Test 20 Articolul 513. Infractiunea flagranta

1.Noţiunea de flagrant din punct de vedere juridic semnifică în sens larg, o infracţiune descoperită în momentul comiterii, chiar provenienţa noţiunii sugerând aceste sens: termenul de flagrant derivă din participiul flagrant tis al verbului latin flagro-flagrare (a arde) şi care folosit în context juridic sugerează o contextualitate temporară referitoare la momentul comiterii infracţiunii şi prinderea presupusului autor. Astfel infracţiunea flagrantă este o infracţiune evidentă vizibilă, vădită prin faptul că toate elementele unei infracţiuni sînt cunoscute şi făptuitorul este prins (reţinut de organele de stat competente sau de victimă, de martori oculari ori alte persoane) în “focul” acţiunii sale sau imediat după aceea. Aceeaşi definiţie este dată în punctul 10 al articolului 6, adăugându-se sintagma “sau înainte ca efectele ei să se fi consumat”, care presupune situaţia unei tentative de infracţiune realizate prin contracararea unei fapte penale şi prinderea făptuitorului.Prin urmare infracţiunea flagrantă poate apărea sub forma unei infracţiuni consumate sau neconsumate reieşind din dispoziţiile articolului 25 din Codul penal.2.Infracţiunea se consideră flagrantă nu numai că este descoperită în momentul săvârşirii dar şi cu condiţia prinderii făptuitorului fie în momentul săvârşirii fie imediat după săvârşire. Starea de flagranţă poate avea loc şi cazul prinderii numai a unui participant (autor, organizator, instigator, complice), iar dacă în timpul stabilit de procuror nu vor fi identificaţi şi reţinuţi ceilalţi coparticipanţi procedura se va desfăşura în ordinea generală.3.Aliniatul 2 al articolului comentat prevede două situaţii a formei asimilate infracţiunii flagrante – infracţiunea cvasiflagrantă. Aici termenul “imediat” presupune timpul neîntrerupt de urmărire a făptuitorului de către victimă sau alte persoane după părăsirea locului infracţiunii de către acesta. Prin termenul “aproape de locul comiterii” presupune situaţia depistării nemijlocite de către agenţii de poliţie a făptuitorului în condiţii bazate pe temeiuri rezonabile de a presupune că acesta a săvârşit o infracţiune în raza teritorială controlată de către aceştea, stabilindu-se cu uşurinţă locul infracţiunii.Articolul 514. Cazuri de aplicare

1.Procedura urgentă de urmărire şi judecare a unei infracţiuni flagrante se aplică în cazul unor infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 15 ani inclusiv.2.Procedura prevăzută de prezentul capitol nu se aplică în cazul unei infracţiuni flagrante dacă cel puţin unul dintre participanţi la momentul săvârşirii nu împlinise vîrsta de 18 ani, şi disjungerea cauzei nu este posibilă.În cazul disjungerii cauzei pentru cei adulţi este aplicabilă procedura specială prevăzută, iar pentru minor va fi aplicată procedura generală cu completările şi derogările prevăzute la articolele 474-487.3. Dacă în cursul urmăririi penale a unei infracţiuni flagrante se descoperă că făptuitorul (bănuitul) a mai săvârşit o altă infracţiune, neflagrantă, procedura de urmărire a ambelor infracţiuni este generală, iar disjungerea cauzelor este inadmisibilă.1.2 Articolul 515. Constatarea infractiunii

Prin constatarea infracţiunii se înţelege acţiunea necesară pentru aflarea adevărului, în ea cuprinzându-se toate activităţile efectuate de către organul de urmărire penală cu ocazia deplasării la faţa locului. Organul de urmărire penală, deplasându-se la faţa locului cu ocazia constatării infracţiunilor flagrante, trebuie să înfăptuiască următoarele acţiuni:prezentarea calităţii şi luarea măsurilor de întrerupere a activităţii ilicite;acordarea primului ajutor persoanelor vătămate;stabilirea şi identificarea martorilor oculari prezentaţi la faţa locului;

identificarea făptuitorului şi luarea măsurilor de reţinere a acestuia;efectuarea percheziţiei corporale a făptuitorului;efectuarea cercetării la faţa locului şi luarea măsurilor privind ridicarea obiectelor copurilor delicte descoperite la faţa locului;audierea martorilor oculari, victimelor şi a făptuitorului (bănuitului);fixarea rezultatelor constatării infracţiunii flagrante cu întocmirea procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante (Recomandări metodice pentru procurori şi ofiţerii de urmărire penală cu privire la aplicarea corectă în practică a procedurii speciale de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante prevăzute de Codul de procedură penală, din 19.03.2004 ale Procuraturii Generale a Republicii Moldova (nepublicate) p.3-4).În caz de necesitate se dispune constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală sau efectuarea expertizei.Victima sau martorii oculari a unei infracţiuni flagrante care au prins făptuitorul în condiţiile articolului 168 sesizează oral sau în scris prin plîngere ori denunţa organul de urmărire penală potrivit articolului 168.În cazul în care organul de urmărire penală nemijlocit a depistat în flagrant săvârşirea sau pregătirea de infracţiune şi a prins făptuitorul, el întocmeşte un raport, care la fel ca şi sesizările cetăţenilor este înregistrat imediat conform ordinului Procurorului General, Ministrului Afacerilor Interne, Directorului General al Departamentului Vamal, Directorului Centrului pentru Combaterea crimelor Economice şi Corupţiei şi Directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate din 26.08.2003 nr.124 “Cu privire la evidenţa unică a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiunii”.La înregistrarea infracţiunii este necesar a se lua în vedere că dacă făptuitorul a prins în flagrant şi adus la organul de urmărire penală, atunci înregistrarea infracţiunii se efectuează imediat, dar nu mai târziu de trei ore de la momentul aducerii persoanei la organul de urmărire penală, iar în cazul cînd fapta ori comiterea căreia persoana a fost reţinută nu este înregistrată în modul corespunzător persoana se eliberează imediat conform cerinţelor articolului 166 aliniatul 3. (Recomandări metodice din 19.03.04 p.5).1.În orice caz de prindere în flagrant delict făptuitorul este adus la organul de urmărire penală şi recunoscut în calitate de bănuit în dependenţă de circumstanţele cazului în conformitate cu articolul 63 aliniatul 1, fie prin procesul verbal de reţinere, fie prin aplicarea unei măsuri preventive neprivative de libertate de către de către procuror la demersul organului de urmărire penală, fie prin ordonanţa organului de urmărire penală de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit cu luarea obligaţiei în scris de a se prezenta la organul de urmărire penală potrivit articolului 198. Bănuitului i se înmânează în scris informaţia despre drepturile şi obligaţiile acestuia prevăzute în articolul 64.2.Procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante îndeplineşte o dublă funcţionalitate, el constituie, în primul rând, actul de începere a urmăririi penale pentru infracţiunea constatată şi necesită a fi confirmat de către procurorul care conduce urmărirea penală conform cerinţelor aliniatului 3 al articolului 274, iar al doilea rând serveşte ca mijloc de probă prin declaraţiile şi constatările din cuprinsul său.Legislatorul nu limitează în timp termenul de întocmire a procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante de către organul de urmărire penală. Aceasta va depinde de circumstanţele cauzei şi de faptul dacă a fost sau nu reţinută persoana bănuită.Un loc important în procesul verbal îl vor ocupa constatările personale ale organului de urmărire penală cu ocazia deplasării la faţa locului se va face precizarea despre ceea ce se constată personal în momentul ajungerii la faţa locului, şi anume circumstanţele depistate, amplasarea obiectelor, urmele şi poziţia la faţa locului, circumstanţele anterioare sosirii la faţa locului vor fi detaliate după mărturiile celor care au asistat la aceste situaţii. Se va ţine cont că din conţinutul procesului-verbal urmează să reiasă clar ce anume a constatat personal organul de urmărire penală şi ce alte

împrejurări au fost descrise prin declaraţiile martorilor, victimei şi ale bănuitului. Dacă în procesul-verbal au fost consemnate aceste declaraţii nu mai este necesară audierea suplimentară a persoanelor (declaraţii separate) în afara cazurilor când aceasta s-ar impune în scopul aflării adevărului prin depoziţii suplimentare. Cu ocazia ascultării martorilor, victimei şi consemnării declaraţiilor acestora în procesul-verbal, se vor respecta prevederile referitoare la această activitate conform procedurii obişnuite (martorilor li se vor explica drepturile şi obligaţiile prevăzute de articolul 90, iar victimei conform art.58 şi vor fi preveniţi asupra răspunderii ce o poartă în conformitate cu articolele 312, 313 din Codul penal. De asemenea se vor îndeplini în mod corespunzător cerinţele Codului de procedură penală referitoare la ascultarea bănuitului, prevăzute de articolul 104.Înainte de definitivarea procesului-verbal, acesta va fi citit bănuitului şi celorlalte persoane audiate, cărora li se va pune în vedere că pot completa declaraţiile şi pot face obiecţii cu privire la conţinutul declaraţiilor făcute.Semnătura persoanei care întocmeşte procesul-verbal şi a persoanelor care au participat la efectuarea acţiunilor de urmărire penală se întocmeşte pe fiecare pagină a procesului-verbal. După întocmirea procesului-verbal, dacă din cuprinsul acestuia nu rezultă suficiente date pentru soluţionarea corectă a cauzei, organul de urmărire penală poate strânge şi alte probe.Se pot asculta şi alte persoane care, deşi cunosc împrejurările despre săvârşirea faptei, nu au putut fi ascultate cu ocazia întocmirii procesului-verbal. (Recomandări metodice din 19.03.04 p.7-8).Astfel procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante prevăzut de aliniatul 1 al articolului comentat se întocmeşte din condiţiile prevăzute de articolul 260 consemnându-se de regulă rezultatele următoarelor procedee probatorii: 1) cercetării la faţa locului; 2) examinării corporale; 3) percheziţiei corporale şi ridicării de obiecte şi documente; 4) audierii martorului; 5) audierii victimei; 6) audierii bănuitului.1.Raportul întocmit potrivit articolului 289 (privind terminarea urmăririi penale) cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi alte probe imediat, dar nu mai târziu de 12 ore de la momentul întocmirii şi 24 de ore de la reţinerea bănuitului în cauzele unde este reţinut şi nu a fost eliberat trebuie să fie prezentat de către organul de urmărire penală procurorului corespunzător (Recomandări metodice din 19.03.04 p.5). Prin urmare cînd făptuitorul este reţinut procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante urmează a fi întocmit în decurs de 24 ore din momentul reţinerii. În cazul cînd bănuitului I s-a aplicat o măsură preventivă neprivativă de libertate sau obligarea în scris de a se prezenta la organul de urmărire penală termenul întocmirii procesului verbal poate fi mai mare de 24 ore în momentul aducerii făptuitorului la organul de urmărire penală.2.În cazul când bănuitul este reţinut în legătură cu prinderea în flagrant delict se întocmeşte un proces verbal de reţinere cu respectarea cerinţelor articolelor 166-167 după care se întocmeşte procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante.

Articolul 516. Verificarea materialelor de urmarire penala

1.Procurorul în decurs de 48 de ore va verifica corespunderea materialelor de urmărire penală prevederilor legale şi va controla dacă nu există circumstanţe care exclud urmărirea penală, prevăzute de articolul 275 şi dacă sînt probe suficiente pune bănuitul sub învinuire conform articolelor 281, 282, asigurându-I învinuitului toate drepturile prevăzute de procedura obişnuită.2.Procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi toate materialele acumulate sînt prezentate învinuitului şi apărătorului de către procurorul care conduce urmărirea penală conform articolelor 293, 294. După aceasta procurorul întocmeşte rechizitoriul şi dispune trimiterea cauzei în judecată conform competenţei înainte de expirarea termenului de reţinere a bănuitului de 72 de ore, cu demers către instanţa de judecată de luare a măsurii preventive – arestării învinuitului dacă există temeiuri care să justifice această propunere. Dacă consideră că nu sînt temeiuri pentru ţinerea sub arest a învinuitului, îl eliberează printr-o ordonanţă şi aplică altă măsură preventivă.

În cazul în care procurorul consideră că nu sînt suficiente probe de a pune sub învinuire şi temeiuri de a înceta procesul penal, el printr-o ordonanţă dispune continuarea urmăririi penale, indică ce acţiuni de urmărire penală urmează să fie efectuate şi fixează termenul redus de urmărire penală până la 10 zile, calculându-se din momentul recunoaşterii făptuitorului în calitate de bănuit.Dacă urmărirea penală nu se va încadra în termenul de 10 zile, atunci se va trece la procedura obişnuită şi procurorul va prelungi termenul urmăririi penale până la 30 de zile. La fel, se va proceda privitor la aplicarea măsurii preventive.Dacă procurorul a dispus continuarea urmăririi penale şi făptuitorul este reţinut iar temei de eliberare lipseşte, procurorul decide şi asupra aplicării măsurii preventive în condiţiile prezentului Cod, înaintând un demers judecătorului de instrucţie pentru aplicarea arestării preventive.Deci, pentru a se desfăşura procedura flagrantă în cazurile când făptuitorul a fost reţinut, urmărirea penală trebuie efectuată în termen de 3 zile (72 ore) din momentul întocmirii procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante. În cazul când procurorul consideră că nu sînt suficiente probe pentru a pune persoana sub învinuire, urmărirea penală continuă, fixându-se de către procuror un termen redus de 10 zile pentru a termina urmărirea penală conform procedurii speciale. În cazul depăşirii acestui termen se va trece la procedura obişnuită (Recomandări metodice din 19.03.04 p.9).În cazul cînd bănuitul este reţinut şi s-a dispus urmărirea penală arestarea preventivă nu poate depăşi 10 zile din momentul reţinerii aplicându-se dispoziţiile articolului 307. În cazul cînd bănuitul nu a fost reţinut sau a fost eliberat măsura preventivă neprivativă de libertate aplicată de procuror nu va depăşi 10 zile.Trimiterea cauzei în judecată se face potrivit articolului 297. Cauza penală trimisă în judecată în condiţiile articolului comentat va avea menţiunea necesară pentru a evidenţia că este cazul unei proceduri speciale.La verificarea materialelor urmăririi penale a unei infracţiuni flagrante procurorul dacă stabileşte că sînt îtrunite condiţiile prevăzute de articolul 510 dispune suspendarea condiţionată a urmăririi penale conform articolul 511.

1.3Procedura sumara (simplificata ) efectuata de judecatorul magistrat este larg raspindita in dr anglo-saxon in baza informatiei depuse de politie.In cadrul procesului penal al URSS pentru infractiuni de huliganism fara consecinte grave si furtul in proportii mici din proprietatea obsteasca si de statse desfasura in forma simplificata.In perioada 1994 -2003 proceduqara protocolara se extindepentru alte categorii de cauze penale.Extinderea acestor proceduri asupra unor infractiuni flagrante care erau sanctionate cu privatiune de libertate (in unele cazuri pina la 15 ani) si imposibilitatea efect actelor de urm.pen a dus la faptul ca procedura data a devenit ineficienta si nu se aplica decit ca exceptie pentru unele infractiuni. Din aceste considerente , noul CPP al RM la art.513-519 prevede o procedura urgenta prin care se reduce doar durata activitatii de constatare a circumstantelor infr si examinarii cauzei in inst de judecata.