţa în favoarea alteia pe motiv că în raza acesteia s-a desfăşurat cea mai mare partea activităţii infracţionale- (Trib. Mun. Bucureşti, secţ.II pen., dec. nr. 1742/1981, R.R.D.nr.6/1982, p.93).

67 Trib. Suprem, secţ. pen., dec nr. 507/1982, R.R.D. nr. 8/1978, p.67.68 Trib.Suprem, secţ. pen., dec. nr.1625/1981, R.R.D. nr.2/1982, p.66.

.̂.._,...„ ,...,___..,........_......_f 302 t

în ipoteza arătată, trimiterea în judecată nu se poate face decît către oinstanţă care se află la unul din locurile prevăzute în art. 30 alin.l. în practică,s-a stabilit că procurorul de la procuratura judeţeană care a efectuat urmărireapenală greşit a sesizat judecătoria din raza sa de activitate, judecătorie careînsă nu îndeplinea nici una din condiţiile cerute de art.30 c.pr.pen.

383. Modificarea împărţirii administrativ-teritoriale, poate ridica problemeîn legătură cu competenţa teritorială. în practica judiciară s-au ivit asemeneacazuri, dîndu-se anumite soluţii de principiu. Astfel, în cazul în care modificarea împărţirii administrativ-teritoriale - care atrage o schimbare în privinţacompetenţei - a intervenit după închiderea dezbaterilor, însă mai înainte depronunţare, aceasta nu atrage modificări sub raportul competenţei instanţeiîntrucît amînarea pronunţării hotărîrii este dictată numai de necesitateastudierii dosarului şi a deliberării asupra soluţiei, cauza judecîndu-se la datacînd au avut loc dezbaterile.

Această justificare este valabilă pentru hotărîrile nerecurate ale primeiinstanţe precum şi în cazul hotărîrilor instanţelor de recurs care rezolvădefinitiv cauza.

384. Competenţa privind infracţiunile săvîrşite în străinătate. Uneleinfracţiuni pot fi săvîrşite în afara hotarelor ţării noastre pe un teritoriu străin,pe o navă sau aeronavă română aflată într-o zonă nesupusă suveranităţii unuistat (de ex.: marea liberă) etc. Pentru judecarea acestor infracţiuni art.31c.pr.pen. prevede:

-infracţiunile săvîrşite în afara teritoriului ţării se judecă, după caz, deinstanţele civile sau militare în a căror rază teritorială îşi are domiciliul sau

71 •

locuinţa făptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieşte înRomânia şi fapta este de competenţa judecătoriei, se judecă de judecătoriasectorului 2, iar în celelalte cazuri de instanţa competentă după materie şi

72calitatea persoanei din municipiul Bucureşti (art.31 alin.l)

69 Trib. Suprem, secţ.pen., dec. nr.1347/1978, R.R.D. nr.2/1979, p.66.70 Trib. Suprem, dec. pen. nr.64/1961, Leg. pop., nr.l2/1961,p.72.71 Modificarea legislativă a fost necesară datorită înmulţirii cauzelor în care după 1989 cetăţenii

români au săvîrşit infracţiuni în străinătate.72 în practică s-a apreciat că această dispoziţie se referă la o competenţă specială şi nu teritorială,

motiv pentru care excepţia de necompetenţă poate fi ridicată şi în recurs (Trib. Jud. Cluj,dec. pen. nr.1229/1984, nepublicată). Această opinie a fost criticată în literatura despecialitate (vezi, VALER SUIAN, Natura juridică a competenţei pentru infracţiunilesăvîrşite în străinătate, R.R.D. nr.2/1986, p.40-43).

303

-infracţiunea săvîrşită pe o navă este de competenţa instanţei în a căreirază teritorială se află primul port român în care ancorează nava, afară de

cazul cînd prin lege se dispune altfel (art.31 alin.2);-infracţiunea săvîrşită pe o aeronavă este de competenţa instanţei în a cărei

rază teritorială se află primu| loc de aterizare pe teritoriul român (art.31alin.3);

-dacă nava sau aeronava nu ancorează, respectiv aterizează pe teritoriulromân, competenţa revine instanţelor din Bucureşti, potrivit distincţiunilorfăcute mai sus? afară de cazul cînd prin lege se dispune altfel (art.31 alin.4).

385. In toate ipotezele prevăzute în art. 31 c.pr.pen. competenţa este unică,înfiecare caz existînd un singur organ judiciar competent. In cazul infracţiunilorsăvîrşite în străinătate, competenţa nu are caracter multiplu, nefiinddeterminateconcomitent mai multe organe care să aibă drepturi şi obligaţii egale atribuitedelege, aşa cum se dispune de pildă prin art.3! alin.1 c.pr.pen.

în reglementările din art.31 alin.2 şi alin.4 există o ipoteză de bază şi-una subsidiară pentru cazul în care legea ar dispune altfel. Nici în acestecazuri nu funcţionează o competenţă multiplă fiind de fiecare datăcompetent un singurorgan.

Astfel, dacă infracţiunea săvîrşită pe o navă este oarecare se aplică regulaprincipală şi competenţa revine după caz primului port românesc în careancorează nava (art.31 alin.2) sau organelor din capitala ţării (art.31 alin.4),după cum locul de ancorare va fi într-un port românesc sau aflat pe un teritoriustrăin. t

Dimpotrivă, dacă infracţiunile sînt dintre acelea care atrag competenţamaterială a secţiilor maritime şi fluviale din Constanţa şi Galaţi, se aplicănormele speciale cuprinse în art. 5 din Decretul nr.203/1974. Potrivitacestor ultime dispoziţii, cînd infracţiunile sînt săvîrşite pe o navă aflată înafara apelor româneşti, competenţa revine organelor din Constanţa dacă navaeste maritimă şi celor din Galaţi dacă nava este fluvială.

Este de reţinut, că în cazul organelor judiciare maritime şi fluviale cir-cumscripţiile lor judiciare (arătate anterior) sînt determinate numai pentruinfracţiunile săvîrşite în ţară. Dacă infracţiunile sînt săvîrşite în străinătatedeterminantă devine.natura navei (maritimă sau fluvială).

386. Există deosebiri în privinţa corelaţiei dintre competenţa teritorială aorganelor de urmărire penală şi competenţa teritorială a instanţelor dejudecatăşi după cum infracţiunile sînt săvîrşite în ţară sau în străinătate,

73 Vezi, supra !a pct. 375. •

în cazul infracţiunilor săvîrşite în ţară determinantă în această corelaţieeste competenţa în materia urmăririi penale. Reamintim că judecarea cauzeirevine acelei instanţe în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală(art. 30alin.l).

In cazul infracţiunilor săvîrşite în străinătate determinarea funcţioneazăîn sens invers, dinspre organul de judecată către cel de urmărire penală.Potrivit legii, urmărirea penală a infracţiunilor săvîrşite în condiţiile art.31c.pr.pen. se efectuează de către organul de urmărire din raza teritorială ainstanţei competente să judece cauza (art. 45 alin.5 c.pr.pen.).

§ 3. Lipsa de competenţă a organelor judiciare.

387. Respectarea dispoziţiilor, referitoare la competenţa materială şi>ersonală este prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 197 alin.2:.pr.pen.). Pentru nerespectarea. normelor de competenţă teritorialăsancţiunea poate fi o nulitate relativă. Ceea ce este însă important rezidă înfaptul că regulile de competenţă trebuie observate şi îndeplinite întocmai.

Cerinţa amintită impune ca organele judiciare să-şi verifice competenţaîn tot cursul procesului penal. Această obligaţie persistă atît în momentuliniţial al sesizării organului judiciar, cit şi ulterior ori de cîte ori ar puteainterveni elemente sau împrejurări noi de natură să determine incidenţaaltor reglementări în domeniul competenţei (schimbarea încadrării juridice,apariţia unei calităţi noi a inculpatului, descoperirea unei infracţiuni noiavînd legăturăcu cele cunoscute etc).

Pentru înlăturarea incidentelor de competenţă, organul judiciar areobligaţia de a verifica permanent din oficiu competenţa sa punîndchestiunea, dacă este cazul, şi în discuţia celor interesaţi.

Verificarea competenţei în cursul desfăşurării procesului penai poate fi

provocată şi de către părţi ori procuror prin invocarea unei excepţii de

necorm petenţă. 3

388. Excepţia de necompetenfă constituie mijlocul legal prin carelegea permite anumitor subiecţi procesuali să invoce lipsa de competenţă aorganului judiciar în faţa căruia se desfăşoară procedura judiciară şi săsolicite o desesizare a organului respectiv.74 Aceeaşi sancţiune este aplicabilă şi în caz de necompetcnţă funcţională, dar întrucîl

codul nu fotose'şte în terminologie această categorie, ea nu se regăseşte nici în specificareaexpresă din art.197 aiin.2 c.pr.pen.

75 V. DONGOROZ, ş.a., Explicat» teoretice, voii, p.104.

Excepţiile de necompetenţă pot fi de diferite forme în funcţie defelul incompetenţei invocate. Astfel, codul se referă textual la excepţia de

necompetenţă materială, excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei şiexcepţia de necompetenţă teritorială.

Excepţiile de necompetenţă pot fi ridicate de procuror, de oricaredintre părţi sau puse în discuţia părţilor din oficiu (art.39 alin.3 c.pr.pen.).

Excepţiile de necompetenţă materială şi personală pot fi ridicate în totcursul procesului penal, pînă la pronunţarea hotărîrii definitive (art.39 alin.lc.pr.pen.).

Excepţia de necompetenţă teritorială poate fi ridicată numai pînă lacitirea actului de sesizare în faţa primei instanţe (art.39 alin.2 c.pr.pen.).Este nelegală hotărîrea de declinare a competenţei, dată de prima instanţăcare a admis excepţia de necompetenţă teritorială ridicată şi pusă îndiscuţie părţilor după citirea actului de sesizare, a ascultării inculpatuluişi a unor martori. .

Secţiunea III

PROROGAREA DE COMPETENŢĂ

§ 1. Noţiunea de prorogare

388. Prorogarea este o noţiune întîlnită frecvent în terminologia despecialitate din doctrină şi practica judiciară, dar pe care legea deprocedură penală nu o întrebuinţează.

Prin prorogare se înţelege în general extinderea unei instituţii pestelimitele sale normale sau devierea prin prelungire a anumitor dispoziţiilegale dincolo de regulile obişnuite.

Prorogarea de competenţă constă în prelungirea, extindereacompetenţei normale a organelor judiciare asupra unor cauze care deregulă revin altor organe. Prorogarea de competenţă constă în extindereacompetenţei unui organ judiciar şi asupra unor infracţiuni sau persoanecare nu îi sînt date în competenţă potrivit normelor obişnuite. Prorogareaeste prelungirea competenţei privitoare la o infracţiune asupra alteiinfracţiuni sau altui infractor de competenţă diferită. Prorogarea este odeviaţie accidentală (sporadică) de la competenţa ordinară.

76 Trib. Jud. Constanţa, dec. pen. nr.849/1976, R.R.D. nr.8/1976, p.62.77 I. STOENESCU, S. ZILBERSTEIN, op.cit, p. 186.78 GR. THEODORU, op.cit, vol.II, p.36.79 TR. POP, op.cit, vol.II, p.189.80 V.DONGOROZ,op.cit,p.lll.

Extinderea competenţei pe cale de prorogare se poate realiza doar înlegătură cu aspectele care ţin de o competenţă inferioară. Prorogareacompetenţei poate avea loc numai în favoarea unui organ de acelaşi gradsau a unui organ superior în grad şi nici o dată în favoarea unui organinferior.

Cazurile în care se poate proroga competenţa sînt prevăzute de lege,părţile neavînd dreptul să fixeze aceste situaţii. în materie penalăprorogarea competenţei este totdeauna legală nefiind admisă prorogareaconvenţională. în mod excepţional, legea deleagă Curţii Supreme deJustiţie dreptul de a desemna instanţa competentă să judece o cauză pe calede prorogare în urma unei strămutări. în acest caz s-ar putea vorbi într-unanumit sens de prorogare judiciară, determinată de un organ judiciar, darcare este stabilit în final tot de către lege prin atribuirea tuturor cazurilorde strămutare în competenţa funcţională a instanţei supreme.

390. în majoritatea opiniilor din literatura de specialitate noţiunea de prorogare a fost folosită în sensul său larg, tradiţional. Competenţa se prorogăîn acest sens în foarte multe situaţii cum ar fi: de conexitate şi indivizibilitate,de schimbare a încadrării juridice (art.41 c.pr.pen.), de rezolvare a unor chestiuni prealabile, de strămutare a cauzelor penale, de sesizare a unei alteinstanţe în urma casării, cu trimitere prevăzută de art.380 alin.2 c.pr.pen. etc.S-au manifestat şi unele păreri în legătură cu îngustarea acestei noţiuni şi introducerea anumitor categorii noi pentru desemnarea situaţiilor care excedsensul restrîns. Au apărut suplimentar noţiunile de amplificare şi deplasare acompetenţei, iar prorogării propriu-zise i s-a dat un înţeles mai restrîns, în sensul depăşirii numai a limitelor obişnuite ale competenţei funcţionale de către organul sesizat şi investit regulat.

Cît ne priveşte, vom folosi în continuare noţiunea de prorogare în

sensul său tradiţional care presupune o accepţiune largă.391. Cazurile de prorogare sînt variate şi diferit reglementate în legislaţiile

din diverse ţări şi perioade de timp.Constituie, de exemplu, o situaţie tipică de prorogare a competenţei,

cazul judecării unei infracţiuni de audienţă de către instanţa în faţa căreia

fapta s-a săvîrşit, chiar dacă în mod obişnuit aceasta nu are competenţă să

judece cauza respectivă.

81 V.RAMUREANU, op.cit, p.62.

82 G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op.cit, vol.II, p.303.

83 V. DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice, vol.I,p.l01-103.

84 Acest caz 1-a cunoscut şi legislaţia română anterior anului 1969. în art.538 c.pr.pen. din 1936

307

Un caz frecvent de prorogare de competenţă în multe legislaţii esi-europene îl constituia aşa-numitul sistem al absorbţiei, potrivit căruiainstanţa superioară are dreptul să judece în primă instanţă cauzele decompetenţa instanţei inferioare.

§ 2. Competenţa în caz de conexitate.. ■ \

392. Noţiunea de conexitate. între două sau mai multe cauze penalepoate exista o strînsă legătură, care determină rezolvarea acestora prinreunirea lor într-un cadru procesual unic în vederea unei soluţionărimultilaterale, complete şi în condiţiuni mai bune.

Conexitatea este acea stare a mai multor cauze penale care impunereunirea lor spre a fi rezolvate împreună. Conexitatea implică o legăturăreală care creează o apropiere între două sau mai multe fapte, legăturăcare rezultă din complexul împrejurărilor în care faptele sînt săvîrşite. '

Pentru ca această reunire să fie posibilă, cauzele tretuie să sedesfăşoare concomitent. Potrivit art.32 c.pr.pen. în caz de conexitate,judecata în primă instanţă, dacă are loc în acelaşi timp pentru toatefaptele şi pentru toţi făptuitorii, se efectuează de aceeaşi instanţă, pe caleaprorogării competenţei.

Conexarea dosarelor aflate în faţa aceluiaşi organ sau în faţa unororgane diferite este justificată pentru că:

-se dă posibilitatea organului judiciar să aibă o viziune de ansamblumai complexă asupra tuturor aspectelor ce comportă legături, ajungîndu-se la o rezolvare mai bună;

-se evită soluţionările contradictorii;-se realizează o operativitate şi economie în activitatea procesuală

prin degrevarea unor organe judiciare.

se prevedea că dacă fapta erâ un delict, infracţiunea se judeca de către instanţa care o constatase, trimiterea cauzei la procuror făcîndu-se numai în caz de crimă.

85 Absorbţia este prevăzută de exemplu în art.40 c.pr.pen. al R.S.F.S.R. în art.l 7 § 2c.pr.pen. polonez etc. Instituţia s-a întîlnit anterior şi în procesul penal român fiindintrodusă prin Decretul nr.132/1952 şi înlăturată ulterior în ideea unei mai stricterespectări a legalităţii:

85 S. KAHANE,op.cit,p.lt2.87 SIMONA PETROVICI, Conexitatea şi corelativitatea infracţiunilor în dreptul penal,

Studii şi Cercetări Juridice pr.2/1%3, p.236.88 Conexarea este posibilă numai cînd cauzele penale se află în aceeaşi fază a procesului (V.

DONGOROZ, op.cit., p. 113).89 Există o asemenea legătură între infracţiunea de vătămare corporală comisă de către

primul inculpat asupra celui de-al doilea şi tentativa de omor săvîrşită de acesta dinurmă asupra primului (Trib.Suprem, secţ.pen., dec.nr.2191/1980. R.R.D. nr.9/1981,p.69)

SCS

393. Cazurile de conexiune. Art.34 c.pr.pen. prevede următoarele situaţiiîn care intervine conexitatea;

a)cînd două sau mai multe infracţiuni sţnt săvîrşite prin acte diferitede una sau mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;-

b)cînd două sau mai multe infracţiuni sînt săvîrşite în timp ori în loc

diferit, după o prealabilă înţelegere între infractori;c)cînd o infracţiune este săvîrşită pentru a pregăti, a înlesni ori a

ascunde comiterea altei infracţiuni ori este săvîrşită pentru a înlesni sauasigura sustragerea de la răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni;

d) cînd între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi reunirea

cauzelor se impune pentru o bună înfăputire a justiţiei.

Concursul real de infracţiuni constituie o împrejurare care poate duce la

o prorogare de competenţă în majoritatea legislaţiilor. Tratamentul

procesual al acestor situaţii este însă foarte felurit.Unele reglementări includ cazurile de concurs real în mod explicit

printre ipotezele expres enumerate de lege, arătînd că există conexitatecînd o persoană este învinuită pentru mai multe infracţiuni. în altereglementări concursul real de infracţiuni este inclus implicit în cazurile deconexitate dacă sînţ întrunite condiţiile cerute de lege. în sfîrşit, există şisisteme care dau concursului de infracţiuni un regim juridic distinct, demulte ori asemănătorcu cel de la conexitate.

în general, doctrina a subliniat că ipotezele legale de conexitate sînt indicate exemplificativ şi nu limitativ. Aceasta explică opinia că reunirea cauzelor în caz de conexitate este facultativă şi se apreciază concret de organul judiciar. Luările, de poziţii ale practicii judiciare se aliniază de regulă aceloraşi direcţii.

394. Competenţa îricaz de conexitate. Cînd cauzele între care există o stareie conexitate se află în faţa aceluiaşi organ, nu se ridică probleme în legătură cu

50 Reunirea^ cauzelor pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei este posibilă numai dacă întrecauze există vreo legătură (Trib. Suprem, secţ.pen., dec.nr,1726/198î, R.R.D. nr.3/1982,p.63-64).

91 Asemenea dispoziţii există în art.26 c.pr.pen. R.S.F.S.R. art.31 c.pr.pen. iugoslav, art.2f>

c.pr.pen. cehoslovac, art.45 c.pr.pen. italian etc.92 în acest sens trebuie amintită actuala noastră reglementare sau art.32 alin.2 c.pr.pen. ungar.93 Se poate da ca exemplu reglementarea română anterioară. Astfel, art.31 al codului din

1936 (textul a fost în vigoare pînă în 1969) prevedea că infracţiunile săvîrşite de aceeaşipersoană se judecă deodată şi de aceeaşi instanţă, după regulile de competenţă de laconexitate, dacă se consideră că aceasta este necesar pentru o bună administrare ajustiţiei.

94 G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op.cit, p.347.

95 G. SCHUIND, Trăite de droit criminel, vol.II, Ed.IV, 1981, p.302.% A. BRAAS, op.cit, p.523.97 Aserţiunea este valabilă şi pentru practica străină; vezi, Cass fr. dec. din 7 aug. 1971,

Bull.nr.245; Cass. bel. dec. din 21 octombrie 1986, Pasicrisie helge 1987,1, p.l 1 etc.

309

dispoziţiile vizînd judecata se aplică în mod corespunzător şi în cursul

necesitatea reglementării competenţei. în acest caz, se procedează laconexarea cauzelor, urmărirea sau judecarea reunită revenind aceluiaşiorgan.

Qnd cauzele se află în faţa unor organe deosebite sau urmează a fisesizate organe diferite, se impun anumite dispoziţii pentru a se determinacui îi revine dreptul şi obligaţia reunirii cauzelor şi soluţionării lor.Prorogarea competenţei în asemenea condiţiuni urmează anumite reguli deprioritate cronologică, ierarhică sau funcţională.

Pot interveni următoarele situaţii concrete, competenţa revenind, dupăcaz, organelor arătate mai jos:

a) Cauzele conexe sînt de comepetnţa unor organe de acelaşi grad; înacestcaz, soluţionarea intră în competenţa organului care a fost primul sesizat(prioritate cronologică).

b)Cauzele conexe sînt în competenţa unor organe de grade diferite;competenţa revine în acest caz organului superior în grad (prioritateierarhică).

c) între organele competente există şi un organ militar ; competenţa derezolvare a cauzelor reunite este dată de lege organelor militare (prioritatefuncţională); dacă organul civil este superior în grad, competenţa revineorganului militar echivalent în grad cu organul civil (prioritate ierarhică şifuncţională).

între o infracţiune şi tăinuirea sau nedenunţarea acesteia, precum şifavorizarea infractorului există de regulă o stare de conexitate. Judecareatuturor infracţiunilor revine instanţei competente în raport cu infracţiuneala care se referă tăinuirea, favorizarea sau nedenunţarea.

Competenţa de judecată a cauzelor reunite rămîne dobîndită instanţei,chiar dacă pentru fapta sau făptuitorul care a determinat competenţa acesteiinstanţe, s-a dispus încetarea procesului penal ori s-a pronunţat achitarea.

Reunirea se dispune de organul căruia îi revine competenţasoluţionării cauzelor reunite. în cazul prevăzut de art.35 alin.3 c.pr.pen.(organul civil este superior în grad în raport cu cel militar), reunirea sehotărăşte de organul civil, care trimite dosarul organului militar.

395. Conexitatea poate opera pe tot parcursul procesului penal. Cazurileşi regulile de competenţă sînt aplicabile organelor de urmărire penală (deşiart.32 şi urm. c.pr.pen. se referă numai la instanţe) în virtutea art.45c.pr.pen. potrivit

98 Dacă pentru una din fapte competenţa revine instanţei militare, aceasta judecă toateinfracţiunile conexe reunite în sarcina inculpatului. (C.SJ. secţ.pen., dec.nr.393/1991,Dreptul nr.2/1992, p.90-91).

99 Qnd o cauză este de competenţa judecătoriei şi cealaltă cauză, conexă cu prima, se aflăla tribunalul judeţean, judecătoria nu-şi poate declina competenţa, reunirea potrivitart.36 c.pr.pen. trebuie hotărîtă de tribunalul judeţean, ca instanţă superioară (Trib.Suprem, secţ. pen., dec. nr.1907/1976, CD. 1976, p.430).

căruia urmăririi.

fnfaza de judecată reunirea cauzelor se face diferenţiat după stadiuliud că ii Cauzie se reunesc totdeauna, daca se află în faţa prune, instanţe

deudeca chiar după casarea cu trimitere. Cauzele se pot «un. ,. .n cadrul

uÎcr I recursului, dacă sînt întrunite cumulativ următoarele doua condiţiiinstanţele de recurs în raport cu care se face reunirea sînt de acelaşi grad,

b)cauzele se află în acelaşi stadiu de

judecata.

396,Disiungerea.Esteoperaţiunea inversă conexării şi constă însepararea uneia sau mai multor cauze din complexul de cauze sau aspectereun.te ,n virtutea conexităţii. în interesul unei bune rezolvări, se poatedispune d,s-Jun^S l aşa fel încît soluţionarea în raport cu unii dininfractori sau dintre infracţiuni să se facă separat.

Di iungerea trebuie folosită cu circumspecţie pentru ca separarea unoraspecte complexe să nu prejudicieze rezolvarea unitară a cauzei.Disjungerea Znecerară,deregu.ă,înlegăturăcuintervenireauneiîmpreJură„ob,ct,vesta^a de boală a inculpatului, necesitatea de a rezolva cu precădereanumite aspecteetc■). Disjungerea trebuie bine justificată interesuldefalcam depăşind interesul rezolvării reunite a cauzei.

Sungerea este permisă de lege, dacă aceasta se justifică, in toatecazurile de conexitate şi în cazul de indivizibilitate prevăzut de art.33 lit.adetermmat de participaţi' penală (art. 38 c.pr.pen.). De aceea, suspendareaprocesului ^naltţă'de ambii inculpaţi este greşită, din moment turnai unuls-a îmbolnăvit şi disjungerea în raport cu acesta este posibila.

397 Disjungerea poate avea şi un sens mai restrîns înţelegîndu- se prin aceasta separarea unor aspecte care altfel-constituie o unitate în cadrul procesului penal. Astfel, instanţa poate dispune disjungerea acţiuni, civile şamSrii judecării ei în altă şedinţă, dacă rezolvarea pretenţnlor c.vilear nrovocaîntîrzierea soluţionării civile (art.347 c.pr.pen.). P D^ngerea trebuie să fie totdeauna permisă de lege. Greşit a procedat instanţa, care a disjuns aspectele referitoare la confiscarea specia a ' cTiderind eronat că acestea ţin de latura civilă a cauze,, end m^eahtate rezolvarea lor trebuie să se facă în cadrul laturii penale a procesului.

311

310

In afară dispoziţiei generale din art.38c.pr.pen., mai există în iegea procesual penală numeroase dispoziţii speciale cu privire la disjungere, dintre

care aniintim cîteva. Astfel, cînd îhtr-o cauză, alături dejnculpaţi arestaţi sînîşi inculpaţi liberi, dacă instanţa găseşte necesar şi dacă e posibil, se disjungejudecarea inculpaţilor arestaţi pentru a nu se prelungi starea de deţinere aacestora (art.293 c.pr.pen.); în cazul unui concurs între infracţiuni flagrantesupuse procedurii speciale şi alte infracţiuni se va dispune disjungerea acestoradin urma pentru a fi judecate potrivit procedurii obişnuite (arî.478 c.pr.pen.);procurorul care supraveghează urmărirea penală poate în anumite ipotezedispune ca unele fapte să fie cercetate separat în vederea unei urmăriri maicomplete şi mai operative.(art. 212 c.pr.pen.) etc.

§ 3. Competenţa în caz de indivizibilitate

398. Noţiunea de indivizibilitate. Ca şi conexitatea, indivizibilitateapresupune ostare de legătură între diverse aspecte ale unei cauze penale: în:azuljndivizibilităţii, legătura care impune reunirea într-un singur tot a diver-selor aspecte este mult mai puternică decît la conexitate.

Conexitatea se referă la reunirea mai multor infracţiuni reprezentînd obiectiv"Secare o unitate distinctă. Rezolvarea infracţiunilor deodată într-o singură cauzărenală, este determinată de legăturile dintre acestea. Indivizibilitatea are în vedereegăturile interne ale cauzei, caracterizate obiectiv de o singură faptă penală, careeprezintă o unitate infracţională.102 Aspectele ce se reunesc sînt părţi indivize aleiceleiaşi unităţi faptice. Aceasta se reflectă chiar în denumirea instituţiei,- denotînd) legătură mai puternică şi adîncă decît în cazul conexităţii.

Situaţii ca cele în care există o partieipaţiune la săvîrşirea unei infracţiuni sau»infracţiune continuată, reprezintă o unitate infracţională. între actele materialelistincte săvîrşite de fiecare participant sau actele materiale diferite care fac partelin complexitatea aceleiaşi infracţiuni continuate există o legătură lăuntricătoiectivă, care plasează aceste acte în conţinutul aceluiaşi act infracţional. Desemenea, în cazul unui concurs ideal de infracţiuni faptele penale care compunoncursul se manifestă numai sub aspect formal, 'prin întrunirea elementelor maiîultor infracţiuni, fapta materială săvîrşită fiind unică.

Aceste împrejurări fac ca în materialitatea obiectivă să existe fapte careint cimentate intr-o unitate indiviză , a căror reunire se impune în mod

32 Indivizibilitatea se deosebeşte de conexitate prin aceea că, prima se caracterizează prinunicitatea infracţiunii (sau a faptei), a doua prin pluralitatea infracţiunilor (TRAIAN POP,op.ciţ,vo!.H,p.l98).

)3 Indivizibilitatea presupune o asemenea legătură între elementele indivize încît existenţa

biectiv şi care justifică crearea prin lege a unei categorii diferite faţă" denexitate, deşi din punct de vedere practic efectele sînt asemănătoare, ducîndn ambele cazuri la o reunire în cadrul aceleiaşi cauze penale.Puterea de coeziune în cazul indivizibilităţii este mult mai mare decît în

zul conexităţii. De aceea, în cauzele conexe se permite disjungerea, în timp ce în cazul indivizibilităţii, disjungerea poate opera numai excepţional , eguia constînd în indestructibilitatea legăturii indivize.

399. Cazurile de indivizibilitate. Enumerarea cazurilor de indivizibilitatele face în art.33 c.pr.pen. Potrivit acestui text este indivizibilitate:

a)cînd în săvîrşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane;b) cînd două sau mai multe infracţiuni au fost săvîrşite prin acelaşi act;c)în cazul infracţiunii continuate sau în orice alte cazuri cînd două sau mai

nulte acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune.între cazurile de indivizibilitate nu există situaţii determinate foarte

;eneral,ca în cazul conexităţii prevăzute de art.34 lit.d c.pr.pen., cînd reunireaiind facultativă este lăsată la latitudinea organului judiciar în vederea unei'cîtnai bune înfăptuiri a justiţiei. Rezultă că situaţiile de indivizibilitate produc>bligatoriu efectele prevăzute de lege. .

în caz de indivizibilitate reunirea cauzelor nu este facultativă , ea impu-î

07 nîndu-se în toate ipotezele, cu excepţia cazurilor de obiectivă împiedicare.

400. Reunirea într-o singură cauză a aspectelor indivize se face potrivitregulilor de competenţă stipulate pentru conexitate.

în cazi%indivizibilităţii legate de existenţa unei infracţiuni continuatereunirea aspectelor indivize are loc indiferent de stadiul în care se află procesul,în celelalte cazuri reunire? se face ca în cazul conexităţii, avînd în vederestadiul diferit de desfăşurare a procesului penal.

unora presupune existenţa celorlalte şi disocierea lor nu e posibilă (R. MERLE, A. V1TU, op.cit,p.l084).

4 Disjungerea cauzelor conexe este posibilă ori de ori este în interesul justiţiei, pe cînd în cazde indivizibilitate, aceasta se permite numai cînd legea admite expres (V. DONGOROZ,op.cit., p.114).

5 Indivizibilitatea în genere duce la reunirea obligatorie pe cînd conexitatea la una facultativă(P. BOUZAT, J.PINATEL, op.cit., voi.II, p.903)

6 G. VIDAL, J. MAGNOL, Cours de droit criminel et de scicnce penitentiaire, Ed.Rousseau, 1949, voi.II, P.1148.

7 M.FRANCHIMONT.ş.a., op.cit., p.508.8 în caz de indivizibilitate judecătoria nu îşi poate declina competenţa în favoarea tribunalului

judeţean, în vederea reunirii cauzelor, deoarece instanţa competentă să hotărască asupra uneiasemenea măsuri este instanţa superioară în grad (Trib.Suprem, secţ. pen., dec. nr.2066/1976,CD, 1976, p.433).

312 313Indivizibilitatea şi conexitatea ridică probleme în legătură cu constituirea

completelor de judecată. Pentru rezolvarea lor în legea de organizarejudecătorească s-a înscris regula că în caz de indivizibilitate sau conexitatechiar daca una din cereri sau infracţiuni nu întruneşte condiţiile prevăzutepentru constituirea completului cu un singur judecător, completele se vor

constitui în mod obişnuit (respectiv cu doi judecători).Consecinţele indivizibilităţii sînt deosebite faţă de conexitate în legătură

cu aspectele legate de rezolvarea laturii civile. în caz de conexitate, existînd oautonomie a infracţiunilor care se reunesc, acţiunile civile corespunzătoareacestora se vor prezenta ca cereri distincte, pe cînd în caz de indivizibilitate

pentru o infracţiune continuată, prejudiciile se totalizează ducînd la exercitareaunei acţiuni civile unice.

§ 4. Alte situaţii privind prorogarea competenţei.

401. Competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice sau acalificării. Potrivit art.41 c.pr.pen. instanţa sesizată cu judecarea unei in-fracţiuni rămîne competentă, chiar dacă constată după efectuarea cercetăriijudecătoreşti, că infracţiunea este de competenţa instanţei inferioare. Dis-poziţia are în vedere o mai mare operativitate, pentru a nu obliga instanţasuperioară să-şi decline competenţa într-o asemenea situaţie. „

Prorogarea este posibilă numai cînd schimbarea calificării intervine caurmare a administrării probelor în faţa instanţei. Ea nu poate avea loc, cîndnecesitatea schimbării încadrării rezultă din examinarea conţinutului faptelorexpuse în actul de trimitere în judecată, constatîndu-se că insranţa nu eracompetentă să judece, încă din momentul sesizării sale.

Schimbarea încadrării juridice nu operează decît în privinţa competenţeimateriale, din cercetarea judecătorească desfăşurată în faţa instanţei superioarerezultînd modificări în structura elementelor infracţiunii. Dispoziţiile art. 41c.pr.pen. nu sînt aplicabile dacă aspectele noi desprinse din cercetareajudecătorească au implicaţii asupra altor modalităţi ale competenţei decît cea109 Vezi, A. UNGUREANU, In legătură cu prorogarea de competenţă penală în caz de

indivizibilitate şi conexitate, R.R.D. nr.4/1983, p.43-46.110 Vezi, V. PATULEA, Comentariu la dec. civ. nr.242/1981, a Trib. Jud. Bistriţa-Năsăud, R.R.D.nr.6/1982,p.85-87.

111 Greşit a declinat competenţa tribunalul, din moment ce chiar în urma constatărilorsale desprinse din administrarea unor probe în cadrul cercetării judecătoreşti a stabilit că înraport de noua încadrare juridică dată faptelor competenţa revine judecătoriei. (Trib. Suprem,secţ. pen., dec. nr.93/1984, R.R.D. nr.2/1985, p.74).

112 Trib. Suprem, sec$,pen., dec. nr.1669/1970, R.R.D. nr.9/1970, p.165.

314

materială. De exemplu, dacă tribunalul judeţean constată în urma cercetăriijudecătoreşti, că notarul de stat trimis în judecată pentru o infracţiune decompetenţa materială a judecătoriei nu avea această calitate în momentulsăvîrşirii infracţiunii, nu poate aplica dispoziţiile art.41 c.pr.pen. şi este obligatsă-şi decline competenţa în favoarea instanţei inferioare.

402.Schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă, intervenită în cursuljudecării cauzei, nu atrage incompetenţa instanţei de judecată, afară de cazulcînd prin acea lege s-ar dispune altfel.. Dispoziţia are menirea de a păstrastabilitatea competenţei, în cazul acelor modificări ale legislaţiei penale carear pute atrage o nouă calificare juridică în cadrul proceselor aflate în curs dejudecată. . Dacă procesul nu a ajuns în faza judecăţii, schimbarea calificăriifaptei va atrage în toate cazurile trimiterea în judecată la instanţa competentă,potrivit calificării date de legea nouă.

403.Chestiuni prealabile. Pentru ca o chestiune să fie considerată prea-labilă trebuie să aibă caracterul de condiţie de fapt sau de drept, pentrusoluţionarea cauzei care face obiectul procesului penal. Chestiunea'preala-bilă reprezintă un aspect de precădere procesuală care trebuie să premeargărezolvarea altor chestiuni care privesc fondul cauzei.

Obiectul chestiunii prealabile trebuie să se refere la: cerinţele esenţiale dinconţinutul constitutiv al infracţiunii, înlăturarea caracterului penal al faptei,anumite cauze speciale de impunitate, corecta încadrare a faptei penale, oricealte aspecte care se referă la rezolvarea fondului cauzei. Nu pot forma obiectulunor chestiuni prealabile problemele ce s-ar pune, de pildă, în legătură cucompetenţa instanţei (de exemplu: calitatea de militar a făptuitorului pentrustabilirea exactă a competenţei organului judiciar; aceeaşi problemă - decicalitatea de militar - ar putea însă constitui o chestiune prealabilă dacă ea ar fitrebui rezolvată cu anticipaţie în vederea soluţionării fondului cauzei, în sensul

113 In practica judiciară s-a hotărît, că nu se consideră ca aflată în curs de judecată cauzaînregistrată la instanţă în ziua publicării legii de modificare a competenţei, deoarece în aceazi legea nouă intrase deja în vigoare (Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr.385/1977, CD. 1977,p.342)

113 V. DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice, vol.I, p.144.114 Avînd un conţinut mai complex, chestiunile prealabile trebuie deosebite de alte

precăderi procesuale, mult mai simple, cum ar fi actele preliminare şi măsurile prealabile.Actele preliminare sînt acte care trebuie efectuate înaintea începerii unor stadii, etape saufaze procesuale (de ex. sesizarea prin denunţ, plîngerea sau sesizarea din oficiu a organuluide urmărire este un act preliminar faţă de începerea urmăririi penale). Măsurile prealabilese aduc Ia îndeplinire înainte de efectuarea anumitor acte procesuale (de ex. ascultareainculpatului constituie o asemenea măsură pentru arestarea preventivă a inculpatului).

315

reţinerii în sarcina inculpatului a unei infracţiuni care presupune o asemeneacalitate, cum ar fi o dezertare, insubordonare etc).

404. Obiectul chestiunilor prealabile este variat şi poate aparţine oricărei

ramuri a dreptului (drept civil, dreptul muncii, dreptul familiei, drept constituţional, drept administrativ etc). Deşi majoritatea chestiunilor prealabile sereferă la probleme extrapenale, acestea pot să reprezinte şi aspecte de drept penal.

Pot constitui obiect al unor chestiuni prealabile aspecte de drept civil cum

ar fi cele referitoare la proprietatea sau posesiunea asupra obiectului material, al anumitor infracţiuni patrimoniale (furt, tîlhărie, distrugere, tulburare de

posesie etc), sau la existenţa unor contracte de depozit, mandat, împrumut încazul infracţiunii de abuz de încredere. ,

Obiectul chestiunii prealabile poate fi din domeniul dreptului administrativsau constituţional. Astfel, la infracţiunile de serviciu s-ar putea ridica înprealabil problema de a şti în ce măsură activităţile săvîrşite de făptuitor s-auefectuat sau nu în cadrul atribuţiunilor de serviciu; la fel, în cazul unorinfracţiuni contra statului, calitatea de cetăţean român, cetăţean străin saupersoană fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul statului român sau în afaraacestui teritoriu are importanţă deosebită în calificarea unor infracţiuni catrădarea (art.155 c.pen.), acţiunile duşmănoase contra statului (art.158 c.pen.),spionajul (art. 159 cpen.) etc.

Numeroase sînt implicaţiile dreptului familiei în aspectele care ar puteaconstitui chestiuni prealabile mai ales în legătură cu aplicarea reglementărilorcare au în vedere calitatea de rudă sau soţ. De exemplu, într-un caz de bigamie,pentru a se beneficia de cazul de impunitate formulat în art.303 alin.2 c.pen.inculpatul poate invoca declararea ca nulă a-primei sau a celei de-a douacăsătorii, problemă care constituie o chestiune prealabilă de a cărei rezolvaredepinde soluţionarea fondului cauzei.

405. Chestiunile prealabile pot fi chiar de natură penală. De exemplu, dacă încazul unei infracţiuni acţiunea nu a mai fost pusă în mişcare pentru că făptuitorula murit, în procesul penal privitor la rezolvarea nedenunţării acelei infracţiuni sepoate pune în discuţie ca chestiune prealabilă orice problemă în legătură cuinfracţiunea condiţionată rămasă nesoluţionată anterior. Asemănătoare estesituaţia oricăror alte infracţiuni corelative: infracţiunea de tăinuire (art.221 c.pen.)şi cea din care a provenit bunul tăinuit; infracţiunea de favorizare a infractorului(art.264 c.pen.) şi infracţiunea săvîrşită de cel favorizat.

316

Prorogarea de competenţă în aceste cazuri se manifestă cînd competenţaîn cazul infracţiunilor perechi este diferită. Instanţa sesizată cu infracţiuneacondiţionată (nedenunţare, tăinuire, favorizare) este competentă să rezolvechestiunea prealabilă, chiar dacă infracţiunea condiţionată ar fi de competenţaunei alte instanţe, care ar putea fi superioară sau chiar de altă categorie.

406. Principiul general stabilit de art.44 c.pr.pen. este că instanţa carejudecă aspectul principal rezolvă şi chestiunile prealabile. Instanţa care sepronunţă principaliter se pronunţă şi fncidentaliter. Regula "le juge del'action est juge de l'exception" nu cunoaşte derogări în reglementareanoastră actuală. Este raţional, juridic şi practic ca instanţa penală să judeceorice chestiune prealabilă de care depinde soluţionarea cauzei.

Există dispoziţii în alte legislaţii - şi o asemenea reglementare cuunoşteaşi codul nostru anterior - care nu îngăduie în toate cazurile ca instanţacompetentă să judece aspectul principal, să judece şi chestiunea prealabilă. înasemenea situaţie chestiunea prealabilă devine o chestiune prejudicială. Ochestiune este prejudicială cînd ea trebuie.rezolvată în prealabil, însă de o altăinstanţă decît cea la care se află cauza a cărei soluţionare este subordonatărespectivei chestiuni. Astfel, potrivit codului anterior, cînd instanţa civilăjudecă o cauză care în raport cu procesul penal pornit ulterior, constituia ochestiune prejudicială, instanţa penală trebuia să aştepte soluţionareaprocesului civil început. în acest caz apărea excepţia, inaplicabilă actualmente,după care "civilul ţine în loc penalul".

Chestiunile prealabile sîntjidicate la rangul de chestiuni prejudiciale cîndele nu sînt rezolvate de instanţa penală, ci sînt trimise la instanţacorespunzătoare (de ex.: instanţa civilă) pînă la pronunţarea căreia judecatapenală este suspendată. *

Trebuie făcută distincţie între chestiunile prealabile şi cele prejudiciale.Orice chestiune prejudicială este şi prealabilă, dar nu orice chestiune prealabilăeste şi prejudicială.

Prin abrogarea dispoziţiilor anterioare, în procesul penal român actualnu ■ pare nici un caz de chestiune prejudicială, toate situaţiile de precădere deacest

16V. RĂMUREANU,op.cit.,p.l72.

17V. DONGOROZ, op.cit, p.80-81.18R. MERLE, A. VITU, op.cit, p.1087; G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR,, op.cit, vol.II,

p.295,etc.

19TRAIAN POP, op.cit, vol.II, p.522.

20V. DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice, vol.I, p.144.

21TRAIAN POP, op.cit, vol.II, p.523.i 22 I. TANOVICEANU, op.cit, vol.IV, p.266.

317

II.

gen avînd natura juridică a unor chestiuni prealabile pe care le soluţionea: instanţa penală.

407. Chestiunea prealabilă se judecă de către instanţa penală potrivitregulilor şi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparţine aceachestiune (art.44 alin.2 c.pr.pen.). De exemplu: într-un proces penal referitorla o infracţiune de abuz de încredere, dacă survine o chestiune prealabilă legatăde contractul de depozit sau împrumut, probaţiunea se va face potrivit legislaţiei civile (intervin, de pildă, limitările valorice prevăzute de dispoziţiilecivile pentru administrarea probei testimoniale); la fel, dacă într-un procespenal trebuie să se dovedească într-o chestiune prealabilă că cineva arecalitatea de cetăţean român, dovada nu se poate face potrivit normelor generalede procedură penală prin orice mijloc de dovadă, ci numai prin documenteleprevăzute în acest sens în Legea cetăţeniei române, nr.21/1991, publicată înM.Of. nr.44/1991 (de regulă, buletinul de identitate pentru persoanele peste14 ani, iar sub această vîrstă prin certificatul de naştere însoţit de buletinul de

identitate al părintelui în al cărui act este copilul înscris; în străinătatedovadacetăţeniei române se face prin actul valabil de trecerea frontiereiemis deautorităţile române etc).

Uneori problema care în raport cu procesul penal ce se judecareprezintă o chestiune prealabilă este rezolvată anterior de către instanţa civilă.în acest caz, hotărîrea definitivă a instanţei civile asupra împrejurării ceconstituie chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucrujudecat în faţa instanţei penale (art.44, alin.3 c.pr.pen.).124

408. Cazuri particulare de prorogare a competenţei. Prorogarea decompetenţă poate interveni în cursul urmăririi penale sau al judecăţii înnumeroase alte situaţii cu caracter mai restrîns şi limitat la realizarea uneiinstituţii sau activităţi.

Organul de cercetare penală prorogă competenţa în cazuri urgente, cîndefectuează acte de cercetare ce nu suferă amînare într-o cauză ce nu este decompetenţa lui (art.213 c.pr.pen.). De asemenea, cazurile de extindere acompetenţei teritoriale reglementate de art.212 c.pr.pen. duc la o prorogare decompetenţă pentru organul de cercetare care efectuează acte de" urmărirepenală în afara circumscripţiei sale judiciare.. Tot la o prorogare a competenţei

123 In cazul exercitării separate a acţiunii civile decurgînd din săvîrşirea unei infracţiuni,procesul penal (în integralitatea sa) poate constitui o chestiune prejudicială pentru procesulcivil desfăşurat ulterior.

124 Trib. Munic. Bucureşti, secţ.II pen., dec.nr. 617/1976, (nepublicată).

318

se ajunge în cazurile de trecere a cauzei de către procuror de la un organ decercetare la altul (art.217 c.pr.pen.).

Prorogarea de competenţă poate apare în numeroase situaţii atît în cazuljudecării în primă instanţă cît şi a celor în căile de atac. în urma strămutării cauzelorde către Curtea Supremă de Justiţie judecata se poate desfăşura laorice altă instanţăegală în grad cu cea de la care se strămută (art.51 c.pr.pen.); instanţa superioară,cînd găseşte întemeiată cererea de abţinere sau recuzare ce priveşte o instanţă înîntregul ei, desemnează pentru judecarea cauzei o altă instanţă egală în grad cucea în faţa căreia s-a produs abţinerea ori recuzarea (art.52 alin.5 c.pr.pen.); înanumite condiţii, instanţa de recurs poate în urma casării hotărîrii să trimită cauzaspre rejudecare şi altei instanţe decît cea care a efectuat judecata în primă instanţă,dar egală în grad cu aceea (art.380 alin.2 c.pr.pen.).

Secţiunea IV

INSTITUŢII PROCESUALE LEGATE DE COMPETENŢĂ

§ 1. Declinarea de competenţă si conflictele de competenţă. 409. Declinarea

de competenţă. Pentru a putea desfăşura activitatea procesuală, orice organ

judiciar trebuie să fie competent.Organele au obligaţia să-şi verifice competenţa din oficiu; această veri-

ficare poate avea loc şi ca urmare a excepţiei de necompetenţă ridicată de cătrecei interesaţi.

Cînd un organ constată că nu este competent, îşi declină competenţa.Declinarea de competenţă reprezintă o instituţie prin care se realizeazăautocontrolul asupra competenţei organului judiciar, autocontrol care seefectuează din oficiu sau la cerere. Organul care stabileşte că nu are competenţătrebuie să determine în acelaşi timp cui îi revine aceasta. Declinarea de competenţăa instanţei penale nu este posibilă în favoarea unui organ din afara sistemuluijurisdicţional125 ori a unui organ de judecată străin.126 Asupra declinării organul deurmărire hotăreşte prin ordonanţă iar instanţa prin sentinţă.

125 Plenul Trib.Suprem, dec. de îndrumare nr.10/1973, R.R.D. nr.4/1984, p.96.126Investirea unei instanţe de pe teritoriul unui alt stat prin declinare de competenţă cu judecarea

unei acţiuni apare ca o măsură contrară suveranităţii acelui stat (Trib.Mun. Bucureşti, col.IHciv., dec. nr.25.557/1965. Decizia este citată de O. CĂPĂŢINĂ, în studiul "Modul desoluţionare a unei acţiuni în cazul necompetenţei organelor de jurisdicţie din România"R.R.D., nr.7/1968, p.22). Considerăm că raţiunea care a justificat concluzia de mai sus într-ocauză civilă este valabilă şi în materie penală.

127Judec.Buftea,sent.pen.nr.604/1974,Judec.sect.l,sent.pen.,nr.682/1974,lacaresereferă Trib.Suprem secţ. pen. dec. nr.3278/1974, CD» 1974 p.500.

319

I

Potrivit art.42 c.pr.pen., organul care îşi declină competenţa trimitedosarul organului arătat ca fiind competent prin actul care dispunedeclinarea.

Declinarea de competenţă atrage dezinvestirea organului care a luathotărîrea. Actul prin care s-a dispus declinarea, constituie în acelaşi timpactul de sesizare al organului în favoarea căruia a fost declinatăcompetenţa.

410. Declinarea de competenţă ridică probleme în legătură cuvalabilitatea actelor îndeplinite de organul care şi-a declinat competenţa,întrucît aceste activităţi au fost efectuate de un organ care se dovedeştenecompetent.

Dacă declinarea de competenţă a fost deterrhinată de incompetenţamaterială sau personală, organul căruia i s-a trimis cauza poate apreciaasupra validităţii actelor îndeplinite menţinînd măsurile dispuse de organuldesesizat. De fcxemplu, instanţa în favoarea căreia s-a declinat competenţapoate da eficienţă declaraţiilor inculpatului făcute anterior în faţa celeilalteinstanţe şi să le coroboreze cu restul probelor administrate ulterior îndosar, rezultînd astfel că a înţeles să folosească actele îndeplinite deorganul care şi-a declinatcompetenţa.'

Dacă declinarea s-a dispus avîndu-se în vedere necompetenţa teritorială,actele şi măsurile organului desesizat rămîn valabile legea statuînd menţinereaacestora.

Declinarea de competenţă dispusă de instanţă prin hotărîre nu poate fiatacată prin nici o cale de atac (art.42 alin.4 c.pr.pen.).

411. Conflictele de competenţă. între două sau mai multe organejudiciare se poate ivi un conflict de competenţă. Conflictul de competenţăeste de două feluri: negativ şi pozitiv.Conflictul pozitiv de competenţă apare cînd două sau mai multe organe judiciare se repunosc concomitent competente să soluţioneze o cauză penală. Conflictul negativ de competenţă intervine cînd două sau mai multe organe judiciare îşi declină competenţa reciproc, unul în favoarea celuilalt.

în practica judiciară anumite conflicte de competenţă se nasc şi caurmare a nerespectării unor dispoziţii care ar fi evitat conflictul. Deexemplu, o instanţă superioară care nu-şi prorogă competenţa în caz deschimbare a încadrării juridice declinîndu- şi competenţa în favoareainstanţei inferioare, poate crea inutil un conflict negativ.

Conflictele de competenţă constituie piedici în realizarea justiţiei.Conflictul pozitiv duce la irosire de forte, prin faptul că mai multeorgane rezolvă

128 Trib.Jud. Ialomiţa, dec. pen. nr.81/1976, R.R.D. nr.3/1977, p.60

129 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr.481/1981, R.R.D. nr.2/19S2,p.66-67.

320

aceeaşi cauză penală; în plus, există şi pericolul unor soluţionări

contradictorii. Conflictul negativ duce la o situaţie şi mai gravă, pentru

că în această împrejurare cursul justiţiei este întrerupt.Pentru evitarea oricărui conflict de competenţă, acesta trebuie

rezolvat ori de cîte ori se iveşte. Potrivit art.43 c.pr.pen. conflictul decompetenţă se rezolvă de organul ierarhic superior şi comun organeloraflate în concurs. Cînd conflictul de competenţă se iveşte între oinstanţă civilă şi una militară, soluţionarea conflictului este decompetenţa Curţii Supreme de Justiţie.

Un control asupra competenţei, exercitat tot de o instanţă superioară,apare şi în cadrul judecării recursului, cînd instanţa de casare trebuie săverifice din oficiu competenţa primei instanţe chiar dacă prin motiveleinvocate de recurent nu figurează şi necompetenţa acelei instanţe.

412. Sesizarea instanţei competente să rezolve conflictul se face decătre instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă în caz de conflictpozitiv şi de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa încaz de conflict negativ. Sesizarea se poate face şi de către procuror saude părţi.

în caz de conflict pozitiv pînă la soluţionarea acestuia, judecareacauzei se suspendă. Actele ce reclamă urgenţă se efectuează de cătreorganul care şi-a declinat competenţa ori s-a declarat competent cel din

urmă. Soluţionarea conflictului de către instanţa superioară şi comună seface cu citarea şiascultarea părţilor.

131

Deşi legea nu prevede expres, în literatura de specialitate şi înpractica judiciară s-a considerat, că hotărîrea prin care s-a rezolvatconflictul de competenţă are caracterul unei decizii care nu poate fiatacată cu recurs.

Cu ocazia soluţionării se poate constata că nici una din instanţele aflateîn conflict nu este competentă, aceasta revenind unei alte instanţe faţă decare organul de judecată care rezolvă conflictul nu este superior şi comun.în acest caz, dosarul se înaintează după caz, Curţii de apel, Curţii Militarede Apel sau Curţii Supreme de Justiţie pentru stabilirea competenţei.

în urma rezolvării conflictului instanţa desemnată nu se mai poatedeclara necompetentă, afară de cazul cînd în urma completării cercetăriijudecătoreşti, situaţia de fapt se schimbă, constatîndu-se că fapta constituie oinfracţiune dată prin lege în competenţa altei instanţe (art.43 alin.9c.pr.pen.).130 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 568/1973, R.R.D. nr.7/1973, p.173.

131GR. THEODORU, Hotăririle penale supuse recursului, R.R.D. nr.7/1%9, p.5-6; V.RĂMUREANU, op.cit, p.248.

132 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr.2492/1973, dec. nr.3385/1973, CD. 1973, p.468, p.480 etc.

Regula generală de determinare a organului îndreptăţit asoluţiona conflic-

de competenţă este valabilă şi în cazul intervenirii acestuia între procurori.ică conflictul intervine între două organe de cercetare penală competenţa seibileşte de către procurorul care exercită supravegherea asupra activităţii dercetare penală a acestor organe (art. 45 alin.6 c.pr.pen.).

§ 2. Incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea

413. Incompatibilitatea este o instituţie prin intermediul căreiaanumite:rsoane făcînd parte din organele care desfăşoară procesul penal saucareută la soluţionarea acestuia, sînt împiedicate să participe la activitatearocesuală. împiedicarea prevăzută de lege se justifică prin intervenţiaunornprejurări personale de natură a pune sub semnul îndoielii obiectivitateacestor persoane în soluţionarea cauzei penale.

Deşi incompatibilitatea nu reprezintă o negare a competenţei, totuşi ceiicompatibili nu au dreptul să desfăşoare activitatea procesuală, dacă se

află itr-una din cauzele prevăzute de lege.Pot fi incompatibile următoarele persoane: judecătorul, grefierul de

edinţă, procurorul, organul de cercetare, expertul şi interpretul.Reglementarea actuală prevede un sistem unitar de cazuri de incompa-

ibilitate. Codul anterior cuprindea două categorii de ipoteze şi anume:cazurile le incompatibilitate şi cazurile de recuzare. Acestea eraudiferenţiate întrucît ;azurile de incompatibilitate nu reprezentau şi situaţii derecuzare şi invers.133

în sistemul preconizat de cod cazurile de incompatibilitate determinăconţinutul situaţiei procesuale, în timp ce abţinerea şi recuzarea sîntmijloace (forme) de rezolvare a situaţiei.

414. Potrivit art.46-58 c.pr.pen. sînt incompatibili:a) judecătorii soţi sau rude apropiate între ei; aceştia nu pot face parte

din acelaşi complet. împrejurarea este justificată înlăturînd posibilitateaca în cadrul completului să se formeze o grupare, care datorită legăturii derudenie, să poată influenţa asupra votului exprimat, ştirbind principiulactivităţii colegiale.

în practică acest caz a fost amplificat prin corelarea şi cu alte ipotezede rudenie. Astfel, s-a considerat că de vreme ce soţia unui membru dincomplet a întocmit, în calitate de procuror, actul de sesizare al instanţei,

321

judecătorul

133 în doctrină §i în multe legislaţii se face diferenţierea între judex inhabilus şi judex suspectus.

134 Noul cod de procedură penală -prezentare comparativă, p.51.

...322,

respectiv devine incompatibil, fiind presupus că este interesat săpromoveze soluţia preconizată de soţia sa, prin actul de trimitere înjudecată.

b) Judecătorii care au judecat o cauză nu pot participa la judecareaaceleiaşi cauze la instanţa superioară sau la rejudecarea cauzei în caz derestituire la instanţa iniţială;135 se presupune că judecătorul care a luat ohotărîre, nu-şi va modifica punctul de vedere sau nu va sesiza nici ulteriorgreşelile din hotărîrea sa.

c) Judecătorii care şi-au exprimat anterior părerea cu privire lasoluţia ce s-ar putea da, nu mai au dreptul să participe la judecarea aceluiproces; se presupune că ei şi-au format cu anticipaţie o părere asupracauzei, or un judecător cu prejudecăţi nu prezintă garanţia maximă aobiectivitătii.

în practică s-a considerat că un judecător care, fără a examina fondulcauzei, s-a pronunţat numai cu privire la incompetenţa organului de urmărirepenală şi a dispus restituirea pentru refacerea urmăririi penale, nu se poateconsidera că şi-a exprimat părerea şi deci este compatibil să judece cauzadupă revenirea ei la instanţă. De asemenea, judecătorii care au respins opropunere de liberare condiţionată nu sînt incompatibili a soluţionapropunerea ulterioară, deoarece ei examinează împrejurări noi, care nuexistau cu ocazia primei pronunţări."

d) judecătorii care fiind anterior procurori în aceeaşi cauză au pusîn mişcare acţiunea penală, au emis mandatul de arestare, au dispustrimiterea în judecată sau au pus concluzii în fond la instanţă, nu mai potjudeca; în privinţa lor se presupune o înclinaţie acuzatorială însoluţionarea cauzei, datorită funcţiei îndeplinite anterior;

e) judecătorii care anterior au fost apărători1 sau reprezentanţi aivreuneia dintre părţi, nu pot judeca în cauza respectivă; asupra unuiasemenea judecător planează dubiul că ar putea fi angajat în optica părţii acărei apărare sau reprezentare a exercitat-o;

f)judecătorii care au fost experţi sau martori într-o cauză nu o potjudeca; martorul sau expertul sesizînd personal anumite aspecte, ar puteaavea o părere asupra pricinii, faţă de care judecătorul trebuie să fieindependent;

135 Trib. Jud. Hunedoara, dec. pen. nr.684/1982, R.R.D. nr.12/1983, p.87-88.135 Vezi, LUCIAN FĂTU, Incompatibilitatea judecătorului în cazul casării cu

trimitere, R.R.D. nr.l/1968,p.68-73.136 Judecătorul care a participat la judecarea unui proces civil stabilind că între părţi

există grave neînţelegeri locative, dispunînd evacuarea uneia dintre părţi, nu poate judecaaceeaşi cauză sub aspectul său penal, al unor infracţiuni locative, pentru că şi-a exprimatanterior părerea (Trib. Suprem, dec. pen., nr.1450/1967, R.R.D. nr.11/1967, p.134-135).

136 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr.489/1979, R.R.D. nr.U/1979, p.70137 Trib.Mun.Buc, încheierea din 2 septembrie 1975, dosar nr.3304/1975, R.R.D. nr.4/1976. p.55.137 Nu este nevoie ca apărătorul să fi îndeplinit anumite activităţi în exercitarea

asistenţei, fiind suficient să fi fost angajat sau desemnat în această calitate (Trib.Suprem, secţ. pen., dec. nr.2153/1973, R.R.D. nr.1/1974, p.142).

323

g) judecătorii interesaţi sub orice formă în soluţionarea cauzeipersoanal, în legătură cu un soţ sau o rudă apropiată, nu au dreptul săjudece; un asemenea judecător se presupune ca nu va fi imparţial judecindpotrivit cu interesele sale.

Toate aceste cazuri erau valabile în trecut şi pentru asesorii popularipe care legea îi declara incompatibili în aceleaşi împrejurări ca şijudecătorii;

415. Pentru incompatibilitatea privind pe procuror, grefier, organulde cercetare penală, expert şi interpret, legea prevede în general unele dincazuriledeja enumerate.

Procurorul este incompatibil în împrejurările corespunzătoareprevăzute îp primul şi în ultimele trei cazuri, pentru care esteincompatibil şi judecătorul; în plus, procurorul care a participat cajudecător în primă instanţă nu poate pune concluzia la judecarea ei înapel sau în recurs. Acesta este un caz de incompatibilitate tipicprocurorului.

Grefierul este incompatibil în aceleaşi condiţiuni ca procurorul, cu

excepţia cazului tipic prevăzut numai pentru acesta.Organul de cercetare poate fi incompatibil în ultimele trei cazuri

prevăzute pentru judecător; în plus, există şi o împrejurare tipică numaipentru acest organ. Astfel, cel care a efectuat urmărirea penală esteincompatibil să o completeze sau refacă în cazul cînd instanţa dispunerestituirea cauzei în acest scop (art.49 alin.4 c.pr.pen.). Incompatibilitateareferindu-se la orice organ de urmărire penală se extinde şi asupraprocurorului, atunci cînd acesta a efectuat personal urmărirea penală şicauza a fost restituită de instanţă în vederea completării sau refaceriiurmăririi.

Dacă acelaşi procuror, în urma unei restituiri a cauzei de către instanţăîn vederea refacerii sau completării urmăririi penale, dispune tot eltrimiterea în judecată, acesta nu va fi incompatibil, pentru că interdicţia dinart.49 alin.4 nu se referă la organul care exercită supravegherea urmăririisau sesizarea instanţei.

Expertul şi interpretul sînt incompatibili cînd intervin în mod cores-punzător una din ultimele patru cazuri de incompatibilitate prevăzutepentrujudecători.

în legătură cu incompatibilitatea expertului şi interpretului art.54 c.pr.pen.

face următoarele precizări:141 Nu sînt incompatibili asesorii populari care au luat parte la judecarea cauzei de către

instanţa de trimitere numai la administrarea de probe, dar nu au participat ulterior ladarea hotărîrii casate (Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr.3526/1974, R.R.D. nr.7/1975,p.71).

142 Trib.Suprem, secţ.pen., dec.nr. 1254/1977, CD. 1977, p. 350.143 Trib. Suprem, seci- pen., dec. nr.2766/1976, CD. 1976, p. 346; în acelaşi sens şi prin

dec. 2343/1972, R.R.D. nr.11/1972, p.170.

324

-calitatea de expert este incompatibilă cu aceea de martor în aceeaşi cauză,

ultima avînd întiietate;-participarea ca expert sau interpret într-o cauză, nu atrage incompa-

tibilitatea dacă s-ar solicita de mai multe ori exercitarea aceleiaşi atribuţiuni.

416. Abţinerea. Este instituţia prin care cel aflat într-una din cazurile de incompatibilitate poate cere să fie înlocuit cu o altă persoană avînd aceeaşi

144calitate.

Abţinerea nu produce efecte prin simpla ei declarare. Abţinerea trebuie

cerută de cel aflat în stare de incompatibilitate şi duce la înlăturare în măsuraadmiterii.

Persoana care se abţine, declară aceasta de îndată ce a luatcunoştinţă de existenţa cazului de incompatibilitate, arătînd motiveleinvocate. Declaraţia se face în timpul judecăţii preşedintelui instanţei,iar în faza de urmărire procurorului care supraveghează urmărirea;dacă se abţine chiar procurorul care supraveghează sau caredesfăşoară personal urmărirea penală, declaraţia se adreseazăprocurorului ierarhic superior. Abţinerea se rezolvă potrivit proceduriide soluţionare a cererii de recuzare.

417. Recuzarea. Persoana incompatibilă care nu s-a abţinut poate firecuzată de părţi pe tot parcursul procesului de îndată ce se cunoaştecazul deincompatibilitate.

Recuzarea este o instituţie prin intermediul căreia părţile pot înlăturadin activitatea procesuală persoanele incompatibile. Recuzarea apare ca ogaranţie a dispoziţiei care obligă pe cei incompatibili să se abţină.

Recuzarea se formulează de către parte oral sau scris cu arătarea

cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzării.In cursul urmăririi cererea se adresează fie organului de cercetare a

cărei recuzare se cere, fie procurorului. Organul de cercetare înainteazăcererea procurorului, în termen de 24 de ore, fără a întrerupe cursulcercetării. Procurorul este obl igat să se pronunţe asupra cererii în termen de3 zile, printr-o ordonanţă care se comunică şi celui interesat. Cînd se cererecuzarea procurorului, se aplică în mod corespunzător procedura demai sus, soluţionarea cererii fiind însă de competenţa procuroruluiierarhic superior.144 Abţinerea este o auto- recuzare a organului; prin ea se previne recuzarea (TRAIAN POP,

op.cit,vol.H,p.282).145 Părintele inculpatului audiat ca martor, nu poate formula cererea de recuzare

neavîndcalitatea de parte (Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr.3239/1975, Repert. pract.II, p.184).

325

în faza judecăţii recuzarea judecătorului, procurorului sau grefieruluise soluţionează în şedinţă secretă de un alt complet de judecată şi fărăparticiparea celui recuzat. Examinarea cererii se face de îndată, ascultîndu-se procurorul -dacă este prezent în instanţă - şi părţile. De asemenea, va fiascultat cel recuzat.

Instanţa hotărăşte prin încheiere admiterea sau respingerea cererii derecuzare. în caz de admitere, se va stabili în ce măsură se menţin acteleîndeplinite ori măsurile dispuse de persoana recuzată.

Cererea de recuzare se poate îndrepta împotriva unei instanţe în întregime.In acest caz cererea se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. Dacăcererea se admite, instanţa ierarhic superioară desemnează o altă instanţă,egală în grad cu cea în faţa căreia s-a produs recuzarea, în vederea judecăriicauzei.

încheierile prin care instanţa se pronunţă asupra abţinerii sau recuzăriinu sînt supuse unei căi de atac, cu excepţia încheierilor prin care s-arespins cererea de recuzare.

418. în legătură cu natura juridică a incompatibilităţii în gîndirea

juridică română actuală se confruntă două opinii.După prima părere, majoritară în doctrină şi admisă în practica judi-

ciară , dispoziţiile care reglementează incompatibilitatea sînt privitoare lacompunerea instanţei şi deci respectarea acestora trebuie avută în vedere subsancţiunea nulităţii absolute. împrejurarea poate fi ridicată şi din oficiu, iarinstanţa de recurs poate casa hotărîrea primei instanţe pe considerentul căjudecătorul care s-a pronunţat în cauză a fost incompatibil, chiar dacă aceljudecător nu s-a abţinut, iar procurorul sau partea nu l-au recuzat.

Dimpotrivă, în cadrul unei opinii opuse, incompatibilitatea nu aparţinecategoriei juridice de compunere a instanţei şi ca atare consecinţa nerespectăriidispoziţiilor în materie duce la nulitatea relativă; aceasta înseamnă căincompatibilitatea nu se ridică din oficiu ea putînd fi invocată numai deorganul incompatibil prin abţinere sau persoana interesată pe calearecuzării, nu în orice stadiu procesual, ci doar în cel indicat de lege (deîndată ce s-a aflat de motivul de incompatibilitate - art.51 c.pr.pen.),neinvocarea cazului ducînd la acoperirea nulităţii.146 La fel se procedează dacă preşedintele instanţei constată că toţi judecătorii organului

respectiv sînt incompatibili şi solicită instanţei superioare desemnarea unei alte instanţe

egaleîn grad pentru judecarea cauzei. (Trib. Suprem, secţ.pen., dec.nr.937/1975, Repert.pract.ll,p.184).

147 Vezi, N.G1URGIU, Cauzele de nulitate în procesul penal, Ed. Ştiinţifică,Bucureşti, 1974, p.255; V.M.CIOBANU, Interesul practic al clasificării legilor deprocedură civilă în funcţie de obiectul lor de reglementare, R.R.D. nr.4/1983, p.33şi urm.

148 Trib. Suprem, secţ.pen., dec.nr.3926/1972, C.D.1972, p.427; idem,dec.nr.2153/1973, CD. 1973,p.483,etc.

149 TribJud. Ilfov, dec.nr.810/1978, R.R.D. nr.6/1979, p.49.

326

Avînd în vedere finalitatea şi eficienţa cît mai mare a instituţieiînclinăm, în condiţiile actuale ale legislaţiei, la o interpretare a acesteia înprimul sens. Trebuie însă menţionat că fiecare din opinii cuprinde şineajunsuri care ar putea fi evitate, iar textele actuale sînt susceptibile deîmbunătăţiri. Rezolvarea definitivă a controversei se întrezăreşte încondiţiile perfecţionării viitoare a reglementării, în care de lege ferendaconsiderăm că nu ar fi lipsit de interes să se delimiteze situaţiile întrejudex inhabilus şi judex suspectus, aşa cum aceasta se face înnumeroase legislaţii străine.

§ 3. Strămutarea cauzelor penale.

419. Orice cauză penală se judecă la instanţa competentă. în modexcepţional, e posibil ca o cauză să fie luată de la instanţa care după legeare competenţa să o rezolve şi dată spre judecare unei alte instanţe egale îngrad (forum delegationis), dacă astfel se asigură desfăşurarea normală aprocesului penal. Aceasta se realizează prin instituţia strămutării.

Strămutarea presupune o derogare, deviaţie, de la competenţa teritorialănormală. Competenţa teritorială legală se schimbă cu una judiciară delegată.

420. Temeiul strămutării. Art.55 c.pr.pen. prevede că strămutareadevine posibilă cînd, apreciindu-se temeinicia motivelor invocate în vedereatrimiterii cauzei la o altă instanţă, se consideră că în felul acesta se asigurădesfăşurarea normală a procesului penal. Motivul este formulat general şielastic pentru a satisface astfel cerinţe cît mai largi. S-a avut în vedere înacest cadru atît împrejurările care presupun o îndoială cu privire la lipsade obiectivitate şi atitudinea părtinitoare a instanţei, dar şi orice situaţiecare ar împiedica o normală desfăşurare a procesului penal (de exemplu,evitarea imposibilităţii formării unui complet de judecată la o instanţă sauînlăturarea unor împrejurări de natură a tulbura liniştea publică)

Deşi principalul motiv de strămutare este bazat pe o prezumţie desuspiciune, ca şi în cadrul incompatibilităţii cele două instituţii nu trebuieconfundate, în cazul incompatibilităţii suspiciunea este individuală şirămîne aşa, chiar cînd priveşte pe toţi membri instanţei luaţi ca sumă acazurilor individuale, în cazul strămutării suspiciunea are caracter colectivneraportîndu-

150 TRAIANPOP,op.cit.,vol.II,p.227-228.151 în redactarea anterioară a codului, motivul de strămutare era determinat mai explicit dar

mai restrîns prevăzîndu-se că instituţia se foloseşte, cînd se constată că imparţialitateajudecării pricinii la o instanţă nu este pe deplin asigurată.

152 Noul cod de proc.pen. • prezentare comparativă, p.55.

327se la fiecare judecător luat singular sau ca sumă a indivizilor, suspiciuneapriveşte condiţiile în care instanţa penală în întregul ei judecă o cauză şi

este determinată de un climat neprielnic sau de o ambianţă defavorabilă.Temeiul strămutării poate uneori rezulta şi din atitudinea sau

comportarea unor judecători luaţi chiar individuali, manifestări care însă nupot fi încadrate în cazurile de incompatibilitate, motiv pentru careinstituţia recuzării este inaplicabilă. Astfel, datorită temerii sau presiuniiexercitate de climatul în care se judecă s-ar putea manifesta faţă de inculpatsau oricare parte o ostilitate tradusă în respingerea unor cereri sau excepţiiîndreptăţite ale acestora, încercări de intimidare a lor sau a martorilor,consemnarea denaturată a unor declaraţii, tolerarea unor neîndepliniri deprocedură, amînări nejustificate ale cauzei, atitudini suspicios debinevoitoare faţă de solicitările părţilor adverse etc, care fac să apară încazul unor participanţi la proces sentimentul neîncrederii şi descurajării.

în concepţia codului, temeiul strămutării trebuie să fie legat şideterminat de o ambianţă locală defavorabilă. Nu poate constitui o cauzăde strămutare ceea ce ţine exclusiv de tehnica unei bune înfăptuiri ajustiţiei (de exemplu: uşurinţa în administrarea probelor, apropiereajudecăţii de locul unde are accesul cel mai lesnicios majoritateapersoanelor implicate în cauză etc).

421. Procedura strămutării. Strămutarea se poate cere de partea inte-resată, procuror sau ministrul justiţiei. Cererea de strămutare urmează săfie motivată şi se adresează Curţii Supreme de Justiţie singura instanţăcompetentă a o soluţiona. în cerere se menţionează dacă în cauză sîntarestaţi.

Cererea de strămutare făcută de ministrul de justiţie sau procurorulgeneral suspendă de drept judecarea cauzei a cărei strămutare se solicită.Suspendarea poate fi dispusă şi de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie laprimirea cererii sau de către Curte după investirea acesteia.

Pentru soluţionarea cauzei preşedintele Curţii Supreme de Justiţie cereinformaţii în legătură cu pricina a cărei strămutare se solicită de lapreşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza înjudecată. Dacă această instanţă superioară ar fi însăşi Curtea Supremă deJustiţie, preşedintele ei

153 V. DONGOROZ ş.a., Explicaţii teoretice, vol.l, p.161.154 V.RÂMUREANU,op.cit,p.284.155 O cerere prin care inculpatul solicită tribunalului judeţean sesizat cu judecarea

cauzei, ca pricina să fie soluţionată de o altă instanţă nu are caracterul unei cereri destrămutare, chiar dacă inculpatul a precizat că se va adresa în acest sens şi TribunaluluiSuprem, arătînd cu acea ocazie şi motivele pe care se întemeiază cererea (Trib. Suprem,secţ.pen., dec.nr.2447/1979, Repert.pract.II, p.371).

solicită informaţiile necesare Ministerului Justiţiei neputîndu-se aplicadispoziţia anterioară.

Cererea de informaţii este facultativă dacă se solicită o nouă strămutarecu privire la aceeaşi cauză.

Preşedintele instanţei ierarhic superioare celei de la care se cerestrămutarea este încunoştinţat, odată cu informările care i se solicită,asupra termenului de judecată fixat de Curtea Supremă de Justiţie pentrurezolvarea cererii de strămutare. El ia măsuri de încunoştiinţare a părţilordespre introducerea cererii de strămutare şi despre termenul de judecatăfixat, cu menţiunea că părţile se pot prezenta la termen sau pot trimitememorii. Curtea Supremă de Justiţie judecă cererea de strămutare fărăcitarea părţilor.

Preşedintele instanţei ierarhic superioare înaintînd Curţii Supreme deJustiţie informaţiile solicitate, menţionează expres efectuarea încu-noştiinţărilor arătate mai sus, ataşînd şi dovezile de comunicare a acestora.Dacă în cauză sînt arestaţi, preşedintele este obligat să dispună şidesemnarea unui apărător din oficiu.

422. Şedinţa în care se examinează cererea de strămutare estetotdeauna secretă. Coacluziile părţilor se ascultă numai dacă aceştia s-auînfăţişat la şedinţă. Părţile, inclusiv inculpatul, se pot prezenta în toatecazurile personal sau prin reprezentanţi, întrucît nu e vorba de o judecatăde fond.157

Soluţionînd cauza, Curtea Supremă de Justiţie dispune admiterea saurespingerea cererii printr-o hotărîre (neprecizată în lege), care în practicăîmbracă forma unei încheieri. Aşa cum s-a arătat în doctrină, aceastăhotărîre este sui-generis manifestînd mai multe particularităţi. Astfel, spredeosebire de încheierile obişnuite hotărîrea capătă un număr de ordine îndecizierul instanţei supreme şi este semnată de toţi judecătorii; deosebit desentinţe şi decizii hotărîrea la care ne referim nu se motivează (art.60 alin.lc.pr.pen.). Deşi hotărîrea nu soluţionează cauza, neavînd caracter litisdecisoriu, influenţează cursul procesului penal îndrumîndu-1 în faţa uneialte instanţe. Hotărîrea rezolvă o situaţie litigioasă cu caracter contencios, încare se exprimă adeseori păreri contrarii cărora li se pune capăt, fără ca înacest mod să ia sfîrşit şi judecata.

Cu privire la natura juridică a hotărîrii de soluţionare a cererii destrămutare s-au manifestat păreri diferite. O primă opinie susţine practicaîncercînd să

156 Deşi legea nu prevede expres, pentru identitate de raţiune şi pe baza suplimentuluianalogic, dispoziţia de comunicare a termenului de judecată îşi are aplicarea şi atunci cîndinformaţiile sînt cerute la Ministerul Justiţiei (Noul cod de procpen. - Prezentarecomparativă, p.56).

156 Noul cod de proc.pen. - Prezentare comparativă, p.57.

328 329

:rediteze concepţia că încheierea (desigur într-o formă specială) reprezintă Dluţia cea mai bună. A doua părere militează în favoarea

ideii că trămutarea cauzelor ar trebui soluţionată prin decizie.în cazul admiterii cererii de strămutare Curtea Supremă de Justiţie hotă-

ăşte în ce măsură se menţin actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-atrămutat cauza. Această instanţă se încunoştinţează de îndată ce s-a pronunţatidmiterea cererii. Repetarea cererii de strămutare în aceaşi cauză esteposibilă, îumai dacă noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscuteCurţii supreme de Justiţie la soluţionare sau care au apărut ulteriorrezolvării.

în urma strămutării judecăţii la o altă instanţă se poate dispune restituirea:auzei la procuror pentru completarea urmăririi penale. Cu privire la deter-minarea procurorului căruia i se restituie dosarul, practica judiciară a fostoscilantă stabilind că el este atît procurorul corespunzător instanţei la care s-astrămutat cauza , cît şi procurorul care a dispus iniţial trimiterea înjudecată. Ultima soluţie ni se pare mai apropiată de finalitatea instituţieirestituirii cauzei pentru completarea urmăririi penale.

Reglementarea strămutării (art.55-61 c.pr.pen.) este aplicabilă numaifazei de judecată. Dacă necesitatea strămutării se iveşte în timpul urmăririicauzei aceasta se rezolvă potrivit dispoziţiilor generale care reglementeazăfaza respectivă.

158 Vezi, D.V.MIHÂESCU, V. RĂMUREANU, Căile extraordinare de atac, Ed. Ştiinţifică,Bucureşti, 1970, p.348; ILIE A. ILIE, notă la Dec. pen. nr.225/1983 a Trib.Jud. Mureş,R.R.D.nr.5/1984,p.50-51.

159 Vezi, GR. THEODORU, Hotărîrile penale supuse recursului, R.R.D. nr.7/1969, p.6;V.RAMUREANU, op.cit,p.29Z

160 Trib.Suprem, secţ.pen., dec.nr.845/1974, R.R.D. nr.9/1974, p.66.161 Trib.Suprem, în complet de 7 judecători, dec.nr.27/1975, C.D.1975, p.450-452.

CAPITOLUL VI

TEORIA GENERALA A PROBELOR

Secţiunea

I

PROBEL

E

§ 1. Definiţia probelor în procesul penal

423. Procesul penal constituie un proces de cunoaştere, în care organuljudiciar trebuie să ajungă la aflarea adevărului. în activitatea de stabilire aadevărului elementele care duc la realizarea cunoaşterii sînt dovezile.Potrivit art. 62 c. pr. pen organul de urmărire şi instanţa au obligaţialămuririi cauzei sub toate aspectele, pe bază de probe.

în limbajul juridic expresia de probă are un înţeles deosebit de cuprinzătoraccepţiunea rezultînd adesea numai din contextul exprimării. într-un sensatît de larg, folosit mai ales de nespecialişti (sau de organele judiciare încontactul cu persoanele neavizate cu terminologia juridică ştiinţifică, înscopul de a se face mai uşor înţelese), termenul cuprinde atît proba înadevăratul său sens cît şi mijloacele de probă, procedeele probatorii dar şiunele concepte care au numai legătură cu probele. De pildă, partea declară căîn susţinerea afirmaţiilor sale are ca probă un înscris; judecătorulinteresîndu-se de probele pe care le propune partea o întreabă dacă aceastaare martori etc.

în reglementarea legală conceptul nu poate fi atît de elastic ori lăsat laaprecierea celui care aplică norma juridică, în consecinţă, s-a ivitnecesitatea ca noţiunea să fie definită chiar de lege. De aceea, în cod a fostexplicit arătat sensul ştiinţific şi legal al categoriei de probă.

Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatareaexistenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care asăvîrşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionarea cauzei (art.63 c.pr.pen.).

Avînd în vedere importanţa deosebită a probelor în soluţionareacauzelor penale, trebuie semnalat că în privinţa lor se poate reţine cel puţino dublăfuncţionalitate.

Din punct de vedere gnoseologic, proba constituie un instrument decunoaştere prin intermediul căruia organul află adevărul . Fiecare

330

331

împrejurare nouă reprezintă un instrument prin care se realizează procesulde cunoaştere, de apropiere treptată de adevăr, pînă la dezvăluirea sacompletă.

Proba are şi o funcţionalitate în care se reflectă conţiriutul săuetimologic propriu-zis de instrument de dovedire. Aceasta se manifestăpregnant în condiţiile contradictorialităţii procesului, cînd părţile folosescsau propun administrarea probelor în scopul dovedirii susţinerilor şiargumentărilor făcute. Proba este folosită în acest caz în scopul de a da unsuport material, faptic, cererilor şi concluziilor părţilor sau combateriisusţinerilor adverse.

Probele sînt entităţi de fapt extraprocesuale (există în afara procesuluipenal) care privesc însă obiectul procesului (fapta şi făptuitorul la care se referăcazul). Prin administrarea lor în desfăşurarea procesului penal ele capătăcaracter procesual .

§ 2. Scurt istoric al evoluţiei concepţiilor generale privind probele

424. Concepţiile juridice referitoare la finalitatea şi modul de folosire aprobelor în procedura judiciară au evoluat mult manifestîndu-se variat înistoria procesului penal.

în procesul penal arhaic, de tip acuzatorial, concepţiile empirice şimistice, permiteau organului judiciar să interpreteze în modul cel mai liberşi foarte arbitrar anumite probe, avînd chiar o esenţă sau explicaţiesupranaturală, în care spiritul de dreptate şi de echitate era transferat uneoripe seama "înţelepciunii şi atotputerniciei divinităţii". Istoria universală şiromânească a dreptului are nenumărate referiri la probe de genul ordaliilor,a duelului judiciar şi a jurămîntului religios. Jurămîntul cu brazda pe cap sauinstituţia cojurătorilor cunoscute şi îndelung folosite în vechiul dreptromânesc constituiau manifestări concrete a unor asemenea concepţiijuridice.

în procesul de tip inchizitorial teoria probelor formale , în care legeadădea diverselor probe o forţă dinainte stabilită, făcea ca aspectele formalecantitative sau calitative să fie precumpănitoare şi să determine anticipatsoluţionarea cauzei în conformitate cu concepţiile şi interesele promovateprin norma juridică. în cadrul acestei forme istorice de proces,caracteristică mai ales pentru ultimele secole ale orînduirii feudale, în careputerea centralizată a monarhului absolut, a marii nobilimi şi a vîrfurilorclerului reprezentau pîrghiile cele mai de seamă ale puterii în stat, concepţiilejuridice despre probe

1 Proba reprezintă suma motivelor care duc la certitudine (R. GARRAUD, op. cit, p. 476.)

2 V. DONGOROZ ş. a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 168.

3 Cunoscut şi sub denumirea de sistemul probelor legale (P. BOUZAT §i J. PINATEL op. cit voi. II, p. 918)

332

erau în concordanţă cu concepţiile politice şi sociale. Astfel se explică regulide drept care permiteau ca nobilul să fie crezut înaintea iobagului, clericulînaintea laicului, bărbatul înaintea femeii (inegalitatea sexelor fiind una dintremanifestările inegalităţii sociale) etc. în aceeaşi lumină trebuie înţeleasăierarhizarea probelor care făcea din mărturisire regina probelor (probaprobatissima), obţinută de cele mai multe ori prin tortură sau alte procedeede constringere ca şi cuantificarea numerică a unor probe. Reguli de felulcelor care susţineau lipsa de temei a declaraţiilor unui singur martor (testisunus testis nullus) sau a necesităţii dublării numărului de martori faţă de ceianteriori ascultaţi pentru a se dovedi contrariul (cum prevedeau pravileleromâneşti din secolul XVII) se înscriau ca certe aspecte ale formalismuluicantitativ.

425. în procesul penal modern legea nu tarifează în general probeledîndu-le o anumită putere probatorie sau grad de credibilitate, aşa cum eratipic în teoria probelor formale. Totuşi, în legislaţiile actuale din numeroasestate de drept există urme ale concepţiilor mai vechi, menţinîndu-se înparte inegalitatea consacrată prin lege a unor probe (de exemplu, dispoziţiapotrivit căreia procesele verbale încheiate de anumite organe fac dovadapînă la înscrierea în fals ).

Dreptul procesual penal modern, descătuşînd organul judiciar de

obligaţia respectării ierarhiei probelor stabilite prin lege, a introdus teorialiberei aprecieri a probelor .

Teoria liberei aprecieri a probelor, deşi îşi găseşte recunoaştere atît înreglementările statelor de tip totalitar sau autoritar cît şi în celelalte legislaţii,este concepută şi mai ales fundamentată teoretic în mod diferit.

Elementul central al teoriei liberei aprecieri a probelor se circumscrieintimei convingeri a organului judiciar care îşi formează opinia în urmaadministrării probelor. în majoritatea reglementărilor această împrejurare estemarcată expres prin normele legale care fac trimitere la intima convingere acelui care are obligaţia aprecierii probelor. Astfel, codul nostru din 1936 în art.137 alin. 7 prevedea că judecătorii apreciază probele administrate şi hotărăscdupă intima convingere.

Aceeaşi idee se regăseşte în legislaţiile franceză, belgiană, elveţiană,italiană etc. Judecătorul apreciază în toată libertatea valoarea probelor ad-ministrate şi condamnă sau achită pe inculpat după conştiinţa sa şi numai dupăce îşi formează convingerea că cel în cauză este sau nu vinovat. Organul

4 Despre forţa probantă deosebită a proceselor verbale, vezi, R. GARRAUD, op. cit, p. 521.5 In penal, libertatea probei reprezintă libertate în administrarea oricărei probe şi libertate în

aprecierea acestora (E. FLORIAN, op., cit, p. 288)

333

judiciar nu trebuie să justifice forţa probantă pe care o atribuie probelor reţinute(art. 353, 427 şi 536 c. pr. pen. francez). Dispoziţii similare se găsesc în art.342 cPr- pen. belgian, precum şi în alte numeroase coduri.

Libera apreciere a probelor permite ca un organ judiciar care îşiformează o convingere să nu fie ţinut vreodată de evaluarea dată probelor decătre un alt organ judiciar. Aprecierile organelor de urmărire penală sau aleprocurorului nu se impun judecătorului, după cum judecătorul din căile deatac nu este ţinut de convingerea celui care a judecat în primă instanţă ş. a.m. d.

426. Libera apreciere a probelor şi-a găsit consacrare şi în dreptul procesualpenal est-european, inclusiv în cel din ţara noastră.

Ceea ce diferenţia atitudinea organului judiciar român ca şi a altor organedin statele totalitare, era atitudinea sa de principiu, care nu putea fi decît înconcordanţă cu o anumită poziţie ideologică conformă cu cerinţele unei justiţiiaservite unui scop social-politic, manifest exprimat de lege.

pentru a ne referi la normele române este semnificativ să evocăm dis-poziţiile înscrise anterior în art. 63 alin. 2 c. pr. pen., care obligau organuljudiciar să-şi formeze convingerea intimă, în aşa fel încît în aceasta să secontureze o conştiinţă juridică "socialistă", respectiv corespunzătoare intere-selor "statului socialist".

între convingerea unei persoane şi conştiinţa sa există neîndoielnic inter-ferenţe- A considera convingerea liberă, dar a o subordona conştiinţei generaleimpuse ^'n afară Şi de o factură exclusivistă presupune desigur o contradicţie,

care anulează în mare parte posibilitatea unei convingeri intime în adevăratulsens al cuvîntului, aşa cum gîndirea juridică democrată şi liberă a conturatacest concept.

fju întîmplător în doctrina est-europeană s-au încercat în legătură cu aşa-numita "conştiinţă juridică socialistă" diverse precizări. Astfel, s-a arătat căîn conştiinţa juridică socialistă se cuprinde totalitatea ideilor, sentimentelor şjvoliţ'unilor oamenilor muncii cu privire la dreptul socialist, cu privire laaprobarea şi conformarea la regulile acestuia, cu privire la fenomenul judiciarîn general, cuprinzînd ideile şi sentimentele de dreptate şi legalitate . Oglindireactivă a existenţei, conştiinţa juridică socialistă constituie un fenomen socialcu funcţii creatoare, care se manifestă în influenţa inversă pe care o exercităasupra existenţei reflectate de ea .

6 I. CETERCHI, M. LUBURICI, Teoria generală a statului şi dreptului, Univ. Bucureşti,1983, p. 93. 1 A- NASCHITZ, Conştiinţa juridică socialistă, Ed. Ştiinţifică,

Bucureşti, 1974, p. 13.

334

427. Consecinţele teoretico-principiale ale modului cum legislaţia şi practica judiciară occidentală abordează libera apreciere a probelor se vădescmaiales în poziţia diferenţiată pe care o impune însăşi legea celor care îşiformeazăconvingerea pe baza probelor.

In acest sens, există deosebire între modul liber în care funcţionează aceastăapreciere în cazul juraţilor de la instanţele criminale şi ceilalţi judecători de lainstanţele corecţionale şi poliţieneşti.

Juraţii nu au obligaţia să motiveze în verdictul lor concluzia la care auajuns, intima convingere funcţionînd deplin şi modul în care probele au fostapreciate scăpînd căilor de atac şi oricărui control superior. .

Spre deosebire de aceasta, judecătorii de la celelalte instanţe, deşi au dreptulsă aprecieze liber probele, trebuie să motiveze hotărîrea adoptată indicînd faptelepe care se bazează concluziile lor în aşa fel încît instanţele superioare în cadrulprocedurii de casare să poată controla legalitatea deciziilor.

428. Aplicarea cu caracter de generalitate a teoriei liberei aprecieri aprobelor are în numeroase legislaţii unele restrîngeri în cazurile cînd pentruanumite situaţii se admite sistemul probelor legale.

Legea permite ca procesele verbale încheiate în diverse domenii de cătreunii agenţi constatatori să aibă o putere de dovadă prestabilită de lege şi să nupoată fi înlăturată decît prin înscrierea în fals.

Exemplele de acest gen nu sînt prea numeroase în normele recente de celemai multe ori avînd caracter tradiţional şi fiind prevăzute în dispoziţii legalemai vechi . in legislaţia franceză de pildă, fac dovadă pînă la înscrierea în falsprocesele verbale încheiate în domeniul vamal (art. 336 cod vamal) sau înmaterie de pescuit (art. 469 cod rural).

în plus, pot avea o asemenea tărie de dovadă procesele verbale încheiatede judecători în care se constată împrejurări legate de desfăşurarea procesuluipenal. în mod constant, în practica judiciară s-a statuat, că procesul verbal de

8 Instrucţiunile afişate în Belgia în fiecare sală în care juraţii deliberează cuprind indicaţiiexprese în acest sens. Astfel, se arată că legea nu le cere să justifice pe ce se întemeiazăconvingerea lor şi nu le prescrie regulile de care depinde plenitudinea sau suficienţa uneiprobe; legea îi obligă numai de a se întreba fiecare, în liniştea reculegerii proprii, ce impresieau făcut probele asupra lor şi de a răspunde cu întreaga sinceritate. Instrucţiunile se terminăcu o expresie care subsumează obligaţia juraţilor de a alinia concluziile la propria conştiinţăşi care este formulată în întrebarea "aveţi intimă convingere?" (P. HENRY, De l'intimeconvinction, Ed. Jeune Berreau de Liege, 1985, p. 201-238).

9 De exemplu, în legislaţia belgiană referirile se fac la procesele verbale prevăzute de art. 137şi 138 din Codul forestier sau la art. 5 dintr-un Decret sanitar care datează încă din secolultrecut.

şedinţă încheiat cu ocazia judecăţii şi subscris de preşedintele completuluinu poate fi combătut cu privire la constatările făcute decît prin înscriereaîn fals . Procesele verbale care fac dovadă pînă la înscrierea în fals seîntîlnesc numai în materie de contravenţii şi delicte. în general,înscrierea în fals nu apare în materie criminală şi o asemenea putere dedovadă a unei probe nu se poate invoca în faţa curţilor cu juri, intimaconvingere a juraţilor neputînd fi încorsetată prin nici o probă, nicimăcar prin anumite procese verbale cu o putere prestabilită de lege .

§ 3. Dispoziţii generale privind probele

429. Capitolul I din Titlul III al Părţii generale a codului cuprinde în art.62-68o seamă de dispoziţii generale referitoare la probe. O parte din acestea caceleprivind lămurirea cauzei prin probe şi definirea probelor au fost dejaexaminate.

în art. 63 alin. 2 c. pr. pen. se reflectă bazele legale principale aleconcepţiei referitoare la libera apreciere a probelor. în această normă sesubliniază că probele nu au valoare mai dinainte stabilită şi se prevedecă aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală şiinstanţa de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinăriituturor probelor administrate şi conducîndu-se după conştiinţa lor.

Din dispoziţiile legii rezultă că intima convingere a organului judiciarnu este o probă. Pentru a fi suficientă şi relevantă pe plan juridic aceastăconvingere trebuie să fie efectul unor probe .

430. Intima convingere nu constituie o intuiţie pur subiectivă, ci unsentiment de certitudine fermă despre existenţa sau inexistenţa unei fapte.Spredeosebire de intuiţie, convingerea se întemeiază pe raţionament putînd fisusţinută şi demonstrată pe baza unor argumente logice.

Formarea convingerii este rezultatul unui proces psihic prin careprobele administrate, ca elemente obiective, se reflectă complet şi exact înconştiinţa organelor judiciare şi le produc un sentiment de certitudine înlegătură cu fapta dovedită .

10 Vezi, Cass. belg., hot. din 14 noiembrie 1979, Pasicrisie belge 1980,1,354; Cass belgf.,hot din 19 decembrie 1984, Pasicrisie belge 1985,1,95 etc.

11 M. FRANCHIMONT, §. a., op. cit, p. 77612 Neexistînd o valoare prestabilită între declaraţiile inculpatului date la urmărire penală şi

în cursul judecării, în cazul constatării unor nepotriviri sau contradicţii între acestea,instanţa este liberă să aprecieze în urma coroborării cu toate probele şi să rejină numai peaceea care reprezintă adevărul (Trib. Jud. Neamţ, dec. pen., nr. 197/1983, R. R. D. nr.12/1983, p. 104)

13 R. LEGROS, L'element moral dans Ies infractions, Ed. Desoer, 1952, nr. 387.

Cu tot cadrul de obiectivizare ce se impune convingerii intime înformarea sa exclusiv pe baza materialului probator legal administrat încauză şi cu lăsarea la o parte a tuturor impresiilor, ideilor preconcepute,concepţiilor, intuiiţiilor, prejudecăţilor, conştiinţei individuale şi colective,părerile formate în opinia publică şi alte asemenea elemente de natură ainfluenţa aprecierile cuiva, nu se poate face* abstracţie de principalacritică subliniată în genere ca imputabilă teoriei liberei aprecieri aprobelor.

în doctrină s-a arătat de foarte mulţi autori că intima convingere, chiardacă nu constituie o probă ci rezultatul acesteia, rămîne un sistem dincare subiectivul nu poate fi exclus .

Teoria intimei convingeri constituie un sistem în care convingereatrebuie să se înscrie în cadrul logic al rezonabilului. Acest cadru estedesigur mai puţin riguros decît cel pretins de savanţi pentru certitudinea unuifapt sau fenomen, dar este totuşi un cadru în care justiţia se poate înscrie cutoată încrederea .

431. Din art. 63 alin. 2 rezultă că în procedura noastră penală sistemullegal de apreciere a probelor nu se manifestă în nici un caz din momentce legea subliniază că probele nu au o valoare dinainte stabilită.

în reglementarea actuală probele nu sînt ierarhizate în vreun fel,

faptele consemnate în procesele verbale (indiferent de cine şi în cecondiţii ar fi redactate) neavînd altă valoare probatorie decît restulprobelor. Legea română nu pretinde procedura înscrierii în fals în vedereaînlăturării de la aprecierea situaţiei din cauză a împrejurărilor consemnateîntr- un proces verbal.

înscrierea în fals era o modalitate de contestare a proceselor verbaleadmise de codul din 1936. înscrierea în fals constituia o procedură princare cel care o folosea învinuia agentul constatator al faptelor consemnateîn procesul verbal de săvîrşirea infracţiunii de fals în legătură cu redactareaactului întocmit. Dacă învinuirea se confirma, aceasta atrăgea desigursoluţia corespunzătoare în procesul declanşat în cauza privind falsul, iarpe baza hotărîrii respective era posibilă înlăturarea procesului verbal acărei falsitate se constatase. în ipoteza contrară, nu numai că procesulverbal rămînea valid, producînd toate consecinţele ce decurg, dar întrucîtfalsul reclamat nu era constatat, cel care folosise procedura se făceavinovat de săvîrşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă, ceea ce eraevident un risc şi un neajuns care determina nu în

14 GR. THEODORU, T. PLAESU, op. cit, p. 225.15 P. HENRY, De l'intime conviction, Ed. Jeune Barreau de Liege, 1985, p. 224; M.

FRANCHIMONT, ş. a., op., cit, p. 768; vezi şi H. BEKAERT, La manifestation dela verite dans Ie proces penal, Bruylant, 1972; R. DECLERC, La preuve en matierepenale, Ed. Swinnen, Bruxelles, 1988 etc.

16 CH. PERELMAN, P. FORIERS, La preuve en droite, Bruylant, 1981, p. 47.

337

puţine cazuri neînscrierea în fals în vederea evitării oricărorconsecinţe aleatorii şi nedorite.

432. Există printre dispoziţiile generale norme care consfinţescprincipiulobţinerii libere a probelor fără a se putea influenţa aceasta princonstrîngerifizice sau morale. Art. 68 alin. 1 c. pr. pen. prevede că este oprit a seîntrebuinţaviolenţe, ameninţări, ori alte mijloace de constrîngere, precum şipromisiunisau îndemnuri, în scopul de a se obţine probe.

în mod similar, nu se poate concepe ca o faptă penală să se dovedeascăprin săvîrşirea unei infracţiuni ori prin continuarea celei iniţiale. Oricîtăimportanţă ar avea descoperirea infracţiunii şi dovedirea făptuitorului învederea tragerii lui la răspundere, aceasta nu se poate realiza printr-oaltă nesocotire a legii penale, chiar dacă ar fi de gravitate mai redusădecît cea care urmează a se dovedi. în lege se arată că este oprit a sedetermina o persoană să săvîrşească sau să contribuie la săvîrşirea fapteipenale în scopul obţinerii unor probe (art. 68 alin. 2 c. pr. pen.).

în capitolul din cod la care ne referim există şi alte dispoziţii legale

(referitoare la sarcina administrării probelor, prezumţia de nevinovăţie,concludenta şi utilitatea probelor etc), care fiind însă strîns legate deprobatoriu vor fi examinate în cadrul corespunzător.

§ 4. Clasificarea probelor

433. Probele pot fi clasificate după diverse criterii în literaturajuridicăneexistînd un punct de vedere unitar în această privinţă. Probele pot fiîmpărţiteîn două după cum vin sau nu în sprijinul învinuirii, după obiect, după sursadincare provin, după raportul lor cu obiectul probaţiunii şi deci faptulprincipalcare urmează a se dovedi etc.

Dintre diversele categorii de probe amintite în doctrină se vor analizaîn continuare următoarele: probele în acuzare şi apărare, probeleprincipale, secundare si incidentale, probele preexistente şi survenite,probele imediate şi mediate, probele directe şi indirecte .

17 Probele se mai clasifică de exemplu, în probe materiale şi personale, judiciare şiextrajudiciare etc. I. STOENESCU, şi GR*,PORUMB, Drept procesual civil român.Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, 1966, p. 151-152; de asemenea, sînt amintite categorii cade pildă: probe precise, probe conjuncturale, probe dubioase, probe sigure etc. (V.DONGOROZ, ş. a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 169).

434. Probele în acuzare sînt acelea prin care se face dovadavinovăţieiînvinuitului sau inculpatului sau a unui element care contribuie lastabilireavinovăţiei acestuia. Probele în acuzare sînt în defavoarea inculpatuluisauînvinuitului ele fiind administrate în vederea susţinerii acuzării.

Probele în apărare sînt cele care dovedesc nevinovăţiainculpatului, o vină mai redusă, o împrejurare care survine în favoareaacestuia. Probele în apărare sînt administrate în genere de apărare, darpot fi administrate şi de organele judiciare în baza rolului activ şi aobligaţiei aflării adevărului în cauză; aceste probe trebuie strînse,administrate şi verificate din oficiu de către organele judiciare,independent de poziţia apărării.

Calificarea după acest criteriu nu prezintă o rigurozitate ştiinţificăfiind pozibil ca demarcaţia dintre aceste categorii să nu fie totdeauna netă,iar pe de altă parte o anumită categorie să se transforme în contrariul ei.Totuşi clasi-

1H

ficareaeste menţinută şi amintită în mod constant în literatura de specialitate , datorită importanţei sale din punct de vedere practic.

435. După obiect , probele se clasifică în principale, secundare şi incidentale.Probele principale se referă la existenţa faptului imputat.Probele secundare privesc împrejurările de natură a agrava sau a

atenua vinovăţia inculpatului.Probele incidentale servesc la dovedirea unor excepţii ridicate pe

parcursul cauzei (de ex. temeinicia motivelor de recuzare invocate de cătreparte).

436. în raport de realităţile la care se referă, probele pot fi împărţiteîn:preexistente şi survenite . Constituie o probă preexistentă oîmprejurare defapt care este anterioară săvîrşirii infracţiunii cum ar fi de exemplufaptul căbigamul celei de-a doua căsătorii a mai fost legal căsătorit sau căfuncţionarulcare a primit mită în legătură cu activitatea sa prestează aceastăactivitatre învirtutea unui contract de muncă anterior încheiat etc.

Dimpotrivă, proba este survenită dacă se materializează într-o faptăprodusă sau percepută în momentul comiterii infracţiunii sau chiar

ulterior. De pildă, decesul victimei într-o cauză de omor constituie oasemenea probă întrucît împrejurarea a survenit cu ocazia săvîrşiriifaptei, rezultatul putîndu-se produce chiar ulterior.

18 P. BOUZAT, J. PINATEL, op. ciL, voi. II, p. 914; clasificări după acest criteriu se fac

şi decătre majoritatea autorilor români (vezi, TRAIAN POP, I. TANOVICEANU,V. DONGOROZ, S. KAHANE, GR. THEODORU, MATRE1BASARAB, I.NEAGU)

19 V. DONGOROZ, op. cit, p. 215.20 V. DONGOROZ, ş. a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 171.

338 339437. Probele imediate (nemijlocite sau primare) sînt probe

nederivateobţinute din sursa originală.

Constituie o probă imediată declaraţia unui martor ocular carerelatează faptele înregistrate prin simţuri proprii; originalul unui înscriseste de asemenea o probă imediată.

Probele mediate (mijlocite sau secundare) nu provin direct de laizvorul probei, fiind obţinute dintr-o sursă mai îndepărtată (din a douamînă sau uneori chiar pe o filieră mai lungă).

Clasificarea are în vedere gradul în care se aplică principiulnemijlocirii. Importanţa practică constă în determinarea folosirii pe cîtposibil a probelor imediate şi în lipsă evitarea verigilor intermediarecare ar fi impietat asupra nemijlocirii.

438. Probele directe dovedesc în mod direct faptul principal careformeazăobiectul pricinii penale, demonstrînd ele singure vinovăţia saunevinovăţiacelui în cauză. Constituie probe directe prinderea în flagrant delict,stabilireaunui alibi, recunoaşterea coroborată cu alte probe etc.

Probele indirecte nu pot dovedi prin ele însele vinovăţia saunevinovăţia, reprezentînd numai împrejurări cu ajutorul cărora se poateconchide asupra faptului principal. Sînt probe indirecte de exemplu: faptulcă între infractor şi victimă exista anterior o duşmănie, faptul că infractorul afost văzut în apropierea locului săvîrşirii infracţiunii, faptul că persoanabănuită nu are alibi etc.

Probele indirecte, denumite şi indicii, luate singure nu pot duce larezolvarea cauzei, pe cînd o singură probă directă dovedeşte vinovăţiacuiva.

în practica judiciară folosirea probelor indirecte este foartefrecventă, pentru că modul ocult de săvîrşire a infracţiunilor excludedeseori găsirea unor probe directe. Cînd în cauză există numai probeindirecte, acestea trebuie mînuite cu multă circumspecţie şi pricepereprofesională, încît concluzia desprinsă să aibă putere de certitudine, iarlegătura şi armonia din lanţul indiciilor să excludă posibilitateafundamentării altei versiuni.

' Secţiunea II

PROBATORIUL ÎN PROCESUL PENAL

§ 1. Noţiuni introductive

439. în desfăşurarea procesului penal invocarea şi propunerea deprobe,admiterea şi administrarea lor constituie un fascicol de acte procesualecarepoartă denumirea de probatoriu .

Legea reglementează în detaliu atît conţinutul cît şi mecanismulprobatoriului, încît acesta constituie elementul fundamental care duce laaflarea adevărului în cauza penală şi soluţionarea procesului.

Cel puţin trei sînt aspectele mari care se implică în probatoriulrealizat în procesul penal şi acestea răspund în principiu la următoareleîntrebări:

- ce trebuie dovedit într-un proces pentru a se putea soluţiona cauza;- cine trebuie să aducă aceste dovezi;- cum urmează a se proceda pentru ca aspectele faptice cuprinse în

probă să producă efectele juridice corespunzătoare în urma reţinerii lorca adevărate de către organele judiciare.

Aceste aspecte cardinale ale oricărui probatoriu necesită analiza atrei probleme de bază care se referă la obiectul probaţiunii şi administrareaprobelor.

§ 2. Obiectul probaţiunii

440. Noţiunea de obiect al probaţiunii. în vederea soluţionării juste a

cauzei penale este necesar să existe o delimitare a faptelor şi împrejurărilorcare urmează a se dovedi. Pentru limitarea lor în activitatea de dovedire o mare

22 importanţă are conceptul de obiect al probaţiunii (thema probandum) .

Intră în noţiunea de obiect al probaţiunii toate faptele şi împrejurările care

trebuie dovedite în scopul rezolvării cauzei penale. Prin fapte, în sens de obiectal probaţiunii, se înţeleg fenomenele lumii materiale; normele legale nuconstituie obiect al probaţiunii, deoarece organele judiciare sînt obligate săcunoască legea . La această regulă se pot ivi excepţii în privinţa aplicării

unornorme legale străine (de ex. potrivit art. 520 c. pr. pen. dovadă că hotărîrea a

21 Idem, p. 173.22 V. DONGOROZ, op. cit, p. 210.23 I. NEAGU, op. cit, p. 256.

340 341

fost pronunţată de instanţa competentă se face pe baza certificăriiautorităţii competente a statului străin).

Conţinutul obiectului probaţiunii nu trebuie confundat cu conţinutulprobei. Conţinutul probei este ceea ce dă în vileag proba, adică dateleinformative sau elementele de informare pe care le procură proba(substantia probationis, factum probans). Conţinutul probei urmează săcorespundă obiectului probaţiunii, trebuind să conducă într-o măsurăoarecare la confirmarea sau infirmarea acesteia din urmă. în caz contrarnu există probe, ci numai aparenţa unei probe (de exemplu, un martordeclară că nu ştie nimic despre faptul asupra căruia este întrebat) .

Faptele şi împrejurările din cuprinsul obiectului probaţiunii sînt dedouă feluri: fapte principale (res probandae) şi fapte probatorii (resprobantes).

Fapt principal al probaţiunii îl constituie însăşi obiectul procesuluipenal, adică infracţiunea care constituie temeiul tragerii la răspundere ainculpatului25. Dacă, de exemplu, inculpatul se face vinovat deinfracţiunea de furt împrejurarea că a fost prins noaptea de proprietarîncercînd să scoată din locuinţă lucrurile furate constituie un faptprincipal. Faptul principal dovedit cu certitudine permite soluţionareacauzei penale, chiar dacă în obiectul probaţiunii din acea cauză nu seconturează şi alte aspecte de fapt.

Faptele probatorii se referă la împrejurări de fapt care nu sîntcuprinse în faptul principal, dar a căror demonstrare permite să se tragăconcluzii cu privire la faptul principal. în cazul exemplului anteriorpentru infracţiunea de furt numai împrejurarea sustragerii săvîrşite încondiţiile legii penale constituie un fapt principal, nu bunăoară şi faptulcă inculpatul a fost găsit asupra sa cu bunuri a căror provenienţă nu oputea explica sau că a fost văzut de anumite persoane în noapteainfracţiunii, la o oră nepotrivită, cărînd în mod suspect, un sac în preajmalocuinţei victimei. Aceste situaţii intră în obiectul probaţiunii avîndlegătură strînsă cu cauza respectivă însă ele constituie fapte probatorii acăror dovedire şi reţinere ca adevărate permit să se tragă concluzii cuprivire la faptul principal.

441. Conţinutul obiectului probaţiunii. Cu privire la obiectul

probaţiunii doctrina arată că există un obiect generic sau abstract şi unulspecific sau concret26. Primul are caracter general şi trebuie dovedit înorice proces; al

24 R. M. CORNESCU, Obiectul probaţiunii judiciare în procesul penal, Studii şi cercetărijuridice, nr. 3/1963, p. 485.

25 GR. THEODORU, op. cit, voi. II, p. 67.26 E. FLORIAN, op. cit, p. 282.

342

doilea reprezintă obiectul probaţiunii într-un proces determinat,respectiv în fiecare caz concret .

Obiectul generic sau abstract al probaţiunii poate fi determinat încomponentele sale generale, pentru că oricît de variate ar fi cauzele şideci obiectul concret al probaţiunii anumite elemente generice sîntprezente în orice activitate de dovedire. Astfel, fac parte din obiectulgeneric al probaţiunii de regulă, următoarele împrejurări:

a)dovedirea faptelor care confirmă sau infirmă învinuirea; în acestsens urmează a se stabili în primul rînd faptele referitoare la existenţaelementelor infracţiunii;

b)circumstanţele atenuante şi agravante legale şi judiciare de naturăa influenţa gradul de responsabilitate al făptuitorului;

c)mobilul infracţiunii, chiar cînd nu este o trăsătură a conţinutuluiinfracţiunii; acesta poate constitui un element de apreciere apericulozităţii sociale a faptei;

d)datele personale care caracterizează pe inculpat şi celelate părţi;pentru justa soluţionare a cauzei trebuie să se cunoască profilul lor moralşi atitudinea generală în societate;

e)urmările infracţiunii atît sub aspectul consecinţelor civile aledaunei produse, cît şi referitor la rezolvarea corectă a laturii penale; înnumeroase cazuri, încadrarea juridică exactă a infracţiunii se face

avîndu-se în vedere consecinţele faptei (de ex. la infracţiunile de lovire şivătămare corporală - art. 180,181,182 c. pen., avort - art. 185 alin. 3 şi 4 c.pen., tîlhărie - art. 211 alin. 2 şi 3, infracţiuni contra avutului public cuconsecinţe grave sau deosebit de grave art. 223 alin. 2 şi 3 c. pen. etc;

f) faptele sau împrejurările care au determinat sau favorizat comitereainfracţiunii (de ex. în cazul unei infracţiuni la regimul circulaţiei rutiereîmprejurarea că locul periculos nu a fost marcat prin indicatorcorespunzător). Acestea pot să contribuie la aprecierea periculozităţii socialea făptuitorului şi au o importanţă în special în activitatea de prevenire ainfracţiunilor prin luarea măsurilor de înlăturare a situaţiilor respective.Art. 202 c. pr. pen. prevede că organele de urmărire (obligaţia revine şiinstanţelor) trebuie să lămurească datele cu privire la împrejurările care audeterminat, înlesnit sau favorizat săvîrşirea infracţiunii.

Datorită varietăţii sale infinite obiectul specific sau concret alprobaţiunii nu se poate determina decît în raport cu cazul particular dat.De aceea, din punctul de vedere al acestui obiect, urmează a se analizaalte aspecte, cum ar fi: modul în care într-un caz concret o faptă ajută înactivitatea de dovedire,

27 TRAIAN POP, op. cit, voi. III, p. 170.

343

măsura în care o probă este admisibilă, concludentă sau utilă, ce faptesau împrejurări nu mai trebuie dovedite ori există piedici în probareaacestora etc.

442. Analiza conţinutului pe care îl are obiectul probaţiunii s-a referitîn cele de mai sus la latura penală a cauzei. Există însă fapte şiîmprejurări care trebuie dovedite în legătură cu latura civilă ori cu alteaspecte determinate de incidenţa unor instituţii procesuale.

Cît priveşte despăgubirile civile intră în obiectul probaţiunii fapteledin care rezultă că paguba a fost produsă prin infracţiunea formînd obiectulcauzei penale, natura şi întinderea prejudiciului, valoarea sa, modalitateade reparare a pagubei. în cazul reparării în natură trebuie dovedit căbunurile găsite la inculpat aparţin părţii civile pentru a putea fi restituite;în cazul repunerii în situaţia anterioară, aceasta trebuie exact determinatăprin probe; în cazul plăţii unui echivalent bănesc dovezile trebuie sălămurească dacă este mai adecvat ca aceasta să reprezinte o sumă globalăori una plătibilă periodic.

în privinţa rezolvării laturii civile a cauzei sînt incidente toateimplicaţiile şi aspectele de drept civil propriu obiectului probaţiunii într-o cauză civilă.

Oficialitatea acţiunii civile poate atrage pentru obiectul probaţiunii in-cidenţe neobişnuite în genere pentru materia civilă. De exemplu, obiectul

probaţiunii este circumscris de regulă limitelor acţiunii civile aşa cumeste determinat prin principiul disponibilităţii. Partea civilă trebuie sădemonstreze prin probe că prejudiciul suferit este egal sau mai mare decîtvaloarea pretinsă prin acţiune. Or, în cazul exercitării din oficiu a acţiuniicivile, organul judiciar este obligat să stabilească prin probe întindereareală a prejudiciului şi să nu oprească probatoriul cînd dovezile au atinslimita cuantumului valoric pretins de partea civilă.

443. Nu orice problemă care trebuie dovedită în cursul unui procespenal urmează a se include în obiectul probaţiunii, ci numaiîmprejurările avînd legătură cu rezolvarea litigiului şi deci cusăvîrşirea faptei penale.

Pentru rezolvarea procesului (şi nu a cauzei) organul judiciartrebuie să administreze numeroase alte probe adiacente. De pildă,pentru a putea obliga părţile să suporte cheltuielile judiciare potrivit cudispoziţiile legii, întinderea acestor cheltuieli trebuie să fie dovedită.La fel, în cazul cînd organul de urmărire penală sau instanţa va dispunesuspendarea urmăririi penale ori a procesului penal trebuie să existedovezi (în cazul acesta administrate exclusiv prin intermediul uneiexpertize medico-legale) că învinuitul sau inculpatul suferă de o boalăgravă.

444. Faptele auxiliare, similare şi negative. Există- fapte care nuintră direct în obiectul probaţiunii dintr-o anumită cauză, pentru că nu sereferă la dovedirea împrejurărilor cauzei respective, totuşi sînt importantepentru tragerea unei concluzii în legătură cu probele administrate (deexemplu, faptele care probează falsitatea unui înscris cu care s-a dovedit cevasau împrejurările care atestă reaua credinţă din depoziţiile unui martor audiatîn cauză). Acestea poartă denumirea de fapte auxiliare.

Fapte similare se numesc faptele care sînt asemănătoare celor careformează obiectul probaţiunii într-o cauză, dar nu se află cu ele într-unraportde cauzalitate .

Faptele negative sînt împrejurări care nu s-au petrecut, nu s-aurealizat sau sînt inexistente, şi ele nu pot fi probate desigur în aceastămodalitate, decît dacă sînt convertite în fapte pozitive.

Faptele negative pot fi dovedite dacă sînt limitate şi determinate,aceasta permiţînd transformarea lor în fapte pozitive. De exemplu, se poateproba că cineva în anumite condiţii de timp şi loc, nu a efectuat o acţiune, prindovedirea unui alibi, (situaţia prin care se demonstrează prezenţa cuiva într-un loc la un anumit moment). Faptele negative se dovedesc în acest caz prinfapte pozitive, care singure pot fi corelate cu împrejurarea negativădeterminată.

Faptele negative nedeterminate nu pot fi dovedite niciodată datorită

vastităţii lor pentru că nu dau posibilitatea unor corelaţii de referinţă.Astfel, este imposibil a se dovedi că cineva nu a folosit niciodată o armă defoc, că nu a condus vreodată un anumit vehicul, că nu a fost într-o anumitălocalitate etc. Faptele negative nedeterminate se exclud din obiectulprobaţiunii. Cu cît gradul de determinare a situaţiei negative creşte, cu atîtsporeşte şi posibilitatea ca împrejurarea respectivă să poată fi dovedită şisă intre în anumite condiţii în obiectul probaţiunii într-o cauză.

445. Admisibilitatea, pertinenţa, concludenta şi utilitatea probelor. In

orice proces penal se pune problema de a se stabili dacă împrejurarea de faptdată în vileag cu ajutorul probelor, altfel spus, obiectul probei, are sau nucorelaţie cu obiectul probaţiunii în cauză şi deci dacă faptele, datele şiîntîmplările concrete a căror dovedire se solicită sînt de natură a ajutasoluţionarea cauzei. Această

28 Prin fapte similare se înţeleg faptele de aceeaşi natură cu infracţiunea urmărită, săvîrşităde învinuit sau inculpat anterior (GR. THEODORU, T. PLĂESU, op. cit, p. 207). (Deexemplu, împrejurarea că infracţiunea a fost săvîrşită după acelaşi modus operandi încare presupusul făptuitor a comis anterior o infracţiune identică).

29 Non quis negativa sed quis indefinita (nu pentru că sînt negative ci pentru că sîntnedeterminate); vezi, V. DONGOROZ, op. cit, p. 211.

345

344

corelaţie se examinează din diferite puncte de vedere ridicînd problemaadmisibilităţii, pertinenţei, concludentei şi utilităţii probelor.

în materie penală, în principiu este admisibilă orice probă , legea ne-precizînd măsura în care probele sînt sau nu admisibile.

Art. 67 c. pr. pen. prevede că părţile pot propune probe şi cere administrarealor, aceste cereri neputînd fi respinse dacă proba este concludentă şi utilă. Rezultăcă proba este totdeauna admisibilă dacă este necesară pentru soluţionarea cauzei.

In procesul penal funcţionează principiul libertăţii probelor. Acest principiu semanifestă pe de o parte sub aspectul libertăţii de a produce probe, în materie penalăde regulă orice probă fiind admisibilă, pe de altă parte sub aspectul aprecieriiacestora . Din punct de vedere al producerii probelor principiul cunoaşte douăcategorii de limitări: limitări legale şi limitări impuse de principiile generale .Dacă intervin asemenea limitări proba devine inadmisibilă.

O probă este inadmisibilă în măsura în care legea o interzice expres. Deexemplu, potrivit art. 207 c. pr. pen. proba verităţii în cazul calomniei esteadmisibilă numai dacă afirmarea sau imputarea a fost săvîrşită pentru apărareaunui interes legitim . în celelalte cazuri proba verităţii este inadmisibilă.

Inadmisibilitatea unei probe în procesul penal poate decurge din contradicţiaei cu cunoştinţele ştiinţifice sau atitudinile morale ale organului judiciar. Nu se vaadmite de exemplu, dovedirea unor împrejurări despre care s-ar susţine că sîntsupranaturale, pentru că vin în contradicţie cu explicaţiile pe care ştiinţa le dăfenomenelor; nu se poate admite în procesul penal încercarea dovedirii carac-terului moral al unei fapte care contrazice concepţiile noastre etice etc.

în orice alte situaţii respingerea ca inadmisibile a unor probe trebuieconsiderată greşită. Astfel, este nelegală respingerea cererii de a fi audiat un martorpe motiv că a fost prezent anterior la dezbateri ori că ar fi în duşmănie cu una dinpărţi. Aceste împrejurări nu pot determina inadmisibilitatea probei, ci ar putea fiavute în vedere numai după administrare, cu ocazia aprecierii ei .

446. Toate probele care au legătură cu procesul penal supus soluţionării senumesc pertinente; cele care nu sînt într-o asemenea legătură cu cauza reprezintăîn speţă probe nepertinente. De pildă, nepertinentă este încercarea inculpatului de

30 I. TANOVICEANU, op. cit, voi. IV, p. 611.

31 R. MERLE, A. VITU, op. cit, p. 729.32 Veracitatea imputatei făcute în caz de calomnie se constată pe cale incidentală de către

instanţa sesizată cu judecarea unei asemenea fapte, prin administrarea tuturor probeloradmise de lege, fără a fi necesar ca acestea să se constate printr-o hotărîre judecătoreascădefinitivă, obţinută pe calea unei proceduri distincte. (Trib. Jud. Bihor, dec. pen. nr.259/1981, R. R. D. nr. 3/1982, p. 62-63.

33 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 1669/1971, R. R. D. nr. 1/1973, p. 168.

346

a dovedi modul în care şi-a petrecut timpul înainte de săvîrşirea infracţiunii şi înmod concret că nu a participat la o petrecere. Totuşi, chiar această împrejurarepoate deveni pertinentă dacă inculpatul este implicat într-un accident de circulaţieîn care ar fi învinuit de conducere în stare de ebrietate.

447. Nu este suficient ca o probă să aibă numai legătură cupricina, fiind necesar ca ea să fie edificatoare avînd o anumită concludentă.Sînt probe concludente acelea care fiind esenţiale în cauză, influenţeazăasupra soluţionării procesului. Probele care nu sînt edificatoare, întrucît nudetermină în nici un fel soluţia se numesc neconcludente. Orice probăconcludentă este şi pertinentă; nu orice probă pertinentă este însă şiconcludentă . De exemplu, relaţiile personale, inclusiv cele de rudenie, dintreinculpat şi persoana vătămată sînt totdeauna pertinente avînd legătură cucauza, dar nu sînt şi concludente în toate situaţiile. Ele capătă însă oimportanţă deosebită în rezolvarea unor cauze unde relaţia de rudenie ar puteadetermina soluţionarea cauzei în ce priveşte calificarea faptei (omor calificat-art. 175 lit. c, c. pen., incest-art. 203 c. pen., furt între rude - art. 210 c. pen.etc).

448. O probă concludentă deja administrată care determinăconvingerea organului judiciar nu mai trebuie dovedită devenind inutilă. Deexemplu, în cazul unei infracţiuni flagrante cunoscută de un număr foarte marede martori, cele declarate de ultimul martor care s-ar audia, deşi ar avea toatăconcludenta, prezintă o anumită inutilitate. Constituie o probă utilă, probaconcludentă care nu a fost administrată în asemenea condiţii încît să formezeo convingere a organului judiciar. Invers, poate deveni inutilă o probă caredeşi concludentă a fost deja administrată.

Probele utile nu trebuie să exceadă o anumită limită de suficienţă .Inutilitatea probei se manifestă gradat fiind cu atît mai sporită cu cît proba afost administrată de mai multe ori peste limita necesară. Această limită seapreciază de organul judiciar în mod concret şi de la caz la caz.

Pentru activitatea procesuală prezintă importanţă dispoziţiile din art. 67 şi68 c. pr. pen. potrivit cărora cererea pentru administrarea unei probe nu poatefi respinsă, dacă proba este concludentă şi utilă; admiterea sau respingereacererii se face numai motivat.

34 Probe concludente sînt acelea care presupuse adevărate, sînt folositoare părţii care le invocă (R.GARRAUD, op. cit, p. 489).

34 GR. THEODORU, L. MOLDOVAN, op. cit, p. 119

35 V.DONGOROZ,op.cit,p.219. ,

347

în practică s-a decis, că dacă instanţa a admis odată o probă, ea nu maipoate reveni asupra dispoziţiei decît dacă s-ar stabili că acea probă esteneconcludentă, inutilă ori administrarea sa este imposibilă . Revenirea asupraprobei admise nu se poate face decît cu arătarea cauzelor care o fac inutilă încauză şi asigurarea dreptului de apărare a inculpatului . Dacă din probeleadministrate rezultă că inculpatul a săvîrşit infracţiunea imputată, deşi acestaneagă comiterea faptei, instanţa nu poate respinge probele solicitate în apărare,pe considerentul că administrarea lor ar fi inutilă .

449. Fapte care nu trebuie dovedite. Pot interveni în proces împrejurări acăror dovedire nu mai este necesară. Dispensa de probă poate fi determinată dediverse situaţii.

a) Existenţa unor prezumţii legale înlătură, pentru cei care le invocă,necesitatea dovedirii faptului prezumat. De exemplu, cine invocă oîmprejurare stabilită printr-o hotărîre judecătorească, nu are obligaţia de adovedi că actul reflectă adevărul pe baza prezumţiei potrivit căreia "resjudicata pro veritate habetur".

Cel care invocă o prezumţie relativă nu are obligaţia dovedirii fapteiprezumate, se poate însă dovedi şi contrariul. în cazul prezumţiilor absolutecontradovada este inadmisibilă. (De exemplu, art. 99 c. pen. prezumă peminorul sub 14 ani ca neavînd discernămînt; contradovada acestei împrejurărieste interzisă).

Uneori în probatoriu pot fi folosite şi prezumţiile judiciare sau simple cumse mai numesc. Acestea reprezintă consecinţe logice trase de organul judiciardintr-un ansamblu de stări şi împrejurări cunoscute asupra existenţei sauinexistenţei împrejurării nedovedite4 . Prezumţiile judiciare nu constituie înmod obişnuit o dispensă de probă, folosirea lor urmînd să fie limitată lasituaţiile cînd administrarea probelor pentru dovedirea anumitor împrejurărinu mâi este posibilă. în practica judiciară s-a stabilit că prezumţiile pot uneoriîndeplini o funcţie echivalentă probei. De exemplu, s-a decis că simpla lipsăîn gestiune nu constituie prin ea însăşi dovada sustragerii întrucît ar duce laînlocuirea probelor care o dovedesc cu o prezumţie simplă. Totuşi, cînd sereţine pe bază de probe că gestionarul a sustras prin acte repetate cea maiimportantă parte a valorilor găsite lipsă, se poate admite pe baza prezumţiei

37 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 3180/1974, R. R. D. nr. 11/1975, p. 73; Trib. Jud. Timiş, dec.pen. nr. 1182/1971, R. R. D. nr. 9/1971, p. 168.

38 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 527/1973, R. R. D. nr. 8/1973, p. 173.39 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 5799/1970, R. R. D. nr. 6/1972, p. 169.40 GR. THEODORU, L. MOLDOVAN, op. cit, p. 120.

judiciare că el şi-a însuşit şi restul valorilor, dacă această împrejurare nu sepoate dovedi altfel . Inculpatul poate însă folosi orice probe prin care săcombată învinuirea şi să înlăture prezumţia.

b) Faptele evidente şi faptele notorii nu necesită depunerea unei activităţiprobatorii. Evidenţa faptelor decurge de regulă din cunoaşterea empirică pe bazaunei îndelungate experienţe umane a unor legităţi sau fenomene obiective. Astfel,nu mai trebuie dovedit faptul că vara în jurul orei 7 seara este lumină, că lucrurilecad de sus în jos, că obiectele cu densitate mică plutesc etc.

Aceeaşi este situaţia în cazul faptelor notorii (notorium non est proban-dum). Notorietatea rezultă din cunoaşterea de către toată lumea sau de un cerclarg de persoane a unor împrejurări. De exemplu, în ţara noastră toţi ştiu căziua de 1 ianuarie reprezentînd începutul anului calendaristic nou estesărbătoare legală şi se consideră zi nelucrătoare; în egală măsură, sînt cunos-cute culorile şi dimensiunile bancnotelor aflate în circulaţie etc. .

Există şi fapte notorii cunoscute de un cerc mai restrîns de persoane al cărornumăr totuşi mare poate varia în funcţie de notorietatea faptului. De padă,pentru sute de mii de persoane din Bucureşti locul grădinii Cişmigiu este denotorietate, după cum de notorietate este pentru un număr mult mai mic delocuitori ai unei comune unde se află căminul cultural din localitatea lor.Gradul de notorietate al unor împrejurări şi deci dispensa dovedirii lor seapreciază de la caz la caz şi în mod concret de organul judiciar în faţa căruiase administrează probele.

c) Faptele necontestate de cel care participă în cauza penală nu trebuie deobicei dovedite. în proces, această regulă nu se concepe în mod absolut, întrucîtorganul judiciar, în virtutea rolului său activ, trebuie să stabilească adevărul şisă-şi formeze convingerea asupra veridicităţii faptelor. Dacă organul nu aajuns la o asemenea convingere este obligat a stabili faptele pe bază de probe,pentru a evita luarea ca adevărată a unei împrejurări asupra căreia părţileeventual au convenit.

450. S-a pus problema dacă împrejurările cunoscute în mod direct deorganele judiciare mai trebuie dovedite. Răspunsul este afirmativ43, pentru că

41 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 2240/1970, R. R. D. nr. 2/1971, p. 180; Trib. Suprem, secţ.pen., dec. nr. 3523/1972, R. R. D. nr. 3/1973, p. 161.

42 Este legală hotărîrea judecătorească prin care s-au acordat despăgubiri civile pentruacoperirea cheltuielilor de înmormîntare pretinse într-o sumă mică, nedovedită prin probe,din moment ce este de notorietate că o înmormîntare costă evident cu mult mai mult (Trib.Mun. Buc. secţ. II pen., dec. nr. 365/1990, Dreptul, nr. 2/1992, p. 92.

43 Judecătorul nu are dreptul de a ţine seama în formarea convingerii sale de împrejurărilecunoscute de el în faza dezbaterilor. (P. BOUZAT, J. PINATEL, op. cit, voi. II, p. 915).

348 349altfel s-ar putea ajunge la arbitrariu, neputîndu-se stabili pe baze obiectivemodul în care s-a format convingerea organului cu privire la faptele reţinute.In scopul aprecierii obiective a celor percepute de un judecător în legătură cuo infracţiune, el trebuie ascultat ca martor, abţinîndu-se de la judecarea cauzei.

Acest punct de vedere se reflectă şi în art. 44 c. pr. pen. prin declararea caincompatibil a judecătorului care a fost martor în cauză.

§ 3. Sarcina probei

451. în procesul penal este necesar să se ştie cine are obligaţia dovediriidiverselor împrejurări. Trebuie deci să se cunoască cui îi revine sarcinaprobaţiunii.

Prin sarcina probaţiunii (onus probandi), se înţelege obligaţia procesualăce revine participanţilor de a dovedi împrejurările care formează obiectulprobaţiunii .

Sarcina probaţiunii prezintă două laturi, după cum se referă la obligaţiilece revin organelor judiciare sau posibilităţii părţilor de a propune sau solicitaadministrarea de probe.

Aspectul principal al problemei se evidenţiază în legătură cu laturareferitoare la organe. Potrivit art. 65 c. pr. pen., sarcina administrării probelorîn procesul penal revine organului de urmărire penală, respectiv instanţei.Organele judiciare au obligaţia aflării adevărului pe baza rolului lor activ şiindependent de atitudinea părţilor. Pentru îndeplinirea sarcinii legea prevedecă la cererea organelor, orice persoană care cunoaşte sau deţine anumite probesau mijloace de probă este obligată să le aducă la cunoştinţă sau să le înfăţişeze.

în procesul penal de structură acuzatorială rolul activ diminuat al organelorjudiciare se repercutează şi asupra modului de abordare a sarcinii probaţiunii.Edificator în acest sens este procesul de tip anglo-saxon, unde judecătorul arerolul unui arbitru imparţial, care observă numai respectarea legii în legăturăcu modul de administrare a probelor de către avocatul acuzării şi avocatulapărării. Judecătorul nu are dreptul de imixtiune în administrarea probelor subsancţiunea nulităţii hotărîrii pronunţate .

In asemenea condiţii, hotărîrea instanţei reflectă adevărul în măsura în carepărţile au avut priceperea şi diligenta administrării probelor necesare. Lipsa degrijă din partea acuzatorului în dovedirea vinovăţiei poate pune instanţa în situaţiade a achita pe cel eventual vinovat; neadministrarea probelor în apărare de către

44 Vezi GR. THEODORU, op. cit, p. 410; S. KAHANE, op. cit, p. 135.

45 R. KIRKPATRICK, Institution en droit anglais, Bruxelles, 1964, p. 113-115.

inculpat datorită nepriceprii sale sau dorinţei de a se substitui cuiva face posibilăgreşita condamnare de către instanţă a unei persoane nevinovate .

în procesul penal român, unde rolul activ al organelor judiciare şiobligativitatea pentru acestea de a afla adevărul constituie reguli de bază aleprocesului, se impune concluzia că sarcina probaţiunii revine în toate cazurileorganului de urmărire sau judecată. Această regulă este consfinţită expres înart. 65 c. pr. pen.

452. Practica administrării probelor cuprinde o vie activitate desfăşurată şide către părţi. De aceea, problema analizată prezintă o a doua latură, avînd unaspect subsidiar derivat din dreptul părţilor de a propune şi cere administrareaunor probe (art. 67).

Părţile nu au obligaţia de a administra probe. Pusă astfel problema, părţilornu le incumbă nimic în cadrul sarcinii probaţiunii. Potrivit regulii generale, căInjustiţie obligaţia de a dovedi împrejurările care formează obiectul acţiuniidevine celui care susţine o cerere sau un punct de vedere (actori incumbitprobatio), în cadrul procesului penal obligaţia dovedirii vinovăţiei revineacuzării, adică procurorului, respectiv părţii vătămate .

în lipsa dovezilor de vinovăţie, inculpatul nu este ţinut a proba nevinovăţiasa. Dacă există probe de vinovăţie inculpatul are dreptul să probezenetemeinicia lor. în acest caz, simpla negare a împrejurărilor dovedite deacuzare nu mai este suficientă; de asemenea, în legătură cu dovedirea oricăreialte împrejurări pe care inculpatul doreşte ca organul judiciar să o reţină caprobă, el poate face cereri sau propuneri de administrare. A pune altfelproblema, ar însemna a transforma dreptul inculpatului de a propune probe saude a cere administrarea lor într-o obligaţie a acestuia de a face dovezi.

Dacă inculpatul nu doreşte sau nu ştie să ceară ori propună administrareaprobelor în apărarea sa şi asemenea probe există, sarcina probaţiunii revineorganului judiciar.

453. Prezentarea probelor şi regula probei celei mai accesibile. Sarcinaprobaţiunii nu trebuie confundată cu obligaţia prezentării probelor de cătrepărţi sau orice persoană care le deţine. La cererea organului judiciar orice

46 GR. THEODORU, Rolul activ al organelor judiciare şi sarcina probaţiunii în procesulpenal, R.R.D. nr. 4/1968, p. 101.

47 In procesul român procurorul nu are numai sarcina de a dovedi învinuirea fiind obligat, caalături de instanţă să depună toate eforturile în vederea aflării adevărului ţinînd seama şi deprobele care vin în favoarea inculpatului.

350 351_..J

persoană care cunoaşte vreo probă sau care deţine vreun mijloc de probă esteobligată să le aducă la cunoştinţă sau să le înfăţişeze (art. 65 alin. 2 c. pr. pen.).

în mecanismul probaţiunii, în vederea administrării probei, aceasta nu

trebuie numai descoperită, identificată, strînsă, ridicată, conservată etc. cideseori trebuie înfăţişată organului judiciar. în această privinţă orice parte (şichiar persoanele străine de cauză) au obligaţia prezentării probei în faţa

organului judiciar.în mod obişnuit partea care are o probă pe care trebuie să o prezinte,

propune şi administrarea ei; altfel spus, cel care propune proba o şi prezintă,respectiv produce. în legătură cu prezentarea probei poate interveni un transferal obligaţiei de la cel care propune proba la cel căruia îi este mai lesne să oînfăţişeze. De exemplu, inculpatul invocă în apărare un înscris oficial aflat lao unitate a administraţiei de stat constituită parte civilă în cauză; în acest caz,deşi proba a fost invocată de inculpat în apărarea intereselor sale, producereaei de către acesta ar fi anevoioasă, ori poate chiar de nerealizat, motiv pentrucare organul judiciar poate obliga partea civilă să înfăţişeze înscrisul, întrucîtacestui subiect proba îi este mai accesibilă.

Procedeul nu este expres reglementat de lege dar decurge din principiulrolului activ pe care orice organ judiciar trebuie să îl aibă. Cele arătate sîntcunoscute în literatura de specialitate 8 sub denumirea de regula probei celeimai accesibile şi ele constau într-un transfer al obligaţiei de prezentare alprobei şi nu trebuie considerate ca un transfer al sarcinii administrării probelor.Despre un asemenea transfer nu se poate vorbi din moment ce legea con-sfinţeşte fără excepţii principiul că sarcina administrării probelor revine ex-clusiv organului de urmărire penală şi instanţei.

454. Sarcina probaţiunii, astfel cum a fost prezentată mai sus, a avut învedere aspectele legate de latura penală a cauzei. în soluţionarea laturii civileorganul judiciar va ţine seama de regulile tradiţionale ale probaţiunii judiciarecunoscute de multă vreme şi aplicate în mod constant în procesul civil, avîndimplicaţii care decurg în mare măsură din disponibilitatea acţiunii civile.

Astfel, este firesc ca cel care exercită acţiunea civilă să fie consideratpotrivit art. 1169 c. civ. că face o propunere înaintea judecăţii şi deci trebuiesă o dovedească. Capătă în felul acesta valabilitate deplină vechiul dictonactori incumbit probatio. Cel care neagă pretenţiile formulate nu are nici oobligaţie şi poate sta în expectativă cîtă vreme cele solicitate în acţiunea civilă

48 Vezi, S. KAHANE, op. cit, p. 136; N. VOLONCIU, op. cit, p. 165; V. DONGOROZ §. a., Explicaţii teoretice, voi. 1, p. 177 etc.

352

nu au fost dovedite (ejus incumbit probatio qui dicit, non qui negat). Deasemenea, dacă inculpatul sau partea civilmente responsabilă s-ar opuneacţiunii civile tinzînd să o paralizeze din capul locului printr-o excepţie (seinvocă, de pildă, autoritatea de lucru judecat în materie, prescripţia acţiuniicivile, litispendenţa), sarcina probei ar incumba acestora, în virtutea adagiuluiin excipiendo reus fit actor.

în elucidarea laturii civile nu se poate face abstracţie de împrejurarea căsub aspect material faptele sînt de regulă cele care interesează şi latura penală.Dovedirea lor de către organul judiciar (avînd obligaţia administrării probelorîn cauza penală), îşi pune amprenta şi pe obligaţiile părţilor în cadrul sarciniiprobaţiunii referitoare Ia acţiunea civilă.

Cînd în procesul penal acţiunea civilă se exercită din oficiu particularităţileprocedurii penale se extind şi mai mult asupra laturii civile a cauzei. Practic,devin incidente toate dispoziţiile şi reglementările înscrise în codul de proce-dură penală în legătură cu sarcina probaţiunii, organelor judiciare revenindu-leobligaţia să rezolve acţiunea civilă independent de poziţia şi manifestareaconcretă a părţilor în această privinţă.

§ 4. Prezumţia de nevinovăţie

455. Art. 66 c. pr. pen. prevede că învinuitul sau inculpatul nu este obligatsă probeze nevinovăţia sa, proba vinovăţiei revenind celui care îl acuză. înlipsa acestei dovezi, inculpatului nu i se poate reţine în sarcină obligaţiaproducerii probei în descărcare. Legea presupune pe cel în cauză nevinovat cîttimp nu a fost făcută deplin dovada vinovăţiei sale.

Această teză este absolută şi trebuie interpretată în sensul că învinuitul nuare niciodată obligaţia dovedirii nevinovăţiei sale, nici chiar atunci cînddovada vinovăţiei s-a făcut de către cel care acuză. Pentru ca prezumţia denevinovăţie să fie înţeleasă şi aplicată exclusiv în acest sens, în art. 66 alin. 2c. pr. pen. s-a prevăzut că dacă există probe de vinovăţie, învinuitul sauinculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Prezumţia de nevinovăţie apare ca o regulă abia în procesul penal modem.Pentru prima dată ea este înscrisă în legislaţiile de la sfîrşitul secolului al XVIH-lea(legislaţia Statelor Unite ale Americii şi Declaraţia drepturilor omului şicetăţeanului din 1789). Aceasta a constituit o reacţiune faţă de procesul penalinchizitorial, în care în mod practic cel implicat într-o cauză penală era presupustotdeauna vinovat, revenindu-i obligaţia dovedirii propriei sale nevinovăţii.

353Dreptul procesual penal român modern a cunoscut şi aplicat în general în

practică prezumţia de nevinovăţie, la această prezumţie referindu-se atîtdoctrina cît şi practica mai veche.

In perioada contemporană, pe planul dreptului internaţional trebuie men-

ţionată Declaraţia universală a drepturilor omului adoptată de O. N. U. în 1948,care înscrie prezumţia de nevinovăţie în art. 11 sub următoarea formulare:"Orice persoană învinuită a fi săvîrşit o infracţiune este prezumată nevinovatăatîta timp cît vinovăţia sa nu a fost stabilită într-un proces public, cu asigurarea

garanţiilor necesare apărării". De asemenea, prezumţia de nevinovăţie esteînscrisă în art. 6 § 2 al Convenţiei europene de apărare a drepturilor omului(1959), în art. 14 § 2 al Pactului internaţional asupra drepturilor civile şipolitice (1966) precum şi în multe alte documente internaţionale. Legislaţiiletuturor ţărilor care recunosc drepturile omului cuprind în normele internedispoziţii din care se desprind direct sau indirect concepţiile menţionate.

Pentru dreptul procesual penal român prezumţia de nevinovăţie depăşeşteîn importanţă aspectul tehnic legat de materia probelor şi sarcina probaţiunii.Dincolo de precizările făcute, care au în vedere aspectele legate de probatorii,problema prezumţiei de nevinovăţie trebuie interpretată şi aplicată în contextulcelor arătate atunci cînd această regulă judiciară a fost comentată ca unprincipiu fundamental al procesului penal.

în gîndirea juridică din ultimul secol s-au manifestat concepţii care con-travin prezumţiei de nevinovăţie. De exemplu, şcoala antropologică şi maitîrziu şcoala pozitivistă au emis păreri care practic încorsetau aceastăprezumţie în legătură cu aşa-zişii infractori "înnăscuţi" sau din "obicei".Aceste concepţii au fost viu criticate în doctrina contemporană, arătîndu-se căse riscă astfel introducerea unui arbitrariu periculos, pentru că distincţia dintreinfractori pe criterii propuse de aceste şcoli este imposibil de făcut . Deasemenea, legislaţiile totalitare ca forme de manifestare ale reacţiunii celei maiextremiste nu s-au sfiit în multe cazuri să elimine complet prezumţia denevinovăţie atît din dispoziţiile legale cît şi din practica judiciară.

456. Prezumţia de nevinovăţie prezintă o anumită dinamică în cursulprocesului penal. Ea se manifestă cu toată vigoarea în lipsa dovezilor de49 Chiar în lipsa unor reglementări exprese prezumţia de nevinovăţie fusese considerată încă

înainte de înscrierea ei în actualul cod ca un principiu important al procesului penal (vezi,S. KAHANE, op. cit, p. 137).

50 E. FERRI, Sociologie criminală, Revista pozitivă penală si penitenciară, Bucureşti, 1934;BEI "HOL Sulle presunzioni nel diritto e nella procedura penale, Ed. A. Giuffre, Milano,1938; A. MALOINE, La philosophie penale, Ed. 4, Paris, 1903 etc.

51 R. MERLE, A. VITO, op. cit, p. 725.

354

vinovăţie şi păleşte treptat pe măsura administrării probelor care o contrazic.Efectele sale ultime se sting însă numai prin reţinerea vinovăţiei de cătreinstanţa judecătorească pe calea hotărîrii de condamnare. A presupune altfelar însemna că din moment ce procurorul a trimis pe cineva în judecată pe bazaunor probe de vinovăţie, instanţa să-1 presupună pe inculpat în mod automatca vinovat şi să-1 condamne. Instanţa nu are dreptul de a porni judecata de lao asemenea idee preconcepută avînd obligaţia să-şi formeze convingereanumai în urma judecăţii.

Ca regulă de bază a procesului penal prezumţia de nevinovăţie trebuie să fiede absolută aplicare, în sensul că nu se admite nici o abatere de la realizarea saîntocmai. Sub aspectul efectelor juridice, ea duce la o prezumţie legală relativă,în sensul că cele presupuse prin norma juridică admit opusul prin dovada contrarie.De altfel, pe o asemenea concepţie se clădeşte întreg mecanismul procesual alacuzării şi tragerii la răspundere penală a persoanei vinovate.

întrucît inculpatul este prezumat nevinovat procurorul pentru a-1 trimite înjudecată trebuie să aibă strînse de către organele de urmărire penală toateprobele care atestă existenţa infracţiunii şi săvîrşirea ei cu vinovăţie (art. 262c. pr. pen.); la fel, instanţa nu poate condamna pe inculpat decît dacă s-auadministrat probe din care rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi afost săvîrşită de inculpat (art. 345 alin. 2 c. pr. pen).

457. Prezumţia de nevinovăţie nu este anulată decît prin certitudineadovedită a vinovăţiei inculpatului. Dacă această certitudine nu se manifestă,prezumţia de nevinovăţie triumfă şi poate fi completată uneori cu principiulcă orice îndoială este în favoarea inculpatului (in dubio pro reo).

Regula in dubio pro reo se referă numai la stabilirea situaţiilor de fapt, nu şila interpretarea normelor juridice procesuale. In dubio pro reo nu trebuie să aibăincidenţă asupra interpretării normelor juridice, deoarece acestea stabilesc normeprocesuale, ce urmează a fi aplicate în direcţia unei cît mai depline realizări ajustiţiei şi nu în direcţia în care ar conveni mai bine unei sau altei părţi .

Regula in dubio pro reo nu funcţionează nici în legătură cu punerea înexecutare a hotărîrilor judecătoreşti cu înţeles echivoc. Nelămuririle dintr-ohotărîre penală pusă în executare nu se interpretează obligatoriu în favoareainculpatului, elucidarea îndoielilor făcîndu-se pe calea contenstaţiei la exe-cutare, introduse la instanţa care a pronunţat hotărîrea (art. 461 lit. c).

52 I. TANOVICEANU, op. cit, p. 60.

355§ 5. Administrarea probelor

458. Pentru aflarea adevărului organele judiciare trebuie să cunoascărealitatea obiectivă a împrejurărilor cauzei, această operaţiune nu se poate

realiza decît prin administrarea probelor, adică deducerea în faţa organuluijudiciar a faptelor şi împrejurărilor faptice care configurează orice probă, înaşa fel încît să se formeze o reprezentare exactă a celor petrecute. Ad-ministrarea probelor presupune ca procesul de informare a organului judiciar

să se realizeze exclusiv pe baza surselor admise de lege şi numai în formeleprescrise în normele juridice. Administrarea probelor presupune a daeficacitate juridică aspectelor concrete cuprinse în probe, de aşă natură încîtsă permită soluţionarea cauzei .

Administrarea probelor este o activitate procesuală desfăşurată de cătreorganele judiciare în colaborare cu părţile, constînd în îndeplinirea drepturilorşi obligaţiilor prevăzute de lege cu privire la procurarea, verificarea şi pre-luarea ca piese ale dosarului pricinii, a dovezilor prin prisma cărora urmeazăsă fie elucidate faptele şi soluţionată cauza.

Administrarea probelor constituie un concept complex cuprinzînd numeroaselaturi, greu de analizat din punct de vedere teoretic, practica fiind deosebit debogată sub aspectul realizării efective a acestei activităţi procesuale.

459. In cazul organelor de urmărire penală administrarea probelor pre-supune în primul rînd strîngerea probelor necesare pentru aflarea adevăruluişi lămurirea cauzei sub toate aspectele (art. 202 c. pr. pen.). Aceasta presupuneca probele să fie înainte de orice descoperite, indentificate şi adunate. Legeaadaugă că în cadrul activităţii organul de urmărire are în vedere probele atît înfavoarea cît şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului.

Administrarea probelor presupune ca organul judiciar să transpunămaterialitatea faptică, obiectivă, cuprinsă în probe pe planul subiectiv alcunoaşterii, în sensul formării în convingerea sa a unei reprezentări a faptelorpetrecute conform cu realitatea. în această deducere sau transpunere, organuljudiciar se poate informa numai prin sursele sau izvoarele îngăduite de lege şicare constituie mijloacele de probă enumerate în art. 64 c. pr. pen.

Mecanismul probator după care sînt folosite mijloacele de probă pentrutransmiterea datelor faptice cuprinse în probe şi aprecierea lor de către or-ganele judiciare este de asemenea riguros reglementat de lege, diferiteleprocedee probatorii fiind înscrise în cod. Astfel, în legătură cu declaraţia 53

Vezi Dic{ionar de drept procesual civil, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Buc 1983, p.53.

356

inculpatului legea arată cum se audiază inculpatul, cum se consemneazădeclaraţia acestuia, cum în cursul urmăririi penale acesta trebuie să dea înaintede ascultare o declaraţie pe care să o scrie personal, cum se procedează laconfruntare în cazul cînd cele arătate de învinuit sau inculpat se contrazic cualte declaraţii etc.

Administrarea probelor nu se poate face decît cu evitarea oricărei atingericare ar putea nesocoti demnitatea umană şi prestigiul justiţiei. Sînt în acestsens de amintit, dispoziţiile din art. 68 c. pr. pen. care interzic folosireamijloacelor de constrîngere, a promisiunilor false, a provocărilor ori vicleniapăgubitoare atît pentru demnitatea umană cît şi cea a justiţiei. Intrucît pentrucei care activează în cadrul aparatului judiciar aceste aspecte se referă laprobleme de deontologie, în literatura de specialitate s-a acordat importanţăaşa-zisei loialităţi a organelor judiciare în administrarea probelor, carepresupune nu numai o totală conformare la iege dar şi o atitudine de deplinăcorectitudine în acest domeniu .

460. Administrarea probelor în faza de judecată prezintă anumite carac-teristici, în faţa instanţei cauza ajunge cu majoritatea probelor adunate, ceeace în mod obişnuit nu obligă instanţa la o strîngere a probelor în sensulinvestiţiilor efectuate de organul de urmărire penală. în cursul judecăţii sereadministrează probele din cauză cu folosirea procedeelor probatorii legaleprin care se deduc în faţa justiţiei aceleaşi mijloace de probă ce au fostadministrate şi în cursul urmăririi penale. Instanţa poate administra şi probenoi care nu au fost cunoscute sau administrate în faza de urmărire penală. încadrul şedinţei de judecată există chiar o subdiviziune a acesteia afectatăadministrării probelor şi care poartă denumirea de cercetare judecătorească.

Pentru a se administra probele părţile şi procurorul pot face propuneri pecare instanţa le admite sau respinge după o anumită procedură. Instanţa nu semărgineşte la readminstrarea pobelor din dosar sau administrarea probelorsolicitate la propunerile părţilor şi procurorului, ci în vederea aflării adevăruluiîşi exercită atribuţiile în mod activ (art. 287 c. pr. pen.).

In cadrul judecăţii procedeele probatorii pot avea particularităţi derivatedin mecanismul propriu desfăşurării procesului penal în această fază. De pildă,martorii fiind audiaţi în condiţii de contradictorialitate, legea permite ca în

54 Loialitatea este maniera de a administra probele în conformitate cu respectul drepturilorcetăţeanului şi a demnităţii justiţiei (P. BOUZAT, Les problemes contemporains deprocedure penale, Sirey, Paris, 1964, p. 115). A se vedea şi R. MERLE, A. VITU, op. cit, p.731-733; GR. THEODORU, în culegerea de studii "Dreptul ca instrument de formare,dezvoltare şi ocrotire a personalităţii umane", Ed. Academiei, Bucureşti, 1973, p. 237.

357

cadrul audierii să li se adreseze întrebări, mai întîi de către partea care i-apropus şi apoi de către celelalte părţi (art. 327 alin. 1 c. pr. pen.). La fel, cuexcepţia cercetării locale, dacă instanţa dispune o percheziţie, aceasta se

comunică spre realizare procurorului .

Secţiunea III

MIJLOACE DE PROBĂ ŞI PROCEDEE PROBATORII

§ 1. Noţiuni preliminare

461. Probele sînt fapte şi împrejurări prin care se constată adevărul şi sesoluţionează cauza penală. Pentru ca organul judiciar să poată folosi probeleîn rezolvarea cauzei acestea trebuie administrate. Mijloacele legale prin carese administrează probele poartă denumirea de mijloace de probă.

Noţiunea trebuie delimitată ştiinţific cu precizie. împrejurarea de fapt careduce la o concluzie de vinovăţie sau nevinovăţie, nu se poate confunda cumijlocul prin care această împrejurare este cunoscută sau demonstrată.

Mijloacele de probă nu se confundă cu subiectul probei. Subiect al probeieste persoana care poate procura elementul de informare care constituie proba(martor, expert, inculpat etc) .

în literatura de specialitate mai nouă se face deosebire între mijloacele deprobă şi procedeele probatorii. Acestea din urmă nu constituie o categorie amijloacelor de probă ci modul de a proceda în folosirea mijloacelor de probă .Enumerarea mijloacelor de probă se face în art. 64 c. pr. pen. după cumurmează: declaraţiile învinuitului sau inculpatului, declaraţiile părţii vătămate,părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor,înscrisurile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-ştiinţifice şimedico-legale precum şi expertizele.

462. în reglementarea procesual penală modernă există două sisteme de aînscrie în lege mijloacele de probă.

Primul sistem, care este adoptat şi de codul nostru actual, enumera mij-loacele de probă în mod limitativ. Potrivit acestui sistem o probă poate fiadministrată prin orice mijloc de probă din cele indicate de lege, dar nu prin55 Percheziţia se poate efectua direct de către procuror sau prin intermediul organelor de

cercetare subordonate pe linia supravegherii urmăririi penale.56 V. DONGOROZ, op. cit, p. 212.

57 V. DONGOROZ §. a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 170.

358

alte mijloace neenunţate expres şi exhaustiv de norma juridică. Acesta con-stituie un sistem riguros determinat la care nu se pot adăuga modalităţineenumerate de lege.

Există numeroase reglementări în care mijloacele de probă sînt înscrise în58

lege enunciativ . Mijloacele de probă indicate în norme au caracter exempli-ficativ, organul judiciar putînd adăuga la mijloacele enumerateîn lege şi altele,care nu sînt prevăzute expres. Sistemul astfel creat este mai elastic dar înacelaşi timp şi mai puţin riguros.

Fiecare dintre cele două concepţii manifestă avantaje şi dezavantaje incon-testabile, în analiza cărora nu mai intrăm.

O reglementare cu rigiditate redusă prezenta şi codul de procedură penalăromân din 1936, care în art. 137 prevedea că proba în materie penală se faceprin următoarele mijloace: procese-verbale, înscrisuri, martori, informatori,expertize, constatări la faţa locului, indicii, prezumţii şi orice alte mijloaceneoprite de lege.

De remarcat, că în partea finală însăşi textul evocat permitea ca faptele careconstituie probe să poată fi deduse în faţa organului judiciar prin oricemodalitate de natură a forma convingerea intimă a acestuia.

Folosirea oricăror mijloace neoprite de lege pentru determinarea con-vingerii organelor judiciare se întîlneşte îndeosebi în procedurile care cunoscjudecarea cauzelor cu juraţi, întrucît aceştia nu sînt de regulă încorsetaţi de unsistem de mijloace probatorii fixat într-un tipar juridic formîndu-şi opiniadespre vinovăţia acuzatului în modul cel mai liber.

463. Libertatea mijloacelor de probă. Regula admisibilităţii generale aprobelor în materie penală (cu excepţiile minime învederate), atestă teza că înprincipiu este posibilă şi permisă dovedirea oricărei împrejurări de fapt careconstituie probă în rezolvarea cauzei penale. La această libertate a probelortrebuie adăugată şi libertatea mijloacelor de probă, înţeleasă în sensul cădeducerea în faţa organelor judiciare a situaţiilor de fapt constituind probe încauză se poate realiza prin orice mijloace de probă. în materie penală existăregula generală că probele pot fi administrate în principiu prin oricare dinmijloacele de probă prevăzute de lege. Libertatea acordată organelor judiciareînlătură piedicile ce s-ar putea ivi în stabilirea unor fapte din lipsa mijloacelorde probă corespunzătoare .

58 M. FRANCHIMONT, §. a., op. cit, p. 755.

59 GR. THEODORU, op. cit, vol.II, p. 93.

359Deşi mult mai largă decît în procedura civilă libertatea mijloacelor de probă poate fi uneori limitată în condiţii restrînse şi în materie penală. Astfel:

-dovada stării psihice a inculpatului dintr-o cauză privind un omor deosebit

de grav impune stabilirea acesteia pe baza unei expertize psihiatrice obligatorii(art. 117 alin. 1 c. pr. pen.);

-stabilirea morţii violente nu se poate face cu eludarea dispoziţiei din art.114 c. pr. pen. care prevede că în asemenea situaţie se va dispune o constataremedico-legală;

-probarea adulterului este admisă numai prin procesul-verbal deconstatare a infracţiunii flagrante sau prin scrisori care emană de la soţulvinovat (art. 304 alin. 4 c. pen.);

-administrarea probelor necesare dovedirii chestiunilor prealabile se facepotrivit materiei căreia îi aparţine acea chestiune (art. 44 alin. 2 c. pr. pen.).

464. Procedeele probatorii. Modalităţile concrete în care seprocedează la folosirea mijloacelor de probă sînt foarte variate. Este posibil caprin acelaşi procedeu probator să se ajungă la administrarea unor mijloace deprobă diferite (de exemplu, ascultarea unor persoane poate constitui unprocedeu probator atît în cazul învinuitului sau inculpatului, cît şi în cazuldeclaraţiei oricărei altei părţi ori a martorului). De asemenea, este posibil caacelaşi mijloc de probă să comporte modalităţi concrete de administrarediferită, ducînd la procedee probatorii deosebite (spre pildă, în cazul unuiînscris procedeele de cunoaştere a conţinutului acestuia pot fi foarte variate:cercetarea directă, traducerea sau descifrarea în cazul redactării într-o limbăstrăină sau formă criptografică, compararea cu alte scripte în cadrulprezentării acestora spre comparaţie în condiţiile art. 127 c. pr. pen., ridicarealor sau găsirea în cadrul unei percheziţii ori cercetări la faţa locului etc.

465. Reglementarea mijloacelor de probă este detaliată în art. 69-132 c. pr. pen. Cu privire la concepţia legiuitorului asupra sistematizăriiacestora este de reţinut că în dispoziţiile respective au fost cuprinse atîtprevederile ţinînd de normarea propriu-zisă a mijloacelor de probă enumerateprin art. 64 c. pr. pen. cît şi dispoziţiile referitoare la procedeele probatorii.

Unele dispoziţii privitoare la mijloacele de probă au fost prevăzute înacelaşi cadru cu procedeele corespunzătoare mai adecvate. De pildă, însecţiunea intitulată "Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului" (art. 69-77)se cuprind dispoziţii atît cu privire la această declaraţie ca mijloc de probă cît

şi la procedeul probator al ascultării cu toate aspectele care ţin de metodologiaaudierii (importante în tactica cercetării criminalistice) şi cate au evidenteimplicaţii juridice.

în afara acestui mod de a proceda, care se regăseşte şi la alte mijloace deprobă în cadrul capitolului respectiv, în cod au fost incluse şi secţiuni în caresînt reglementate de sine stătător anumite procedee probatorii cum ar fi:confruntarea (Secţiunea IV, art. 87-88), ridicarea de obiecte şi înscrisuri,efectuarea percheziţiei (Secţiunea VIII, art. 96- 111), cercetarea la faţa loculuişi reconstituirea (Secţiunea XII, art. 129-131).

§ 2. Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului

466. Nimeni nu cunoaşte mai bine cum a avut loc fapta penală decîtinfractorul. Deşi învinuitul sau inculpatul nu are deseori interesul să dezvăluieadevărul, declaraţiile lui - chiar în varianta expusă de acesta - cuprind aspectea căror importanţă e incontestabilă în soluţionarea procesului. în plus,declaraţiile celui în cauză reprezintă primul element prin care acesta îşiexercită personal dreptul de apărare, aducînd la cunoştinţa organului judiciarfaptele şi împrejurările de natură a-1 dezvinovăţi sau de a reduce din vinovăţie.

învinuitul sau inculpatul trebuie ascultat totdeauna, cu excepţia cazuluicînd se sustrage de la desfăşurarea procesului penal. Nerespectarea obligaţieiconstituie un motiv de nulitate a hotărîrii deoarece prin aceasta inculpatul afost lipsit de posibilitatea de a exercita dreptul de apărare .

învinuitul sau inculpatul nu este însă obligat să relateze faptele pentru cădarea declaraţiei este un drept al său şi nu o obligaţie (nemo tenetur ederecontra se).

467. Procedura de ascultare este prevăzută în art. 70-74 c. pr. pen. Laînceput, învinuitul sau inculpatul este întrebat cu privire la datele de identitate,la locul de muncă, ocupaţie, antecedente penale şi orice alte date necesarepentru stabilirea situaţiei sale personale . învinuitul sau inculpatul este informat despre fapta care formează obiectul cauzei şi i se pune în vedere să declaretot ce cunoaşte în legătură cu aceasta . El nu este obligat să relateze tot ceeace ştie sau să nu denatureze adevărul, pentru că învinuitul are dreptul şi nuobligaţia de a da declaraţii.

60 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 399/1978, R.R.D. nr. 1/1979, p. 57.61 Vezi, EUGEN LAZĂR, Importanţa cunoaşterii datelor care caracterizează persoana

infractorului, R.R.D. nr. 11/1969, p. 71-78.62 Plen. Trib. Suprem, dec. de îndrum, nr. 19/1966 R.R.D. nr. 1/1967, p. 116.

360 361Pentru ascultarea sa învinuitul sau inculpatul trebuie să se prezinte în

faţa organului judiciar. Dacă învinuitul sau inculpatul se găseşte înimposibilitatea de a se prezenta, organul îl ascultă la locul unde se află. înfaza de urmărire penală, înainte de ascultare, organul cere învinuitului sauinculpatului să dea o declaraţie scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se

aduce. învinuiţii sau inculpaţii sînt ascultaţi separat.învinuitul sau inculpatul este lăsat la început să declare tot ce ştie în cauză.

Ascultarea nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraţiilor date anterior.Nu se permite prezentarea sau citirea declaraţiilor scrise mai înainte, fiind însăadmisă folosirea de însemnări pentru redarea amănuntelor greu de reţinut.

Declaraţiile orale se consemnează în scris, citindu-se conţinutul saupermi-ţîndu-se lectura. învinuitul sau inculpatul semnează declaraţia pe fiecarepagină şi la sfîrşit. în caz de nesemnare (imposibilitate, necunoaştereascrisului, refuz) aceasta se menţionează în declaraţia scrisă. Declaraţia sesemnează şi de organul de urmărire, respectiv preşedintele completului dejudecată şi grefier.

468. Valoarea probatorie a acestui mijloc de probă este fixată în art. 69c: pr. pen. care dispune că declaraţia învinuitului sau inculpatului poateservi la aflarea adevărului numai în măsura în care este coroborată cu fapteşi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Declaraţia învinuitului sau inculpatului este divizibilă (se poate reţinenumai ceea ce se confirmă prin alte probe) şi retractabilă (organul apreciindasupra valorii retractării) . Posibilitatea retractării subzistă în orice fază aprocesului şi în căile de atac extraordinare Recunoaşterea faptei nuconstituie o piedică în revizuirea ulterioară a hotărîrii .

Organul judiciar este îndreptăţit să înlăture declaraţiile date înainteasupra cărora inculpatul a revenit, dar numai în măsura în care retractarea etemeinic motivată şi de natură să formeze convingerea că relatărileanterioare nu reprezintă adevărul .

în dreptul modern declaraţia învinuitului sau inculpatului nu mai esteconsiderată "regina probelor". Totuşi, în unele sisteme de drept, în specialcel de tip anglo-saxon, concepţiile tradiţionale au lăsat urme. Astfel, dacăinculpatul declară de la început că se recunoaşte vinovat, procedura sesimplifică (de exemplu, se exclude participarea juriilor), de unde importanţade a şti iniţial dacă apărarea pledează cu recunoaşterea saunerecunoaşterea vinovăţiei

63 V. DONGOROZ, op. cit, p. 221.64 R. MERLE, A. VITU, op. cit, p. 756.65 R. GARRAUD, op. cit, voi. II, p. 76.66 Trib. Suprem, sect pen. dec. nr. 63/1980, R.R.D. nr. 3/1981, p. 65.

362

(guilty or not guilty)0'. De asemenea, inculpatul nu poate fi audiat în timpulurmăririi penale, dacă se declară not guilty (non coupable) .

Doctrina modernă se referă la folosirea în practică a unor mijloacetehnice de apreciere a declaraţiilor inculpatului. De exemplu, tehnicilecriminalistice de cercetare occidentale pun mare accent pe anumite probepsihometrice (se măsoară ritmul respiraţiei, a pulsului, presiunea arterialăetc, în timp ce se pun inculpatului diverse întrebări - unele neutre altelesocotite critice). Pentru înregistrare se folosesc aparate cunoscute subdiverse denumiri (cardio-pneo-psihograf, poligraf, Keller, "detector deminciuni", detector de stress emoţional în voce sau scris etc.) .

Aparatele de tipul detectorului de minciuni ("Lie detector","Lugendetektor") sînt impropiu denumite astfel deoarece acestea nuînregistrează minciuna ca atare, ci modificările fiziologice aleorganismului în timpul variatelor stări emoţinale, care se concentrează îndiverşi parametri funcţionali, ce urmează a fi interpretaţi în vedereaaprecierii existenţei unor simulări în formularea răspunsurilor .

Literatura română de specialitate este unanimă în a aprecia că testareasincerităţii declaraţiilor cu ajutorul unor tehnici de depistare a factorilorfiziologici ai emoţiei, deşi are un fundament ştiinţific, nu poate încă produceconsecinţe juridice concludente şi nu poate fi folosită decît cel mult camijloc de investigaţie extrajudiciară, fără a fi considerată mijloc de probăsau procedeu probatoriu admis de lege.

§ 3. Declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii civilmente responsabile

469. în afara făptuitorului, pot furniza date legate de infracţiuneasăvîrşită şi celelalte părţi, în primul rînd cel vătămat prin fapta penală. Deaceea, organul judiciar are obligaţia să cheme şi să asculte persoana vătămatăprecum şi partea responsabilă civilmente (art. 76 c. pr. pen.). Neaudiereapărţii vătămate duce la desfiinţarea sentinţei, deoarece potrivit art. 75declaraţia, în măsura coroborării cu alte probe în cauză, constituie mijlocde probă .

Cel vătămat trebuie lămurit înainte de ascultare că poate participa încauza penală în calitate de parte vătămată sau parte civilă, după caz,precizîndu-se

67 R. MERLE, A. VITU, op. cit, p. 752.68 G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op. cit, voi. II, p. 362.69 EMILIAN STANCU Criminalistica, voi. II, Universitatea din Bucureşti, 1983, p. 115-116.70 A. CIOPRAGA, Criminalistica, Tactica, Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi, 1986, p. 206.71 Trib. Jud. Bacău, dec. pen. nr. 3511/1970, R.R.D. nr. 8/1971, p. 161.

363

că participarea sau constituirea este posibilă pînă la citirea actului de sesizare a instanţei care are loc în cadrul şedinţei de judecată. Nechemarea

persoanei vătămate spre a fi ascultată denotă lipsa de rol activ al organuluijudiciar pentru că prezintă atît o nepreocupare pentru strîngerea probelornecesare soluţionării cauzei cît şi pentru îndrumarea părţilor în promovareaintereselor legitime . Dacă cel vătămat nu participă în proces ca partevătămată sau civilă poate fi ascultat în calitate de martor. Audierea camartor a persoanei vătămate nu poate avea loc cînd acesta, după ce s-aconstituit parte civilă a renunţat la despăgubiri, dar a continuat să participeîn proces ca parte vătămată .

Ascultarea părţii se face potrivit aceloraşi reguli procedurale care seaplică învinuitului sau inculpatului. Avînd în vedere că părţile sînt interesateîn cauză, valoarea probatorie a declaraţiilor acestora este aceeaşi ca şi adeclaraţiei inculpatului, respectiv fac dovadă în măsura în care secoroborează cu ansamblul probelor existente în cauză. Din aceleaşiconsiderente ascultarea părţilor nu poate avea loc sub prestare de jurămînt.

§ 4. Declaraţiile martorilor

470. Declaraţiile martorilor reprezintă mijloace de probă foarte vechişi frecvente în procesul penal. In doctrină s-a arătat de mult că martorii sînt"ochii şi urechile justiţiei" .

Martorul este persoana care are cunoştinţă despre vreo faptă saudespre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului înprocesul penal (art. 78 c. pr. pen.). Martorul în sine nu este un mijloc deprobă; au acest caracter numai declaraţiile lui în măsura în care concură larezolvarea cauzei.

în literatura juridică obligaţiile martorilor sînt concentrate în următoarele

aspecte :a) Obligaţia de a se prezenta la chemare. Lipsa nejustificată a

martoruluiîn procesul penal poate fi sancţionată cu amendă judiciară potrivit art. 199c.pr. pen. De asemenea, martorul care nu se prezintă la chemarea organuluijudiciar poate fi înfăţişat silit în faţa acestuia prin intermediul unui madatdeaducere;

b) Obligaţia de a depune. Martorul invitat să declare ceea ce ştie nuaredreptul să refuze darea declaraţiei decît cînd legea permite aceasta;72 Trib. Suprem, complet de 7 judecători, dec. nr. 26/1982, R.R.D. nr. 1/1983, p. 72-73.73 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 657/1971, R.R.D. nr. 1/1972, p. 144-145.74 G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op. cit, voi. II, p. 351.

75 J. BENTHAM, Trăite1 des preuves judicieres, Ed. Bassage freres, Paris, 1823, voi. I, nr. 93.

76 R.MERLE, A. VITU, op.cit, p. 744-748.

364

c) Obligaţia relatării adevărului. Lipsa de sinceritate a martorului îndeclaraţii constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă pedepsită de art.260 c. pen. . Obligaţia trebuie satisfăcută sub toate aspectele reglementăriipenale. Aceasta presupune ca prin tot ce declară martorul să nu facăafirmaţii mincinoase; în acelaşi timp, legea obligă martorul să spună tot ceştie cu privire la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat.

Ţinînd seama de dispoziţiile de nepedepsire din art. 260 c. pen. organuljudiciar, dacă are îndoieli cu privire la veridicitatea declaraţiilor unor martori,trebuie să manifeste rol activ atrăgînd atenţia celui care a dat declaraţia căpoate - şi este chiar indicat - să retragă mărturia înainte de arestarea incul-patului ori de pronunţarea hotărîrii în cauza respectivă, pentru că astfelcontribuie pe de o parte la rezolvarea corespunzătoare a cauzei pe de altă parteevită rigorile legii penale.

Martorul nu are printre obligaţii şi pe aceea a informării organului judiciardin proprie iniţiativă. Persoanele care au cunoştinţă despre săvîrşirea uneiinfracţiuni nu capătă calitatea de martor atîta vreme cît nu sînt chemate şiascultate de organele judiciare potrivit procedurii indicate de lege. Obligaţiilegenerale de informare pe care le au persoanele în legătură cu săvîrşirea deinfracţiuni rămîn de regulă în sfera obligaţiilor morale sau cetăţeneşti. Dacăprin informaţiile respective se sesizează un organ de urmărire penală relatările

au regimul juridic al denunţului sau al plîngerii.Avînd în vedere gravitatea unor fapte penale legea a încriminat în

anumite cazuri însăşi nedenunţarea (omisiunea denunţării unor infracţiunicontra statului - art. 170 c. pen.; nedenunţarea - art. 262 c. pen., omisiuneasesizării organelor judiciare - art. 263 c. pen. etc). în asemenea cazuri nu sepoate vorbi desigur de neîndeplinirea de către martor a vreunei obligaţiigenerale de informare a organului judiciar; atitudinea omisă respectivăîntruneşte elementele unei infracţiuni şi impune aplicarea regimului juridiccorespunzător faptei săvîrşite.

471. Drepturile martorului se manifestă în mai multe direcţii:a) Martorul, ca de altfel orice persoană care dă declaraţii în cadrul

procesului penal, este la adăpost de întrebuinţarea împotriva lui a oricărorviolenţe, ameninţări, constrîngeri fizice sau psihice (art. 68 c. pr. pen.).

b)Relatările martorului trebuie să se circumscrie datelor cauzei art. 86mentionînd limitele în care are loc ascultarea acestuia. Deşi legea nuprevede

77 Declaraţiile martorului nu pot atrage răspunderea civilă a acestuia în legătură cu relatările sale (P. BOUZAT, J. PINATEL, op. cit, voi. II, p. 942).

'' 365

expres, din interpretarea textului rezultă că martorul are dreptul să refuzerăspunsurile la întrebările care exced cadrul legal al audierii sale.

c) Cele mai multe drepturi ale martorului sînt de ordin patrimonial şivizează cheltuielile judiciare. Potrivit art. 190 c. pr. pen. martorul aredreptul la: restituirea cheltuielilor de transport, întreţinere, cazare şi la altecheltuieli prilejuite de chemarea sa. De asemenea, martorul are dreptul lavenitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu .

472. Organele judiciare au dreptul de a asculta ca martori în principiuorice persoană care are cunoştinţă despre cauză. Pot fi audiaţi chiar minorii.Dacă aceştia nu au împlinit vîrsta de 14 ani ascultarea lor se face în prezenţaunuia dintre părinţi ori a tutorelui sau persoanei căreia îi e încredinţatminorul spre creştere şi educare.

Infirmităţile fizice creează incapacităţi de ascultare a martorilor numaipentru faptele care se percep într-un anumit mod (de ex. pentru orbi faptelevăzute, pentru surzi cele auzite etc). Prin urmare aceste persoane sîntnumai relativ incapabile .

Legea exceptează unele persoane de la obligaţia de a depune ca martor.a) Nu poate fi ascultat ca martor persoana obligată a păstra secretul

profesional. Interdicţia se referă la faptele şi împrejurările cunoscute înexerciţiul profesiei de către persoane ca avocatul, medicul, lucrătoriisanitari, notarul, funcţionarii deţinînd anumite secrete de serviciu etc.

Divulgarea secretului profesional de către martor îl expune pe acesta la

sancţiuni dar împrejurarea nu constituie un temei pentru anulareadeclaraţieidate .

La această dispoziţie există două excepţii:într-un prim caz, obligarea păstrării secretului profesional poate trece

pe planul al doilea faţă de interese mult superioare. Astfel, deşi avocatul, atîtdupă regula generală din cod cît şi potrivit normelor pentru organizarea şiexercitarea avocaturii , nu poate divulga informaţiile şi cuprinsul actelor cei s-au încredinţat în activitatea profesională, are totuşi obligaţia săcomunice organelor competente datele, informaţiile şi actele ce le deţine,dacă acestea privesc fapte îndreptate împotriva statului sau împotriva păcii.Orice excepţie de la regula generală a păstrării secretului profesional decătre martor, trebuie să fie78 Reglementarea urmează a fi aliniată realităţilor noi izvorîte din economia de piaţă.78 Toate persoanele au capacitate absolută de a depune ca martor; capacitatea concretă

poate lipsi datorită unor situaţii legate de speţă (E. FLORIAN, op. cit, p. 324).80 I. STOENESCU, GR. PORUMB, op. cit, p. 178.81 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 594/1958, CD. 1958, p. 266.82 Decretul nr. 281 din 21 iulie 1954 cu modificările ulterioare.

366

expres stipulată de lege. Dacă apărătorul sau reprezentantul vreuneia dintrepărţi are cunoştinţă de anumite fapte sau împrejurări dinainte de a fi apărătorel nu mai poate accepta funcţia respectivă întrucît calitatea de martor areîntîietate faţă de cea de apărător.

în al doilea rînd, persoanele care deţin secrete în virtutea activităţiiprofesionale pot fi dezlegate de obligaţia pătsrării lor, chiar de cei faţă de careau obligaţia păstrării secretului. Pe baza unei asemenea încuviinţări audiereamartorului devine posibilă fără ca acesta să mai poată invoca obligaţia păstrăriisecretului.

b) Nu pot fi ascultaţi ca martori persoanele care au în cauza penală calitateade părţi. în privinţa aceasta subzistă o prezumţie de parţialitate pentru cănimeni nu poate fi martor în propria sa cauză (nemo testis idoneus in re sua) .Art. 82 c. pr. pen. prevede că persoana vătămată poate fi ascultată ca martordacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată.

Persoanele care au pierdut calitatea anterioară de părţi în cauză pot fiascultate ca martori. în practică s-a menţionat că nici o dispoziţie legală nuinterzice într-o cauză de luare de mită audierea ca martor a mituitorului, atuncicînd acesta este

84

scos din cauză pentru motivele de nepedepsire prevăzute de lege .c) Nu poate fi obligat să depună ca martor soţul sau rudele apropiate ale

învinuitului sau inculpatului. Prin rude apropiate se înţeleg potrivit art. 149 c.

pen. ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şipersoanele devenite astfel rude prin înfiere. Interdicţia este relativă. Organuljudiciar are posibilitatea ascultării ca martor a persoanelor apărate dacă eleacceptă, dar nu le poate obliga să fie audiate.

Legătura de rudenie neconstituind prin sine însăşi o prezumţie a lipsei deobiectivitate, organul judiciar nu are dreptul să înlăture declaraţia unuimartor numai pentru acest motiv. Instanţa poate aprecia sinceritateamartorului rudă numai în urma analizei declaraţiei în complexul întreguluimaterial probator .

Actuala reglementare nu a menţinut interdicţia ascultării ca martori apersoanelor condamnate pentru mărturie mincinoasă .

Restricţia se justifică numai în domeniul limitat al revizuirii unde art.403 c. pr. pen. prevede că martorul care a fost condamnat pentru mărturiemincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, nu poate fi ascultat în cadrulacestei proceduri.

83 V. DONGOROZ, op. cit, p. 222; R. MERLE, A. VITU, op. cit, p. 743 etc.84 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 2317/1973, R.R.D. nr. 2/1974, p. 166.85 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 1746/1971. R.R.D.nr. 12/1971, p. 157.86 în trecut persoanele condamnate pentru mărturie mincinoasă, puteau fi audiate numai ca

informatori. '

367473. Persoana chemată ca martor este obligată a se înfăţişa la locul şi data

indicată de organul judiciar.Ascultarea martorului începe cu identificarea lui prin nume, etate, adresă

şi ocupaţie. El este întrebat dacă este rudă cu părţile, raporturile avute cuacestea şi dacă a suferit pagube prin infracţiune. Dacă martorul este rudăapropiată i se pune în vedere că nu are obligaţia să dea declaraţia.

Ascultarea martorului se face sub prestare de jurămînt. Potrivit art. 85 c.pr. pen. înainte de ascultare martorul depune următorul jurămînt: "Jur că voispune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajuteDumnezeu!" Referirea la divinitate din formula jurămîntului se schimbăpotrivit credinţei religioase a martorului. Cel fără confesiune declară pe onoareşi conştiinţă că va spune adevărul. Această declaraţie echivalează cujurămîntul. Situaţiile de mai sus se reţin de organul judiciar pe baza afirmaţiilorfăcute de martori. Martorului i se pune în vedere că are obligaţia de a relatanumai adevărul, întrucît altfel comite infracţiunea de mărturtie mincinoasăpedepsită de legea penală. Declaraţia în care se consemnează depoziţiilemartorului va cuprinde menţiunea că jurămîntul a fost prestat şi că s-a făcutavertizarea asupra consecinţelor penale ale mărturiei mincinoase.

Minorii sub 14 ani pot fi ascultaţi ca martori, dar aceştia nu depun jurămînt.Totuşi, organul care îi audiază le pune în vedere să dea declaraţii în confor-mitate cu adevărul.

Ascultarea martorilor se face în general potrivit procedurii de ascultare ainculpatului, dispoziţiile legii aplicîndu-se corespunzător. Martorului i se pune

în vedere obiectul la care urmează a se referi în declaraţiile sale, apoi este lăsatsă facă expunerea respectivă, după care i se pot pune întrebări ; dacă ascul-tarea are loc în cadrul judecăţii pot adresa întrebări martorului şi părţile . Inexpunerile sale martorul urmează a arăta numai faptele cunoscute, fără a faceo apreciere a acestora .

474. Evaluarea judiciară a declaraţiilor martorilor. Aceasta este unadintre cele mai dificile probleme ale practicii judiciare ţinînd seama de

87 în principiu, martorul nu trebuie întrerupt în timpul depoziţiei. Potrivit art. 86 c. pr. pen.întrebările se adresează martorului ulterior. La judecată, părţile pot pune întrebări numaidupă ce martorul şi-a terminat depoziţia şi s-au epuizat întrebările instanţei şi procurorului,în procesul nostru penal, părţile nu pot supune martorul în timpul depoziţiei aceluiinterogatoriu încrucişat (cross examination), care constituie regula în procesul anglo-saxon şiscandinav (vezi, DAV1D MAXWELL FYFE, Le contreinterogatoire, Rev. intern, dr.pen., 1947, p. I.)

88 întrebările se pun potrivit legii prin preşedintele completului, acesta putînd încuviinţa caîntrebările să se pună şi direct; vezi în acelaşi sens, Plen. Trib. Suprem, dec. de îndrum, nr.19/1966, R.R.D. nr. 1/1967 p. 116.

89 P. BOUZAT, J. PINATEL, op. cit, voi. II, p. 941.

numeroasele implicaţii pe care cercetarea psihologică modernă leevidenţiază în domeniul respectiv.

Lăsînd deoparte cazurile cînd martorul este de rea credinţă şi denatureazăvoit realitatea, aprecierea concretă a probei testimoniale se confruntă înpractica judiciară cu numeroase greutăţi, întrucît pornind de la principiul legaltoate declaraţiile martorilor au aceeaşi valoare şi fac dovada în aceeaşi măsurăca orice alt mijloc de probă. Cît să creadă şi cît eventual să nu reţină organuljudiciar dintr-o declaraţie de martor nu poate constitui decît o chestiune foarteconcretă de speţă, în care principalul element de evaluare îl reprezintă con-vingerea intimă a organului judiciar.

Existenţa unor diferenţieri între depoziţiile martorilor, chiar de bună cre-dinţă, în faţa aceleiaşi realităţi se explică prin faptul că declaraţiilereprezintă o reflectare a realităţii prin prisma subiectivităţii celui audiat, iar"între realitatea obiectivă şi reflectarea ei subiectivă există un unghi dedeviere"90.

Ştiinţa psihologiei cere organului judiciar să nu aibă o concepţie staticăasupra rolului acestei probe prin înlăturarea viziunii excesive, după caremartorul ar trebui să furnizeze în procesul penal informaţii de exactitateaimaginii fotografice a faptului la producerea căruia a asistat .

Cercetările moderne impun organului judiciar să aprecieze orice declaraţie demartori ca pe o operaţie psihologică prin care se cumulează aspecte legate deperceperea şi memorizarea faptelor, aprecierea lor cantitativă, calitativă, spaţialăşi temporală, reproducerea şi recunoaşterea faptelor, atitudinea morală şi carac-teristicile temperamentale şi de personalitate ale martorului şi încă multe altele.

475. Martorii asistenţi. Efectuarea anumitor activităţi procesuale trebuiefăcută potrivit cerinţelor legale, în prezenţa unor persoane care să atesteconstatările făcute şi modul în care s-au desfăşurat actele procesuale. Acestepersoane au calitatea de martori asistenţi.

Martorii asistenţi în genere nu au cunoştinţă despre faptele şi împrejurărilecauzei. Ei sînt nişte garanţi care atestă că rezultatul şi modul desfăşurăriiactivităţii procesuale este cel consemnat în actele întocmite. (în cazul uneipercheziţii martorii asistenţi, deşi nu cunosc împrejurările cauzei, pot confirmacă anumite obiecte s-au găsit într-adevăr la percheziţionat sau că percheziţiaa decurs în condiţiile consemnate în procesul Verbal).

90 TIBERIU BOGDAN, Probleme de psihologie judiciară, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1973,p. 179.

91 AUREL CIOPRAGA, Evaluarea probei testimoniale în procesul penal, Ed. Junimea,Iaşi, 1979, p. 11.

368 369In literatura de specialitate s-a învederat că martorii asistenţi pot fi con-

sideraţi martori procedurali (ale căror cunoştinţe sînt dobîndite după ce audevenit subiecţi procesuali), spre deosebire de martorii de fond care aucalitatea de martori procesuali (avînd cunoştinţe dobîndite anterior procesuluipenal şi a participării lor ca subiecţi în această activitate) .

Numărul martorilor asistenţi este cel puţin de doi. Sînt excluşi a fi martoriasistenţi următoarele categorii de persoane: a) minorii sub 14 ani; b) ceiinteresaţi în cauză; c) cei care fac parte din aceeaşi unitate cu organul careefectuează actul procedural.

§ 5. Alte procedee de ascultare a unor persoane

476. Confruntarea. între declaraţiile date de unele persoane pot aparenepotriviri care se lămuresc după metodele obişnuite de evaluare a întreguluimaterial probator şi prin coroborarea tuturor faptelor şi împrejurărilor denatură a lămuri cauza.

Pentru contradicţiile apărute în cadrul probelor orale legea a reglementatîn mod special un procedeu probator de natură a elucida asemenea situaţii.Cînd se constată că există contradicţii între declaraţiile persoanelor ascultateîn aceeaşi cauză, se procedează la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta enecesară pentru lămurirea cauzei (art. 87 c. pr. pen.).

Confruntarea este un procedeu probator complimentar care se foloseşte

după ce procedeul primar şi obişnuit al ascultării a fost epuizat. Confruntareaduce la corecta audiere a persoanelor ascultate .

în timp ce ascultarea iniţială se realizează pentru fiecare persoană separat,confruntarea presupune audierea simultană a persoanelor care au dat declaraţiicuprinzînd contraziceri .

Persoanele confruntate dau declaraţii una în prezenţa celeilalte. în cadrulnoii ascultări persoanele vor fi audiate numai asupra faptelor şi împrejurărilorîn privinţa cărora declaraţiile anterioare se contrazic (art. 88 c. pr. pen.).Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate încuviinţa capersoanele confruntate să-şi pună reciproc întrebări. Declaraţiile date depersoanele audiate se consemnează într-un proces verbal.

92 V. DONGOROZ, §. a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 200.93 La o confruntare nu pot fi chemate decît persoane care au fost deja ascultate (E. FLORIAN,

op. cit, p. 373).94 Confruntarea este o excepţie de la regula audierii separate a persoanelor, acestea fiind

ascultate împreună (GR. THEODORU, T. PLÂESU, op. cit, p. 249)

Confruntarea duce la rezultate în măsura în care, în urma reaudierii, rsoanelerevm asupra celor declarate anterior, respectiv dau explicaţii care să înlăture întotul sau în parte contrazicerile. Nepotrivirile iniţiale pot persista si dupăconfruntare; în acest caz organul judiciar încearcă să lămureascăcontradicţiile printr-o nouă evaluare a probelor existente şi dacă este posibilprin administrarea de alte probe suplimentare.

477. Folosirea interpreţilor. Cînd una din părţi sau altă persoană careurmează să fie ascultată nu cunoaşte limba română ori nu se poate exprima (depildă, este surdo-mută), iar organul judiciar nu are posibilitatea de a se înţelegecu aceasta, îi asigură folosirea unui interpret. în cursul judecăţii părţile pot fiasistate şi de un interpret ales de ele (art. 128 c. pr. pen.).

Interpretul trebuie să cunoască limba maternă sau limba propusă de persoanacare dă declaraţia. în practică s-a hotărît că folosirea unui interpret de altă limbădecît cea maternă a inculpatului dintr-o cauză atrage nulitatea hotărîrii .

întrucît interpreţii pot fi folosiţi în legătură cu administrarea oricărormijloace de probă şi nu exclusiv legat de declaraţiile unor persoane, dis-poziţiile din cod au fost inserate într-o secţiune distinctă situată după reglemen-tarea tuturor mijloacelor de probă. Art. 128 alin. 2 c. pr. pen. învederează

această concepţie prevăzînd că normele referitoare la interpreţi se aplică înmod corespunzător şi cînd unele înscrisuri aflate în dosarul cauzei sau prezen-tate în instanţă sînt redactate într-o altă limbă decît cea română. Neobservareaacestor prevederi influenţează aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzeiatrăgînd sancţiunea nulităţii protrivit art. 197 alin. ultim c. pr. pen. .

Dispoziţiile referitoare la obligaţia prezentării la întrebările prealabile lacare trebuie să răspundă şi la depunerea jurămîntului prevăzute pentru martoriîn art. 83, 84 şi 85 se aplică în mod corespunzător şi interpretului.

§ 6. înscrisurile ca mijloc de probă

478. în cauzele penale se folosesc numeroase înscrisuri pentru a facediverse dovezi. Totuşi, în procesul penal înscrisurile ca mijloc de dovadă au oimportanţă şi o frecvenţă mai redusă ca în procesul civil . în procesul civil auprecădere înscrisurile în timp ce în procesul penal probele orale .

95 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 653/1975, CD. 1975, p. 464.% Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 924/1970, R.R.D. nr. 7/1970, p. 165.97 P. BOUZAT, J. PINATEL, op. cit, p. 941.98 E. FLORIAN, op. cit, p. 374.

370 371In materie penală existenţa unor probe preconstituite nu capătă dimensiunile

avute de această problemă în dreptul civil. Chiar în acele puţine cazuri cînd arputea fi folosite probe preconstituite, ele nu au fost evident întocmite pentru aproba fapta penală ci pentru a demonstra existenţa anumitor aspecte în legăturăcu care s-a săvîrşit infracţiunea. De exemplu, folosirea unui act de stare civilă într-oinfracţiune de omor nu probează săvîrşirea infracţiunii ca atare, ci împrejurarea căfăptuitorul este rudă sau soţ cu victima şi deci faptei urmează a i se da o anumităîncadrare judirică (omor calificat - art. 175 lit. c pen.).

înscrisurile constituie mijloace de probă în măsura în care cuprind înconţinut fapte sau mijloace de natură să contribuie la aflarea adevărului (art. 89c. pr. pen.).

Noţiunea de înscris poate avea două sensuri. In sens larg prin înscris seînţelege orice act scris, cuprinzîndu-se şi formele scrise în care se consemneazăcelelalte mijloace de probă. Astfel, declaraţiile învinuitului, declaraţiile mar-torilor, rezultatul expertizei, descrierea unor corpuri delicte ataşate dosaruluietc. se consemnează în scris. De exemplu, cînd se spune că raportul deexpertiză este un înscris noţiunea este folosită în sens larg.

în sens restrîns, prin înscris ca mijloc de probă se înţeleg numai acteje, careprin conţinutul lor contribuie la aflarea adevărului, fără să reprezinte formascrisă de manifestare a celorlalte mijloace de probă. Asemenea înscrisuri sînt:corespondenţa, chitanţele, registrele, actele sub semnătură privată sau emanîndde la diverse instituţii etc.

în multe cazuri un înscris, deşi ajută la rezolvarea cauzei penale, poate

constitui mijloc material de probă, pentru că furnizează elemente infor-maţionale nu prin conţinutul său exprimat în formă scriptică, ci ca un obiectoarecare. Aşa este cazul cînd pe o scrisoare se găsesc amprentele care permitidentificarea persoanei care a avut în mînă acel obiect, sau cazul unui actfalsificat care poartă pe el urmele de contrafacere ale înscrisului etc.

în dreptul procesual penal cea mai importantă împărţire a înscrisurilor estecea care deosebeşte înscrisurile necaracterizate de înscrisurile caracterizate.

Sînt înscrisuri necaracterizate toate obiectele care conţin diferite menţiuniscriptice din care pot fi obţinute elemente de fapt susceptibile de a servi la aflareaadevărului în procesul penal (documente, acte, scrisori dar şi tipărituri, scheme,planşe, dosare, hărţi, fotografii, schiţe, crochiuri etc). Pentru a constitui înscrisurinecaracterizate toate acestea trebuie să nu fi fost întocmite anume ca mijloc deprobă în procesul penal, scopul lor iniţial fiind cu totul diferit.

99 Unii autori au denumit înscrisurile probe instrumentale (vezi R. GARRAUD, op. cit, p. 503).

100 V. DONGOROZ, ş. a. Explicaţii teoretice, voi. I, p. 214.

Spre deosebire, înscrisurile caracterizate sînt întocmite anume pentru aservi ca mijloc de probă în procesul penal. Constituie asemenea înscrisuriprocesele verbale încheiate de organele judiciare în cursul desfăşurăriiprocesului penal.

479. Un loc important între înscrisuri îl ocupă procesul verbal. Procesele-ver-bale încheiate de organele judiciare, sînt mijloace de probă, iar cele încheiatede alte organe au un regim juridic asemănător numai dacă legea prevede aceasta.

Procesul-verbal este totdeauna un instrument scriptic prin intermediul căruiaorganul judiciar face o cpnstatare. Prin multe procese-verbale organele judiciareconstată elemente faptice legate de săvîrşirea infracţiunii şi care astfel cunoscute şiadministrate în procesul penal dau înscrisului respectiv conţinutul şi finalitatea unuimijloc de probă. Multe dintre procesele-verbale ale organului judiciar au însă oaltă funcţionalitate servind ca dovezi procedurale. Ele atestă îndeplinireadispoziţiilor legale necesare efectuării diferitelor acte procedurale.

Astfel, procesul-verbal încheiat de organele de cercetare care constată încadrul actelor premergătoare datele necesare pentru a se putea declanşaurmărirea penală constituie mujloc de probă (art. 224 alin. 3 c. pr. pen.); la fel,procesele-verbale încheiate de organele de constatare cu privire la împre-

jurările concrete ale săvîrşitii infracţiunii sînt mijloace de probă (art. 214 alin. 5c. pr. pen.). Aceeaşi funcţionalitate poate îndeplini un proces-verbal deconfruntare, de cercetare la faţa locului, de ridicare de obiecte, de percheziţieetc, înmăsura în care consemnează împrejurările de fapt avînd legătură cusoluţionarea cauzei. Dimpotrivă, procesul-verbal de predare a citaţiei (art. 181 c.pr. pen.), procesul-verbal de îndreptare a erorilor materiale de către organul deurmărire penală (art. 195 c. pr. pen.), procesul-verbal de prezentare amaterialului de urmărire penală (art. 251 c. pr. pen.) etc, constituie simpledovezi procedurale care nu au caracterul unor mijloace de probă, împrejurareaconstatată prin actele respective neintrînd în obiectul probaţiunii din cauză.

Condiţiile de formă ale procesului-verbal sînt prevăzute în art. 91 c. pr.pen. şi constau în următoarele menţiuni: data şi locul încheierii, numele şicalitatea celui care încheie actul, numele, ocupaţia şi adresa martorilor asis-tenţi, descrierea amănunţită a celor constatate şi a măsurilor luate, numele,ocupaţia şi adresa persoanelor la care se referă actul, precum şi obiecţiile şiexplicaţiile acestora, menţiunile prevăzute de lege pentru cazuri speciale (de

101 Procesul-verbal este un act intermediar între actele scrise §i cele orale, respectiv consemnează în scris un act oral (V. MANZIN1, op. cit, voi. III, p. 10).

372 373

ex. menţiunea că procesul verbal de percheziţie domiciliară s-a încheiat îndublu exemplar, unul fiind lăsat celui percheziţionat).

Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină şi la sfîrşit de cel care îlîncheie şi de persoanele menţionate în înscrisul respectiv. Dacă vreuna dintreaceste persoane refuză sau nu poate semna se face menţiunea corespunzătoare.

în practica judiciară s-a hotărît că nesemnarea procesului-verbal de cătremartorul asistent nu poate duce la înlăturarea actului, omisiunea nefiindsancţionată cu nulitatea, cu atît mai mult cu cît cele consemnate în procesul-verbal au fost confirmate în cauză şi prin alte mijloace de probă .

§ 7. Mijloacele materiale de probă

480. Potrivit art. 94 şi 95 c. pr. pen. orice obiecte care servesc la aflareaadevărului şi soluţionarea cauzei penale poartă denumirea de mijloacemateriale de probă.

Importanţa mijloacelor materiale de probă constă în faptul că aceşti "mar-tori muţi", cum au fost numiţi sugestiv, ştiu să "vorbească" şi să dea indicaţiiuneori mai exacte si complete decît martorii adevăraţi. In plus, în privinţaobiectelor respective nu se ridică suspiciunea relei credinţe de care pot dadovadă unii martori. Aceasta nu exclude posibilitatea ca unele mijloacemateriale de probă să fie contrafăcute sau alterate de către cei interesaţi, pentrua duce organul judiciar la concluzii eronate.

Infinita varietate a obiectelor impune o anumită clasificare din punctul de

vedere al folosirii lor ca mijloace de probă. După criteriul legal grupele deobiecte sînt următoarele:

a)Obiecte care au fost folosite sau au fost destinate să servească lasăvîrşirea infracţiunii (de ex. arma cu care s-a comis un omor).

b)Obiecte care reprezintă produsul infracţiunii (de ex. lucrul însuşit deinfractor în cazul unui furt).

c)Obiecte care conţin sau poartă o urmă a faptei săvîrşite (de ex. înscrisulcontrafăcut în cazul unui fals).

d) Orice alte obiecte care servesc la aflarea adevărului şi soluţionareacauzei (de ex. un obiect care poartă amprentele digitale ale infractorului).

Art. 96 c. pr. pen. denumeşte primele două categorii de obiecte corpuridelicte.

Mijloacele materiale de probă trebuie ridicate şi păstrate cu toată grija pe întregparcursul procesului. Ele se găsesc de regulă la organul care desfăşoară activitatea

102 Trib. Suprem, seci. pen., dec. nr. 708/1976, R.R.D. nr. 1/1977, p. 67.

374

procesuală şi urmează în principal calea dosarului. în anumite cazuri probamaterială (datorită gabaritului mare, a încorporării într-un bun imobil, a carac-terului perisabil etc), trebuie relevată şi folosită altfel decît prin prezentare directă,în asemenea situaţii la dosarul cauzei se vor ataşa fotografii, mulaje, schiţe,procese-verbale etc. care atestă starea şi descrirea de ansamblu şi detaliu aobiectului respectiv. (De pildă, imaginea fotografică a casei de bani sparte, actulde remitere şi primire a unor monezi de aur de către bancă, mulajele urmelorplantare ale inculpatului în teren etc). Obiectele pot fi predate, cînd legea prevede,*anumitor instituţii specializate (de ex. un tablou de valoare făcînd parte dinpatrimoniul naţional se va depune la un muzeu de artă).

Legea permite restituirea provizorie, pînă la definitiva soluţionare a cauzei,a obiectelor care aparţin celui vătămat. Restituirea este posibilă cu îndeplinireaa două condiţii şi anume: aceasta nu trebuie să stînjenească aflarea adevărului;organul judiciar să pună în vedere persoanei căreia îi restituie obiectele că esteobigată să le păstreze pînă la soluţionarea definitivă a cauzei (art. 109 alin. 5c. pr. pen.).

481. în legătură cu mijloacele materiale de probă trebuie să se recunoascăce se face cu ele la sfîrşitul procesului penal. Regula generală este că acesteobiecte se restituie celor cărora le aparţin, în afară de situaţiile în care sînt

supuse confiscării speciale prevăzute de art. 118c. pen.întrucît în reglementarea confiscării speciale se are în vedere apartenenţa

lucrurilor (acestea putînd fi ale infractorului, ale celui vătămat sau chiar alealtor persoane) este indicat ca şi din punct de vedere procesual problemaconfiscării probelor materiale să se delimiteze în funcţie de acelaşi criteriu.

a)Obiectele aparţinînd părţii civile se restituie acesteia, în măsura în carele solicită. în practică s-a hotărît, că persoana vătămată dacă nu s-a constituitparte civilă, instanţa va dispune confiscarea bunurilor furate, găsite corp delictla inculpat, întrucît art. 118 lit. d c. pen. prevede confiscarea specială alucrurilor dobîndite în mod vădit prin infracţiune, cînd ele nu sînt restituitepersoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea ei . Facexcepţie la restituirea către partea civilă, acele obiecte a căror deţinere, folosiresau circulaţie este interzisă, chiar pentru cel vătămat. Astfel, dacă un hoţ furăo armă de foc, de la o persoană care o deţine fără autorizaţie legală, obiectuldeşi aparţine victimei furtului, nu i se va restitui.

b)Obiectele aparţinînd inculpatului se confiscă în măsura în care sîntprevăzute de art. 118 c. pen. Confiscarea specială fiind o măsură de siguranţă

103 Trib. Suprem, secj. pen., dec. nr. 945/1980 (nepublicată).

375are ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntîmpinarea săvîrşirii faptelorpenale. Măsura nu se va lua faţă de mijloacele materiale de probă, care deşiaparţin inculpatului nu sînt supuse confiscării speciale. De exemplu, obiecteleaparţinînd inculpatului care nu intră în nici una din ipotezele art. 118 lit. a-e c.pen., uitate sau pierdute de inculpat la locul săvîrşirii infracţiunii şi care aiiînlesnit identificarea lui.

Faptul că inculpatul a fost apărat de pedeapsă (de ex. în condiţiile miteipotrivit art. 250 alin. ultim c. pen) nu conferă acestuia dreptul de a cererestituirea obiectelor (exemplu, valorile care au făcut obiectul mitei) . Deasemenea, intervenirea unei cauze de încetare a procesului penal dupăsăvîrşirea infracţiunii, nu exclude confiscarea specială a lucrurilor aparţinîndinculpatului, cu care acesta a comis fapta . Pentru a se putea dispuneconfiscarea mijloacelor de probă este nevoie de sesizarea instanţei cu jude-carea infracţiunii respective

Odată cu condamnarea instanţa este obligată să restituie inculpatului obiecteleconfiscate, aparţinînd acestuia, care nu sînt supuse confiscării speciale .

§ 8. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Efectuarea percheziţiilor

482.Pentru a putea fi folosite în cadrul probaţiunii, mijloacele materialede probă se ridică şi se păstrează, uneori chiar conservă ori valorifică dupăanumite reguli procedurale. Alteori, aceste obiecte trebuie întîi găsite şiidentificate. în consecinţă, printre procedeele probatorii reglementate în cod,

un loc important îl ocupă ridicarea de obiecte şi înscrisuri precum şi efectuareapercheziţiilor.

483.Ridicarea de obiecte sau înscrisuri. în vederea examinării obiectelesau înscrisurile care constituie mijloace materiale de probă trebuie să ajungăîn posesia organelor de urmărire, acestea avînd obligaţia să le ridice (art. 96 c.pr. pen.). Pentru realizarea obligaţiei codul înscrie corelativ şi îndatorireapentru deţinătorii obiectelor respective - persoane fizice sau juridice - de a leprezenta şi preda la cererea organului de urmărire penală (art. 97 c. pr. pen.).

în cazul înscrisurilor, cînd organul de urmărire apreciază că ar putea servica mijloc de probă şi copia unui act, nu ridică originalul servindu-se de copie.

104 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 1383/1968, R.R.D. nr. 11/1968, p. 171.105 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 945/1980, Repert. pract. II, p. 61.106 Trib. Jud. Braşov, dec. pen. nr. 447/1973, R.R.D. nr. 7/1974, p. 61.107 Trib. Jud. Covasna, dec. pen. nr. 175/1969, R.R.D. nr. 2/1969, p. 181.

Dacă înscrisul sau obiectul are un caracter secret, prezentarea sau predarea seface în aşa fel încît păstrarea secretului să fie asigurată.

De regulă, obiectele sau înscrisurile care urmează a fi ridicate sînt predatede deţinători de bună voie. Cînd există opunere la predarea obiectelor, organulde urmărire penală dispune ridicarea lor silită . Ridicarea silită a obiectelor,chiar cînd este dispusă de instanţă, se realizează tot de organele de cercetarepenală, pentru că potrivit art. 99 c. pr. pen. dispoziţia instanţei se comunicăprocurorului, care ia măsuri de aducere la îndeplinire prin organele de cer-cetare supravegheate.

Ridicarea de obiecte sau înscrisuri se face de către organul de cercetarepenală între orele 6-20, iar în celelalte ore numai în caz de infracţiuni flagrante;în timpul nopţii ea poate fi efectuată de către procuror. Ridicarea de obiectesau înscrisuri se permite după ora 20 cînd aceasta a început anterior sauurmează unei percheziţii care depăşeşte ora respectivă. Organele de cercetareridică obiectele sau înscrisurile în prezenţa unor martori asistenţi.

484. Obiectele sau înscrisurile supuse ridicării se identifică, se păstrează,conservă sau valorifică potrivit dispoziţiilor art. 107,109 şi 110 c. pr. pen.

Obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care se ridică şi celor

care asistă pentru a fi recunoscute şi însemnate spre neschimbare, după carese etichetează şi sigilează. Recunoaşterea obiectelor nu constituie mijloc deprobă, ci un act de informare legat de gradul de credibilitate al unui elementprobator . Dacă obiectele nu pot fi însemnate sau nu se pot aplica pe eleetichete şi sigilii, se împachetează sau se închid, pe cît posibil laolaltă, dupăcare se aplică sigiliul.

Probele pentru analiză (de ex. un aliment sau produs alterat sau falsificat,o băutură diluată etc.) se ridică cel puţin în dublu şi se sigilează, una din probelăsîndu-se celui de la care a fost ridicat eşantionul.

Obiectele sau înscrisurile ridicate se ataşează la dosar sau se păstrează laorganul de urmărire penală pînă la terminarea cercetărilor, cînd se înainteazăinstanţei odată cu întreaga cauză. Obiectele sau înscrisurile neataşate la dosarpot fi fotografiate, fotografiile vizate de organul de urmărire penală ataşîndu-sedosarului.

108 Ridicarea silită de obiecte este inexact asimilată uneori în literatura de specialitate cuo confiscare sau o sechestrare. Astfel, există autori care folosesc pentru aceasta termenul de"saisie" (vezi, R. GARRAUD, op. cit, voi. III, p. 218), sau denumirea de "sequestro" (vezi,V. MANZINI, op. cit, voi. II, p. 260). Terminologia respectivă a fost criticată încă în doctrinanoastră mai veche (vezi, I. TANOVICEANU, op. cit, voi. IV, p. 522 şi 626).

109 V. MANZINI, op. cit, voi. IV, p. 173.

376 377Obiectele şi înscrisurile ridicate care nu au legătură cu cauza se restituie

persoanei căreia îi aparţin, cu excepţia obiectelor supuse confiscării. Pot firestituite în cursul urmăririi penale şi celelalte obiecte ridicate, dacă prinaceasta nu se stînjeneşte aflarea adevărului, atrăgîndu-se atenţia persoanei carele primeşte că are obligaţia să le păstreze pînă la soluţionarea definitivă acauzei (art. 109 c. pr. pen.).

Potrivit art. 110 c. pr. pen., dacă obiectele ridicate sînt bunuri perisabile,obiectele din metale ori pietre preţioase, mijloace de plată străine, titluri devaloare internă, obiecte de artă, de muzeu sau colecţii de valoare, precum şisume de bani şi nu este cazul ca acestea să fie restituite, organul de urmăriredispune conservarea sau valorificarea lor în conformitate cu art. 165 c. pr. pen.,care se aplică în mod corespunzător.

Există obiecte a căror păstrare, în vederea examinării ulterioare şi folosiriica mijloace de probă, este foarte importantă pentru soluţionarea cauzei, darcare nu pot fi ridicate. Ele se sechestrează potrivit normelor care reglementeazăaceastă măsură asiguratorie şi se lasă în păstrare, fie celui la care se află, fieunui custode (art. 107 alin. 3 c. pr. pen.).

Ridicarea de obiecte sau înscrisuri se consemnează într-un proces-verbal,care pe lîngă menţiunile generale prevăzute în art. 91 c. pr. pen. mai cuprinde:locul, timpul şi condiţiile în care obiectele sau înscrisurile au fost descoperiteşi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amănunţită pentru a putea fi recunos-cute, specificarea obiectelor care nu au fost indicate din diverse motive,precum şi acelea care au fost lăsate în păstrare.

Procesul-verbal se întocmeşte în dublu exemplar. O copie se lasă pesoaneide la care se face ridicarea, reprezentantului acesteia sau unui membru alfamiliei, iar în lipsă, celor cu care locuieşte, unui vecin, ori dacă este cazulcustodelui (art. 108).

485. Obiecte şi înscrisuri pot fi ridicate de la pesoane fizice şi de laorganizaţii din cele prevăzute în art. 145 c. pen. în acest din urmă caz normeleexpuse mai sus se completează cu următoarele dispoziţii cuprinse în art. 111c. pr. pen.

a)Organul de urmărire se legitimează şi, după caz, înfăţişează reprezen-tantului unităţii autorizaţia procurorului;

b) ridicarea de obiecte şi înscrisuri se efectuează în prezenţareprezentantului unităţii;

c)cînd este necesară prezenţa unor martori asistenţi, aceştia pot face partedin personalul unităţii;

d) copia procesului-verbal de ridicare a obiectului sau înscrisului se lasăreprezentantului unităţii.

486. Reţinerea şi predarea corespondenţei şi a obiectelor. în anumitecazuri obiectele sau înscrisurile a căror ridicare este necesară constituieobiectul unei expediţii poştale sau al unui contract de transport.

Art. 28 din Constituţie înscrie şi garantează pentru toţi cetăţenii secretulcorespondenţei. Norma prevede că secretul scrisorilor, al telegramelor, al altortrimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale decomunicare este inviolabil.

în consecinţă, art. 98 c. pr. pen. a fixat următoarele limitări în care ocorespondenţă sau obiect trimis cuiva poate fi reţinut în cadrul procesului penalde organele competente :

a)corespondenţa sau obiectele interceptate să aibă legătură cu cauzapenală;

b)interceptarea corespondenţei sau a obiectelor care se trimit să fie impusăde necesităţile procesului penal, interesul aflării adevărului şi a justeisoluţionări a cauzei;

c)trimiterea să fie făcută de învinuit sau inculpat, ori să fie adresată

acestuia, fie direct, fie indirect;d)organele de cercetare dispun interceptarea corespondenţei numai cu

încuviinţarea procuroruluiOrganul judiciar poate dispune ca unităţile poştale sau de transport să reţină

ori predea corespondenţa sau lucrurile care formează obiectul trimiterii. Aces-tea se ataşează dosarului, constituind mijloace de probă, iar cele fără legăturăcu cauza se restituie destinatarului.

487. Efectuarea percheziţiilor. Art. 27 din Constituţie prevede că domiciliulşi reşedinţa oricărei persoane sînt inviolabile şi pe baza prevederii enunţate nimeninu poate pătrunde sau rămîne în locuinţa cuiva fără învoirea acestuia.

Constituţia înscrie situaţiile legale în care se poate deroga de la acesteprevederi. Printre cazurile enumerate de legea fundamentală unele au în vedereaspecte extrajudiciare la care nu ne referim (de exemplu, pompierii potpătrunde într-un domiciliu pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa,integritatea fizică sau bunurile unei persoane; pătrunderea într-o locuinţădevine permisă dacă prin aceasta se previne răspîndirea unei epidemii etc).

110 în literatura si jurisprudenţa occidentală s-a dezbătut mult şi contradictoriu problemainterceptării corespondenţei dintre inculpat şi apărătorul acestuia.

110 Procurorul sau instanţa pot dispune direct interceptarea.

...378. . . . 379

Garantarea inviolabilităţii domiciliului are însă şi implicaţii judiciare.Astfel, art. 27 alin. 2 lit. a din Constituţie permite pătrunderea într-undomiciliu

-------sau reşedinţe în vederea executării unui mandat de arestare sau uneihotărîri

judecătoreşti.Cele mai numeroase implicaţii ale acestei inviolabilităţi au în vedere

activitatea de percheziţie pe care codul de procedură penală oreglementează în detaliu atît sub forma percheziţiei domiciliare cît şi acelei corporale.

în legătură cu percheziţiile urmează a se delimita acelea care aucaracter judiciar şi sînt folosite ca procedee probatorii în diverse cauzepenale, căzînd sub incidenţa codului de procedură penală, de activităţileextrajudiciare supuse unor reglementări speciale (de exemplu, o percheziţievamală, o percheziţie la intrarea sau ieşirea de la un loc de muncă cum ar fio mină de aur, o percheziţie ca măsură antiteroristă la pătrunderea pe unaeroport, percheziţionarea în vederea dezarmării unui infractor periculosetc.)

în art 27 alin. 3 şi alin. 4 din Constituţie sînt prevăzute cu privire lapercheziţia judiciară următoarele norme fundamentale: percheziţia poatefi ordonată exclusiv de magistrat şi se efectuează numai în formeleprevăzute de lege; percheziţiile în timpul nopţii sînt interzise, afară de

cazul delictului flagrant.

488. Percheziţia se dispune cînd persoana căreia i s-a cerut săpredea un obiect sau înscris tăgăduieşte existenţa sau deţinereaacestora, pecum şi ori de cîte ori pentru desoperirea şi strîngereaprobelor este necesar.

Percheziţia, de regulă, urmăreşte scoaterea la iveală a unorobiecte sau înscrisuri care se află ascunse şi care fiind descoperitesînt de natură să constituie elemente de informare în vederea aflăriiadevărului şi justei soluţionări a cauzei penale.

Deşi legea nu prevede expres această condiţie, apare evident că percheziţia

se efectuează numai dacă există presupuneri serioase că pe această cale se vor

i ii descoperi probe

Percheziţia este o activitate procesuală care se poate efectua nu numai

învinuitului sau inculpatului ci oricărei alte persoane. Ea se face prin locuriunde s-ar putea găsi obiecte a căror descoperire ar fi utilă aflării adevărului

112 J. MATHYER, Les Methodes scientifîques Ies plus modernes en mantiered'investigation policieres, Rev. intern, de crim. et de pol. tehn., 1980, p. 191-202; G.LAFEINEUR, Police comunale, gendarmerie, police judiciare des parquets, Ed. Uga,1979, p. 125.

113R. GARRAUD, op. cit, voi. III, p. 206.114G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op. cit, voi. II, p. 352.

380

în conformitate cu art. 100 c. pr. pen. percheziţiile sînt de două feluri:domiciliare şi corporale. în legătură cu denumirea şi conţinutul acestoracte procedurale sînt necesare unele observaţii şi explicaţii.

Noţiunea de percheziţie domiciliară nu acoperă exclusiv activitateadesfăşurată la domiciliul unei persoane. Astfel se pot face percheziţiidomiciliare la locul de muncă ori în camera pe care cineva o ocupă într-un hotel. De asemenea, noţiunea nu trebuie asimilată cu activitateadesfăşurată într-un loc închis, locuinţă şi dependinţele ei, poduri, grajduri,pivniţe, magazii, şoproane, pătule etc), percheziţia putîndu-se efectua şi înlocuri deschise (de exemplu, curte, grădină etc). în asemenea cazuriterenurile trebuie să fie clar delimitate, de obicei îngrădite şi să aparţinăpersoanei percheziţionate sau să fie folosite exclusiv de acestea oriîmpreună cu un număr limitat de persoane

Dacă locul este neîngrădit sau de acces general (cum ar fi un terenagricol, un loc de veci într-un cimitir, o vie etc), ar fi impropiu a se consideraactivitate de descoperire a unor m ij loace de probă ca percheziţie. într-oasemenea situaţie devin aplicabile normele care reglementează cercetareala faţa locului.

Cu privire la percheziţia corporală este de semnalat că nu de puţine oriaceasta se poate continua cu o verificare asupra lucrurilor pe carefăptuitorul le are cu sine. Uneori procedarea de asemenea manieră esteprevăzută expres chiar de norma legală, ca în cazul actelor încheiate decomandanţii de nave şi aeronave sau subofiţeri din trupele de grăniceri(art. 215 alin. 2 c. pr. pen.).

Percheziţia este o activitate efectuată de regulă în cadrul urmăririipenale de către organele corespunzătoare. în art. 102 c. pr. pen. se prevedecă instanţa poate proceda la efectuarea percheziţiei numai cu ocazia uneicercetări locale; în celelalte cazuri dispoziţia ei se comunică spreefectuarea procurorului.

489. Percheziţia domiciliară, cînd este efectuată de organul decercetare penală, poate avea loc numai cu autorizaţia procurorului. în cazulinfracţiunilor flagrante percheziţia se poate efectua fără o prealabilăabilitare

Percheziţiile domiciliare se efectuează în timpul zilei , legea noastrăfixînd intervalul de la ora 6 la ora 20. Activitatea începută în termenullegal poate fi continuată şi după ora 20 neadmiţîndu-se întreruperea şireluarea ei a

115E. STANCU, op. cit, voi. II, p. 163-169.116Practica judiciară a hotărît, că în cazul unei tentative de viol săvîrşite la domiciliul

inculpatului, vecinii fiind alertaţi de ţipetele victimei, faptele se consideră flagrante şiorganele de cercetare sesizate imediat nu au avut nevoie de autorizarea procuroruluipentru a pătrunde în locuinţa făptuitorului (Trib. Jud. Neamţ, dec. pen. nr. 54/1979,Repert, pract. H, p. 313).

117Aceasta este o regulă veche şi constantă a dreptului modern înscrisă încă în legislaţiarevoluţionară franceză. (P. BOUZAT, J. PINATEL, op. cit, voi. II, p. 994).

381doua zi. Organele de cercetare pot începe percheziţii şi după ora 20, numai încaz de infracţiuni flagrante.

înainte de începerea percheziţiei, organul este obligat să se legitimeze şi săprezinte în cazurile prevăzute de lege, autorizaţia dată de procuror. Obligaţiarevine chiar cînd percheziţionatul nu pretinde aceasta, în scopul preveniriiabuzurilor .

Percheziţia domiciliară are loc în prezenţa persoanei la care se efectueazăactivitatea, iar în lipsa acesteia în prezenţa unui reprezentant, al unui membrual familiei sau al unui vecin, avînd capacitatea de exerciţiu. Cînd persoana lacare se face percheziţia este reţinută sau arestată va fi adusă la percheziţie.Dacă aducerea nu este posibilă, percheziţia se face în prezenţa unei persoanedin cele arătate mai sus.

La efectuarea percheziţiei de către organul de cercetare penală estenecesară prezenţa unor martori asistenţi

Organul solicită punerea la dispoziţie a încăperilor sau mijloacelor depăstrare în care s-ar putea găsi obiectele sau înscrisurile căutate. In caz de refuz,are dreptul să procedeze la deschiderea acestora. La efectuarea percheziţiei,se iau măsuri ca faptele şi împrejurările din viaţa personală a celui per-cheziţioant şi care nu au legătură cu cauza, să nu devină publice.

Percheziţia se termină, atunci cînd este cazul, prin ridicarea obiectelor sauînscrisurilor care constituie mijloace materiale de probă în cauză. Obiectelesau înscrisurile a căror deţinere sau circulaţie este interzisă se ridică totdeauna.

Despre efectuarea percheziţiei domiciliare se întocmeşte un proces-verbalîn condiţiile ridicării de obiecte.

Nu trebuie confundată percheziţia domiciliară cu simpla pătrundere aorganului de urmărire penală în domiciliul cuiva pentru prinderea unui infrac-tor care s-a refugiat acolo, pentru ridicarea de la domiciliu a persoaneiîmpotriva căreia s-a emis un mandat de arestare (executare) ori pentru alte

... -120 asemenea împrejurări

490. în codul de procedură penală actual există dispoziţii legale care trebuieconsiderate abrogate sau modificate implicit prin normele constituţionalerecente.

Astfel, în art. 103 c. pr. pen. se prevede că percheziţiile se pot face noapteaîn cazul infracţiunilor flagrante şi atunci cînd percheziţia se efectuează într-un

118Noul cod de proc. pen. - prezentare comparativă, p. 73.119Prezenţa anumitor persoane la efectuarea percheziţiei se dovedeşte prin semnarea de către

acestea a procesului-verbal de percheziţie (R. MERLE, A. VITU, op. cit, p. 855).120I. TANOVICEANU, op. cit, voi. IV, p. 621.

382

local public. întrucît Constituţia interzice expres percheziţiile în timpul nopţiişi îngăduirea acestora numai în situaţiile de flagrant delict, este evident cătrebuie considerate oprite percheziţiile care ar începe după ora 20 într-un localpublic.

în art. 103 c. pr. pen. interdicţia percheziţiilor nocturne viza în condiţiilemenţionate numai organele de cercetare, perrhiţînd procurorului efectuareapercheziţiilor după ora 20. Faţă de interdicţia categorică din Constituţieinterpretarea normei trebuie făcută în sensul interzicerii percheziţiilor noc-turne (cu excepţia delictului flagrant) pentru absolut toate organele judiciareşi nu numai pentru organele de cercetare penală.

Art. 101 alin.; 2 c. pr. pen. prevede că precheziţia domiciliară se poate facefără autorizaţia procurorului numai dacă persoana la domiciliul căreia urmeazăa se efectua activitatea îşi dă consimţămîntul în scris. Această dispoziţietrebuie considerată înlăturată implicit de norma constituţională care permitepercheziţia exclusiv în baza ordinului dat de magistrat.

Apreciem totuşi, că în lumina tezelor constituţionale din art. 27 nimic nuse opune ca în cazuri extreme cum este cel al flagrantului delict, percheziţiasă se poată efectua şi fără ordinul magistratului . Redactarea actuală acodului are acoperire expresă în acest sens în art. 103 alin. 3 şi considerăm cătextul actual nu trebuie înlăturat sau restrîns pornind de la normele generalecuprinse în Constituţie.

491. Percheziţia corporală constă în inspectarea îmbrăcăminţii şi ridicareaacelor lucruri aflate asupra celui percheziţionat care conţin indicii privitoare lafapta săvîrşită sau dezvăluie existenţa vinovăţiei; uneori percheziţia se extinde şiasupra corpului persoanei pentru a se vedea dacă nu există urme de violenţă, deluptă, alte semne relevante, ori obiecte mici, pelicule, înscrisuri etc. care au fostascunse în cavităţile naturale ale corpului sau alte ascunzişuri (păr, coroanedentare, unghii aplicate etc). La asemenea activităţi pot fi asociaţi medici saufolosite metode tehnice (aparate de detectare, raze roentgen etc).

Percheziţia corporală se efectuează de organul de urmărire penală care adispus-o sau de altă persoană desemnată de acest organ. Cel care face percheziţiatrebuie să fie de acelaşi sex cu percheziţionatul (art. 106 alin. 2 c. pr. pen.).

înainte de începerea percheziţiei organul se legitimează şi în cazurileprevăzute se lege prezintă autorizaţia dată de procuror, iar după efectuareîntocmeşte un proces-verbal.121 Dispoziţii legale în acest sens există în codurile de procedură penală din foarte numeroase

state.

383

§ 9. Constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico- legală

492. Constatarea tehnico-ştiinţifică. Există fapte şi împrejurări legate de

săvîrşirea infracţiunii a căror constatare nu poate fi făcută de oricare organjudiciar, necesitînd cunoştinţe de specialitate. Cînd această constatare seconjugă şi cu nevoia ca evenimentele să fie stabilite cît mai repede, existînd

pericolul dispariţiei elementelor de fapt care trebuie interpretate, recurgerea laexpertiză este neoperativă şi lipsită de eficacitate. în asemenea cazuri seapelează la specialişti, care de cele mai multe ori, fac parte din punct de vedereorganizatoric din aparatul organului judiciar.

La locul săvîrşirii infracţiunii rămîn numeroase urme sau obiecte a cărorgăsire, ridicare, conservare şi deseori interpretare prin metode tehnice delaborator foarte complicate nu poate fi făcută decît de un specialist avînd şidotarea materială necesară şi nu de către orice organ de urmărire penală. Deexemplu, pentru relevarea unei amprente şi mai ales pentru identificareapersoanei după urma respectivă este nevoie de un specialist în dactiloscopie.

Sub aspectul celui care face constatarea activitatea este apropiată deexpertiză, unde de asemenea se recurge la oficiile unui specialist în materie.Totuşi, între cele două mijloace de probă există deosebiri, atît de conţinut cîtmai ales cu privire la complexitatea formelor procedurale în care se realizează.

Constatarea tehnico-ştiinţifică, de regulă, poartă asupra unor situaţii de faptsau a unor mijloace de probă prin intermediul cărora se dovedesc anumiteîmprejurări; din acest punct de vedere obiectul expertizei este în general maiamplu. De asemenea, conţinutul expertizei este de regulă mai larg, nere-ducîndu-se la o constatare ci la exprimarea de către specialist a unui punct devedere privitor la o problemă de specialitate. Prin expertiză pot fi interpretatechiar constatările tehnico-ştiinţifice anterioare.

Spre deosebire de constatarea tehnico-ştiinţifică, efectuarea expertizeinecesită cunoaşterea şi citarea părţilor, pezenţa acestora la efectuarea exper-tizei, desemnarea specialiştilor din alt sistem decît cel al organului de urmărirepenală etc. S-a emis chiar părerea , greu de argumentat, că expertiza s-ardispune numai în măsura în care s-a pus în mişcare acţiunea penală, ceea cefaţă de constatarea tehnico-ştiinţifică nu s-a susţinut niciodată.

Prin natura sa juridică, constatarea tehnico-ştiinţifică este un mijloc deprobă ce intervine în cadrul urmăririi penale. Codul prevede că folosireaacestui mijloc de probă este la îndemîna numai a organului de urmărire penală.

122 Noul cod de proc. pen. - prezentarea comparativă, p. 75.

493. Constatarea tehnico-ştiinţifică se dispune din oficiu sau la cerere.Pentru a se putea folosi o constatare tehnico-ştiinţifică se cer întrunite următoarele condiţii: a) prin efectuarea activităţii să se facă o anumită constatare;b) constatarea să presupună cunoştinţele unui specialist sau tehnician; c) săexiste pericolul de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unorsituaţii de fapt cu privire la împrejurările supuse constatării; d) lămurireafaptelor sau împrejurărilor să reclame urgenţă.

Specialiştii şi tehnicienii care efectuează constatarea funcţionează, deregulă, în cadrul sau pe lîngă instituţia de care aparţine organul de urmărirepenală. Excepţional, efectuarea constatării se permite şi de către specialişti dinalte organe.

Organul de urmărire penală care dispune efectuarea constatării îi stabileşteobiectul, formulează întrebările la care trebuie să se răspundă şi fixează un termenpentru efectuarea lucrării. Dacă materialele şi datele puse la dispoziţia specialis-tului sînt insuficiente, acesta cere organului completarea lor (art. 113 c. pr. pen.).

Specialistului nu i se pot delega şi nici acesta nu are dreptul să-şi însuşeascăatribuţiunile organului de urmărire penală. La terminarea lucrărilor specialistulîntocmeşte un raport în care consemnează operaţiunile îndeplinite şi con-cluziile sale. Dacă raportul nu este complet sau concluziile nu sînt precise, lacerere sau din oficiu, se dispune refacerea sau completarea constatării. în loculacesteia se poate efectua şi o expertiză.

Completarea sau refacerea constatării tehnico-ştiinţifice poate fi dispusă şide către instanţă cu ocazia judecăţii. în acest caz raportul se trimite procu-rorului pentru luarea măsurilor corespunzătoare (art. 115 alin. 3 c. pr. pen.)

494. Constatarea medico-legală. Natura juridică a acestui mijloc de probăeste asemănătoare cu cea a constatării tehnico- ştiinţifice, elementele fapticede specialitate a căror constatare urmează să fie făcută fiind de domeniulmedicinii legale şi depăşind posibilităţile de cunoaştere şi investigare aleorganului judiciar. Potrivit art. 114 c. pr. pen. constatarea medico-legală sedispune în următoarele situaţii: a) în caz de moarte violentă; b) în caz de moartea cărei cauză nu se cunoaşte sau este suspectă; c) cînd este necesară oexaminare corporală asupra învinuitului ori persoanei vătămate pentru constatarea pe corpul acestora a urmelor infracţiunii.

123 Inserarea în lege a unei dispoziţii exprese şi distincte trebuie interpretată în sensul ca în acestcaz nu devin aplicabile normele generale din art. 333, situaţie care survine numai în cazulrestituirii către procuror a întregului dosar pentru completarea urmăririi penale, echivalîndcu dezinvestirea instanţei.

384 385în cazurile prevăzute de lege efectuarea constatării medico- legale este

obligatorie. în practică s-a hotărît că este nelegală şi netemeinică hotărîrea princare inculpatul a fost condamnat pentru lovituri cauzatoare de moarte (art. 183c. pen.), fără ca la dosar să existe raportul de constatare medico-legală, în locul

ei existînd o simplă adresă a laboratorului medico-legal judeţean ce cuprindeunele concluzii privind cauzele decesului

Potrivit normelor de organizare a serviciilor medico-legale, în cadrulInstitutului de cercetări medico-legale "Prof. dr. Mina Minovici" şi a filialelor

sale funcţionează comisii de control şi avizare a actelor medico-legale. Comi-siile examinează şi avizează acte de constatare sau de expertiză medico-legalăefectuate de serviciile medico-legale în cazurile de omor, lovire sau vătămare

125 corporală cauzatoare de moarte şi moarte suspectă . Avizul constituie ogaranţie a exactităţii concluziilor asupra cauzelor medicale ale decesului, decare depinde în mod direct soluţionarea cauzei . Dacă concluziile constatăriimedico-legale sînt clare într-o cauză privind o tentativă de omor, avizareaactului de către comisie nu mai este necesară, întrucît nu a intervenit decesul

127 unei persoaneConstatările medico-legale au importanţă în corecta încadrare a infracţi-

unilor de lovire sau vătămare corporală (art. 180-182 c. pen.). Dacă constatareamedico-legală nu arată decît aproximativ durata necesară îngrijirii medicaleori vine în contradicţie cu declaraţiile celui vătămat care arată că în realitate aavut nevoie de o îngrijire mai redusă, sănătatea deplină instaurîndu- se mairepede decît atestă actul medico-legal, organul judiciar trebuie să dispună oexpertiză pentru elucidarea nepotrivirii

Constatarea medico-legală se dispune de organele de urmărire penală.Dacă este necesară o exhumare pentru stabilirea cauzelor morţii acestora seface numai cu aprobarea procurorului.

Constatarea medico-legală se face de specialiştii din reţeaua medico-legală. Organul de urmărire penală se adresează unităţii căreia, potrivit legii îirevine competenţa să efectueze constatarea.

Dispoziţiile procedurale ale constatării tehnico-ştiinţifice privitoare laîntocmirea raportului de constatare şi completarea sau refacerea acestuia seaplică şi constatării medico-legale.

124 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 408/1983, R.R.D. nr. 12/1984, p. 75.125 în materie medico-legală, în afara dispoziţiilor din cod, în principal sînt incidente

normele decretului nr. 446/1966 şi a regulamentului său de aplicare aprobat prin H.C.M.nr. 1025/1966.

126 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 826/1983, R.R.D. nr. 4/1984, p. 71.127 Trib. Suprem, secţ,. pen., dec. nr. 1034/1980, R.R.D. nr. 3/1981, p. 63.128 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 322/1978, R.R.D. nr. 11/1978, p. 67.

§ 10. Expertizele

495. Aflarea adevărului în anumite cauze penale necesită cunoaşterea şirezolvarea unor probleme de strictă specialitate pe care organul judiciar nu lestăpîneşte. în asemenea cazuri se recurge la cunoştinţele unui expert dis-punîndu-se din oficiu sau la cerere efectuarea de expertize. în practica judiciarăexpertizele pot interveni în domenii foarte variate . Astfel, se pot efectuaexpertize criminalistice (dactiloscopice, balistice, grafice etc.) medico-legale,contabilo-judiciare, tehnice şi altele.

Rolul expertizei creşte în condiţiile dezvoltării necontenite a progresuluiştiinţei. Fără ca soluţiile şi concluziile expertului să fie hotărîtoare ele atîrnăfoarte greu şi adesea sînt determinante în rezolvarea cauzei

Folosirea expertizei ca mijloc de probă este de regulă facultativă, ad-ministrarea ei fiind lăsată la aprecierea organului judiciar. Art. 117 c. pr. pen.prevede şi unele cazuri în care efectuarea expertizei este obligatorie. Organultrebuie să dispună expertiza:

a)în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav;b)cînd organul judiciar are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau

inculpatului;c)dacă nu s-au stabilit cauzele morţii prin intermediul unei constatări

medico-legale anterioare.în primele două cazuri se efectuează o expertiză psihiatrică obligatorie

într-o instituţie sanitară de specialitate. Internarea persoanei expertizate sedispune de organul de cercetare penală cu aprobarea procurorului sau deinstanţă. Dispoziţia de internare este executorie şi în caz de opunere se aducela îndeplinire prin organele de poliţie.

496. în legătură cu expertizele psihiatrice obligatorii în practica judiciarăs-au ridicat numeroase probleme. Astfel, spre deosebire de constatareamedico-legală, instanţa supremă a decis în mod constant obligativitatea expertizei psihiatrice în cazul omorurilor deosebit de grave aflate în stadiul tentativeimotivînd că legea nu face deosebire dacă fapta a fost sau nu consumată

Simpla afirmaţie sau invocare a apărării că ar fi necesară o expertizăpsihiatrică, întrucît există îndoieli cu privire la starea psihică a inculpatului nu

129 Vezi, E. MIHULEAC, Expertiza judiciară, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1971.130 D. V. MIHĂESCU, Expertiza judiciară în procesul penal, cu privire specială

asupra modului de desemnare a expertului, R.R.D. nr. 3/1968, p. 38.131 Vezi, Dec. pen. nr. 507/1974, R.R.D. nr. 8/1974, p. 69; dec. pen. nr. 709/1974, R.R.D.

nr. 9/1975, p. 74; dec. pen. nr. 117/1981, R.R.D. nr. 10/1981, p. 73.

386 387este suficientă pentru a deveni aplicabile dispoziţiile art. 117 c. pr. pen.referitoare la obligativitatea expertizei . îndoielile trebuie să fie determinatede situaţia din dosar ori să aibă sorgintea în probele administrate în cauză .Dacă apărarea, solicitînd expertiza psihiatrică, a prezentat în cauză acte

medicale din care rezultă că inculpatul atît anterior procesului cît şi în cursulacestuia suferă de maladii psihice grave, care pot pune în discuţie existenţadiscernămîntului, dispunerea expertizei este obligatorie .

Practica judiciară a insistat asupra respectării condiţiilor în care expertiza

obligatorie urmează a se efectua (realizarea unor observaţii prin internareaexpertizatului şi supunerea lui la investigaţiile clinice şi de laborator necesare;examinarea psihică imediat după indentificarea inculpatului; consultarea dosa-rului cu privire la antecedentele medicale ale expertizatului etc).

497. în afara cazurilor de expertiză obligatorie analizate, se mai prevedeefectuarea acestei activităţi în mod obligatoriu în legătură şi cu realizarea anumitorinstituţii. Astfel, potrivit art. 239 c. pr. pen., suspendarea urmăririi penale poate fidispusă numai dacă boala gravă de care suferă învinuitul sau inculpatul şi care îlîmpiedică să ia parte la proces s-a constatat printr-o expertiză medicală. Deasemenea, amînarea executării pedepsei potrivit art. 453 lit. a c. pr. pen. presupuneconstatarea prin expertiză medico-legală că cel condamnat suferă de o boalăcareîl pune-în imposibilitatea de a executa pedeapsa.

Aceste cazuri de expertiză obligatorie nu au fost cuprinse printre cazurileprevăzute în art. 117 pentru că au o natură juridică deosebită. Ele sînt irelevanteîn raport de obiectul probaţiunii din cauză, dovedind situaţii străine desoluţionarea fondului pricinii.

498. Procedura dispunerii expertizei. Expertiza se efectuează potrivitart. 118 şi urm. c. pr. pen., afară de cazul cînd prin lege se dispune altfel. Existădomenii în care pe lîngă dispoziţiile codului se aplică şi unele norme speciale(de ex. în materie contabilo-judiciară sau medico-legală). Datorită multitudiniide norme speciale existente în afara legii generale s-a preconizat chiar ounificare într-un act normativ singular a tuturor acestor dispoziţii

132 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 2198/1973, R.R.D., nr. 10/1974, p. 72.133 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 1920/1980, R.R.D. nr. 6/1981, p. 87.134 Trib. Suprem, secţ,. pen., dec. nr. 1290/1980, R.R.D. nr. 9/1981, p. 70.135 Trib. Mun. Bucureşti, secţ. II pen., dec. nr. 1694/1981, R.R.D. nr. 6/1982, p. 94-95.136 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 1419/1979, R.R.D. nr. 1/1980, p. 67.137 Vezi, M. OROVEANU, Pentru o reglementare unitară şi completă a expertizei,

R.R.D. nr. 10/1974, p. 15-17.

Aşa cum se arată în literatura de specialitate , în reglementarea exper-tizei s-au conturat diverse sisteme determinate îndeosebi după modul dedesemnare a expertului. Printre acestea amintim:

-expertiza simplă sau oficială, în care expertul este numit numai de organuljudiciar, expertiza făcîndu-se sub controlul organului;

-expertiza contradictorie, în care experţii sînt aleşi şi numiţi unii de organuljudiciar şi alţii de părţi;

-expertiza supravegheată în care părţile pot desemna un specialist avîndatribuţii de observator şi control în favoarea părţii, aşa-numitul consilier tehnic.

Nici unul din aceste sisteme, luat în exclusivitate, nu poate fi exceptat decritici . Reglemetarea cea mai avantajoasă pare să fie aceea în care sîntcuprinse elemente ale primelor două sisteme păstrîndu-se caracterul deoficialitate al activităţilor, dar menţinîndu-se unele aspecte de contradic-torialitate prin acordarea posiblităţii pentru părţi de a cere participarea laexpertiză personal sau prin persoane desemnate. Un asemenea sistem a adoptatşi codul nostru în vigoare.

Ca regulă generală, expertiza este efectuată de expertul numit de organulde urmărire penală sau de instanţă. Fiecare parte are însă dreptul să ceară cala efectuarea expertizei să participe un specialist recomandat de ea.

Experţii sînt desemnaţi din rîndul specialiştilor din domeniul respectiv.Cînd în specialitatea avută în vedere există expert oficial, nu pot fi numitepersoane care nu au această calitate, decît dacă împrejurări deosebite arimpune-o.

Anumite expertize se efectuează de un laborator de criminalistică, unserviciu medico-legal, sau de alte institute de specialitate. în aceste cazuri,organul judiciar nu numeşte pe expert, adresînd cererea instituţiei respective,care desemnează pe specialişti pe linie de serviciu. Dacă instituţia solicitatăconsideră necesară o colaborare din afară, poate folosi asistenţa sau avizul unorspecialişti din alte instituţii. Părţile nu pot însă cere ca la efectuarea expertizeisă participe experţi recomandaţi de ele.

499. Instituţia de expertiză nu capătă calitate de expert140. Expert devinespecialistul căruia instituţia i-a repartizat lucrarea, pentru ca acesta asumă

138 TRAIAN POP, op. cit, voi. III, p. 368-369; I. TANOVICEANU, op. cit, voi. IV, p. 629,630; R. GARRAUD, op. cit, voi. I, p. 613; V. MANZINI, op. cit, voi. III, p. 376-386; P.BOUZAT, J. PINATEL, op. cit, voi. II, p. 923-924 etc.

139 Vezi, R. SEREVENS, Reflexions sur l'expertise en matiere penale, Revue de droitpenal et criminologie nr. 2/1964; A. MONS DELLE ROCHE, L'expertise judiciare,Bruxelles, 1967, p. 25-27 etc.

140 D.V.MIHĂESCU,op.cit,p.38.

388389

obligaţiile şi răspunderea ce revine expertului, chiar dacă nu a fost desemnatde organul judiciar

Obiectul expertizei şi întrebările la care trebuie să răspundă expertul sestabilesc de organul judiciar.

Obiectul expertizei aparţine de obicei unui singur domeniu de specialitate,uneori însă particularităţile cauzei pot impune ca specialişti din diversedomenii să desfăşoare o expertiză complexă, materializîndu-se un punct devedere unic, exprimat într-un singur raport de expertiză . Această situaţie nu

trebuie confundată cu comisia de expertiză, cînd activitatea este efectuată demai mulţi experţi, dar toţi specialişti în acelaşi domeniu şi nici cu ipotezaprevăzută de art. 119 alin. 3 c. pr. pen. în acest caz se arată că dacă serviciulmedico-legal sau laboratorul de criminalistică ori institutul de specialitateconsideră ncesar ca la efectuarea expertizei să participe sau să-şi dea părereaşi specialişti de la alte instituţii, poate folosi asistenţa sau avizul acestora.

Pot exista situaţii în care aspectele care se ridică în diverse domenii nunecesită o expertiză complexă ci două sau mai multe expertize distincte, cuconcluzii diferite pentru fiecare grup al problemelor de specialitate. De exem-plu, frecvent în practică se ivesc situaţii cînd la o infracţiune contra avutuluipublic se impune efectuarea atît a unei expertize tehnice cît şi a unei expertizecontabile. Faptul că experţii lucrează în asemenea cazuri separat nu îi scuteştede obligaţia de a avea în vedere reciproc concluziile, mai ales atunci cînd întreele există o strînsă legătură . Organul judiciar fixează un termen la care sîntchemate părţile şi se citează expertul desemnat. La termenul fixat de instanţăşedinţa trebuie să fie publică, iar dezbaterile efectuate cu respectareacontradictorialităţii şi cu participarea procurorului, cînd prezenţa acestuia esteobligatorie în cauză

Organul judiciar pune în vedere celor prezenţi obiectul expertizei şiîntrebările formulate expertului. Părţile sau expertul pot cere modificarea saucompletarea lor. După examinarea cererilor şi obiecţiilor ridicate, organuljudiciar se pronunţă asupra acestora. Totodată, se aduce la cunoştinţa exper-tului termenul fixat pentru terminarea expertizei şi împrejurarea că la efec-tuarea ei urmează să participe părţile. Aceste ultime dispoziţii nu se aplică dacă

141 ALEXANDRU, BUUS, Unele probleme privind expertiza criminalistică în activitateaprocesuală, J. N. nr. 5/1964, p. 46.

142 Vezi LUCIAN IONESCU Propuneri pentru o reglementare proprie a expertizelor complexe, R.R.D. nr. 3/1978, p. 14-17.

143 GR. OLANESCU, Cu privire la efectuarea în aceeaşi cauză a expertizei contabile şi a celei tehnice, R.R.D., nr. 1/1983, p. 20-23.

142 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 398/1974, R.R.D. nr. 9/1974, p. 68.

expertiza se face într-o instituţie de specialitate; organul judiciar nu citează peexpert, chemînd la termenul fixat numai părţile.

500. Efectuarea expertizei. Expertul desemnat are obligaţia să efectuezeexpertiza, în limitele obiectului fixat răspunzînd la toate întrebările care i s-aupus1 . El are dreptul să ia cunoştinţă de materialele dosarului care sîntnecesare pentru efectuarea expertizei. întrucît în faza de urmărire penalădosarul este secret, cercetarea dosarului de către expert se face cu încuviinţareaorganului de urmărire penală.

Expertul poate cere informaţii sau explicaţii organului judiciar. Pot dalămuriri expertului şi părţile, cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite deorganul judiciar.

Punctul de vedere al expertului se materializează într-un raport de expertiză• scris, întocmit la terminarea expertizei. Indiferent de numărul de experţi care

au efectuat expertiza ' se redactează un singur raport. Dacă există opiniideosebite, părerile se consemnează în acelaşi raport, eventual într-o anexă.

Raportul se depune la organul care a dispus efectuarea expertizei.Raportul de expertiză cuprinde partea introductivă, expunerea şi con-

cluziile. Potrivit art. 123 c. pr. pen. conţinutul raportului de expertiză esteurmătorul:

a) partea introductivă indică organul care a dispus expertiza, numeleexpertului, data dispunerii expertizei şi a întocmirii raportului, obiectul fixatşi întrebările la care urmează a răspunde; materialul pe baza căruia s-a efectuatexpertiza şi eventualele explicaţii date de părţile care au participat;

b)expunerea cuprinde o descriere amănunţită a operaţiilor efectuate, precumşi analiza obiecţiilor sau a explicaţiilor părţilor în lumina constatărilor expertului;

c)concluziile expertului cu privire la obiectul expertizei şi la întrebărilecare s-au pus.

501. Este posibil ca materialul pus la îndemîna expertului de către organuljudiciar să nu fie suficient. In aceste cazuri, la solicitarea expertului sau chiardin oficiu, pentru a furniza expertului toate informaţiile trebuincioase, organuljudiciar poate folosi reglementările cuprinse în art. 126-127 c. pr. pen.

145 în unele legislaţii experţii au obligaţia depunerii unui jurămînt (de ex. art. 160 c. pr.pen. francez), vezi G. ŞTEFANI, G. LAVASSEUR, op. cit, voi. II, p. 394.

146 împrejurarea că expertiza n-a fost făcută de numărul de experţi fixat de instanţă, cide un număr mai mic, prin ea însăşi nu e un motiv de casare a hotărîrii dacă părţilecunoscînd aceasta şi rezultatul expertizei, nu au ridicat obiecţii, punînd concluzii pe bazaraportului de expertiză întocmit. (Trib. Reg. Banat,dec. pen. nr. 468/1966, Justiţia nouă p.167)

390

în cazurile privitoare la infracţiunea de falsificare de monedă sau de alte valori,organul judiciar poate cere lămuriri institutului de emisiune (art. 126 c. pr. pen.).

în cazul falsurilor în înscrisuri organul judiciar poate ordona să fie prezen-

tate scripte de comparaţie. Dacă scriptele se află în depozite publice,autorităţile în drept sînt obligate a le elibera. Obligaţia prezentării revine şiparticularului care nu este soţ sau rudă apropiată cu învinuitul sau

inculpatul. Organul judiciar poate dispune ca învinuitul sau inculpatul săprezinte o piesă scrisă de mîna sa sau să scrie după dictare, refuzulmenţionîndu-se într-un proces-verbal. Scriptele de comparaţie se dictează deorganul de urmărire penală sau preşedintele completului de judecată şi sesemnează de către cel care le prezintă (art. 127).

502. Dacă expertiza nu este completă, la cerere sau din oficiu organul judiciarpoate dispune efectuarea unui supliment de expertiză, de către acelaşi expert saude către altul (art. 124 c. pr. pen.). în asemenea situaţii nu este necesar să se facăo nouă expertiză, cum greşit s-a procedat uneori în practică

în practica judiciară organul care a dispus expertiza are uneori nevoie caexpertul să dea anumite lămuriri sau explicaţii. Lămuririle pot fi solicitateexpertului în scris, însă el poate fi chemat şi pentru a da explicaţii verbale,urmînd a fi audiat potrivit dispoziţiilor referitoare la ascultarea martorilor.

Dacă există îndoială cu privire la concluziile expertizei se poate dispune onouă expertiză prin care să se ajungă eventual la alte concluzii. Pentrudesemnarea acestei noi activităţi legea nu mai foloseşte denumirea decontraexpertiză, care nu este corespunzătoare

în anumite condiţii, consultarea unui corp superior în cazul concluziilorcontradictorii ale unor expertize succesive este prevăzută chiar şi în lege.Astfel, instanţa este obligată să ceară avizul comisiei superioare medico-legale, care potrivit Regulamentului de aplicare a Decretului nr. 446/1966, areatribuţia de a verifica şi aviza din punct de vedere ştiinţific concluziilecontradictorii ale actelor medico-legale

Efectuînd expertiza în cadrul atribuţiilor de serviciu dintr-o instituţie deprofil, evident că experţii respectivi au calitatea de funcţionari. în luminadispoziţiilor art. 147 c. pen. aceeaşi calitate au şi experţii care - fără a face partedintr-o instituţie sau dintr-un corp constituit - au fost numiţi ad-hoc pentru o147 CONSTANTIN TEODOSIU, Valorificarea expertizei criminalistice, R.R.D. nr. 5/1967,

p.128.

148 Noul cod de proc. pen. • prezentare comparativă, p. 80.149 Vezi în acest sens numeroase hotărîri ale Tribunalului Suprem, ca de pildă: dec. pen. nr.

2083/1975, R.R.D. nr. 6/1976, p. 51; dec. pen. nr. 155/1981, R.R.D. nr. 8/1981, p. 64; decpen. nr. 1772/1981. R.R.D. nr. 4/1982, p. 69 etc.

cauză. O asemenea concepţie s-a cristalizat de mult în literatura despecialitate şi în practica judiciară.

Experţii au dreptul la o retribuire în cazul şi condiţiile stabilite prindispoziţiile legale. Sumele se plătesc din fondul cheltuielilor judiciare şi serecuperează potrivit regulilor generale de suportare ale acestor cheltuieli (ex.inculpatul condamnat va suporta onorariul achitat expertului, indiferent dacăefectuarea expertizei a fost sau nu solicitată de el)

503. Natura juridică a expertizei. în literatura juridică se ridică problemavalorii probatorii a expertizei avînd în vedere că în legătură cu aspectul supusexpertizării s-a pronunţat un specialist, avînd cunoştinţe ce depăşesc îndomeniul respectiv pe cele ale organului judiciar. S-a ajuns pînă la opinii dupăcare într-o asemenea situaţie expertul ar face o "judecată ştiinţifică" în cauză.Aceste puncte de vedere acordă o valoarea probatorie mult sporită expertizei,în raport cu celelalte mijloace de probă.

Asemenea opinii sînt în genere străine gîndirii juridice contemporane şivin în contradicţie cu dispoziţiile legii care nu permit ca probele să aibă puteredinainte stabilită şi nici aprecierea lor nu poate fi sustrasă organelor judiciare.A admite contrariul înseamnă ca soluţionarea cauzei să fie lăsată la apreciereaexpertului, ori acesta nu se poate transforma în organ de urmărire penală saujudecată.

Expertul nu poate asuma atribuţii de organ judiciar. Organul de urmărirefixează obiectul-expertizei, iar nu expertul obiectul urmăririi . Expertultrebuie să îndeplinească sarcina primită şi să nu facă aprecieri, întemeindu-sepe informaţii şi declaraţii ale. unor persoane pe care a găsit el de cuviinţă să leinterogheze .

Instanţa poate aprecia şi admite concluziile expertizei cînd ele se impunprin temeiul ştiinţific, puterea de convingere, coroborarea cu celelalte mijloacede probă etc. în principiu, instanţa este îndreptăţită să înlăture oricare probă,inclusiv concluziile unei expertize . Cînd concluziile expertizei nu sîntînsuşite de organul judiciar, acesta are obligaţia să motiveze

150 Expertul îndeplineşte un oficiu public (I. TANOVICEANU, op. cit, voi. IV, p. 636).151 Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 573/1977, CD. 1977, p. 352.152 S. KAHANE, op. cit, p. 149.153 Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 488/1959,. CD. 1959, p. 426.154 Trib. Suprem, secţ. pen., dec. nr. 686/1977, CD. 1977, p. 352.155 Aşa s-a procedat cînd s-a considerat că opiniile experţilor sînt neconvingătoare şi opuse

altor elemente stabilite în cauză (vezi, Trib. Suprem, complet de 7 judecători, dec nr.35/1984, R.R.D. nr. 4/1985, p. 68-69).

393Libertatea organului judiciar de a aprecia raportul de expertiză are în

vedere atît faptele materiale constatate de expert cît şi concluziile sale cuconţinut ştiinţific . Această libertate de apreciere este necesară întrucît cu

toate progresele considerabile ale ştiinţei, experţii pot fi supuşi erorii atît cuprivire la constatări cît şi referitor la concluziile lor şi este cunoscut că uneori

157 au determinat erori judiciare grave

Majoritatea expertizelor nu presupune greutăţi în corecta lor evaluare şiinterpretare. Se ridică dificultăţi cînd concluziile sînt în sensul imposibilităţiirezolvării problemelor la stadiul actual de dezvoltare a ştiinţei . în practicăs-au manifestat unele înţelegeri greşite ale situaţiei în sensul că răspunsulexpertului echivalează cu o concluzie negativă categorică (de excludere aproducerii unui fapt sau identităţii unei persoane), organul judiciar abdicîndde la obligaţia manifestării rolului activ şi de la îndatorirea de a rezolva cauza

159 prin folosirea celorlalte posibilităţi de informare şi dovedire

Calitatea de expert este incompatibilă cu cea de martor. Dacă aceeaşipersoană întruneşte ambele calităţi, întîietate are calitatea de martor, sarcinileefectuării expertizei fiind încredinţate unui alt expert (art. 54).

504. Reglementarea expertizei contabile şi a expertizei tehnice. Deşiclarifică aspectele de bază ale expertizei, codul de procedură penală nu poatefixa cadrul activităţii în toate domeniile, aceasta rămînînd în seama unor legispeciale . Astfel, există reglemetări speciale în domeniul medicinii legale, aexpertizei criminalistice, a expertizei în domeniul metalelor preţioase, aexpertizei contabile şi a expertizei tehnice etc. întrucît limitele expunerii nuîngăduie abordarea reglementărilor din toate domeniile, iar anumite dispoziţiiformează obiectul de studiu şi al altor discipline (de exemplu, criminalistica,medicina legală) se vor analiza în continuare numai normele speciale care sereferă la expertiza contabilă şi expertiza tehnică.

Reglemetarea expertizei contabile şi a expertizei tehnice se face prinDecretul nr. 79 din 16 martie 1971 modificat prin Decretul nr. 25/1973 şiDecretul 396/1976._____________156 H. BEKAERT, La manifestation de Ia verite dans le proces penal, Bruylant, 1972,

p. 134.

157 P. E. TROUSSE, Nouvelles, Droit penal, voi. II, nr. 3658.158 D. SANDU, Unele aspecte privind interpretarea concluziei raportului de expertiză

criminalistică de către organul judiciar, R.R.D. nr. 4/1979, p. 24-29.159 Trib. Mun. Buc, dec. civ. nr. 1469/1975 (nepublicată); Trib. Jud. Suceava, dec. pen. nr.

41/1976, (nepublicată).160 VICTOR STOICA, Principiile noii reglementări ale expertizei contabile şi ale

expertizei tehnice, R.R.D. nr. 5/1971, p. 173.

394

Activitatea de expertiză contabilă este coordonată, controlată şi îndrumată lanivel central de Serviciul central pentru expertiză contabilă, care funcţioneazăîn cadrul Ministerului Finanţelor. Pe plan local, la nivelul judeţelor şi aMunicipiului Bucureşti funcţionează birouri locale pentru expertiza contabilăîn cadrul administraţiilor financiare corespunzătoare. Expertizele contabile nu sepot efectua decît prin birourile de expertize şi numai de către experţii cărora li s-aatribuit această calitate. In cazuri excepţionale expertizele pot fi îndeplinite şi despecialişti de înaltă calificare care nu figurează în evidenţa birourilor de expertiză,dar care sînt recomandaţi de către serviciul central.

Birourile locale de expertiză ţin evidenţa experţilor din limitele teritoriale şirecomandă organelor judiciare un număr de experţi în vederea numirii pentruefectuarea expertizei. De asemenea, biroul are atribuţii de control şi deîndrumare, de urmărire a îndeplinirii dispoziţiilor date în legătură cu exper-tizele dispuse şi a efectuării acestora în timpul fixat. Rapoartele de expertiză,sînt verificate sub aspectul calităţii şi cu privire la respectarea dispoziţiilorlegale, putîndu-se restitui pentru refacere sau completare. Dacă opiniile bi-roului şi ale expertului nu sînt concordante, raportul de expertiză se înainteazăorganului judiciar solicitant însoţit de un aviz în care se menţionează motivelepentru care biroul nu este de acord cu opiniile expertului.

505. Conducerea centralizată a activităţii de expertiză tehnică a fost dată latimpul respectiv unui colectiv constituit în cadrul Ministerului AprovizionăriiTehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe (art. 2 alin. 2 dinDecretul nr. 79/1971, modificat prin art. 28 din Decretul nr. 275/1973 privindorganizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie,B. Of. nr. 69 din 15 mai 1973). După decembrie 1989 aceste organe dispărîndprin reorganizarea administraţiei centrale a statului colectivul central deexpertiză tehnică a trecut în cadrul Ministerului Justiţiei, întrucît aceste organenu au avut atribuţii nici în trecut şi nici în prezent nu au unităţi subordonate lanivelul împărţirii adminstrativ-teritoriale, sarcinile administrative dindomeniul activităţii de expertiză tehnică s-au atribuit tot birourilor locale deexpertiză contabilă. Acestea nu au însă în atribuţii verificarea rapoartelor deexpertiză tehnică şi nici controlul sau îndrumarea activităţii din domeniulrespectiv .

In domeniul unor expertize tehnice trebuie avute în vedere şi alte dispoziţiispeciale. în practică, s-a hotărît corect că fiind vorba de determinarea conţi-«>1 Oricum, organizarea expertizei tehnice, aşa cum se prezintă ea în momentul de faţă, este

depăşită şi necesită o nouă reglementare.

nutului de "aur fin" al unui aliaj conform normelor legale în vigoare înmomentul expertizării, Banca Naţională era singura în drept să efectuezeexpertiza în materie de analiză a conţinutului de metale preţioase

§ 11. Cercetarea la faţa locului şi reconstituirea

506. Cercetarea la faţa locului. în vederea aflării adevărului în condiţiimai lesnicioase şi pentru a avea o imagine fidelă asupra împrejurărilor concrete

ale cauzei, organul judiciar poate efectua cercetări la faţa locului. Acestea seîntreprind cînd este necesar să se constate situaţia locului săvîrşîrii in-fracţiunii , să se stabilească poziţia şi starea mijloacelor materiale de probă şiîmprejurările în care a fost săvîrşită fapta (art.129).

Cercetarea la faţa locului poate fi iniţială cînd se realizează cu ocazia constatării sau a deplasării iniţiale la locul infracţiunii ori complementară cînd are loc ulterior, eventual în rînduri repetate, ori de cîte ori este necesar. Se recomandă ca cercetarea la faţa locului să aibă loc la un termen cît mai apropiat de momentul comiterii infracţiunii

Cercetarea la faţa locului se efectuează în cursul urmăririi penale înprezenţa unor martori asistenţi, afară de cazul cînd aceasta nu este posibilă.Dacă este necesar, cercetarea la faţa locului se face şi în prezenţa părţilor, iarneprezentarea celor încunoştiinţate nu împiedică efectuarea cercetării.

învinuitul sau inculpatul reţinut sau arestat poate fi adus la cercetare. Dacăposibilitatea nu subzistă, organul de urmărire este obligat să-i pună în vederecă are dreptul să fie reprezentat şi îi asigură la cerere reprezentarea.

Persoanele care se află prezente la faţa locului pot fi împiedicate săcomunice între ele sau cu alţii. De asemenea, acestea pot fi oprite să pleceînainte de terminarea activităţii.

Cercetarea la faţa locului se consemnează într-un proces-verbal care pelîngă menţiunile generale din art.91 c.pr.pen. mai cuprinde descriereaamănunţită a situaţiei locului, a urmelor găsite, a obiectelor examinate şi a

162 Trib. Jud. Hunedoara, dec. pen. nr. 91/1982, R.R.D. nr. 9/1982, p. 72.

163 ION ANGHELESCU, Consideraţii asupra cercetării la faţa locului, R.R.D. nr.l 1/1973,p.114-119.

164 In cazul cercetării la faţa locului, organul de urmărire penală trebuie în primul rind să observe,constate şi reţină, urmele infracţiunii (E. STANCU, op.cit, vol.I, p.64).

165 V. DONGOROZ, op.cit, p.233.

166 P.BOUZAT;J.PINATEL,op.cit,vol.II,p.921.167 Spre deosebire, cercetarea efectuată de instanţă trebuie să se realizeze în condiţii de

contradictorialitate, cu citarea obligatorie a părţilor şi în prezenţa procurorului, în toatecazurile cînd prezenţa acestuia este obligatorie şi la judecată.

'"■'-'"'-■-•................................—»_.*.................„..._, ,,..,..,......................................iL_ aQA .......................________^„.„.j...., _,,u„..

celor ridicate, a poziţiei şi stării celorlalte mijloace materiale de probă, astfelîncît acestea să fie redate cu precizie şi pe cît posibil cu dimensiunile respective(art.131 c.pr.pen.). Pentru o ilustrare fidelă a împrejurărilor, se pot întocmischiţe, desene, fotografii ori alte asemenea lucrări, care se vizează şi anexează laprocesul-verbal.

507. Reconstituirea. Este o activitate care se desfăşoară la faţa locului şiconstă în verificarea şi precizarea modului şi a condiţiilor în care a fost săvîrşităfapta. Poate fi reconstituită infracţiunea în întregime sau numai anumite fapteîn legătură cu care organul, după necesitate, simte nevoia unor precizări. Pecalea reconstituirii se poate dobîndi întărirea sau dimpotrivă eliminarea unoripoteze cu privire la comiterea infracţiunii. Reconstituirea trebuie făcutădiscret pentru a nu degenera într- un spectacol, pe cît de necompatibil cusolemnitatea justiţiei, pe atît de dăunător prestigiului organelor judiciare.

Reconstituirea încercînd să reproducă cît mai fidel împrejurările trebuie, înlimita posibilităţilor, să se desfăşoare în aceleaşi condiţii ca şi fapta reală. Serecomandă păstrarea aceloraşi condiţii de loc, timp, distanţă, condiţiimeteorologice, vizibilitate etc. ca în realitate. Deşi legea nu precizează esteevident că reconstituirea trebuie astfel concepută şi realizată, încît cu ocazia eisă nu se comită o nouă infracţiune sau să se repete cea anterioară şi în general săse efectueze fără a provoca o stare de pericol, fără a vătăma moralitateapublică ori leza drepturile şi interesele legale ale unei persoane.

Reconstituirea se desfăşoară în prezenţa învinuitului sau inculpatului, cu' aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor privitoare la prezenţa părţilor şi a

martorilor asistenţi în cazul cercetării la faţa locului (art.129 alin.2 c.pr.pen.).Oricît de spectaculoase ar fi rezultatele reconstituirii acesteia nu i se poate

atribui o valoare probantă deosebită, determinantă, neputîndu-se acorda ele-mentelor de fapt ce rezultă din ea o valoare prestabilită. în practică s-aînvederat şi faptul că uneori reconstituirea se confundă cu experimentuljudiciar (de exemplu, demonstraţia că martorul, de la locul unde se află, nu aputut observa desfăşurarea activităţii relatate). La un astfel de experiment nueste necesar să participe inculpatul şi celelalte persoane care au asistat lasăvîrşirea faptei.

168 V. MANZINI, op.cit, vol.II, p.96.169 V. DONGOROZ, op.cit, p.233. în acelaşi sens, V. MANZINI arată că: "reconstituirea

trebuie realizată cu prudenţă, pentru a nu degenera în ridicol", (op.cit., vol.II, p.961).170 Nu se pot reconstitui împrejurări de natură a aduce atingerea moralei publice (E.

FLORIAN, op.cit, p.373).171 Trib. Suprem, secţ.pen., dec.nr.4660/1973, R.R.D. nr.8/1973, p.173.172 Trib. Suprem, secţ.pen., dec.nr.1696/1978, Repert.pract. II, p.348-349.

397Desfăşurarea reconstituirii se consemnează într-un proces verbal redactat

asemănător cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului. Dacă reconstituireaare loc odată cu cercetarea la faţa locului, nu se redactează un act separat,rezultatul reconstituirii consemnîndu-se în procesul-verbal de cercetare la faţalocului.

CAPITOLUL VII

MĂSURILE PROCESUALE

Secţiunea I MĂSURILE

PREVENTIVE

§ 1. Noţiunea de măsură procesuală şi felurile acesteia

508. - Măsurile procesuale sînt instituţii de drept procesual penal folositede organele judiciare în vederea desfăşurării normale şi eficace a urmăririipenale şi judecăţii. Funcţionalitatea lor constă în a preveni sau înlăturaîmprejurările care împiedică realizarea în bune condiţiuni a procesului penal.

In cursul procesului penal pot surveni impedimente, obstacole sau difi-cultăţi de natură a periclita eficacitatea activităţii judiciare. Astfel, dacă nu seiau măsuri învinuitul sau inculpatul lăsat în libertate ar putea săvîrşi încontinuare alte infracţiuni, după cum ar putea să îngreuneze stabilirea adevă-rului prin ştergerea urmelor, coruperea martorilor, falsificarea unor înscrisuri

sau mijloace de probă materiale sau chiarsă dispară încereînd să zădărniceascăaplicarea sancţiunii penale. în alte situaţii sînt necesare măsuri care să eviteriscul ca executarea silită a celor obligaţi la suportarea despăgubirilor civilesau a pedepselor la amendă să nu aibă eficacitate.

Pentru a se evita inconveniente de felul celor arătate mai sus în legea deprocedură au fost instituite măsurile procesuale ca mijloace care asigurăeficienţa procesului penal.

509. - Măsurile procesuale nu fac parte din desfăşurarea activităţii principale a procesului penal, caracterul lor fiind acela de activităţi adiacente celeiprincipale1.

Intervenţia reală şi efectivă a măsurilor procesuale se manifestă numai dacăîn procesul penal apar dificultăţi, greutăţi ori se profilează situaţii a cărorevitare impune luarea lor. Este posibil ca desfăşurarea cauzei penale să nunecesite luarea unor măsuri procesuale, ceea ce demonstrează că instituţia nuintră obligatoriu în fondul principal al activităţilor legate de rezolvarea pricinii.

1 V. DONGOROZ, §. a. Explicaţii teoretice, voi. I, p. 308.

398399

Cele mai multe măsuri procesuale constau în privaţiuni sau constrîngenmai mult sau mai puţin drastice. Constrîngerea sau privaţiunea este evidentfoarte severă cînd vizează starea de libertate, unul dintre cele mai importantedrepturi ale persoanei, mai ales cînd privaţiunea de libertate poate deveni maiîndelungată (în cazul prelungirii unei stări de arestare preventivă a incul-patului). Tot o constrîngere se manifestă şi în cazul aplicării unui sechestruasigurător sau a unei popriri, aceasta fiind desigur mai puţin riguroasă referin-du-se numai la restrîngerea unor atribute derivate din drepturi patrimoniale(interdicţia de înstrăinare a uriui bun, a primirii în plată a unei sume de banietc). Atît de importantă este această caracteristică pentru măsurile procesualeîncît unii autori o înglobează chiar în definiţia instituţiei .

Totuşi, just s-a arătat în literatura de specialitate că nu toate măsurileprocesuale au în componenţă elemente constrictive sau privative, desfăşurareanormală a procesului penal cu evitarea oricăror dificultăţi impunînd luareachiar a unor măsuri umanitare, dispuse şi în folosul altora decît subiecţii activiai acţiunilor exercitate în procesul penal. De exemplu, în cazul luării măsurilorde ocrotire ceea ce prevalează este grija societăţii faţă de minori, vîrstnici,bolnavi şi în general persoane care au nevoie de ajutor. Măsurile pe careorganul judiciar le dispune apar ca un ecou al preocupării pline de umanismal legiuitorului.

Este însă foarte adevărat, că măsurile de ocrotire manifestă tangenţe cuanumite restricţii sau constrîngeri, întrucît măsurile nu pot interveni decît dacăo persoană a fost reţinută sau arestată.

510. - Datorită obiectului şi funcţionalităţii lor măsurile procesuale pot fi

dispuse şi folosite de organul judiciar numai în cadrul procesului penal.S-a ridicat în practică întrebarea, dacă faţă de lipsa unor norme exprese,

este posibilă luarea de măsuri procesuale înainte de începerea urmăririi penale,în doctrină şi practică s-a admis unanim că în cadrul actelor premergătoare(art. 224 c. pr. pen.) nu este posibilă luarea vreunei măsuri procesuale.

Măsurile procesuale fiind legate de buna desfăşurare a procesului penal nuse justifică nici dincolo de epuizarea activităţii judiciare. în mod excepţionalpentru anumite raţiuni şi în condiţii strict limitate de lege este posibil ca unelemăsuri procesuale să se menţină temporar şi după stingerea procesului penal.Astfel, procurorul poate dispune menţinerea măsurilor de asigurare şi dupăîncetarea urmăririi penale (art. 245 c. pr. pen.); la fel, cînd în urma achitării

2 Vezi, GR. THEODORU, I. MOLDOVAN, op. cit, p. 156.

3 Vezi, I. NEAGU, op. cit, voi. I, p. 189.

inculpatului şi nesoluţionării acţiunii civile potrivit art. 346 alin. 4 c. pr. pen.procesul penal ia sfîrşit, măsurile asigurătorii se menţin (art. 353 alin. 3 c. pr.pen.). în ambele cazuri măsurile procesuale menţinute produc efecte juridicecel mult 30 de zile, după care încetează de drept.

511. - Felurile măsurilor procesuale. Criteriile de clasificare a măsurilorprocesuale sînt numeroase, motiv pentru care se pot concepe grupări aleacestor instituţii în diverse categorii.

O împărţire a măsurilor procesuale avută în vedere de către toţi autorii aredrept temei de sistematizare valoarea socială asupra căreia se îndreaptă aces-tea . Sub acest aspect măsurile pot fi: personale sau reale. Sînt măsuriprocesuale cu caracter personal, de exemplu: oricare măsură preventivăprivativă de libertate, măsurile de ocrotire, precum şi măsurile procesuale desiguranţă care pot fi luate în cursul procesului penal potrivit art. 162 c. pr. pen.Dimpotrivă, restrîngerile vizînd anumite bunuri sau relaţiile faţă de ele consti-tuie măsuri reale: sechestrul asigurător, proprirea, inscripţia ipotecară, res-tituirea lucrurilor, restabilirea situaţiei anterioare.

Există şi alte clasificări ale măsurilor procesuale după persoanele cărora li seaplică, după faza procesuală în care se realizează, după organul care le dispune,

după subiecţii beneficiari etc. De exemplu, arestarea preventivă se aplică învi-nuitului sau inculpatului, pe cînd măsurile de ocrotire, celor care sînt în îngrijireapersoanelor reţinute sau arestate; reţinerea se aplică în faza de urmărire penală, pecînd celelalte măsuri şi în faza judecăţii; sechestrul asiguratoriu sau reţinerea poatefi dispusă de organul de cercetare pe cînd obligarea de a nu părăsi localitatea saumăsura internării medicale provizorii numai de către procuror sau instanţă etc.

512. - Dintre clasificările măsurilor procesuale cea mai importantă este ceadată de codul de procedură penală. Legea împarte aceste măsuri în: măsuripreventive şi alte măsuri procesuale.

Măsurile preventive, reprezintă măsurile procesuale cele mai drastice dato-rită faptului ca se referă la restrîngerea în condiţiile legii a libertăţii persoanei.

In cea de a doua categorie intră celelalte măsuri care au ca obiect asigurareaunei ocrotiri procesuale. într-un fel sau altul aceste măsuri pot ocroti societateadar şi pe învinuit sau inculpat (în cazul unui tratament medical obligatoriu oria unei internări medicale provizorii); de asemenea, sînt apărate interesele unei

4 GR. THEODORU, Dreptul procesual penal român, partea generală, voi. II, Iaşi, 1974, p. 192.

5 Vezi, I. ISTRATE, Libertatea persoanei şi garanţiile ei procesual penale, Scrisul românesc, Craiova, 1984, p. 24-25.

400 401

persoane neajutorate în cazul măsurilor de ocrotire şi sînt promovate intereselepărţii civile în cazul măsurilor asigurătorii, a restituirii lucrurilor şi a restabiliriisituaţiei anterioare săvîrşirii infracţiunii.

§ 2. Natura juridică a măsurilor preventive şi fundamentarea concepţiilor asupra acestora

513. - între măsurile procesuale un loc important ocupă măsurile deprevenţie. Aceste măsuri sînt: reţinerea, obligarea de a nu părăsi localitatea şiarestarea preventivă.

Măsurile preventive vizează starea de libertate a învinuitului sau incul-patului şi au drept efect fie privarea de libertate (reţinere, arestare), fierestrîngerea libertăţii de mişcare (obligarea de a nu părăsi localitatea),reglementarea lor reflectînd principiile înscrise în art. 23 din Constituţieprivind garantarea libertăţii individuale.

Scopul măsurilor preventive este potrivit art. 136 c. pr. pen.: a/ asigurareabunei desfăşurări a procesului penal; b/ împiedicarea sustragerii învinuituluisau inculpatului de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei. Măsurapreventivă poate fi luată şi pentru realizarea numai unuia din aceste scopuri.

Măsurile preventive impun persoanei obligaţia generală de a se supuneprivării de libertate sau de a nu o eluda prin sustragere, asemănător privaţiuniide libertate decurgînd dintr-o condamnare. Apropierea regimului juridic al

executării măsurilor de prevenţie de cel al executării pedepselor privative delibertate rezultă şi din faptul că ambele sînt reglementate în acelaşi actnormativ (Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor).

Evadarea din starea legală de deţinere sau reţinere constituie infracţiune(art. 269 c. pen.) indiferent că aceasta se produce dintr-o privaţiune de libertatecu titlul provizoriu ca măsură procesuală sau cu titlu definitiv în cadrulexecutării unei pedepse. Aceeaşi lipsă de relevanţă a celor două situaţii semanifestă şi în cazul infracţiunii de înlesnire a evadării (art. 270 c. pen.).Pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de evadare se adaugă potrivit art. 269alin. 3 c. pen. pedepsei ce se execută. In practică s-a statuat că dispoziţia seaplică numai dacă evadarea s-a produs în timpul executării pedepsei închisoriinu şi în timpul reţinerii sau arestării preventive .

6 în practica judiciară anterioară reglementărilor penale intrate în vigoare la 1 ianuarie 1969 s-a decis că evadarea din starea de reţinere nu constituie infracţiune (Trib. Reg. Iaşi, dec. pen.nr. 2403/1966, R.R.D., nr. 5/1967, p. 157).

7 Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 332/1974, R.R.D., nr. 7/1974, p. 62.

402

Natura juridică diferenţiată a celor două privaţiuni de libertate care intervin înbaza legii nu trebuie confundată. Starea de deţinere a unei persoane va avea naturăjuridică diferită, cu efecte juridice deosebite, după cum aceasta intervine pe bazaunei hotărîri judecătoreşti definitive de condamnare (cînd raporturile juridicepoartă amprenta şi conţinutul dreptului executiv penal), or lipsirea sau restrîngerealibertăţii survine ca măsură procesuală, cu caracter provizoriu înainte desoluţionarea cauzei printr-o hotărîre judecătorească definitivă de condamnare încadrul raporturilor juridice şi reglementărilor de drept procesual penal.

514. - De o deosebită importanţă în analiza măsurilor de prevenţie esteexplicarea justă a naturii juridice deoarece în acest domeniu se poate uşor alunecaspre interpretări eronate, periculoase atît pentru ştiinţa dreptului procesual penal,dar mai ales pentru practică prin consecinţele unor asemenea interpretări .

Fără a trece în revistă toate concepţiile care s-au manifestat în legătură cunatura juridică a măsurilor preventive, vor fi examinate cele două idei limită cătrecare în mod greşit s-au polarizat unele din concepţiile înregistrate în doctrină.

într-o primă largă concepţie, cu totul negativistă, nu se recunoaşte olegitimitate a luării măsurilor de prevenţie, prin exagerarea pe baza unui raţiona-ment de pură logică abstractă a principiului prezumţiei de nevinovăţie. Potrivitacestei concepţii, deţinerea în cursul procesului penal a unei persoane, atîta vreme

cît nu s-a constatat vinovăţia sa în mod definitiv printr-o hotărîre judecătorească,nu se justifică însemnînd o încălcare a dreptului fundamental al persoanei lalibertate . Privarea de libertate în această opinie nu poate avea decît un caracterdefinitiv şi derivă din condamnarea pentru infracţiunea săvîrşită.

Această interpretare se bazează pe o viziune idealist-naturalistă a noţiuniide libertate, socotind libertatea un drept înnăscut absolut şi imuabil omului, pecare acesta trebuie să îl exercite fără nici o rezervă, ca şi cum ar trăi izolat, înafara societăţii, putînd face abstracţie de nevoile şi interesele acesteia şi a celorcu care intră în interacţiunea relaţiilor sociale

A doua mare opinie a exagerat concepţia despre măsurile de prevenţie însens tocmai invers. Ideea fundamentală care stă la baza concepţiei critice estecă societatea are nevoie în lupta sa antiinfracţională de măsurile de prevenţieca o manifestare de sacrificare a libertăţii persoanei , în favoarea unor interesesociale superioare. Eroarea fundamentală care transpare din aceste teze este

8 N. ILIESCU, Libertatea persoanei în lumina dispoziţiilor din codul de procedură penală, Studii şi cercetări juridice nr. 3/1971, p. 426.

9 A. MARECHAL, Novelles. Procedure penale, voi. I, p. 445.10 N. ILIESCU, op. cit, p. 427.11 MĂRIO VALIENTE, Per la reforma del Codice di procedura penale. Revista penale nr.

8/1967, p. 482.

403că măsurile de prevenţie fiind obiectiv necesare impun "sacrificarea" libertăţiiindividuale, "încălcarea" sau "suprimarea" drepturilor cetăţeneşti în favoareaunor interese generale superioare.

515. - Criticînd ambele concepţii doctrina contemporană a admisnecesitatea obiectivă a măsurilor de prevenţie în reglementarea procesualpenală. Fundamentarea teoretică privind natura juridică a măsurilor deprevenţie îşi găseşte temeiul în interferenţa manifestată în orice domeniu dereglementare între limitele fixate de lege şi posibilităţile de exercitare adrepturilor subiective în cadrul ordinii juridice. Aceste limite sînt determinateatît de cerinţele generale ale dezvoltării societăţii, cît şi de trăsăturile specificeale domeniului de relaţii sociale la care se referă.

în consecinţă, urmează a se reţine că limitele aduse exercitării drepturilorpersoanei nu trebuie privite ca o sacrificare, încălcare sau abandonare aacestora. Limitele respective sînt prevăzute şi strict determinate de lege, auun caracter de excepţie fiind instituite şi trebuind a fi folosite numai în cazuride extremă necesitate, sînt proporţionate cu nevoile create de interesulsuperior, pe care îl deservesc şi sînt de interpretare restrictivă .

Dispoziţiile din Constituţie şi codul de procedură penală care prevăd unelelimitări ale libertăţii individuale cuprind numeroase garanţii. Aceasta reflectăideea de a nu permite în nici o împrejurare restrîngerea libertăţii persoanelorîn altfel de condiţii decît cele fixate de lege cu minuţiozitate şi cu simţul unuijustificat umanism.

516.- Avantajele şi inconvenientele arestării preventive urmează a ficîntărite totdeauna prin raportare concretă la gravitatea faptei şi periculozitateafăptuitorului. Numai aşa se poate ajunge la rezolvarea unei probleme careteoretic pune faţă în faţă două deziderate ce devin altfel ireconciliabile .

Printre dezavantajele manifestate şi care permanent au fost evocate înliteratura de specialitate şi în practică sînt de amintit cîteva de un impactdeosebit. Astfel, în ochii opiniei publice care cu greu deosebeşte naturilejuridice diferite ale pierderii libertăţii individuale, măsura de prevenţie echi-valează cu o sancţiune care se aplică anterior adevăratei pedepse .

12 N. ILIESCU, op. cit., p. 428.12 încercarea teoretică şi abstractă de a găsi compromisul între concepţia riguroasă a apărării

sociale şi tezele liberaliste pline de largheţea posibilităţilor de exercitare a drepturilorindividuale este tot atît de infructuoasă ca încercarea fără sfinţit a găsirii cuadraturii cercului(vezi, F. BAUTHIER, De la liberte et de la detention au cours de l'instruction, JournaldesTribunaux, 1971, p. 225).

13 Vezi, G. BAD1NTER, Un prejugement: Ia detention preventive, Le Monde 13 avril, 1970

404

în practică judecătorul pentru a nu dezavua măsurile luate de organelejudiciare înaintea judecăţii, în caz de condamnare, va decide relativ greuanumite soluţii (de exemplu, o pedeapsă privativă de libertate inferioarăduratei măsurii preventive sau aplicarea suspendării condiţionate a pedepseiînchisorii în cazul unei arestări preventive mai îndelungate). De asemenea,este regretabil că organele judiciare văd în deţinerea preventivă un mijloc depresiune destinat să provoace mărturisiri din partea inculpatului .

Folosirea prea frecventă a măsurilor preventive este un alt aspect îndelungcriticat care transformă lipsa de libertate a celui urmărit şi judecat dintr-osituaţie de excepţie într-o regulă obişnuită, frecventă şi aproape firească încazurile ceva mai grave .

Cu toate acestea consecinţele pozitive ce decurg din existenţa măsurilor deprevenţie pentru bunul mers al procesului penal, pentru siguranţa şi ocrotireasocietăţii, pentru cerinţele opiniei publice şi nu în cele din urmă pentru interesulinculpatului determină înscrierea în toate legislaţiile moderne a privaţiunii delibertate cu titlul judiciar, ca o măsură procesuală dintre cele mai severe.

§ 3. Dispoziţii generale privind măsurile preventive

517. - în concepţia juridică din ultimele decenii a devenit o opinie denecontestat că libertatea persoanei trebuie garantată de legislaţia oricărui stat.Dispoziţiile care permit privarea de libertate ca sancţiune de natură penală sauca măsură judiciară urmează să corespundă unor standarde de largă apli-cabilitate înscrise în diverse documente internaţionale.

în materia măsurilor preventive un document internaţional, care stă la bazareglementărilor din legislaţiile procesual penale europene este "Convenţiaeuropeană a drepturilor omului" semnată la Roma la 4 noiembrie 1950. în art.5 al acestei convenţii se stipulează principiul general că „nimeni nu poate fiprivat de libertate" şi se înscriu şi excepţiile la această regulă printre care şiarestarea preventivă.

(citat de G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op. cit, p. 439).15 A. BRAAS, op. cit., p. 418 ş,i 433.16 De exemplu, Statisticile Consiliului Europei menţionează că la 1 septembrie 1986 procentul

arestaţilor preventivi din totalul celor privaţi de libertate reprezintă cea. 30% ca mediecalculată pe toate ţările membre. Un record european criticat de autor în această privinţă seînscrie pentru Belgia cu ceva peste 51% (vezi, J.M. DERMAGNE, L'Europe des prisons,Journ. Proces nr. 108,1987, p. 6).

17 Nu au fost rare cazurile cînd prin arestarea inculpatului acesta a fost ferit de răzbunareavictimei sau molestările unei mulţimi dezlănţuite (vezi, G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op.cit, p. 439).

,405

Din prevederile Convenţiei europene se degajă §i cîteva idei generale dintrecare menţionăm :

-privaţiunea de libertate în principiu nu poate fi dispusă decît de unmagistrat;

-privaţiunea de libertate urmează să asigure infractorului ajungerea în faţaorganului competent să-1 tragă la răspundere penală pentru fapta săvîrşită;

-privaţiunea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale şidupă procedura prevăzută în legislaţia fiecărui stat;

-privaţiunea de libertate să fie limitată în timp, în aşa fel încît pînă lasoluţionarea definitivă a cauzelor penale măsurile de prevenţie să aibă o duratăcît mai scurtă;

-privaţiunea de libertate să poată fi înlocuită în anumite condiţii legale cualte măsuri procesuale care să garanteze buna desfăşurare a cauzei penale fărămenţinerea stării de arest, inculpatul putînd fi eliberat (în condiţiuni de controljudiciar, pe cauţiune etc).

- privaţiunea de libertate să poată fi contestată de cel arestat în faţajudecătorului, cei interesaţi avînd la îndemînă posibilitatea folosirii unor căide atac.

518. - La indicaţiile orientative cuprinse în Convenţia europeană urmează ase adăuga ca dispoziţii generale normele constituţionale din art. 23, exa-minate în cadrul analizei principiilor procesului penal , precum şi prevederileînscrise în cod la art. 136-142 în secţiunea intitulată chiar „dispoziţii generale".

Condiţia generală a luării oricărei măsuri de prevenţie este ca infracţiuneasăvîrşită de făptuitor să fie pedepsită cu închisoare . Dacă infracţiunea estesancţionată numai cu amendă, măsurile preventive nu se pot lua. Ele sînt însăaplicabile în cazul prevederii pedepsei închisorii alternativ cu amenda.

Reţinerea poate fi dispusă de organul de cercetare penală. Toate celelaltemăsuri de prevenţie se aplică numai de către procuror sau instanţă.

în alegerea măsurii se ţine seama de: scopul acesteia, gradul de peri-culozitate socială al infracţiunii şi condiţiile legale de aplicabilitate ale măsurii.

18 Pentru detalii vezi M. FRANCHIMONT, op. cit, p. 450-468.

19 Vezi, Capitolul II, Secţiunea II, 5.20 Privaţiunea de libertate este posibilă şi în cazul săvîrşirii unor contravenţii, Legea. nr.

61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, aordinii şi liniştii publice, publicată în M. Of. nr. 196 din 27 septembrie 1991, prevedeposibilitatea reţinerii şi arestării pe 5 zile a celor vinovaţi. De asemenea, instanţa poatecondamna în condiţiile legii la închisoare contravenţională. Măsura are caracterul uneisancţiuni administrative şi nu poate fi echivalată cu pedepsele penale privative de libertate.Aceleaşi raţiuni determină ca nici măsurile de reţinere ori arestare prevăzute de Legea nr.61/1991 să nu aibă natura juridică a unor măsuri preventive procesual penale.

Umanismul dreptului nostru obligă organul să aibă în vedere de asemeneastarea de sănătate, vîrsta, antecedentele şi celelalte situaţii privind persoanafaţă de care se ia măsura.

Principiul legalităţii impune ca măsurile să se ia pe cale de ordonanţă sauîncheiere motivată cu precizarea faptei care face obiectul învinuirii, textul delege în care se încadrează, pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea respectivăşi temeiurile concrete ale aplicării măsurii (art. 137).

Cînd organul de cercetare consideră necesară luarea altei măsuri decîtreţinerea, propune aceasta procurorului printr-un referat motivat. în vedereasoluţionării propunerii procurorul examinează dosarul cauzei. în cazulobligării de a nu părăsi localitatea procurorul se pronunţă în termen de 24 deore. în legătură cu celelalte măsuri, dacă cel în cauză este privat de libertate,procurorul urmează să soluţioneze propunerea în limitele legale cît dureazămăsura sub efectul căreia se află cel privat.

519. - Nimeni nu poate fi privat de libertate fără să cunoască temeiurile pecare o asemenea măsură se bazează. De aceea art. 137 c. pr. pen. prevede căpersoanei reţinute sau arestate i se aduc, de îndată, la cunoştinţă motivelereţinerii sau ale arestării. învinuirea se aduce la cunoştinţa celui arestat, în celmai scurt termen, în prezenţa unui avocat.

O persoană arestată, chiar în condiţiile legale, nu poate dispare pur şisimplu, fără ca cei interesaţi să nu fie avizaţi în legătură cu măsura ce s-a luat.în privarea cuiva de libertate nu trebuie să existe nici un secret şi mai ales oacoperire în aqest fel a unor eventuale încălcări de lege sau abuzuri din parteaorganelor de stat.

Corespunzător acestei idei şi pentru a evita unele practici condamnabile înaceasta privinţă din trecut, în art. 1371 c. pr. pen. s-a adăugat o dispoziţie, careobligă procurorul sau instanţa ce a dispus arestarea învinuitului sau incul-patului să încunoştinţeze despre aceasta, în termen de 24 de ore, un membrual familiei celui arestat ori o altă persoană desemnată de cel interesat. Pentru aexista certitudinea realizării obligaţiei de către organul judiciar, acesta esteobligat să încheie un proces-verbal în care să înscrie toate menţiunile ce decurgdin respectarea dispoziţiei.

Există astfel garanţii serioase ca persoanele cărora arestaţii le conferăîncredere printr-o asemenea nominalizare, să organizeze apărarea celui încauza, să întreprindă anumite demersuri să depună cereri sau explicaţii, săo'osească posibilităţile de eventual contact cu cel arestat, să trimită acestuia

pachete etc.

407i

520. - Măsurile preventive aplicate pot fi înlocuite sau revocate pe par-cursul procesului penal. Art. 139 c. pr. pen. prevede că dacă s-au schimbattemeiurile care au determinat luarea măsurii, aceasta se înlocuieşte cu altămăsură, iar cînd nu mai există vreun temei care justifică menţinerea ei trebuierevocată din oficiu sau la cerere. înlocuirea măsurilor preventive presupune,dacă este vorba de o măsură privativă de libertate, aplicarea unei măsuri maigrave. Orice măsură privativă de libertate se poate înlocui cu măsura restrictivăde libertate a obligării de a nu părăsi localitatea .

Organul de cercetare penală nu poate - cu excepţia revocării reţinerii - săînlocuiască sau să revoce măsurile de prevenţie. Dacă el constată schimbarea sauîncetarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii de prevenţie, va informade îndată pe procuror, pentru ca aceasta să procedeze în mod corespunzător .

Pentru ca înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive să nu sufereîntîrziere ele se dispun chiar dacă organul respectiv urmează să-şi declinecompetenţa.

Instituţia revocării arestării preventive se confundă uneori cu întrerupereaexecutării pedepsei, neţinîndu-se seama de natura juridică deosebită aprivaţiunii de libertate în care se află cel în cauză în fiecare din ipoteze. înpractică s-a decis constant, că este nelegală întreruperea executării pedepseidacă hotărîrea de condamnare nu este definitivă, cererea adresată de inculpaturmînd să fie cosiderată ca o cerere de revocare a arestării preventive şi

23 rezolvată ca atare .întrucît luarea măsurii preventive, cînd condiţiile legale sînt îndeplinite,

este apreciată totdeauna de organul judiciar (cazurile de arestare nefiind deregulă obligatorii ), în principiu revocarea arestării este tot facultativă şi sedispune cînd organul socoteşte că arestarea nu se mai impune.

în privinţa revocării, art. 23 alin. 6 din Constituţie aduce o modificareimplicită art. 139 alin. 2 c. pr. pen. Norma din Cod prevede că atunci cînd nu

21 GH. DĂRÎNGA, Măsurile preventive în noul cod de procedură penală, R.R.D., nr.4/1969, p. 22.

22 Revocarea arestării inculpatului în cursul urmăririi, în cazul prelungirii măsurii preventive decătre instanţă, revine tot procurorului (AUGUSTIN UNGUREANU, SAMOILA LUNGU,Controlul instanţei asupra duratei arestării preventive în cursul urmăririi penale, R.R.D. nr.3/1970, p. 124.

23 Vezi, Trib. Jud. Hunedoara, dec. pen. nr. 129/1981, R.R.D., nr. 7/1981, p. 64; Trib. Jud.Braşov, dec. pen. nr. 771/1974, R.R.D., nr. 6/1975, p. 68.

24 Se face aici abstracţie de procedura specială urgentă aplicabilă unor infracţiuni flagrante, lacare potrivit art. 470 c. pr. pen., procurorul în caz de trimitere în judecată a inculpatului -esteobligat odată cu întocmirea rechizitoriului, să emită şi mandatul de arestare al inculpatului.

mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceastatrebuie revocată din oficiu sau la cerere. Această dispoziţie trebuie interpretatămult mai categoric în sensul textului constituţional, care înscrie principiul căeliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă dispar motivele careau justificat luarea măsurilor.

521. - încetarea de drept a măsurilor preventive. Art. 140 c. pr. pen.înscrie următoarele cazuri în care măsura preventivă încetează de drept:

a/ a expirat termenul stabilit pentru măsura luată (ex. au trecut 5 zile încazul arestării învinuitului);

b/ a survenit scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi respectivachitarea sau încetarea procesului penal;

c/ durata arestării preventive a atins, înainte de pronunţarea unei hotărîride condamnare în primă instanţă, jumătate din maximul pedepsei prevăzutede lege pentru infracţiunea în legătură cu care s-a luat măsura ;

d/ a intervenit orice altă cauză anume prevăzută de lege care produceîncetarea de drept a măsurii preventive (ex. condamnarea arestatului de cătreprima instanţă la o pedeapsă egală cu durata reţinerii şi arestării; condamnarea

cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei).Cînd măsura preventivă încetează de drept, procurorul sau instanţa are

obligaţia să dispună punerea de îndată în libertate a celui în cauză comunicîndaceasta şi locului de deţinere. în cazul încetării de drept a măsurii preventivepentru expirarea termenului, organul judiciar nu mai este obligat să dispunăpunerea în libertate şi nici să comunice aceasta locului de deţinere, ad-ministraţia locului respectiv avînd obligaţia de serviciu de a-1 elibera pe celcare a împlinit termenul legal al privării de libertate.

522. - încheierile date în primă instanţă prin care se dispune luarea,revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive pot fi atacateseparat cu recurs în termen de 3 zile de procuror sau inculpat (art. 141 alin.1 c. pr. pen.). Dacă s-a dispus luarea măsurii preventive, recursul nu este

25 Este irelevent că în cauză a intervenit o hotărîre de condamnare la o pedeapsă mai mare cajumătatea maximului, din moment ce această hotărîre a fost desfiinţată prin casare (Trib.Suprem dec. pen. nr. 196/1969, R.R.D., nr. 6/1969, p. 177).

26 Dacă inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest şi nu se dispune revocarea măsurii,instanţa se pronunţă asupra stării de libertate cu prilejul deliberării asupra fondului cauzei(art. 350 alin. 1). în acest caz, dispoziţia cu privire la starea de libertate a inculpatului se atacă încondiţiile apelului obişnuit (art. 361), îndreptat împotriva hotărîrii prin care prima instanţă arezolvat fondul cauzei. '

408 409suspensiv de executare. în celelalte situaţii recursul produce efectul obişnuitadică este suspensiv de executare.

în practică inculpaţii arestaţi folosesc frecvent calea de atac împotrivaîncheierilor prin care li s-a respins cererea de revocare a măsurii preventive,întrucît ipoteza nu se prevede în art. 141 alin. 1, atacarea unei asemeneaîncheieri de îndată printr-o cale de atac separată trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Aceste încheieri nu sînt hotărîri judecătoreşti inatacabile fiind interzisănumai atacarea lor separată în alte cazuri decît cele limitativ enunţate în art.141 alin. 1. în practica judiciară s-a subliniat constant că hotărîrea prin care s-arespins cererea de revocare a măsurilor de prevenţie poate fi atacată odată cufondul cauzei (art. 361 alin. 2 c. pr. pen.) .

523. - Pînă la modificarea din 1990 a codului de procedură penală oricecritică adusă în cadrul urmăririi penale împotriva dispoziţiilor procurorului înmateria stării de libertate nu putea fi formulată şi valorificată decît în condiţiileobişnuite ale plîngerii îndreptate contra măsurilor şi actelor de urmărire penalădupă regulile comune înscrise în art. 275-278.

în mod întemeiat s-a considerat că cele dispuse de procuror în cadrulurmăririi penale referitor la starea de libertate trebuie să fie supuse unui controldeosebit şi că urmează să se instituie o reglementare specială cu semnificaţieproprie şi foarte apropiată în esenţa căilor de atac.

Aceasta a determinat introducerea în cod a art. 140 în care este rcgle-28 mentată

plîngerea împotriva măsurilor preventive luate de procuror . Caracteristicileprincipale ale acestei instituţii constau în următoarele: a/competenţa desoluţionare revine instanţei (spre deosebire de plîngerea comună din art. 275 c.pr. pen. care se rezolvă în cadrul aceluiaşi sistem de organe dar la un nivelsuperior); b/ durata de rezolvare este mult scurtată prin instituirea unor termeneriguroase (24 de ore pentru înaintarea dosarului la instanţă, pronunţarea soluţieiîn aceeaşi zi cu judecata); c/ fixarea unei proceduri contradictorii (prezenţaobligatorie a procurorului, aducerea arestatului la cercetarea plîngerii, ascultareaobligatorie a inculpatului, asistarea lui de către apărător); d/ posibilitateasupunerii procedurii de soluţionare unor critici şi verificări prin aceea căhotărîrea instanţei nu mai este dată în primă şi ultimă instanţă, încheiereapronunţată fiind supusă căilor de atac.

27 Vezi în acest sens Trib. Suprem, secţ. pen. deciziile: nr. 709/1983, R.R.D., nr. 12/1984, p. 76;nr. 2211/1979, CD. 1979, p. 497; nr. 487/1974, CD. p. 523; nr. 388/1973, R.R.D., nr. 7/1973,p. 172; nr. 617/1985, R.R.D., nr. 10/1985, p. 74; Trib. Jud. Suceava, dec. nr. 504/1981,R.R.D., nr. 3/1982, p. 65.

28 Art 140 c. pr. pen. a fost introdus în cod prin Legea 32/1990.

Art. 140 c. pr. pen. prevede că împotriva ordonanţei de arestare preventivăsau a aceleia de obligare de a nu părăsi localitatea se poate face plîngere lainstanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.

Plîngerea împreună cu dosarul cauzei se vor trimite la instanţă în 24 de ore,iar învinuitul sau inculpatul va fi adus în faţa instanţei şi va fi asistat deapărător. Dacă inculpatul se află internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nupoate fi adus în faţa instanţei sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu esteposibilă, plîngerea se va examina în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţaapărătorului, căruia i se dă cuvîntul pentru a pune concluzii .

Plîngerea se va cerceta în camera de consiliu, instanţa pronunţîndu-se înaceeaşi zi prin încheiere asupra legalităţii măsurii, după ascultarea învinuituluisau a inculpatului. Participarea procurorului este obligatorie.

încheierea pronunţată de instanţă asupra plîngerii este supusă recursului.Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de la pronunţare pentru cei prezenţi şide la comunicare pentru cei lipsă. Inculpatul este adus la judecarea recursuluinumai cînd instanţa consideră necesar.

Cînd consideră că măsura preventivă este ilegală, instanţa dispunerevocarea arestării şi punerea în libertate a învinuitului sau a inculpatului ori,după caz, revocarea măsurii obligatorii de a nu părăsi localitatea.

524. - Deşi relativ nou introdusă instituţia plîngerii reglementată de art.140 c. pr. pen., a suscitat vii discuţii şi puncte de vedere diferite în doctrină şipractică.

în acest sens, s-a clarificat că deşi legea nu permite liberarea provizorie încazul infracţiunilor pedepsite peste 7 ani, această împrejurare nu exclude caarestatul să solicite punerea în libertate prin plîngerea reglementată de art. 1401

solicitînd nu liberarea subcontrol judiciar sau pe cauţiune, ci o liberare deplină şinecondiţionată prin invocarea necesităţii de a se revoca măsura arestării30.

Cu privire la concurenţa normelor înscrise în art. 1401 şi 278 s-a precizat căîn cazul cînd plîngerea împotriva procurorului vizează aspecte legate de stareade libertate singura instituţie exercitabilă este cea reglementată în art. 140 c. pr.pen. adueîndu-se în sprijin următoarele argumente: regulile speciale derogă de lacele generale şi deci au întîietate în domeniu; prezintă avantajul unei proceduricomplexe şi amănunţit reglementate; au ca temei una din Prevederile cucon ţinut de principiu al procesului penal (art. 5 alin. 3) potrivit

Completarea s-a făcut prin adăugarea la art. 1401 a unui nou alin. prin Legea nr. 104/1992 publicată în M. Of. nr. 244 din 1 octombrie 1992. ■^ L. MARGOCSY, Probleme de drept material şi procesual ivite în practica judiciară în 'egătură cu aplicarea Dec-Lege nr. 5/1989, Dreptul nr. 6/1991, p. 57.

410 411

căreia cel care consideră că s-a luat o măsură nelegală de arestare sau res-trîngere a libertăţii împotriva sa, are dreptul să se adreseze în tot cursulprocedurii judiciare instanţei şi nu procurorului .

Dimpotrivă, s-a decis că dacă ne aflăm într-o materie specială reglementatăprin norme sau reguli speciale, prevederile comune din art. 140 nu mai sîntaplicabile. Astfel, s-a considerat că într-o procedură de extrădare cetăţeanulstrăin arestat de procuror nu poate folosi instituţia înscrisă în art. 140 pentru căpotrivit regulilor speciale înscrise în Legea nr. 4/1971 privitoare la extrădare cît şicele înscrise în speţă în Convenţia internaţională încheiată cu statul străin prevăd căarestarea cît şi eventuala punere în libertate a celui supus extrădării se dispunnumai de către procuror .

525. - Executarea măsurii arestării preventive se face potrivit legii nr. 23 din18 noiembrie 1969 privind executarea pedepselor. Art. 39 din această legeprevede că măsura arestării se execută în penitenciar sau în locuri anumeînfiinţate prin ordinul, după caz, al ministrului de interne , procurorului generalsau ministrului apărării naţionale. Ministerul Apărării Naţionale asigurălocurile de deţinere pentru militarii arestaţi preventiv, cercetaţi de organeleprevăzute în art. 208 lit. a şi b c. pr. pen.

Cei arestaţi preventiv sînt ţinuţi separat de condamnaţi. Deţinerea femeilor seface separat de bărbaţi, iar a minorilor separat de majori. Potrivit art. 142 c. pr.pen. această dispoziţie se aplică în egală măsură şi în caz de reţinere. La cerereaorganului de urmărire penală, arestaţii preventiv în aceeaşi cauză sînt ţinuţi

separat unii de alţii pentru a nu comunica între ei.Drepturile şi îndatoririle arestaţilor preventivi sînt reglementate amplu în

legea privind executarea pedepselor. Aceste aspecte nu mai sînt însă analizate,pentru ca depăşesc obiectul preocupărilor de ordin procesual.

Menţionăm dintre acestea un singur aspect. Arestaţii preventiv pot fi folosiţila muncă numai întazul cînd consimt la aceasta şi cu avizul medicului locului dedeţinere, cu excepţia muncilor cu caracter gospodăresc efectuate prin rotaţie,pentru care consimţămîntul nu este necesar. Cei care se găsesc în curs de urmărirepenală pot fi folosiţi la muncă numai cu avizul organului de cercetare penală.

31 M. FIRU, Competenţa de soluţionare a plîngerilor împotriva măsurii arestării preventiveluate de procuror, Dreptul nr. 1/1992, p. 56.

32 A. VLAD, Competenja instanţei în soluţionarea piîngerii împotriva măsurii de arestare luatăde procuror în cadrul procedurii privind extrădarea, Dreptul nr. 1/1992, p. 53.

33 Locurile de deţinere din sistemul penitenciarelor sînt în prezent în subordinea MinisteruluiJustiţiei prin trecerea Direcţiei Generale a Pentienciarelor din cadrul Ministerului de Interne încadrul Ministerului Justiţiei (vezi Legea nr. 21/1990).

412

§ 4. Reţinerea

526. - Reţinerea este măsura preventivă privativă de libertate cea maiuşoară. Ea are, potrivit art. 23 din Constituţie şi art. 143 c. pr. pen., o duratămaximă de 24 de ore.

Reţinerea (respectiv instituţia similară oricum s-ar numi) are o durată scurtăîn toate legislaţiile, dar este de semnalat că reglementarea română este printrepuţinele în care măsura nu este mai mare de 24 de ore, constituţia nepermiţînd oprivare de libertate cu acest titlu pe o durată superioară de timp.

în multe legislaţii reţinerea poate depăşi 24 de ore. La aceasta se ajunge sauprin fixarea limitelor măsurii la mai mult de 24 de ore (de exemplu, numeroasecoduri cunosc reţineri de 48 sau 72 de ore) sau prin posibilitatea prelungiriireţinerii iniţiale (de exemplu reglementarea franceză fixează termenul iniţial dereţinere la 24 de ore cu admiterea prelungirii ei simplă cu încă 24 de ore şi cuexistenţa pentru cazuri speciale a unor prelungiri mai extinse, cum ar fi domeniulinfracţiunilor contra statului, unde prelungirea poate merge pînă la 6 zile încondiţii normale şi la 12 zile dacă s-a decretat starea de urgenţă). Menţionămcă înainte de reglementarea actualului cod şi legislaţia română cunoştea instituţiaprelungirii reţinerii, aceasta putînd fi acordată de procuror pe o durată de 5 zile.

Detaliile arătate evidenţiază grija deosebită pe care sistemul de drept şiconcepţia juridică românească o manifestă faţă de asigurarea reală şi garantareaeficace a libertăţii persoanei.

527. - Măsura reţinerii poate fi luată faţă de învinuit de către organul decercetare penală, eventual de procuror.

Pentru luarea măsurii reţinerii trebuie să fie îndeplinită condiţia generală aexistenţei unor probe sau indicii temeinice că învinuitul a săvîrşit o infracţiune.

Noţiunea de probă este deja cunoscută, conţinutul ei fiind dat în art. 63 c. pr. pen. Potrivit art. 143 alin. 3 sînt indicii temeinice cînd din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana faţă de care se efectuează urmărirea a săvîrşit fapta. Indiciile sînt deci deducţii logice bazate pe premise serioase (ex., surprinderea unei persoane în condiţii suspecte de loc şi timp, cu obiecte

34 Pentru trafic de stupefiante reţinerea poate fi prelungită cu 48 de ore şi Ia nevoie cu încă 24 deore (art. 627 din Codul sănătăţii publice, vezi G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op. cit, voi. II, p.243).

35 Conform Legii nr. 63-23/1963, modificată în 1970; vezi J. PRADEL, La garde a vue enmatiere de surete de I'Etat, Recueil Dalloz, 1972, chr. 129.

36 GH. DARINGA, op. cit, p. 24.

413

a căror provenienţă nu le poate explica sau cu instrumente folosite în modobişnuit la săvîrşirea de infracţiuni).

Cazurile de reţinere sînt cele prevăzute la art. 148 c. pr. pen. şi sînturmătoarele:

a/ nu pot fi stabilite, din lipsa datelor necesare, identitatea sau domiciliulpersoanei supuse măsurii;

b/ comiterea unei infracţiuni flagrante ;c/ făptuitorul a fugit, s-a ascuns ori a făcut pregătiri pentru asemenea acte

spre a se sustrage procesului penal sau exercitării pedepsei;d/ există date suficiente că făptuitorul a încercat să împiedice aflarea

adevărului prin influenţarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterareamijloacelor materiale de probă sau alte asemenea fapte;

e/ făptuitorul a comis o nouă infracţiune, ori există date care justificătemerea că va săvîrşi şi altele;

f/ făptuitorul este recidivist;g/ există în cauză circumstanţe agravante;h/ lăsarea în libertate a făptuitorului ar prezenta un pericol pentru ordinea

publică.Reţinerea poate fi dispusă în oricare din aceste cazuri indiferent de

mărimea pedepsei eu închisoarea, prevăzută de legea penală pentru in-fracţiunea săvîrşită.

528. - Reţinerea şi punerea în libertate se dispune printr-o ordonanţă, carecuprinde în afara menţiunilor comune arătate în dispoziţiile generale (art. 137) şiindicarea zilei şi orei de începere şi încetare a măsurii, pentru garantarea

duratei privaţiunii de libertate în limite legale.Reţinerea nu poate fi prelungită. Dacă în timpul reţinerii se întrevede

necesitatea privării de libertate în continuare, peste termenul legal de 24 de ore,se dispune înlocuirea reţinerii cu o altă măsură de prevenţie mai gravă (de obiceiarestarea învinuitului, eventual arestarea inculpatului). Pentru aceasta organul decercetare înaintează procurorului un referat, care urmează a fi soluţionat,înăuntrul termenului de 24 de ore cît durează reţinerea.

37 Dacă acesteia i se aplică procedura specială prev. în art. 465 şi urm. c pr. pen., reţinerea e obligatorie.

§ 5. Obligarea de a nu părăsi localitatea

529. - Obligarea de a nu părăsi localitatea este o măsură de prevenţie mainouă în legislaţia noastră neavînd un caracter tradiţional şi neregăsindu-seprintre instituţiile procesuale reglementate în legea română anterior anului1969. Actualul cod a instituit o măsură prin care făptuitorul nu este privat delibertate, impunîndu-i-se numai restricţii privitoare la posibilităţile de mişcare.

Obligarea de a nu părăsi localitatea nu este o măsură privativă de libertate cinumai una restrictivă de libertate. Legiuitorul a introdus o asemenea măsură deprevenţie pentru a acoperi situaţiile în care privaţiunea de libertate nu se impune,dar făptuitorul nu poate fi lăsat nici într-o deplină libertate, fără restricţii şi fărăgaranţia nesustragcrii lui de la urmărire sau judecată. Anume împrejurări cum ar fistarea de sănătate, vîrsta înaintată, nescoaterea de la locul de muncă, neîn-treruperea studiilor etc, pot constitui cazuri care să determine evitarea privării delibertate şi folosirea cu precădere a acestei măsuri de prevenţie.

Măsura constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de a nupărăsi localitatea în care locuieşte, fără încuviinţarea procurorului sau instanţeicare a dispus aceasta (art. 145 c. pr. pen.). Restricţiunea este deci susceptibilă de

atenuări prin acordarea unor încuviinţări de deplasare date de către organul carea instituit măsura" .

In cursul urmăririi penale măsura se ia pe cale de ordonanţă de cătreprocuror. Obligarea de a nu părăsi localitatea se dispune numai dacă existăprobe sau indicii temeinice că făptuitorul a săvîrşit o faptă penală. Măsura luată încursul urmăririi are o durată ce nu poate depăşi 30 de zile.

In cursul judecăţii măsura se dispune de instanţă pe cale de încheiere. Art.145. c. pr. pen. nu a mai prevăzut că instanţa poate lua măsura numai în cazulexistenţei probelor sau indiciilor temeinice că făptuitorul a săvîrşit infracţiunea,dispoziţia nefiind necesară din moment ce inculpatul a fost trimis în judecată pebaza existenţei tuturor dovezilor de vinovăţie.

O altă particularitate în faza de judecată este neîngrădirea duratei măsurii la30 de zile. Instanţa nu este obligată să determine cu anticipaţie durata măsurii,putînd însă fixa prin încheiere şi o limitare de timp.

Dacă învinuitul sau inculpatul nu respectă îndatorirea impusă prin obligareade a nu părăsi localitatea fără încuviinţarea cuvenită, organul care a luatdispoziţia, poate înlocui aceasta cu oricare măsură privativă de libertate, dac㪻it întrunite condiţiile legale pentru luarea acestor măsuri.

38 V. DONGOROZ, §. a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 319.

414 415§ 6. Arestarea învinuitului

procesul verbal de constatare al infracţiunii de audienţă în scopul efectuării urmăririi penale.530. - Necesităţile procesului pot impune ca după epuizarea celor 24 de

ore afectate reţinerii, învinuitul să fie privat în continuare de libertate. întrucîtreţinerea nu poate fi prelungită legea a instituit pentru aceasta măsurapreventivă a arestării învinuitului (art. 146-147 c. pr. pen.).

Arestarea învinuitului este o măsură preventivă privativă de libertate, pe uninterval relativ scurt, ce nu poate depăşi 5 zile.

Pentru luarea măsurii arestării învinuitului se cer următoarele condiţii:-existenţa unor probe sau indicii temeinice că învinuitul a comis o

infracţiune;-existenţa vreuneia din situaţiile prevăzute în art. 148, constituind în mod

corespunzător şi cazuri de reţinere;-privarea de libertate a învinuitului este considerată necesară în interesul

urmăririi penale;Arestarea învinuitului se dispune de procuror în faza de urmărire şi de

instanţă în faza de judecată. Măsura este întîlnită în mod obişnuit în faza deurmărire şi poate fi dispusă independent de faptul că făptuitorul a fost sau nu înprealabil reţinut.

Procurorul dispune arestarea învinuitului pe baza unui mandat de arestare,fie din oficiu, fie la sesizarea organului de cercetare.

Mandatul de arestare al învinuitului cuprinde o parte din menţiunileprevăzute de art. 151 c. pr. pen., (lit. a-c, e şi j) şi anume: organul care dispuneluarea măsurii arestării; data şi locul emiterii mandatului; numele şi calitatea

celui care emite mandatul; numele învinuitului; arătarea faptei ce se imputăînvinuitului şi denumirea infracţiunii; durata pe care s-a dispus arestarea;semnătura procurorului sau a preşedintelui completului de judecată.

531. - Arestarea învinuitului de către instanţă are o frecvenţă mică înpractică, intervenind numai în cazurile exprese arătate în partea specială acodului la reglementarea judecăţii, întrucît cel deferit justiţiei are totdeaunacalitatea de inculpat. O asemenea situaţie este prevăzută în art. 299 c. pr. pen.,care permite instanţei să aresteze învinuitul în cazul infracţiunilor de audienţă.

Pentru dispunerea arestării, instanţa trebuie să constate că sînt întrunitecumulativ şi corespunzător condiţiile legale. Preşedintele completului dejudecată emite un mandat de arestare care cuprinde toate menţiunile arătateanterior. Despre arestare se face menţiune în încheierea de şedinţă. Învinuitularestat este trimis de îndată procurorului împreună cu mandatul de arestare şi

416

§ 7. Arestarea inculpatului

532. - Cea mai gravă măsură preventivă este arestarea inculpatului. Durataarestării inculpatului este limitată la 30 de zile39, existînd şi posibilitateaprelungirii acestui termen. Atît termenul iniţial, cît şi eventualele prelungiri sereferă numai Ia faza urmăririi penale. în cursul judecăţii arestarea poate durapînă la soluţionarea definitivă a cauzei, legea nefixînd o limită de timpdeterminată . Aceeaşi este situaţia în cauzele cu minori, măsura durîndinclusiv în timpul recursului, chiar dacă instanţa de fond a dispus internareaîntr-un centru de reeducare, întrucît procesul de reeducare al minorului începeîncă din perioada de arestare . Dacă intervin situaţiile de încetare de drept amăsurilor de prevenţie (art. 140 c. pr. pen.), instanţa este obligată să pună înlibertate pe cel arestat înaintea soluţionării definitive a cauzei. De asemenea,instanţa poate revoca oricînd în cursul judecăţii măsura dispusă anterior deprocuror sau de ea însăşi.

Termenul de arestare curge din momentul emiterii mandatului sau de laprezentarea inculpatului în faţa organului care 1-a emis. Termenul se socoteşte

de la primul moment cînd inculpatul a fost ascultat înainte de a se dispunearestarea. Dacă mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, termenulîncepe să curgă odată cu prezentarea acestuia în faţa organului judiciar.

Trecerea cauzei de la un organ de urmărire la altuj^ nu necesită emitereaunui nou mandat de arestare, prin aceasta nefiind afectată nici curgereatermenului de arestare.

533. - In legătură cu durata arestării inculpatului în faza de urmărire penală seimpun anumite precizări.

39 Art. 149 c. pr. pen., prevede că durata arestării inculpatului nu poate depăşi o lună, afară decazul cînd ea este prelungită în condiţiile legii. Această normă trebuie considerată implicitmodificată prin disp. înscrisă în art. 23 alin. 4 din Constituţie prin care durata mandatului emisde magistrat se limitează la cel mult 30 de zile.

40 Dacă prin rechizitoriu de trimitere în judecatase menţine arestarea preventivă, măsura rămînevalabilă în cursul judecăţii pînă la revocarea sau încetarea ei de drept. Se cere însă carechizitoriul prin care s-a menţinut măsura arestării să fi fost dat înainte de prelungireatermenului de expirare a duratei arestării dispuse iniţial sau prin ultima prelungire (Trib. Jud.Dîmboviţa, dec. pen. nr. 589/1971, R.R.D., nr. 12/1972, p. 161).

*» Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 741/1983, R.R.D., nr. 5/1984, p. 65. -

417Prima observaţie se referă la durata maximă a arestării anterioare prelun-

girii acesteia. Aparent, între norma înscrisă în art. 149 c. pr. pen., care limiteazăefectele mandatului de arestare emis de procuror la o lună şi norma Con-stituţională care înscrie regula, că nici un mandat emis de magistrat nu poatedepăşi 30 de zile, nu există deosebiri mari.

Totuşi, din teoria actelor procesuale şi procedurale rezultă că între ter-menele pe zile şi cele pe luni (indiferent că acestea sînt procedurale sausubstanţiale ca în situaţia dată) există un regim juridic diferenţiat, modul decalculare deosebit putînd duce la consecinţe practice diferite .

De exemplu, o arestare pe termen de o lună care a avut loc la 2 august seîmplineşte potrivit normelor legale la 1 septembrie (în preziua corespunzătoare alunii următoare). Dacă dimpotrivă legea exprimă termenul în zile, cele 30 de zilecare au început să curgă la 2 august se împlinesc pe 31 august, dată limita pînăla care cel arestat trebuie pus în libertate.

O alta implicaţie a limitării la 30 de zile a privării de libertate în baza unuimandat al magistratului s-a repercutat în practica judiciară în sensul inter-pretării restrictive a normelor în vigoare în cazul cînd există un concurs întrecele două arestări cu regim juridic diferit (arestarea învinuitului şi arestareainculpatului).

în baza interpretării date dacă o persoană a fost arestată în calitate deînvinuit pe baza mandatului corespunzător şi în continuare este arestat încalitate de inculpat, mandatul emis după punerea în mişcare a acţiunii penaleprivează de libertate numai pentru restul de 25 de zile, în aşa fel încît totalularestărilor să nu depăşească limita constituţională de 30 de zile .

534. Arestarea inculpatului se poate dispune dacă sînt întrunite cumulativurmătoarele condiţii:

-există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvîrşit o faptă prevăzută delegea penală;

-s-a pus în mişcare acţiunea penală;

42 Vezi Capitolul VIII, Secţiunea III, §2.43 Deşi interpretarea restrictivă este în favoarea arestatului, garantînd în mai bune condiţii

libertatea persoanei, ar fi mai judicios ca aceasta să se prevadă expres (dacă ea este dorită şi decătre legiuitor) în dispoziţiile codului de procedură penală. Facem această propunere de legeferenda, avînd în vedere că în lipsa unor dispoziţii categorice sînt posibile şi alte interpretări.De pildă, foarte justificat se poate argumenta că cele două măsuri preventive sînt diferite şi nupot fi contopite printr-un regim juridic unic. Mai mult din Constituţie rezultă că un mandat emisde magistrat are valabilitate de 30 de zile, ori în cazul analizat, potrivit legii se emit douămandate diferite, cu conţinut, efecte şi proceduri diferite, după cum precizează art. 146pentru arestarea învinuitului şi art. 151 pentru arestarea inculpatului.

418

- inculpatul a fost în prealabil ascultat; excepţional, condiţia nu se impuneîn situaţiile prevăzute în art. 150 c. pr. pen.;

- subzistă una din ipotezele prevăzute în art. 148 c. pr. pen. (întîlnite şi lareţinere sau arestarea învinuitului);

- infracţiunea prezintă o gravitate materializată într-un anumit minim depedeapsă prevăzut de legea penală.

Ultimele două condiţii sînt conjugate între ele. Astfel, în timp ce pentrureţinere este suficient să intervină vreuna din împrejurările enumerate în art.148, indiferent de cuantumul pedepsei, arestarea inculpatului se poate dispunenumai dacă fapta este pedepsită, după caz, cu o pedeapsă mai mare de 2 ani,'1 an sau 3 luni.

Arestarea este posibilă, cînd se face în temeiul art. 148 Iit. h (se apreciazăcă lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică),numai dacă infracţiunea se pedepseşte cu mai mult de 2 arii închisoare ' .

în celelalte cazuri, cu excepţia infracţiunilor flagrante, măsura poate fi luatănumai dacă legea prevede o pedeapsă mai mare de un an închisoare .

în cazul infracţiunilor flagrante arestarea este posibilă numai dacă pedeapsadepăşeşte 3 luni închisoare.

Singurul caz de arestare cînd, din motive obiective, legea nu a prevăzut

depăşirea unui minim de pedeapsă este cazul întemeiat pe imposibilitateastabilirii identităţii sau domiciliul inculpatului (art. 148 lit. a). Se impune totuşişi în această situaţie ca fapta să fie pedepsită cu închisoare.

535. - Procedura dispunerii arestării. Pentru arestarea inculpatului or-ganul, judiciar îndeplineşte următoarele operaţiuni: ascultă pe inculpat, dis-pune arestarea pe cale de ordonanţă sau încheiere şi emite mandatul dearestare.

44 împrejurarea că infracţiunea este pedepsită cu mai mult de 2 ani închisoare nu este suficientăpentru a justifica arestarea. Măsura se poate lua numai dacă se constată totodată , că lăsarea înlibertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică (Trib. Jud. Ilfov dec. pen.nr. 420/1969, R.R.D., nr. 8/1969, p. 187).

45 Recursul procurorului împotriva hotarîrii de revocare a arestării inculpatului se respingeîntrucît procurorul nu a demonstrat decît gravitatea infracţiunii comise (pedepsite cu 5- 15ani închisoare) nu şi faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol public, aşacum prevede art. 148 lit. h, c. pr. pen., (C.S.J. secţ. pen. dec. nr. 921/1990, Dreptul nr.12/1991, p. 94-95).

46 Arestarea preventivă şi menţinerea stării de arest prin sentinţa primei instanţe pentruincendierea neintenţionată pedepsită cu 1-3 luni închisoare e nelegală, avîndu-se în vedere căinculpatul a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influenţarea martorilor. Potrivit art.148 pentru situaţia prevăzută, pedeapsa închisorii trebuie să fie mai mare de un an. (Trib. Jud.Vrancea, încheierea din 15 august 1969 dosar nr. 907/1969, R.R.D., nr. 1/1970, p. 192).

419

Ascultarea inculpatului înainte de arestare este obligatorie în toate cazurilecînd este posibil (art. 150 c. pr. pen.), fiind o condiţie a luării măsuriirespective . Ea se realizează de către organul care dispune arestarea. Ascul-tarea poate lipsi numai dacă inculpatul este dispărut, se află în străinătate sau

48 ^ se sustrage de la urmărire sau judecată . In aceste cazuri mandatul se emitefără ascultarea prealabilă a inculpatului. Totuşi, dacă acesta este prins sau se

prezintă singur ascultarea de îndată este obligatorie.Dispoziţia are caracter de garanţie, datele furnizate de inculpat cu ocazia

ascultării putînd duce la constatarea că arestarea nu mai este necesară. în modsimilar, ascultarea de îndată a celui prins sau prezentat determină o eventuală

revocare a măsurii.Ascultarea inculpatului trebuie făcută direct de procurorul sau instanţa care

a dispus arestarea. Ascultarea nu poate fi realizată pe cale de comisierogatorie . Dacă după emiterea mandatului, urmărirea se termină, iar incul-patul prins sau prezentat apare în faţa procurorului, nu va mai fi ascultat fiindînaintat în acest scop instanţei.

536. - Arestarea se dispune de procuror prin ordonanţă, iar de instanţă prinhotărîre judecătorească. Procurorul poate aresta inculpatul şi cu ocaziatrimiterii în judecată. In acest caz, dispoziţia de arestare se va include înrechizitoriu, iar durata arestării nu se va preciza, întrucît cauza trecînd în fazade judecată, mandatul produce efecte pînă la soluţionarea definitivă a cauzei" .

Arestarea inculpaţilor militari pentru infracţiuni săvîrşite în exerciţiulatribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, se dispune de procurorulmilitar. Avizul prealabil al comandantului desemnat, dat în condiţiile art. 226alin. 3 c. pr. pen., nu mai este necesar, dispoziţia fiind abrogată .47 Dacă inculpatul a fost liber înainte de a se dispune arestarea lui de către instanţă, întrucît a

lipsit la judecată, procedura de citare nefiind legal îndeplinită, măsura arestării este lovită denulitate. (Trib. Suprem, secţ. pen. dec.nr. 695/1971, R.R.D. nr. 11/1971, p. 119-120; Trib.Jud. Timiş, dec. pen. nr. 458/1978, R.R.D. nr. 11/1979, p. 68).

48 Pentru a se conchide că inculpatul se sustrage de la judecată trebuie să existe elemente caresă demonstreze aceasta; simpla lipsă la termenul cînd s-a dispus arestarea, dacă nu s-auverificat motivele absenţei, nu sînt suficiente, (Trib. Suprem secţ. pen. dec. nr. 1809/1972,R.R.D.,nr. 11/1972, p. 169).

47 GH. DARINGA, op. cit, p. 30.49 Corect a admis prima instanţă cererea de revocare a măsurii preventive, din moment ce

procurorul a dispus arestarea inculpatului prin rechizitoriu, fără ascultarea prealabilă aacestuia, aşa cum prevede art. 150 c. pr. pen., (Trib. Mun. Buc. secţ. 1, pen. dec. nr. 552/1990,Dreptul nr. 2/1992, p. 83).

48 Vezi Legea nr. 104/1992, art II pct 7. '

420

Dacă în cauză urmează a fi arestaţi mai mulţi inculpaţi dispoziţia se iaprintr-un act unic (ordonanţă sau hotărîre), însă mandatele de arestare se voremite individual, deci într-un număr egal cu numărul persoanelor arestate.

Mandatul de arestare cuprinde toate menţiunile cuprinse în art. 151 c. pr.pen. Rezultă că mandatul de arestare al inculpatului cuprinde menţiunilearătate anterior pentru mandatul de arestare al învinuitului, la care se maiadaugă: date cu privire la persoana inculpatului (în condiţiile stabilite de art.70 c. pr. pen.); încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege;ordinul de arestare, cu indicarea duratei, temeiurile concrete care determinăarestarea; indicarea locului de, deţinere a celui arestat.

537. - Executare a mandatului de arestare. Mandatul de arestare se puneîn executare de regulă prin organele de poliţie.

Procedura de punere în executare a mandatului de arestare este diferită, dupăcum a avut sau nu loc ascultarea inculpatului înaintea emiterii mandatului.

In caz de ascultare prealabilă a inculpatului, situaţie care constituie regulagenerală, procurorul sau preşedintele completului de judecată care a emis man-datul, înmînează un exemplar al acestuia celui arestat; un alt exemplar se trimitela organul de poliţie pentru a fi predat la locul de deţinere odată cu arestatul.

Dacă inculpatul nu a fost ascultat înainte de arestare, mandatul în dubluexemplar se trimite spre executare organului de poliţie. Acesta arestează pecel indicat înmînîndu-i un exemplar al mandatului şi îl conduce în faţaorganului emitent.

Procurorul ascultă de îndată pe inculpat menţionînd pe mandat data arestării.Preşedintele instanţei ascultă pe inculpat în aceleaşi condiţiuni; dacă se ridicăobiecţiuni care necesită o rezolvare urgentă, fixează de îndată termen de judecată.

Cînd organul de poliţie nu găseşte persoana indicată în mandat încheie unproces verbal de constatare a situaţiei înştiinţînd organul care a emis mandatulşi organele competente pentru darea în urmărire (art. 154 c. pr. pen.).

Arestatul poate ridica obiecţii în contra executării mandatului cît priveştelipsa de identitate cu persoana vizată în mandat. în acest caz, organul de poliţieduce pe cel în cauză în faţa procurorului locului unde a fost găsit. Procurorul,dacă este nevoie, cere relaţii organului care a emis mandatul. Cînd procurorulapreciază că nu există pericol de dispariţie, poate dispune, pînă la rezolvareaobiecţiunilor, punerea în libertate a persoanei respective.

Constatînd că obiecţiile formulate sînt întemeiate procurorutdispune pu-nerea de îndată în libertate; în caz contrar, dispune executarea mandatului de

421arestare. Despre toate acestea încheie un proces verbal, care se trimite or-ganului emitent al mandatului (art. 153).

538. - Prelungirea duratei arestării. Intrucît durata arestării inculpatuluieste limitată în faza urmăririi penale, problema prelungirii măsurii preventivese pune numai în cadrul acestei faze a procesului penal.

Arestarea inculpatului este singura măsură preventivă care se poate prelungi.Prelungirea este posibilă numai motivat şi dacă este necesar.

Privarea de libertate a unei persoane cu titlu procesual pe o perioadă maimare de timp constituie o problemă care în toate legislaţiile este privită cu .deosebită atenţie, în dispoziţiile edictate reflectîndu-se în mare măsură poziţiadreptului faţă de garantarea reală şi efectivă a libertăţii individuale. De aceea ofoarte sumară evocare a reglementărilor române din ultima jumătate de veaceste edificatoare în materie.

în urma renunţării încă din primii ani după 1944 la regimul juridic instauratîn codul de procedură penală din 1936, s-a ajuns prin anii '50-'60 ca mandatulde arestare să poată fi emis de organele de urmărire penală , (de cercetare pe olună şi de anchetă penală pe două luni) şi numai confirmat de procuror.Prelungirile puteau fi nelimitate (opera numai încetarea de drept a măsurii) şi"se acordau exclusiv de organele de procuratură, fără implicarea instanţelor de

judecată. 'Procurorul care supraveghea urmărirea penală putea acorda o prelungire

de o lună şi procurorul ierarhic superior acestuia prelungiri însumînd încă două

luni. Orice altă prelungire peste aceste termene se acorda de ProcurorulGeneral.

După intrarea în vigoare a actualului Cod la 1 ianuarie 1969 reglementărileau fost în parte temperate. Astfel, organul de urmărire nu mai putea emitemandat de arestare, acest drept revenind procurorului care supravegheaurmărirea penală. Prelungirea era posibilă în sistemul procuraturii numai deanumiţi procurori , doar de trei ori, fiecare prelungire neputînd depăşi o lună.

Peste această limită orice prelungire nu se putea acorda decît de către

instanţă.52 Prin anii '50 a fost abrogată chiar norma din fostul art. 250 c. pr. pen., care prevedea că

mandatul de arestare nu poate fi emis înainte de ascultarea învinuitului. Mai mult, în cazulanchetatorilor de securitate aceştia puteau dispune arestarea preventivă chiar şi fără punereasub învinuire a celui în cauză (pentru amănunte vezi S. KAHANE, op. cit., p. 157-159).

53 Prelungirile erau acordate de procurorul şef al unităţii de procuratură în care funcţionaprocurorul care supraveghea urmărirea penală. Cînd mandatul era emis chiar de cătreprocuroruf^f sau de un procuror din Procuratura Generală, prelungirea o acorda procurorulşef al unităţi ierarhic superioare sau procurorul ierarhic superior.

422

Ca urmare a reformulării principiului garantării libertăţii persoanei, înurma evenimentelor din ţara noastră petrecute în decembrie 1989, Legea nr.32/1990 a modificat şi art: 155 c. pr. pen., reducînd posibilităţile prelungiriiduratei iniţiale a mandatului de arestare a inculpatului la o singură prelungirede 30 de zile dată tot în condiţiile anterioare, respectiv de procurorul şef alunităţii de procuratură (în mod obişnuit) ori după caz de către procurorul şef alunităţii ierarhic superioare sau de procurorul ierarhic superior.

539. - In conformitate cu art. 23 alin. 4 din Constituţie prelungirea arestăriise aprobă numai de instanţă. Faţă de această dispoziţie expresă normele dinCod au trebuit modificate corespunzător.

Potrivit Constituţiei procurorii pot dispune în faza de urmărire penalăarestarea inculpatului pentru 30 de zile, dar la expirarea acestui termen, dacăprivarea de libertate se impune în continuare, orice prelungire se poate acordaexclusiv de instanţă.

In conformitate cu aceste reguli constituţionale art. 155 c. pr. pen., prevede cădurata arestării inculpatului poate fi prelungită de către instanţă în caz denecesitate şi numai motivat. Prelungirea duratei arestării inculpatului poate fidispusă de instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau de

instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.

540. - Prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului de cătreinstanţă se dispune pe baza propunerii motivate a organului care afecteazăurmărirea penală. Propunerea organului de cercetare este avizată de procurorulcare exercită supravegherea urmăririi penale (art. 156 c. pr. pen.).

Propunerea se înaintează procurorului ierarhic superior aceluia care a făcutsau, după caz, a avizat propunerea, cu cel puţin 8 zile înainte de expirareaduratei arestării. Acesta, dacă apreciază că nu este cazul ca inculpatul să fiepus în libertate, aprobă propunerea şi sesizează cu cel puţin 5 zile înainte deexpirarea termenului, instanţa competentă.

Dacă arestarea a fost dispusă de procurorul de la parchetul ierarhic inferiorcelui corespunzător instanţei competente să acorde prelungirea, propunerea seînaintează procurorului de la parchetul ierarhic superior, care dacă o socoteşteîntemeiată sesizează instanţa.

Propunerea se anexează la adresa de sesizare a instanţei. în cuprinsuladresei se pot arăta şi alte motive care justifică prelungirea arestării decît celecuprinse în propunere.

423Dacă în cauză sînt mai mulţi arestaţi, pentru care prelungirea expiră la date

diferite, sesizarea instanţei în vederea prelungirii se va face concomitent pentrutoţi. în momentul sesizării pentru unul din inculpaţi se va propune instanţeiprelungirea arestării şi cu privire la ceilalţi (art. 160 c. pr. pen.).

541. - Instanţa competentă să soluţioneze prelungirea arestării preventivea inculpatului odată sesizată, fixează termen de înfăţişare înainte de epuizareaduratei arestării. Completul de judecată se formează din doj judecători şi esteprezidat de preşedintele instanţei sau de un judecător desemnat de acesta.Participarea procurorului este obligatorie.

Dosarul cauzei aflîndu-se în curs de urmărire penală este secret. Totuşiprocurorul trebuie să depună la instanţă dosarul cu cel puţin 2 zile înainte dejudecată şi acesta poate fi consultat în afară de complet şi de apărător, la cerereaacestuia.

Inculpatul trebuie adus în faţa instanţei şi va fi asistat obligator deapărător . Dacă inculpatul arestat se află internat în spital şi din cauza stăriisănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei, sau în alte cazuri în care deplasareasa nu este posibilă, propunerea de prelungire a duratei arestării preventive vafi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa apărătorului, căruia ise dă cuvîntul pentru a pune concluzii . -

Instanţa poate acorda prin încheiere o prelungire a arestării pînă la 30 dezile. Se pot acorda succesiv şi alte prelungiri după aceeaşi procedură. Măsuraprelungirii stării de arest se comunică administraţiei locului de deţinere, careeste obligată să o aducă la cunoştinţă inculpatului. Dacă prelungirea nu a fost

acordată arestarea încetează la expirarea mandatului.încheierea prin care s-a hotărît asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu

recurs de procuror sau inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de lapronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Recursuldeclarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventivenu este suspensiv de executare.

54 Excepţional, dacă prelungirea arestării preventive s-ar dispune de Curtea Supremă de Justiţie(întrucît aceasta ar fi instanţa competentă să judece cauza în fond), evident completul s-arconstitui cu trei judecători, în mod identic ca la judecarea în primă instanţă.

55 Obligaţia aducerii inculpatului incumbă organului de urmărire penală care îl are la dispoziţie pecel arestat. Lipsa arestatului constituie un motiv de nulitate a procedurii de prelungire (A.UNGUREANU, S. LUNGU, Controlul instanţei asupra duratei arestării preventive încursul urmăririi penale, R.R.D., nr. 3/1970, p. 122-124.

56 Modificare adusă prin Legea nr. 32/1990. Pînă atunci art. 159 alin. 4 prevedea numaiposibilitatea ca, la cererea inculpatului, apărătorul să participe în faţa instanţei la procedura deprelungire a arestării.

57 Vezi completarea art. 159 cu un nou alin. introdus prin Legea nr. 104/1992.

424

La judecarea recursului, inculpatul este adus numai dacă prezenţa acestuiaeste necesară.

Măsura dispusă de instanţă (fie că aceasta este instanţa sesizată cu soluţionareapropunerii de prelungire a arestării sau instanţa de recurs care s-a pronunţat asupraîncheierii iniţiale) se comunică administraţiei locului de deţinere, care este obligatăsă o aducă la cunoştinţa inculpatului (art. 159 alin. 9).

§ 8. Computarea măsurii de prevenţie

542. - Timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepseiînchisorii pronunţate. Computarea se face şi cînd condamnatul a fost urmăritsau judecat în acelaşi timp sau în mod separat pentru mai multe infracţiuniconcurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, a încetat urmărirea penalăsau a fost achitat, ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinatreţinerea sau arestarea preventivă (art. 88 c. pr. pen.).

Scăderea reţinerii şi a arestării preventive se face şi în caz de condamnarela amendă prin înlăturarea în totul sau în parte a executării amenzii (art. 88alin. 2 c. pen.)" .

In cazul condamnaţilor minori arestarea preventivă a acestora se computădin măsura educativă a trimiterii făptuitorului într-o şcoală specială de muncă

şi reeducare" . Practica judiciară a fost, în acest sens, constantă, dînd şiexplicaţia unei asemenea interpretări a normelor legale. Astfel, s-a argumentatcă atît în timpul internării într-o şcoală specială de muncă şi reeducare, cît şiîn cursul arestării preventive se desfăşoară o activitate cu conţinut educativ;în ambele situaţii minorul este privat de libertate; dacă nu s-ar computaarestarea preventivă, s-ar crea o situaţie inechitabilă, deoarece unii minori faţăde care procesul penal se desfăşoară operativ, vor fi privaţi de libertate pe operioadă mai scurtă, pe cînd alţii, faţă de care procesul penal durează mai mult,ar fi privaţi de libertate vreme mai îndelungată60.

Timpul în care inculpatul fiind în stare de libertate a fost internat pentruefectuarea unei expertize psihiatrice nu se poate computa neincluzîndu-se înperioada de deţinere preventivă dispusă ulterior efectuării acelei expertize61.

Se poate întîmpla ca în cadrul procesului penal, inculpatul să fie privat delibertate fiind în cursul executării unei închisori contravenţionale. în practicăs-a pus problema de a şti dacă această detenţie se compută sau nu şi s-a răspuns

58 Trib. Mun. Bucureşti, secţ. I pen. dec. nr. 274/1978, Repert. pract. II, p. 66-67.59 Trib. Suprem', secţ. pen. dec. nr. 695/1979, R.R.D., nr. 12/1979, p. 63.60 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2188/1978, R.R.D., nr. 3/1978, p. 63.°1 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2467/1974, Repert. pract. I, p. 88.

425

afirmativ cînd contravenţia pentru care se execută închisoarea este strîns legatăşi integrată în materialitatea faptei penale urmărite şi judecate (de exemplu,port de armă albă şi tentativă de omor) .

Secţiunea II

LIBERAREA PROVIZORIE

§ 1. Noţiuni preliminare

543. - Liberarea provizorie este o instituţie procesuală care se regăseşte îndiverse variante în majoritatea legislaţiilor din lume şi are o serioasă tradiţieşi în dreptul românesc, fiind reglementată în Codul de procedură penală din1936 şi chiar anterior.

Codul actual nu a mai reluat instituţia avînd în vedere că în gîndirea juridicăşi legislaţiile din estul Europei reglementarea era în general neagreată, iarpentru practica organelor noastre judiciare deşi înainte de 1969 normele nuerau abrogate formal căzuseră în desuetudine.

Liberarea provizorie a fost reintrodusă în legea română, după o absenţă depeste două decenii, prin modificarea codului de procedură penală de cătreLegea nr. 32/1992. Au fost introduse cu această ocazie art. 160 -160 prinintercalarea între art. 160 şi 161 a unei întregi secţiuni (secţiunea V dinCapitolul I, Titlul IV, Partea Generală).

O persoană arestată poate fi pusă în libertate din oficiu în urma revocării sauîncetării de drept a măsurii preventive. Liberarea provizorie nu trebuieconfundată cu punerea în libertate din oficiu. Punerea în libertate din oficiu areloc cînd încetează cauzele care motivează măsura ori menţinerea acesteia numai e permisă de lege.

Liberarea provizorie presupune însă menţinerea împrejurărilor legale carepermit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest numai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectăriianumitor condiţii. Liberarea provizorie este lăsată la aprecierea organuluijudiciar ca fiind facultativă .

Liberarea provizorie se prezintă în mod concret în una din cele douămodalităţi în care instituţia se poate realiza. Art. 160 c. pr. pen. prevede că,

62 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 384/1982, R.R.D., nr. 12/1982, p. 74.

63 S. KAHANE, op. cit, p. 161.

426

în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cerepunerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.

544. - Liberarea provizorie a ridicat în doctrină discuţii atît la noi întrecut, cît şi în literatura de specialitate străină în legătură cu natura sajuridică. De asemenea, faţă de normele legale actuale se manifestă uneleneclarităţi de ordin teoretic care urmează să explice esenţa instituţională aliberării provizorii.

Principala problemă care se pune în teoria dreptului procesual penal,faţă de această instituţie se concentrează asupra întrebării dacă liberareaprovizorie este sau nu o măsură de prevenţie.

Prima opinie, care faţă de legislaţiile din anumite ţări este întru totuljustificată, susţine că liberarea provizorie este o măsură de prevenţie. ,Argumentele care sprijină teza sînt atît de conţinut cît şi de ordin formal.Astfel, întrucît liberarea provizorie este o instituţie care prin esenţa sa seraportează la starea de libertate a persoanei în procesul penal, nu poate canatura juridică să fie altceva decît o măsură preventivă. Pe de altă partereglementarea legală a liberării provizorii este înscrisă în art. 160 -160 c. pr.pen., în cadrul aceluiaşi capitol în care sînt reglementate şi celelalte măsuriavînd o natură juridică similară (reţinerea, obligarea de a nu părăsilocalitatea şi arestarea preventivă). Mai mult, trecerea secţiunii referitoare

la liberarea provizorie sub titulatura „Măsuri preventive" întăreşte mai multaceastă opinie.

Există numeroase legislaţii care admit ca instituţia prin care învinuitul sauinculpatul este lăsat liber constituie o măsură de prevenţie. De exemplu, art.144 c. pr. pen. francez modificat printr-o lege din 1970 permite, ca în materiede delicte, împotriva inculpatului să se ia măsura controlului judiciar ,arestarea nefiind permisă decît dacă obligaţiile impuse inculpatului cu ocaziamăsurii controlului judiciar sînt insuficiente pentru bunul mers al cauzei sauinculpatul se sustrage cu rea credinţă obligaţiilor care i s-au impus. în felulacesta pentru faza de urmărire, cel puţin în materia delictelor, starea de libertatedevine regulă şi arestarea o excepţie .

In mod asemănător, unele reglementări (fără a se pronunţa direct) permitsă se conchidă că instituţia este o măsură preventivă. In acest sens se prezintăacele cazuri, în care fără a-1 priva de libertate pe cel în cauză, organul judiciarare alternativa de a alege între luarea măsurii de arestare sau lăsării sale înlibertate în anumite condiţii. Evident că într-un regim juridic de acest tip64 Măsura echivalează cu o lăsare în libertate, dar cu impunerea respectării unor obligaţii fixate de

organul judiciar.65 G. ŞTEFANI, G. LEVASSEUR, op. cit, voi. II, p. 431.

427

lăsarea în libertate este o măsură de prevenţie pe care organul judiciar o are laîndemînă alături de toate celelalte şi pe care o poate folosi cu asentimentulcelui vizat (ca în cazul depunerii unei cauţiuni) sau chiar în lipsa acesteia.

545. - Există multe legislaţii în care liberarea provizorie este concepută cao măsură procesuală, fără îndoială strîns legată de starea de libertate a per-soanei, care însă nu poate fi considerată ca avînd natura juridică a unei măsuri

preventive.Acest punct de vedere s-a oglindit tradiţional în reglementările româneşti

din trecut şi se reîntîlneşte în normele actuale ale codului (art. 160 -160 ;.Părerea dominantă în concepţia juridică din ţara noastră este că liberarea

provizorie este o măsură procesuală aplicabilă arestaţilor dar nu o măsură deprevenţie.

însăşi denumirea tradiţională a instituţiei în dreptul românesc indică naturasa juridică. Fiind vorba de „liberare", aceasta presupune totdeauna o stareprealabilă opusă, adică de privaţiune de libertate, din care eliberarea să se poatărealiza. Nu este cazul unei lăsări a cuiva în libertate oarecum condiţionată cares-ar putea impune de la început anumitor persoane, ca orice măsură deprevenţie ce poate afecta un învinuit sau inculpat. Art. 160 c. pr. pcn. prevedecă numai inculpatul arestat are dreptul să ceară punerea în libertateprovizorie, indiferent că aceasta este sub control judiciar sau pe cauţiune .

Argumentarea că instituţia a fost inclusă după art. 160 în capitolul intitulat

„Măsurile preventive" nu a dorit să semnifice natura juridică a liberăriiprovizorii, ci constituie singura posibilitate raţională de a plasa (în condiţiileactualei reglementări şi fără a bulversa sistematizarea acesteia) noile normealături de cele care se referă la starea de arest.

Dacă legiuitorul ar fi înţeles să considere liberarea provizorie ca o măsurăpreventivă ar fi spus-o expres în cadrul art. 136, cu atît mai mult cu cît acestarticol a suferit modificări prin aceeaşi Lege nr. 32/1990, care a introdusinstituţia în cod. Faptul ca enumerarea exhaustivă a măsurilor preventive decătre art. 136 nu a cuprins şi liberarea provizorie, chiar după modificareaacestui text, duce la concluzia că instituţiei nu urmează a i se conferi o

asemenea natură juridică.

66 Aceeaşi concepţie se oglindea şi în codul din 1936 întrucît fostul art. 123 prevedea caliberarea provizorie se poate cere de „prevenit", adică de învinuitul sau inculpatul împotrivacăruia s-a luat măsura arestării preventive.

§ 2. Liberarea provizorie sub control judiciar

546. - Condiţiile liberării. Acordarea liberării provizorii este cantonată însfera infracţiunilor mai uşoare sau mergînd pînă la limita unei gravităţi medii.Pentru a obiectiva suficient acest criteriu art. 160 c. pr. pen., permite dis-punerea măsurii în cazul tuturor infracţiunilor săvîrşite din culpă, indiferentpedeapsa prevăzută de lege, iar în cazul infracţiunilor intenţionate numai dacălegea nu prevede pedeapsa închisorii care depăşeşte 7 ani. Ca şi în alte ocaziise are în vedere limita maximă fixată la închisoarea respectivă şi fără a ţineseama de circumstanţele din partea generală sau specială a codului care potinfluenţa deseori substanţial limitele pedepsei .

Indiferent care ar fi gravitatea faptei penale, arestatul nu poate beneficiade liberarea provizorie sub control judiciar, dacă este recidivist ori există datecare justifică temerea că va săvîrşi o altă infracţiune. Ambele situaţiiîndreptăţesc organul judiciar să nu libereze pe arestat, întrucît împrejurărileconturează personalitatea inculpatului şi prezintă argumente pentru poziţiamai severă a legii.

Asemenea interdicţii şi chiar mai drastice, există în unele legislaţii regăsindu-

se deopotrivă în Codul nostru din 1936. De pildă, art. 124 din Codul anteriorprevedea cazuri mai numeroase în care liberarea provizorie nu era permisă (ori decîte ori arestarea se întemeia pe una din ipotezele fostului art. 206 alin. 2, 4,5-sustragerea de la urmărire, temerea că lăsat liber nu s-ar prezenta la chemărileorganului judiciar, imposibilitatea stabilirii identităţii etc).

-In timpul liberării provizorii sub control judiciar, inculpatul are obligaţiasă respecte anumite îndatoriri care îi sînt fixate. Libertatea inculpatului, deşineîngrădită sub aspect fizic, are anumite limitări, care impun conformarea launele îndatoriri, organul judiciar avînd obligaţia să controleze dacă acesteasînt respectate (de unde şi denumirea de liberare sub control judiciar).

547. - Art. 160 cuprinde un număr de obligaţii pe care cel liberat pro-vizoriu trebuie să le respecte şi care sînt înscrise în norma respectivă la lit. a-g.Dintre aceste obligaţii organul judiciar urmează să indice una sau mai multe,nominalizîndu-le în actul de dispoziţie.

Obligaţiile inculpatului prevăzute în art. 160 alin. 3 c. pr. pen. sînt:

67 Vezi, L. MARGOCSY, Probleme de drept material şi procesual ivite în practicajudiciară în legătură cu aplicarea Decretului-Lege nr. 5 din 29 decembrie 1989, Dreptulnr. 6/1991, p. 57.

428429

a) să nu depăşească limita teritorială fixată decît în condiţiile stabilite deorganul judiciar;

b) să comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu saureşedinţă;

c) să nu meargă la locuri anume stabilite;d) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa

de judecată ori de cîte ori este chemat;e) să nu intre în legătură cu anumite persoane determinate;f)să nu conducă nici un autovehicul sau anumite autovehicule;g) să nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la

săvîrşirea faptei;In mod obişnuit, majoritatea interdicţiilor impuse inculpatului sînt legate

de restrîngerea posibilităţilor lui de mişcare, în aşa fel încît să fie permanentsub controlul organelor care l-au liberat, iar pe de altă parte să nu fie facilitatăeventuala dispariţie sau sustragere a celui în cauză.

In practică noastră s-au întîlnit cazuri cînd cel liberat provizoriu, odată aflatîn stare de libertate nu a mai respectat obligaţiile asumate părăsind efectivlimita teritorială admisă, nu de puţine ori ajungînd cu multă uşurinţă chiar pestegraniţă. De aceea, considerăm nu lipsite de interes semnalele de alarmă emiseatît de specialişti cît şi practicienii din domeniu.

Pare justă propunerea de lege ferenda, ca urmînd modelul multor legislaţiioccidentale, odată cu anumite interdicţii pe care organul judiciar le impune încadrul controlului judiciar, să oblige pe inculpat să depună la grefa instanţei,

la ministerul public sau la poliţie şi unele acte care îngreunează posibilităţile denesupunere la îndatoririle asumate .

548. - Cererea de liberare provizorie. Liberarea provizorie sub controljudiciar se acordă numai în urma unei cereri anume introduse în acest sens şiniciodată din oficiu.

Dreptul de a solicita liberarea o are în primul rînd inculpatul arestat la care seadaugă un cerc restrîns de persoane formate din soţul acestuia sau rudeleapropiate. Evident, apărătorul poate introduce o cerere de liberare provizorie înnumele oricăruia din îndrituiţii amintiţi.

Cînd cererea este făcută de altă persoană decît inculpatul, acesta fiindsingurul interesat direct în luarea măsurii, trebuie întrebat organul competent

68 De exemplu, art. 138 c. pr. pen. francez permite obligarea celui pus sub control judiciar (care nua fost nici măcar arestat în prealabil) la depunerea unor documente ca: actul de identitate,paşaportul, carnetul de conducere etc.

430

dacă îşi însuşeşte solicitarea şi declaraţia dată în legătură cu aceasta se vaconsemna pe cerere (art. 160 c. pr. pen.).

în cursul urmăririi penale competent să rezolve cererea de liberare pro-vizorie este, după caz, procurorul care efectuează urmărirea penală sau cel careexercită supravegherea cercetării penale. In cursul judecăţii competenţa revineinstanţei sesizate şi în faţa căreia se află dosarul în momentul solicitării.

în art. 160 alin. 1 şi 2 se precizează momentele de pe parcursul procesuluipenal în care se poate adresa organului judiciar cererea de liberare provizorie.Acestea se întind în tot cursul urmăririi penale, iar în faţa primei instanţe pînă laterminarea cercetării judecătoreşti. în principiu, ulterior momentului limită amin-tit, nu se mai permite solicitarea liberării. De aceea, instituţia nu se poate iniţia încadrul căilor de atac ordinare sau extraordinare. Totuşi, dacă după admiterea căiide atac şi desfiinţarea hotărîrii ciclul procesual se continuă printr-o nouă judecată,fie de la nivelul instanţei superioare în vederea administrării de noi probe fie lainstanţa de trimitere, cererea de liberare provizorie devine din nou posibilă.

Deşi competenţa de rezolyare a cererii revine procurorului sau instanţei,aceştia nu sînt singurii la care cererea se poate depune, legea permiţînd casolicitarea sa fie introdusă şi la organul de cercetare penală, respectiv ad-ministraţia locului de deţinere. Aceste ultime organe fiind sesizate au obligaţiasă înainteze cererea în 24 de ore procurorului sau instanţei, după cum cauza

se află în curs de urmărire penală sau judecată.

549. - Cererea de liberare provizorie trebuie să cuprindă numele,prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face precum şi menţiuneacunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberăriiprovizorii.

în baza rolului său activ organul judiciar are obligaţia să se informeze dacăcel interesat cunoaşte regimul juridic al revocării, iar în caz contrar să-i explicetoate prevederile legii şi consecinţele nerespectării dispoziţiilor ei.

înainte de a se pronunţa asupra cererii procurorul sau instanţa verifică dacăcererea de liberare provizorie cuprinde menţiunile înscrise în lege şi în cazulanumitor lipsuri dispune completarea acestora.

Dacă cererea se depune la instanţă înainte de termenul fixat pentrujudecarea cauzei, obligaţia verificării caracterului complet al cererii revinepreşedintelui instanţei, care în caz de nevoie dispune completările ce se impunşi încunoştinţează petiţionarul despre termenul cînd va avea loc examinareacererii.

J; .__ ̂ ,._. ._....__.43i__...........,,..„_....___,_.........„.........550. - Examinarea şi soluţionarea cererii . Organele judiciare com

petente examinează cererile de liberare provizorie de urgenţă. Dacă cerereas-a depus la instanţă, aceasta este obligată să fixeze un termen de examinarecît mai apropiat, chiar dacă acest termen devansează data deja fixată pentrujudecarea cauzei.

Examinarea cererii de liberare provizorie se face în condiţii de contradic-torialitate, întrucît art. 160 alin. 3 precizează că soluţionarea cererii se facede către procuror numai după ascultarea inculpatului asistat de apărător (deciprezenţa lor e obligatorie), iar de către instanţă după audierea inculpatului şiascultarea concluziilor apărătorului şi ale procurorului (a căror participare seimpune de asemenea).

în urma examinării, organul judiciar admite sau respinge cererea.Dacă procurorul sau instanţa constată că toate condiţiile legale sînt

îndeplinite admite cererea şi dispune punerea în libertate a inculpatului. Odatăcu,admiterea cererii se stabilesc obligaţiile pe care acesta le are de îndeplinit,dintre cele înscrise în art. 160 c. pr. pen.

Soluţionarea cererii se face de către procuror prin ordonanţă, iar de cătreinstanţă prin încheiere. Copie de pe ordonanţă sau de pe dispozitivul încheierii,ori un extras al acesteia, se trimit administraţiei locului de deţinere şi organuluide poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte inculpatul. Soluţia adoptată seaduce la cunoştinţă tuturor persoanelor interesate.

în urma primirii copiei sau extrasului de încheiere prin care s-a admiscererea de liberare, administraţia locului de deţinere este obligată să ia măsuri

pentru punerea de îndată în libertate a inculpatului.încheierea instanţei este supusă recursului (art. 160 alin. 6 c. pr. pen.).

Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de Ia pronunţare pentru cei prezenţi şide la comunicare pentru cei lipsă. Inculpatul este adus la judecarea recursuluinumai cînd aceasta este necesar.

551. - Soluţia opusă pe care procurorul sau instanţa o pot lua în urmaexaminării cererii de liberare provizorie este respingerea acesteia.

Din conţinutul art. 160 rezultă că respingerea cererii de liberare provizoriesub control judiciar se va dispune în una din următoarele situaţii:

a) nu sînt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea măsurii(de exemplu: fapta săvîrşită de inculpat fiind prea gravă maximul pedepseidepăşeşte 7 ani, inculpatul este recidivist; solicitantul este o persoana dintreacelea cărora legea nu le permite să introducă cererea de liberare etc).

b) cererea este neîntemeiată, formal neexistînd interdicţii la acordarealiberării dar organul judiciar apreciind nepotrivită lăsarea în libertate a celuiîn cauză (de pildă, faptul că inculpatul s-a ascuns multă vreme anterior arestăriiîncereînd să se sustragă tragerii la răspundere penală este o împrejurare pestecare organul judiciar nu poate trece cu uşurinţă şi probabil greu va admite căatitudinea inculpatului s-ar fi modificat între timp);

c)cererea este introdusă de o persoană legal îndreptăţită dar solicitarea nua fost însuşită de inculpat.

Respingerea cererii de liberare provizorie are loc în formele procesualemai sus menţionate, dispoziţiile art. 160 prevăzute pentru ipoteza admiteriicererii aplicîndu-se în mod corespunzător.

împotriva ordonanţei procurorului se poate face plîngere la instanţa căreiai-ar reveni competenţa să judece cauza în fond. încheierea instanţei prin carese soluţionează plîngerea, precum şi încheierea de respingere a cererii deliberare provizorie sînt supuse recursului.

Dacă cererea de liberare provizorie este respinsă inculpatul păstrează stareasa anterioară, mandatul de arestare producînd în continuare toate efectele sale.

552. - Revocarea liberării şi ridicarea controlului judiciar. Ca în orice caz

de revocare a unei instituţii şi în ipoteza analizată se ajunge la situaţia care apremers luarea măsurii liberării provizorii. Practic aceasta duce la pierdereastării de libertate şi arestarea inculpatului.

Revocarea liberării provizorie este reglementată de art. 160 şi admisă delege în două situaţii.

Prima are în vedere descoperirea după acordarea liberării provizorii a unorîmprejurări ce nu au fost cunoscute anterior şi care în momentul cînd sînt perceputejustifică arestarea. De exemplu, anumite fapte necunoscute iniţial pot duce laschimbarea încadrării juridice a infracţiunii într-o faptă penală mult mai gravă, cu opedeapsă ce depăşeşte limita legală de acordare şi menţinere a liberării provizorii.

Al doilea caz de revocare se referă la neîndeplinirea cu rea-credinţă de cătreinculpat a obligaţiilor pe care alegîndu-le dintre cele înscrise în art. 160 ,procurorul sau instanţa le-a fixat. La aceasta se adaugă şi ipotezele cînd în perioadade liberare provizorie inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului orisăvîrşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat.

Revocarea liberării provizorii se dispune de procuror sau instanţă, dupăcum cauza se află în cursul urmăririi penale sau a judecăţii în momentul cîndse iniţiază aceasta procedură. Organul judiciar se pronunţă aspura^revocăriinumai după ascultarea inculpatului asistat de apărător. Ascultarea inculpatului

433poate lipsi din procedura revocării, numai cînd acesta fără motive temeinicenu se prezintă la chemarea făcută.

Revocarea liberării provizorii se dispune de procuror prin ordonanţă iar deinstanţă prin încheiere, organul judiciar dispunînd arestarea inculpatului şiemiţînd un nou mandat de arestare.

Dispoziţiile mai sus enunţate cu privire la atacarea deciziilor luate pentrurespingerea cererii de liberare provizorie se aplică în mod corespunzător şiîmpotriva actelor procesuale care dispun revocarea.

553. - Revocarea liberării provizorii sub control judiciar nu trebuieconfundată cu ridicarea controlului judiciar.

Potrivit cu art. 160 c. pr. pen., controlul judiciar instituit de către procurorsau instanţă poate fi ridicat oricînd, în totul sau în parte, pentru motive temeinice.

Ridicarea controlului judiciar în totul face ca libertatea inculpatului sădevină deplină, în sensul că acesta nu mai are de respectat nici una dinobligaţiile prevăzute în art. 160 şi care i-au fost impuse odată cu liberareaprovizorie. Inculpatul faţă de care procurorul sau instanţa a ridicat controluljudiciar se află în aceeaşi situaţie ca un inculpat care nu a fost arestat sau faţăde care măsura arestării a fost revocată sau a încetat de drept.

Ridicarea în parte a controlului judiciar înlătură una sau mai multe dinobligaţiile impuse inculpatului, odată cu liberarea provizorie şi anume cele pecare le nominalizează organul judiciar, menţinînd totuşi o parte din îndatoririledin art. 160 care revin celui pus în libertate.

Ridicarea controlului judiciar ca şi revocarea liberării se dispune prin or-

donanţă sau încheiere de către procuror sau instanţă în funcţie de faza procesuală(urmărire sau judecată) în care se dispune măsura. Prin trecerea cauzei dintr-o fază«a procesului penal în alta, apare posibilitatea ca ambele măsuri să fie luate de unalt organ judiciar decît cel care le-a dispus. De exemplu, dacă liberarea provizoriea fost dispusă în cursul urmăririi penale de către procuror este posibil ca în cursuljudecăţii, dacă apar motive temeinice de ridicare a controlului judiciar, eventualde revocare a liberării, acestea sa fie dispuse de instanţă.

§ 3. Libererea provizorie pe cauţiune

554. - A doua variantă a liberării provizorii este acordată de organul 'judiciar în baza unei cauţiuni depuse . între liberarea provizorie sub control

69 Liberarea provizorie, deşi reintrodusă în cod numai în 1990, a fost o măsură a cărei necesitate doctrina noastră procesuală a evocat-o încă din anii '70-'80, mulţi autori făcînd numeroase

judiciar şi aceeaşi instituţie dispusă pe temeiul unei cauţiuni există numeroasepuncte comune dar şi aspecte care le deosebesc.

Ca orice liberare provizorie şi cea pe cauţiune se acordă numai la cerere,nedispunîndu-se din oficiu.

Condiţiile liberării pe cauţiune sînt înscrise în art. 160 c. pr. pen. şi constau înurmătoarele: a/ asigurarea reparării pagubei pricinuite prin infracţiune; b/depunerea prealabilă a cauţiunii fixate de organul judiciar.

Măsura procesuală împacă două deziderate: cea a desfăşurării procesuluipenal cu inculpatul în stare de libertate şi cea a ocrotirii victimei infracţiuniicare a suferit un prejudiciu material.

Liberarea provizorie pe cauţiune presupune asigurarea prealabilă a pagubeiproduse prin infracţiune. Aceasta înseamnă că legea nu impune repararea efectivăa pagubei fiind suficient să se instituie de exemplu un sechestru penal sau oinscripţia ipotecară pe bunurile inculpatului de natură să asigure reparareaprejudiciului produs prin infracţiune pînă la concurenţa limitei valorii probabilea pagubei.

555. - Spre deosebire de liberarea sub control judiciar în cazul liberării pecauţiune obligaţiile ce se impun inculpatului în perioada cît beneficiază de

această instituţie sînt mai reduse şi numeric şi în conţinut decît cele înscrise înart. 1602 lit. a-g. Astfel, potrivit art. 1604 alin. 2 inculpatul arc două îndatoririfundamentale: să se prezinte la toate chemările organului judiciar şi să comu-nice orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă.

Pentru ca liberarea pe cauţiune să nu constituie un beneficiu pentruinculpaţii care au comis fapte de o anumită gravitate sau care prezintă uncomportament deosebit, legea interzice folosirea instituţiei în anumite cazuri.Liberarea provizorie pe cauţiune nu se acordă în cazul săvîrşirii infracţiunilorintenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani,cînd inculpatul este recidivist şi în sfîrşit cînd există date care justifică temereaca va săvîrşi o altă infracţiune.

O parte din motivele de revocare în cazul liberării provizorii sub controljudiciar constituie şi motive de revocare în cazul liberării pe cauţiune. Astfel, dacăse descoperă fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la data admiteriicererii de liberare provizorie pe cauţiune şi care justifică arestarea inculpatului

propuneri de lege ferenda în legătură cu regimul juridic al acestei instituţii (GR.THEODORU.T. PLAESU, op. cit, p. 285; I. NEAGU, op. cit, p. 306-307; N. VOLONCIU,op. cit, voi. I, p. 284; N. IONESCU, R.R.B., nr. 10/1981, p. 26-33; I. ISTRATE, Libertateapersoanei şi garanţiile ei procesuale, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1984, N. VOLONCIU,I. NEAGU Reglementări privind liberarea provizorie pe cauţiune, A.U.B., 1981, p.76-79 etc. < ■

434 435

evident că măsura liberării provizorii se revocă. Aceeaşi rezolvare se impune şi încazul cînd inculpatul pus în libertate încearcă să zădărnicească aflarea adevăruluiori săvîrşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit sau judecatSuplimentar, ca împrejurări tipice pentru revocarea liberării pe cauţiune,trebuie avute în vedere neîndeplinirea cu rea-credinţă de către inculpat aobligaţiilor înscrise în art. 160 alin. 2 c. pr. pen. (prezentarea la chemareaorganelor judiciare şi comunicarea oricărei schimbări de domiciliu).

556. - Cauţiunea. Natura juridică a cauţiunii este determinată de lege şiconstă potrivit art. 160 c. pr. pen., într-o garanţie care asigură respectarea decătre inculpat a obligaţiilor ce îi revin în timpul liberării.

Spre deosebire de codul nostru din 1936 şi de alte legislaţii, cauţiunea nuasigură şi alte aspecte procesuale cum ar fi începerea executării hotărîriijudecătoreşti . Doctrina străină mai nouă are tendinţa de a restrînge finalitateacauţiunii numafla respectarea condiţiilor legate de starea de liberare provizoriedin timpul urmăririi penale sau al judecăţii .

în nici un caz cauţiunea nu trebuie să garanteze efectiva executare a hotărîriidefinitive mutînd astfel raporturile juridice statornicite în cadrul procesului penalîntr-un cadru post procesual, respectiv în domeniul execuţional . în mod similarunele legi prevăd că în cazul condamnărilor condiţionate cauţiunea se restituiedacă inculpatul a fost prezent la toate chemările de pe parcursul procesului penal,fără să fie necesar să fi început executarea hotărîrii .

în reglementarea franceză, după introducerea în anul 1970 a sistemuluicontrolului judiciar, nici nu exista o instituţie propriu-zisă a liberării pecauţiune, cauţiuneajlevenind una din condiţiile sub care inculpatul este lăsatîn libertate devenind astfel parte componentă a mecanismului controluluijudiciar. Potrivit art. 142 c. pr. pen. francez scopul cauţiunii este pe de o parteasigurarea prezenţei inculpatului la toate actele procesuale unde participareasa se impune, pe de altă parte şi o asigurare a acoperirii despăgubirilor civilecu care acesta este dator celui vătămat prin infracţiunea cauzatoare de daunemateriale, iar în subsidiar asigurarea chiar a plăţii eventualelor amenzi.

70 De exemplu, art. 134 din Codul anterior prevedea că prin cauţiune se garantează prezentareainculpatului la toate actele de instrucţie, de judecată şi la executarea hotărîrii instanţeijudecătoreşti

71 H. PERIMET-MARQUET, Le cautionnement penal, un echec remediabie, Dalloz, 1981, p.149.

72 M. FRANCHIMONT, op. cit, p. 482-484.

73 Vezi, art. 113 c. pr. pen., belgian.

436

557. - Cauţiunea în legea română este fixată într-o sumă de bani al căruicuantum variază de la 10.000 la 100.000 lei74.

Fixarea în normă a unui minim şi maxim este de natură a mări caracterulde legalitate al măsurii şi de a evita depăşirea unor limite rezonabile. Sumeleprea mici, prin caracterul lor derizoriu, nu ar constitui o reală garanţie de natură aasigura eficient măsura vizată, după cum cuantumurile foarte mari ar putea fiprohibitive pentru o întreagă categorie de persoane aflată în condiţii materialemodeste. Pe de altă parte, stabilirea prin lege a limitelor minime şi maximeale măsurii permit o individualizare judiciară a acesteia, prin apreciereaconcretă şi etalonată la cazul de speţă.

Spre deosebire de alte legislaţii garanţia se constituie exclusiv într-o sumăde bani şi nu în alte bunuri .

Suma reprezentînd cauţiunea fixată se consemnează la o instituţiefinanciară pe numele inculpatului dar la dispoziţia organului judiciar.

558. - Rezolvarea cererii de liberare pe cauţiune. Dispoziţiile înscriseîn art. 160 -160 privitoare la introducerea cererii de liberare provizorie,conţinutul cererii, măsurile premergătoare examinării cererii, procedura examinării ca atare a cererii, soluţionarea cererii prin admiterea sau respingereaei sînt în marea lor majoritate comune, legea nefăcînd diferenţiere între

liberarea sub control judiciar şi cea pe cauţiune.De cîte ori aspectele speciale au necesitat reglementări particulare cu

privire la liberarea pe cauţiune legea a înscris în mod corespunzător norme cucaracter deosebit.

Astfel, pe lîngă toate menţiunile pe care cererea de liberare provizorie leare potrivit art. 160 alin. 3, în cazul liberării provizorii pe cauţiune cerereatrebuie sa cuprindă şi obligaţia depunerii cauţiunii şi menţiunea cunoaşteriidispoziţiilor legii privind cazurile de reconstituire a cauţiunii. •

înainte de examinarea de fond a cererii de liberare procurorul sau instanţa,dacă nu există impedimente legale şi condiţiile sînt îndeplinite, în principiu,stabileşte cuantumul cauţiunii.

După depunerea dovezii de consemnare a cauţiunii procurorul se pronunţăpe fond printr-o ordonanţă admiţînd sau respingînd cererea. Instanţa, după ceconstată depunerea cauţiunii fixează termenul de judecată cînd va avea locexaminarea în condiţii contradictorii a cererii.

74 Multe legislaţii ca şi fostul cod român din 1936 nu fixau limitele valorice ale cauţiunii.75 Codul din 1936 permitea prin art. 133 constituirea cauţiunii în afara sumelor de bani şi prin

efecte publice româneşti (acţiuni, rente de stat, bonuri de tezaur etc.) prin creanţe ipotecarede sumă certă, prin inscripţii ipotecare asupra unor imobile.

437

Liberarea provizorie pe cauţiune se poate revoca în aceleaşi condiţii caresînt prevăzute de art. 160 şi pentru controlul judiciar. Singura deosebire estecă referitor la nerespectarea condiţiilor de către cel pus în libertate, raportareanu se va face la condiţiile înscrise în art. 160 alin. 2, ci neconformarea trebuiesă se manifeste faţă de îndatoririle din art. 160 alin. 2 (prezefitarea la chemareaorganelor judiciare şi comunicarea schimbărilor de domiciliu sau reşedinţăintervenite în cursul procesului penal).

559. - Restituirea şi reţinerea cauţiunii. Avînd în vedere caracterul degaranţie pe care cauţiunea o are şi întrucît în mod obişnuit cel pus în libertateare comportamentul pe care legea îl solicită, regula generală devine restituireacauţiunii. Aceasta este şi rezolvarea practică care în practica judiciară seîntîlneşte cel mai frecvent.

Potrivit art. 160 alin. 4 cauţiunea se restituie cînd:a) se revocă liberarea provizorie pentru cazul prevăzut de art. 160 alin.

1 lit. a (descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la dataadmiterii cererii de liberare provizorie şi care justifică arestarea).

b) se constată de către procuror prin ordonanţă, iar de instanţă prinîncheiere, că nu mai există temeiurile care au justificat, măsura arestăriipreventive;

c)se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale,

achitarea sau încetarea procesului penal;d) se pronunţă pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii cu suspendarea

condiţionată a executării ori cu executarea prin muncă corecţională;e)se dispune condamnarea închisorii.Cînd cauţiunea se restituie se dispune concomitent şi încetarea stării de

libertate. Acest lucru este prevăzut expres pentru cazurile înscrise în art. 160 alin. 4 lit. b-e. pentru ipoteza de la lit. a, dispoziţia nu mai era necesară pentru că orice revocare a liberării provizorii duce evident la arestare şi emiterea unui nou mandat de arestare, aşa cum prevede art. 160 alin. 3 c. pr. pen.

560. - Cauţiunea nu se restituie dacă inculpatul se află în una din situaţiileprevăzute în art. 160 alin. 1 lit. b care au determinat revocarea liberării pecauţiune şi procesul se încheie printr-o hotărîre definitivă de condamnare lapedeapsa închisorii.

Odată cu condamnarea la o asemenea pedeapsă se va pronunţa şi pierdereacauţiunii depuse de inculpat în cursul procesului, dacă anterior acestui moment s-adispus revocarea liberării condiţionate pentru că cel liberat nu a îndeplinit

438

%

cu rea- credinţă obligaţia de a se prezenta la chemările organului judiciarsau nu a informat pe acesta despre schimbările de domiciliu ori reşedinţă,respectiv a încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau a săvîrşit dinnou o infracţiune intenţionată pentru care este urmărit sau judecat.

Din cazurile foarte numeroase de restituire precum şi din împrejurărilecînd aceasta nu se restituie rezultă clar caracterul său de garanţie şi nu desancţiune penală, civilă ori cu alt titlu. Astfel, ori cît de vinovat ar fiinculpatul şi oricît de grave faptele săvîrşite (evident în limitele legale,pedeapsă nu mai mare de 7 ani închisoare etc.) dacă condiţiile de liberareprovizorie sînt respectate cauţiunea se restituie chiar dacă inculpatul estecondamnat.

In caz de nerestituire a cauţiunii, suma de bani consemnată de inculpaturmează să primească o anum ită destinaţie. Aceasta este specificată în art. 160'alin. 5 c. pr. pen., care prevede că orice cauţiune nerestituită se face venit labugetul statului la rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare \

Secţiunea III

ALTE MĂSURI PROCESUALE

§ 1. Luarea măsurilor de ocrotire şi siguranţă

561. - Măsurile de ocrotire în caz de reţinere sau arestare preventivă.Măsurile de ocrotire înscrise de art. 161 c. pr. pen. denotă grija deosebită pecare o prezintă pentru aspectele umanitare reglementarea noastră procesualpenală. Legiuitorul a înţeles să apere interesele persoanelor care aflîndu-seîntr-o situaţie de incapacitate, ar putea fi afectate de măsurile privative delibertate luate împotriva învinuitului sau inculpatului. Măsurile se pot lua înfavoarea minorilor, persoanelor puse sub interdicţie sau cărora li s-a instituit ocuratelă, handicapaţilor precum şi a celor care datorită vîrstei, bolii sau alteicauze au nevoie de ajutor.

Luîndu-se împotriva învinuitului sau inculpatului care are asemenea per-soane în ocrotire o măsură de reţinere sau arestare, acestea ar putea rămîne fărăsprijin. Pentru evitarea situaţiei, organul care a luat măsura de prevenţie are76 In codul din 1936 prin art. 136 se făcea o repartizare preferenţială a cauţiunii nerestituite

după cum urmează: 1/ statul lua cu preferinţă sumele ce reprezentau cheltuielile proceduraleavansate de organele judiciare; 2/ restul se atribuia părţii vătămate pentru despăgubiri, în cazcînd prevenitul nu dispunea de altă avere; 3/ dacă nu există parte civilă sau aceasta a fostdespăgubită, suma se atribuia fondului amenzilor.

439

#

obligaţia, cînd făptuitorul are în ocrotire persoane din cele arătate, săînştiinţeze autoritatea competentă în vederea luării măsurilor de ocrotire.

înştiinţarea în vederea măsurii de ocrotire se face de îndată ce organuljudiciar a luat cunoştinţă de existenţa necesităţii de ocrotire , acest momentputînd fi concomitent sau ulterior ordonării reţinerii sau arestării.

Deşi în lege nu se indică expres, este evident că măsura de ocrotire se iape perioada cît durează măsura de prevenţie care a determinat-o. în consecinţă,cînd reţinerea sau arestarea este revocată, încetează de drept sau se dispuneliberarea provizorie a inculpatului, organul judiciar înştiinţează autoritateacompetentă în vederea ridicării măsurii de ocrotire, iar persoana ocrotită trecedin nou în grija celui pus în libertate.

Măsurile procesual penale de ocrotire nu trebuie confundate cu măsurilece po fi luate potrivit a numeroase alte dispoziţii legale înscrise în diferite legispeciale, faţă de unele categorii de minori şi care au o natură juridică diferită(de regulă administrativă) .

562. - Luarea măsurilor de siguranţă. Art. 113 şi 114 c. pen prevăd că sepoate lua împotriva făptuitorului măsura de siguranţă a obligării la tratamentmedical, respectiv a internării medicale, cînd acesta datorită bolii, unor afec-ţiuni mintale, intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemeneasubstanţe, precum şi a unei stări de toxicomanie prezintă pericol pentrusocietate.

Măsurile se pot lua în mod provizoriu, în tot cursul procesului penal (art.162 c. pr. pen.).

în faza de urmărire penală măsura este dispusă de procuror iar în faza dejudecată de instanţă. Odată cu măsura luată, organul sesizează comisia medi-cală competentă să avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilorpericuloşi, întrucît confirmarea măsurii are loc numai pe baza acestui aviz.

Dacă cel internat are în ocrotire persoane dintre cele prevăzute în art. 161 c. pr.pen., se va lua în mod corespunzător şi măsura de ocrotire indicată de acest text.

Măsura internării-provizorii durează pînă la confirmarea ei de către instanţajudecătorească . Hotărîrea prin care s-a confirmat măsura se poate ataca

77 V. DONGOROZ, Explicaţii teoretice, voi. I, p. 334.78 Măsurile privesc minorii care au săvîrşit fapte prevăzute de legea penală, dar care nu răspund

penal, precum şi pe cei care sînt expuşi să comită asemenea fapte şi au menirea de a educa pecei în cauză prevenind săvîrşirea unor fapte socialmente periculoase (vezi I. NEAGU, op. cit,voi. I, p. 202).

79 Confirmarea măsurii prin hotărîrea definitivă a instanţei face ca măsura să nu mai aibăcaracter provizoriu şi natură procesuală. Ea se transformă într-o măsură de siguranţă aplicatăca sancţiune penală avînd deci natura juridică a unei instituţii de drept material.

separat cu recurs, însă recursul introdus nu suspendă executarea măsuriidispuse.

în doctrina şi practica procesuală s-au pus mai multe probleme în legăturăcu aplicarea acestor măsuri. într-o opinie mai veche s-a susţinut că măsura desiguranţă fiind o sancţiune de drept penal nu poate fi luată sau definitivată decîtîn cadrul procesului penal. Cînd procurorul dispune scoaterea de sub urmăriresau încetarea urmăririi şi constată că starea de pericol pe care o prezintăfăptuitorul reclamă internarea medicală, urmează să procedeze potrivitDecretului nr. 12/1965 prin sesizarea instanţei civile folosind o instituţie cualtă natură juridică decît măsura de siguranţă prevăzută în art. 114 c. pen. .

în ultimul timp s-a hotărît, că măsura obligării la tratament medical poatefi dispusă şi faţă de făptuitorul care nu a fost trimis în judecată pentru săvîrşireaunei infracţiuni, în urma scoaterii de sub urmărire penală ca efect al stabiliriistării de iresponsabilitate . De asemenea, pentru aplicarea măsurii nu e nevoieca sesizarea instanţei să fie făcută prin rechizitoriu şi nici să fie precedată deo luare provizorie a măsurii, fiind suficient ca făptuitorul să fie bolnav mintalsau toxicoman şi să se afle într-o stare care prezintă pericol pentru societate .

Este nulă hotărîrea instanţei care, sesizată fiind numai cu cererea deconfirmare a măsurii internării medicale, s-a pronunţat asupra fonduluicauzei . Dacă instanţa a fost sesizată cu confirmarea măsurii internăriiprovizorii luată de procuror nu poate restitui cauza organului de urmărirepenală pe motiv că făptuitorul a fost externat din greşeala spitalului; faptul căprocurorul nu a luat măsuri imediate de reinternare obligă instanţa să ia deurgenţă măsura fără a mai restitui cauza la procuratură .

§ 2. Măsuri asigurătorii privind reparaţiile civile

564. - Măsurile asigurătorii sînt măsuri care se iau în procesul penal învederea garantării realizării efective a reparării pagubei produse prin in-fracţiune ori a executării pedepsei amenzii.

80 Vezi în acest sens Trib. Jud. Galaţi, dec. pen. nr. 71/1972, R.R.D., nr. 4/1972, p. 167; C.BULA1, Condiţii procesuale pentru luarea măsurii de siguranţă a obligării la tratamejţtmedical şi a internării medicale, II, R.R.D., nr. 10/1971, p. 79-104; (în acelaşi studiu existăşi opinia contrară formulată de Ştefan Bocăneţ). Instanţei neinvestite cu judecarea uneiinfracţiuni i se recunoaşte doar dreptul confirmării măsurii internării medicale luate în modprovizoriu de procuror (Trib. Jud. Timiş, secţ. pen. dec. nr. 89/1979, R.R.D., nr. 12/1980, p. 48).

81 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2069/1982, R.R.D., nr. 9/1983, p. 68.82 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1819/1983, R.R.D., nr. 9/1984, p. 78.83 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 105/1980, R.R.D., nr. 9/1980, p. 63.84 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 267/1979, R.R.D., nr. 9/1979, p. 68.

440 441Obligarea inculpatului sau părţii civilmente Tesponsabile la despăgubiri

civile are loc numai prin hotarîrea definitivă a instanţei, realizarea efectivă areparaţiei survenind în momentul cînd condamnatul execută hotarîrea sau

aceasta se aduce la îndeplinire în mod silit. Este posibil, ca pînă la acestemomente inculpatul sau partea civilmente responsabilă să nu mai fie solvabilă.Măsurile asigurătorii privind reparaţiile civile urmăresc să ofere protecţie

părţii civile împotriva acestui risc şi garantează posibilitatea realizării eficientea acţiunii civile, prin împiedicarea înstrăinării unor bunuri sub orice titlu .

Măsurile de asigurare constau în indisponibilizarea unor bunuri,înstrăinarea unor bunuri indisponibilizate de cel care avea obligaţia să lepăstreze constituie infracţiunea de sustragere de sub sechestru şi se pedepseştepotrivit art. 244 c. pen. Pentru existenţa infracţiunii este nevoie ca bunurile săfie legal sechestrate. Nu se consideră legal sechestrate bunurile exceptate delege de la sechestrare.

Pentru luarea măsurilor asigurătorii legea prevede următoarele condiţii ':a/ să existe o pagubă materială; b/ paguba să fie produsă prin infracţiune; c/cu privire la infracţiune să existe un proces penal; d/ să existe parte civilă .

Măsurile asigurătorii nu pot fi luate în afara procesului penal - art. 163 c.pr. pen., (de ex., în cadrul actelor premergătoare prevăzute de art. 224 saudupă începerea executării hotărîrii penale). în faza de urmărire penală măsurase ia de organul de urmărire penală, iar în faza de judecată se dispune deinstanţă. Aplicarea măsurii nu este condiţionată de punerea în mişcare aacţiunii penale.

565. - Măsurile asigurătorii se pot institui pe bunurile celor care răspundcivil în cadrul procesului penal şi anume: învinuitul sau inculpatul precum şipartea civilmente responsabilă.

întrucît măsurile de asigurare garantează repararea unui anumit prejudiciumaterial, ele trebuie instituite pînă la concurenţa valorii probabile a pagubei.Pe parcursul procesului această valoare poate varia prin constatarea uneipagube mai mari sau mai mici decît cea stabilită iniţial, determinînd o extinderesau restrîngere a măsurii aplicate. Despăgubirea persoanei vătămate pe parii————----------------------------85 Aplicarea sechestrului poate atrage anumite implicaţii în cazul cînd persoana ale cărei bunuri

au fost sechestrate este urmărită de mai mulţi creditori. Vezi în acest sens MIRCEAIONESCU, Efectele sechestrului asigurător în cazul concursului de creditori, R.R.D.,nr. 5/1967, p. 109-115.

86 S. KAHANE, op. cit, p. 166.87 Ultima condiţie nu este necesară în cazul cînd acţiunea civilă se exercită din oficiu potrivit

art. 17 c. pr. pen., fără ca cel vătămat să se constituie parte civilă.

cursul procesului, de către cei care răspund pentru paguba provocată, are dreptconsecinţă ridicarea măsurii asigurătorii luate anterior.

Aplicarea măsurii asigurătorii se poate face în principiu pe toate bunurile,afară de cele arătate în art. 163 alin. 4 c. pr. pen. şi anume: a/ bunuri care facparte din patrimoniul public; b/ bunuri exceptate de lege. în mod obişnuit sîntaplicabile normele comune de exceptare prevăzute în art. 406 şi urm. c. pr.civ.8 , iar în cazul prejudiciului provocat patrimoniului public se aplicăexcepţiile din art. 12 al Decretului nr. 221/1960.

Măsura asiguratorie se dispune în cursul urmăririi penale prin ordonanţă,iar în cadrul judecăţii prin încheierea instanţei (art. 164 c. pr. pen.). Cîtă vremecauza nu a fost definitiv rezolvată subzistă şi posibilitatea aplicării măsuriiasigurătorii . De aceea, chiar în lipsa unui text de lege, urmează a se admitecă măsura poate fi dispusă de instanţă şi prin sentinţă ori decizie (de exemplu,hotarîrea prin care se dispune rejudecarea cauzei după casarea sau restituireala procuror în vederea completării urmăririi penale).

Ordonanţa de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire de cătreorganul de urmărire penală care a dispus măsura. Anumite organe sînt dublateîn realizarea concretă a aducerii la îndeplinire a măsurii, pentru a nu fi obligateîn toate cazurile să intervină personal în efectuarea activităţilor dispuse. Astfel,cînd urmărirea penală se efectuează de procuror, acesta poate dispune camăsura să fie adusă la îndeplinire de către secretarul unităţii.

Hotarîrea instanţei prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii se aducela îndeplinire prin executorul judecătoresc.

Măsurile asigurătorii dispuse de organul de urmărire sau instanţă pot fiaduse la îndeplinire şi prin organele proprii de executare ale unor agenţieconomici, cînd se asigură repararea prejudiciului suferit de unitatearespectivă, iar pentru fapta penală nu se prevede pedeapsa complimentară aconfiscării averii.

566. - Luarea măsurilor asigurătorii se face la cererea părţii civile sau dinoficiu. în general, aplicarea măsurii este facultativă, legea lăsînd instituirea eila aprecierea organului competent . Măsurile sînt obligatorii numai cînd prininfracţiune s-a adus o pagubă patrimoniului public ori cînd cel vătămat estelipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă.

88 Aceste dispoziţii enumera bunurile care nu pot fi urmărite pe baza unui titlu executor, fiind normal ca acele bunuri care nu pot fi executate silit să nu poată fi nici sechestrate.

89 V. DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 338.90 GR. THEODORU, op. cit., p. 311.

442 443Măsurile asigurătorii se realizează prin aplicarea pe bunurile indispo-

nibilizate a unui sechestru penal, care poate avea diferite forme de realizare.Codul de procedură penală reglementează următoarele forme de sechestrare :a/ sechestrul propriu-zis, aplicabil bunurilor mobile; b/ luarea inscripţieiipotecare asupra bunurilor imobile; c/ poprirea sumelor de bani.

învinuitul, inculpatul, partea civilmente responsabilă şi orice persoanăinteresată se poate plînge împotriva măsurii luate şi a modului de aducere laîndeplinire (art. 168 c. pr. pen.). în timpul urmăririi penale plîngerea seadresează organului de cercetare care a dispus măsura sau procurorului caresupraveghează urmărirea; în cursul judecăţii plîngerea se adresează instanţei.Hotărîrea instanţei prin care s-a soluţionat plîngerea poate fi atacată separat curecurs. Astfel, într-o "cauză partea civilă a avut cîştig de cauză în recurs,demonstrînd că prima instanţă a admis plîngerea unui terţ împotriva dispoziţieide aplicare a sechestrului asupra bunurilor inculpatului fără citarea legală apărţii civile la rezolvarea acelei plîngeri . Recursul nu suspendă executareahotărîrii pronunţate.

împotriva măsurii asigurătorii se poate face şi contestaţie potrivit legiicivile dacă: a/ procesul penal a fost definitiv soluţionat; b/ nu s-a făcut plîngereîmpotriva aducerii la îndeplinire a măsurii. Pentru introducerea contestaţieicivile trebuie îndeplinite cumulativ ambele condiţii. Nu se poate introducecontestaţie ci numai plîngere dacă o cauză se mai judecă în apel sau recurs,soluţionarea revenind instanţei care a dispus măsura. în practică s-a hotărît, cacererea unui terţ pentru ridicarea sechestrului dispus în timpul judecăţii înprimă instanţă, pe motiv că obiectele i-ar aparţine, este de competenţa aceleiinstanţe, chiar dacă la data primirii cererii instanţa de fond pronunţasehotărîrea, dezinvestindu-se, iar dosarul a fost înaintat la instanţa superioară ".

567. - Sechestrul propriu-zis. Procedura sechestrării începe cu luareadispoziţiei de sechestrare prin ordonanţa organului de urmărire penală sauîncheierea instanţei.

Organul care aduce la îndeplinire sechestrul are obligaţia identificăriibunurilor asupra cărora se poate aplica măsura. întrucît sechestrul se instituiepînă la concurenţa unei anumite valori bunurile trebuie în prealabil evaluate.

91 în literatura de specialitate s-a ridicat problema dacă pot fi folosite şi alte măsuri de asigurareprevăzute de legea civilă. (Vezi, S. KAHANE, op. cit., p. 172; N. VOLONCIU, Problemeprivind noua reglementare a sechestrului penal, A.U.B. nr. 13-14/1959-1960, p. 161-175).

92 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 156/1981, R.R.D., nr. 10/1981, p. 73.93 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 909/1971, R.R.D., nr. 11/1971, p. 120-121.

Sechestrarea se realizează de regulă prin indisponibilizarea bunurilor înmîinile celui împotriva căruia s-a luat măsura. Bunurile sechestrate pot fi pusesub sigiliu. Dacă există pericol de înstrăinare, bunurile pot fi încredinţate unuicustode numit pentru păstrarea lucrurilor.

Sechestrarea cu ridicarea obligatorie are loc cînd este vorba de următoarelebunuri:

a)bunuri perisabile; acestea se predau unor unităţi economice, care sîntobligate să le primească şi valorifice de îndată, potrivit regulilor de comerţ;

b) metale sau pietre preţioase, obiecte confecţionate cu acestea şimijloace de plată străine ; depunerea se face la cea mai apropiată instituţiebancară competentă în 48 de ore de la ridicare; dacă obiectele sînt strictnecesare cercetărilor, depunerea se face după terminarea urmăririi, dar nu maitîrziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de procuror; mijloacele de platăstrăine pot fi valorificate de îndată de bancă, în cazul cînd s-ar găsinecesar; ;

c)titluri de valoare internă, obiecte de artă sau de muzeu şi colecţii devaloare; predarea spre păstrare se face către instituţiile specializate (încondiţiile arătate la lit. b);

d) sumele de bani; se consemnează pe numele persoanei de la care s-auridicat şi la dispoziţia organului care a dispus sechestrarea, recipisa deconsemnare predîndu-se acestuia în termen de 3 zile de la ridicarea banilor; la felse procedează cu sumele provenite din bunurile perisabile sau mijloacele deplată străine.

Obiectele sechestrate şi ridicate se păstrează, de cei care le-au primit, pînăla încetarea sechestrului.

Actele efectuate cu ocazia aplicării sechestrului se consemnează într-unproces verbal cu descrierea amănunţită a bunurilor sechestrate, precizareavalorilor, indicarea bunurilor exceptate găsite la persoana respectivă, precumşi obiecţiile acesteia sau a altor persoane interesate.

Un exemplar al procesului verbal se lasă persoanei căreia i s-a aplicatsechestrul, iar în lipsă, celor cu care locuieşte, administratorului, portarului sauunui vecin. în caz de dare în custodie a bunurilor sechestrate o copie se lasăcustodelui. Un exemplar se înaintează şi organului care a dispus luarea măsuriiasigurătorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului verbal (art. 166).

94 Vezi normele legale care reglementează regimul valutar.95 Dispoziţia necesară din art. 165 alin. 7 a fost edictată într-o perioadă cînd accesul cetăţenilor

români la valută era foarte restrictiv. Faţă de liberalizarea actuală a regimului valutar este dediscutat dacă valuta nu s-ar putea păstra fără o valorificare imediată şi transformare a contuluiîntr-un depozit în lei.

444445

568. - Luarea inscripţiei ipotecare. Dacă sechestrul se aplică pe bunuri imobile, organul care a dispus măsura cere organului competent

luarea inscripţiei ipotecare, anexînd copii de pe actul de dispoziţie şi unexemplar al procesului verbal de sechestru. Pînă la luarea acestei măsuribunurile ipotecate sînt garantate potrivit dispoziţiilor civile .

569. - Poprirea. învinuitul, inculpatul sau partea civlmenteresponsabilă pot fi creditori faţă de cel păgubit sau faţă de terţe persoane.Pentru ca sumele de bani datorate să nu ajungă la aceşti creditori, care ar puteafrauda persoana vătămată prin infracţiune, art. 167 c. pr. pen. prevede luareamăsurii proprii.

Dispoziţia de sechestrare se comunică debitorilor, aceasta avînd drept efectpoprirea în mîinile lor şi în limitele prevăzute de lege a sumelor de bani datorate.

Sumele se consemnează de debitori în termen de 5 zile de la scadenţă, penumele creditorului şi la dispoziţia organului care a luat măsura popririi, cupredarea către acesta în termen de 24 de ore a recipisei de consemnare.

§ 3. Măsuri asigurătorii privind executarea amenzii

570. - Pericolul înstrăinării bunurilor pe parcursul procesului de către învinuitsau inculpat subzistă şi în cazul cînd împotriva lui s-ar putea pronunţa o pedeapsăpatrimonială, întrucît aceasta se execută după rămînerea definitivă a hotărîrii.Eventualul creditor în fraudarea căruia ar putea acţiona învinuitul sau inculpatulnu mai este partea civilă, ci statul care realizează orice pedeapsă patrimonială. Deaceea, sechestrul poate fi aplicat şi în vederea asigurării executării pedepseiamenzii (nu şi a pedepsei complementare a confiscării averii) .

96 Cînd ipoteca asigură un prejudiciu adus avutului public art. 18 din Decretul nr. 221/1960prevede că orice acte de dispoziţie cu privire la imobilele ipotecate vor fi nule de drept faţăde creditorii urmăritori.

97 Conform art. 41 alin. 7 din Constituţie averea dobîndită în mod licit nu poate fi confiscată,caracterul licit al dobîndirii prezumîndu-se; spre deosebire de aceasta alin. 8 din aceeaşinormă constituţională admite confiscarea în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folositesau rezultate din infracţiuni ori contravenţii.Rezultă că legea fundamentală nu se opune confiscării speciale ca măsură de siguranţă, darexistă incompatibilitate între confiscarea totală sau parţială a averii şi art. 41 alin. 7 dinConstituţie. Faţă de caracterul imperativ al normei constituţionale s-a conchis că dispoziţiiledin codul penal (afft cele din partea generală referitoare la pedeapsa complimentară aconfiscării averii, cît şi cele din partea specială care la diverse infracţiuni prevăd aceastăpedeapsă) trebuie considerate implicit abrogate (vezi, Codul penal şi Codul de procedurăpenală, Cutuma, Bucureşti, 1992, p. 4, Colectiv de îngrijire a ediţiei S. BOMBOS, I.DULOIU, N.V. DRAGOŞ, D. BAJAN).Pe planul dreptului comparat opiniile sînt diversificate în legislaţiile actuale existînd atîtreglementări care consacră confiscarea averii ca pedeapsă patrimonială dar şi care nu orecunosc.

♦ 446

Dispoziţiile care reglementează acest sechestru şi procedura sa de aplicare sîntîn general comune cu cele instituite în vederea asigurării despăgubirilor civile.

Există aspecte care sînt proprii numai măsurii asigurătorii privind exe-cutarea amenzii şi care o diferenţiază faţă de măsura aplicată pentru garantareadespăgubirilor civile. Diferenţele decurg din natura juridică aparte a acestormăsuri, care nu asigură realizarea aspectelor legate de latura civilă a cauzei,avînd dimpotrivă în vedere garantarea executării eficiente şi corecte a aspec-telor implicate în latura penală a procedurii. Principalele particularităţi carepot fi menţionate sînt următoarele:

a)pentru aplicarea sechestrului care asigură o pedeapsă, nu se cer întruniteaceleaşi condiţii ca pentru măsura care asigură despăgubirile civile(provocarea unei pagube materiale, constituirea părţii civile etc), fiind sufi-cient numai să se fi săvîrşit o infracţiune pentru care legea penală prevedepedeapsa amenzii şi desfăşurarea unui proces penal în legătură cu infracţiunearespectivă;

b) sechestrul privind pedeapsa amenzii se aplică numai pe bunurileînvinuitului sau inculpatului, nu şi pe cele ale părţii civilmente responsabile,întrucît amenda fiind o sancţiune penală angajează totdeauna o responsa-bilitate strict personală .

c) aceleaşi organe care aplică măsurile asigurătorii pentru garantareadespăgubirilor civile, instituie şi sechestrul pentru asigurarea executării pedepselor cu excepţia organelor proprii de executare ale agenţilor economicipăgubiţi, care potrivit art. 164 alin. 3 c. pr. pen., nu puteau aplica jtsemeneamăsuri în cazul cînd legea prevede pedeapsa confiscării averii ,

în tradiţia legislativă românească, există antecedente pentru ambele poziţii. Astfel, codulpenal din 1864, la timpul său considerat unul din cele mai blînde din Europa, nu prevedeapedeapsa confiscării averii (vezi, I. TANOVICEANU, V. DONGOROZ, Tratat de dreptpenal, voi. I, p. 183). Ulterior, Codul penal din 1936 adoptînd o opinie contrară a inclus întrepedepsele complimentare şi confiscarea averii.într-o reglementare în care legea penală prevede pedeapsa confiscării averii, pe planulnormelor procesuale trebuie desigur să existe dispoziţii care garantează prin măsuriasigurătorii efectiva executare a sancţiunii de drept penal. în mod corespunzător, în Codulde procedură penală din 1969 erau înscrise norme care prevedeau, chiar obligator şi dinoficiu, aplicarea sechestrului penal în cazurile cînd pentru infracţiunea săvîrşită legea penalăprevedea ca pedeapsă confiscarea averii.

98 Sechestrul care asigură o sancţiune patrimonială, este nelegal dacă se aplică pe bunurileproprii ale soţiei inculpatului. (Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 3407/1973, R.R.D., nr.5/1974, p. 70-71). Bunurile soţilor sînt susceptibile de a forma obiect de sechestrare numaiîn cota parte ce aparţine inculpatului (Trib. Suprem, secţ. milit. dec. nr. 105/1975, R.R.D.,nr. 6/1976, p. 52).

99 Deşi legea nu lămureşte expres, există toate motivele să se considere că organele proprii deexecutare nu pot aplica măsuri asigurătorii, nici în cazul garantării executării amenzilorpentru aceleaşi raţiuni ca şi în cazul confiscării averii.

447

d) măsurile pentru asigurarea executării obligaţiilor civile au o limităvalorică variabilă mergînd pînă la concurenţa valorii probabile a pagubei;valoarea sechestrului care asigură pedeapsa amenzii este de regulă fixă şi sesituează la nivelul maximului special al acesteia pentru infracţiunea

săvîrşită ;e) în privinţa bunurilor exceptate de la sechestrare, în cazul amenzilor se

au în vedere dispoziţiile art. 63 c. pen., şi nu cele ale legii civile101.

§ 4. Restituirea lucrurilor

571. - Măsurile asigurătorii privind despăgubirile civile au în vederegarantarea unei reparaţii viitoare ale cărei limite şi condiţii vor fi stabiliteulterior prin hotărîrea definitivă. Alături de măsurile avînd această naturăjuridică legea a instituit şi altele care să realizeze - deşi cu titlu provizoriu - oreparaţie imediată, dînd pe de o parte de îndată satisfacţie celui vătămat, pede altă parte evitînd (ca şi în cazul măsurilor asigurătorii) riscul nereparăriiprejudiciului datorat relei credinţe a învinuitului sau inculpatului.

Constituie asemenea măsuri imediate: restituirea lucrurilor şi restabilireasituaţiei anterioare.

Restituirea lucrurilor reprezintă o modalitate de recuperare în natură apagubei pricinuite prin infracţiune (art. 14, alin. 3 lit. a). Aceasta are loc lasfîrşitul procesului penal prin pronunţarea unei hotărîri definitive care săsoluţioneze corespunzător acţiunea civilă.

In interesul persoanei vătămate l£gea a prevăzut modalitatea necesarăpentru a apropia acest moment în aşa fel încît cel prejudiciat să recapete, încăîn cursul procesului penal, lucrurile de care a fost deposedat şi care au fostridicate de la învinuit, inculpat sau orice altă persoană.

Codul a înscris alături de măsurile asigurătorii şi restituirea lucrurilor (art. 169),prin aceasta grăbind repararea prejudiciului şi totodată asigurînd lucrurile respec-tive împotriva riscului unor înstrăinări viitoare de către învinuit sau inculpat.

100 Dacă sechestrul se instituie la cererea părţii civile, cuantumul său valoric poate fistabilit la cererea celui interesat şi sub limita daunei provocate. în cazul amenzii sechestrulpoate ajunge la valori apreciabile avînd în vedere că amenda potrivit regulii generaleînscrise în art. 53 poate să meargă pînă la 300.000 lei (iar în cazuri anume indicate în legispeciale chiar peste acest prag).

101 Intrucît potrivit art. 63 c. pen., amenda se stabileşte astfel încît condamnatul să nu fiepus în situaţia de a nu-şi putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreţinerea, creşterea,învăţătura şi pregătirea profesională a persoanelor faţă de care cel în cauză are obligaţiilegale, aceste prevederi se vor avea în vedere şi la aplicarea sechestrului pe anumite bunuri,«are devin astfel exceptate în spiritul legii penale.

Restituirea lucrurilor are caracter provizoriu, cel căruia i se face restituireaavînd obligaţia păstrării obiectelor pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii;numai prin acest act restituirea produce efecte definitive şi depline.

Restituirea lucrurilor se dispune pe parcursul procesului penal, după cazde organul de urmărire penală sau instanţă.

Pentru a putea aplica această măsură se cere constatarea cumulativă aurmătoarelor condiţii:

a/ lucrurile sînt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedreptdin posesia sau detenţia sa;

b/ lucrurile au fost ridicate de la învinuit sau inculpat sau de la cel care le-aprimit de la aceştia spre a le păstra;

c/ restituirea lucrurilor nu stinghereşte aflarea adevărului şi justasoluţionare a cauzei penale.

Persoanele care pretind un drept asupra lucrurilor pot face plîngeri, înaceleaşi condiţii ca împotriva măsurilor asigurătorii (art. 168), cerînd stabilireadrepturilor avute şi restituirea lucrurilor.

în anumite situaţii, obiectele care potrivit legii ar fi supuse în mod obişnuitconfiscării speciale, pot fi dintre acelea care în urma ridicării de la inculpaturmează a fi restituite. în aceste cazuri va avea precădere măsura restituiriilucrului înaintea realizării altor instituţii. în practică, instanţele au decisconstant că în cazul metalelor preţioase care au format obiectul material aloperaţiunilor interzise nu se va putea dispune confiscarea acestora, dacă seconstată că ele au aparţinut unei unităţi economice care le-a deţinut şi a rămaspăgubită în urma sustragerii lor. în asemenea caz restituirea lucrurilor se: 102impune .

§ 5. Restabilirea situaţiei anterioare

572. - Restabilirea situaţiei anterioare săvîrşirii infracţiunii este o altămodalitate de reparare în natură a prejudiciului adus prin infracţiune. Ca şi încazul restituirii lucrurilor, există acelaşi interes ca restabilirea să aibă l°ccîtposibil mai repede şi nu numai după definitiva soluţionare a cauzei penale .De aceea, natura juridică a acestei măsuri este asemănătoare cu cea a restituiriilucrurilor.

102 Trib. Suprem, secţ mii. dec. nr. 72/1978, CD. nr. 1978, p. 427; Trib. Suprem, secţ. mii. dec. nr. 84/1977, nr. 9/1978, p. 63 etc. ..................

103 Vezi CONSTANTIN CRISU, Restabilirea situaţiei de fapt anterioara savirşinl infracţiunii, R.R.D., nr. 5/1968, p. 92- 99.

448 449Restabilirea situaţiei anterioare se poate dispune de către organul de

cercetare, dar numai cu aprobarea procurorului ori de către instanţă (art. 170c. pr. pen.).

Pentru aplicarea măsurii se impune ca:

- schimbarea situaţiei a cărei restabilire se urmăreşte să fi rezultat vădit dincomiterea infracţiunii ;

- restabilirea să fie posibilăRestabilirea are caracter provizoriu, definitivarea făcîndu-se prin hotărîrea

care soluţionează cauza penală.Restabilirea situaţiei anterioare devine uneori obligatorie constituind sin-

gura modalitate juridică de a produce efecte eficace. Astfel, după punerea înexecutare a hotărîrii judecătoreşti prin care inculpatul a fost obligat, pe calecivilă anterioară, să lase în deplină posesie părţii vătămate unele anexegospodăreşti, aceasta s-a reinstalat în ele împiedicînd victima să le folosească.

în acest caz instanţa penală, încă înainte de aplicarea pedepsei prevăzuteîn art. 271 c. pen. pentru nerespectarea hotărîrii judecătoreşti este obligată să iadin oficiu cu titlu provizoriu măsura restabilirii situaţiei anterioare (întemeiul art. 14 alin. 2 c. pr. pen.). Aceasta se impune întrucît, sentinţa civilăfiind deja pusă în executare, nu s-ar mai putea proceda la o nouă punere înposesie a celui vătămat, iar condamnarea inculpatului ar fi incompatibilă cumenţinerea rezultatului infracţiunii

Persoanele lezate prin restabilire pot folosi calea plîngerii împotrivamăsurilor asigurătorii (art. 168 c. pr. pen.), care se aplică pe baza suplimentuluianalogic .

104 întrucît paguba suferită prin săvîrşirea infracţiunii de nerespectare a hotărîrilorjudecătoreşti (art. 271 c. pen.) constă în pierderea posesiei asupra locuinţei instanţa,soluţionînd acţiunea civilă în cadrul procesului penal, trebuie să dispună restabilirea situaţieianterioare comiterii infracţiunii (Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 387/1975, CD. 1975, p.432).

105 Vezi, Trib. Suprem, decizia de îndrumare nr. 5/1967, R.R.D., nr. 6/1967, p. 126-128.106 Trib. Jud. Bihor, dec. pen. nr. 100/1991, Dreptul nr. 1/1992, p. 116-117.107 S. KAHANE, op. cit, p. 175.

CAPITOLUL VIII

ACTE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE COMUNE

Secţiunea I NOŢIUNI

INTRODUCTIVE

§ 1. Chestiuni preliminare şi generalităţi

573. - Actele procesuale şi procedurale sînt instrumentele juridice caredinamizează desfăşurarea procesului penal şi permit efectiva lui înfăptuire.

Actul procesual constituie manifestarea de voinţă prin intermediul căreiase exercită drepturile, prerogativele şi facultăţile organelor judiciare şi apersoanelor care participă în procesul penal.

în cazul organelor judiciare, actele procesuale reprezintă de regulă un actde dispoziţie prin care se realizează activităţi, măsuri sau forme procesuale.Constituie acte procesuale dispunerea începerii urmăririi penale şi punerii înmişcare a acţiunii penale ori a încetării urmăririi penale, a luării măsurilorpreventive sau de asigurare, administrării unor probe, a chemării unei persoane înfaţa organului judiciar etc. în toate aceste exemple actul de dispoziţie emană de laun organ judiciar.

Pot fi însă îndeplinite acte procesuale şi de către persoanele participante înprocesul penal în cazul introducerii unei plîngeri prealabile, constituirii de partevătămată sau parte civilă, chemării în judecată sau intervenţiei părţii civilmenteresponsabile, propunerii administrării de probe, declarării apelului etc.

Actul procedural este mijlocul prin care se aduce la îndeplinire sarcinace decurge din actele şi măsurile procesuale luate în cursul procesului penal.Actele procedurale implică deci existenţa prealabilă a actelor procesuale ori amăsurilor procesuale .

Majoritatea actelor procedurale provin de la organele care îşi desfăşoarăactivitatea în procesul penal. Constituie asemenea acte: întocmirea unei or-donanţe ori a unei hotărîri judecătoreşti, ascultarea unei părţi ori a unui martor,efectuarea actelor de urmărire penală, executarea unui mandat de arestarepreventivă sau de aducere, redactarea unui rechizitoriu etc.

1 V. DONGOROZ, 5.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 346.

450 451Actele procedurale se realizează şi de către părţi sau alte persoane. Sînt

exemple în acest sens: predarea unui obiect sau înscris ce constituie mijloc deprobă (art. 97 c. pr. pen.), redactarea de către un expert a unui raport (art. 122c. pr. pen.), activitatea de traducere realizată de către interpret (art. 128 c. pr.

pen.), depunerea unor concluzii scrise de către părţi după închiderea dez-baterilor (art. 342 c. pr. pen.) etc.

Actele procedurale pot fi efectuate şi de alte organe decît cele care au dispusactele sau măsurile procesuale . Uneori această împrejurare este expres pre-

văzută de lege. De exemplu, instanţa cu ocazia judecăţii poate dispune efec-tuarea unei percheziţii, o asemenea manifestare de voinţă constituind un actprocesual. Efectuarea percheziţiei cu excepţia cercetării locale, nu o va faceînsă instanţa, dispoziţia comunicîndu-se procurorului în vederea realizăriiactului procedural (art. 102 c. pr. pen.).

Actele procedurale au un conţinut şi o formă.Manifestarea exterioară trebuie să fie autorizată şi reglementată de lege şi

urmează să parvină de la subiectul îndrituit.Manifestarea în sine, unită cu aptitudinea legală a celui ce o îndeplineşte,

formează conţinutul actului procedural .Codul de procedură penală nu defineşte actele procesuale şi procedurale, dar

utilizează aceste noţiuni în numeroase dispoziţii în sensurile indicate anterior.Astfel, din art. 182 reiese că în afară de citare mai sînt şi alte acte procedurale carese comunică celor interesaţi potrivit aceleiaşi proceduri; în art. 189 se face referirela acoperirea cheltuielilor judiciare determinate de efectuarea actelor de proce-dură; din redactarea art. 132 c. pr. pen., privitor la comisiile rogatorii, rezultă caascultarea unui martor, cercetarea la faţa locului, ridicarea de obiecte, efectuareaunei percheziţii etc, constituie acte procedurale; din aceeaşi normă se desprindeşi diferenţierea netă între actele procedurale şi cele procesuale a căror îndeplinirepe calea comisiei rogatorii este interzisă.

574. - Actele procesuale şi procedurale de regulă se consemnează în scrispentru a exista dovezi care atestă îndeplinirea lor. De aceea în normele legaleprecum şi în doctrină şi practica procesuală se fac frecvente referiri şi la actuldocumentar procedural, ca instrument probator care confirmă existenţaactului procesual sau procedural. Actele de documentare procedurală con-stituie materialul documentar al procesului şi adunarea lor la un loc face săse contureze ceea ce se înţelege în general prin dosarul cauzei.

2 Noul cod de proc. pen., - prezentare comparativă, p. 83.3 V. DONGOROZ, op. cit, p. 158.4 V. DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 347.

452

Consemnarea actelor procedurale în scris se justifică prin: a) excludereacontestării ulterioare a existenţei sau conţinutului actelor; b) realizareacorespunzătoare a activităţii de supraveghere şi control asupra actelor; c)motivarea se face cu atenţie sporită şi poate fi cunoscută .

în terminologia curentă, adesea, există o nominalizare comună pentru actulprocedural şi documentul care constată îndeplinirea acestuia. Astfel, prin citaţiese înţelege atît actul de chemare a cuiva în faţa organului judiciar, cît şi înscrisulprin care se face chemarea; hotărîrea reprezintă soluţia dată de judecător înrezolvarea cauzei, dar şi înscrisul în care aceasta se reflectă; declaraţia unei părţieste atît relatarea făcută oral de aceasta cît şi înscrisul în care ea se consemnează.Deşi există o identitate de denumire, actele procedurale de efectuare a activităţilorprocedurale din prima categorie nu trebuie confundate cu actele de constatare amodului lor de îndeplinire din a doua categorie.

§ 2. Clasificarea actelor procesuale şi procedurale comune

575. - Actele procesuale şi procedurale sînt foarte variate şi permit ogrupare a acestora în cîteva categorii din care amintim următoarele:

a) Acte comune şi acte speciale. Prima categorie cuprinde acte care pot fiîndeplinite sau efectuate în orice fază a procesului penal şi în legătură cuoricare instituţie procesuală mai însemnată avînd un caracter general; spredeosebire de aceasta actele speciale sînt cantonate la anumite momente sauinstituţii ale procesului.

în partea generală a codului există o reglementare generică a actelorprocedurale cele mai frecvente şi comune întregului proces .

Ea este aplicabilă în măsura în care partea specială nu dispune altfel,respectiv actele procedurale nu sînt reglementate în mod tipic în legătură cudiverse instituţii ale părţii speciale.

In prezentul capitol se analizează numai actele procedurale comune tuturormomentelor procesului penal. Restul actelor procedurale formează obiect destudiu în legătură cu diversele instituţii şi reglementări ale părţii speciale.

Unele acte procesuale sau procedurale comune pot avea şi reglementărispeciale. Astfel, citarea unei persoane sau aducerea ei cu mandat constituieacte comune, dispoziţiile legale care le reglementează fiind cuprinse în parteagenerală a codului referitor la citare (art. 175-181 c. pr. pen.) ori la mandatulde aducere (art. 183-184 c. pr. pen.). Concomitent, există pentru aceste acte şi

5 S. KAHANE. op. cit, p. 176.

6 Vezi, TRAIAN POP, op. cit, voi. III, p.92.

453reglementări realizate prin norme speciale, atunci cînd de exemplu se facreferiri la: citarea părţilor şi a altor persoane la judecată (art. 291,313, art. 319alin. 3), citarea părţilor în cadrul căilor de atac ordinare şi extraordinare (art.

375 alin. 2, art. 386, alin. 3, art. 392 lit. a şi b, 402 alin. 1,412), citarea în cadrulunor proceduri speciale (art. 472,484,512) etc. De asemenea, pentru aducereaunor persoane cu mandat în diferite momente sau situaţii particulare ale

procesului penal există dispoziţii speciale cum ar fi cele cuprinse în art. 291alin. 2, 327 alin. 5 şi 6,472 alin. 1 şi 2 etc.

b) Acte oficiale şi acte neoficiale. Criteriul de clasificare are în vederesubiecţii procesuali care îndeplinesc sau efectuează actele. Actele efectuate deorganele judiciare au un caracter oficial. Constituie asemenea acte: dispunereaînceperii urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penle, trimiterea înjudecată, efectuarea unei reconstituiri sau confruntări etc.

Actele efectuate de părţile şi celelalte persoane care participă în procesulpenal au caracterul unor acte neoficiale.

Sînt asemenea acte: constituirea de parte vătămată sau parte civilă, intro-ducerea unei plîngeri, ridicarea unei excepţii, invocarea unei recuzări sau aunei cereri de strămutare etc.

Unele din actele neoficiale pot avea şi caracter oficial în măsura în care serealizează de către organele judiciare din oficiu. De pildă, introducerea înprocesul penal a părţii civilmente responsabile poate fi făcută la cererea părţiicivile, (act neoficial) dar şi la cererea ori iniţiativa organului judiciar (actoficial). De asemenea, dacă cererea de recuzare sau strămutare (exempluanterior de act neoficial) a fost făcut de procuror, actul respectiv trebuieconsiderat ca act oficial.

c) Acte obligatorii şi acte facultative. Sînt acte obligatorii acelea pe caresubiecţii au obligaţia a le realiza în vederea promovării procesului penal.Actele obligatorii sînt efectuate de organele judiciare, subiecţii neoficiali avîndde regulă dreptul şi nu obligaţia îndeplinirii unor activităţi. Constituie acteobligatorii: începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale,reţinerea făptuitorului în procedura urgentă, prezentarea materialului deurmărire penală către inculpat, luarea măsurii asigurătorii cînd s-a cauzat opagubă a patrimoniului public, trimiterea în judecată, pronunţarea unei hotărîrijudecătoreşti etc.

Sînt acte facultative: constituirea sau intervenţia în cauză în calitate departe, sesizarea organului de urmărire penală prin denunţ sau plîngere,folosirea unui interpret de către cei care nu cunoaşte limba în care se desfăşoarăprocesul, formularea unei cereri de recuzare, folosirea căilor de atac etc.

d) Acte materiale, acte orale şi acte scrise. Modul concret de realizare aactelor poate constitui un criteriu de clasificare a acestora. Astfel, numeroaseacte procedurale sau procesuale se pot realiza prin efectuarea materială a unoractivităţi reglementate de lege, motiv pentru care acestea se şi numesc actemateriale sau faptice . Constituie acte faptice: ridicarea unui obiect sau înscris,efectuarea unei percheziţii, cercetarea la faţa locului sau reconstituirea, exe-cutarea unui mandat de arestare, înmînarea unei citaţii etc.

Actele scrise sînt acelea care pentru a produce efecte juridice prevăzute delege trebuie sa se realizeze în scris, aceasta fiind unica lor formă de manifes-tare. De exemplu, actele de decizie ale organelor judiciare nu pot avea decîtformă scrisă. Aceasta este valabil, de exemplu, atît pentru rezoluţiile şiordonanţele procurorului ori ale organului de urmărire penală cît şi pentruîncheierile, sentinţele şi deciziile instanţei.

Există şi acte procedurale care se pot manifesta în formă orală. Ascultareapărţilor ori a martorilor, formularea de concluzii în cadrul dezbaterilor, con-fruntarea şi alte asemenea acte produc consecinţe dacă se realizează oral.

Formei orale îi poate corespunde în paralel şi forma scrisă, actul producîndaceleaşi consecinţe, iar modul de realizare depinzînd de voinţa celui care în-deplineşte actul. De pildă, partea poate completa ori înlocui expunerea concluziilororale cu concluzii scrise pe care le depune ulterior; partea poate declara o cale deatac oral cu ocazia pronunţării hotărîri i, dar poate face acest lucru şi ulterior (întermenul prevăzut de lege) prin depunerea unei cereri scrise etc.

Actul procedural scris nu trebuie confundat cu constatarea scrisă a actelormateriale şi orale, forma scrisă în aceste ultime situaţii constituind numai actuldocumentar-procedural, ca element probator care atestă existenţa actuluiprocesual sau procedural. De exemplu, actul oral al audierii unui martor nu seva confunda cu înscrisul în care se materializează declaraţia acestuia.

Secţiunea II

ACTE PROCEDURALE

§ 1. Cererea

576. - Cererea este un act procedural comun întîlnit în tot cursul procesuluipenal. în numeroase cazuri legea prevede că participanţii în cauză pot formulacereri. Astfel, părţile pot cele aplicarea unui sechestru, administrarea de probe,

7 GR. THEODORU, op. cit, voi. II, p. 234.

454 455

introducerea în cauză a părţii civilmente responsabile, recuzareaunui judecător etc.

Orice cerere exprimă voinţa de a provoca intervenţia organuluijudiciar în vederea valorificării unei pretenţii juridice8. Cererea

constituieactulproce-

dural prin care se urmăreşte recunoaşterea Unui drept, satisfacereaunei pretenţii sau intervenţia organului căruia i se adresează .

Legea nu reglementează generic conţinutul şi forma cererilor,deşi pentru unele situaţii particulare sînt prevăzute dispoziţii

minuţioase.Există,de

exemplu, normări precise pentru modul în care se face o cerere învederea strămutării cauzei penale (art. 55), pentru desfăşurareaprocedurii de revizuire (art. 397), pentru cererea unei reabilitări (art.495) etc.

Indiferent că legea reglementează sau nu o anumită cerere în modspecial, aceasta cuprinde în genere: a) solicitantul; b) organulsolicitat; c) obiectul (pretenţia legal valorificabilă); d) motivarea(indicarea temeiului sau interesului care o legitimează).

Cererea se adresează organului competent. îndrumarea ei greşită nutrebuie să atragă de regulă nulitatea actului, decît dacă legea oprevede expres sau adresarea corectă constituie o condiţie devaliditate a cererii. Uneori, legea validează expres cererile greşitintroduse, obligînd organul sesizat să trimită cererea către celcompetent. De exemplu, plîngerea prealabilă se consideră valabilă,dacă a fost introdusă în termen la un organ necompetent, acesta fiindobligat să trimită cererea la organul competent (art. 285 c. pr. pen.).

§2. Citaţia

577. - Actul procedural prin care persoanele sînt chemate în faţaorganului judiciar se numeşte citaţie. Citaţia este scrisă darchemarea se poate face şi prin notă telefonică sau telegrafiată (art.175).

înmînarea citaţiilor se face prin agenţi procedurali anumeînsărcinaţi sau prin intermediul serviciului poştal. înmînarea, de cătreun organ necompetent în circumscripţia unde are loc înmînarea, estevalabilă neputîndu-se invoca incompetenţa organului respectiv10.

Citaţia este individuală, nechemîndu-se prin acelaşi act mai multepersoane. Dispoziţia asigură luarea la cunoştinţă a chemării de cătrefiecare persoană citată precum şi constatarea şi verificarea ulterioară aacestei împrejurări.

8 V. DONGOROZ, op. cit, p. 173.

9 GR.THEODORU,L.MOLDOVAN,op.cit,p.l73.

10 Curtea Supremă, dec. pen. nr. 3148/1948, Just. nouă nr. 9-10/1948, p. 514.

456

i

Conţinutul citaţiei este stabilit de art. 176 c. pr. pen. cuprinzîndurmătoarele menţiuni:

a)denumirea organului emitent, sediul acestuia, data emiterii şinumărul dosarului; neidentificarea sau greşita menţionare a număruluide dosar, dacă aceasta este uşor identificabilă (de ex. prin termenul dejudecată şi conţinutul său) nu poate constitui motiv de viciere a proceduriide citare . Nu este invocabilă nici greşeala de la numărul de înregistrareal citaţiei neimpietînd asupra obligaţiei de prezentare ori asupradrepturilor sau intereselor celor citaţi ;

b)numele celui citat, calitatea sa procesuală şi indicarea obiectuluicauzei; dacă o persoană are mai multe nume sau porecle şi acesteanu au fost trecute în citaţie însă identificarea a fost posibilă cucertitudine, lipsurile nu pot fi considerate vicii care să ducă lanulitatea citaţiei; în schimb, neindicarea calităţii celui citat poateatrage vătămarea intereselor lui şi nulitatea actului (de ex. nu sespecifică calitatea de inculpat şi cel citat, în neştiinţă, nu îşiorganizează apărarea). Citarea inculpatului sub un nume şi unprenume greşit este nelegală, chiar dacă locul de citare este corect ;

c)adresa celui citat, cu indicarea elementelor de identificareprecisă (stradă, număr, apartament etc);

d)locul17 şi timpul exact al înfăţişării (ora, ziua, luna, anul);invitarea celui citat să se prezinte şi arătarea consecinţelor legale încaz de neprezentare .

Citaţia se semnează de cel care o emite.

578. - Art. 177 c. pr. pen., reglementează minuţios locul undeurmează a se trimite citaţia, avînd în vedere multiplele situaţiiconcrete posibile.

Regula generală este că citaţia se face la adresa unde locuieşte celchemat, cînd inculpatul şi-a indicat adresa în declaraţiile date încursul procesului penal, el urmează a fi citat la acea adresă19, chiardacă între timp a părăsit localitatea fără a se şti locul unde se află înmomentul citării . In asemenea

11 Trib. Capitalei IV, dec. pen. nr. 113/1955, Leg pop. nr. 1/1955, p. 60.12 Curtea Supremă, dec. pen. nr. 1226/1950, Just. nouă nr. 3/1951, p. 335.13 Trib. Capitalei IV, dec. pen. nr. 113/1955, Leg. pop. nr. 1/1955, p. 60.14 Curtea Supremă, dec. pen. nr. 2910/1958, Just. nouă nr. 3-4/1969, p. 445.15 Curtea de CasaUe U, dec. pen. nr. 443/1947, Just. nouă nr. 7/1948, p. 218.16 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 727/1980, R.R.D., nr. 12/1980, p. 60.17 Este nelegală citarea la sediul instanţei, dacă judecata a avut loc într-un alt loc

decit acesta (Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 486/1975, nr. 1/1976, p. 63).18 Vezi, GH. PETRESCU, Cu privire la indicarea locului de înfăţişare în cuprinsul

citaţiei, R.R.D., nr. 4/1969, p. 135-136.19 Procedura de citare se consideră neîndeplinită dacă citarea s-a făcut la adresa

indicata de partea vătămată nu şi de către inculpat (Trib. Suprem, secţ. pen. dec.nr. 2962/1976, CD. 1976 p. 380).

20 Trib. Jud. Bacău, dec. pen. nr. 351/1970, R.R.D., nr. 8/1971, p. 161.

457

j

situaţie, organul judiciar nu poate face aplicarea art. 177 alin. 4 citînd peînvinuit sau inculpat prin afişare la sediul primăriei în a cărei rază teritorialăs-a săvîrşit infracţiunea, citarea fiind legală numai la adresa indicată de parte21.In cursul procesului persoanele pot indica şi altă adresă decît cea alocuinţei, citarea facîndu-se la locul indicat. în principiu, orice schimbarede adresă în cursul procesului trebuie adusă la cunoştinţa organului judiciar;citarea la noua adresă, se face numai dacă această obligaţie a fostîndeplinită. Totuşi, se va ţine seama din oficiu de schimbarea de adresă,dacă aceasta rezultă din cercetările făcute în condiţiile art. 180 c. pr. pen.

Dacă adresa persoanei citate nu este cunoscută, citarea se face la loculde muncă, prin serviciul de personal al unităţii23.

Dispoziţia prezintă o garanţie a ajungerii actului la persoana indicată.Lăsarea citaţiei la poarta unităţii sau afişarea ei la locul de muncă nu asigurăsuficient primirea efectivă şi a fost considerată ca o nesatisfacere a cerinţelorlegale24.

In cazul necunoaşterii adresei locuinţei sau a locului de muncă citaţia seafişează la sediul primăriei în raza căreia s-a săvîrşit infracţiunea . Oricecitare la un alt loc, cum ar fi de exemplu locul de naştere al inculpatului, estenelegală26. Dacă locul săvîrşirii infracţiunii este multiplu, citarea se face prinafişarea la acea primărie în raza căreia se află organul care efectueazăurmărirea penală.

Persoanele citate pot fi în anumite situaţii speciale. Astfel, bolnavii secitează prin administraţia unităţii sanitare în care sînt internaţi; deţinuţii secitează prin administraţia locului de deţinere; militarii încazarmaţi secitează la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia ^ cei carelocuiesc în străinătate se citează prin scrisoare recomandată 9, afară de cazulcînd legea dispune altfel ; organizaţiile prevăzute în art. 145 c. pen. secitează la sediul

21 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 1312/1971, R.R.D., nr. 2/1972, p. 173.22 Omisiunea inculpatului de a încunoştinţa instanţa despre schimbarea de domiciliu nu

exclude obligaţia instanţei de a-1 cita la noul domiciliu, despre care a fost încunoştinţată deorganele însărcinate cu înmînarea citaţiei (Trib. Suprem dec. pen. nr. 318/1964, Just.nouă p. 149).

23 Trib. Jud. Ilfov, dec. pen. nr. 152/1979, R.R.D. nr.3/1980, p. 70.24 Trib.Reg. Bacău, dec. pen. nr. 3521/1956, Leg. pop. nr. 4/1957, p. 443.25 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 305/1980, R.R.D., nr. 9/1980, p. 61.26 Trib. Jud. Bacău, dec. pen. nr. 858/1973, R.R.D., nr. 9/1974, p. 68.27 Inculpatul prezent Ia o înfăţişare, cînd nu era încorporat şi cînd funcţiona prezumţia că

are cunoştinţă de toate termenele, de îndată ce a devenit militar, trebuie citat la fiecaretermen (Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 778/1964, CD. 1964, p. 414).

28 Dacă inculpatul militar în termen este absent şi din dosar nu rezultă că are permisiuneacomandantului de a se prezenta, procedura de citare trebuie considerată ca neîndeplinită(Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 3967/1971, R.R.D., nr. 1/1972, p. 154); dimpotrivă,militarul încorporat se consideră legal citat dacă unitatea militară trimite instanţei dovada deîndeplinire a procedurii semnată de inculpat şi se stabileşte că a fost învoit să se prezintela judecată (Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1673/1976, R.R.D. nr. 2/1977, p. 66).

29 Dacă inculpatul a plecat din ţară fără a comunica adresa din străinătate, citarea se facela ultimul domiciliu din ţară (Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2566/1983, nr. 8/1984, p.65).

458

acestora, prin predarea actului la registratură sau funcţionarului însărcinatcu primirea corespondenţei.

Cînd se află în asemenea situaţii speciale (de exemplu internat în spital)inculpatul trebuie să încunostinţeze instanţa, altfel neputînd invocanelegala sa citare prin instituţia sanitară în care se află .

579. - Citaţia se înmînează, de regulă, celui citat, acesta semneazădovadade primire care se înaintează organului emitent. (Dovada cuprindemenţiunileprevăzute în art. 181). Dacă persoana nu vrea să primească citaţia, sauprimind-o nu voieşte ori nu poate să semneze dovada, agentul încheie unproces-verbal, pe care îl înaintează organului emitent. In caz de refuzare aprimirii citaţiei, aceasta se afişează pe uşa locuinţei persoanei citate (art.178).

Cînd persoana este citată prin serviciul de personal, prin administraţialocului de deţinere, prin administraţia instituţiei sanitare sau comandantulunităţii militare, aceştia au obligaţia să înmîneze citaţia de îndată subluarea de dovadă, certificînd semnătura sau arătînd motivul pentru caresemnătura nu s-a putut obţine. Dovada de primire se trimite organuluiemitent.

Potrivit art. 179 c. pr. pen., citaţia poate fi înmînată şi altor persoanedecît destinatarului, în următoarele împrejurări: a) cel citat nu se află acasă;b) locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente ori într-un hotel.

în primul caz, citaţia poate fi lăsată soţului, unei rude, oricărei persoanecare locuieşte cu cel citat ori în mod obişnuit îi primeşte corespondenţa.Citaţia nu poate fi înmînată unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsitede uzul raţiunii. De asemenea, citaţia nu poate fi lăsată vecinilor, pentru căaceştia nu locuiesc împreună cu cel citat.

în a doua situaţie, citaţia se înmînează administratorului, portarului,ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte, cu condiţia să nu fie găsită opersoană dintre cele sus amintite.

înmînarea citaţiei unei persoane neavînd dreptul de a o primi atragenulitatea hotărîrii date în lipsa inculpatului .

580. - Dacă nici una din persoanele enumerate nu este găsită, agentultrebuie să se intereseze cînd le poate găsi şi dacă nici ulterior înmînarea nuesterealizabilă, citaţia se afişează pe uşa locuinţei şi se încheie proces verbal.

30 Plecarea din ţară şi necunoaşterea noului domiciliu din străinătate nu justifică citarea la sediu]primăriei în raza căreia s-a săvîrşit infracţiunea, dacă inculpatul a indicat domiciliu! dinţara unde doreşte să fie citat (Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2222/1976, R.R.D., nr. 4/1977, p.61).

31 Trib. Jud. Constanţa, dec. pen. nr. 159/1991, Dreptul nr. 12/1991, p. 95-96.

32 Trib. Ju4 Vrancea, dec. pen. nr.' 152/1969, R.R.D., nr. 6/1969, p. 178. 459

Agentul face investigaţii şi cînd cel citat locuind într-un imobil cu maimulte apartamente sau într-un hotel, citaţia nu menţionează toate elementeleadresei. Dacă investigaţiile au rămas fără rezultat agentul procedează ca maisus.

în cazul schimbării adresei de către cel citat, agentul afişează citaţia peuşa locuinţei arătate în act şi se informează pentru aflarea noii adrese,men-ţionînd în procesul verbal datele obţinute (art. 180 c. pr. pen.).

Procesele verbale încheiate de agenţi în cadrul procedurii de citareconţin menţiunile oricărui proces verbal. Ele cuprind în plus,corespunzător, menţiunile prevăzute de art. 181 alin. 1 pentru dovezile deprimire.

§ 3. Mandatul de aducere şi comunicarea actelor procedurale

581. - înfăţişarea persoanelor în faţa organului judiciar poate fi realizatăpe baza a două acte procedurale diferite; citaţia şi mandatul de aducere.Citaţia constituie un mijloc de invitare căruia cel citat trebuie să-i dea urmarefără altă constrîngere, pe baza dispoziţiei de chemare. Mandatul de aducerereprezintă actul procesual prin care se ordonă conducerea unei persoane înfaţa organului judiciar, iar aducerea propriu-zisă, (actul de executare almandatului) constituie un act procedural cu caracter de constrîngere .

Mandatul de aducere se emite de organul judiciar dacă cel citat nu s-aprezentat şi prezenţa sa este necesară. împotriva învinuitului sauinculpatului se poate emite mandat de aducere, chiar înainte de a fi chematprin citaţie, dacă se constată motivat că măsura se impune în interesulrezolvării cauzei (art. 183)35. Uneori legea prevede folosirea obligatorie amandatului de aducere. Astfel, preşedintele instanţei în cazul proceduriispeciale privind judecarea unor infracţiuni flagrante, odată cu fixareatermenului de judecată, dispune aducerea cu mandat a martorilor (art.472).

în condiţiile care pun un accent sporit pe garanţiile procesuale,considerăm că pentru a înlătura echivocul formulărilor actuale ale art. 183 şi184 c. pr. pen. cu privire la folosirea oricărei contrîngeri în materiamandatului de aducere,

33 Procedura de citare se consideră neîndeplinită cînd din procesul verbal încheiat de agentnu rezultă dacă citaţia a fost afişată pe uşa locuinţei inculpatului sau pe uşa principală aclădirii (Trib. Suprem, secţ. pen. încheierea nr. 2671 din 14 mai 1970, R.R.D., nr. 2/1971,p. 179).

34 Codul din 1936 reglementa aşa numitul „mandat de înfăţişare" prin intermediul căruiajudecătorul de instrucţie cheamă în faţa sa pe inculpat. Art. 255 din amintitul codprevedea că acest mandat se trimite în plic închis şi înmînarea se făcea potrivit regulilorcomune ale procedurii citării.

35 Dacă instanţa a dispus aducerea inculpatului cu mandat, neexecutarea lui şineprezentarea inculpatului, face ca procedura de citare pentru termenul de judecată sănu poată fi considerată îndeplinită (Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 498/1969, R.R.D., nr.12/1969, p. 159-160).

ar fi indicat urmărind modelul majorităţii legislaţiilor statelor de drept, săse prevadă expres acele aspecte de restrîngere a unor drepturi ce devinposibile în realizarea actelor procedurale respective.

Pentru exemplificare evocăm normele Codului român din 1936 înaceastă materie, care precizau că: mandatul de aducere (ca şi cel de arestare)se notifică prin agenţii forţei publice; notificarea are loc prin înfăţişarea cătrecel indicat în mandat a actului original şi lăsarea unei copii; acela care refuzăsă se supună mandatului sau care, după ce a declarat ca este gata a sesupune, încearcă să fugă, va fi constrîns prin forţă publică; purtătorulmandatului are dreptul să cheme, dacă aceasta se impune, forţa publică, iaragenţii solicitaţi au obligaţia să dea concursul cuvenit .

'1*7

Mandatul de aducere are în general conţinutul unei citaţii (art. 176) si seexecută prin organele de poliţie sau prin comandantul unităţii origarnizoanei militare, după caz. Dacă persoana indicată în mandat nu poate ficondusă din motive de boală sau orice altă cauză, aceasta se constată printr-un proces-verbal, ce se înaintează organului ce a emis mandatul. Negăsireapersoanei la adresa indicată în mandat obligă organul de executare să facăcercetări pentru găsirea ei; dacă cercetările au rămas fără rezultat se încheieun proces verbal cu menţionarea investigaţiilor întreprinse.

582. - Comunicarea actelor de procedură. Unele acte proceduraleurmează a se comunica părţilor în rezumat sau in extenso. Legea prevedenumeroase cazuri în care organul judiciar este obligat să comunice părţilorcopii de pe anumite acte procedurale. Astfel, art. 313 c. pr. pen. prevede căinculpatului aflat în stare de deţinere i se comunică copia actului de sesizarea instanţei; copii după dispozitivul hotărîrii se comunică părţilor care aulipsit la judecată cît şi la pronunţare etc.

Comunicarea actelor de procedura se face potrivit aceloraşi reguligenerale care reglementează citarea, dispoziţiile aplicîndu-se în modcorespunzător .

La comunicarea actelor de procedură în străinătate urmează a se avea învedere eventualele dispoziţii din convenţiile internaţionale, ori regulile dereciprocitate .

36 Vezi art. 255 din C. pr. pen., român 1936.37 Mandatul de aducere nu are un conţinut similar cu mandatul de arestare, ceea ce se

explică prin asemănarea funcţională care există între actul citării şi cel al aducerii cumandat (V. DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 381).

38 Hotărîrea judecătorească se comunică Ia acelaşi loc ca şi citaţia (Trib. Suprem, secţ.pen. dec. nr. 968/1971, CD., p. 458).

39 T. KIRALY şi alţii, op. cit, voi. I, p. 173.

460 461Neîndeplinirea comunicărilor legale poate atrage nulitatea în condiţii

obişnuite. De aceea, dacă prin însăşi desfăşurarea procesului parteainteresată a luat cunoştinţă {le actul necomunicat putînd folosi eventualelecăi de atac, comunicarea devine inutilă şi neîndeplinirea ei nu poate fiinvocată ca motiv de nulitate.

Spre deosebire de comunicare, prin care se transmite o copie sau un extrasde pe un act procedural, înştiinţarea este actul procedural prin care se aduce lacunoştinţă în scris intervenirea unui fapt procesual penal (ex. procurorulînştiinţează pe cei interesaţi despre încetarea urmăririi - art. 246 c. pr. pen.);la fel, preşedintele instanţei superioare încunoştinţează părţile despre intro-ducerea cererii de strămutare - art. 58 c. pr. pen.).

§ 4. Efectuarea actelor procedurale prin comisie rogatorie sau delegare

583. - Organele judiciare pot folosi comisia rogatorie ori delegarea cîndactele procedurale urmează a se înfăptui în alte locuri decît unde se aflăorganul, eventual chiar în afara circumscripţiei judiciare în care se desfăşoarăprocesul.

Comisia rogatorie este instituţia prin care un organ de urmărire penală saujudecată, care nu are posibilitatea să îndeplinească un anumit act procedural,se adresează unui organ avînd similitudine organică şi egalitate ierarhică ,pentru realizarea actului respectiv. în consecinţă, comisia rogatorie duce la odeplasare a competenţei teritoriale în realizarea unui act procedural.

Pot fi îndeplinite prin comisie rogatorie: ascultarea unui martor, cercetareala faţa locului, ridicarea de obiecte, efectuarea oricărui alt act procedural.

Nu pot fi realizate pe cale de comisie rogatorie: punerea în mişcare aacţiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviinţarea de probatorii, dis-punerea altor acte sau măsuri procesuale (art. 132 c. pr. pen.).

Din enumerarea legii cît şi din cazurile întîlnite în practică rezultă că înmajoritatea situaţiilor prin comisia rogatorie se administrează probe ori seefectuează procedee probatorii. Aceasta explică motivul pentru care, subaspectul sistematizării, normele referitoare la instituţia respectivă se regăsescîn materia probelor. în art. 132 c. pr. pen., se prevede că prin comisia rogatoriese poate efectua orice act procedural, indiferent că se referă sau nu laprobaţiune, ceea ce determină considerarea comisiei rogatorii ca o modalitateauxiliară şi mijlocită de realizare a actelor procedurale.

40 V. DONGOROZ, op. cit, p. 178.

462

Actul prin care s-a dispus comisia rogatorie (rezoluţie sau încheiere) trebuiesă cuprindă toate lămuririle pentru a se cunoaşte exact obiectul solicitării. în cazulascultării unei persoane se vor indica şi întrebările care urmează a i se pune.Organul care efectuează comisia rogatorie poate pune şi alte întrebări dacănecesitatea acestora rezultă în cursul ascultării (art. 133 c. pr. pen.).

Cînd comisia rogatorie se realizează în cursul judecăţii, pot formulaîntrebări şi părţile. Aceste întrebări vor fi transmise instanţei solicitate, deasemenea, părţile pot cere să fie citate la efectuarea comisiei rogatorii, afarăde cazul în care e vorba de un act care în mod obişnuit se desfăşoară fărăparticiparea acestora. Necitarea poate constitui un motiv de nulitate .

Dacă inculpatul este arestat, instanţa care urmează a efectua comisiarogatorie dispune desemnarea unui apărător din oficiu, care îl va reprezenta(art. 134 c. pr. pen.).

584. - Delegarea. Are acelaşi conţinut procedural şi justificare ca şicomisia rogatorie. Delegarea se foloseşte pentru realizarea unor activităţi pecare un organ nu le poate îndeplini în mod nemijlocit la locul unde se află.Delegarea nu poate fi dată decît de un organ ierarhic inferior. De ex. tribunaluljudeţean nu poate delega o judecătorie din alt judeţ cu îndeplinirea unui act,pentru că aceasta deşi este instanţă inferioară nu i se subordonează.

Dispoziţiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în modcorespunzător şi în caz de delegare (art. 135).

§ 5. Modificarea actelor procedurale, îndreptarea erorilor materiale şi înlăturarea omisiunilor vădite

585- - Modificarea actelor procedurale. Actele procedurale pot fi supuseunor modificări ulterioare. Adăugirile, corecturile sau suprimările în text sîntluate în seamă numai dacă sînt confirmate în scris, în cuprinsul sau la sfîrşitulactului, de către cei care l-au semnat (art. 194 c. pr. pen.). Dispoziţia se aplicădacă modificările sînt dintre acelea care schimbă înţelesul frazei. Modificărilecare nu schimbă înţelesul rămîn valabile, chiar dacă nu sînt confirmate înmodul sus-menţionat.

Pentru a nu se face adăugiri ulterioare într-o declaraţie, locurile nescrisetrebuie barate.

41 Curtea Supremă, dec. pen. nr. 2375/1950, Justiţia nouă nr. 1/1952, p. 92.

463

586. - îndreptarea erorilor materiale. în cuprinsul unui act pot apare erori (de ex. un act se datează la 30 februarie). Pentru a fi supuse procedurii

de îndreptare prevăzute în art. 195 c. pr. pen., erorile trebuie să fie materialeşi evidente. Constituie erori materiale de ex., trecerea greşită a unui nume(Pop în loc de Popa) a unei sume (100 lei în loc de 1000) etc. Evidenţaerorii se traduce în lipsa oricărui dubiu, neimpunîndu-se reaprecierea, operade deliberare sau de exprimare a unei convingeri .

De exemplu, dacă într-o încheiere se menţionează că o parte a fost prezentăşi în realitate a lipsit, adevărul asupra împrejurării nu se poate stabili decît prinadministrarea unor probe. De aceea, o asemenea menţiune greşită nu poateconstitui o eroare materială ci una de conţinut.

Erorile se îndreaptă din oficiu sau la cererea celor interesaţi de organul carea întocmit actul, putînd fi chemate şi părţile pentru lămuriri. îndreptarea seconsemnează într-un proces verbal sau încheiere, de către organul de urmăriresau de către instanţă. La sfîrştiul actului îndreptat se face menţiune despreaceasta (art. 195).

Practica judiciară s-a confruntat cu numeroase probleme privind rezolvarea diferitelor aspecte legate de erorile cuprinse în unele hotăriri judecătoreşti. Astfel, s-a apreciat just că trecerea greşită a anului naşterii condamnatului în mandatul de executare nu poate constitui un impediment la executare, din moment ce există o certă identificare a celui în cauză, în speţă fiind vorba de oeroare materială evidentă . Tot o eroare materială evidentă s-a strecurat în hotărîrea în care s-a consemnat că inculpatul „este recidivist" (scăpînd din textul dactilografiat cuvîntul „nu") din moment ce din tratamentul juridic aplicat instanţa 1-a considerat infractor primar, evidenţa greşelii rezultînd şi din specificarea expresă din minută că cel în cauză nu are antecedente penale . în schimb, nu se poate considera că există o simplă eroare cînd inculpatul citat cu un prenume greşit şi neprezentat la instanţă este condamnat cu aceeaşi

indicare greşită a prenumelui .De asemenea, înlocuirea beneficiarului despăgubirilor civile acordate prin

hotărîre nu se poate face prin procedura înscrisă în art. 195 c. pr. pen., deoareceaceasta nu poate fi considerată o simplă eroare materială .

42 Probleme de practică judiciară examinate în lumina noului cod de procedură penală(colectiv) R.R.D., nr. 2/1969, p. 125.

43 Trib. Jud. Hunedoara, dec. pen. nr. 553/1978, R.R.D., nr. 3/1979, p. 63.44 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 255/1979, Repert. pract. 11, p. 221.45 Trib. Suprem, seci- pen. dec. nr. 737/1980, CD. 1980, p. 351.46 C.S J. secţ. pen. dec. nr. 1755/1990, Dreptul nr. 12/1991, p. 100.

587. - înlăturarea omisiunilor vădite. Procedura prevăzută în art. 195 c.pr. pen. pentru îndreptarea erorilor materiale se aplică şi în cazul cînd organuljudiciar, ca urmare a unei omisiuni vădite nu s-a pronunţat asupra sumelorpretinse de martori, experţi, interpreţi sau apărători. Extinderea prevederilorart. 195 are loc şi în cazul omiterii pronunţării cu privire la restituirea lucrurilorsau ridicarea măsurilor asigurătorii.

Nici o omisiune cu privire la alte aspecte decît cele anume indicate în art.196 c. pr. pen., nu poate fi înlăturată prin procedura acolo indicată. De'exemplu, nepronunţarea instanţei asupra unui capăt de cerere nu poate ficonsiderată ca o omisiune vădită în sensul dispoziţiei de mai sus . în acelaşisens, omisiunea instanţei de a dispune confiscarea lucrului dobîndit prinsăvîrşirea infracţiunii, chiar dacă aceasta potrivit legii era obligatorie, nu poatefi înlăturată prin întocmirea ulterioară a unei încheieri . Dimpotrivă, corects-a statuat că recursul declarat de apărătorul din oficiu pentru că instanţa a omissă dispună asupra onorariului este inadmisibil; potrivit legii omisiunea se poateînlătura pe calea procedurii prevăzute de art. 195 c. pr. pen.

Secţiunea III

INSTITUŢII LEGATE DE ACTELE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE

§ 1. Chestiuni preliminare

588. - Titlul V al Părţii generale din codul de procedură penală cuprindepe lîngă reglementările analizate în secţiunea precedentă şi o seamă de instituţiicare, fără a constitui acte procesuale ori procedurale propriu-zise, au totuşi odeosebită legătură cu acestea. în anumite cazuri, instituţiile respective potconstitui chiar adevărate condiţii de validitate a actului procesual sau procedural (de ex. elementul timp determinat de lege în durată şi mod de calculreprezintă o condiţie de legalitate a foarte numeroase acte procesuale sauprocedurale).

Actele procedurale au o durată urmînd a se îndeplini în timpul prevăzut delege. Pentru limitarea lor în timp, legea a prevăzut şi reglementat instituţiatermenului. Actele procedurale trebuie îndeplinite în conformitate cu dis-poziţiile legale, nerespectarea legii atrăgînd anumite sancţiuni procedurale.

47 Trib. Mun. Bucureşti, seci-1 pen. dec. nr. 482/1978, Repert. pract. II, p. 222.48 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 36/1982, R.R.D., nr. 3/1983, p. 74.49 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 23 U/l 971, R.R.D., nr. 9/1971, p. 168.

465

Realizarea diferitelor acte procedurale presupune cheltuieli din partea or-ganelor şi persoanelor care le îndeplinesc şi care trebuie ulterior recuperate;de aceea legea a prevăzut şi reglementat şi instituţia cheltuielilor judiciare.Neîndeplinirea unor acte de procedură sau îndeplinirea lor greşită este con-siderată de lege abatere, iar pentru sancţionarea celor vinovaţi codul a instituitinstituţia amenzii judiciare.

în această secţiune se analizează dispoziţiile care reglementează acteleprocedurale sub aspectele indicate. Sînt examinate următoarele instituţii:termenele, sancţiunile procedurale, cheltuieli judiciare şi amenda judiciară.

§ 2. Termenele

589. - Instituţia termenului fixează durata îndeplinirii actelor procedurale.Termenul este intervalul de timp înlăuntrul căruia sau pînă la care se pot oritrebuie îndeplinite anumite activităţi sau acte în cadrul procesului penal' .Intervalul trebuie astfel fixat, încît procesul să păstreze un ritm accelerat fărăsă se împiedice aflarea adevărului sau realizarea drepturilor părţilor .

Termenele se instituie deci într-un dublu scop: de a promova principiuloperativităţii în procesul penal şi de a asigura o anumită durată minimă necesarăpentru ca activitatea procesuală să se poată desfăşura în bune condiţiuni.

Termenele sînt fixate fie de lege, fie de organul judiciar. Termenelestabilite de lege se numesc termene legale (de ex. termenul de recurs), iar celefixate de organe poartă denumirea de termene judiciare (de ex. data la careurmează a se prezenta un martor). Limitele nedeterminate în timp nu reprezintătermene în sens tehnic . Totuşi, pentru a marca accelerarea ritmului pro-cesual, legea prevede uneori că activităţile se efectuează „de îndată" (art. 246,277,313 etc.) sau „de urgenţă" şi „cu precădere", (art. 293).

Termenele judiciare, deşi rămîn în principiu la latitudinea organuluijudiciar, care apreciază fixarea lor, uneori sînt relativ determinate şi prin lege.în aceste cazuri legea stabileşte un interval, înlăuntrul căruia organul poateaprecia termenul concret, care urmează a se fixa. De ex., termenul de judecatăîn procedura de drept comun se stabileşte liber de către instanţă, în funcţie degradul de încărcare a acesteia; în schimb în procedura specială a unor in-fracţiuni flagrante, termenul de judecată urmează a se fixa în 5 zile de la dataprimirii dosarului (art. 472 c. pr. pen.).

50 S. KAHANE, op. cit, p. 187.51 V. DONGOROZ, op. cit, p. 161.52 V. MANZINI, op. cit, voi. III, p. 60.

466

Termenele prevăzute de legea procesuală penală sînt de două feluri:termene procedurale şi termene substanţiale (materiale).

Termenele procedurale sînt impuse de interese pur procedurale fiindnecesare pentru sistematizarea şi disciplinarea activităţilor procesuale în ve-derea asigurării realizării la timp şi în mod just a scopului procesului penal .Aceste termene au o evidentă importanţă în cronologia şi durata efectuăriiactelor procesuale şi procedurale, finalitatea lor comună fiind realizarea unuiproces penal de calitate corespunzătoare. Marea majoritate a termenelorprevăzute în codul de procedură, penală are un asemenea caracter.

Termenele substanţiale, deşi reglementate în legea de procedură penală,privesc drepturi şi interese legitime care sînt în general extraprocesuale, darpe care norma procesual penală le limitează în anumite situaţii. De exemplu,libertatea persoanei, dreptul de proprietate şi altele nu sînt drepturi procesuale,dârele pot fi îngrădite de legea procedurală. Sînt în această accepţiune termenesubstanţiale termenele prevăzute în legătură cu starea de libertate a uneipersoane (termenele care fixează durata măsurilor preventive, cele c?re sereferă la libertatea condiţionată, amînarea executării pcckpsci închisorii etc).Identic, constituie termene substanţiale termenele care se referă la măsurileasigurătorii, la restituirea lucrurilor şi valorificarea celor neridicate etc.

Deosebirea între aceste două categorii de termene este determinată deraţiunea, funcţia şi interesul diferit care dictează stabilirea lor54.

590. - Clasificarea termenelor procedurale. Termenele se pot clasificadupă numeroase criterii, dintre care menţionăm: durata termenului, caracterulacestuia, efectele sale şi sensul de calculare.

a) După durată, respectiv unitatea de timp în care se exprimă, termenul

este pe ore, zile, luni, ani.- Termene pe ore sînt: termenul de 24 ore în care procurorul trebuie să

sesizeze instanţa, după dispunerea trimiterii în judecată (art. 264); termenul de48 de ore în care organul de cercetare este obligat să înainteze procuroruluiplîngerea împotriva unui act de urmărire (art. 276) etc;

- Termene pe zile sînt: termenul general de recurs de 10 zile (art. 363);termenul de 15 zile în care are loc verificarea lucrărilor de urmărire de cătreprocuror (art. 261); termenul de 20 de zile pentru rezolvarea de procuror aplîngerilor contra actelor de urmărire (art. 277) etc

53 V. DONGOROZ, ş.a. Explicaţii teoretice, yol. I, p. 386.

54 Idem.

467- Termene pe luni sînt: termenul de 2 luni în care se efectuează

cercetareaîn cadrul revizuirii (art. 399); termenul de 3 luni pentru depunerea recipisei

deplată a amenzii la instanţa de executare (art. 425) etc.

- Termene pe ani sînt: termenul de un an pentru introducerea

cererii de\ revizuire în defavoarea condamnatului (art. 398); termenul de un an pentru

introducerea recursului extraordinar în condiţiile art. 409 alin. 3.b) După caracter termenele pot fi peremptorii şi dilatorii. Termenul

peremptoriu creează o limitare, actul procedural trebuind efectuat înainte deîmplinirea termenului . De ex., o hotărîre nu poate fi pusă în executareînainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea căii deatac ordinare.

c) După efecte termenele sînt: absolute (cominatorii) sau relative (derecomandare).

Termenele absolute atrag, în caz de nerespectare, consecinţe referitoarela validitatea actului îndeplinit. Art. 185 prevede următoarele consecinţeale nerespectării termenelor absolute:

-cînd pentru exercitarea unui drept procesual se prevede un termen,nerespectarea atrage decăderea din exerciţiul lui şi nulitatea actului făcutpeste termen (de ex. nedeclararea apelului în termen atrage decăderea dinexercitarea dreptului, apelul respingîndu-se ca tardiv);

-cînd o măsură procesuală nu poate fi luată decît pe un anumit termen,expirarea lui atrage de drept încetarea măsurii (de ex., dacă persoanavătămată nu introduce acţiunea în faţa instanţei civile în termen de 30 dezile după încetarea urmăririi penale măsura asiguratorie dispusă de organulde urmărire încetează de drept);

-în cazul nerespectării celorlalte termene procedurale se aplicădispoziţiile privitoare la nulităţi.

Termenele relative sînt acelea care în caz de nerespectare nu atragefecte în privinţa actului neîndeplinit. Astfel, termenul de 15 zile în careprocurorul are obligaţia verificării lucrărilor de urmărire are un caracter derecomandare; dacă termenul nu se respectă, activitatea de verificare produceaceleaşi efecte ca şi cum s-ar fi realizat în termen. Consecinţelenerespectării termenului se pot repercuta asupra procurorului (de ex.sancţionarea disciplinară) şi nu asupra actului îndeplinit de acesta.

d) După sensul de calculare termenele pot fi de succesiune sau deregresiune.

55 V. DONGOROZ, op. cit, p. 163.

468

Termenele de succesiune sînt acelea în care calcularea se face în sensulnormal al scurgerii timpului (după ora 7 urmează ora 8, 9 etc; după luniurmează marţi, miercuri etc). Majoritatea termenelor sînt de succesiune.

Termenele de regresiune se calculează în sensul invers al scurgerii tim-pului. La aceste termene ultima zi a termenului cade înaintea celorlalte. Unexemplu de un asemenea termen se întîlneşte în dispoziţia potrivit căreiainculpatul trebuie să primească citaţia cu cel puţin 3 zile înaintea judecăţii.

591. - Calcularea termenelor. Termenele au un moment iniţial, deîncepere, (a quo - de la care), un moment final, de împlinire, (ad quem -pînă la care) şi o durată.

Din punct de vedere teoretic pot exista mai multe modalităţi decalculare a termenelor, toate desigur foarte logice, dar dintre care - pentru anu se ajunge la confuzii - codul a admis unul singur . De exemplu, pentrucalcularea termenelor exprimate în unităţi de timp nu prea îndelungate (cumsînt orele şi zilele) pot fi folosite trei modalităţi de calcul şi anume:sistemul inclusiv, sistemul exclusiv, şi sistemul intermediar.

Sistemul inclusiv sau al unităţilor pline se bazează pe adagiul potrivitcăruia „dies a quo et dies ad quem computatur in termino" (prima şi ultimazi a termenului se cuprind în aceasta şi deci intră în calcul).

Sistemul exclusiv sau al unităţilor libere porneşte de la dictonul „dies aquo et dies ad quem non computatur in termino" (prima şi ultima zi atermenului nu se cuprind în durata stabilită şi deci trebuie adăugate separatla începutul şi sfîrşitul numărului de zile indicate de lege).

Sistemul intermediar reprezintă o îmbinare a celor două sisteme fun-damentale şi în care dacă dies a quo intră în calculul termenului în schimb diesad quem nu se mai cuprinde în acesta, respectiv exact invers.

Sistemul inclusiv şi exclusiv se regăseşte din plin în calcularea unortermene, mai ales pe zile, înscrise în codul de procedură penală (atît îndomeniul termenelor procedurale cît şi a celor substanţiale). Sistemul inter-mediar nu are întrebuinţare în reglementarea procesual penal română. Ea seregăseşte în schimb în alte legislaţii cum ar fi cele de drept civil .

56 Această modalitate poate fi diferită de la o legislaţie la alta nu pentru că sistemele respectives-ar dovedi mai mult sau mai puţin indicate: cea mai mare pondere în folosirea sistemelordepinde cel mai frecvent de tradiţiile juridice locale.

57 De pildă, în domeniul prescripţiei extinctive art. 1887 şi 1889 c. civ. prevăd că lacalcularea termenului de prescripţie dies a quo nu intră în calcul în schimb dies ad quem secuprinde în termen.

469

592. - Art. 186 c. pr. pen., consacră pentru calcularea termenelor procedurale pe ore şi pe zile sistemul pe unităţi de timp libere, iar pentru calculareatermenelor exprimate în luni sau ani sistemul calendaristic.

La calcularea termenelor se porneşte de la ora, ziua, luna sau anulmenţionate în actul care provoacă curgerea termenului, afară de cazul cîndlegea dispune altfel.

Sistemul de calcul pe unităţi libere (ore sau zile libere) constă în aceea cănu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ora sauziua în care se împlineşte (dies a quo et dies ad quem non computatur intermino). De ex., un termen de 24 de ore care începe luni la ora 8 şi 30 minutese împlineşte marţi la ora 10,00; un termen de 3 zile care începe marţi seîmplineşte sîmbătă.

în sistemul calendaristic, termenele socotite pe luni sau ani expiră după caz, lasfîrşitul zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la sfîrşitul zilei şi a luniicorespunzătoare din an. (De ex. un termen de o lună început la 17 martie expirăla 17aprilie; un termen de un an care începe la 15 aprilie 1991, expiră la 15 aprilie1992). Dacă ultima zi cade într-o zi care nu are corespondent în luna respectivă,termenul expiră în ultima zi a lunii (de ex. un termen de trei luni început la 31august expiră la 30 noiembrie) ceea ce duce la o abreviere a termenului.

Termenul procedural se prorogă cînd ultima zi cade într-o zi nelucrătoare.Aceasta înseamnă că termenul se lungeşte expirînd la sfîrşitul primei zilelucrătoare care urmează. Zilele nelucrătoare din interiorul termenului nuinfluenţează asupra modului de calculare.

Termenele procedurale nu se suspendă şi nici nu se întrerup.

593. - Termenele substanţiale se calculează diferit de cele proceduralepentru ele nefiind aplicabile dispoziţiile din art. 186 c. pr. pen.

De principiu, termenele substanţiale au în vedere reglementărilecorespunzătoare normelor de drept cărora le aparţin aspectele la care se referă,întrucît cele mai importante aspecte ale termenelor substanţiale se referă lapierderea stării de libertate potrivit dispoziţiilor de drept penal material, încalcularea acestor termene trebuie ţinut seama în principiu de dispoziţiilecuprinse în art. 87 şi 154 c. pen., cu care de altfel se corelează şi art. 188 c. pr.pen., care a prevăzut expres normele speciale ce trebuie observate în cazulluării, menţinerii ori revocării măsurilor preventive.

La calcularea termenelor în ore şi zile se foloseşte sistemul pe unităţi pline,prima unitate de timp (a quo) şi ultima unitate de timp (ad quem) intrînd încalcul. Termenele respective se socotesc curgătoare (de momento ad momen-

470

turn şi de die ad diem). De pildă, un termen de reţinere de 24 de ore începutazi la ora 11 se împlineşte mîine la ora 11, iar un termen de arestare aînvinuitului de 5 zile care începe pe 8 aprilie se împlineşte pe 12 aprilie.

Nu ar fi de conceput ca arestarea preventivă (care de altfel se şi computăîn pedeapsă) să aibă altă modalitate de calcul decît executarea închisorii.Reamintim că potrivit art. 87 alin. 2 c. pr. pen. ziua în care începe executareapedepsei şi ziua în care încetează se socotesc în durata executării.

Dacă termenul susbstanţial este exprimat în luni sau ani se aplică un sistemcalendaristic, dar diferit de cel al termenelor procedurale. Ţinînd seama dedispoziţiile art. 154 c. pen., luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înaintede ziua corespunzătoare datei de la care a început să curgă termenul.

Termenele substanţiale nu se prorogă , în schimb ele se suspendă oriîntrerup potrivit perevederilor incidente în condiţiile instituţiei în legătură cucare operează termenul.

594. - Dispoziţiile art. 154 c. pen. se refereau evident la calcularea ter-menelor unor pedepse care atît în legea penală cît şi în hotărîrile judecătoreştise exprimă de regulă în ani şi luni. De exemplu, potrivit art. 154 c. pen., opedeapsă de un an şi 3 luni a cărei executare începe la 18 februarie 1992 expirăla 17 mai 1993.

Termenele substanţiale pe luni apăreau cel mai adesea în domeniul măsu-rilor preventive. Astfel, în art. 149 se prevede că durata arestării preventive nupoate depăşi o lună, afară de cazul cînd ea este prelungită; la fel art. 155 înaintede modificarea survenită prin Legea nr. 32/1990 permitea prelungirea arestăriide către anumiţi procurori de trei ori, fiecare prelungire neputînd depăşi o lună.In schimb, cînd prelungirea era acordată ulterior de către instanţe aceasta avea

59 o durată maximă de 30 de zile .Exprimarea unor termene substanţiale care se refereau la aceeaşi materie

(arestarea şi prelungirea acesteia) prin segmente de timp determinate în unităţidiferenţiate nu era cea mai indicată, chiar dacă aparent aceste durate erauapropiate sau identice. în realitate o lună putea să însemne în anumite condiţii30 de zile (şi în acest caz nu apăreau deosebiri) dar în alte cazuri rezultateleerau diferite.

58 în literatura de specialitate s-a susţinut şi abrevierea termenului substanţial cînd el seîmplineşte într-o zi nelucrătoare (vezi V. DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p.392). Opinia a rămas izolată, iar practica judiciară - în lipsa unei dispoziţii exprese - nu aaplicat-o.

59 Art. 155 alin. 2 c.pr.pen., după modificarea expresă intervenită prin Legea nr. 32/1990,permitea procurorului tot un termen de 30 de zile de prelungire, acordat o singură dată.

471De exemplu, o lună de arestare sau de prelungire a acesteia care începe să

curgă la 15 februarie se încheie potrivit art. 154 c. pen., la 14 martie. Aceeaşilună dacă se socoteşte în 30 de zile pline începînd cu 14 februarie se împlineştepe 16 martie inclusiv. Dimpotrivă, dacă termenul de o lună are ca dies a quo15 martie, indiferent că termenul ar fi exprimat într-o lună ori 30 de zile are

ca dies ad quem tot 14 aprilie. Aceasta este desigur numai o întîmplare, caredecurge din modul inegal în care zilele sînt repartizate în calendar.

în materia stării de libertate cînd o persoană poate fi privată de libertate cutitlu procesual în baza unei măsuri preventive, nu ni se pare normal ca duratelesă fie diferite. De aceea, considerăm că este indicat ca pentru aceeaşi între-

buinţare unităţile cu care se măsoară timpul sa nu fie diferite (zile şi luni), ciîn toate cazurile să se folosească aceeaşi unitate, de preferinţă zilele pentru căfaţă de această unitate de timp există o normă expresă în codul de procedurăpenală art. 188 care indică modul de calculare al termenelor în cazul măsurilorpreventive.

Aşa cum s-a arătat şi cu altă ocazie, toate normele din codul de procedurăpenală care se referă la starea de libertate şi sînt exprimate în luni trebuieconsiderate modificate implicit de dispoziţia constituţionlă cuprinsă în art. 23 alin.4. In conformitate cu constituţia orice mandat de arestare emis sau prelungit demagistrat nu produce efect decît pentru o durată de cel mult 30 de zile.

595. - Sînt considerate făcute în termen actele depuse în termenul legal laadministraţia locului de deţinere, unitatea militară, oficiul poştal prin scrisoarerecomandată. Dovada depunerii în termen se face prin atestare pe act a acesteiîmprejurări de către administraţia locului de deţinere sau unitate militară. Pentruactele depuse la poştă dovada o constituie recipisa de trimitere (art. 187).

Actele efectuate de procuror, cu excepţia căilor de atac, sînt consideratefăcute în termen, dacă data din registrul de ieşire al unităţii de procuratură esteînlăuntrul termenului legal.

§ 3. Teoria generală a sancţiunilor procedurale penale

<

596. - Principiul legalităţii impune ca toate normele juridice să fie respectate şi aplicate întocmai; nerespectarea dispoziţiilor legale atrage pentru ceicare le-au încălcat sancţiuni juridice corespunzătoare (de drept civil, penal,administrativ etc). *

în activitatea judiciară este posibil ca legea de procedură penală să fie încălcată,iar formele procesuale să nu fie îndeplinite potrivit normelor care le

reglementează. Aceste nerespectări ale legii duc la aplicarea diverselor sancţiunijuridice60. Astfel, art. 198 c. pr. pen. prevede amenzi judiciare de la 1.000-10.000lei pentru neîndeplinirea, îndeplinirea greşită, întîrzierea sau nerespectarea îngeneral a unor forme procedurale anume prevăzute în acest text, aplicabileagenţilor procedurali, conducătorilor unităţilor, experţilor, interpreţilor, marto-rilor, părţilor sau oricăror altor persoane care nu îndeplinesc unele obligaţiiprocesuale (de ex. lipsa nejustificată a martorului legal citat). De asemenea,lucrătorii din aparatul judiciar, în cazul efectuării unor acte procesuale cunerespectarea dispoziţiilor legale, pot răspunde disciplinar, cu aplicareacorespunzătoare statutului juridic personal al celui în cauză a dispoziţiilor dincodul muncii, legea pentru organizarea judecătorească, regulamentele militare etc.în cazul unor încălcări mai grave subsistă posibilitatea răspunderii civile saupenale pentru cei care nu au respectat în cadrul procesului penal prevederilelegale. De exemplu, în urma reparării pagubelor în cazul condamnării sau alarestării pe nedrept, art. 507 c. pr. pen. asigură statului acţiune în regresîmpotriva aceluia care cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă a provocatsituaţia generatoare, de daune. De asemenea, este evident că vor fi pedepsiţipotrivit legii penale, aceia care încălcînd normele de procedură, au violattotodată şi prescripţiunile legii penale comiţînd infracţiuni. De pildă, martorulcare nu respectă obligaţia de a da declaraţii veridice este pedepsit pentrumărturie mincinoasă, organul de cercetare care încalcă regulile legale alepercheziţiei domiciliare se face vinovat de violare de domiciliu, judecătorulcare se lasă corupt comite infracţiunea de luare de mită etc. Toate acestesancţiuni (cu excepţia amenzilor procesuale) sînt sancţiuni extraprocesualefiind prevăzute în alte domenii de drept, avînd în vedere că nerespectareanormelor de procedură penală poate fi dublată şi de nerespectarea normelorjuridice din domeniul respectiv (penal, civil, administrativ, dreptul muncii etc).

597. - Principiul legalităţii procesuale impune ca dispoziţiile de procedurăsă nu fie asigurate numai prin mijloace extraprocesuale existînd pentrurealizarea lor şi sancţiuni tipice proprii. Acestea sînt sancţiunile procedurale.

Sancţiunea procedurală este o noţiune foarte complexă cu un conţinutdiferenţiat faţă de celelalte sancţiuni juridice. Pentru a aminti numai una dintreaceste particularităţi este suficient să ne referim la împrejurarea că în timp cesancţiunile de drept material sînt aplicabile de regulă direct subiecţilor rapor-turilor juridice, care nu au respectat îndatoririle ce formau conţinutul raportuluijuridic respectiv, sancţiunile procedurale lovesc nemijlocit anumite acte sau

60 G. ŞTEFANI, G.LEVASSEUR, op. cit, voi. II, p. 389.

472473

w

activităţi şi se răsfrîng numai pe cale interpusă, asupra persoanelor interesateîn realizarea acestora.

Sancţiunile procedurale sînt determinate de existenţa unor vicii proce-durale . Acestea, în principal sînt de două categorii: violări ale legii şiomisiuni procedurale.

în literatura de specialitate noţiunea de sancţiune procedurală are un sensrestrîns şi unul larg. în sens restrîns sancţiunile procedurale sînt nulităţi, uniifolosind noţiunile chiar în mod echivalent . Aceasta explică faptul că deseoriproblema sancţiunilor procedurale este cunoscută în dreptul procesual penalşi sub numele de teoria generală a nulităţilor. în sens larg, alături de nulităţi(principala sancţiune procedurală), mai sînt cuprinse în sfera acestei noţiunidecăderea şi inadmisibilitatea.

Problema se complică şi datorită existenţei unor termeni suprapuşi,echivalenţi sau insuficient circumstanţiaţi cu o dublă folosire. Astfel, prinnulitate se înţelege, de exemplu, atît motivul care determină imperfecţiuneaunui act procedural, cît şi exprimarea consecinţei derivate din această imper-fecţiune, adică invaliditatea juridică . De asemenea, unii nu diversifică nuli-tatea de inexistenţa actului, înglobînd-o pe aceasta în sancţiunea nulităţii .

598. - Decăderea. Multe acte procesuale sînt determinate nu numai înformă şi conţinut, legea fixînd şi un anumit interval de timp înăuntrul cărorasau pînă la care este posibilă realizarea lor. Nerespectarea termenelorperemptorii are drept consecinţă imposibilitatea efectuării actului legat de unasemenea termen, subiectul îndrituit fiind decăzut din exerciţiul dreptuluiprocesual respectiv. Astfel, declararea apelului trebuie să aibă loc, ca regulăgenerală, în interval de 10 zile de la pronunţare sau comunicarea hotărîrii (art.363 c. pr. pen.); constituirea de parte civilă este permisă în tot cursul urmăririi,iar în faţa primei instanţe, pînă la citirea actului de inculpare (art. 15 c. pr.pen.); părţile nu mai pot administra noi probe în cursul judecăţii, dupăterminarea cercetării judecătoreşti şi declaraţia făcută în acest sens de pre-şedintele completului de judecată în conformitate cu art. 339 c. pr. pen. etc.

Decăderea este sancţiunea procedurală care constă în pierderea exerciţiuluiunui drept procesual ca urmare a nerespectării unui termen peremptoriu şi esteexpres prevăzută de art. 185 c. pr. pen.

61 TRAIAN POP, op. cit, voi. III, p. 58.62 Vezi, S. KAHANE, op. cit, p. 191. în titulatura paragrafului respectiv este folosit termenul

de sancţiune procedurală alături de care se pune în paranteză cel de „nulitate".63 E. FLORIAN, op. cit, p. 131.64 V. MANZINI, arată că actul neregulat se consideră în sine însuşi şi pentru orice efect juridic

ca inexistent (op. cit, voi. III, p. 78).

Decăderea, ca sancţiune procedurală duce la pierderea numai a dreptuluiprocesual şi nu se răsfrînge decît eventual indirect, asupra dreptului subiectivsubstanţial. Astfel, nerespectarea limitei de timp pînă la care poate avea locconstituirea de parte civilă, duce la decăderea pentru cel vătămat de a mai aveaîn procesul penal această calitate, dar nu antrenează pierderea dreptului de apretinde dspăgubiri pe calea unei acţiuni civile separate.

Spre deosebire de nulitate, care se referă la actele procedurale cea dedecădere are în vedere drepturile procesuale . Deosebirea dintre nulitate şidecădere este următoarea: nulitatea derivă dintr-un viciu, iregularitateintrinsecă, dintr-un viciu privitor la conţinutul său la forma actului; decădereaderivă din scurgerea „sterilă" a termenului înlăuntrul căruia trebuie să fieexercitată facultatea sau dreptul subiectiv procesual, adică într-un fapt extrin-sec actului . Nulitatea trebuie constatată şi declarată totdeauna de organuljudiciar, în timp ce decăderea operează de drept, nefiind necesară denunţareasau declararea ei. Totuşi, dacă o parte ar dori să valorifice în procesul penalconsecinţele unui act sau a unei activităţi pentru care operează decăderea,aceasta trebuie denunţată sau declarată ca atare în vederea evitării efectelorjuridice ilegale, organul judiciar urmînd să anuleze actul procesual viciat.

599. - Decăderea fiind legată de trecerea unui termen, poate ridicaprobleme referitoare la aşa-zisa „sterilitate" a scurgerii timpului, în unelesituaţii însăşi legea reglementînd cazuri în care decăderea nu este consideratăabsolută, devenind posibilă înlăturarea ei. De pildă, art. 364 şi 365 c. pr. pen.,instituind repunerea în termenii apelul peste termene, au admis posibilitateafolosirii căii de atac declarate ulterior epuizării termenului, dacă sînt întruniteşi celelalte condiţii legale. împrejurarea că în asemenea cazuri termenul nu acurs în mod steril rezultă uneori chiar din condiţionarea expresă a legii. Deexemplu, art. 364 c. pr. pen., prevede că apelul introdus după expirarea

;; termenului legal este considerat ca făcut în termen, dacă se constată căH întîrzierea a fost determinată de o împiedicare la care se adaugă condiţia caî [ cererea să fie făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau\ i a despăgubirilor civile.

600. - Inadmisibilitatea. Este o altă sancţiune procedurală care are uneorio manifestare autonomă, în cele mai frecvente cazuri fiind însă o consecinţă adecăderii sau nulităţii. Instituţia nu este reglementată în partea generală a

65 DORU PAVEL, Constatarea nulităţii actelor efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale în procesul penal, R.R.D. nr. 9/1971, p. 28. II 66 TRAIAN POP.op. cit. voi. III, p.69.

474 475

codului nostru, dar unele norme folosesc noţiunea şi fac referire la această sancţiune. Astfel, art. 379 pct. 1, lit. a c. pr. pen., prevede ca instanţa respinge

apelul şi menţine hotărîrea atacată dacă recursul este inadmisibil.Inadmisibilitatea intervine cînd se efectuează un act pe care legea nu îl

prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia cînd se încearcă exercitarea unuidrept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Deexemplu, după punerea în mişcare a acţiunii penale, persoana vătămată intro-duce în faţa instanţei civile, pentru prejudiciul suferit prin infracţiune, o acţiunecivilă separată. Ulterior, persoana vătămată, dorind să realizeze acţiunea sacivilă pe calea procesului penal, se constituie parte civilă în acest proces.Organul judiciar va respinge ca inadmisibilă constituirea de parte civilă,întrucît în virtutea regulei electa una via, dreptul celui vătămat de a alege întrecele două căi de realizare a acţiunii civile s-a epuizat prin adresarea acţiuniicătre instanţa civilă .

Motivele de inadmisibilitate sînt inderogabile şi nu admit sanarea , aşacum subzistă posibilitatea în cazul acoperirii nulităţilor relative.

în cele mai multe cazuri inadmisibilitatea nu are o semnificaţie autonomă,constituind o consecinţă a decăderii sau nulităţii unui act procesual. Astfel,este inadmisibilă introducerea unei plîngeri prealabile, peste termenul de 2 luniprevăzut de art. 284 c. pr. pen. în acest caz, actul este inadmisibil pentru căpersoana vătămată este decăzută din dreptul de a face plîngere prealabilă,datorită nerespectării termenului peremptoriu pentru exercitarea acestui drept.

Cu toate multiplele suprapuneri care apar între inadmisibilitate pe de o parte,nulitate şi decădere pe de altă parte, considerăm că este util atît teoretic cît şi practicdistingerea acestei sancţiuni procedurale tipice. Astfel, indamisibilitatea apare cao sancţiune procesuală inevitabilă în sensul obligativităţii aplicării ei, spredeosebire de nulitate care uneori poate fi acoperită prin voinţa celor interesaţi.Deosebirea decurge din împrejurarea că în timp ce indamisibilitatea tinde săîmpiedice reluarea în procesul penal a actului declarat ca atare, nulitatea tinde spreregularizarea actului lipsit de validitate existînd posibilitatea (uneori chiarobligativitatea) însănătoşirii actului nul .

601. - Inexistenţa, este o categorie cu care operează îndeosebi ştiinţa dreptuluiprocesual penal, instituţia nefiind reglementată în codul nostru de procedură

67 Părăsirea instanţei civile este posibilă numai în condiţiile art. 19 alin. ultim c. pr. pen., dacăacţiunea penală s-a pus în mişcare ulterior introducerii acţiunii la instanţa civilă şi aceastanu a pronunţat încă o hotărîre chiar nedefinitivă.

68 E.FLORIAN,op.cit,p.l51.69 N. GIURGIU, Cauzele de nulitate în procesul penal, Ed. Ştiinţifică Bucureşti, 1974, p. 33.

476

penală şi nici folosită noţional. Pentru rezolvarea unor asemenea situaţii practicaare la îndemînă dispoziţiile care reglementează nulităţile în general.

Actul procesual care nu a luat fiinţă juridică, respectiv nu s-a produs încondiţiile necesare pentru a se naşte, nu este imperfect sau greşit realizat ci purşi simplu nu există . De pildă, după rămînerea definitivă a unei hotărîri prinsoluţionarea unui recurs, se declară împotriva acestei ultime hotărîri un nourecurs. întrucît legea nu prevede o asemenea formă procesuală ea nu areposibilitatea să se nască şi deci este ab initio inexistentă.

La fel, sînt inexistente o hotărîre judecătorească dată de un grefier, o hotărîrecare cuprinde în partea expozitivă analiza cauzei şi motivaţiile completului, darfiind nedeterminată printr-un dispozitiv nu indică nici o soluţie în rezolvareacauzei; de asemenea, este inezistentă o expertiză făcută de o persoană care nu arecalitatea de expert ca şi declaraţia cuiva care nu există în realitate.

Actele de felul celor arătate mai sus nu trebuie anulate sau supuse uneiforme de declarare a nevalabilităţii lor, făcîndu-se abstracţie de ele, ca şi cumnu s-ar fi realizat. Spre deosebire, în cazul actelor lovite de alte sancţiuni,acestea nu pot fi ignorate pur şi simplu, întrucît ele existînd trebuie să seconstate motivt viciul procedural pentru care nu pot fi admise.

Consideraţiile amintite conferă inexistenţei o importanţă teoretică în dez-baterea problematicii sancţiunilor procedurale. Din punct de vedere practic esteînsă dificil să se reţină că această categorie constituie o sancţiune propriu-zisă.

Sancţiunile procedurale sînt necesare pentru remedierea sau evitarea unorconsecinţe juridice nedorite izvorîte din nerespectarea dispoziţiilor legale.Atîta vreme cît actul fiind inexistent nu a produs efecte juridice nu se ridicănici necesitatea practică a înlăturării acestora.

§ 4. Reglementarea procesuală a nulităţilor

602. - Dintre toate sancţiunile procedurale cea mai importantă estenulitatea. întrucît în majoritatea cazurilor cînd nu se respectă legea de proce-dură sancţiunea intervenită este anularea actului, nulitatea, în sens larg, a fostidentificată cu însăşi noţiunea de sancţiune procedurală. Sancţiunile proce-durale constau în diverse nevalabilităţi, remediul acestora convergînd sprenulitatea procedurală, respectiv anularea actului viciat .

Nulitatea este sancţiunea care decurge din neîndeplinirea actelor proce-durale potrivit legii şi are drept efect eficienţa acestora. Actul lovit de nulitate

70 TRAlANPOP,op.cit,vol.III,p.65.

71 V. DONGOROZ, op. cit, p. 166-167.

477nu produce efectele actului valid, Fiind fără valoare juridică, (quod nullum est,nullum habet effectum). Nulitatea îşi găseşte un amplu loc de reglementare îndiversele sisteme de drept, toate legislaţiile consacrînd numeroase dispoziţiiacestei sancţiuni procedurale.

De asemenea, doctrina şi practica judiciară de pretutindeni s-au preocupat

pe larg de această instituţie.In codurile de procedură penală avînd o redactare mai veche (mai ales cele

care au formele iniţile în secolul trecut), reglementarea nulităţilor este bazată peo concepţie pronunţat formală . Formalismul rigid se concretizează de regulă înprincipiul, că nerespectarea formelor procedurale atrage obligatoriu, nulitatea de

cîte ori aceasta este prevăzută de lege. De aceea, în doctrina mai nouă s-aumanifestat numeroase opinii în sensul atenuării concepţiei formale iniţiale73.Ţinînd seama de aceste critici, reglementările legislative mai recente au mers îngenere pe linia înlăturării elementelor exagerate formale din acest domeniu .

în dreptul procesual penal contemporan concepţia rigidă formalistă asupranulităţilor a fost complet abandonată, anularea actelor procedurale efectuatecu neobservarea legii încetînd a fi un scop în sine. La baza teoriei nulităţilorîn procesul modern a fost pusă ideea de vătămare, acceptîndu-se concepţia cănu încălcarea formală a legii este aceea care duce la nulitatea actului, civătămarea care se degajă din această încălcare, fie în direcţia aflării adevărului,corectei evoluţii procesuale sau justei soluţionări a cauzei, fie în sensul ştirbiriidrepturilor şi intereselor legale ale participanţilor la proces.

Această concepţie este fixată în esenţă în dispoziţiile art. 197 c. pr. pen.,care precizează că la baza nulităţilor stă ideea de vătămare şi necesitateaînlăturării acestei vătămări .

603. - Pentru ca un act procedural să fie lovit de nulitate se cer întrunite, potrivitart. 197 c. pr. pen., următoarele condiţii: a) îndeplinirea actului să fi avut loc cunerespectarea dispoziţiilor legale; b) încălcarea legii să fi adus o vătămare buneidesfăşurări a cauzei sau drepturilor ori intereselor legale ale participanţilor; c)vătămarea să nu poată fi înlăturată decît prin anularea actului nelegal.

Nulităţile pot produce foarte multe, consecinţe juridice. Dintre efectelegenerale cele mai de seamă menţionăm:

72 Deşi doctrina şi legislaţia din secolul XIX este departe de aşa-zisele „procedurisacramentale" arhaice, respectarea cu străşnicie a anumitor forme (de dragul formelor) eraprevăzută uneori sub sancţiunea unor consecinţe juridice din cele mai deosebite.

73 Vezi P. BOUZAT, J. PINATEL, op. cit, voi. II, p. 1170.74 Vezi, codul de procedură penală francez din 1959 cu modificările aduse de ordonanţa din 4

iulie 1960.75 S. KAHANE, Despre sancţiunile procedurale, Studii şi cercetări juridice nr. 2/1969, p. 250.

a)Actele nule sînt inapte de a produce efecte juridice. Lipsa de valabilitatejuridică a actelor nule se produce ex tune de la efectuarea actelor şi nu ex nunede la constatarea nulităţii.

b) Nulitatea actului declarat ca atare se răsfrînge şi asupra altor acte cucare primul se găseşte în legătură cauzală. între actele procesuale nu existănumai o succesiune cronologică, ci şi o legătură cauzală. Pentru actelesubsecvente nulitatea operează indirect, (nu derivă din îndeplinireacondiţiilor cerute de art. 197) efectul rezultînd din raportul de cauzalitate.

c)Există în general obligaţia de refacere a actului declarat nul. Consecinţase produce indiferent de faptul că nulitatea are caracter absolut sau relativ.Refacerea, deşi obligatorie, în principiu nu are loc în cazul existenţei unorpiedici obiective (de exemplu, reaudierea martorului decedat).

în privinţa organului judiciar care urmează să procedeze la refacereaactului nul există două posibilităţi: refacerea să se efectueze de organul care arealizat actul viciat; refacerea să se realizeze de alte organe, respectiv de cătreacelea care constată ulterior în cadrul procesului penal nulitatea actului .

Sistemul nostru procesual; cuprinde numeroase reglementări care ilus-trează manifestarea ambelor posibilităţi amintite. Astfel, instanţa constatîndnulitatea actelor de urmărire penală se va desesiza şi va trimite cauza pro-curorului în situaţiile anume prevăzute de lege (de ex., în cazul sesizăriineregulate a instanţei - art. 300 c. pr. pen., sau cercetării penale efectuate deun organ necompetent - art. 332 c. pr. pen.). în celelalte cazuri se menţineregula că în lipsa unei prevederi exprese instanţa va reface toate actele deurmărire nule, atîta vreme cît cauza se află în faţa organului de judecată.

604. - Nulităţile pot fi clasificate avînd în vedere diferite criterii cum sînt:modul de exprimare în norma juridică, limitele consecinţelor, modul deaplicare, efectele şi altele.

Nulităţile exprese sînt acelea pe care legea Ie prevede ca atare precizîndcă nerespectarea dispoziţiei procedurale respective atrage nulitatea actelorîndeplinite cu neobservarea legii77. Astfel art. 197 alin. 2 prevede de exemplu, cădispoziţiile relative la sesizarea instanţei sînt prevăzute sub sancţiuneanulităţii.

Nulităţile virtuale sau implicite nu sînt expres prevăzute în lege, decurgînddin reglementarea generală. în codul actual nulităţile virtuale constituie regula,

76 DORU PAVEL, Efectele nulităţii în procesul penal, R.R.D., nr. 9/1972, p. 43-54.77 Spre deosebire de reglementarea anterioară, codul actual nu a prevăzut expres alte nulităţi

în afara celor absolute (vezi, S. KAHANE, Despre sancţiunile procedurale, Studii şicercetări juridice, nr. 2/1969, p. 251).

478479

iar cele exprese o limitată excepţie . Nulităţile virtuale se aplică numai dacăse face dovada existenţei unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decît prinanularea actului .

In funcţie de limitele la care se extind consecinţele, nulitatea poate fi totalăsau parţială, după cum actul lovit de nulitate nu produce efecte în total sau în

parte.Cea mai importantă clasificare a nulităţilor se face în nulităţi absolute şi

nulităţi relative.Nulitatea absolută se caracterizează prin faptul că: nu pot fi înlăturate

(acoperite) în nici un mod; se ia în considerare în orice stare a procesului; poate

fi invocată de oricine şi chiar din oficiu.Nulitatea relativă are caracteristici simetric opuse: poate fi înlăturată prin

voinţa celui vătămat de actul îndeplinit cu nerespectarea formei legale; se iaîn considerare pînă la un anumit moment al desfăşurării cauzei; poate fiinvocată numai de cel interesat, adică cel căruia actul supus anulării i-a aduso vătămare.

în plus, în cazul nulităţilor absolute nu se cere să se constate decît încălcareadispoziţiei legale, fără a se examina şi efectele acesteia; dimpotrivă, în cazulnulităţilor relative încălcarea trebuie să fi produs părţii o vătămare care nupoate fi înlăturată decît prin anularea actului.

Nulităţile absolute sînt expres prevăzute şi limitativ enumerate în art. 197alin. 2 c. pr. pen., şi au în vedere nerespectarea dispoziţiilor privitoare la: a)competenţa după materia sau calitatea persoanei ; b) sesizarea instanţei; c)compunerea completului de judecată; d) publicitatea şedinţei de judecată; e)participarea procurorului, prezenţa inculpatului , asistarea lui de cătreapărător , cînd acestea sînt obligatorii; f) efectuarea anchetei sociale încauzele cu infractori minori.

78 Noul cod de proc. pen. - prezentare comparativă, p. 134.79 V. DONGOROZ, op. cit, p. 168.80 Ideea că nerespectarea dispoziţiilor care prescriu competenţa constituie un viciu ce urmează a

fi sancţionat prin nulitate este foarte veche. Astfel, cu multe veacuri în urmă, Farinaceusarată că nici un defect nu este mai mare pentru jurisdicţie decît nulitatea (nullus major sitnullitatis defectus quam jurisdictiones - citat în I. TANOVICEANU, op. cit-, voi. IV, p. 542).

81 Prezenţa minorului la judecată este obligatorie, cu excepţia cazului de sustragere (art. 484).La termenul de judecată procedura de citare fiind îndeplinită prin afişare, din simpla absenţăa inculpatului nu se putea conchide că acesta se sustrage judecăţii şi deci hotârîrea dată înurma judecării în lipsă este nulă absolut. (CSJ secţ. pen. dec. nr. 516/1991, Dreptul nr. 2/1992,p.94).

82 Constatîndu-se ca inculpatul arestat nu a fost asistat de apărător în cursul urmăririi, deşiaceasta potrivit legii era obligatorie, sesizarea primei instanţe şi hotărîrea acesteia sînt nuleabsolut şi duc la desfiinţarea hotărîrii cu trimitere la procuratură, pentru ca urmărirea să serefacă, inculpatul fiind asistat de apărător (Trib. Jud. Sibiu, dec. pen. nr. 66/1991, Decretulnr. 12/1991, p. 95).

480

605. - Ideea de vătămare care stă la baza teoriei moderne a nulităţilorcunoaşte o dezvoltare nouă în art. 197 c. pr. pen.

In sistemul actual de reglementare nulităţile relative sînt totdeauna virtuale.Sub aspectul vătămării eventual produse, aceasta trebuie dovedită de cel careinvocă nulitatea, putîndu-se face de partea adversă contradovada corespun-zătoare. Legea nu a menţinut în aceste cazuri vreo prezumţie de vătămare .

In cazul nulităţilor absolute există o prezumţie absolută - juris et de jure-de vătămare. Cel care invocă nulitatea nu trebuie să demonstreze vătămarea,neputîndu-se însă face nici contra dovada existenţei acesteia.

Cu toată diferenţierea categorică ce există între nulităţile absolute şi celerelative reglementarea noastră actuală a avut în vedere un sistem cît mai suplucreînd categorii intermediare. Aşa cum s-a arătat în doctrină , legea a admismodalităţi eclectice, în care se regăsesc trăsături specifice unor categorii opuse.Astfel, necompetenţa materială este în general un motiv de nulitate absolutăcare nu se poate acoperi; ea nu operează însă în condiţiile particulare prevăzutede art. 332 alin. 2 c. pr. pen. legea stabilind că instanţa nu restituie cauzaprocurorului cînd constată ca cercetarea penală s-a efectuat de un organnecompetent, dacă această constatare are loc după începerea dezbaterilor.

Există, de asemenea, situaţii inverse, cînd deşi nulitatea în principiurelativă, capătă din anumite puncte de vedere atributele unei nulităţi absolute.Astfel, potrivit art. 197 alin. 4 teza finală instanţa ia în considerare din oficiuîncălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesarăpentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Această nulitate poate fi luată în considerare din oficiu, fără ca dreptulinvocării să fie limitat la cei interesaţi. Pe baza dispoziţiei din art. 197 alin. 4teza finală, nulitatea poate fi ridicată de instanţă şi poate fi invocată şi de cătreprocuror. De asemenea, ea se poate lua în considerare în orice stare aprocesului şi nu numai pînă la un anumit moment.

Datorită acestor trăsături situaţia analizată nu poate fi etichetată ca o simplănulitate relativă, dar ar fi exagerat să vedem în ea un caz de nulitate absolutăcu caracter, general şi nespecificat expres în limitele sale. In literatura despecialitate s-a încercat a se da explicaţia, că în asemenea cazuri este vorba deo „convertire judecătorească" a nulităţii relative în una absolută . Mai exact

83 în reglementarea codului din 1936 în cazul nulităţilor exprese funcţiona o prezumţie relativă de vătămare (juris tantum); vezi, S. KAHANE, op. cit, p. 193.

84 DORU PA VEL, Constatarea nulităţii efectuării actelor cu încălcarea dispoziţiilor legale în procesul penal, R.R.D., nr. 9/1971, p. 28-43.

85 V. DONGOROZ, ş.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 410.

481ni se pare însă considerarea acestei categorii ca una sui-generis cu o naturăjuridică specifică.

Deşi cazul la care ne referim are unele trăsături ale nulităţii absolute, nuînseamnă că instanţa poate să înlăture efectele actului dacă nu s-a ajuns laconcluzia că acesta a produs o vătămare. în asemenea situaţii se aplică regulile

comune ale sarcinii probaţjunii, inclusiv posibilitatea răsturnării dovezilor prinproba contrarie. A admite altfel ar însemna a adăuga la lege şi a recunoaşte în speţăexistenţa unor nulităţi absolute, determinate general şi nu lăsate la apreciereaorganului judiciar, ceea ce desigur nu a fost în intenţia legiuitorului .

606. - Nulităţile nu operează automat, prin simpla încălcare a legii. Pentru

a produce efecte ele trebuie invocate de cei interesaţi sau ridicate din oficiu înformele permise de lege.

Invocarea nulităţii se face de către cei interesaţi pe calea excepţiei denulitate sau prin intermediul căilor de atac. Reglementarea nulităţilor trebuiesă fie astfel, încît invocarea să nu permită folosirea lor în scopul tergiversării

87 procesului penal .Nulităţile relative pot fi invocate avînd în vedere limitarea în timp cuprisă

în art. 197 alin. uit. c. pr. pen. Astfel, nulitatea poate fi invocată, cînd parteaeste prezentă, numai în cursul efectuării actului, iar dacă a lipsit la efectuareaactului numai la primul termen de judecată cu procedura completă.

607. - Regimul juridic al nulităţilor are implicaţii deosebite în condiţiileunor situaţii tranzitorii cînd trecerea de la o reglementare la alta poate ridicadificultăţi în legătură cu considerarea ca valabile sau nule a unor acteîndeplinite anterior şi în conformitate cu dispoziţii legale diferite.

O asemenea chestiune de principiu s-a pus în cazul intrării în vigoare aactualului cod de procedură penală. Pentru aceasta în Legea de punere înaplicare a codului s-au inserat în art. 2 dispoziţii în conformitate cu care acteleşi lucrările efectuate potrivit legii anterioare rămîn valabile, iar nulitateaactelor efectuate înainte poate fi invocată numai în condiţiile legii noi.

86 în practică a survenit un caz rarisim, prima instanţă omiţînd întocmirea minutei în care săconsemneze potrivit art. 309 rezultatul deliberării. în absenţa minutei instanţa de recurs adecis că sentinţa pronunţată este nulă absolut, întrucît nu se poate stabili dacă ea este datăde judecătorii care au deliberat şi este conformă cu soluţia preconizată de complet cu ocaziadeliberării (Trib. Jud. Constanţa dec. pen. nr. 540/1991). Pe bună dreptate a apărut la speţapublicată o notă a redacţiei în care se menţionează că soluţia este discutabilă avînd în vedere cănulităţile absolute sînt exhaustiv enunţate în art. 197 alin. 2, care nu prevede printrecazurile respective şi lipsa minutei (vezi Dreptul nr. 1/1992, p. 116).

87 P. BOUZAT, J. PINATEL, op. cit, voi. II, p. 1113-1114.

482 .

§ 5. Cheltuielile judiciare

608. - Desfăşurarea procesului implica anumite cheltuieli participanţilor laaceastă activitate. Cheltuielile sînt făcute de organele judiciare care efectueazăacte de procedură, administrează probe, conservă mijloacele materiale deprobă etc; de asemenea, părţile au o serie de cheltuieli legate de administrareaprobelor, deplasarea la organele judiciare, remunerarea avocatului etc.

Cheltuielile efectuate în cursul procesului penal poartă denumirea genericăde cheltuieli judiciare. Legea reglementează diferenţiat cheltuielile făcute decătre diverşi participanţi 8. Cheltuielile avansate de stat prin intermediulorganelor judiciare poartă denumirea de cheltuieli de procedură, iar celeavansate de părţi se numesc cheltuieli de judecată.

609. - In cheltuielile judiciare se cuprind şi sumele cuvenite martorului,expertului şi interpretului.

Potrivit art. 190 c. pr. pen. aceste persoane au dreptul la restituirea chel-tuielilor de transport, întreţinere, locuinţă şi a altor cheltuieli prilejuite dechemarea lor. Expertul şi interpretul mai au dreptul şi la o retribuţie pentruîndeplinirea sarcinilor încredinţate, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

Martorul, expertul sau interpretul au dreptul de asemenea la acoperireacîştigului nerealizat, prin perzentarea organului judiciar, pe toată durata lipseide la serviciu. Aceasta se realizează prin plata drepturilor băneşti cuvenite de lalocul de muncă. Dacă martorul nu este retribuit de o organizaţie din celeprevăzute în art. 145 c. pr. pen., dar are venit din muncă, este îndreptăţit săprimească compensarea cîştigului nerealizat.

Sumele cuvenite martorului89, expertul90 sau interpretului se plătesc dintr-unfond de cheltuieli judiciare special alocat, cu excepţia sumelor reprezentîndvenitul d in muncă plătit de unităţile care retribuie aceste persoane91.

88 Idem.89 Cînd sumele reprezentînd cheltuielile făcute de martori nu au fost avansate de stat, inculpatul va

fi obligat la plata acestora direct de către martorii care le-au suportat (Trib. Jud. Ialomiţa dec.pen. nr. 25/1977, R.R.D., nr. 5/1978, p. 61).

90 Greşit au hotărît instanţele că retribuţia cuvenită expertului şi cuprinsă în cheltuielilejudiciare se va suporta de partea la cererea căreia s-a făcut expertiza şi nu potrivit dispoziţiilorcomune de suportare a acestor cheltuieli (Trib. Suprem secţ. pen. dec. nr. 513/1984, R.R.D.,nr. 2/1985, p. 74).

91 Aici s-au avut în vedere vechile situaţii, care nu corespund totdeauna condiţiilor economieide piaţă, în care un martor, expert, interpret poate fi în alte relaţii de muncă decît angajaţiicare prestau o asemenea activitate anterior.

483

Sumele plătite de părţi avocatului cu titlu de onorariu intră de asemenea însfera cheltuielilor judiciare. în stabilirea acestui gen de cheltuieli organele judiciarese ghidează după tarifele oficiale de onorarii stabilite pentru asistenţa juridică.

în procedura penală nu există posibilitatea ca organul judiciar să măreascăsau să micşoreze onorariile avocaţilor în funcţie de valoarea pricinilor sau de

munca îndeplinită .în practica judiciară s-au ivit situaţii în care s-a statuat în cadrul rezolvării

cheltuielilor judiciare cu privire la această problemă. Astfel, după ce primainstanţă a redus suma cuvenită părţii civile în acoperirea onorariului de avocatpe care aceasta a plătit-o , în recurs s-a motivat că prima instanţă avea

obligaţia să respecte tariful fixat de biroul de asistenţă juridică şi să nu reducăsuma stabilită .

Totuşi, instanţa supremă a admis în principiu şi dreptul instanţei de aschimba cuantumul acestor sume în cazul folosirii abuzive a dreptului deapărare. De pildă, într-o cauză simplă şi a cărei soluţie este evidentă, parteaangajează mai mulţi apărători pentru ca apoi cîştigînd procesul să obligeadversarul la restituirea tuturor onorariilor plătite .

610. - Temeiul suportării cheltuielilor judiciare. Avansarea de către statsau părţi a sumelor necesitate de desfăşurarea activităţii procesuale nu com-portă greutăţi în explicarea motivelor care justifică repartizarea cores-punzătoare a acestor avansuri. Mai dificilă este fundamentarea teoretică atemeiurilor care duc la necesitatea suportării cheltuielilor în diferite ipoteze.

în procesul penal obligaţia suportării cheltuielilor judiciare are un caractercomplex şi diferenţiat de cel din procesul civil, unde teoria culpei procesualepoate da răspuns la majoritatea aspectelor ridicate. Fără a intra în analizatuturor ipotezelor, referire se va face numai la anumite aspecte mai importanteşi frecvente, în ideea de a se evidenţia modul în care se justifică temeiurilesuportării cheltuielilor de procedură şi de judecată.

92 în literatura de specialitate s-a manifestat opinia dominantă că prin intrarea în vigoare aDecretului nr. 281/1954 pentru organizarea şi exercitarea avocaturii dispoziţiile art. 274 c.pr. civ., au fost abrogate (vezi, G. PORUMB, Codul de procedură civilă comentat şiadnotat, voi. I, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960, p. 541, V. NEGRU, D. RADU, Dreptprocesual civil, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, 1972, p. 230; I. STOIENESCU, S.ZILBERSTEIN, op. cit, voi. I, p. 436 etc). în doctrină există însă şi opţiuni pentru dreptulinstanţelor de a interveni în stabilirea cuantumului onorariilor avocaţiale (vezi, V. URSU, V.DELEANU, Dreptul instanţelor de a mări sau reduce cheltuielile de judecatăreprezentînd onorariul de avocat, R.R.D., nr. 6/1978, p. 14- 17).

93 Trib. Jud. Cluj, sent. pen. nr. 115/1974 (nepublicată).94 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 219/1975, CD. 1975, p. 475.95 într-un asemenea caz s-a admis acoperirea prin cheltuielile judiciare a onorariului unui singur

apărător (Trib. Suprem, secţ. civ. dec. nr. 1201/1976 - (nepublicată).

484

- în toate cazurileObligaţia inculpatului de a suporta cheltuielile judici/^°nsecmîădirectă

arătate de lege, nu decurge dintr-o culpă procesuală, ci este A nu manifestareaa încălcării legii penale prin săvîrşirea infracţiunii96. D^£a obligaţiei de apoziţiei procesuale a învinuitului sau inculpatului stă la ^re atrage pe lîngăsuporta cheltuielile judiciare, ci activitatea sa infracţionalăi.p ocazionate derăspunderea penală şi civilă şi obligaţia restituirii surfurmărirea şi judecarea lui. jjonsabilă nu rezidă

Suportarea cheltuielilor judiciare de partea civilmente xi', ^te ° consecinţă a desigur în săvîrşirea infracţiunii (ca în cazul inculpatului) Aperirea pagubei în răspunderii sale civile . în cazul garanţilor, obligaţi la 4jfţP^'nu subzistă calitate de părţi civilmente responsabile, neexistînd culpă prye • nici un temei pentru obligarea lor la plata cheltuielilor judicUsua'e este exclusă

Cele de mai sus nu duc la concluzia că teoria culpei prcf^'>'or judiciare încomplet din construcţia temeiurilor suportării chelti)Jtmen^e făcute de procesulpenal. Astfel, este neîndoielnic că pentru di^e^te sau pentru organele judiciareîn baza unei plîngeri prealabile neîn'-f* civile trebuie să stabilireacaracterului nefondat al cererilor de despăgubi1 partea civilă . răspundă înbaza unei culpe procesuale partea vătămată ^j-eglementare să stea

Există şi posibilitatea ca la baza unei ipoteze prevăzute îr* fr- pen.,(renunţarea şi alte temeiuri. De pildă, în cazul prevăzut de art. 193 alin. 3 <1 cererea părţilor, la acţiunea civilă) instanţa se pronunţă asupra cheltuielilor l^e"te cu privire la

în literatura de specialitate s-au confruntat opinii 6pielilor judiciare întemeiul şi reglementările referitoare la suportarea chelt /£l- 2 lit b şi c c. pr.cazul împăcării şi retragerii plîngerii prealabile (art. 192 ^tite nu pot constituipen.). După anumite opinii în aceste cazuri temeiurile amivau făcut propuneribaza suportării cheltuielilor judiciare, motiv pentru care ' să convină asuprade modificare a normelor actuale, în sensul că părţil^JP ra J°r sa statuezerezolvării acestor aspecte, iar în caz de neînţelegere, a&fir*s >care susţininstanţa . Faţă de aceste teze s-au manifestat însă şi reMjumente. actualelereglementări cu invocarea a numeroase contraa' proCesui penal, Justiţia% GR. THEODORU, Culpa procesuală şi cheltuielile judiciare î/

nouă, nr. 12/1963, p. 24.97 Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 221/1979, R.R.D., nr. 9/1979, p. 65 A\e penale directe Leg.98 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2919/1985, CD., 1985, p. 354. fu 36/1962,. 00 M.MAYO, Cu privire la plata cheltuielilor de judecată în acţi//'

pop. nr. 9/1961, p. 37; vezi şi Plen. Trib. Suprem, dec, îndrumare lioatia de aconerirenr. 1/1963, p. 130. *"B * ^

Practica judiciară a adus şi ea un aport la elucidarea acestor probleme teoretice.S-a statuat că în caz de împăcare, deşi părţile suportă împreună cheltuielilejudiciare, ele se pot şi învoi cu privire la cuantumul revenit fiecăruia .

611. - Suportarea cheltuielilor de procedură. Cheltuielile judiciare sesuportă diferenţiat în funcţie de soluţia pronunţată în cauza respectivă. Dacăinculpatul este condamnat, acesta suportă toate cheltuielile de procedură. Cîndsînt mai mulţi inculpaţi într-o cauză, instanţa stabileşte cota parte datorată defiecare, în raport cu măsura în care cel în cauză a determinat cheltuielile.

Solidaritatea părţii civilmente responsabile cu inculpatul în materia des-păgubirilor civile se extinde şi asupra cheltuielilor de procedură.

Inculpatul achitat suportă cheltuielile de procedură dacă este obligat la platadespăgubirilor civile; în celelalte cazuri cheltuielile sînt suportate de partea

98 Inb. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 2919/1985, CD., 1985, p. 354. J. 36/1962, Justiţia nouă99 M. MAYO, Cu privire la plata cheltuielilor de judecată în acţh/r pop. nr. 9/1961, p. 37;

vezi şi Plen. Trib. Suprem, dec, îndrumare lioatia de aconerire a nr. 1/1963, p. 130.jf "B * ^

100 I. BLUMENFELD, Propuneri "de lege ferenda" privind or\,ijea»ia de acoperire a cheltuielilor judiciare I, R.R.D., nr. 9/1981, p. 34-37. "101 GH. PARAUŞEAN, Propunere "de lege ferenda" privind & cheltuielilor judiciare II, R.R.D., nr. 9/1981, p. 37-38.

485

vătămată sau partea civilă căreia i s-au respins în totul sau în parte pretenţiile civile, înmăsura în care cheltuielile au fost determinate de aceste părţi.

în practică s-au ridicat probleme în legătură cu situaţia în care instanţaachită apreciind că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni. înasemenea caz, s-a hotărît că inculpatul nu poate fi obligat la plata cheltuielilorjudiciare, ele urmînd a fi suportate de stat . într-o situaţie similară, s-a dispuscă la cererea părţii civile instanţa este datoare să oblige pe făptuitor la platacheltuielilor pretinse de părţi

Dacă procesul penal încetează cheltuielile se suportă de: a) inculpat în cazde înlocuire a răspunderii penale; b) partea vătămată, în caz de retragere aplîngerii prealabile; c) ambele părţi în caz de împăcare

Dacă inculpatul cere continuarea procesului penal în caz de amnisie,prescripţie sau retragerea plîngerii, cheltuielile se suportă de partea vătămatăsau inculpat, după cum se face aplicarea în art. 13 alin. 2 sau alin. 3 c. pr. pen.

în cazul declarării unor căi de atac sau al introducerii oricărei alte cereri,cheltuielile judiciare sînt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori şi-a retras apelul, recursul sau cererea.

Statul suportă cheltuielile de procedură în toate celelalte cazuri, care nu aufost avute în vedere mai sus

102 Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 1039/1979, CD., 1979, p. 386-388.102 Trib. Jud, Mehedinţi, dec pen. nr. 370/1978, R.R.D., nr. 3/1979, p. 39; cu Notă critică

de DIONISIEGALBURĂ.103 Trib. Jud. Braşov, dec. pen. nr. 571/1978, R.R.D., nr. 12/1979, p. 60.103 Dacă partea vătămată s-a împăcat cu unii inculpaţi, este nelegală obligarea celor

condamnaţi la plata tuturor cheltuielilor făcute de partea vătămată în proces. (Trib. Jud.Botoşani dec. pen. nr. 296/1980, R.R.D., nr. 2/1981, p. 66- 67).

104 în caz de admitere a contestaţiei introduse în vederea îndreptării greşelilor dincomunicarea fişei cu antecedente penale cheltuielile de procedură urmează a fi suportate destat, deoarece

486

Cheltuielile suportate de mai multe părţi se vor defalca, hotărîndu-se sumaplătită de fiecare.

Dispoziţiile analizate au în vedere soluţionarea cauzei de către instanţa dejudecată. Cînd în cazul urmăririi intervine clasarea, scoaterea de sub urmăriresau încetarea urmăririi se aplică aceleaşi reguli, în mod corespunzător, cuexcepţia situaţiilor legate de rezolvarea în total sau în parte a laturii civile acauzei, cu privire la care organul de urmărire nu este competent să se pronunţe.

612. - Suportarea cheltuielilor de judecată. în caz de condamnare inculpatul este obligat să suporte cheltuielile de judecată, avansate de partea vătămată sau de către partea civilă căreia i s-au admis pretenţiile civile Dacă admiterea acţiunii civile s-a făcut în parte, instanţa poate obliga pe inculpat săacopere numai o cotă a cheltuielilor făcute de partea civilă.

Cheltuielile făcute de partea vătămată sau partea civilă ocazionate de culpaprocesuală a acesteia nu pot fi puse în sarcina inculpatului

Pronunţarea instanţei asupra cheltuielilor de judecată are loc numai lacererea părţilor, dacă s-a renunţat la exercitarea acţiunii civile. Persoanavătămată care a renunţat la despăgubiri civile şi nu a participat în proces nicica parte vătămată, nu poate solicita cheltuieli de judecată

Dispoziţiile privitoare la suportarea cheltuielilor de procedură, cînd sîntmai mulţi inculpaţi sau există în cauză şi o parte civilmente responsabilă, seaplică corespunzător şi în cazul cheltuielilor de judecată.

Dacă inculpatul este achitat , cheltuielile de judecată avansate de el sau departea civilmente responsabilă, se acoperă de către partea adversă, în măsuraîn care au fost provocate de această parte . în orice altă situaţie, obliţatiile derestituire a cheltuielilor avansate de către părţi se stabilesc potrivit legii civile

petiţionarul nu se găseşte în nici una din cauzele prevăzute de lege pentru plata cheltuielilor (Trib. Suprem, dec. pen. nr. 789/1967, R.R.D., nr. 8/1967, p. 161).

107 Partea civilă ale cărei pretenţii de despăgubire au fost respinse prin hotărîrea decondamnare nu are dreptul la cheltuieli de judecată, acestea fiind făcute din culpă proprie(Trib. Suprem, dec. pen. nr. 2265/1968, R.R.D., nr. 3/1969, p. 171).

108 De exemplu, cheltuielile legate de greşita pornire a acţiunii penale de către parte, într-ocauză în care exercitarea acţiunii se face din oficiu. (Trib. Suprem, dec. pen. nr. 3161/1967,R.R.D., nr. 4/1968, p. 184).

109 Trib. Jud. Cluj., dec. pen. nr. 493/1968, R.R.D., nr. 2/1969, p. 178.110 Achitarea inculpatului şi sesizarea comisiei de judecată pe motivul că fapta constituie

abatere permite obligarea părţii vătămate la plata cheltuielilor de judecată ocazionateinculpatului. (Trib. Jud. Alba, dec. pen. nr. 50/1973, R.R.D. nr. 2/1985, p. 73).

111 Prevederea se aplică şi cînd achitarea se pronunţă ca urmare a admiterii cererii derevizuire (Trib. Suprem, secţ. pen. dec. nr. 202/1984, R.R.D., nr. 2/1985, p. 73).

112 Cheltuielile de judecată la care urmează a fi obligată partea civilă în caz de achitare ainculpatului şi respingerea acţiunii civile se stabilesc nu în raport de suma pretinsă ca

487

§ 6. Amenda judiciară

613. Nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la îndeplinirea diferiteloracte procedurale poate constitui potrivit art. 198 c. pr. pen., abatere, pe carelegea o sancţionează cu amenda judiciară de la 1.000 -10.000 lei. Aplicareaamenzii nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Amenda judiciară este o sancţiune procesuală aplicabilă în cazul săvîrşiriiuneia din abaterile judiciare prevăzute de codul de procedură penală.

Amenda judiciară nu trebuie confundată cu sancţiunile procedurale,întrucît ea reprezintă o sancţiune bănească aplicabilă persoanelor vinovate dediferite abateri şi nu o invalidare a unui act procedural îndeplinit cunerespecatrea legii, ca în cazul sancţiunilor procedurale.

Rolul amenzii judiciare este de a asigura desfăşurarea normală a activităţii

procesuale prin efectuarea corect şi la timp, de către subiecţii procesuali, aîndatoririlor ce le revin potrivit legii. Amenda judiciară se aplică în bazaraportului procesual secundar existent între organele judiciare şi subiecţiiprocesuali care comit abaterile

614. - Art. 198 c. pr. pen. prevede ca abateri sancţionate cu amendăjudiciară următoarele fapte: a) neîndeplinirea sau îndeplinirea greşită ori cuîntîrziere a procedurii de citare, de comunicare a actelor de procedură, detransmitere a dosarelor sau a altor lucrări, dacă acestea au provocat întîrziereaprocesului; b) neexecutarea mandatelor de arestare; c) lipsa nejustificată amartorului, expertului sau interpretului legal citat; d) tergiversarea îndepliniriiînsărcinărilor primite de către expert sau interpret; e) neprezentarea obiectelorori înscrisurilor solicitate de organul judiciar; f) nerespectarea obligaţiei depăstrare a obiectelor şi înscrisurilor lăsate în păstrare, în urma unei percheziţiisau ridicări de obiecte; g) neluarea măsurilor necesare pentru efectuarea uneiexpertize de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectuaaceasta; h) nerespectarea de către cei care participă la judecată a măsurilorluate de preşedintele completului de judecată pentru asigurarea ordinii şisolemnităţii şedinţei.

Amenda se aplică, după caz, prin ordonanţa organului de urmărire penală sauîncheierea instanţei. Cel amendat poate cere reducerea amenzii sau scutirea deplata acesteia în termen de 10 zile de la comunicarea dispoziţiei de amendare,

despăgubire, ci de sumele efectiv cheltuite de inculpat (Trib. Jud. Timiş, dec. pen. nr. 169/1968, R.R.D., nr. 2/1969, p. 179). 113 V. DONGOROZ, §.a., Explicaţii teoretice, voi. I, p. 414.

488

justifîcînd motivul pentru care nu a putut îndeplini obligaţia sa legală. Asupracererii se pronunţă organul care a aplicat amenda (ar. 199 c. pr. pen.).

împotriva încheierii prin care instanţa a aplicat amenda judiciară se poateface apel de cel ale cărui interese legitime au fost vătămate prin hotărîrearespectivă, în baza art. 362 alin. 1 lit. e. împrejurarea că legea prevede şi altăposibilitate pentru scutirea sau reducerea sancţiunii (art. 199 alin. 2), nuînlătură şi dreptul folosirii căilor de atac

114 Trib. Suprem, secţ. mii. dec nr. 54/1975, R.R.D. nr. 8/1976, p. 63.

489

POSTFAŢĂ

Marea mobilitate este o caracteristică a oricărei legislaţii în perioadele detranziţie. Schimbarea frecventă a normelor în vigoare ridică dificultăţi, uneorigreu de depăşit, în redactarea lucrărilor juridice mai ales de mare amploare,împrejurare ce nu a putut fi evitată nici în elaborarea prezentului tratat.

Lucrarea este aliniată normelor legale care reflectă reglementareaprocesuală existentă la sfîrşitul anului 1992, ultimele dispoziţii avute în vederefiind Legea nr. 104/1992 pentru modificarea şi completarea Codului penal, aCodului de procedură penală şi a altor legi (publicată în M. Of. nr. 244 din 1octombrie 1992), precum şi Legea nr. 92/1992 pentru organizareajudecătorească (publicată în M. Of. nr. 197 din 13 august 1992).

Noua organizare judiciară implică modificări legislative inerente îndomeniul procedurii penale, iar Legea nr. 92/1992 a prevăzut că, încă înaintede intrarea ei în vigoare cu privire la compunerea şi funcţionarea instanţelorjudecătoreşti şi a parchetelor (1 iulie 1993), urmează a se iniţia modificăricorespunzătoare ale Codului de procedură penală.

Potrivit art. 126 din Legea nr. 92/1992 proiectul de act normativmodificator urma să fie înaintat Parlamentului pînă la 1 decembrie 1992, înaşa fel încît proiectul să devină lege în termen util (primele luni ale anului1993) şi să poată intra în vigoare în vară, odată cu normele de organizarejudecătorească.

Din păcate, pînă la începutul lunii aprilie 1993 o asemenea iniţiativălegislativă nu s-a materializat în dispoziţii concrete, normele modificatoare alecodului de procedură penală nefiind edictate.

în momentul intrării în tipografie a tratatului a fost necesar să se aleagăîntre două neajunsuri, respectiv: evocarea normelor vechi, evident depăşite;orientarea lucrării spre viitor, chiar dacă proiecţia ei se bazează pe norme aflatenumai în stadiu de proiect. Acest din urmă inconvenient fiind mai redus a fostdesigur preferat.

în consecinţă, întrucît între varianta proiectului de lege avut spre consultareşi forma definitivă care va intra în vigoare pot exista diferenţe, recomandămsă se aibă în vedere totdeauna textul oficial.

Menţionăm problematica asupra căreia se extinde recomandarea de maisus avînd în vedere că ultimele modificări legislative nu au implicaţii întematica tuturor capitolelor. Aşadar, atenţie la următoarele reglementări:

- Competenţa funcţională şi materială a instanţelor (art. 25-29 c. pr. pen.)- Competenţa teritorială (art. 30-31 c. pr. pen.)

491

- Jurămîntul martorului (art.85 c. pr. pen.)

- Aducere la cunoştinţă amotivelor luării măsurilor

preventive şi a învinuirii (art.137 c. pr. pen.)

- Plîngerea împotrivamăsurilor preventive luate deprocuror (art. 140 c. pr. pen.)

- Prelungirea arestării preventive (art. 155,156,159 c. pr. pen.)- Examinarea, admiterea şi

respingerea liberării provizorii(art. 1608,1609 c. pr. pen.)

- Drepturile apărătorului,asistenţa celorlalte părţi şireprezentarea (art. 172-174 c.pr. pen.)

- Abaterile judiciare (art. 198 c. pr. pen.)

»* *

După ce au văzut luminatiparului cele prezentate învolumul de faţă, a căpătatconsistenţă reală problematicapreconizată ca avînd posibileimplicaţii ulterioare de legeferenda şi la care s-a făcutreferire mai sus.

Modificările codului deprocedură penală interveniteprin Legea nr. 45/1993publicată în M.Of. nr. 147 din 1iulie 1993 (concordante şi cuLegea nr. 92/1992 de organizarejudecătorească) au menţinut încea mai mare măsură dispoziţiiledin proiectul legislativ al acesteinorme şi au confirmatpreviziunile şi orientările avuteîn vedere de autor înconturarea anticipată a

anumitor puncte de vedere.Situaţia creată permite ca

redactările anterioare să aibădeplină valabilitate în cvasi-totalitatea aspectelor abordate.în felul acesta prelungirile detiraj ale lucrării devin posibile,fără a se recurge la ediţiisuplimentare revăzute şiadăugite, care să impună noiforme redacţionale. Cele cîtevaintervenţii, absolut necesare înlumina dispoziţiilor din Legeanr. 45/1993, pot fi uşorsistematizate şi adunate înprezenta postfaţă urmînd acompleta sau corecta cuprinsulvolumului.

Eventualele îndreptări carese impun astfel faţă de formainiţială a lucrării nu aucaracterul unei erate,rectificările nefiind imputabileediturii sau autorului, întrucîtele decurg dintr-o reglementarecare a apărut mai tîrziu.

Pentru uşurarea folosirii încontextul întregii lucrări aprecizărilor care decurg dinultimele modificări legislativeconsemnările sînt inserate înordinea avută în vedere deLegea nr. 45/1993 urmînd a finominalizate cu denumireamarginală a articolului dincodul de procedură penalăasupra căruia poartă

492

modificarea. în finalul fiecăreinote se prevede indicele subcare figurează problematica învolum.

Iată comentariile care seimpun în vederea alinieriilucrării normelor legale învigoare la momentulsuplimentării ultimului tiraj(30 noiembrie 1994):

1. Competenţa tribunalului militar (art. 26 c.pr.pen.).Referindu-se la infracţiunile săvîrşite de civili care intră în competenţa

tribunalului militar, redactareadin volum nu face diferenţieriîntre bunurile împotriva cărorase îndreaptă aceste faptepenale. Este de subliniat, căfaţă de cele arătate, actualanormă înscrisă în art. 26 pct.2lit. a prevede ca intrînd încompetenţa respectiveiinstanţe militare numaiinfracţiunile contrabunurilor aflate înproprietatea, administrarea saufolosinţa Ministerului ApărăriiNaţionale, Ministerului deInterne, Ministerului Justiţiei— Direcţia Generală aPenitenciarelor —, ServiciuluiRomân de Informaţii,Serviciului de InformaţiiExterne şi Serviciului deProtecţie şi Pază, care prinnatura sau destinaţia lor aucaracter militar sauinteresează capacitatea de

apărare. Menţionăm, cărestrîngerea competenţei doarla infracţiunile contra unorasemenea bunuri estebinevenită, pentru că altfelsfera civililor judecaţi deinstanţele militare ar fi fostprea largă, din moment ce s-arfi avut în vedere toateinfracţiunile contra oricărui bunaflat în proprietatea,administrarea sau folosinţaorganelor amintite (vezi pct.367 din lucrare).

2. Competenţatribunalului (art. 27 c.pr.pen.).Legea indică la pct. 1 lit.alista tuturor infracţiunilorjudecate de tribunal în primăinstanţă. Faţă deenumerarea evocată în lucrare,actuala reglementare nu maiînscrie infracţiunea de vătămare corporalăgravă prevăzută în art. 182c.pen.Prin aceastase exprimă voinţa expresă alegii ca această infracţiune săfie trecută încompetenţa judecătoriei.

în textul amintit mai sîntinserate numeroase faptepenale contra patrimoniuluiînscrise în prezent în douătitluri distincte ale coduluipenal, partea specială. (TitlulIII Infracţiuni contraproprietăţii private şi Titlul IVInfracţiuni contra proprietăţiipublice). Menţionăm, că de maimultă vreme la Parlamentexistă un proiect de modificare

a codului penal în care actualadistincţiune între infracţiunilerespective se preconizează a fiînlăturată, reglementareareferindu-se în mod global şifără diferenţieri la toate in-fracţiunile contrapatrimoniului. în acest context

sînt de aşteptat modificăriconsistente în art. 27 pct.l lit.ac.pr.pen. şi în enumerareainfracţiunilor care se înscriu înprezent de la art. 211 cpen.pînă la art. 232 c.pen. inclusiv.

493

în sfîrşit atragem atenţia căfaţă de reglementarea actualăprecizarea aflată la pag. 292 alin.2 din prezentul volumreferitoare la alte infracţiunidate de lege în competenţatribunalului este neavenită şitrebuie abandonată (vezi pct. 368din lucrare).

3. Cazuri speciale (art. 37c.pr.pen.) Reglementarea la carese referăanaliza din lucrare nu a pututavea în vedere decît recursul, casingură cale deatac existentă în momentulredactării. în consecinţă, prinintroducerea apeluluia fost necesar să se modificealin. 1 şi 2 din art. 37.

Aceste norme trebuie avuteîn vedere astfel cum sîntredactate în prezent, respectiv:

"în cazurile de indivizibilitateprevăzute în art. 33 lit. a) şi b),precum şi cele de conexitate,cauzele sînt reunite dacă ele seaflă în faţa primei instanţe dejudecată, chiar după desfiinţareahotărîrii cu trimitere în apel saudupă casarea cu trimitere înrecurs.

Cauzele se reunesc şi lainstanţele de apel şi la cele de

recurs, de acelaşi grad, dacă se aflăîn acelaşi stadiu de judecată" (vezipct. 395 din lucrare).

4.Competenţa, în caz deschimbare a calităţii inculpatului(art. 40 c.pr.pen.). în sistemul avutîn vedere în reglementareaanterioară schimbarea calităţiiinculpatului după săvîrşireainfracţiunii determină modificări înregimul competenţei ţinînd seamaşi de natura faptei penale comise.Lucrarea reflectă evident acestpunct de vedere, faţă de careurmează a se reţine că în prezentdiferenţierea nu mai este relevantă,întrucît actuala redactare a art. 40alin. 1 precizează că instanţa rămînetotdeauna competentă a judeca, chiardacă inculpatul, după săvîrşireainfracţiunii, nu mai are calitateaavută anterior (vezi pct. 358 dinlucrare).

5.Conflictul de competenţă(art. 43 c.pr.pen.). în redactarea dinlucrare se nominalizează mai multeorgane competente să rezolveconflictul de competenţă în cazulcînd nici unul dintre organele aflateîn conflict nu sînt competente.

în acest caz este indicat să sefolosească precizarea din art. 43alin. 8 c.pr.pen. (aşa cum se

modifică prin Legea 45/1993),unde se menţionează că dacăinstanţa sesizată cu soluţionareaconflictului de competenţăconstată că pricina este decompetenţa altei instanţe decîtcele între care a intervenitconflictul şi faţă de care nu esteinstanţă superioară şi comună,trimite dosarul instanţeisuperioare comune (vezi pct.412 din lucrare).

494

6. Jurămîntulmartorului (art. 85 c.pr.pen.).în legătură cu jurămîntulmartorului precizările dinalineatele 2-6 ale actualeireglementări nu seregăsesc în lucrare, motivpentru care este potrivităcitarea lor mai jos învederea completărilor ce seimpun. Astfel în cod se aratăexpres că:

"în timpul depunerii jurămîntului, martorul ţine mîna pe cruce sau Biblie.Referirea la divinitate din

formularea jurămîntului, seschimbă potrivit credinţeireligioase a martorului.

Martorului de altă religiedecît creştină nu îi sîntaplicabile prevederile alin. 2(ţinerea mîinii pe cruce sauBiblie). Martorul fărăConfesiune va depuneurmătorul jurămînt: "Jur peonoare şi pe conştiinţă că voispune adevărul şi că nu voiascunde nimic din ceea ceştiu."

Martorii care din motivede conştiinţă sau Confesiunenu depun jurămîntul vor rostiîn faţa instanţei următoareaformulă: "Mă oblig că voispune adevărul şi că nu voiascunde nimic din ceea ceştiu".

Situaţiile la care se referăalin. 3, 4, 5 şi 6 se reţin deorganul judiciar pe baza

afirmaţiilor făcute demartor.

Pentru toate problemeleevocate mai sus a se vedea pct. 473 din lucrare.

7. Propunerea pentruprelungirea arestării (art.156 c.pr.pen.). Faţă dereferirile la procuroriiierarhic superiori folositeîn lucrare sînt preferabile

f precizările din art. 156 alin. 2unde se arată că "propunereade prelungire a ! arestăriipreventive se înaintează învederea sesizării instanţeiconducătorului I parchetuluidin care face parte cel care afăcut sau a avizat propunereasau, i după caz, procuroruluişef de secţie din ParchetulGeneral" (vezi pct. 540 dinlucrare).

8. Examinarea şiadmiterea cererii (art. 160

c.pr.pen.). In lucrare searată că încheierea prin careinstanţa soluţionează cerereade liberare provizorie este supusă recursului,fără a se indica alte detalii înacest sens.

Q

Considerăm util a se avea învedere în materie textul art.160 alin. 6, aşa cum a fost elmodificat prin Legea nr.45/1993 şi în care sesubliniază că termenul derecurs este de 3 zile şi curgede la pronunţare pentru ceiprezenţi şi de la comunicarepentru cei lipsă.

O altă precizare importantă este adăugarea la finalul art. 160 aunui nou alineat în care se dispunecă aducerea inculpatului arestat la judecarea recursului are loc numai cînd instanţa consideră necesar (vezi pct. 551 din j lucrare).

I495

9. Drepturile apărătorului(art. 172 c.pr.pen.). La sfîrşitulnormei referitoare la drepturileapărătorului în procesul penal s-ainserat un ultim alineat în care s-a înscris o reglementare denatură a preciza şi îndatorireaprincipală a acestui participantimportant la procesul penal. Oasemenea adăugare va impunedesigur şi corectura viitoare adenumirii marginale aarticolului, în sensul evocării în

titulatură că norma se referă atîtla drepturile cît şi la obligaţiileapărătorului.

Art. 172 alin. ultim prevedecă apărătorul ales sau desemnatdin oficiu este obligat să asigureasistenţa juridică a învinuituluisau inculpatului. Pentrunerespectarea acestei obligaţii,organul de urmărire penală sauinstanţa de judecată poate sesizaconducerea baroului de avocaţi,

spre a lua măsuri (vezi pct. 285-286 din lucrare).

10. Asistenţa celorlaltepărţi (art. 173 c.pr.pen.). încursul judecăţii apărătorulexercită drepturile părţii pe careo asistă (art. 173 alin. 2). Spredeosebire de aceasta, în cursulurmăririi penale cîmpul deactivitate al apărătorului seîngustează avînd în vedereparticularităţile desfăşurăriiprocesului penal în fazarespectivă.

Pentru marcarea ideii de maisus art. 173 alin. 1 a căpătat onouă formulare pentru a precizacă apărătorul părţii vătămate, alpărţii civile şi al părţiiresponsabile civilmente aredreptul de a formula cereri şi de adepune memorii (evident acesteposibilităţi sînt asigurateapărătorului nu numai în cursulurmăririi penale ci în tot cursulprocedurii judiciare).Suplimentar, legea maiprecizează că apărătorul aredreptul să asiste la efectuareaurmătoarelor acte de urmărirepenală: ascultarea părţii pe careo apără, cercetări la faţa locului,percheziţii şi autopsii,prelungirea duratei arestării, iarla efectuarea altor acte deurmărire poate asista cuîncuviinţarea organului deurmărire penală (vezi pct. 145din lucrare).

11. Abateri judiciare (art.

198 c.pr.pen.). Abaterile judiciarese sancţionau cu amenzi judiciarepe care art. 198 alin. 1 c.pr.pen.Ie-a fixat iniţial la suma de 50-500 de lei. în condiţiile inflaţieicaracteristice perioadei detranziţie prin care treceeconomia noastră apare evidentcă aceste limite devin periodicnefiresc de reduse şi trebuiealiniate la noile nivelurimonetare. Aşa s-a procedat iniţialprin Legea nr. 104/1992 care aridicat amenda judiciară la sumevariind între 1000 şi 10000 lei,după cum se arată şi în prezentalucrare.

Modificarea intervenită prinLegea nr. 45/1993 n-a făcut decîtsă majoreze din nou limiteleamenzii fixîndu-le între 5.000 şi20.000 lei. Faţă de momentul

4%

la care inserăm prezentulcomentariu apreciem căaceste limite devin de peacum nesatisfăcătoare şi estede presupus că ele vor maisuferi modificări valorice şiîn viitor (vezi pct. 613 dinlucrare).

12. Separat de modificărilecodului de procedură penalăurmează a se avea în vedere şialte dispoziţii legale noi carepot avea implicaţii înactivitatea judiciară. înaceastă ordine de idei seînscrie Legea nr. 26/1994privind organizarea şifuncţionarea poliţiei române,publicată în M. Of. nr. 123 din18mai 1994.

în tratarea principiuluiprocesual potrivit căruiaorganele judiciare trebuie sărespecte viaţa intimă familială şiprivată a tuturor persoanelor seface referire şi la interceptareaconvorbirilor telefonice. înacest context este necesar a secunoaşte că în conformitate cuart. 17 din Legea nr. 26/1994,pentru combaterea crimeiorganizate şi a infracţiunilorgrave, în interesul urmăririipenale, poliţia poate solicitaparchetului competentinterceptarea convorbirilortelefonice şi deschidereacorespondenţei de cătreorganele abilitate potrivitLegii nr. 51/1991 privindsiguranţa naţională a României

publicate în M. Of.nr. 163 din 7 august 1991.

Art. 13 din Legea nr.51/1991 permite interceptareanumai în urma aprobării uneicereri exprese adresateprocurorului în care se aratănecesitatea măsurilorrespective. Autorizarea se dă pecale de mandat emis deprocurorul anume desemnatpentru aceasta de ProcurorulGeneral, durata mandatuluineputînd depăşi 6 luni, cuposibilităţi de prelungire numaide către Procurorul General,fără a se putea depăşi defiecare dată 3 luni.

Potrivit art. 16 din aceeaşilege mijloacele de obţinere ainformaţiilor nu trebuie sălezeze în nici un fel drepturileşi libertăţile fundamentale alecetăţenilor, viaţa particulară,onoarea sau reputaţia lor, ori săîi supună la îngrădiri ilegale.Alin. 3 din acelaşi articolprecizează că cetăţeanul carese consideră lezat în drepturilesau libertăţile sale poate sesizaoricare din comisiilepermanente pentru apărarea şiasigurarea ordinii publice alecelor două corpuri legiuitoaredin Parlament.

Toate aceste reglementări urmează a se completa cu cele relatate la pct.

159 din lucrare.

497

* *

După tipărirea în anul 1993 avolumului I au apărut actenormative noi care nu se regăsescîn această ediţie. Se au în vedereîndeosebi dispoziţiile legislativeintervenite prin Legea nr. 54 şinr. 56 din 1993 privindorganizarea şi funcţionareainstanţelor şi parchetelor militareşi organizarea Curţii Supreme deJustiţie precum şi recenta lege deorganizare a avocaturii dinRomânia nr.51/1995.

în vederea sistematizăriicorespunzătoare a aspectelorsuplimentare ce trebuie avute învedere m mod diferit faţă deredactarea aflată în volum, s-aprocedat - ca şi la precedenteleprelungiri de tiraj - la semnalareaobservaţiilor respective înordinea punctelor interioare caremarchează succesiuneaproblematicii din expunere.

în consecinţă, lectorul va ţineseama la parcurgerea actualeiediţii (din anul 1996) deurmătoarele menţiuni:

13. La pct.196, cătresfârşitul expunerii, se precizeazăcă în componenţa instanţeisupreme intră mai multe secţii,fără ca acestea să fie şiindividualizate, în conformitate cuart.7 şi 21 din Legea nr.56/1993Curtea Supremă de Justiţie esteorganizată în 5 secţii şi anume:civilă, penală, comercială, de

contencios administrativ şi militară.Fiecare din aceste secţiuni arecompetenţă proprie, fiind evident cădin punctul de vedere al ramurii dedrept de care ne ocupăm interescomportă doar activitatea secţieipenale şi a celei militare.

14. La pct.200 se menţioneazăcă instituţia judecătorului unicfuncţionează numai la judecătorie,afirmaţie conformă cu Legeanr.92/1992 care se referă exclusiv laorganizarea instanţelor civile.Precizarea trebuie completată şi cudispoziţiile ulterioare ale Legiinr.54/1993 din care rezultă căjudecătorul unic se regăseşte şi încompunerea tribunalului militar,exact în aceleaşi situaţii care erauavute în vedere pentru judecătorie şicare erau menţionate şi anterior încontextul pct.200.

Suplimentar, în cazultribunalului militar se va adăuga căinfracţiunile contra ordinii şidisciplinei militare pedepsite cuînchisoare de cel mult 2 ani sejudecă tot de un singur judecător.

15. La pct.203 se făcea referirela faptul că instanţa supremă puteajudecaşi în complet de 7 judecători, tezăcare era valabilă atâta timp cât nu aapărutLegea de organizare a CurţiiSupreme de Justiţie.

Potrivit art.25 din Legeanr.56/1993 (în afara completuluiordinar format din 3 judecători)instanţa se constituie în Secţii Unite

în vederea recursurilor declarateîmpotriva hotărârilor pronunţateîn primă instanţă de Curtea

498

Supremă de Justiţie, arecursurilor în interesul legii, arecursurilor în anulare încauzele în care secţiile Curţiiau pronunţat sentinţe rămasedefinitive prin nerecurare saudecizii în soluţionarearecursurilor ordinare.

Curtea Supremă de Justiţiese constituie în Secţii Unite şipentru soluţionarea sesizărilorprivind schimbareajurisprudenţei Curţii şisesizarea CurţiiConstituţionale pentrucontrolul constituţionalităţiilegilor, înainte depromulgare.

în sfârşit, la acest punct seva mai adăuga precizarea cătoate modalităţile de constituirea completelor de judecatăpreconizate pentru instanţeleordinare (judecătorii, tribunaleşi Curţi de Apel) se aplicăidentic şi instanţelor militarecorespunzătoare.

16. Cele arătate la pct.204trebuie considerate ca informaţiide ordin istoric care erauvalabile anterior şi chiar dupăevenimentele din 1989 până laultima reglementare afuncţionării instanţelormilitare. După apariţia Legiinr.54/1993 participarea încompletul de judecată aelementului nespecialist esteexpres contrazisă dedispoziţiile cuprinse în art.10,

13, şi 16 din sus amintitalege. Aşadar, începând din1993 la nici un organ dejudecată din România(indiferent că e o instanţăcivilă ordinară sau militară)judecata nu are loc decât cumagistraţi de carieră.

17. în cadrul pct.207,dispoziţiile din Legeanr.92/1992 de organizarejudecătorească careprecizează că magistraţii nupot fi cercetaţi, reţinuţi sauarestaţi fără avizulministrului justiţiei, urmeazăa se completa cu prevedereadin Legea nr.56/1993 potrivitcăreia judecătorii CurţiiSupreme de Justiţie nu pot fiurmăriţi penal saucontravenţional ori trim işi înjudecată fără autorizareaPreşedintelui României.

18. în pct.208 suntînscrise în conformitate culegea de organizarejudecătorească, condiţiile

generale pentru a fi numitjudecător. La cele arătateurmează a se adăuga cămagistraţii militari trebuie săaibă şi calitatea de ofiţeri

activi.19. La pct. 212, subsolul nr. 59, în care se fac anumite precizări cu privire

la organizarea parchetelor militare se va interpreta într-un nou context.

Astfel, se va reţine căparchetele militare funcţioneazăpotrivit prevederilor din Legeanr.54/1993. Reglementărilesunt în genere asemănătoare cucele cuprinse în Legea deorganizare judecătoreascăreferitoare la parchetele civile.Sub aspect organizatoricdiferenţiat este faptul că în timpce pe lângă fiecare instanţăcivilă funcţionează un parchet,art.17 alin.2 din Legeanr.54/1993 prevede că pe lângăinstanţele militare potfuncţiona mai multe parchete

499militare, în raport cu întindereacircumscripţiei teritoriale ainstanţei respective.

20. La pct.267 se va avea învedere că recent a intrat învigoare Legea nr.51/1995 pentruorganizarea şi executareaprofesiei de avocat publicată înM.Of. nr.l 16 din 9 iunie 1995.Potrivit art.79 din această lege seabrogă expres Decretulnr.281/1954, republicat în B.Of.nr.ll din 6 martie 1958, cu

modificările ulterioare, Decretulnr.191/1977 (Legea nr.27) privindreglementarea plăţii onorariilorpentru asistenţa juridică acordatăpersoanelor având domiciliul sausediul în străinătate, precum şiDecretul-lege nr.90/1990. înconformitate cu o dispoziţietranzitorie din noua lege sepermite ca actualele birouri deavocaţi prevăzute de Decretul-legenr.90/1990 să poată continuaactivitatea pe o perioadă de 3 ani

de la intrarea în vigoare a Legiinr.51/1995.

Pentru o mai corectăînţelegere a problematiciiabordate în cadrul acestui puncteste bine a se ţine seama de noilenorme înscrise la începutul Legiinr.51/1995 sub forma unordispoziţii generale şi din carecităm următoarele:

-Profesia de avocat este 1 iberăşi independentă, cu organizare şifuncţionare autonome, putând fiexercitată numai de membriibarourilor (art.l).

- în exercitarea profesieiavocatul este independent şi sesupune numai legii, statutului şiregulilor eticii profesionale.Avocatul promovează şi apărădrepturile şi libertăţile omului. Elare dreptul să asiste şi săreprezinte persoanele fizice şijuridice în faţa tuturor instanţelor,autorităţilor şi instituţiilor,precum şi a altor persoane careau obligaţia să permită şi săasigure desfăşurareanestingherită a activităţiiavocaţiale în condiţiile legii.Orice persoană are dreptul să-şialeagă în mod liber avocatul(art.2).

-Activitatea avocatului se realizează prin:a) consultaţii şi cereri cu

caracter juridic, asistenţă şireprezentare juridicăîn faţa organelor de jurisdicţie,de urmărire penală şi de notariat;

b) apărarea cu mijloace

juridice specifice a drepturilor şiintereselorlegitime ale persoanelor fizice şijuridice în raporturile cuautorităţile publice,ale instituţiilor şi ale oricăreipersoane române sau străine;

c) redactarea de acte juridice cuposibilitatea atestării identităţiipărţilor, a conţinutului şi a dateiactelor;

d)orice alte mijloace şi căiproprii executării dreptului deapărare, în condiţiile legii (art.3):

- Profesia de avocat se exercită,la alegere în cabinete individuale,cabineteasociate sau societăţi civileprofesionale (art.5).

500

- Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de

lege (art.8).21. Cele arătate la pct. 268

sunt în general valabile şi potrivit Legii nr. 51/1995 întrucât organele de conducere ale avocaturii rămân în continuare barourile şi Uniunea Avocaţilor din România. Noua reglementare a modificat fie anumite norme de reprezentare, fie componenţa unora dintre aceste organe. Astfel, la Congresul avocaţilor, barourile audreptul să trimită câte un delegat pentru 30 avocaţi din fiecare barou, norma de reprezentare nemaifiind de 1 la 40 ca înainte (art. 54 din Legea nr. 51/1995). De asemenea, art. 57 din actuala lege prevede că în componenţa Consiliului Uniunii intră pe lângă decanii barourilor şi câte un membru la 100 de avocaţi de la fiecare barou care depăşeşte acest număr. La fel, în conformitate cu art. 60 din Lege,Comisia permanentă nu se mai compune din 11 persoane, ci are 15 membri, dintre care 5 din Baroul municipiului Bucureşti şi 10 din celelalte barouri din ţară.

22. Pct. 269 din volum seînlocuieşte (referitoraproximativ la aceeaşitematică) cu o nouă redactare,în care sunt prezentate câteva

din dispoziţiile cele maiînsemnate din capitolul 111 alLegii nr.51 din 1955, privinddrepturileşi îndatoririle avocatului.

Avocatul înscris în tabloulbarourilor are dreptul să asiste şisă reprezinte orice persoanăfizică sau juridică în temeiulunui contract încheiat în formăscrisă, care dobândeşte datăcertă prin înregistrarea înregistrul oficial de evidenţă.Atât avocatul cât şi clientul audreptul să renunţe la contractulde asistenţă juridică, încondiţiile prevăzute în statut(art.25).

Pentru activitatea saprofesională avocatul aredreptul la onorariu şi laacoperirea tuturor cheltuielilorfăcute în interesul clientului(art.27).

Contactul dintre avocat şi

clientul său nu poate fi stânjenit

sau controlat, direct sau

indirect de nici un organ al

statului (art.30).

în exercitarea profesiei

avocaţii sunt ocrotiţi de lege,

fără a putea fi asimilaţi

funcţionarului public sau altui

salariat.Insulta, calomnia ori

ameninţarea săvârşite împotrivaavocatului în timpul exercităriiprofesiei şi în legătură cu aceastase pedepseşte cu închisoare de la

3 luni la 2 ani sau cu amendă.Lovirea sau alte violenţesăvârşite împotriva avocatuluiîn condiţiile anterior amintitese pedepsesc cu închisoare dela 6 luni la 3 ani. Acţiuneapenală se pune în mişcarepentru insultă, calomnie sau

ameninţare numai la plângereaprealabilă a părţii vătămate, iarpentru celelalte infracţiuni şi dinoficiu. Retragerea plângeriiprealabile sau împăcarea părţilorînlătură răspunderea penală (art.33).

501

Avocatul nu poate asista saureprezenta părţi cu interese contrareîn aceeaşi cauză sau în cauzeconexe şi nu poate pleda împotrivapărţii care 1-a consultat maiînainte în legătură cu aspectelelitigioase concrete ale, pricinii.

Avocatul nu poate fi ascultat camartor şi nu poate furniza relaţiinici unei autorităţi sau persoane cuprivire la cauza care i-a fostîncredinţată, decât dacă aredezlegare prealabilă, expresă şiscrisă din partea tuturor clienţilorsăi interesaţi în cauză. Calitatea demartor are întâietate faţă decalitatea de avocat cu privire lafaptele şi împrejurările pe careacesta le-a cunoscut înainte de a fidevenit apărător sau reprezentantal vreunei părţi în cauză.

Dacă a fost ascultat ca martor,avocatul nu mai poate desfăşuranici o activitate profesională încauză. Avocatul nu poate îndeplinifuncţia de expert sau de traducătorîn cauza în care este angajat caapărător (art.39).

Avocatul este obligat să acordeasistenţă juridică în cauzele încare a fost desemnat din oficiu saugratuit de către barou (art.35). Inlegătură cu detaliile acesteiprobleme urmează a se vedea

explicaţiile de mai jos, de la notanr.23.

23. După punctul 269 seinserează un nou punct cuindicativul 269 bis încare sunt înscrise dispoziţiile legaledin capitolul V al Legii nr.51/1995privindasistenţa judiciară.

Baroul asigură asistenţăjudiciară în toate cazurile în careapărarea este obligatorie potrivitlegii, precum şi la cerereainstanţelor de judecată, aorganelor de urmărire penală sau aorganelor administraţiei publicelocale în cazurile în care acesteaapreciază că persoanele se găsescîn imposibilitatea vădită de a plătionorariul.

în cazuri de excepţie, dacădrepturile persoanelor lipsite demijloace materiale ar fiprejudiciate prin întârziere,decanul baroului aprobă acordareade asistenţă gratuită.

Baroul organizează servicii deasistenţă judiciară la sediiletuturor instanţelor de judecată dinjudeţ, care asigură asistenţă juridicăşi la organele de urmărire penalălocale, conduse de un avocatdefinitiv, numit de consiliulbaroului şi coordonate de un

membru al consiliului (art.63).în cauzele în care asistenţa

judiciară este acordată din oficiula cererea instanţelor de judecatăsau a organelor de urmărire penalăplata onorariilor se face dinfondurile Ministerului Justiţiei.

în cauzele în care asistenţajudiciară este acordată din oficiula cererea organelor administraţieipublice locale, plata onorariilor seface din fondurile acestor organe(art. 64).

24. Expunerea de la pct. 270 sereferea la modul de recrutare şi depregătireprofesională a avocaţilor,problematică ce sub majoritateaaspectelor este

abordată în actuala lege încapitolul II referitor la dobândireacalităţii de avocat. Cu privire laaceastă tematică urmează a sereţine câteva din dispoziţiilelegale consemnate în continuare.

Astfel, poate fi membru albarourilor din România cel careîndeplineşte următoarele condiţii:

a)este cetăţean român şi are exerciţiul drepturilor civile şi politice;b) este licenţiat al unei facultăţi de drept sau doctor în drept;c)nu se găseşte în vreunul

dintre cazurile de nedemnitateprevăzute de lege (art.9).

Este nedemn de a fi avocat:a)cel condamnat definitiv la

pedeapsă cu închisoare pentrusăvârşirea unei infracţiuniintenţionate de natură să aducăatingere prestigiului profesiei;

b) cel care a săvârşit abuzuriprin care au fost încălcate drepturişi libertăţi fundamentale aleomului, stabilite prin hotărârejudecătorească;

c)cel căruia i s-a aplicatpedeapsa interdicţiei de a exercitaprofesia pe durata stabilită prinhotărâre judecătorească saudisciplinară;

d) falitul fraudulos, chiar reabilitat (art.l 1).Exercitarea profesiei deavocat este incompatibi

lă cu:a)activitatea salarizată în cadrul altor profesii;b)ocupaţiile care lezează

demnitatea şi independenţaprofesiei de avocat sau bunelemoravuri;

c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ (art.12).Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu:a)calitatea de deputat sau

senator, consilier în consiliilelocale sau judeţene;

b)activitatea didactică universitară şi de cercetare de specialitate juridică;c)activitatea literară şi publicistică;d) funcţia de arbitru, mediator sau conciliator, în condiţiile

legii (art. 13).Dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen. Poate fi

primit în profesie cu scutire deexamen: titularul diplomei dedoctor în drept, licenţiatul uneifacultăţi de drept dacă în cel mult6 luni de la promovareaexamenului de licenţă solicităînscrierea ca avocat stagiar şi celcare înainte de solicitarea înscrieriiîn profesia de avocat a fostjudecător, procuror sau notar timpde cel puţin 4 ani (art. 14).

La începutul exercităriiprofesiei, avocatul efectuează înmod obligatoriu un stagiu depregătire profesională cu durata de2 ani, timp în care are calitatea deavocat stagiar. După efectuareastagiului, urmează a se susţine unexamen de definitivare (art. 15).

502

503

Dobândeşte calitatea deavocat definitiv şi cel careînainte de primirea în profesie aîndeplinit funcţii juridice timp decel puţin 5 ani (art.16).

Avocatul stagiar poate puneconcluzii numai la judecătorii.Avocatul definitiv are dreptul săpună concluzii la tribunale, cainstanţă de fond, după 2 ani de ladefinitivare, la tribunale cainstanţă de recurs şi la curţile deapel, după 3 ani de la definitivareşi la Curtea Supremă de Justiţie,respectiv Curtea de Conturi sau

Curtea Constituţională, după 8ani de la definitivare (art.19).

Exercitarea oricărei activităţide asistenţă juridică specificăprofesiei de avocat de cătrepersoana care nu este înscrisă întabloul avocaţilor constituieinfracţiune şi se sancţioneazăpotrivit legii penale (art.22).

25. La pct.209 şi urm., suntinserate explicaţii în legătură cudrepturile şiîndatoririle apărătorului, aşa cumrezultă chiar din titulaturaparagrafului 2 care

se află la această pagină. Dupăcum se desprinde din parcurgereapct.277-284,s-au avut în vedere drepturile şiobligaţiile strict judiciare aleapărătoruluidintr-o cauză penală, aşa cumacestea decurg din dispoziţiilecodului deprocedură penală.

Paragraful astfel denumit nu aavut în vedere drepturile şiîndatoririle apărătorului înlegătură cu statutul lui personalde avocat, pentru că aceastăproblematică nu se reglementeazăîn codul de procedură penală, ci -aşa cum este firesc - în Legeapentru organizarea şi exercitareaprofesiei de avocat. De aceea,dacă se urmăresc reglementărilegate de acest aspect se vor aveaîn vedere cele menţionate lapct.269 din acest volum, aşa cumacest punct a fost modificat deprecizările făcute în cadrul noteinr.22.

26.întreg pct.284 înredactarea sa din volum, urmeazăa se reconsidera, întrucât el sereferă la aspectele legate deremunerarea apărătorului de cătrepersoana căreia i se acordăasistenţă. în reconsiderareaacestei problematici recomandăma se avea în vedere toateexplicaţiile de mai sus careprecizează atât raportulcontractual dintre apărător şi celapărat, cât şi aspectelepatrimoniale ce decurg dintr-oasistenţă judiciară obligatorie,respectiv gratuită.

27.La pct.472 se arată că nupoate fi ascultat ca martorpersoana obligată să păstrezesecretul profesional, deci şiavocatul. Cu privire la aceastăexonerare a apărătorului exista,potrivit normelor înscrise înDecretul nr.281/1954, o excepţiede natură să impună o obligaţiecontrară care atrăgea îndatorireacomunicării către organelecompetente a datelor,informaţiilor sau actelor ce ledeţineau avocaţii, dacă acesteapriveau fapte îndreptateîmpotriva statului sau împotrivapăcii. Excepţia nu s-a mai păstratîn Legea nr.51/1995, singuraderogare de la obligaţia păstrăriisecretului profesional rămânândpentru

apărător ipoteza în care el a fostdezlegat în prealabil expres şi înscris de către toţi clienţii săiinteresaţi în cauză (art.39 dinLegea nr.51/1995). Pentruprecizări suplimentare a seurmări explicaţiile date în volumla pct.269, regăsite sub nota nr.22din prezenta postfaţă.

•

504

CuprinsCAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL PROCESUAL PENAL Secţiunea I

PROCESUL PENAL ŞI DREPTUL PROCESUAL PENAL.......................................... .71.....................................................................................Justiţia penală, activitatea judiciară şi actul jurisdicţional............................................72...................................................................................Procesul penal. Noţiune şi elemente definitorii, scop şi rol educativ..............................123...................................................................................Sistemul procesual penal..............................................................................................204...................................................................................Dreptul procesual, penal ramură distinctă de drept.......................................................245...................................................................................Legătura dreptului procesual penal cu alte ramuri de drept..........................................30

Secţiunea II

NORME, FAPTE, RAPORTURI ŞI GARANŢII PROCESUALE....................................351...................................................................................Normele juridice procesual penale................................................................................352...................................................................................Faptele juridice procesual penale..................................................................................383....................................................................................Raporturile juridice procesual penale............................................................................394...................................................................................Garanţiile procesual penale...........................................................................................43

Secţiunea III

ŞTIINŢA DREPTULUI PROCESUAL PENAL............................................................... 451...................................................................................Obiectul şi metodele dreptului procesual penal............................................................. 452...................................................................................Sarcinile ştiinţei dreptului procesual penal român........................................................ 493...................................................................................Legătura ştiinţei dreptului procesual penal cu alte ştiinţe.............................................. 50

Secţiunea IV

IZVOARELE, INTERPRETAREA ŞI APLICAREADREPTULUI PROCESUAL PENAL................................................................................53

1....................................................................................Izvoarele dreptului procesual penal..............................................................................532...................................................................................Interpretarea dreptului procesual penal..........................................................................603...................................................................................Aplicarea legii procesual penale în spaţiu.....................................................................624...................................................................................Aplicarea legii procesual penale în timp......................................................................67

CAPITOLUL IIPRINCIPIILE FUNDAMENTALE(REGULILE DE BAZĂ) ALE PROCESULUI PENAL Secţiunea I

ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND PRINCIPIILE PROCESULUI PENAL .... 731...................................................................................Noţiunea de principiu fundamental al procesului penal.................................................732...................................................................................Sistemul principiilor procesual penale..........................................................................773...................................................................................Interacţiunea principiilor procesului penal................................................................... 80

Secţiunea II

PRINCIPIILE ÎNSCRISE EXPRES CA REGULI DE BAZĂÎN CODUL DE PROCEDURA PENALĂ.........................................................................82

1...................................................................................Principiul legalităţii procesuale.....................................................................................822...................................................................................Principiul oficialităţii .................................................................................................84

507

3. Principiul aflării adevărului 894. Principiul rolului activ al organelor judiciare

985. Principiul garantării libertăţii persoanei

1016. Principiul respectării demnităţii umane

1057. Principiul garantării dreptului de apărare

1078. Principiul folosirii limbii materne

114

Secţiunea III

ALTE PRINCIPII ALE PROCESULUIPENAL............................................................................................................................117

1. Precizări introductive 1172. Principiul egalităţii persoanelor în procesul penal

1173. Principiul prezumţiei de nevinovăţie

1194. Principiul respectării vieţii intime, familiale şi private în procesul penal . . . 122

5. Principiul

operativităţii procesuale

126

Secţiunea IV

REALIZAREA ACTULUI DE

JUSTIŢIE CU PARTICIPAREA

UNORPERSOANE NESPECIALIZATE...................................................................................129

1.................................................................................Elemente introductive cu caracter istoric ...................................................................................................1292. Participarea elementului popular în procedura judiciară est-europeană ... 1313.................................................................................Organizarea şi funcţionarea Curţilor cu juraţi...................................................................................................1324.................................................................................Aprecieri critice asupra instituţiei juriului..................................................................................................136

CAPITOLULUI

PARTICIPANŢII ÎN PROCESUL PENAL

Secţiune

a I

CONSIDERAŢII CU CARACTER

INTRODUCTIV......................................................................................

.'......................................................................................................

141

1. Noţiunea de participant în procesul penal

141

2. Succesori,

reprezentanţi şi substituiţi

procesuali 143

Secţiunea II

ORGANELE JUDICIARE..............................................................................................

1471. Instanţa de judecată

1472. Ministerul Public

1593. Organele de cercetare penală

169

Secţiunea UI

PĂRŢILE ÎN PROCESUL PENAL.................................................................................174

1. Poziţia procesuală a părţilor 1742. Inculpatul

1783. Partea vătămată

1814. Partea civilă

1845. Partea responsabilăcivilmente 192

Secţiunea IV

. APĂRĂTORUL......................................................:..................................................................................201

1. Aspecte organizatorice ale avocaturii. Felurile asistenţei juridice

2012. Drepturile şi îndatoririle apărătorului

209

CAPITOLUL IV

ACŢIUNEA PENALA ŞI ACŢIUNEA CIVILĂ

ÎN PROCESUL PENAL S

e

c

ţ

i

u

n

e

a

I

ACŢIUNEA ÎN JUSTIŢIE..............................................................................................

217

Secţiunea II

ACŢIUNEA PENALĂ....................................................................................................

2201. Definiţia, obiectul, subiecţii şi sistemele de exercitare ale acţiunii penale . .2202..................................................................................Trăsăturile caracteristice ale acţiunii penale......................................................................................................

2273. Momentele desfăşurării acţiunii penale

2314. Cazuri generale în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale

este împiedicată (art. 10 c.pr.pen.)...........................................................................................................237

Secţiunea III

ACŢIUNEA CIVILĂ......................................................................................................249

1. Consideraţii preliminare 2492. Caracterizarea acţiunii civile ca instituţie

2553. Exercitarea din oficiu a acţiunii civile

2614. Alte aspecte legate de exercitarea acţiunii civile în procesul penal

263

Secţiunea IV

RAPORTUL DINTRE ACŢIUNEA PENALĂŞI ACŢIUNEA CIVILĂ..................................................................................................268

CAPITOLUL V

COMPETENŢA ÎN MATERI

E PENALĂ Se

cţi

un

ea

I

COMPETENŢA ŞI FELURILE EI.................................................................................

2731.................................................................................Categoria juridică de competenţă...........................................................................................................2732.................................................................................Formele fundamentale ale competenţei..........................................................................................................2763.................................................................................Alte forme şi categorii de competenţă...........................................................................................................281

Secţiunea II

COMPETENŢA ORGANELOR JUDICIARE....................................................................................................................288

1.Competenţa funcţională, materială şi personală a instanţelor judecătoreşti . .2882.................................................................................Competenţa teritorială a organelor judiciare...............................................................................................2983.................................................................................Lipsa de competenţă a organelorjudiciare...............................................................................................................305

Secţiunea III

PROROGAREA DE COMPETENŢĂ............................................................................306

1.................................................................................Noţiunea de prorogare.........................................................................................3062.................................................................................

Competenţa în caz de conexitate308

3. Competenţa în caz de indivizibilitate

3124. Alte situaţii privindprorogarea competenţei

314

Secţiunea IV

INSTITUŢII PROCESUALE LEGATEDE COMPETENŢĂ.......................................................................................................319

1. Declinarea de competenţă si conflictele de competenţă.....................................................................................319

' 509

2. Incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea 3223. Strămutarea cauzelor penale

327

CAPITOLUL VI

TEORIAGENERALĂAPROBELORS

ec

ţi

u

ne

a

I

PROBELE....................................................................................................................

-331

1.................................................................................Definiţia probelor în procesul penal....................................................................................................................3312.................................................................................Scurt istoric al evoluţiei concepţiilor generale privind probele.................................................................................................................3323.................................................................................Dispoziţii generale privind probele.................................................................................................................3364.................................................................................Clasificarea probelor............................................................................................338

Secţiunea II

PROBATORIUL ÎN PROCESUL PENAL............................................................................................................................341

1.................................................................................Noţiuni introductive.............................................................................................3412.................................................................................Obiectul probaţiunii.............................................................................................3413.................................................................................Sarcina probei.......................................................................................................3504.................................................................................Prezumţia de nevinovăţie .................................................................................3535.................................................................................Administrarea probelor........................................................................................356

Secţiunea III

MIJLOACE DE PROBĂ Şl PROCEDEE PROBATORII............................................................................................358

1.................................................................................Noţiuni preliminare..............................................................................................358

2. Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului

3613. Declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii

civilmente responsabile....................................................................................363

4. Declaraţiile martorilor 3645. Alte procedee de ascultare a unor persoane

3706. înscrisurile ca mijloc de probă

371' 7. Mijloacele materiale de probă......................................................................................................................3748. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Efectuareapercheziţiilor

3769. Constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico- legală

38410. Expertizele

387

11. Cercetarea la faţa locului şi reconstituirea

396

CAPITOLUL VIIMĂSURILE PROCES

UALE S

e

c

ţ

i

u

n

e

a

I

MĂSURILE PREVENTIVE...........................................................................................

3991.................................................................................Noţiunea de măsură procesuală şi felurile acesteia.................................................................................................3992. Natura juridică a măsurilor preventive şi fundamentarea

concepţiilor asupra acestora..............................................................................402

3.................................................................................Dispoziţii generale privind măsurile preventive..............................................................................................4054.................................................................................Reţinerea..............................................................................................................4135.................................................................................Obligarea de a nu părăsi localitatea.............................................................................................................4156.................................................................................Arestarea învinuitului...........................................................................................4167.................................................................................Arestarea inculpatului..........................................................................................4178.................................................................................Computarea măsurii de prevenţie..............................................................................................................425

Secţiunea II

LIBERAREA PROVIZORIE .......................................................................................426

1. Noţiuni preliminare

4262. Liberarea provizorie sub control judiciar 4293. Libererea provizorie pe cauţiune

434

Secţiunea III

ALTE MĂSURI PROCESUALE....................................................................................439

1. Luarea măsurilor de ocrotire şi siguranţă

4392. Măsuri asigurătoriiprivind reparaţiile civile

4413. Măsuri asigurătorii privind executarea amenzii

4464. Restituirea lucrurilor 4485. Restabilirea situaţiei anterioare

449

CAPITOLUL VIII

ACTE PROCESUALEŞI PROCEDURALE COMUNE Secţiunea I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE..........................................................................................451

1. Chestiuni preliminare şi generalităţi

4512. Clasificarea actelor procesuale şi procedurale comune

453

Secţiunea II

ACTE PROCEDURALE................................................................................................

4551..................................................................................Cererea.................................................................................................................4552.................................................................................Citaţia ................................................................................................................4563.................................................................................Mandatul de aducere şi comunicarea actelor procedurale..........................................................................................................4604.................................................................................Efectuarea actelor procedurale prin comisie rogatorie sau delegare .............................................................................................................4625.................................................................................Modificarea actelor

procedurale, îndreptarea erorilor materiale şi înlăturarea omisiunilor vădite..........................................................................................................................463

Secţiunea III

INSTITUŢII LEGATE DE ACTELE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE..............................................................................465

1..................................................................................Chestiuni preliminare...........................................................................................4652..................................................................................Termenele.............................................................................................................4663.................................................................................Teoria generală a sancţiunilor procedurale penale...............................................................................................4724..................................................................................Reglementarea procesuală a nulităţilor..............................................................................................................4775..................................................................................Cheltuielile judiciare............................................................................................4836.................................................................................Amenda judiciară.................................................................................................488

POSTFAŢĂ.............................................................................................491

510