DEONTOLOGIA  MEDICALA  SI  ETICA  NORMATIVA:  datoriamedicului;  normarea exercitiului datoriei in  medicina simoralitatea comportamentului profesional .  JuramantulHipocratic si continuitatea normelor morale  in  practicamedicinii:  corpul profesional si constiinta profesionala.    Coduri deontologice;  coduri de  etica.  Codul de  eticauniversitara.  Asociatia medicala Mondiala (WMA):  Declaratia de  la  Geneva,  Codul international  al  eticii

medicale,  Declaratii si reglementari ale  WMA.  Colegiulmedicilor din  Romania.  Codul deontologic al  medicilor

din  Romania  comentat.

George  Cristian CurcaMD,  Ph.D.Prof.  de  medicina legala si eticamedicala

Discipl.  Medicina legala si Bioetica,  FacultateaMedicina UMFCD

• Indiferent ca  ne  gandim la  viata de  familie sausociala (in  familie si/sau societate),  la  viata din  perioada de  educatie,  academica (in  scoala)  sau cea profesionala (in  profesie),  NEVOIA  de  MORALITATE  (de  a  face  bine)  este mereuprezenta

• De  ce?

JuramantulHipocratic

• “Jur pe Apollo  medicul,  Asclepius,  Hygeia  si Panacea,  si iau ca  martori pe toti zeii si zeitele,  ca  voi pastra dupaabilitatilesi judecata mea  urmatorul juramant si intelegere:

• Sa  il consider  pe profesorul care  m-­‐a  invatataceasta arta egal cu  parintiimei;  sa impart  cu  el  traiul meu,  siatunci cand va fi in  datorie de  plata,  daca va fi nevoie,  sa contribui pentru a-­‐l  ajuta;  sa ii  consider  pe copii saica  pe fratii mei pe liniebarbateasca si sa-­‐i invataceasta arta daca vor dori,  fara taxe ori fara vreun acordscris,  si invatandu-­‐i ,  sa impart  cunoasterea acestei arte  catre fii mei,  catre fii profesorilor mei si catrediscipolii care  au  prestat un  juramant dupa legilemedicale,  dar nu  si catre altii.

• Voi folosi prescriptii pentru a  ajuta pe cel bolnav dupaabilitatilesi cunostiintelemele;  dar si ca  sa tin  departeorice vatamare si injustitie.  

• De  asemenea nu  voi da nici o  substanta letala chiar daca mi  se  cere si nici nu  voi sfatui în această privință.  Tot  așa nu  voi da unei femei remedii pentru a  induce  avortul.  Voi pastra in  puritate si curatenie viata si artamea.  

• Nu  voi folosi cutitul,  nici chiar pentru cei cu  pietre,  dar voi permite sa o  faca celor care  practica aceastamunca.  

• Si  in  oricate case  as  putea sa intru,  voi intra  spre binele bolnavului,  tinandu-­‐ma  departe de  orice injustitie din  vina mea  ori prin inselaciuneabtinandu-­‐ma  de  la  placerile iubirii cu  femei sau barbati,  fie  ei liberi sau sclavi.

• Tot  ceea ce voi vedea sau auzi in  timpul tratamentului sau in  afara lui in  legatura cu  viata aceluia si care  nu  trebuie vorbit in  nici un  fel in  afara,  nu  voi vorbi,  cu  privire la  cele ce nu  se  pot  spune.  

• Daca va fi sa tin  acest juramant cu  credinta,  fie  sa ma  bucur de  viata si practica artei mele respectat de  catretoti oamenii in  toate timpurile;  dar daca il voi incalca sau voi jura stramb,  contrariul sa mi  se  intample."

Organizatie socio-­‐profesionalaIndependenta profesionalaJustitie,  egalitarismPro-­‐viata,  nu  eutanasiei si nu  avortuluiA  nu  face  rau (non-­‐vatamare)

BeneficentaCompetenta,  profesionalismEgalitateNediscriminareFidelitate,  loialitateOnoare,  responsabilitate

• "Dumnezeul meu,  pune in  inima mea  iubirea pentru arta si pentru toate creaturile.  • Sa  nu  accepti ca  setea de  castig si de  glorie sa imi influenteze arta,  pentru ca  

dusmanii adevarului si ai iubirii de  oameni sa nu  ma  poata abuza ori sa ma  indeparteze de  la  datoria mea  nobila de  a  face  bine copiilor tai.

• Sustine forta inimii mele pentru ca  sa pot  fi intotdeauna gata sa servesc atat pe celsarac cat  si pe cel bogat,  pe prieten dar si pe dusman,  pe cel bun  cat  si pe cel rau.

• Fă,  Doamne,  ca  in  cel atins de  boală să nu  văd altceva decît omul suferind.• Fa astfel ca  spiritul meu sa ramana liber si clar la  patul bolnavului si sa nu  se  

rataceasca inainte de  a  inregistra tot  ceea ce experienta si stiinta m-­‐au  invatat.• Fa astfel ca  bolnavii sa aiba incredere in  mine  si in  arta mea  pentru a  urma sfaturile

mele si prescriptiile mele.  Indeparteaza de  patul lor pe sarlatanii inarmati cu  miile lorde  sfaturi si pe cei care  stiu tot  pentru ca  vanitatea poate esua cele mai bune intentiiale  artei si conduce  adesea spre moarte.

• Daca ignorantii ma  blameaza fa astfel ca  iubirea mea  pentru arta sa imi fie  aparatoare si sa ma  faca invulnerabil pentru ca  sa pot  continua   fara sa tin  seama de  prestigiul,  renumele si varsta dusmanilor mei.  Da-­‐mi  Doamne,  indulgenta si rabdarepe langa bolnavii incapatanati si grosolani.

• Fa  astfel ca  sa fiu ponderat in  toate,  dar fara limita in  iubirea pentru stiinta.  Nu  ma  fasa cred ca  pot  totul.  Da-­‐mi  forta,  vointa si ocazia de  a  cunoaste mereu mai mult.  

• As  putea astazi afla lucruri nestiute ieri intrucat arta este mare  dar spiritul omuluieste patrunzator si mereu mai in  fata.

• Fă-­‐mă să ţin seama,  în faţa celor din  breasla mea,  de  sfaturile celor cu  adevăratştiutori şi ale  celor dornici să mă înveţe să înţeleg,  intrucat mare  şi necuprinsa esteîntinderea ştiinţei!”  

(traducere literara dupa Soulier,   Du  Serment d'Hippocrate à  l'éthique médicale,  Thèsemédecine,  Marseille,  1985  [http://wij.free.fr/maimonid.htm])

JURAM  MAIMONIDE   (CCA.  1170  DH)

1. Sustine umanismul sicompetenta profesionala

2. Sustine valorile individuale,  calitatile,  caracterulmedicului,  nevoia continua  de  autodezvoltare morala

3. Actul medical  castiga in  moralitate prin calitatilemorale  (virtutile)  medicului,  

4. Sustine valorile prudentialesi toleranta fata  de  diversitate

5. Sustine nevoia de  colegialitate.  

6. Initiaza modelul de  tratament bio-­‐psihologic

JURAM  HIPOCRATE  (CCA.  400  IH)

1. Sustine nevoia de  solidaritate a  corpuluiprofesional

2. Sustine umanismul sicompetentaprofesionala

3. A  face  bine  si a  nu  face  rau

4. Justitia actului medical,  non-­‐vatamare,  injustitia,  non-­‐discriminarea

5. A  sustine viata,  a  nu  ucide

6. Loialitatea,  onoarea,  responsabilitatea

• Hipocrat-­‐eticamedicala:  valori precum a  face  bine,  a  nu  face  rau,  justitie,  responsabilitate,  profesionalism,  loialitate,  onoare,  non-­‐discriminare,  etc.

• Corpul profesional-­‐breasla:  valori precumindependenta profesionala,  probitatestiintifica,  profesionalism,  responsabilitate,  solidaritatea,  intr-­‐ajutorarea,  respect,  loialitate,  onoare,  etc.

• Medicii sunt pregatiti inca de  pe bancile scolilor sa respecte normeleimpuse de  stiinta,  societate,  profesie dar in  egala masura sa fie  liberisi sa se  manifeste liberi in  respectul normelor sociale,  academice,  profesionale (independentaprofesionala)

• Medicii vor repeta pentru restul vietii acelasi dualism:  cum  poti sa fi  si sa ramai liber  in  interiorul unor norme (ale  moralitatii)?  

• Medicii vor trai practica independentei profesionaledin  interiorulnormarii bunelor practici si a  profesionalismului si a  moralitatii actuluiprofesional strajuita de  codul deontologic.

• Raspunsul la  acest dualism  a  fost dat de  catre Imm.  Kant  prinexercitiul datoriei (datoria fata  de  datorie)  si nasterea deontologiei(deon =  obligatie,  logos  =  stiinta).  

• Deontologiaeste fundamentata de  etica moralitatii principiului unical  moralei (Imm.  Kant)  care  este implinireadatoriei.  Astfel o  actiuneeste buna,  morala,  atunci cand este purtata de  vointacea buna a  agentului (calitatea vointei)  si isi afla materializarea in  exercitiuldatoriei acestuia.    

• Exercitandu-­‐si datoria,  agentul implineste binele in  actiuneape care  o  efectueaza (datoria este obligatie morala pentrumedic  atat prin autoasumare cat  si prin impunere:  dualism).  

• Prezumand ca  agentul are  intentie buna si o  calitate a  vointei de  a  produce  bine  (ce devine astfel un  “bun  faracalificare”  adica aflat deasupra oricarui alt  bine  intrucatizvoraste din  insasi vointa si intentia agentului)  si isiimplineste datoria pe care  o  are  (asa cum  este cunoscut ca  o  are)  dovedind competenta pe care  datoria i-­‐o  cere,  atuncirezultatele nu  pot  fi  altele decat bune,  ori mai exact,  cat  de  bune pot  fi.  Iar aceasta inseamna a  face  bine.  Cat  de  bine  se  poate face.  (fundamentul filozofic Kantian  al  deontologiei -­‐oricare ar fi  aceasta aplicatia ei,  deontologia medicului,  avocatului,  politistului,  expertului,  etc.-­‐ centrat pe valorileindividuale ale  medicului si indreptate spre pastrareavalorilor individuale ale  pacientului).

• Calitatea vointei de  a  duce  la  indeplinire cu  sarguinta,  staruinta,  dedicatie datoria ce o  are  de  implinit o  persoanacare  se  afla in  exercitarea datoriei sale  o  reprezintadiligenta.  Astfel diligenta devine o  datorie extinsa.

• Moralitatea Kantiana este bazata pe constructia imperativului categoric,  o  constructie rationala-­‐logica a  caii binelui ce se  regaseste in  implinirea datoriei,  mai exact  a  datoriei de  a-­‐si exercita datoria.

• Prima  premiza (Prima  maxima  – principiul universalitatii legislatiei morale):  o  actiune este morala daca intotdeauna si in  orice conditii actiunea va fi  consideratamorala de  catre toti ceilalti oameni;  actiunea devine astfel apta de  a  deveni o  lege universala care  se  aplica pentru toti inclusiv pentru agentulinsusi

• A  doua premiza (Maxima  a  doua-­‐ principiul demnitatii umane):  o  actiune estemorala atata timp cat  aceasta actiunenu  trateaza oamenii (nici pe sine  nici peceilalti)  mai ales  ca  pe simple  mijloacepentru atingerea unui scop ci  chiar ca  pescopul in  sine; actiunea indreptata mai ales  spre beneficiul celuilalt si intr-­‐o  maimica  masura spre propriul beneficiu

• Concluzia (Maxima  a  treia-­‐ principiul autonomiei).  Actionand in  conformitatecu  primele doua premize agentul devine deopotriva legislator,  subiect al  propriilor legi dar si suveran administratoral  legilor intr-­‐o  lume in  care  totioamenii sunt autonomi si liberi

“O  buna vointa este buna nu  pentru ca  efectele sau rezultatele ei sunt bune cipentru ca  e  buna in  sine.  Chiar daca nu  va avea nici un  rezultat bun  ea  vastraluci ca  un  giuvaer,  ca  o  valoare in  sine  (Imm.Kant)”.

Binele nu  se  regaseste in  rezultatul actiunii ci  in  calitatea vointei si exercitiuldatoriei spre a  atinge acel rezultat (in  actiunea insasi).

Binele ca  finalitate,  consecintele/rezultatul (finalul)  sunt irelevantepentru a  defini moralitatea actiunii intrucat sunt necontrolabile la  momentul actiunii sinu  pot  exprimabinele la  momentul in  care  era  definit doar de  calitatea vointeisi diligenta actiunii (sarguinta efortului).  

Valoareamorala a  actiunii nu  consta in  consecintele sau rezultatul pe care  actiunea o  produce  (care  deseori nu  poate fi  cunoscut,  anticipat ori garantat)  ci  in  calitatea vointei agentului (fapta buna pentrumotivul bun)  si diligentapentrumijloacele corecte (sarguinta pentru a  alegemijloacele corecte)  si care  deopotriva conduc actiunea agentului.  Astfel responsabilitateamedicului poate fi  pastrata pentrumijloacele actuluimedical  si calitatea vointei dar nu  si pentru rezultateleori consecintele sale.

• Etica binelui in  deontologie este o  etica a  datorieicare  devine o  prelungire a  eticii virtutii intrucat ea  fiinteaza si este adusa spre finalitate ca  o  obligatiemorala (o  datorie)  de  catre individ (agent).

• Astfel comportamentul deontologic este acelcomportament fata de  care  se  poate demonstraimplinirea binelui asa cum  era  cunoscut si acceptatde  catre toti ce respecta aceleasi valori.  

• Binele deontologic se  cauta in  persoana agentului siactiunea sa realizata cu  implinirea datoriei spredeosebire de  consecintialism in  care  binele se  cautaprin forma  sa de  manifestare decurgand din  calitatea consecintelor/rezultatelor (bineleteleologic)  si a  utilitatii lor comune (utilitarianism),

• Dar  rezultatul actiunii provine ca  rezultat nu  numai din  virtutile si efortulactiunii agentului dar si prin actiunea concidenta,  sinergica oriantagonista si a  altor cauze si conditii (ce nu  depind decat in  parte  de  agent)

• Astfel rezultatele pot  sa exceada virtutii,  calitatii vointei si impliniriidatoriei asa cum  era  cunoscuta,  adica sa interactioneze cu  cauze oriconditii independente de  vointa si controlul agentului.  

• Din  perspectiva consecintialista agentul este atras in  raspundere cu  privire la  binele produs din  prisma rezultatului astfel incat poate fi  facutresponsabil si pentru ceea ce nu  se  afla in  controlul sau la  momentulactiunii dar care  a  devenit rezultat al  actiunilor sale.  

• Din  perspectiva utilitariana medicul poate fi atras in  raspundere pentruorice nu  este util si dorit pacientului sau binelui public.  Sau invers  oriceeste util si dorit pacientului poate deveni o  obligatie morala pentrumedic  (ceea ce ii  limiteaza acestuia libertatea individuala).

• Din  perspectiva deontologica medicul poate fi  atras in  raspundere numaiin  raport cu  datoria fata  de  pacientul sau,  binele acestuia,  calitateavointei de  a  face  bine  si exercitiu ldatoriei cat  a  fost cunoscut si cat  s-­‐a  aflat in  controlul medicului.  

• Exista o  diligenta de  mijloace fata de  care  se  situeaza raspundereaagentului,  respectiv raspunderea fata de  mijloacele actului medical  (raspunderea in  medicina).  

• Nu  fiinteaza in  momentul actiunii medicale o  datorie fata de  rezultat (cu  exceptia actului medical  sub  contract)  intrucatmedicul nu  poate fi facutraspunzator pentru ceea ce inca nu  s-­‐a  intamplat (rezultatul)  ori pentrucauze ce nu  se  aflau sub  controlul sau.  

• Respectarea dentologiei actului medical,  a  normelor deontologice,  plaseazamedicul in  respectul moralitatii dar si a  legalitatii actului medical.

• Medicul are  in  activitatea sa o  tripla normare:  morala,  profesionala si legala.  – Moral  este responsabil in  relatie cu  normelemoralitatii –

comportamentului-­‐ in  practica (Coduldeontologic/codul etic)– Profesional in  relatie cu  normelede  buna practica (ghidurile

profesionale,  cunoastereastiintifica unanimacceptata)  iar– Legal  in  raportcu  legile tarii in  care  practica si fata de  care  are  nu  doar

drepturi dar si obligatii pentru ca  este un  cetatean al  acelei tari.• Posibilele conflicte is  iafla rezolvarea in  practica principiului deontologic

“Sanatatea pacientuluimeu  este principalamea  indatorire”.

Virtuti ale  medicului

Onorabilitate Empatie,  umanitate(profesionala,  individuala)

Loialitate Datorie Competenta

Fidelitate Profesionalism

Confidentialitate Proprii valori

Catre sine

Catre pacient si societate

Exercitiul datoriei• Datoria este o  obligatie morala.  Poate fi:

– asumata sau neasumata– impusa sau autoimpusa

• Datoria implica loialitate si onoare (integritate):  in  orice situatie de  conflict  interesul pacientuluiprimeaza si auto-­interesul medicului estesecundar

• “Sanatatea pacientului meu este principala mea  indatorire”,  Declaratia de  la  Geneva  1948

Profesionalism Competenta

Exprimare artistica a  parabolei bunului samariteanVitraliu din  Biserica Sf.  Eutrope,  Clermont-­‐Ferrand)[https://en.wikipedia.org/wiki/Parable_of_the_Good_Samaritan]

• Mai  intai oamenii au  gandulsidorinta binelui pentru celalalt (benevolenta –exclusiv o  virtute-­‐)

si apoi dorinta de  a  face  bine  (beneficenta ca  virtute in  stadiulde  intentie)

Obligatia morala

datoria de  a  face  bine  (beneficenta ca  si calitate a  vointei –stadiulde  intentie)

Alegerea cailor de  a  face  bine (alegerea comportamentuluimoral)

datoria de  a  face  bine (beneficenta ca  exercitiu al  datoriei -­‐stadiul de  actiune)

• Benevolenta (bene=  bun;  volens =  vointa,  lat.)  =  dispozitia (dorinta)  de  a  face  binebine (intentia buna)• Beneficenta (beneficentia/beneficentiae=  bunatate;  benefactum,  bene=  bun;  facere=  a  face;  beneficus =  

beneficiu,  lat.)    =  a  face  bine  (actiuneabuna)  cu  un  inteles specific  de  bunatate,  caritate.  • Beneficenta constituieo  virtute (calitate de  caracter)  dar si o  datorie (obligatie morala).  • Elementele beneficentei (conceptul larg al  beneficentei,  Wiliam Frankena,  1964):  

1. a  nu  face  rau (non-­‐maleficenta)2. a  preveniraul3. a opri raul4. a  indeparta raul5. a  face  bine  

Conceptul ingust al  beneficentei,  James  Childress,  1970  

Datorie(obligatiemorala)

Datorie(obligatiemorala)

Valori (personale,  culturale)

Teorii ale  virtutii(CUM  TREBUIE  SA  FIM?)

Rezultate

Comportament,gandire,  actiune

Principlismul(principiile bioeticii)

Teorii ale  datoriei(CE  TREBUIE  SA  FACEM?)

Teorii ale  datoriei Deontologice :-­‐datoria suprema catre datorie-­‐datoria ipotetica -­‐prima  facie-­‐

Teorii ale  datoriei Teleologice :-­‐consecintialism,  utilitarianism  

Documente care  reglementeazamoralitatea actuluimedical  si astfel indirect  legalitatea actului medical

• Asociatia Medicala Mondiala (WMA)   *  este organizatiamondiala a  medicilor care  a  luat fiinta dupa al  doilea RazboiMondial si promoveaza cunoasterea eticii medicale si moralitatea practicii profesionale.

• In  acest sens si-­‐a  asumat sarcina formularii si actualizarii codurilor,   normelor morale  si regulamentelor menite saindrume medicii spre a  cauta si gasi binele pacientului lor,  urmarind sanatatea pacientuliu ca principala indatorire.  

• “Since  it  was  founded   in  1947,  a  central  objective  of  the  WMA  has  been  to  establish   and  promote  the  highest  possible   standards  of  ethical  behaviour and  care  by  physicians.   In  pursuit  of  this  goal,  the  WMA  has  adopted  global  policy   statements  on  a  range  of  ethical  issues   related  to  medical  professionalism,   patient  care,  research  on  human  subjects   and  public  health.  WMA  Council   and  its  standing  committees  regularly  review  and  update  existing  policies  and  continually   develop  new  policy  on  emerging  ethical  issues.

• The  WMA  serves   as  a  clearinghouse  of  ethics  information  resources   for  its  members  and  cooperates  with  academic  institutions   and  global  organizations  concerned  ethical  matters,  as  well  as  individual   experts  in  the  field  of  medical  ethics.

• The  WMA  has  adopted  numerous   policies   that  are  recognized  internationally  as  the  global  ethical  standard  for  the  topics  they  address.  The  following  selection   represents  some  of  the  most  important  ethics  policies   of  the  WMA”  **.

• Printre actele emise de  WMA  se  numera:– Declaratia de  la  Geneva,  1948– Codul de  la  Nuremberg,  1949  – Codul International  al  Eticii Medicale,  1949– Declaratia de  la  Helsinki,  1964  cu  privire la  cercetarea pe subiecti umani– Declaratia de  la  Madrid  cu  privire la  Eutanasie ,  1987– Declaratia cu  privire la  drepturilepacientuluiLisabona,  1981,  etc.

*http://www.wma.net/en/30publications/10policies/index.html  (accesat 10.03.2014):  aveti listate dupa prima  litera a  documentului toatedocumentele care  reglementeazamoralitatea practicii medicale pe teme.**  http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de  politici)

• Declaratia Drepturilor Pacientului,  Asoc.  MedicalaMondiala,  Lisabona,  1981,  amendata in  1995  si revizuita in  2005:  

• “Preambul:  “Ori de  cate  ori legislatia,  actiunile guvernamentale sau oricare alteadministratii ori institutii neaga drepturile pacientului,  medicii vor luamasurilepotrivite pentru a  le  asigura ori a  le  restaura ”.

• Principii.  1.  In  circumstante in  care  o  alegere trebuie facuta intre pacientii care  pot  beneficia de  un  anume tratament care  se  afla intr-­‐o  limitare a  disponibilitatii sale,  toti pacientii sunt indreptatiti la  o  selectie justa pentru acel tratament.  Alegereatrebuie sa se  bazeze pe criterii medicale si sa fie  facuta fara discriminare”.

• Codul International  al  EticiiMedicale,  AMA,  1948,  prevede ca:  “Un  medic  datoreaza pacientului sau loialitate completa”.

• Declaratia de  la  Geneva:  “Sanatatea pacientului meu este principala indatorire”• Declaratia privind promovarea sanatatii AMM  (WMA),    Bali  1995:  “Art.  1.  

“Medicii practicieni si asociatiile lor profesionale au  o  datorie etica siresponsabilitate profesionala de  a  actiona in  cel mai bun  interes al  pacientilor in  orice moment  si sa integreze aceasta responsabilitate largind preocupareasiimplicarea lor in  promovarea si asigurarea sanatatii publicului).”

• Codul deontologic la  medicului din  Romania,  2012:  “Binele pacientuluiestedeasupra binelui societatii si stiintei”

Codul de  Nuremberg  (1947)(http://archive.hhs.gov/ohrp/irb/irb_appendices.htm#j6   )

http://www.lifeissues.net/writers/irv/irv_214needtoknow.html)

• Consimtamantul voluntar  al  subiectului  uman  este  esential.• The  experiment   should  be  such  as  to  yield  fruitful  results  for  the  good  of  society,  unprocurable by  other  

methods  or  means  of  study,  and  not random  and  unnecessary in  nature.• The  experiment   should  be  so  designed  and  based  on  the  results  of  animal  experimentation  and  a  knowledge  

of  the  natural  history  of  the  disease  or  other  problem  under  study  that  the  anticipated   results  will  justify  the  performance  of  the  experiment.

• The  experiment   should  be  so  conducted  as  to  avoid  all  unnecessary  physical  and  mental  suffering  and  injury.• No  experiment  should  be  conducted  where  there  is  an  a  priori  reason  to  believe  that  death  or  disabling  

injury  will  occur  ;  except,  perhaps,  in  those  experiments  where  the  experimental  physicians  also  serve  as  subjects  .

• The  degree  of  risk  to  be  taken  should  never  exceed  that  determined  by  the  humanitarian  importance  of  the  problem  to  be  solved  by  the  experiment.

• Proper  preparations  should  be  made  and  adequate  facilities  provided  to  protect  the  experimental  subject  against  even  remote  possibilities   of  injury,  disability,  or  death.

• The  experiment   should  be  conducted  only  by  scientifically  qualified  persons.  The  highest  degree  of  skill  and  care  should  be  required   through  all  stages  of  the  experiment   of  those  who  conduct  or  engage  in  the  experiment   .

• During  the  course  of  the  experiment   the  human  subject  should  be  at  liberty to  bring  the  experiment  to  an  end  if  he  has  reached  the  physical  or  mental  state  where  continuation  of  the  experiment  seemed  to  him  to  be  impossible.

• During  the  course  of  the  experiment   the  scientist  in  charge  must  be  prepared  to  terminate  the  experiment  at  any  stage ,  if  he  has  probably  [sic]  cause  to  believe,   in  the  exercise  of  the  good  faith,  superior  skill   and  careful  judgment  required  of  him  that  a  continuation  of  the  experiment  is  likely  to  result  in  injury,  disability,  or  death  to  the  experimental  subject  .

Declaratia de  la  Geneva,  1948,Adoptata  dupa  Codul de  la  Nuremberg,  1947  

• “Pe timpul admiteriimele ca  membru  al  profesiei medicale:• Jur sa-­‐mi consacru viata in  serviciul umanitatii.  • Voi datora profesorilor mei respect  si  gratitudine.  • Voi practica profesiunea cu constiinta si  demnitate.  • Sanatatea pacientilor mei va  fi  prima  mea  indatorire.• Voi respecta  secretele care  imi sunt incredintate chiar si  dupa  ce  pacientul a  

murit.  • Voi mentine prin toate fortele mele onoarea si  traditiile nobile ale  profesiunii

medicale.  • Colegii mei vor  fi  surorile si  fratiimei.  • Nu  voi permite consideratiilor de  varsta,  boala,  dizabilitati,  credinta,  origine  

etnica,  sex,  nationalitate,  afiliere politica,  rasa,  orientare sexuala,  statut  social  sauoricarui alt factor  sa  intervina intre datoriamea  si  pacientul meu.  

• Voi mentine cel mai  inalt respect  pentru viata umana.  • Nu imi voi folosi cunostiintelemedicale pentru a  viola  drepturile omului si  

libertatile sale  civile,  nici chiar sub amenintare.  • Fac  aceste promisiuni solemn,  liber  si  pe cuvantul meu de  onoare »

CODUL  INTERNATIONAL  AL  ETICII  MEDICALEDatoriile  medicului  in  general

1. Un  medic va  practica un  rationament profesional independent si  va  mentine la  cel mai  inalt nivelcomportamentul profesional fata de  bolnavi.  

2. Va  respecta  drepturile pacientului sau competent psihic de  a  accepta  sau refuza tratamentulpropus.  

3. Nu  va  permite ca  judecata sa  sa  fie  influentata de  profitul personal sau discriminare.  4. Medicul va  fi  dedicat sa  ofere servicii medicale competente in  deplina independenta morala si  

profesionala cu compasiune si  respect  fata de  demnitatea umana.  5. Se  va  comporta  onest cu pacientii si  colegii si  va  raporta autoritatilor pe acei medici care  practica

profesiunea neetic sau incompetent sau care  exercita actiuni de  frauda  sau inselatorie.  6. Nu  va  primi nici un  beneficiu financiar sau alte avantaje numai pentru a  face  recomandari

pacientului sau a  prescrie produsemedicale specifice.  7. Va  respecta  drepturile pacientilor,  colegilor si  a  altor profesionisti ce  lucreaza in  domeniul medical.  8. Va  recunoaste rolul pe care  il  are  in  educatia publicului dar  va  manifesta  retinere in  divulgarea

descoperirilor sau a  tehnicilor sau tratamentelor noi pe canale neprofesionale.  9. Va  certifica numai ceea ce  personal a  verificat.  10. Va  face  tot ce  poate pentru a  folosi resurselemedicale in  spre binele pacientilor si  a  comunitatii.  11. Va  cauta ajutor de  specialitate daca sufera de  boli fizice sau mentale.  12. Va  respecta  codurile nationale  si  locale  ale  eticii.

Datoriile  medicului  fata  de  pacient

1. Medicul va  avea permanent  in  minte obligatia de  a  apara viata umana.  2. Datoreaza pacientului sau completa loialitate si  totalitatea cunostiintelor

sale  medicale.  3. Ori de  cite  ori o  examinare sau un  tratament se  afla deasupra

capacitatilor sale,  se  va  consulta  cu un  coleg sau va  indrepta pacientulcatre un  alt medic care  are  abilitatea necesara.  

4. Va  respecta  dreptul pacientului la  confidentialitate.  5. Este  etic sa  divulge informatiaconfidentiala atunci cand pacientul

consimte la  aceasta sau atunci cand exista  un  pericol sau o  amenintareiminenta la  adresa pacientului sau a  celorlalti si  aceasta amenintarepoate fi  indepartata numaiprin incalcarea confidentialitatii.  

6. Va  acorda activitatemedicala de  urgenta  ca  datorie umanitara,  pana  candse  va  convinge ca  altii pot  si  vor  sa  o  faca in  locul sau.  

7. Atunci cand serveste unei a  treia parti  sa  se  asigure ca  pacientul sau are  deplina cunostiinta de  aceasta situatie.  

8. Nu  va  intra  in  relatii sexuale sau in  alte relatii abuzive sau de  exploatarefata de  pacientul sau actual.

Datoriile  medicului  fata  de  colegi

1. Un  medic se  va  comporta  fata de  colegii sai tot asa  cum  si-­‐ar dori ca  acestia sa  se  comporte  fata de  el.  

2. Nu  va  submina relatia pacient-­‐medica  colegilor in  scopul de  a  atragepacientii.  

3. Cand este  medical necesar va  comunica cu colegii care  sunt implicati in  ingrijirea aceluiasi pacient.  

4. Aceasta comunicare va  respecta  confidentialitatea si  va  fi  limitata la  informatia necesara

Documente ale  eticii normative  profesionale

LECTURA  OBLIGATORIE  – CODUL  DE  DEONTOLOGIE  MEDICALĂ  din  30  martie 2012  al  

Colegiului Medicilor din  România,  EMITENT:  COLEGIUL  MEDICILOR  DIN  ROMÂNIA.  PUBLICAT  ÎN:  MONITORUL  OFICIAL  nr.  298  din  7  mai 2012  [http://www.cmb.ro/legislatie/codulDeontologic/cod.pdf]

– DECLARATIA  DE  LA  GENEVA,  1948– CODUL  DE  LA  NUREMBERG,  1949  – CODUL  INTERNATIONAL  AL  ETICII  MEDICALE,  1949http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de  politici)

LECTURI  RECOMANDATE  – Declaratia de  la  Helsinki,  1964  cu  privire la  cercetarea pe subiecti

umani– Declaratia de  la  Madrid  cu  privire la  Eutanasie ,  1987– Declaratia cu  privire la  drepturile pacientului Lisabona,  1981http://www.wma.net/en/20activities/10ethics/index.html (resurse de  politici)

CAP. I Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic

• ART.  1• SCOPUL  ŞI  ROLUL  PROFESIEI  MEDICALE• Întreaga  activitate  profesională  a  medicului  este  

dedicată  exclusiv apărării  vieţii,  sănătăţii  şi  integrităţii  fizice  şi  psihice  a  fiinţei umane.

•• ART.  2• NEDISCRIMINAREA• Actul  profesional  şi  întreaga  activitate  a  

medicului  se  vaexercita,  respectiv  desfăşura,  fără  niciun  fel  dediscriminare  inclusiv în  ceea  ce  priveşte  starea  de  sănătate  sau  şansele  de  vindecare  alepacientului.

•• ART.  3• RESPECTUL  DEMNITĂŢII  FIINŢEI  UMANE• În  toate  situaţiile  actul  profesional,  în  oricare  

formă  saumodalitate  s-­ar  desfăşura,  se  va  face  cu  respectarea  strictă  ademnităţii  umane  ca  valoare  fundamentală  a  corpului  profesional.

•

• ART.  4• PRIMORDIALITATEA  INTERESULUI  ŞI  A  

BINELUI  FIINŢEI  UMANE• În  toate  deciziile  cu  caracter  medical,  medicul  va  

trebui  să  se asigure  că  interesul  şi  binele  fiinţei  umane  prevalează  interesului societăţii  ori  al  ştiinţei.

• ART.  5• OBLIGATIVITATEA  NORMELOR  PROFESIONALE  

ŞI  A  CELOR  DE  CONDUITĂ• Medicul  trebuie  să  depună  toate  diligenţele  şi  să  

se  asigure  că orice  intervenţie  cu  caracter  medical  pe  care  o  execută  sau  decizieprofesională  pe  care  o  ia  respectă  normele  şi  obligaţiile  profesionale şi  regulile  de  conduită  specifice  cazului  respectiv.

ART.  6• INDEPENDENŢA  PROFESIONALĂ• Medicul  este  dator  să  stăruie  şi  să  îşi  

apere  independenţa profesională,   fiind  interzisă  orice  determinare  a  actului  medical  ori  a deciziei  profesionale   de  raţiuni  de  rentabilitate  economică  sau  deordin  administrativ.

ART.  7• CARACTERUL  RELAŢIEI  MEDIC-­

PACIENT• Relaţia  medicului  cu  pacientul  va  fi  una  

exclusiv  profesională   şi se  va  clădi  pe  respectul  acestuia   faţă  de  demnitatea  umană,  pe înţelegere  şi  compasiune   faţă  de  suferinţă.

ART.  8• OBLIGAŢIA  DILIGENŢEI  DE  MIJLOACE• Medicul   îşi  va  dedica  întreaga  ştiinţă  şi  

pricepere   interesului pacientului  său  şi  va  depune  toată  diligenţa  pentru  a  se  asigura  că decizia  luată  este  corectă,   iar  pacientul  beneficiază  de  maximum  degaranţii  în  raport  de  condiţiile  concrete,  astfel  încât  starea  sa  de sănătate  să  nu  aibă  de  suferit.

•

ART.  9PRINCIPIUL  SPECIALIZĂRII  PROFESIONALE

• Cu  excepţia   unor  cazuri  de  urgenţă  vitală,  medicul  acţionează potrivit  specialităţii,   competenţelor  şi  practicii  pe  care  le  are.

ART.  10RESPECTUL  FAŢĂ  DE  CONFRAŢI

• De-­a  lungul  întregii  sale  activităţi,  medicul   îşi  va  respecta confraţii,  ferindu-­se  şi  abţinându-­se  să-­i  denigreze  ori  să  aducă critici  cu  privire  la  activitatea  profesională  a  acestora.