Standardizarea 2018 web.pdf · mai mari provocări, dar şi pentru a promova imaginea ... timpului...

Noiembrie 2018 • www.asro.ro

StandardizareaR e v i s t a O r g a n i s m u l u i N a ţ i o n a l d e S t a n d a r d i z a r e

90de ani

STANDARDIZARENAȚIONALĂ

20de ani

STANDARDIZAREEUROPEANĂ ÎN ROMÂNIA

Industria agroalimentară

și Agenda 2030

PUBLICAŢIE OFICIALĂ A ASOCIAŢIEI DE STANDARDIZAREDIN ROMÂNIA

COLEGIUL DE REDACŢIEProf. Dr. Ing. Mircea Bejan – Universitatea Tehnică Cluj NapocaProf. Dr. Ing. Nicolae Drăgulănescu – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Constantin Militaru – UP Bucureşti

REDACŢIESperanţa StomffMaria BratuJeni TomaAndreea Tărpescu

COPERTA ŞI TEHNOREDACTAREŞtefania Kraus

Foto copertaFotolia

ASRO – Editura STANDARDIZAREAStr. Mendeleev 21-25Tel: 021/316 77 24Fax: 021/317 25 14www.asro.rowww.standardizarea.roDIRECŢIA STANDARDIZARETel/Fax: 021/312 47 44EDITURĂ-MANAGEMENT PROIECTERedacţie – Marketing Tel: 021/316 99 74VÂNZĂRI ŞI ABONAMENTEServiciul Marketing-VânzăriTel: 021/316 77 25Fax: 021/317 25 14; 021/312 94 88

© Toate drepturile rezervate ASRO

STANDARDIZAREAISSN 1220-2061

CuprinsSTANDARDIZAREA ROMÂNĂ

ASRO 20-90......................................................................................................................................1

Standardizarea şi învăţământul superior.......................................................................5

Rolul și importanța standardelor în educație .......................................................... 11

LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE

Noutăţi legislative din luna septembrie 2018 ......................................................... 16

Noutăţi legislative din luna octombrie 2018 ........................................................... 19

STANDARDIZAREA EUROPEANĂ

Ascensoare ................................................................................................................................... 21

Progresul IoT ................................................................................................................................ 24

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ

Industria agroalimentară și Agenda 2030 ................................................................. 27

STANDARDIZAREA | noiembrie 2018 1

STANDARDIZAREA ROMÂNĂ

Istoria standardizării în România începe în anul 1926, când un grup de specialiști iau în discuție formarea Comitetului Electrotehnic Român (CER), după modelul german, care are la bază un grup de entuziaști ingineri în domeniu. În 1927, CER aderă la Comisia Electroteh-nică Internaţională (IEC). Un an mai târziu, în 1928, ia fiinţă Comisiunea Normelor Industriei Române, care devine, în anul 1948, Comisiunea de Standardizare Română, serviciu nou pus la dispoziţia poporului cu un rol important în economia română1. După armonizarea legislaţiei în funcţie de reorganizările UNSCC (United Nations Standards Coordinating Committee), România primeşte, în anul 1950, calitatea de membru al Orga-

1 Buletinul de Standardizare, Publicaţie oficială a Comisiunii de standar-dizare, 1949.

nizaţiei Internaţionale de Standardizare (ISO). În 1970, Comisiunea de Standardizare devine Institutul Român de Standardizare (IRS), care în 1998, devine Asociaţia de Standardizare din România (ASRO), asociaţie, per-soană juridică română de drept privat, de interes public, fără scop lucrativ, neguvernamentală şi apolitică, con-stituită în baza prevederilor OUG 98/1998, cadru legis-lativ actualizat în anul 2015 prin Legea nr. 163/2015, privind standardizarea naţională şi O.G. nr. 26/2000, cu privire la asociaţii şi fundaţii. Înaintea aderării României la Uniunea Europeană, ASRO devine prima structură din România care este admisă în structurile europene, prin obținerea statutului de membru cu drepturi depline la Institutul European de Standardizare în domeniul Telecomunicaţiilor (ETSI) din anul 2005, la Comitetul

ASRO 20-90 90de ani

STANDARDIZARENAȚIONALĂ

20de ani

STANDARDIZAREEUROPEANĂ ÎN ROMÂNIA

2018 este un an important pentru Asociaţia de Standardizare din România, organismul naţio-nal sărbătorind 90 de ani de standardizare naţională şi 20 de ani de standardizare europeană în România.

Andreea Tărpescu, redactor ASRO

2

European de Standardizare (CEN) şi la Comitetul Euro-pean de Standardizare în domeniul Electrotehnicii (CE-NELEC) din 2006.

Apărută ca o necesitate a societăţii şi economiei, în încercarea de a deveni mai performantă în toate com-ponentele sale, activitatea de standardizare este con-siderată o garanţie a calităţii pentru care organismul de standardizare oferă cadrul necesar, astfel încât să fie puse la dispoziția proceselor și a serviciilor tehnice, economice sau sociale standardele care să contribuie la intensificarea concurenţei şi stimularea inovaţiei, să permită integrarea structurilor sau a soluţiilor care pro-vin de la diverşi furnizori şi deschid calea unei game mai largi de produse şi servicii. Standardizarea română se concentrează asupra sprijinirii dezvoltării economiei naţionale, ca parte integrată a celei europene și interna-ționale, facilitează libera circulaţie a bunurilor şi servici-ilor şi protejează consumatorii şi mediul.

Evenimentul aniversar ASRO 20-90 din data de 12 oc-tombrie 2018, a fost organizat pentru a sărbători activi-tatea Asociaţiei de Standardizare din România, modul în care a evoluat aceasta, cum au fost depăşite dificul-tăţile întâmpinate de-a lungul anilor, care au fost cele mai mari provocări, dar şi pentru a promova imaginea organismului naţional de standardizare.

În cadrul evenimentului au fost abordate teme precum: impactul standardizării în dezvoltarea economică a ţării noastre, adaptarea politicilor din infrastructura calităţii la provocările mediului economic, descrierea evenimen-telor notabile din evoluţia instituţiei şi au fost premiaţi oamenii şi instituţiile care s-au implicat de-a lungul timpului în susţinerea şi promovarea standardizării. Au participat invitaţi de la nivel internaţional: dl Sergio Mu-jica, secretar general al ISO și dl Xavier Piednoir, director

relații externe al ETSI şi, din partea organismelor euro-pene de standardizare, dna Elena Santiago Cid, director general al CEN și CENELEC, reprezentanţi de seamă ai autorităţilor din ţara noastră, dl Constantin Ivan, secre-tar de stat în Ministerul Economiei, dl. prof. univ. dr. ing. Sorin Dimitriu, președinte al Camerei de Comerț și In-dustrie București, preşedintele Agenţiei Naţionale pen-tru Achiziţii Publice, dl Bogdan Puşcaş, companii şi in-stituţii publice – membri ASRO şi membri ai comitetelor tehnice de standardizare, reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale ai mass-media și ai mediului universitar. A fost onorant ca alături de ASRO să fie prezenți și repre-zentanți ai altor organisme naționale de standardizare din țări vecine și prietene: Institutul de Standardizare din Republica Moldova (ISM), Institutului de Standar-dizare din Serbia (ISS), Institutul de Standardizare din Bosnia şi Herţegovina (BAS), Institutul de Standardizare din Bulgaria (BDS) și Institutul de Standardizare din Slo-venia (SIS).

Premergător evenimentului din data de 12 octombrie, a avut loc Întâlnirea celor mai apropiaţi prieteni ai standar-dizării din seara zilei de 11 octombrie unde s-au reunit oficialităţi din domeniul standardizării europene, mem-bri, parteneri și echipa ASRO. Cuvântul de deschidere a fost susţinut de către dna Iuliana Chilea, directorul general al ASRO, care a mulţumit celor prezenţi pentru implicarea în activitatea de standardizare în toţi aceşti ani, pentru sprijinul acordat şi pentru prezenţa în cadrul evenimentului aniversar. Jurnalistul Dragoş Bucurenci a vorbit despre percepţia sa asupra societăţii actuale prin prisma standardizării, aducând în lumină evenimente istorice din trecutul României, în paralel cu o istorie in-solită a standardizării.

Următoarea zi a fost dominată de o atmosferă de săr-bătoare. Conferința din 12 octombrie a reprezentat


pentru ASRO un motiv de mândrie, a constituit o ocazie de a arăta modul în care organizaţia s-a dezvoltat, cum a contribuit la adoptarea şi implementarea standardelor internaţionale, europene şi naţionale în industria şi eco-nomia României. Evenimentul a fost structurat pe patru secţiuni: mesaje ale autorităţilor şi partenerilor ASRO, un panel de discuţii interactiv, un moment dedicat pre-mierii oamenilor şi organizaţiilor implicate în standardi-zare şi o secţiune dedicată sponsorilor evenimentului.

Evenimentul a fost moderat de către dl Mihai Rădu-lescu, jurnalist al canalului de televiziune TVR.

Mesajul preşedintelui ASRO, dl Gheorghe Ţucu, a fost cel care a deschis manifestarea, fiind punctate în discurs aspecte din istoria organismului naţional de standardi-zare, a fost evidențiat rolul standardelor în țara noastră, dar şi necesitatea implicării tinerei generaţii în standar-dele viitorului. Au continuat discursurile unor personali-tăţi importante, reprezentanți ai partenerilor ASRO.

Secretarul de stat al Ministerului Economiei, dl Constan-tin Ivan, a subliniat în mesajul său faptul că Asociaţia de Standardizare din România, ASRO, este o emblemă a economiei româneşti, organismul naţional de standar-dizare trecând testul timpului şi fiind mereu la curent cu schimbările societăţii.

Despre libera circulaţie a produselor şi serviciilor pe piaţa unică, dar şi despre a IV-a Revoluţie Industrială şi Noua Abordare bazată pe modelul european, a vorbit di-rectorul general CEN-CENELEC, dna Elena Santiago Cid. Aceasta a pus accent pe importanţa activităţii de stan-

dardizare care contribuie la creşterea competitivităţii, la dezvoltarea economiei, la eficientizarea, securitatea şi calitatea pieţei unice ce duce la constituirea unui sis-tem coerent în Europa, de care pot beneficia toate țările membre ale UE.

Ulterior, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice, dl Bogdan Puşcaş, a recunoscut valoarea şi ne-cesitatea standardelor în îmbunătăţirea atât a activită-ţilor agenţiei din care face parte, cât și a oricărui agent economic care dorește să asigure calitatea achizițiilor sale. Acesta a confirmat că, prin utilizarea standardelor europene şi naţionale, este posibilă eliminarea obstaco-lele tehnice nejustificate, securitatea este sporită, este susținută performanţa şi interoperabilitatea serviciilor şi produselor achiziţionate, existând deci, un limbaj co-mun în întreaga comunitate utilizatoare de standarde.

Dl. prof. univ. dr. ing. Sorin Dimitriu, preşedinte al Ca-merei de Comerţ şi Industrie Bucureşti, a prezentat o scurtă istorie a economiei româneşti şi a necesităţilor apărute şi a oferit detalii despre buna și îndelungata co-laborare dintre Camera de Comerţ și ASRO.

După acest moment, a fost difuzat mesajul video din partea secretarului general IEC, dl Frans Vreeswijk, care a felicitat organismul naţional de standardizare, a evi-denţiat buna colaborare dintre ASRO şi IEC şi a încurajat participarea ASRO în programele create pentru cea de-a IV-a Revoluţie industrială, în domeniul electrotehnic.

Prorectorul Universităţii Politehnica din Bucureşti, dl Tudor Prisecaru, prin discursul domniei sale a subliniat

4

importanţa standardelor în mediul universitar, necesita-tea colaborării dintre ASRO şi UPB şi a adus aprecieri organismului naţional de standardizare.

Dl Xavier Piednoir, directorul relaţiilor externe de la ETSI, a punctat relaţia dintre domeniul telecomunicaţiilor și standardizare, a menţionat tendinţele actuale de la nivel european şi a evidenţiat lunga colaborare cu organis-mul național de standardizare.

Preşedintele Comitetului Electrotehnic Român, prof. univ. dr. ing. Florin Tănăsescu, a făcut o scurtă prezen-tare a importanţei standardizării în domeniul electro-tehnicii, de la sfârşitul primului război mondial până în prezent, aceasta asigurând performanţa şi competitivi-tatea industriei de profil.

Partea a II-a evenimentului a continuat cu un panel de discuții dedicat rolului standardelor în societate, dis-cuţie la care au participat secretarul general ISO, dl Sergio Mujica, ca voce a standardizării internaţionale, preşedintele ARTS, dl Liviu Mateescu, ca reprezentant al mediului de afaceri, directorul general al Institutului de Standardizare din Serbia (ISS), dna Tatiana Bojanic, ca voce a unui organism de standardizare şi dl prof. univ. dr. ing. Tudor Prisecaru, ca voce a mediului universitar.

Cei patru participanţi la panelul moderat de către Mihai Rădulescu au pus, în mod special, accentul pe comunicarea dintre organismele de standardizare care participă la procesul de standardizare europeană şi in-ternaţională şi pe relaţia dintre organismele naţionale şi diferite alte instituţii, industrie, mediul de afaceri, mediul universitar. Factorul principal în elaborarea stan-dardelor pentru o ţară este reprezentat de participarea efectivă la procesul de standardizare, cu accente pe co-municare şi consens, a declarat dl Sergio Mujica, secre-tarul general ISO. Dl Liviu Mateescu a adus în discuţie importanţa implicării în activităţile de standardizare în cadrul tehnologiilor de securitate, fiind vorba în acest domeniu de apărarea vieţii şi integrităţii oamenilor. Dna Tatiana Bojanic a prezentat informaţii despre procesul complex de aderare al ISS la CEN-CENELEC şi a sus-ținut necesitatea creşterii vizibilităţii organismului de standardizare sârb pentru a implica şi noua generaţie în activitatea de standardizare. Iar vocea mediului univer-sitar, dl Tudor Prisecaru, a prezentat situaţia abordării şi aprofundării standardizării în diverse cursuri univer-sitare care tratează legislaţia şi certificarea în domeniul tehnic din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti.

Partea a III-a a evenimentului a fost dedicată premie-rii „Ambasadorilor standardizării”, mai precis, au fost recunoscute meritele celor mai importanţi participanţi în activitatea de standardizare din ASRO. Astfel, au fost premiate instituţiile pentru următoarele categorii:

Implicarea constantă în standardizare (pentru sprijinul acordat activităţii de standardizare prin deţinerea mai multor secretariate de comitete tehnice, implicare de-osebită şi îndelungată în activitate), Contribuţie majoră la utilizarea standardelor (pentru susţinere financiară constantă şi facilitarea utilizării standardelor în limba naţională) şi Ambasadorii standardizării naţionale (pen-tru reprezentare constantă şi contribuţie activă la stan-dardizarea europeană şi internaţională). În continuare, au fost înmânate premii pentru cei mai activi membri ai comitetelor tehnice la următoarele categorii: Excelenţă în standardizare (pentru vechime, implicare şi constanţă în activitatea de standardizare), Campionii standardiză-rii (pentru participarea în grupurile de lucru la nivel eu-ropean şi internaţional) şi Conducere şi consens în stan-dardizarea naţională (preşedinţilor comitetelor tehnice de standardizare, acolo unde se desfăşoară propriu-zis procesul de elaborare a standardelor).

A urmat un scurt moment de prezentare a mesajelor de promovare ale sponsorilor evenimentului ASRO 20-90, şi anume:

Sponsori Platinum – JTI, OMV PETROM, ROMGAZ, SRAC, GS1 România, AOCAR; Sponsori Gold – PETRO-TEL-LUKOIL, ASOCIAŢIA ROMÂNĂ A APEI, ARTS, DEL-GAZ GRID, AIFR, Grup RENAULT, MB TELECOM, CORNE-L&CORNEL TOPOEXIM SRL; Sponsori Silver – VELUX, CABLEL ICME ECAB SA, VESTA INVESTMENT, ELEC-TROMAGNETICA, EFFECTIVE FLUX, ASOCIAŢIA INGI-NERILOR CONSTRUCTORI PROIECTANŢI DE STRUC-TURI, ARCTIC.

Finalul evenimentului a fost însoţit de aprecieri ale celor prezenţi şi de mulţumiri adresate Asociaţiei de Stan-dardizare din România, la ceas aniversar, ASRO propu-nându-şi pe parcursul următorului an să desfăşoare o campanie integrată de promovare adresată tuturor ce-lor care beneficiază de activitatea sa: cea de elaborare şi adoptare a standardelor.

Evenimentele începute în această toamnă vor culmina anul viitor, când România va deţine Preşedinţia Consiliu-lui Uniunii Europene, iar ASRO va găzdui Adunarea Ge-nerală a organizaţiilor europene de standardizare CEN şi CENELEC, un eveniment care, pe parcursul a trei zile, va reuni la Bucureşti aproximativ 300 de reprezentanţi de rang înalt din comunitatea de standardizare euro-peană.

La mulţi ani, ASRO!


O sumară analiză a sistemului universitar de învăţământ din România prezentuluiŞcoala este o componentă esenţială a civilizaţiei, şcoala românească preuniversitară şi universitară având o tradiţie sănătoasă prin reformele promovate de Spiru Haret1 şi Constantin Angelescu2, reforme ce au

1 Spiru C. HARET (1851-1912), matematician, astronom şi pedagog român de origine armeană, renumit pentru organizarea învăţământului modern românesc din funcţia de ministru al educaţiei, pe care a deţinut-o de trei ori. A fost membru titular al Academiei Române. 2 Constantin I. ANGELESCU (1869-1948), politician, medic şi profesor universitar român, reformator al şcolii româneşti în perioada interbelică. A fost membru de onoare al Academiei Române.

supravieţuit până în 1948. Experimentele în general şi cele privind programa (curricula) şcolară făcute în Ro-mânia de astăzi, nu par să fi avut succes. Spre exemplu, radiografia sistemului universitar realizată de Curtea de Conturi în anul 2016, arată pentru perioada 2011-2015 o situaţie dezastruoasă a calităţii universităţilor care in-struiesc cu 30 % mai puţini studenţi decât în 1990, deşi sunt mai multe universităţi, calitatea învăţământului în aceste instituţii este îndoielnică în multe cazuri.[17]

Numărul studenţilor s-a micşorat dramatic în perioada 2011-2015 din cauza scăderii natalităţii, nivelul de pre-

Standardizarea și învățământul superior (partea a II-a)

Prof. univ. em. dr. ing. DHC Mircea BEJAN Membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România,Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Preşedintele Filialei Cluj a AGIR, Membru al Consiliului Director al AGIR, Vicepreşedinte ASRO

Continuare…

6

gătire al elevilor este tot mai slab şi se resimte când aceştia ajung în universităţi şi din cauza faptului că au dispărut examenele de admitere, iar învăţământul supe-rior nu este adecvat cerinţei de pe piaţa muncii şi nevo-ilor economice actuale. Potrivit raportului avem 103 in-stituţii de învăţământ superior, iar fondurile bugetare nu sunt acordate universităţilor în funcţie de performanţă.

Efectul natalităţii scăzute a început să se vadă tot mai mult încă din anul 2010. „Conform prognozei Eurostat, populaţia din grupa de vârstă 20-64 de ani va scădea cu 2 milioane în 2040 faţă de anul 2015. În această situa-ţie, cifre de 907.353 studenţi înmatriculaţi în învăţămân-tul superior în anul universitar 2007-2008 nu vor mai fi posibile. Chiar şi efectivele studenţeşti de 433.234 persoane din anul universitar 2013-2014 vor rămâne o amintire. Concurenţa acerbă de pe piaţa serviciilor de educaţie superioară va obliga universităţile să se refor-meze (din nou!) şi să crească calitatea serviciilor educa-ţionale furnizate”, se arată în raport.

Numărul de studenţi s-a redus în perioada 1990-1991 – 2013-2014 cu 1,4 milioane elevi ceea ce reprezintă aproape 30% din populaţia şcolară din anul 1990-1991. Principalii factori care au determinat această reducere sunt scăderea natalităţii, emigraţia şi abandonul şcolar.

Cauzele pregătirii deficitare a tinerilor se regăsesc încă din sistemul preuniversitar, problemele sistemului universitar fiind moştenite, de fapt, din preuniversitar.

Astfel, dacă ne uităm la gradul de cuprindere în învăţă-mântul preuniversitar a populaţiei în vârstă de 7-10 ani şi 11-14 ani, observăm că acesta a înregistrat o evoluţie descendentă, astfel încât în anul şcolar 2013-2014 nu era cuprinsă într-o formă de învăţământ 7,2 % din po-pulaţia de 7-10 ani şi 8,5% din populaţia de 11-14 ani.[17]

În anul 2014, 18% din populaţia în vârstă de 18-24 ani avea studii cel mult gimnaziale şi nu mai urma nici o formă de pregătire. Curtea de Conturi atrage atenţia că faţă de ţinta de 11,3% asumată de România în Strategia Europa 2020, distanţa este enormă şi nu par să existe şanse ca această ţintă să fie atinsă. În plus, la testele PISA (sistem standardizat al OCDE de evaluare a com-petenţelor de bază ale elevilor de 15 ani) elevii români au obţinut în permanenţă rezultate slabe, fapt ce indică performanţele reduse ale învăţământului primar şi gim-nazial. Astfel, la evaluările PISA din anul 2012 ponderea elevilor cu performanţe slabe a fost de 37,3% la lectură, 40,8% la matematică şi 37,3% la ştiinţe.

„Într-o ierarhizare a ţărilor membre UE pe o scală de-screscătoare a ponderii elevilor cu rezultate slabe la lectură la testul PISA 2012, România se află pe locul 2, după Bulgaria. Ratele mari de tranziţie de la un ni-vel de educaţie la altul ne întăreşte convingerea că o bună parte din aceşti elevi au ajuns în învăţământul superior”, spune Curtea de Conturi. Gradul de cuprin-dere în învăţământ a populaţiei de 15-18 ani a crescut


până în anul şcolar 2009-2010, după care a început să scadă. Decizia de a desfiinţa învăţământul profesional (singura opţiune rămânând învăţământul liceal) a con-dus la creşterea abandonului şcolar. Din fericire, în anul şcolar 2012-2013 s-a revenit asupra deciziei, însă, con-secinţele au rămas. Încercarea de a atenua declinul po-pulaţiei şcolare din învăţământul liceal prin desfiinţarea învăţământului profesional s-a dovedit a fi un eşec.

Potrivit raportului, după trei ani de creştere, aceasta a revenit în anul 2013-2014 la nivelul anului şcolar 2008-2009. Numărul absolvenţilor de liceu s-a menţinut con-stant la circa 200.000, însă numărul absolvenţilor care au promovat examenul de bacalaureat a scăzut drastic începând cu anul şcolar 2010-2011, când au fost intro-duse camerele de supraveghere în sălile de examen.

„Introducerea camerelor de luat vederi în sălile de exa-men a salubrizat modul în care era promovat examenul de bacalaureat. Pentru a atrage cât mai mulţi studenţi, o parte din instituţiile de învăţământ superior nu mai organizau examene de admitere. În aceste condiţii, s-a creat presiune asupra învăţământului liceal pentru a promova incompetenţa. La rândul său învăţământul liceal avea drept criteriu de evaluare a performanţei pro-movabilitatea. În acest mod s-a dat drum liber elevilor slabi pregătiţi spre sălile de curs din universităţi. Gradul de cuprindere în învăţământ a populaţiei în vârstă de 19-23 ani şi peste, a ajuns în anii 2007-2011 la niveluri foarte mari, de peste 70%”, se arată în raportul Curţii de conturi. [17]

Instituţiile de învăţământ nu sunt interesate să eli-mine incompetenţa deoarece pierd surse de finanţare: acesta este şi principalul mod prin care diplomele de învăţământ superior au ajuns în piaţa muncii. „Dar nu diplomele generează performanţă ci cunoştinţele, com-petenţele, abilităţile şi aptitudinile. Menţinerea unei rate ridicate a abandonului timpuriu a şcolii, a unei ponderi ridicate a elevilor cu rezultate slabe la evaluările PISA pentru elevii de 15 ani şi a unui grad redus de promo-vabilitate a examenului de bacalaureat nu poate co-exista cu creşterea accelerată a populaţiei cu studii superioare. Iar un învăţământ superior performant nu se poate clădi şi baza decât pe un învăţământ preuni-versitar performant. Efectele negative ale unei politici orientate prioritar spre învăţământul superior au înce-put deja să se vadă în însăşi evoluţia viitoare a aces-tuia. Fără o bază solidă în învăţământul preuniversitar, învăţământul superior riscă să eşueze calitativ”, se mai arată în raportul Curţii de Conturi.

„Dar, evoluţia învăţământului superior a avut o dinamică proprie, necorelată cu cea a economiei. Nimeni nu a definit calitatea şi performanţa sistemului în termenii

indicatorilor de output (indicatorii de rezultat, de reali-zare imediată/output) şi nimeni nu a tras la răspundere universităţile pentru eşecuri. Raţiunea de a exista a ori-cărui sistem de învăţământ superior este de a produce absolvenţi cu calificări, competenţe şi abilităţi compati-bile cu standardele de calitate şi cu piaţa muncii şi care îşi găsesc loc de muncă pe această piaţă. Studenţii nu au fost priviţi ca beneficiari ai unei educaţii de calitate şi ai unor riscuri reduse de neinserţie pe piaţa muncii, corespunzător calificărilor şi competenţelor pe care tre-buiau să le obţină”, se mai spune în raport.

Practic, crearea a numeroase universităţi, facultăţi, pro-grame de studii şi specializări, nevalidate prin prisma calificărilor şi a standardelor, au constituit suportul unei expansiuni numerice importante, dar îndoielnică din punct de vedere al calităţii educaţiei. Şi aceasta, pe fondul degringoladei din economie, pe pierderea multor locuri de muncă şi a unei politici coerente de dirijare a necesităţilor din educaţia la nivel superior.

„Chiar dacă s-au făcut progrese în direcţia adoptării standardelor şi liniilor directoare europene prin înfiinţa-rea ARACIS, şi această agenţie are o capacitate funcţi-onală redusă în comparaţie cu misiunea pe care este chemată să o îndeplinească. Statul, prin autoritatea publică centrală care răspunde de educaţie, nu a urmă-rit crearea unei pieţe competitive a serviciilor educaţio-nale. Nu s-a pornit de la principiul că subiectul finanţării publice este studentul şi nu universităţile. Acestea ar trebui să concureze pe o piaţă liberă pentru a-şi pro-cura resursele financiare, întrucât concurenţa presu-pune competitivitate, iar competitivitatea înseamnă performanţă. Competitivitatea învăţământului superior românesc este caracterizată şi de fluxurile studenţilor internaţionali. România are fluxuri nete negative, ceea ce înseamnă că numărul studenţilor români care pleacă la studii în străinătate este mai mare decât numărul stu-denţilor străini care apelează la serviciile educaţionale din România”, se mai arată în raport.

În ceea ce priveşte topurile internaţionale, instituţiile din învăţământul superior românesc nu apar în aceste clasificări, cu câteva excepţii, dar pe „poziţii deloc ono-rante”. „Plasări pe locuri mai puţin stânjenitoare se în-registrează în topurile pe discipline, ceea ce scoate în evidenţă faptul că mai există unele nuclee izolate care mai generează performanţă. Deşi în România există 103 instituţii de învăţământ superior, numai vreo 5-6 au o oarecare vizibilitate în topurile care ierarhizează un număr mai mare de universităţi (1000). Încă vreo 10 apar în topurile mari, care evaluează 2000 universităţi, restul neexistând decât în evidenţele naţionale”.

În vederea rezolvării problemei calităţii, în România s-a

8

făcut o clasificare a universităţilor şi a programelor de studiu imediat după apariţia Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011. „Prin această ierarhizare s-a încercat redistribu-irea fondurilor bugetare «după criterii de performanţă», dar aplicarea principiului nu a corespuns cerinţelor. Ra-poartele privind starea calităţii învăţământului superior din România, cunoscute şi sub denumirea de Barome-trele Calităţii (2009, 2010, 2011), elaborate în cadrul proiectului strategic ACADEMIS, cuprind un diagnostic lipsit de echivoc asupra calităţii precare a învăţământu-lui universitar. Referindu-se la indicatorii care măsoară starea calităţii din perspectiva relaţiei dintre universităţi şi piaţa muncii şi al conţinutului procesului educaţional autorii rapoartelor conchid: „dacă nu introducem corec-ţii mari şi rapide în sistem şi în universităţi, riscăm să avem universităţi tot mai puţin performante, diplome tot mai multe, competenţe profesionale de tip individual tot mai puţine şi, în final, o lipsă cronică de competitivitate europeană”, se specifică în raportul Curţii de Conturi. [17] În ceea ce priveşte corelarea studiilor universitare cu cerinţele de pe piaţa muncii, România se află în postura unei ţări furnizoare de forţă de muncă calificată. „Un număr semnificativ de persoane cu studii superioare lucrează deja în străinătate şi este foarte probabil ca fluxurile de emigraţie să continue şi în viitor. Prin aceste fluxuri România internalizează costurile formării şi ex-ternalizează beneficiile ei. Pentru diminuarea pierderilor financiare este necesară formularea unor politici de fi-nanţare care să ţină cont de domeniile de specializare cu fluxuri migratorii semnificative şi mai ales de acelea în care se produc destructurări interne. Actualul sistem de finanţare centrat pe subvenţionarea universităţilor trebuie înlocuit cu unul centrat pe student, singurul care permite operaţionalizarea unor politici care vizează in-teresele generale ale statului şi nu pe cele ale univer-sităţilor”.[17] Mai departe, citând din raportul menţionat, acesta spune că „expansiunea învăţământului superior, pe lângă faptul că a condus la scăderea calităţii actului educaţional, a determinat şi o saturare relativă a pieţei muncii, în ultimii ani observându-se o creştere a şoma-jului şi a inactivităţii populaţiei cu studii superioare, mai ales în grupele de vârstă tinere. De asemenea, se evi-denţiază fenomenul de încadrare în muncă a absolven-ţilor de învăţământ superior în domenii conexe sau di-ferite faţă de specializările dobândite. În această direc-ţie, cercetările de piaţă trebuie intensificate şi trebuie reluate demersurile în direcţia efectuării unor prognoze pe termen scurt şi mediu, în vederea atenuării dezechi-librelor între cerere şi ofertă pe specializări şi ocupaţii.”

Luni, 10 Septembrie 2018, publicaţia Monitorul a scris că Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) a primit oficial statutul de universitate de 4 stele în cadrul evaluării QS Star derulate de la începutul anului 2018,

fapt care corespunde statutului de universitate interna-ţională de excelenţă.[18] UBB se prezintă astfel ca o uni-versitate cu profil internaţional, demonstrând excelenţă în predare şi cercetare, cu un mediu academic stimula-tiv care asigură oportunităţi excelente de studiu şi de in-tegrare a absolvenţilor pe piaţa muncii, contribuind prin inovare avansată la o societate bazată pe cunoaştere, care asigură o calitate crescută a vieţii oamenilor.

În lume există aproximativ 27000 de universităţi în sis-temele de ierarhizare academică internaţionale (ran-king-urile internaţionale), UBB situându-se constant în ultimii ani între primele din România (prima în metaran-king-urile universitare din 2016 şi 2017) şi între primele 5% la nivel internaţional.

Criteriile/indicatorii utilizaţi de QS STAR în evaluarea comprehensivă a UBB au acoperit următoarele com-ponente academice: Predarea (4 indicatori); Cerce-tarea; Inovarea; Internaţionalizarea; Angajabili-tatea absolvenţilor (3 indicatori); Mediul de învăţare (6 indicatori); şi Incluziunea socială (4 indicatori). Un indicator suplimentar a fost evaluarea unui program ţintă. Potrivit unui comunicat de presă al UBB, auditul academic este diferit de ierarhizarea universităţilor. „Dacă ierarhizarea vizează ordonarea universităţilor prin prisma unor criterii relevante pentru demersul de ierarhizare, auditul academic vizează raportarea univer-sităţilor la standarde academice internaţionale printr-o evaluare comprehensivă şi clasificarea lor în funcţie de această raportare”.

Sistemul QS STAR clasifică universităţile evaluate în cinci clase:

• 5 stele plus (*****+), Universitate de elită la nivel in-ternaţional (un exemplu de astfel de universitate este Australia National University, Australia);

• 5 stele (*****), Universitate world-class (un exemplu de astfel de universitate este Boston University, SUA);

• 4 stele (****), Universitate de excelenţă la nivel inter-naţional (un exemplu de astfel de universitate este Hull University, UK);

• 3 stele (***), Universitate naţională cu vizibilitate in-ternaţional (un exemplu de astfel de universitate este Riga Technical University, Lituania);

• 2 stele (**), Universitate regională/locală (un exemplu de astfel de universitate este Bath Spa University, UK);

• 1 stea (*) Universitate emergentă la nivel regional/lo-cal (un exemplu de astfel de universitate este Ahmad Dahlan University, Indonezia).

Prof. univ. dr. Daniel David, prorectorul UBB responsa-bil de cercetare, competitivitate – excelenţă şi publi-


caţii ştiinţifice, menţionează: „Pe linia competitivităţii – excelenţei, ne propunem ca următoarea ţintă să fie UBBPlus*****, adică o universitate world-class de cinci stele! Într-adevăr, scorul obţinut de UBB în evaluare ne situează peste scorul necesar pentru 4 stele, fără însă a atinge încă pragul pentru cinci stele. Putem realiza diferenţa de puncte într-un interval de câţiva ani, cu po-litici echilibrate şi diverse, direcţionate spre obiectivul UBBPlus*****! Această nouă performanţă notabilă se datorează efortului comunităţii academice a UBB, care, în condiţii de subfinanţare cronică şi povară legislativă (exemple în acest sens: reglementări ambigue/anti-per-formanță), a ţinut să îşi onoreze tradiţia academică de excelenţă. Din păcate, de-a lungul timpului, autorităţile naţionale nu au avut un program de susţinere a exce-lenţei academice, adesea abandonându-i pe aceia care s-au angajat în acest demers sau, mai rău, mai recent chiar pedepsindu-i instituţional. Din păcate, acest lucru nu va afecta doar universităţile, ci va afecta competitivi-tatea ţării şi, în final, bunăstarea oamenilor. Sperăm la o corectare a acestor derapaje şi la o susţinere financiară şi legislativă adecvată”.

SCImago Institutions Rankings a dat publicităţii clasi-ficarea globală a instituţiilor de învăţământ superior şi a celor ce activează în domeniul cercetării pentru anul 2018.[19] SCImago Institutions Rankings a clasificat 25 de universităţi din România (doar cele ce îndeplinesc criteriile minimale privind numărul de lucrări ştiinţifice publicate), bazându-şi analiza exclusiv pe informaţii cu-lese din bazele internaţionale de date, fiind, din acest punct de vedere, în afara influenţelor datelor furnizate de universităţi.

Evaluarea performanţelor universităţilor, în clasificarea SCImago Institutions Rankings, se realizează pe baza următoarelor criterii:

• Cercetare: totalul documentelor publicate şi indexate în SCOPUS; procentul din totalul publicaţiilor celor rea-lizate cu alte instituţii; valoarea normalizată a citărilor per articol; procentul publicaţiilor instituţiei în primele 25% cel mai bine cotate jurnale din domeniu; dispersia tematicilor ştiinţifice ale instituţiei; procentul produc-ţiei instituţiei situat în cele mai citate 10% articole în respectivul domeniu; procent articole din total în care autorul principal face parte din instituţie; numărul to-tal de autori din cadrul instituţiei;

• Inovare: totalul producţiei ştiinţifice citată în patente; procentul din total citat în patente;

• Impact societal: dimensiunea web-ului (numărul de pagini asociate instituţiei); totalul accesărilor externe al domeniului web al instituţiei.

Spre exemplu, potrivit acestei clasificări, Universita-

tea Politehnica Timişoara se află pe locul al treilea în-tre instituţiile de învăţământ superior din România, în creştere cu două locuri faţă de 2017. Clasamentul SCI-mago Institutions Rankings pentru anul 2018, la nivel mondial, cuprinde 3232 universităţi, iar în cadrul aces-tuia Universitatea Politehnica Timişoara se află pe locul 512 în cadrul poziţionării bazate pe punctaj. În ceea ce priveşte poziţionarea în Europa de Est (care include Ru-sia, Cehia Polonia, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Slovenia, Serbia, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, Macedonia, Kosovo, Lituania, Letonia, Estonia, Bulgaria, România, Ucraina, Georgia, Belarus, Armenia, Azerbaidjan, Mol-dova), Universitatea Politehnica Timişoara se află pe lo-cul 47 între cele peste 3000 de instituţii de învăţământ superior, dintre care doar 141 au fost clasificate. În ul-timii cinci ani, producţia totală de publicaţii academice în Universitatea Politehnica Timişoara este de peste 1000/an. De exemplu, în anul 2017, cadrele didactice şi cercetătorii din Universitatea Politehnica Timişoara au publicat peste 250 de articole în reviste indexate ISI şi au prezentat peste 320 de lucrări în conferinţe indexate ISI, în condiţiile în care în UPT îşi desfăşoară activitatea circa 600 de cadre didactice titulare.

Potrivit clasificării SCImago Institutions Rankings pe 2018, primele 10 instituţii de învăţământ superior din România sunt clasificate conform Tabelului 1.[19]

Tabelul 1

Instituţia Clasificare naţională

Clasificarea globală pe baza punctajului

Universitatea Politehnica Bucureşti 1 459Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca 2 508

Universitatea Politehnica Timişoara 3 512Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca 4 515Universitatea Bucureşti 5 522Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca 6 524

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi 7 535

Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi 8 544

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca 9 552

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti 9 552

Universitatea „Transilvania” din Braşov 10 558

Spre regretul nostru, şcoala românească de astăzi se dezvoltă sub semnul mediocrităţii. Programele şcolare promovează constant micşorarea efortului de învăţare, ceea ce pune sub semnul întrebării dacă se doreşte în-tr-adevăr pregătirea tineretului României pentru o socie-tate bazată pe cunoaştere. Educaţia universitară în spi-ritul valorii şi performanţei începe de la cursurile şi labo-ratoarele din perioada studiilor universitare. Din păcate,

10

membrii departamentelor universităţilor româneşti sunt evaluaţi după cursurile predate, şi nu după valoarea lor ca cercetători, perpetuându-se astfel un sistem în care cursul universitar diferă de o oră de liceu doar prin difi-cultatea materiilor predate. Obiectele de studiu gene-rale din primii ani ai facultăţii îşi au rolul lor în pregătirea teoretică a viitorului absolvent, reducerea permanentă a ponderii acestora în cadrul pregătirii totale, punând sub semnul întrebării calitatea finală. Însă lipsa din cursul universitar adresat studenţilor din anii terminali a pre-zentării ultimelor descoperiri ştiinţifice din laboratorul profesorului de la catedră, dăunează grav actului edu-caţional. Absenţa unei activităţi de cercetare dinamice în laboratorul profesorului, a publicaţiilor sale din revis-tele de vârf, văduveşte studentul de oportunitatea de a învăţa prin exemplul personal, cum se face cercetare de performanţă, iar mai târziu ca membru al societăţii, să aprecieze, importanţa cercetării de valoare.

Finalizăm sumara analiză a sistemului universitar de învăţământ din România prin evidenţierea de către Gordon Brown, prim-ministrul Marii Britanii, în interviul acordat ziarului Le Monde din 26 martie 2008, a impor-tanţei educaţiei şi a unei politici de stat care să sprijine talentele. Dl Brown a afirmat că „în prezent suntem în-tr-o economie globală care tinde să se încadreze într-o societate globală [...] Nu numai fluxurile de capital, de servicii, de produse şi întreprinderile sunt mondializate, dar şi comunicaţiile globale între oameni se schimbă de o manieră radicală ce dau o nouă dimensiune politicii internaţionale. O Europă mondială ne impune necesita-tea unei viziuni pe termen lung a dezvoltării, o dublare a bugetului cercetării şi este esenţial de a construi o nouă calitate a educaţiei în ţara noastră. Fiecare şcoală trebuie să reuşească. Fiecare adult trebuie să aibă o a doua şansă [...] Trebuie să investim în oameni, în capa-citatea lor de a folosi ştiinţa şi inovarea în paralel [...] Cele mai sărace ţări trebuie să fie integrate în mondia-lizare. O ţară va trebui să investească 10% din PIB-ul ei pentru educaţie şi ştiinţă […] Va trebui să sprijinim ta-lentele, creativitatea şi potenţialul oamenilor [...] India şi China vor forma anual cinci milioane de absolvenţi ai învăţământului superior [...] Va trebui să avem o econo-mie realizată de talente.”

Din păcate de-a lungul anilor, factorii politici din Româ-nia nu au încurajat criteriile de performanţă şi nici multe dintre condiţiile de îndeplinire ale acestora, adeseori nici chiar criteriile minime.

(Continuarea în nr. viitor)

BIBLIOGRAFIE[1] * * * http://www.standard.md/public/files/anunt/2015/comuni-cat/INS_22.09.pdf.

[2] * * * http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A2705/pdf.

[3]* * * http://moodle.usm.md/moodle/pluginfile.php/52557/mod_resource/content/1/Suport%20de%20curs_%20%281%29.pdf.

[4] Bejan, M., Bălan, Ioana, Bejan, B., Standardizarea românească la 20 de ani. Partea I-a – Standardizarea, scop, definiţii, scurt istoric. Cea de a XIII-a ediţie a Simpozionului Ştiinţific al Inginerilor Români de Pretutindeni – SINGRO 2018, cu tema „Ingineria în slujba dezvol-tării României”, Braşov, 6-8 septembrie 2018.

[5] Bejan, M., Bălan, Ioana, Bejan, B., Standardizarea românească la 20 de ani. Partea a II-a, Asociaţia de Standardizare din România – ASRO. Cea de a XIII-a ediţie a Simpozionului Ştiinţific al Ingineri-lor Români de Pretutindeni – SINGRO 2018, cu tema „Ingineria în slujba dezvoltării României”, Braşov, 6-8 septembrie 2018.

[6] Bejan, M., Vidican, I., Lehene, T., Cherecheș, I.A., Lakatos, D. Gh., Simion, Mihaela, Standardizarea românească în context european şi internaţional. Cea de a XIII-a ediţie a Simpozionului Ştiinţific al Inginerilor Români de Pretutindeni – SINGRO 2018, cu tema „Ingi-neria în slujba dezvoltării României”, Braşov, 6-8 septembrie 2018.

[7] Bejan, M., Standardization and some of her artisans. Buletinul Ştiinţific –supliment – Catalogul oficial al Salonului „Cadet INOVA” Nr. 3/2018. ISSN 2501-3157, ISSN-L 2501-3157, pag. 54-81 (28 pag., 28 fig., 12 ref. bibl.).

[8] Bejan, M., Vidican, I., Cherecheș, I.A., Lakatos, D. Gh., Octombrie 2018, 20 de ani de la înfiinţarea asociaţiei de standardizare din România – ASRO. Ştiinţă şi Inginerie, vol.33/2018, ISSN 2067-7138, Editura AGIR, Bucureşti, 2018, pp. 17-26.

[9] * * * http://www.asro.ro/?page_id=1346.

[10] * * * Colecţia revistei Standardizarea – anii 2009-2018, Editura ASRO.

[11] Bejan, M., În lumea unităţilor de măsură, ediţia a doua revăzută şi adăugită. Editura Academiei Române şi Editura AGIR, Bucureşti, 2005, 186 pag.

[12] * * * http://www.standardizarea.ro/revista_standardizarea/ 2008/Decembrie2008Web.pdf.

[13] * * * http://www.ziare.com/cultura/academie/limba-romana-in-tre-primele-opt-limbi-ale-lumii-1522271.

[14] * * * http://www.limbaromana.md/index.php?go=artico-le&n=474.

[15] * * * http://www.philippide.ro/Metafore%20ale%20deveni-rii_2011/10.%20G.%20Pamfil.pdf.

[16] * * * http://www.creeaza.com/referate/literatura-romana/Cu-noasterea-principalelor-mijl398.php.

[17] * * * https://www.mediafax.ro/social/situatie-dezastruoa-sa-in-privinta-invatamantului-universitar-numarul-studentilor-a-sca-zut-cu-30-in-25-de-ani-15283012.

[18] * * * http://www.monitorulcj.ro/educatie/65927-ubb-intra-ofi-cial-in-liga-universitatilor-internationale-de-excelenta# sthash.hcAbaw 10.dpbs.

[19] * * * https://www.upt.ro/Informatii-utile_universitatea-politeh-nica-timisoara-creste-in-rankingurile-i_232_ro.html.


Abstract

Importanţa şi influenţa majoră a standardelor în viaţa cotidiană sunt deja cunoscute şi apreciate de tot mai multe persoane fizice şi juridice din societatea românească. Activităţile umane simple, curente sau complexe, sunt supuse standardizării şi standardelor specifice domeniului în care se desfăşoară activităţile respective. Educaţia – ca domeniu prioritar al societăţii actuale – nu poate face o excepţie în utilizarea standardizării şi a standardelor. În contextul unei evoluţii accelerate a majorităţii domeniilor societăţii ce a marcat, în primul rând, o tranziţie de la a treia spre a patra revoluţie industrială, domeniul „educaţie” devine tot mai legat de standarde – ca motor al realizării unei educaţii de calitate, deziderat dorit tot mai mult de orice sistem educaţional de pe planetă.

Cuvinte cheie: standard, standardizare, proces, educaţie, calitate

CONTEXTUL PROBLEMEI, CONCEPTE, TERMENIEvoluţia României în spaţiul comunitar, dar şi într-un context global, generează provocări multiple pentru sistemul edu-caţional. O atare evoluţie conduce, cel puţin, la o concluzie esenţială: deciziile la nivel de societate privind problemele din educaţie, depăşesc cadrul „naţional” şi, în acest sens, orice decizie cu impact sistemic, în acest domeniu, ar trebui corelată cu referenţialele şi standardele referitoare la educaţie, elaborate şi stabilite la nivel comunitar şi chiar la nivel global!

Se constată, mai ales după anul 1990, o creştere considerabilă a interesului celor implicaţi privind conectarea mediului educaţional cu mediile economic şi de afaceri, inclusiv prin intermediul standardelor şi al standardizării. În ultimii 10 ani, la această evoluţie s-a adăugat un alt demers important, aflat acum în plină expansiune, cel al educaţiei pentru standardizare – caracterizată prin activităţi educaţionale dedicate cunoaşterii şi utilizării standardelor încă din timpul cursurilor şcolare.

Pentru o abordare coerentă şi clară a temei noastre, vom utiliza concepte şi termeni definiţi şi stabiliţi prin standardul terminologic ISO 9000 sau alte standarde şi prin ghiduri dedicate acestor concepte, validate într-un context cât mai larg (european sau/şi global).

a. Standard: „document, stabilit prin consens şi aprobat de către un organism recunoscut, care asigură, pentru uz comun şi repetat, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatelor lor, cu scopul de a se obţine gradul optim de ordine într-un anumit context” (Ghidul ISO/CEI 2:1996);

b. Standardizare: „activitate prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate, urmărind obţinerea unui grad optim de ordine într-un context dat” (standardul EN 45020:20071);

c. Consens: „acord general, caracterizat prin absenţa unei opoziţii susţinute faţă de aspecte de substanţă a oricărei părţi importante ale intereselor implicate şi a unui proces ce implică luarea în considerare a tuturor părţilor şi evitarea oricărui argument conflictual” (Notă: consensul nu implică unanimitate) ( standardul EN 45020:20072).

Şi totuşi, „problema” standardelor în educaţie este abordată, practic, într-un mod diferit faţă de celelalte domenii. 1 NA: Standardul EN 45020:2007, Standardizarea şi activităţile complexe. Vocabular general, Ghidul ISO /IEC 2:2004 oferă termeni şi definiţii generale pri-vind standardizarea şi activităţile conexe. Sursa: https://www.en-standard.eu/ilnas-en-45020-standardization-and-related-activities-general-vocabulary.2 NA: Ibidem.

Rolul și importanța standardelor în educație(partea I)

Prof. univ. dr. ing. Nicolae DRĂGULĂNESCU, www.ndragulanescu.ro Auditor al calităţii (EOQ/ DGQ şi TÜV), Asesor EFQM,Secretar general – Fundaţia Română pentru Promovarea Calităţii, Bucureşti, www.frpc.ro Preşedinte/Membru al Comitetelor tehnice ASRO CT 56, CT 167, COCONLector univ. dr. Remus CHINĂ, [email protected] Creştină „Dimitrie Cantemir”, Membru al Comitetului tehnic ASRO CT 56

12

Cele mai multe abordări privind standardele/standardizarea în mediul educaţional, s-au realizat pe baza unor rede-finiri sau adaptări ale definiţiilor consacrate/validate privind cele două concepte, având la bază o motivare cel puţin bizară: „nu este obligatoriu să ne aliniem la o singură definiţie a acestor concepte”.

Reforma curriculară din sistemul educaţional românesc, dar şi evenimentele pan-europene desfăşurate la nivel de mi-niştri ai educaţiei, de la începutul anilor ’903, au condus la nevoia de a se introduce standarde în mediul educaţional. Diversitatea abordărilor în domeniul standardelor educaţionale şi, mai ales, în opinia noastră, absenţa unui consens al părţilor interesate au condus la diferite formulări ale definiţiilor incluse în aceste standarde. Spre exemplu: „Într-o viziune foarte largă, standardul educaţional este un mijloc (instrument) de normare socială a calităţii şi cantităţii învăţământului”4.

Instituţia europeană CEDEFOP (European Centre for the Development of Vocational Training)5 a introdus, prin interme-diul unui glosar de termeni, definiţiile următoare:

1. „Standardul educaţional” – se referă la declaraţiile privind obiectivele de învăţare, conţinutul curriculei, cerinţele de intrare, precum şi resursele necesare pentru atingerea obiectivelor de învăţare”6;

2. „Standard” – serie de elemente al căror conţinut este definit de actorii interesaţi”7.Alte formulări privind definiţiile standardelor din educaţie sunt următoarele:8

• „Standardele curriculare” – reprezintă o „proiecţie sintetică a aspiraţiilor şi a expectanţelor legate de calitatea proceselor educaţionale”;

• „Standardele” (în general) – sunt definite ca „norme care stabilesc prescripţii privitoare la calitatea, dimensiunile (extindere, profunzime, dinamică etc.), precum şi alte elemente ce caracterizează un produs sau un rezultat al unei activităţi”.

Se constată că:

• Standardele în educaţie sunt în general, redefinite, fără a se adopta definiţiile agreate în domeniile industriale, de business etc., stabilite prin consens în cadrul familiei de standarde ISO;

• Standardele în educaţie sunt uneori extrem de concise, reducându-se la o propoziţie sau o frază (care, de fapt, reprezintă doar o simplă cerinţă – şi nu un set de cerinţe, ca în standardul ISO 9001, de exemplu)9;

• Standardele în educaţie nu sunt definite prin consensus-ul celor interesaţi şi implicaţi în aplicarea lor şi nici nu sunt aprobate de un organism (de standardizare) recunoscut10;

• Într-o măsură considerabilă, aceste standarde sunt formulate în termeni de indicatori şi obiective fără a se ajunge la elementele esenţiale ce caracterizează standardul: realizarea prin consens şi în scopul obţinerii unui grad optim de ordine al unei activităţi (sau a rezultatelor acesteia).

Două tipuri de standarde sunt, în opinia noastră, deosebit de importante în educaţie: standardele ocupaţionale (SO) şi standardele de pregătire profesională (SPP).

Standardele ocupaţionale stabilesc, pentru fiecare meserie descrisă în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR)11, două elemente esenţiale: a) competenţele şi b) nivelurile de performanţă (cât de bine ştie şi face persoana care exercită meseria respectivă). Aceste standarde se adresează, în primul rând angajatorului, contribuind la edificarea acestuia cu privire la măsura în care persoana care exercită o ocupaţie inclusă în COR are competenţele necesare pentru a exercita la nivel optim meseria respectivă.

Standardele de pregătire profesională (SPP), reprezintă, în mare măsură, transpunerea standardelor ocupaţionale (SO) în oferta educaţională a unei organizaţii educaţionale (şcoli/universităţi) prin configurarea competenţelor funda-mentale (la nivel de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini/comportamente) necesare pentru dobândirea unei calificări profesionale în vederea exercitării unei ocupaţii nominalizate în COR.

Importanţa celor două standarde mai sus menţionate rezidă în faptul că, pe baza acestora, se realizează „curriculum-ul” (= plan 3 NA: Menţionăm aici, în special, Reuniunea de la Bergen, mai 2005. Sursa: http://www.ehea.info/cid101762/ministerial-conference-bergen-2005.html.4 Sursa: https://www.scribd.com/doc/110531970/STANDARDE-IN-EDUCATIE.5 Sursa: http://www.cedefop.europa.eu/ro/publications-and-resources/publications/4117.6 Sursa: https://europass.cedefop.europa.eu/education-and-training-glossary/s.7 Sursa: Ibidem.8 Sursa: https://www.google.ro/search?q=standarde+curriculare&rlz=1C1ASRM.9 NA: Spre exemplu, OUG nr. 75/2005 pentru asigurarea calităţii educaţiei, adoptată cu modificări şi completări prin Legea nr. 87/2006.10 Ibidem.11 COR – Clasificarea Ocupaţiilor din România.


de învăţământ, lista disciplinelor predate, la plural „curricula”) necesar şi „syllabus-ul” (= programa aferentă unei discipline, la plural „syllabi”) – precum şi standardele curriculare aferente şi standardele de evaluare privind rezultatele învăţării. O conexiune între standardele ocupaţionale SO, standardele de pregătire profesională SPP, curriculum şi standardele de evaluare, este reprezen-tată sugestiv în Figura 1.

Figura 1. Conexiuni între standardele ocupaţionale (SO), standardele de pregătire profesională (SPP), profiluri ocupaţionale (PO)12 şi standardele de evaluare (în educaţie). Sursa: http://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/Standarde-ocupationale-standar197.php

I. Standarde, modele și referențiale utilizate sau utilizabile pentru managementul calității în educațieDupă anul 1990, s-a acordat o tot mai mare atenţie implementării instrumentelor şi metodelor specifice Manage-mentului calităţii, nu numai în domeniile economic şi de afaceri, ci şi în domeniul educaţiei. Momentul „t0” poate fi considerat (cel puţin pentru spaţiul educaţional european), Reuniunea de la Bergen (2005)13, desfăşurată la nivel de miniştri ai educaţiei din sistemele educaţionale europene, unde s-au stabilit principalele proiecţii strategice referitoare la implementarea Managementului calităţii în sistemele educaţionale europene.

În categoria standardelor specifice Managementului calităţii în educaţie, includem:

1. ISO IWA 2:2009, Sisteme de management al calităţii. Linii directoare pentru aplicarea ISO 9001:2000 în domeniul educaţiei14.

Acest document nu este în sine un standard! El reprezintă doar un acord internaţional de grup de lucru şi înlocuieşte ediţia sa precedentă, elaborată în 2006 (ISO IWA 2:2006). Documentul a fost adoptat în România, de ASRO15 sub codul SR ISO IWA 2:2009.

În preambulul acestui document se precizează: „Obiectivul documentului SR ISO IWA 2:2009 este să asigure eficacita-tea globală a sistemului de management al calităţii din organizaţiile educaţionale, precum şi îmbunătăţirea continuă a serviciilor educaţionale ale acestor organizaţii.”16

Prin urmare, pentru ca acest document să poată fi practic aplicat, organizaţiile educaţionale ar trebui să aibă în prea-labil implementat un sistem de management al calităţii (de preferat, conform modelului ISO 9001, ediţia în vigoare17). Deşi acest document reprezintă un ghid prin care conducerile/managerii organizaţiilor educaţionale declară că doresc 12 Profiluri ocupaționale – sintetizează caracteristicile unei ocupații (sarcini de muncă, contextul, nivelul de educaţie, cunoştințe şi deprinderi necesare. Sursa: https://www.cognitrom.ro/servicii/standarde-si-profile-ocupationale. A se vedea şi lucrarea elaborată de ISE - Profile educaționale, 2008, accesibilă la adresa: http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2012/08/Ghidul_in-lumea-ocupatiilor_PROFILE-OCUPATII.pdf ..13 Meeting in Bergen, 2005, http://www.ehea.info/cid101762/ministerial-conference-bergen-2005.html.14 Sursa: https://standardizare.wordpress.com/2009/05/13/noutati-5/.15 ASRO – Asociaţia Română de Standardizare (Organismul Național de Standardizare din România), http://www.asro.ro/.16 Sursa: https://standardizare.wordpress.com/2009/05/13/noutati-5/.17 NA: SR EN ISO 9001:2015.

14

să depăşească cerinţele standardului ISO 9001, totuşi, aplicarea acestui standard în sistemul educaţional a fost ex-trem de redusă sau chiar nulă! Explicaţia cauzelor acestei situaţii este destul de simplă având în vedere că există o re-zistenţă evidentă şi o reticenţă serioasă, la nivelul întregului nostru sistem educaţional, privind necesitatea şi utilitatea implementării unui sistem de management al calităţii, indiferent de model, într-o organizaţie educaţională!

O altă explicaţie poate fi reprezentată de slaba corelare a actualelor realităţi structurale şi funcţionale ale organizaţiilor educaţionale din România cu cerinţele standardului ISO 9001 şi ale acordului internaţional ISO IWA 2:2009.

Un al treilea argument ar fi acela că, începând din anul 2005, deşi s-au făcut eforturi considerabile pentru a se imple-menta în cadrul entităţilor/organizaţiilor educaţionale din sistemul educaţional românesc, unele elemente de asigurare a calităţii solicitate de Comisia Europeană şi introduse la noi printr-o legislaţie specifică şi „originală”, realizatorii aces-teia nu au adoptat şi principiile, conceptele, definiţiile şi referenţialele clasice din Managementul calităţii, ce au fost validate de peste 3 decenii, prin standardele familiei ISO 900018, documentul ISO IWA 2:2009 fiind completat ignorat, în ambele sale ediţii.

2. Modelele de excelenţăPentru evaluarea şi confirmarea excelenţei în afaceri, au fost elaborate, de-a lungul timpului, mai multe modele de excelenţă.

Conceptul „Excelenţa în afaceri (Business Excellence)” se referă la „performanţele ce conferă unei organizaţii un ni-vel maxim de credibilitate pe piaţă” (Hohan, 2014)19. Într-un mediu concurenţial, performanţele realizate de diferitele companii trebuie recunoscute şi apreciate.

Istoria modelelor de excelenţă este deosebit de interesantă având în vedere contextul apariţiei acestora (Chină, 2015)20. La nivel mondial sunt elaborate şi adoptate astăzi numeroase modele de excelenţă. Totuşi, toate modelele de excelenţă existente sunt elaborate/au la bază sau au adoptat, parţial sau integral, criteriile stabilite prin trei modele de excelenţă esenţiale la nivel global. În ordinea cronologică a apariţiei lor, acestea sunt:

a. Modelul de Excelenţă Japonez21 (1951) – definit prin criteriile Premiului Deming – în onoarea marelui calitolog american W. E. Deming22 care, împreună cu J. M. Juran (un alt mare calitolog american, de origine română), au contribuit în mod esenţial la transformarea Japoniei postbelice în lider mondial al calităţii;

b. Modelul de Excelenţă American - definit prin criteriile Premiului Naţional American pentru Calitate „Malcolm Bal-drige”. Programul american de acordare (la nivel federal, statal şi local) a Premiilor pentru calitate este gestionat de NIST23 şi se numeşte „Baldrige Performance Excellence Program”, având o secţiune separată pentru domeniul Educaţie. Criteriile acestui model sunt accesibile gratuit, iar câştigătorii Premiilor pentru Calitate (sau Excelenţă) au obligaţia să disemineze în cadrul sistemului educaţional experienţa proprie şi metodele utilizate în aplicarea Modelului de Excelenţă american! Premiul American pentru Excelenţă „Malcolm Baldrige” este acordat câştigă-torilor într-un cadru festiv, direct de Preşedintele SUA (care este şi prim-ministrul Guvernului SUA). Instrumentele calităţii şi modelele specifice sunt incluse în criteriile de evaluare a organizaţiilor educaţionale care aplică pentru premiul de calitate american. Ne referim, spre exemplu, la aplicarea ciclurilor PDCA/PDSA (Plan – Do – Check – Act/Plan – Do – Study – Act) în organizarea şi funcţionarea unei entităţi educaţionale precum şi în obţinerea performanţelor notabile de către organizaţia educaţională respectivă (China, 2015)24.

c. Modelul de Excelenţă EFQM25 – definit prin criteriile Premiului European pentru Excelenţă (1991). Modelul a fost iniţial elaborat în 1989, sub denumirea Model/Premiu european pentru Calitate, ca o reacţie la Modelul Premiului Naţional American pentru Calitate. În anul 1991 au avut loc prima competiţie şi primele acordări de premii euro-pene pentru calitate. În anul 2001 a apărut primul câştigător al acestui premiu provenind din mediul educaţional:

18 NA: A se vedea, spre exemplu, lucrarea: N. Drăgulănescu, R. Chină şi alţii. Asigurarea calității educației – o abordare proactivă, 2014. Bucureşti, Editura Standardizarea.19 Ibidem, p 19.20 R. Chină, Managementul calității în învățământul preuniversitar – referențiale, modele, tehnici, instrumente, 2015, Bucureşti, Editura Universitară.21 Sursa: https://www.juse.or.jp/deming_en/award/03.html.22 Ibidem.23 NIST- National Institute of Standards and Technology. Sursa: https://www.nist.gov/.24 PDSA: Plan – Do – Study – Act. W.E. Deming a modificat a treia etapă a ciclului PDCA, cu puţin timp înainte de a muri în varianta utilizată, în prezent, în Statele Unite, PDSA.25 EFQM – The European Foundation for Excellence. Sursa: http://www.efqm.org/. Între fondatori se regăsesc nume grele precum cel al lui Jacques Delors. Sediul fundației se află în Belgia la Bruxelles.


St Mary’s College din Irlanda de Nord, UK26. Evoluţia acestei şcoli pe „drumul calităţii” ne arată că nimic nu este întâmplător şi că, în niciun caz, nu se poate obţine calitate prin „salturi” aleatorii în acest domeniu! Ulterior, Mode-lul/ Premiul european pentru Calitate a devenit Model/ Premiu pentru Excelenţă EFQM.

d. Modelul românesc al Excelenţei în Afaceri (similar celui european) – definit prin criteriile Premiului Român pentru Excelenţă „J. M. Juran” (lansat în anul 2000).

Modelele de excelenţă promovează de regulă, competitivitatea şi, în acelaşi timp, filosofia, principiile şi conceptele specifice TQM – Total Quality Management (Managementul Total al Calităţii). Adoptarea modelelor de excelenţă a generat, cel puţin două oportunităţi remarcabile, valabile şi în domeniul Educaţiei:• Competiţia între cele mai competitive firme/companii/organizaţii din diferite sectoare de activitate;• Stabilirea de benchmarks-uri (repere) şi declanşarea unui proces de benchmarking (etalonare concurenţială), ex-

trem de util în orice sector de activitate umană.Prin urmare, calitatea şi excelenţa trebuie:• să rezulte din obişnuinţă;• să reflecte, de fapt, o nouă cultură organizaţională, cea a calităţii!Nu în ultimul rând, pe baza celor mai bune practici elaborate de către câştigători, se pot configura cu acurateţe, politici educaţionale şi obiective strategice în domeniul educaţiei pe termen lung şi foarte lung27. Adoptarea Modelului de Excelenţă European al EFQM (sau a altui model de excelenţă) în mediul educaţional românesc este inexistentă! Nicio entitate educaţională (din învăţământul nostru secundar sau superior) nu a „intrat” pe drumul implementării acestui model deosebit de important dar, din păcate şi deosebit de costisitor pentru resursele econo-mice ale entităţilor educaţionale din România!28

Bibliografie1. EN 45020 – Standardizarea şi activităţile complexe. Vocabular general – Ghidul ISO /IEC 2:2004. Sursa: https://www.en-standard.eu/ilnas-en-45020-stan-

dardization-and-related-activities-general-vocabulary (accesat 25.08.2018).2. Reuniunea de la Bergen, 2005. Sursa: http://www.ehea.info/cid101762/ministerial-conference-bergen-2005.html (accesat 25.08.2018).3. CEDEFOP – Sursa: http://www.cedefop.europa.eu/ro/publications-and-resources/publications/4117 (accesat 30.08.2018).4. COR – Clasificarea Ocupaţiilor din România. Sursa: http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/munca/c-o-r (accesat 30.08.2018).5. ISO IWA 2:2009, Sisteme de management al calităţii. Linii directoare pentru aplicarea ISO 9001:2000 în domeniul educaţiei. Sursa: https://standardizare.

wordpress.com/2009/05 (accesat 30.08.2018).6. ASRO – Asociaţia de Standardizare din România/ Organismul Naţional de Standardizare. Sursa: http://www.asro.ro/.7. Drăgulănescu, N., Chină, R. şi alţii, Asigurarea calităţii educaţiei – o abordare proactivă, 2014, Bucureşti, Editura Standardizarea.8. Hohan, I., „De la ISO 9001/2008 şi IWA 2/2007 la o nouă generaţie de standarde pentru managementul calităţii în educaţie şi formare - ISO 21001/2017”.

Sursa: http://calitate-in-formare.ro/download/ (accesat 31.08.2018).9. Deming Prize. Sursa: https://www.juse.or.jp/deming_en/award/03.html (accesat 31.08.2018).10. NIST- National Institute of Standards and Technology. Sursa: https://www.nist.gov/ (accesat 01.09.2018).11. EFQM – The European Foundation for Excellence. Sursa: http://www.efqm.org/. 12. Strategia Europa 2020. Sursa: https://ec.europa.eu/info/business-economy-euro/economic-and-fiscal-policy-coordination/ (accesat 01.09.2018).13. EQARF – European quality assurance reference framework for vocational education and training, sursa: https://publications.europa.eu/en/publication-de-

tail/-/publication/ (accesat 03.09.2018).14. Drăgulănescu, N., Chină, R., „Acţiuni corective şi corecţii oportune în actuala abordare românească a asigurării calităţii educaţiei”, 2010, revista Calitatea

Acces la Succes, nr. 4-8, 2010. 15. GNAC – Grupul Naţional pentru Asigurarea Calităţii. Sursa: http://www.gnac.ro/ (accesat 03.09.2018).16. EQAVET – The European Quality Assurance in Vocational Education and Training. Sursa: https://www.eqavet.eu/About-Us (accesat 04.09.2018).17. EQF – European Qualifications Framework. Sursa: http://www.cedefop.europa.eu/ro/events-and-projects/projects/european-qualifications-framework-eqf

(accesat 04.09.2018).18. HG nr. 918/2013, privind aprobarea Cadrului Naţional al Calificărilor (cu modificări şi completări).19. HG nr. 21/2007 pentru aprobarea standardelor de autorizare, acreditare, evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar.20. HG nr. 22/2007 pentru aprobarea metodologiei de evaluare instituţională a unităţilor de învăţământ preuniversitar21. HG nr. 1534/20188 pentru aprobarea standardelor de referinţă şi a indicatorilor de performanţă pentru unităţile de învăţământ preuniversitar.22. ARACIP. Sursa: http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/c5.23. ARACIS. Sursa: http://www.aracis.ro/. 24. Chină, R., Managementul calităţii în învăţământul preuniversitar – referenţiale, modele, tehnici, instrumente, (partea a II-a), 2015, Bucureşti, Editura Univer-

sitară.

26 NA: „Istoria” premiilor câştigate de către această prestigioasă şcoală este de-a dreptul impresionantă: ”EFQM Quality Award 2001, 2006, Prize winner 2013 UK Quality Award 2000 N-Ireland Quality Award 1998, 2001, 2006, 2008, 2012; NI EFQM Hall of Fame 2008 Ireland Excellence Award 2013 (First educational establishment to win the NI, UK and EFQM Quality Awards)”, sursa: http://m.efqm.org/25StMary.pdf.27 Strategia „Europa 2020” este un astfel de exemplu. Accesibilă la: https://ec.europa.eu/info/business-economy-euro/economic-and-fiscal-policy-coordination/.28 NA: Singura instituție din sistemul educațional românesc care a reuşit să parcurgă o etapă importantă în implementarea Modelului de Excelență European al EFQM este Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP). ANPCDEFP se află, în prezent în etapa C2E – ”Committed to excelence”. Sursa: http://vechi.anpcdefp.ro/anpcdefp.php?id=2&link=3.

(continuarea în nr. viitor)

16

LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE

Partea I – Legislaţie comunitară

1.1 Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate cu unele dintre Directivele Noii Abordări – redăm titlurile comunicărilor Comisiei Europene, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), care conţin referinţa şi titlul standardului armonizat, referinţa standardului înlocuit, precum şi data încetării prezumţiei de confor-mitate a standardului înlocuit:

1.1.1 Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei 2014/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliu-lui, privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la punerea la dispoziţie pe piaţă a recipientelor simple sub presiune (Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate în temeiul legislaţiei Uniunii în materie de armonizare) (Text cu relevanţă pentru SEE), publicată în JOUE C 326/1 din 14.09.2018.

1.1.2 Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei 2014/35/UE a Parlamentului European şi a Consi-liului, privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la punerea la dispoziţie pe piaţă a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate în temeiul legislaţiei Uniunii în materie de armonizare) (Text cu relevanţă pentru SEE), publicată în JOUE C 326/4 din 14.09.2018.

1.1.3 Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei 2014/68/UE a Parlamentului European şi a Consi-liului, privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la punerea la dispoziţie pe piaţă a echipamentelor sub presiune (Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate în temeiul legislaţiei Uniunii în materie de armonizare) (Text cu relevanţă pentru SEE), publicată în JOUE C 326/94 din 14.09.2018.

1.1.4 Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind echipamentele hertziene şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea reciprocă a confor-mităţii acestora şi a Directivei 2014/53/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la punerea la dispoziţie pe piaţă a echipamentelor radio şi de abrogare a Directivei 1999/5/CE (Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate în temeiul legislaţiei Uniunii în materie de armonizare) (Text cu relevanţă pentru SEE), publicată în JOUE C 326/114 din 14.09.2018.

1.2 Acte comunitare care conţin referiri la standarde

1.2.1 Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1212 al Comisiei din 3 septembrie 2018, de stabilire a cerinţe-lor minime de punere în aplicare a Directivei 2007/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, în ceea ce priveşte identificarea acţionarilor, transmiterea de informaţii şi facilitarea exercitării drepturilor acţionarilor (Text cu relevanţă pentru SEE), publicat în JOUE L 223/1 din 04.09.2018.

1.2.2 Regulamentul delegat (UE) 2018/1229 al Comisiei din 25 mai 2018 de completare a Regulamentului (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului, în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare refe-ritoare la disciplina în materie de decontare (Text cu relevanţă pentru SEE), publicat în JOUE L 230/1 din 13.09.2018.

Noutăţi legislative din luna septembrieMihaela Vorovenci, consilier juridic ASRO

Prezentul articol, în prima parte, conţine noutăţile legislative publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi, în a doua parte, pe cele publicate în Monitorul Oficial al României, care fac referire la standarde, din luna septembrie 2018.


1.2.3 Decizia (UE) 2018/1303 a Consiliului din 18 septembrie 2018 privind poziţia care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene, în cadrul Comitetului de asociere reunit în configuraţia „Comerţ” instituit prin Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte, privind actualizarea anexei III (Apropierea) privind normele aplicabile standardi-zării, acreditării, evaluării conformităţii, reglementării tehnice şi metrologiei şi a anexei XVI (Achiziţii publice) la acord, publicată în JOUE L 244/81 din 28.09.2018.

Partea a II-a – Legislaţie naţională

2 Acte normative care conţin referiri la standarde

2.1 Ordonanţă de urgenţă nr. 80/2018 din 13/09/2018, pentru stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a ben-zinei şi motorinei, de introducere a unui mecanism de monitorizare şi reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi de stabilire a metodelor de calcul şi de raportare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 803 din 19/09/2018.

Referiri la standarde:

În art. 7 alin. 1 din OUG se menţionează: „Autoritatea competentă stabileşte un sistem de monitorizare a calităţii carbu-ranţilor în conformitate cu cerinţele standardului relevant, sistemul de FQMS: SR EN 228, SR EN 590, SR EN 14274, SR EN 14275. Acest sistem de monitorizare urmează a fi aprobat prin ordin al conducătorului autorităţii competente în ter-men de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Autoritatea competentă acceptă utili-zarea unui sistem voluntar de monitorizare a calităţii carburanţilor, cu condiţia ca un astfel de sistem să fie recunoscut de Comisia Europeană. Furnizorii care aderă la un astfel de sistem au obligaţia de a informa autoritatea competentă.”

La acelaşi art. alin. (3) se specifică: „Prelevarea probelor de benzină şi motorină din cadrul sistemului de monitorizare se efectuează conform standardului SR EN ISO/IEC 17020 şi evaluarea conformităţii acestora se realizează conform standardului SR EN ISO/IEC 17025, de către organisme de inspecţie de terţă parte, recunoscute de autoritatea compe-tentă pe baza acreditării emise de către Asociaţia de acreditare din România - RENAR, organismul naţional de acredi-tare, sau de către orice organism de acreditare conform Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93.”,

„O virgulă în câmpul alocat lungimii datelor semnifică faptul că datele pot conţine zecimale; cifra care precedă virgula indică lungimea totală a atributului, iar cifra care urmează după virgulă indică numărul maxim de zecimale – pentru elementele de date care indică ora şi/sau data, menţiunea «data», «ora» sau «data-ora», ceea ce înseamnă că data, ora sau data şi ora trebuie precizate utilizând standardul ISO 8601 pentru reprezentarea datelor şi orelor.”,

„(ii) Calcul – Reducerea emisiilor generate în amonte – UER se estimează şi se validează în conformitate cu principiile şi standardele identificate în standardele internaţionale, în special în SR EN ISO 14064, SR EN ISO 14065 şi ISO 14066.

UER şi emisiile de referinţă vor trebui monitorizate, raportate şi verificate în conformitate cu standardele aplicabile din seria SR EN ISO 14064, iar rezultatele furnizate vor trebui să prezinte un grad de fiabilitate echivalent cu cel prevă-zut de Regulamentul (UE) nr. 600/20126 şi Regulamentul (UE) nr. 601/20127.”

Verificarea metodelor pentru estimarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră trebuie efectuată în conformitate cu standardul SR EN ISO 14064-3, iar organizaţia care efectuează verificarea trebuie să fie acreditată în conformitate cu standardul SR EN ISO 14065 de către Asociaţia de acreditare din România - RENAR, organismul naţional de acredi-tare, în înţelesul şi conform Regulamentului (CE) nr. 765/2008, sau de către orice organism de acreditare recunoscut la nivel european;”

În Anexa nr. 2 „Specificaţii de mediu aplicabile carburanţilor de pe piaţă destinaţi vehiculelor echipate cu motor cu aprindere prin scânteie” se menţionează:

18

(1) „Metodele de testare sunt cele specificate în standardul EN 228:2012. Se poate adopta metoda analitică specifi-cată în standardul de înlocuire EN 228:2012 dacă se poate demonstra că aceasta oferă cel puţin aceeaşi precizie ca metoda analitică pe care o înlocuieşte.”

(2) „Valorile menţionate în specificaţie sunt « valori reale ». La stabilirea valorilor lor limită s-au aplicat termenii EN ISO 4259:2006 Produse petroliere - Determinarea şi aplicarea datelor de precizie privind metodele de testare, iar pen-tru stabilirea unei valori minime s-a luat în considerare o diferenţă minimă de 2R peste zero (R = reproductibilitatea). Rezultatele măsurărilor individuale se interpretează pe baza criteriilor descrise în EN ISO 4259:2006.”

(3) „Perioada de vară începe nu mai târziu de data de 1 mai şi ia sfârşit nu înainte de 30 septembrie.”

(4) „Presiunea vaporilor este de maximum 60 kPa, plus depăşirea autorizată a presiunii vaporilor menţionată în anexa nr. 8 la prezenta ordonanţă de urgenţă.”

(5) „Alţi monoalcooli şi eteri cu un punct final de fierbere care nu îl depăşeşte pe cel menţionat în EN 228:2012.”

În Anexa nr. 3 „Specificaţii de mediu aplicabile carburanţilor de pe piaţă destinaţi vehiculelor echipate cu motor cu aprindere prin compresie” se menţionează:

(1) „Metodele de testare sunt cele specificate în standardul EN 590:2013. Se poate adopta metoda analitică specifi-cată în standardul de înlocuire EN 590:2013 dacă se poate demonstra că aceasta oferă cel puţin aceeaşi precizie ca metoda analitică pe care o înlocuieşte.”

(2) „Valorile menţionate în specificaţie sunt « valori reale ». La stabilirea valorilor lor limită s-au aplicat termenii EN ISO 4259:2006 Produse petroliere - Determinarea şi aplicarea datelor de precizie privind metodele de testare, iar pen-tru stabilirea unei valori minime s-a luat în considerare o diferenţă minimă de 2R peste zero (R = reproductibilitatea). Rezultatele măsurărilor individuale se interpretează pe baza criteriilor descrise în EN ISO 4259:2006.”

(3) „EMAG respectă cele menţionate în EN 14214.”

În Anexa nr. 8 „Depăşirea autorizată a presiunii vaporilor pentru benzina care conţine bioetanol” se menţionează: „Va-lorile menţionate în specificaţie sunt «valori reale». La stabilirea valorilor lor limită s-au aplicat termenii standardului EN ISO 4259:2006 Produse petroliere – Determinarea şi aplicarea datelor de precizie privind metodele de testare, iar pentru stabilirea unei valori minime s-a luat în considerare o diferenţă minimă de 2R peste zero (R = reproductibilita-tea). Rezultatele măsurărilor individuale se interpretează pe baza criteriilor descrise în standardul EN ISO 4259:2006.”

2.2 Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 174/2018 din 26/09/2018 pentru apro-barea Regulamentului, privind furnizarea de ultimă instanţă a gazelor naturale, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 848 din 05/10/2018.

Referire la standarde:

La art. 12 din Ordin se menţionează la lit. e) „să aibă implementat un sistem de management al calităţii, în conformitate cu standardul ISO 9001”.


Prezentul articol, în prima parte, conţine noutăţile legislative publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi, în a doua parte, pe cele publicate în Monitorul Oficial al României, care fac referire la standarde, din luna octombrie 2018.

Partea I – Legislaţie comunitară

1.1 Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate cu unele dintre Directivele Noii Abordări – redăm titlurile comunicărilor Comisiei Europene, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), care conţin referinţa şi titlul standardului armonizat, referinţa standardului înlocuit, precum şi data încetării prezumţiei de confor-mitate a standardului înlocuit:

1.1.1 Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei 2014/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliu-lui privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele şi sistemele de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive (Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate în temeiul legis-laţiei Uniunii în materie de armonizare) (Text cu relevanţă pentru SEE), publicată în JOUE C 371/1 din 12.10.2018.

1.2 Acte comunitare care conţin referiri la standarde

1.2.1 Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1468 al Comisiei din 1 octombrie 2018, de modificare a Regu-lamentului (UE) nr. 461/2013 al Consiliului de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de anumite tipuri de polietilen tereftalat (PET) originare din India, publicat în JOUE L 246/3 din 02.10.2018.

1.2.2 Rezoluţia (UE) 2018/1356 a Parlamentului European din 18 aprilie 2018, conţinând observaţiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului Agenţiei Europene de Siguranţă a Avi-aţiei aferent exerciţiului financiar 2016, publicată în JOUE L 248/190 din 03.10.2018.

1.2.3 Acord de cooperare între Uniunea Europeană şi Agenţia pentru Siguranţa Navigaţiei Aeriene în Africa și Mada-gascar (ASECNA), privind dezvoltarea sistemelor de radionavigaţie prin satelit şi furnizarea de servicii conexe în zona de competenţă a ASECNA în beneficiul aviaţiei civile, publicat în JOUE L 268/3 din 26.10.2018.

1.2.4 Regulamentul nr. 139 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispo-ziţii uniforme privind omologarea autoturismelor în ceea ce priveşte sistemele de frânare asistată (BAS) [2018/1591], publicat în JOUE L 269/1 din 26.10.2018.

1.2.5 Decizia (UE) 2018/1617 a Comisiei din 25 octombrie 2018, privind o măsură adoptată de Franţa în confor-mitate cu Directiva 93/42/CEE a Consiliului, privind dispozitivele medicale Terrafor şi Defiligne [notificată cu numărul C(2018) 6943] (Text cu relevanţă pentru SEE), publicată în JOUE L 270/29 din 29.10.2018.

1.2.6 Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1602 al Comisiei din 11 octombrie 2018 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului, privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun, publicat în JOUE L 273/1 din 31.10.2018.

Partea a II-a – Legislaţie naţională

2 Acte normative care conţin referiri la standarde

2.1 Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 5847/2018 din 04/10/2018 privind ex-tinderea desemnării organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii So-cietatea Comercială Societatea de Certificare ICECON CERT - S.R.L., în vederea notificării la Comisia Europeană pentru

Noutăţi legislative din luna octombrieMihaela Vorovenci, consilier juridic ASRO

20

realizarea funcţiilor specifice de certificare a produselor pentru construcţii şi de certificare a controlului producţiei în fabrică, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 876 din 17/10/2018.


Competenţa organismului a fost evaluată folosind ca referenţial standardul SR EN ISO/CEI 17065:2013.

2.2 Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 5848/2018 din 04/10/2018 pri-vind extinderea desemnării organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială QUALITAS - S.A., în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de certificare a controlului producţiei în fabrică, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 876 din 17/10/2018.



2.3 Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 5849/2018 din 04/10/2018 privind de-semnarea organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea EURO CERT SYSTEMS - S.R.L., în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de certi-ficare a controlului producţiei în fabrică, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 883 din 19/10/2018.



2.4 Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 5850/2018 din 04/10/2018 privind ex-tinderea desemnării organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii So-cietatea Comercială SRAC CERT - S.R.L., în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de certificare a controlului producţiei în fabrică, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 876 din 17/10/2018.


Competenţa organismului a fost evaluată folosind ca referenţial standardul SR EN ISO/CEI 17065: 2013.

2.5 Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 5897/2018 din 11/10/2018 privind ex-tinderea desemnării organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială RINA SIMTEX – ORGANISMUL DE CERTIFICARE – S.R.L., în vederea notificării la Comisia Euro-peană pentru realizarea funcţiei specifice de certificare a controlului producţiei în fabrică, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 882 din 19/10/2018



2.6 Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 5898/2018 din 11/10/2018 privind ex-tinderea desemnării organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială AEROQ – S.A., în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de certificare a controlului producţiei în fabrică, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 882 din 19/10/2018.




STANDARDIZAREA EUROPEANĂ

Personajul principal din cartea Cazul Sneijder1 nutreşte o adevărată fascinaţie pentru ascensoare, după un ac-cident extrem de rar: căderea dintr-o cabină. Dacă acest coşmar pentru fabricanţi şi instalatori constituie tema romanului, experţii de standardizare fac totul pentru a-l evita. Pentru a conferi o dimensiune mondială exigenţe-lor standardelor europene utilizate deja pretutindeni în lume (cu excepţia Statelor Unite, a Canadei şi a Japo-niei), ISO/TC 178, Ascensoare, scări rulante şi trotuare rulante, le va prelua în colecţia sa, transformându-le în standarde EN ISO. 1 Carte de Jean-Paul Dubois, publicată în 2011, care a făcut obiectul unei adaptări cinematografice în 2016 şi a uneia teatrale în 2017.

ISO/TC 178 şi-a ţinut ultima reuniune plenară la New Delhi (India), în octombrie 2017, care a reunit 14 state. Întrucât noile reguli ale ISO obligă preşedinţii comite-telor tehnice să renunţe la funcţia lor după nouă ani, expertul francez Christian de Mas Latrie a ajuns anul acesta la sfârşitul mandatului său. De acum înainte, preşedinţia va fi deţinută de Austria, iar secretariatul va fi asigurat în continuare de Franţa.

În 2015, ISO/TC 178 a decis să se doteze cu două stan-darde internaţionale pentru securitatea ascensoarelor – ISO 8100-1 şi ISO 8100-2. „Într-o primă etapă, cele două standarde vor prelua identic standardele EN 81-20

AscensoareMaria-Claire Barthet

„Să dispunem de două standarde cu privire la instalarea şi securitatea ascensoarelor, care să se aplice la nivel internaţional!” Acesta este obiectivul pe care şi l-a stabilit comitetul in-ternaţional de standardizare ISO/TC 178. El se bazează pe standarde europene utilizate deja dincolo de frontierele Uniunii Europene, care reprezintă excelenţa tehnicii inginereşti în ceea ce priveşte asigurarea securităţii persoanelor transportate.

Se utilizează un întreg proces normativ iterativ pentru a realiza standarde aplicabile la nivel internaţional

22

şi EN 81-50”, declară Eva Contival, şef de proiect la Aso-ciaţia Franceză de Standardizare (AFNOR) şi secretar al comitetului tehnic european şi a celui internaţional. „Proiectele trebuie apoi revizuite sub auspiciile Acordu-lui de la Viena pentru a ţine seama de specificul pieţe-lor din America de Nord şi Japonia”. Obiectivul acestor lucrări este reprezentat de „îmbunătăţirea securităţii ascensoarelor pentru toate părţile interesate la nivel mondial, şi optimizarea armonizării cerinţelor tehnice”. După publicarea lor în luna mai 2019, cele două stan-darde vor fi reînscrise în programul de lucru al ISO/ TC 178 pentru viitoarea elaborare a EN ISO 8100-1 şi EN 8100-2, sub auspiciile Acordului de la Viena, cu CEN în calitate de lider. Cerinţele specifice conţinute în re-ferenţialele nord-americane şi japoneze fac obiectul unei specificaţii tehnice, ISO/TS 8100-3, care trebuie publicată, de asemenea, în mai 2019. Noile standarde EN ISO 8100-1 şi EN ISO 8100-2, elaborate începând din 2018, vor include acest specific. Ele vor apărea în 2020. „În Japonia, nivelul de cerinţe în ceea ce priveşte secu-ritatea în caz de seism este foarte ridicată”, declară Eva Contival. „Acest specific regional va fi luat în seamă în anexe”. Revizuiri regulate vor permite să se reducă trep-tat specificul regional pentru a dispune în 2026 de două standarde ISO aplicabile la nivel mondial.

Evoluţiile reglementărilor, evoluţiile standardelor În Uniunea Europeană, domeniul reglementar şi cel normativ au evoluat recent, cu publicarea Directivei 2014/33/UE, referitoare la ascensoare şi componentele de siguranţă pentru ascensoare, intrată în vigoare pe 20 aprilie 2016 şi apariţia standardelor EN 81-20 şi a EN 81-50, obligatorii pentru punerea în funcţiune a oricărui ascensor începând cu 1 septembrie 2017. Ele au înlo-cuit standardele EN 81-1 şi EN 81-2, a căror revizuire a durat zece ani. Aceste standarde se aplică ascensoa-relor pentru persoane şi celor pentru mărfuri: EN 81-20 stabileşte criteriile tehnice pentru fabricarea, instalarea şi punerea în funcţiune a ascensoarelor, EN 81-50 pre-zintă detaliat regulile de proiectare, de calcul şi de în-cercare ale componentelor ascensoarelor. Ca dovadă a interesului pe care îl trezesc lucrările europene, ultima reuniune a comitetului tehnic CEN/TC 10, Ascensoare, scări rulante şi trotuare rulante, care a avut loc la sfâr-şitul lui 2017 la Bruxelles, a găzduit reprezentanţi ai Pacific Asia Lift and Escalator Association (PALEA) şi observatori ruşi.

Comisia Europeană a adresat CEN, în septembrie 2016, o cerere de standardizare pentru ascensoare şi com-ponente de securitate (noul mandat M/549), ca sprijin pentru Directiva Ascensoare. Obiectiv: realizarea con-formităţii standardelor armonizate menţionate în Jur-nalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) C 412 din 11 decembrie 2015, cu această directivă nouă în termen de 18 luni. În acest scop, „a fost elaborată o nouă anexă ZA, care cuprinde clauzele ce sprijină cerinţele esenţiale de sănătate şi de securitate ale directivei”, afirmă Eva Contival. „Textele standardelor sunt analizate atent”. 13 standarde au fost vizate: „o adevărată provocare pentru CEN/TC 10 şi grupurile sale de lucru, având în vedere termenele”, relevă Eva Contival. Este vorba, în afară de standardele EN 81-20 şi EN 81-50, de EN 81-21, Ascen-soare noi de persoane şi ascensoare de materiale în clădiri, EN 81-28, Alarmă la distanţă, EN 81-58, Încercări de rezistenţă la foc a uşilor de palier, EN 81-70, Accesi-bilitate, EN 81-71, Ascensoare rezistente la acte de van-dalism, EN 81-73, Funcţionarea ascensoarelor în caz de incendiu etc.Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 385, iunie 2018

Standardele europene actuale constituie referinţa în ceea ce priveşte nivelurile de securitate


În 1999, preşedintele ISO/TC 178 a emis ideea că standardul EN 81-1, Reguli de securitate pentru execuţia şi montarea ascensoarelor, utilizat în 90% dintre statele lumii, fie ca standard european armonizat, fie ca standard naţional, cu câteva modificări, ar putea deveni un standard internaţional pentru a omogeniza nivelul de securitate în lume. Standardul european a fost comparat cu standardul american, cel japonez şi cel australian pentru a determina diferenţele. Revizuirea EN 81-1 şi a EN 81-2 a condus la publicarea standardelor EN 81-20 şi a EN 81-50. La sfârşitul procesului, a fost votată „o foaie de parcurs” comună CEN/TC 10 şi ISO/TC 178 pentru a stabili modul de trecere la viitoarele EN ISO 8100-1 şi EN ISO 8100-2.

Standardele ISO 8100-1 şi 8100-2, care vor apărea, vor copia standardele europene. Structura şi conţinutul nu se schimbă. ISO/TS 8100-3 se referă la diferenţele dintre standardele ISO şi standardul american, cel canadian şi cel japonez. „Foaia de parcurs” prevede că această specificaţie tehnică trebuie inclusă treptat în standardele EN ISO 8100-1 şi EN ISO 8100-2, pentru a dispărea în 2026.

China dă dovadă de multă răbdare. Ca şi alte state din zona Asia-Pacific grupate în asociaţia PALEA, care utilizează standardele europene, ea a contribuit în mare măsură la elaborarea procesului care trebuie să conducă la standardele EN ISO. Tendinţa de internaţionalizare a standardelor europene este susţinută de numeroase ţări.

Standardele europene ajută să se răspundă la cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate ale Directivei 2014/33/UE, Ascensoare. Ele consti-tuie referinţa în ceea ce priveşte nivelul de securitate. Un constructor se poate baza pe standardele europene sau, dacă vrea să inoveze, îşi poate valida proiectarea aparatului de către un organism notificat. Fabricanţii sunt obişnuiţi cu acest demers din anul 2000, când a intrat în vigoare Directiva Ascensoare, 95/16/CE, înlocuită în iulie 2016 cu Directiva 2014/33/UE. Aceasta nu a modificat cerinţele esenţiale ale ediţiei anterioare. În schimb, standardele EN 81-20 şi EN 81-50 au schimbat numeroase prescripţii. Nu există nici o parte a standardului 81-1 care să nu fi fost revizuită, fie că este vorba despre puţ, uşi, cabluri, motor sau alimentarea electrică. Nivelurile de securitate au fost îmbunătăţite pentru toate ascensoarele noi, instalate într-o clădire nouă sau existentă. Un specific al acestui produs, având marcajul CE, este că el nu există decât odată instalat.

Mandatul M/549, acordat de Comisie CEN-ului, constă în revizuirea anexei ZA, prezentă în standarde. Este un tabel de corespondenţă, care indică faptul că o anumită cerinţă de securitate (a directivei) este tratată de un anumit paragraf (al standardului). Comisia solicită ca ea să fie prezentată de acum înainte într-un format specific. Această activitate este aproape terminată întrucât standardele revizuite au atins stadiul de vot formal. CEN/TC 10 a decis să revizuiască standardele EN 80-70, cu privire la accesibilitate, EN 80-28, referitor la alarma la distanţă şi EN 80-72, privind ascensoarele pentru pompieri. Revizuirea celorlalte standarde răspunde mandatului şi faptului că toate făceau referire la articole ale standardelor de bază EN 81-1 şi EN 81-2 şi trebuiau deci să fie actualizate.

Preocupările de dezvoltare durabilă şi de performanţă energetică au condus la publicarea de către ISO/TC 178 a părţilor de la 1 la 3 ale stan-dardului ISO 25745, cu privire la performanţa energetică a ascensoarelor, scărilor rulante şi trotuarelor rulante. Tendinţa actuală a ISO/TC 178, care coincide cu obiectivul CEN/TC 10, este de a elabora standarde internaţionale bazate pe standarde europene. Astfel, standardul EN 80-70, cu privire la accesibilitate, ar putea deveni peste cinci ani un standard internaţional, fuzionând cu standardul ISO care tratează acelaşi subiect. Acelaşi principiu se aplică standardelor referitoare la compatibilitatea electromagnetică (EN 12015, Emisii şi EN 12016, Imunitate), care ar putea fuziona cu standardele ISO 22199 şi 22200 pe aceeaşi temă.

Cuvântul specialistului

Christian de Mas Latrie

Director în domeniul standardizării la Otis Europe

„Procesul de internaţionalizare a standardelor europene a fost iniţiat”

24

IoT (Internet of Things – Internetul Obiecte-lor) se află în prezent într-o evoluţie continuă, numărul obiectelor şi dispozitivelor conec-tate la internet crescând de la o zi la alta. Dacă primele maşini automatizate au apărut în anii ’80, iar termenul IoT a fost folosit pentru prima dată spre sfârşitul anilor ’90, acum, numărul dispozitivelor conec-tate la IoT depăşește numărul populaţiei globale, preco-nizându-se că până în 2020, acest număr o să treacă de 20 de miliarde.IoT a devenit indispensabil în sectorul economic, în medicină, siguranţă şi securitate, în industria auto şi transporturi, în agricultură şi pe piaţa de consum. Oraşele inteligente sunt un bun exemplu de utilizare a tehnologiilor IoT deoarece în acest caz sunt colectate şi procesate volume imense de date din surse diferite, care trebuie sortate eficient pentru a îmbunătăţi viaţa consumatorilor. Odată cu integrarea IA (Inteligenţei Artificiale) la datele IoT (spre exemplu, prin recunoaşterea facială şi vocală), apar însă probleme legate de securitatea şi confidenţi-alitatea datelor colectate şi procesate de IoT. Hackerii pot avea miliarde de dispozitive IoT şi conexiuni de re-ţea pe care să le exploateze, utilizând de exemplu, sim-ple breșe de securitate. Pentru a preîntâmpina aceste probleme, ETSI, împreună cu platforma oneM2M şi cu grupul de lucru WK03 de la AIOTI (Alianţa pentru ino-vaţia IoT – Alliance for Internet of Things Innovation), abordează problemele standardelor de securitate ale dispozitivelor IoT şi tratează standardizarea ca fiind ho-tărâtoare pentru ca tehnologiile IoT să se dezvolte în cele mai bune condiţii posibile. Pentru a face internetul obiectelor să devină realitate, sunt necesare standarde. Acestea trebuie elaborate de toate părţile interesate relevante, din industrie, acade-mie, guvern şi organisme de reglementare. Participarea acestor „stakeholderi” în elaborarea standardelor pentru IoT este esenţială, aceasta oferindu-le la rândul lor pro-duse deschise, interoperabilitate şi soluţii pentru viitorul organizaţiilor lor.

YASUNORI MOCHIZUCHI – VIZIUNEA NEC DESPRE TEHNOLOGIILE IOT ÎN ORAŞELE INTELIGENTETehnologiile IoT sunt esenţiale în vederea digitalizării unui oraş şi facilitează stabilirea unor obiective speci-fice pentru creșterea calității vieții și a unei comunităţi sustenabile centrate pe cetăţean. Yasunori Mochizuchi, vicepreşedinte senior al NEC Corporation (companie japoneză care se ocupă de do-meniile IT şi comunicaţii ce îşi concentrează activita-tea pe crearea, dezvoltarea şi gestionarea unui oraş de tipul Cloud City Operation Centre – CCOC), ne relatează modul în care NEC Corporation a fost şi este implicat în îmbunătăţirea tehnologiilor IoT (prin soluţiile elabo-rate în domeniul siguranţei publice pe care le integrează în serviciile existente ale oraşelor, prin dezvoltarea de ecosisteme pentru Oraşele inteligente şi IoT în Japonia, Europa şi Asia etc.), alături de membrii ETSI (care au utilizat mereu transparenţa, cooperarea şi interoperabi-litatea, esenţiale pentru succesul standardelor și servi-ciilor IoT) astfel încât, colaborarea dintre acestea să fie bazată pe consens şi interoperabilitate.NEC Corporation doreşte prin proiectul CCOC să gesti-oneze resursele şi serviciile unui oraş într-un mod efi-cient şi coordonat, soluţiile concepute creând valoare într-o gamă tot mai largă de cazuri.NEC Corporation sprijină tehnologiile IoT în vederea îm-bunătăţirii calităţii vieţii şi creării oraşelor sustenabile, devenind în viitorul apropiat factorul cel mai important în privinţa evoluţiei societăţii şi umanităţii.

PROGRESUL IoT

SIGURANŢA RUTIERĂ PENTRU ECHIPAMENTELE INTELIGENTE DIN DOMENIUL AGRICULTURIIComitetul tehnic de la ETSI, ETSI Smart M2M, împreună cu AEF (Fundaţia Electronică pentru Industrie în Agri-cultură – Agricultural Industry Electronics Foundation), a propus utilizarea comunicaţiilor radio şi a sistemelor ETSI pentru transporturile inteligente (C-ITS), în scopul difuzării unor avertismente pentru evitarea accidente-lor din zone rurale, produse de conducătorii vehiculelor agricole, accidente care, deşi sunt puţine ca număr, au un grad crescut de gravitate, determinate, în special de lipsa vizibilităţii, mai ales pe timpul nopţii.Comitetul tehnic ETSI Smart M2M a elaborat definiţii şi directive în vederea testării cooperării dintre platforma oneM2M şi standardele echipamentelor pentru agricul-tură, iar rezultatele sale sunt publicate în Raportul teh-nic de la ETSI, TR 103 545.AEF promovează în acest sens standardul ISO 11783, Tractoare şi maşini agricole forestiere. Seria de control


de utilizatori, în special persoanele cu nevoi speciale, vizate în acest standard. Comitetul tehnic de la ETSI, Factorii umani, însărcinat cu coordonarea muncii pe această specificaţie, lu-crează deja la o viitoare revizie a standardului pentru extinderea zonei de aplicabilitate a acestuia, dincolo de proiectarea site-urilor Web şi a aplicaţiilor pentru dispo-zitivele mobile.

AIOTI (ALIANŢA PENTRU INOVAŢIA IOT – ALLIANCE FOR INTERNET OF THINGS INNOVATION)Obiectivul principal al AIOTI este acela de a crea un eco-sistem dinamic european care să faciliteze accesul la IoT. Alianţa, cu susţinere din partea Comisiei Europene, pu-blică, începând cu anul 2015 rapoarte care acoperă po-litica şi problemele de standardizare referitoare la IoT, la care a avut o contribuţie majoră şi ETSI (institutul care a ajutat relaţionarea dintre alianţă şi Comisie, atât din punctul de vedere al aspectelor politice, cât şi din punc-tul de vedere al cercetărilor). În cadrul AIOTI, grupul de lucru AIOTI/WG03, Standar-dizarea IoT, în cadrul căruia se fac recomandări pentru abordarea standardelor IoT existente, se analizează standardele lacunare şi se dezvoltă strategii, este pre-zidat de ETSI. Acest grup nu elaborează standarde, dar obţine consens prin modul său deschis de lucru. WG03 doreşte să fie recunoscut la nivel global drept contribuitor major al interoperabilităţii şi siguranţei sistemelor şi aplicaţiilor IoT. Totodată, grupul de lucru urmăreşte să crească siguranţa şi încrederea pe piaţa IoT, oferind linii directoare pentru utilizatorii acestor teh-nologii.A consemnat Andreea Tărpescu din Enjoy the ETSI Mag., nr. 2, octombrie 2018

şi reţeaua de comunicare, care face referire în mod spe-cial la transferul de date dintre maşinile agricole, echi-pamentele lor şi softwarele aplicaţiilor agricole. Platforma oneM2M pentru sisteme de transport inteli-gent, împreună cu produsele certificate AEF constituie mediul propice pentru a difuza mesaje de avertizare prin echipamentele agricole către vehiculele de pe drum prin Sistemul ETSI de cooperare a transporturilor inte-ligente.Practic, cele două organizaţii, ETSI şi AEF, împreună cu mediul oneM2M reuşesc să creeze o unitate speciali-zată de control a motorului (ECU) pentru echipamentele agricole, în aşa fel încât, atunci când se apropie de un echipament agricol, vehiculul să primească un mesaj de alarmă.Ceea ce îşi propune pe mai departe platforma M2M este să demonstreze interoperabilitatea dintre agricul-tura smart şi mobilitatea smart.

CERINŢELE DE ACCESIBILITATE PENTRU TICACUM PENTRU SITE-URILE WEB SAU APLICAŢII MOBILEA fost elaborată o nouă versiune a specificaţiilor stan-dardului ETSI EN 301 549 pentru produsele şi serviciile TIC, care includ acum un design nou pentru aplicaţiile utilizate pe dispozitivele mobile şi pe site-urile Web. Acest standard, adresat persoanelor cu nevoi speciale (probleme de vedere, dizabilităţi vocale sau de auz, in-capacităţi în mişcare sau manipulare, persoane foto-sensibile), a fost elaborat de ETSI împreună cu CEN şi CENELEC. Noua versiune include cerinţele care trebuie îndeplinite de către proiectanţii de dispozitive şi servicii, din punct de vedere tehnologic, pentru a acoperi o gamă largă

IOT

26

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ


Industria agroalimentară și Agenda 2030

În 2015, când 193 de state s-au reunit pentru

a conveni asupra unui cadru comun care

să trateze cele 17 probleme mondiale ce

trebuie rezolvate până în 2030, standardele

s-au dovedit decisive în a ajuta la realizarea

Programului de dezvoltare durabilă al

Naţiunilor Unite. Cu peste 1 600 de standarde

la activ doar în domeniul alimentar, ISO este

în măsură să soluţioneze provocarea. Care

sunt însă standardele cele mai relevante şi

care sunt avantajele acestora pentru industria

agroalimentară?

28

Trăim într-o lume în care peste 2 miliarde de persoane sunt supra-ponderale sau obeze, iar peste 800 de milioane suferă de foame. Ţinând seama de creşterea numărului populaţiei, care este pe cale de a atinge 9,7 miliarde de persoane în 2050, adică două mi-liarde de guri în plus care vor trebui hrănite, este clar că una dintre cele mai mari provocări ale noastre este cea de a putea asigura o producţie agroalimentară durabilă şi nutritivă şi de a i se putea garanta distribuţia.

Hrănirea lumii este, fără surpriză, un element-cheie al Programu-lui până în 2030 al Naţiunilor Unite, ale cărui Obiective de dezvol-tare durabilă (ODD-uri) includ un pilon major cu privire la eradi-carea foametei şi a sărăciei pretutindeni în lume. Standardizarea poate juca un rol important în acest efort. Iată motivul pentru care cel mai mare comitet tehnic al ISO în domeniul alimentaţiei a luat iniţiativa de a plasa obiectivele Programului până în 2030 în centrul lucrărilor sale.

Obiectiv: eradicarea foameteiSuntem pe cale de a eradica foametea? Aceasta este întrebarea pe care a ridicat-o raportul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) cu privire la situaţia siguranţei alimentare şi a nutriţiei în lume. Suntem încă departe de a realiza acest obiectiv, judecând după numărul de persoane subalimen-tate, care a trecut de la 777 de milioane în 2015, la 815 milioane în 2016. În acelaşi timp, obezitatea la nivel mondial s-a triplat începând din 1975. Cum să facem astfel încât hrana să fie pro-dusă în mod durabil pe planetă? Răspunsul la această întrebare nu este uşor de găsit.

FAO este agenţia ONU desemnată a acţiona ca „paznic” al indi-catorilor pentru 6 din cele 17 ODD-uri – ODD 2, 5, 6, 12, 14 şi 15. Domeniile acoperite în mod deosebit – eliminarea foametei şi a sărăciei, îmbunătăţirea siguranţei alimentelor şi promovarea unei agriculturi durabile, accesul la apă salubră şi canalizare, in-staurarea unor moduri de consum şi de producţie durabile sau protecţia pădurilor şi a oceanelor – sunt şase obiective care con-stituie pentru întreprinderile agroalimentare ODD-uri esenţiale. În plus, ODD 3, „Asigurarea sănătăţii şi a stării de bine indiferent de vârstă”, este extrem de relevant pentru întreprinderile din acest sector. Patru alte obiective de dezvoltare au, de asemenea o im-portanţă semnificativă pentru domeniul agroalimentar. ODD 9, de exemplu, care se referă la infrastructură, industrializarea durabilă şi inovaţie, ODD 13, care pune accentul pe combaterea schimbării climatice, ODD 8, care vizează promovarea unei dezvoltări econo-mice durabile şi ODD 17, care sprijină încheierea de parteneriate pentru realizarea durabilităţii mondiale.

În vasta sa colecţie de standarde internaţionale, în care figurează instrumente recunoscute la nivel internaţional pentru că ajută guvernele, industria şi consumatorii să contribuie la realizarea tuturor acestor ODD-uri, ISO posedă în domeniul alimentar peste 1 600 de standarde proiectate pentru a da încredere în produ-sele alimentare şi a îmbunătăţi metodele agricole. La acestea

Industria agroalimentară are o ocazie unică de a

implementa Programul de dezvoltare durabilă


se adaugă standarde care ajută organizaţiile să-şi ges-tioneze impactul de mediu, să promoveze deciziile de achiziţii durabile şi etice şi să reducă deşeurile. Este firesc deci pentru comitetele tehnice ale ISO să înceapă să realizeze o corespondenţă între lucrările lor şi ODD-urile Naţiunilor Unite pentru a vedea cum ar putea să-şi sporească contribuţia în acest sens.

Parteneri pentru dezvoltareComitetul tehnic care îşi desfăşoară lucrările în dome-niu se numără printre cele mai vechi comitete ale ISO – ISO/TC 34, Produse alimentare. De la crearea sa, în 1947, el a publicat peste 850 de standarde, iar 120 sunt în curs de elaborare. Ele se referă la alimentele pentru oameni şi animale, de la fermă la farfurie. ISO/TC 34 este alcătuit din 19 subcomitete şi grupuri de lucru ale căror lucrări, foarte diversificate, se întind de la produse alimentare şi alimente pentru animale la siguranţă, vi-tamine şi microbiologie. Această echipă de 307 experţi din 138 de state răspunde de un set de standarde em-blematice ale ISO – seria ISO 22000, cu privire la mana-gementul siguranţei alimentelor – care furnizează linii directoare şi bune practici pentru managementul riscu-lui în toate domeniile producţiei alimentare.

După cum explică Sandrine Espeillac, secretar al ISO/TC 34, o invitaţie a Codex Alimentarius de a participa anul trecut la o masă rotundă în cadrul unei manifestări a or-ganizaţiei a servit drept catalizator pentru a determina

comitetul tehnic să examineze mai îndeaproape modul în care standardele din domeniul alimentar contribuie la realizarea ODD-urilor. Astfel a fost lansată, în cadrul comitetului, iniţiativa de a studia ce anume s-ar putea face pentru a alinia standardele viitoare la Programul până în 2030. Denumit adesea „Cod alimentar”, Codex Alimentarius este incontestabil cel mai important punct de referinţă internaţional în ceea ce priveşte calitatea alimentelor.

Doamna Espeillac precizează: „manifestarea respectivă se referea la parteneriatele dintre Codex şi organizaţiile internaţionale pentru dezvoltarea durabilă. Participam la un grup de discuţie cu privire la modalităţile unei co-operări pentru a contribui la implementarea Programu-lui până în 2030. Multe dintre standardele noastre sunt utile în acest domeniu – era clar – dar legătura nu era totuşi făcută şi existau câteva domenii în care standar-dizarea ar fi putut face mai mult”.

Comitetul a decis atunci să iniţieze un proiect care viza stabilirea cu precizie a corespondenţelor (cartografie-rea legăturilor) între standardele actuale şi ODD-uri şi elaborarea unei noi specificaţii tehnice axate pe modul în care sectorul agroalimentar îşi poate aduce contribu-ţia în acest domeniu.

ISO 26000 aplicat în domeniul alimentarResponsabilitatea socială este un domeniu în care această legătură trebuie făcută într-un mod mai evi-

30

dent. Chiar dacă ne dăm seama că economia poate de-veni efectiv o forţă în sprijinul progresului în societate şi în lume, întreprinderile au tendinţa de a utiliza ODD-urile ca un indicator pentru a arăta modul în care activită-ţile comerciale actuale contribuie la realizarea celor 17 obiective globale. Acelaşi lucru se întâmplă în sectorul agroalimentar. Din această cauză, există un decalaj enorm între întreprinderile care prosperă şi starea lumii, care nu încetează să se deterioreze.

Pentru ca întreprinderile să atingă ODD-urile, ele trebuie să integreze durabilitatea efectivă în strategia de între-prindere şi standardele internaţionale oferă această posibilitate. Luaţi, de exemplu, viitoarea specificaţie tehnică ISO/TS 26030. ISO/TC 34 lucrează la aplicarea în sectorul agroalimentar a unuia dintre standardele in-ternaţionale de referinţă – ISO 26000, în domeniul res-ponsabilităţii sociale.

Această specificaţie tehnică foarte aşteptată va furniza orientări cu privire la modul de a integra domeniile de acţiune ale responsabilităţii sociale în lanţul alimentar, servind la armonizarea diferitelor abordări la nivel inter-naţional. Obiectivele sale sunt de a contribui la realiza-rea ODD-urilor, furnizând întreprinderilor şi organizaţii-lor recomandări cu privire la modul de a opera dintr-o preocupare etică şi de transparenţă care să contribuie la dezvoltarea durabilă.

Exemplul alimentului cacaoPrintre standardele în curs de elaborare a căror legătură cu ODD-urile este uşor de stabilit, figurează cele din se-ria ISO 34010, cu privire la cacaua durabilă și trasabilă. Sectorul alimentului cacao este o industrie relevantă pentru ODD-uri întrucât este o activitate exercitată de micii fermieri din ţările în curs de dezvoltare. Producţia de cacao necesită o mână de lucru importantă pentru randamente adesea scăzute din punct de vedere eco-nomic, întrucât activitatea fermierilor este dificil viabilă.

Au fost luate diferite iniţiative pentru a face producţia de cacao mai durabilă, dar este necesară o activitate importantă de armonizare pentru a stabili proceduri uni-forme şi a obţine un consens cu privire la noţiunea de durabilitate în acest sector, astfel încât să se înţeleagă mai bine ce anume desemnează ea şi modul în care aceste iniţiative pot servi necesităţile agricultorilor.

ISO 34101, Boabe de cacao durabilă și trasabilă, stan-dard format din mai multe părţi, care ar trebui să apară la sfârşitul acestui an, adoptă o abordare pe etape a producţiei durabile de boabe de cacao şi specifică cerin-

ţele aplicabile unui sistem de management, pentru tra-sabilitatea produselor şi îmbunătăţirea performanţelor. El stabileşte un plan de dezvoltare agricolă dinamică şi vizează implementarea de bune practici agricole, pro-tecţia mediului şi îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi a mijloacelor de existenţă ale producătorilor. Cultura acestui aliment va putea astfel să câştige interesul ti-nerilor, fapt care este important întrucât vârsta medie a cultivatorilor a înaintat în cursul ultimelor decenii în principalele regiuni de producţie a acestui aliment.

Un alt produs al ISO/TC 34, a cărui legătură cu ODD-urile este uşor de stabilit, este specificaţia tehnică ISO/TS 34700, referitoare la managementul stării de bine a animalelor. Acest referenţial are ca scop să ajute factorii din sectorul alimentaţiei umane şi animale să elaboreze un plan pentru starea de bine a animalelor, în conformitate cu principiile enunţate în Codul sanitar pentru animalele terestre, publicat de Organizaţia Mon-dială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) şi să vegheze la starea de bine a animalelor de crescătorie de-a lungul filierei alimentare.

O prioritate de prim planÎn cursul anului, odată cu înaintarea activităţii cu privire la realizarea corespondenței standardelor actuale din sectorul alimentar cu ODD-urile, ISO/TC 34 va fi în mă-sură să promoveze avantajele acestor standarde, fapt care va încuraja adoptarea lor la scară mai largă şi va contribui mai mult la realizarea ODD-urilor.

Activitatea nu se opreşte însă aici. După cum remarcă Sandrine Espeillac, „acesta nu este decât vârful ais-bergului”. Acum, că ODD-urile sunt un element-cheie al programului nostru de acţiune, ele vor figura în prim planul priorităţilor în domeniul de propuneri şi de elabo-rare de noi standarde. Sperăm să contribuim astfel la o industrie alimentară mai durabilă în lume”. În măsura în care siguranţa alimentară în lumea întreagă depinde de acest lucru, industria agroalimentară are o ocazie unică de a implementa Programul de dezvoltare durabilă şi de a face din el un element esenţial pentru strategiile co-merciale şi inovaţie. Pentru a ajuta concret organizaţiile şi întreprinderile să înţeleagă şi să contribuie la reali-zarea ODD-urilor la nivel internaţional, va trebuie să se elaboreze standarde noi. Ele vor trebui să fie precise, bine orientate şi mai pragmatice dacă vrem să realizăm obiectivul „Eradicarea foametei” al ONU. Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus, nr. 129, iulie-august 2018, revista Orga-nizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secreta-riatului Central al ISO (www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 de franci elveţieni. Abonamente: [email protected]

CURSURI PERIOADA DURATA ȘI PREȚUL CURSULUI

DECEMBRIE

Prezentarea cerinţelor legale şi de reglementare în vigoare aplicabile dispozitivelor medicale în vederea preschimbării/obţinerii avizului de funcţionare pentru activităţi de import/distribuţie/depozitare/instalare/punere în funcţiune/service-mentenanţă-reparare.

10-11.12.2018 2 zile 700 lei/curs/cursant +TVA

Prezentarea cerinţelor legale şi de reglementare în vigoare aplicabile dispozitivelor medicale în vederea preschimbării/obţinerii avizului de funcţionare pentru activităţi de import/export/distribuţie/depozitare instalare/service/punere în funcţiune/întreţinere protezare (ortopedică/auditivă)optică medicală.

12-14.11.2018 3 zile850 lei/curs/cursant +TVA

Promovarea unei politici anti-mită prin implementarea unui sistem de management în conformitate cu SR ISO 37001:2017 14.12.2018 1 zi

300 lei/curs/cursant +TVA

CURSURI ORGANIZATE DE ASRO

Persoana de contact: Florentina STANCU, Biroul Formare Profesională – ASRO Tel: 0374.999.185 Tel: 0743.030.213E-mail: [email protected]

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA – ASROStr. Mendeleev, nr. 21-25, 010362, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA

www.asro.roe-mail: [email protected], [email protected]://magazin.asro.ro

Serviciul Marketing-Vânzări: Tel: 021/316 77 25, Fax: 021/316 99 74Serviciul Formare profesională: Tel/Fax: 0743030213 © ASRO 2018

Editura Standardizarea 2018

ISO – Organizaţia Internaţională de Standardizare (înfiinţată în 1947)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie, agricultură, standarde fundamentale, produse de uz casnic şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate,

mediu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje) şi tehnologia informaţiei (JTC 1) şi sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 162 membriNumăr de comitete tehnice: 249Număr de standarde în vigoare: 21 991

IEC – Comisia Electrotehnică Internaţională (înfiinţată în 1907)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în electrotehnică, electronică, inginerie electrică), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 62 membri, 24 asociaţiNumăr de comitete tehnice: 204

Număr de standarde în vigoare: 6 606

ITU – Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (înfiinţată în 1865)

Domeniu de activitate: telecomunicaţiiNumăr de membri: 193 de state membre, peste 700 de membri clasificaţi pe sectoare de activitate şi membri afiliaţi

CEN – Comitetul European de Standardizare (înfiinţat în 1961)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie şi agricultură, standarde fundamentale, produse pentru casă şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi protecţia vieţii, transport

şi ambalaje), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 34 membri, 3 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 330Număr de standarde în vigoare: 16 651

CENELEC – Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnică (înfiinţat în 1973)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în electrotehnică, electronică, inginerie electrică), sisteme de certificare şi acreditare.

Număr de membri: 34 membri, 3 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 78Număr de standarde în vigoare: 7 026

ETSI – Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii (înfiinţat în 1993)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în telecomunicaţii şi sisteme de certificare şi acreditare.

Număr de membri: 809 din 66 de ţăriNumăr de comitete tehnice: 26Număr de standarde în vigoare: 21 343

Organisme internaţionale de standardizare

Organisme europene de standardizare

Standardizarea 2018 web.pdf · mai mari provocări, dar şi pentru a promova imaginea ... timpului...

Documents

Transcript of Standardizarea 2018 web.pdf · mai mari provocări, dar şi pentru a promova imaginea ... timpului...