20 martie 2011

DUMINICA A II-A DIN POST

Invitatoriul

V. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit

pentru noi, veniþi sã-l adorãm!

Psalmul 94 (95)Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu

Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit

pentru noi, veniþi sã-l adorãm!Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã

Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin.

IMNUl

Petrecem acuma cu inimi umileSfânt postul cel mare de pa’zeci de zile;E postul ce vine din vremuri strãbune,Menit înfrânãrii ºi faptelor bune.Postesc chiar profeþii ºi foame îndurã,Precum e poruncã în Sfânta Scripturã.Asemenea nouã Cristos se socoate;Posteºte ºi el, Ziditorul a toate.E timp de-aºteptare ºi sfântã veghere.O viaþã mai sobrã acum ni se cere;Mai sobrã-n distracþii, la masã, -n cuvinte,Cu mintea-ndreptatã spre tainele sfinte.Ca ºi pe Isus, când postea în pustie,Vicleanul acum ne atrage, ne-mbie;

Duminica a II-a din Post2

Sã stãm pe poziþii cu armele-n mânã,Duºmanul, învins, ruºinat sã rãmânã.Priveºte din ceruri, Treime Preasfântã,La postul ce-l facem cu inima frântã.Puþinul ce-l facem acum fiecareTu fã-l sã rodeascã cu-a ta îndurare. Amin.

PSAlMODIA

Ant. 1 Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti învãluit înluminã ca într-o hainã, eºti înveºmântat în strãlucire ºimãreþie.

Psalmul 103 (104)

Imn lui Dumnezeu creatorulDacã este cineva în Cristos, este fãpturã nouã; cele vechiau trecut, iatã, toate s-au fãcut noi (2Cor 5,17).

I1 Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! *

Doamne, Dumnezeul meu,tu eºti nemãrginit de mare.

Tu eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, *2 învãluit în luminã ca într-o hainã!

Tu întinzi cerurile ca pe un cort, *3 îþi aºezi pe ape lãcaºurile tale,

îþi faci carul din nori, *umbli pe aripile vântului;

4 tu faci din suflãrile de vânt mesageri ai tãi *ºi din flãcãrile focului slujitori ai tãi.

5 Tu ai aºezat pãmântul pe temeliile sale, *ca sã nu se clatine în veci ºi de-a pururi.

6 Tu l-ai acoperit cu abisulcum l-ai acoperi cu o hainã; *

ºi apele stãteau pânã deasupra munþilor.7 La ameninþarea ta, ele fug, *

la glasul tunetului tãu, sunt cuprinse de groazã;

Oficiul lecturilor 3

8 se suie pe munþi ºi se coboarã în vãi, *spre locul pe care l-ai statornicit pentru ele.

9 Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece, *nici nu se vor întoarce sã acopere pãmântul.

10 Tu faci sã þâºneascã izvoarele în vãi *ºi ele se strecoarã printre munþi.

11 Ele adapã toate vieþuitoarele câmpului, *asinii sãlbatici setea ºi-o potolesc.

12 Pãsãrile cerului locuiesc deasupra lor *ºi dintre ramuri îºi înalþã glasul lor.

Ant. Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti învãluit înluminã ca într-o hainã, eºti înveºmântat în strãlucire ºimãreþie.

Ant. 2 Domnul a dat hranã din pãmânt ºi vin careînveseleºte inima omului.

II13 Tu laºi sã cadã din lãcaºurile tale ploaie peste munþi; *

tu saturi pãmântul cu rodul lucrãrilor tale.14 Tu faci sã creascã iarbã pentru vite *

ºi verdeþuri în folosul omului,ca el sã scoatã hranã din pãmânt: *

15 vinul care înveseleºte inima omului,untdelemnul care face sã strãluceascã faþa sa *

ºi pâinea care întãreºte inima omului.16 Se saturã copacii Domnului, *

cedrii Libanului pe care el i-a plantat.17 În ei pãsãrile îºi fac cuib, *

iar barza îºi are locuinþa în chiparoºi.18 Munþii cei înalþi sunt pentru cerbi *

iar stâncile sunt adãpost pentru iepuri.19 El a fãcut luna ca sã arate timpurile, *

ºi soarele care ºtie unde sã apunã.20 Tu aduci întunericul ºi se face noapte: *

atunci miºunã toate fiarele pãdurii,21 puii de lei rag în cãutare de pradã *

ºi cer hrana lor de la Dumnezeu.


22 Când rãsare soarele, se întorc *ºi se duc la culcare în vizuini.

23 Atunci iese omul la lucrarea lui *ºi la munca lui, pânã seara.

Ant. Domnul a dat hranã din pãmânt ºi vin careînveseleºte inima omului.

Ant. 3 Dumnezeu a vãzut toate câte le-a fãcut ºi eraufoarte bune.

III24 Cât de numeroase sunt lucrãrile tale, Doamne: †

toate le-ai fãcut cu înþelepciune; *pãmântul este plin de creaturile tale.

25 Iatã marea întinsã ºi largã: †într-însa miºunã fiinþe fãrã numãr, *vieþuitoare mici ºi mari;

26 pe ea plutesc corãbii, *în ea este Leviatanul,

pe care l-ai fãcut ca sã se joace într-însa.27 Toate aºteaptã de la tine *

sã le dai hranã, la vreme potrivitã.28 Tu le dai hranã iar ele o adunã, *

tu îþi deschizi mâna ºi ele se saturã de bunãtãþi.29 Dacã îþi ascunzi faþa, ele îºi pierd puterea, †

dacã le iei suflarea, ele mor *ºi se întorc în þãrânã.

30 Tu îþi trimiþi duhul tãu ºi ele vor fi create, *ºi vei reînnoi faþa pãmântului.

31 Slava Domnului sã rãmânã în veci! *Sã se bucure Domnul de lucrãrile sale!

32 El priveºte spre pãmânt ºi acesta se cutremurã; *se atinge de munþi ºi ei fumegã.

33 Voi cânta Domnului cât voi fi, *voi cânta din strune Dumnezeului meu cât voi trãi.

34 Sã ajungã cântecul meu pânã la el *iar eu mã voi bucura în Domnul!

35 Sã piarã pãcãtoºii de pe pãmânt †ºi cei rãi sã nu mai fie! *Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul!


Ant. Dumnezeu a vãzut toate câte le-a fãcut ºi eraufoarte bune.

V. Vocea Tatãlui s-a auzit din nor.R. Acesta este Fiul meu iubit, pe el sã-l ascultaþi.

leCTUrA îNTâI

Din cartea Exodului 13,17–14,9

Drumul pânã la Marea Roºie13,17 Dupã ce faraonul a lãsat poporul sã plece, Dum -

nezeu nu l-a dus pe drumul care dã în þara filistenilor,cu toate cã era mai aproape; cãci a zis Dumnezeu: „S-arputea sã-i parã rãu poporului, vãzând rãzboiul, ºi sã seîntoarcã în Egipt”. 18 Ci Dumnezeu a pus poporul sãfacã un ocol pe drumul care duce spre pustiu, spreMarea Roºie. Fiii lui Israel au ieºit înarmaþi din þaraEgiptului. 19 Moise a luat cu el osemintele lui Iosif; cãciIosif îi pusese pe fiii lui Israel sã jure, zicând: „Când vãva vizita Dumnezeu, sã luaþi de aici, cu voi, osemintelemele”.

20 Au plecat din Sucot ºi au aºezat tabãra la Etam, lamarginea pustiului. 21 Domnul mergea înaintea lor, ziuaîntr-un stâlp de nor, ca sã-i cãlãuzeascã pe drum, iarnoaptea într-un stâlp de foc, ca sã-i lumineze, ca sãmeargã ºi ziua ºi noaptea. 22 Stâlpul de nor nu se de -pãrta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul defoc în timpul nopþii.

14,1 Domnul i-a vorbit lui Moise ºi a zis: 2 „Spunefiilor lui Israel sã se întoarcã ºi sã-ºi aºeze tabãraînaintea Pihahirotului, între Migdol ºi mare, faþã în faþãcu Baal-Þefon; în dreptul locului acestuia sã aºezetabãra, lângã mare. 3 Faraon va zice despre fiii lui Israel:„S-au rãtãcit prin þarã; i-a închis pustiul”. 4 Eu voiîmpietri inima lui faraon, ºi el îi va urmãri; dar faraonºi toatã oastea lui vor face sã se arate slava mea, ºiegiptenii vor ºti cã eu sunt Domnul”. ªi au fãcut aºa.

5 I s-a dat de ºtire regelui Egiptului cã poporul afugit. Atunci, inima lui faraon ºi inimile slujitorilor lui


s-au schimbat faþã de popor. Ei au zis: „Ce am fãcut cãam lãsat Israelul sã plece ºi sã nu ne mai slujeascã?”6 Faraon ºi-a pregãtit carul de rãzboi ºi ºi-a luat oameniide rãzboi cu el. 7 A luat ºase sute de care de luptã, cuoameni aleºi, ºi toate carele Egiptului; în toate erau lup -tãtori. 8 Domnul a împietrit inima lui faraon, regeleEgiptului, ºi faraon i-a urmãrit pe fiii lui Israel. Fiii luiIsrael ieºiserã gata de luptã. 9 Egiptenii i-au urmãrit; ºitoþi caii, carele lui faraon, cãlãreþii lui ºi oºtirea lui i-auajuns tocmai când aºezaserã tabãra lângã mare, lângãPihahirot, faþã în faþã cu Baal-Þefon.

reSPONSOrIUl Ps 113 (114),1.2; Ex 13,21aR. Când a ieºit Israel din Egipt, casa lui Iacob din

mijlocul unui popor barbar, * Iuda a devenit sanctuarullui ºi Israel stãpânirea sa.V. Domnul mergea înaintea lor ºi le arãta calea prin

coloana de nor. * Iuda a devenit.

leCTUrA A DOUA

Din Predicile sfântului Leon cel Mare, papã(Pred. 51, 3-4.8: PL 54, 310-311.313)

Legea a fost datã prin Moise;harul însã ºi adevãrul au venit prin Isus Cristos

Domnul îºi aratã gloria sa în prezenþa multor martoriºi face sã strãluceascã acel trup, care este comun tutu -ror oamenilor, de atâta strãlucire, încât faþa sa devinestrãlucitoare ca soarele ºi hainele sale egaleazã albulzãpezii.

Fãrã îndoialã, aceastã schimbare la faþã voia, maiales, sã îndepãrteze din sufletul ucenicilor scandalulcrucii, pentru ca umilirea pãtimirii, acceptatã în modvoluntar, sã nu zdruncine credinþa lor, din moment cele era revelatã mãreþia sublimã a demnitãþii ascunse alui Cristos.

Însã, conform unui plan nu mai puþin providenþial, eldãdea un fundament solid speranþei sfintei Biserici,


pentru ca tot trupul lui Cristos sã-ºi dea seama de cetransfigurare va avea parte ºi pentru ca ºi mãdularele sãspere participarea la acea glorie, care a strãlucit în cap.

Despre aceastã glorie, însuºi Domnul, vorbind des -pre maiestatea venirii sale celei de-a doua, a spus: Atunci,cei drepþi vor strãluci ca soarele în împãrãþia Tatãluilor (Mt 13,43). Acelaºi lucru îl afirmã ºi apos tolul Paul,spunând: Eu consider cã suferinþele timpu lui prezentnu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela(Rom 8,18). Într-un alt loc spune: Voi sunteþi morþi ºi,de acum, viaþa voastrã este ascunsã cu Cristos în Dum -nezeu! Când se va arãta Cristos, viaþa voastrã, atunciºi voi veþi fi arãtaþi împreunã cu el în glorie (Col 3,3.4).

Dar, pentru a-i întãri pe apostoli în credinþã ºi pentrua-i duce la o cunoaºtere perfectã, în acea minune a fosto altã învãþãturã. De fapt, Moise ºi Ilie, adicã Legea ºiProfeþii, au apãrut ca sã vorbeascã cu Domnul, pentruca în prezenþa celor cinci persoane sã se împlineascãexact ceea ce este spus: Orice hotãrâre sã fie înteme -iatã pe declaraþia a doi sau trei martori (Mt 18,16).

Ce anume este mai stabil, mai trainic decât acestcuvânt, la a cãrui proclamare se unesc în acord perfectglasurile Vechiului ºi Noului Testament, ºi, împreunãcu învãþãtura evanghelicã, colaboreazã documentelevechilor mãrturii?

Paginile unuia ºi ale celuilalt Testament concordã înmod reciproc ºi cel pe care vechile simboluri l-aupromis, sub vãl, este revelat de strãlucirea gloriei pre -zente. Pentru cã, aºa cum spune sfântul Ioan: Legea afost datã prin Moise, harul ºi adevãrul au venit prinIsus Cristos (In 1,17). În el s-au împlinit promisiunilefigurilor profetice ºi s-a realizat sensul preceptelor legale:prezenþa sa demonstreazã cã profeþiile sunt adevãrate,iar harul face posibilã respectarea porun cilor.

Aºadar, la vestirea evangheliei, sã se întãreascã cre -dinþa voastrã, a tuturor, ºi nimeni sã nu se ruºineze decrucea lui Cristos, prin care lumea a fost rãscumpãratã.

Nimeni sã nu ezite sã sufere pentru dreptate, nimenisã nu se îndoiascã de primirea recompensei promise,


pentru cã prin obosealã se trece la odihnã ºi prin moarte seajunge la viaþã. Asumând slãbiciunile condiþiei noastre,ºi noi, dacã vom persevera în mãrturisirea ºi în iubirealui, vom repurta aceeaºi victorie ºi vom do bândi rãs -plata promisã.

Deci, fie pentru a respecta poruncile, fie pentru asuporta opoziþiile, sã rãsune mereu în urechile noastreglasul Tatãlui care spune: Acesta este Fiul meu cel iubitîn care este mulþumirea mea. Ascultaþi de el! (Mt 17,5).

reSPONSOrIUl Evr 12,22a.24a.25; Ps 94 (95),8R. Voi v-aþi apropiat de Isus, mijlocitorul noii alianþe.

Fiþi atenþi sã nu-l respingeþi pe cel care vor beºte, * cãcidacã n-au scãpat cei care l-au respins când vorbea pepãmânt, cu atât mai mult noi, dacã ne îndepãrtãm de celcare ne vorbeºte din ceruri.V. O, de aþi asculta astãzi glasul lui: nu vã împietriþi

inimile. * Cãci dacã.

IMNUl Te Deum

Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm,Pe tine, Doamne, te mãrturisim.

Pe tine, veºnicul Pãrinte,Tot pãmântul te cinsteºte.

Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile,Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare:

Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot!Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale!

Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor;Pe tine te slãveºteNumãrul vrednic de laudã al profeþilor;

Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor;Pe tine te mãrturiseºte sfânta BisericãPe toatã faþa pãmântului:

Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit,ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare,

ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul.


Tu eºti regele mãririi, Cristoase,Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui.

Pentru mântuirea noastrãTu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei.

Tu ai biruit ghimpele morþiiªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor.

Tu stai de-a dreapta lui DumnezeuÎntru mãrirea Tatãlui.

Noi credem cã vei veni ca judecãtor,Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor talePe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump.

Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãiÎn slava ta cereascã.¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu

ªi binecuvânteazã moºtenirea ta.Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac.

În toate zilele te binecuvântãmªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor.

Binevoieºte, Doamne, în ziua aceastaSã ne fereºti de pãcat.

Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne.Fie, Doamne, mila ta asupra noastrãPrecum am nãdãjduit ºi noi în tine.

În tine, Doamne, am nãdãjduitªi nu voi regreta în veci.

¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

rugãciunea de încheiereDumnezeule, care ne-ai poruncit sã ascultãm de Fiul

tãu iubit, întãreºte inimile noastre cu hrana cuvântuluitãu, ca, purificându-ne privirea lãuntricã, sã ne putembucura de vederea gloriei tale. Prin Domnul nostru IsusCristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cutine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, întoþi vecii vecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:


Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

laudele




IMNUl

Nimeni nu-i lipsit de vinã, nimeni nu e fãrã patã,De aceea, toþi ne temem de obºteasca judecatã.Spre aceastã judecatã ne-ndreptãm acuma gândul,Pe Cristos judecãtorul cu cãinþã implorându-l.Peste inimile noastre, Doamne, frica e stãpânã,De aceea stãm acuma jos, cu faþa în þãrânã.Fãrdelegea ne consumã, ne e teamã ºi ruºine;Aºteptãm cu frunþi plecate îndurare de la tine.Cãtre noi, cu bunãtate, te apleacã, ne ridicã,Nu lãsa sã fim cu totul mistuiþi de chin ºi fricã.ªtim cã ne-a-nºelat Vicleanul ºi-am urmat greºitã cale,Nu uita cã suntem totuºi opera iubirii tale.Am fugit în þãri strãine, remuºcarea ne apasã,Dar acuma ne întoarcem ruºinaþi din nou acasã.Am greºit cãlcând cuvântul ºi iubirea ta de tatã;Nu vom mai fugi de-acasã niciodatã, niciodatã.Þie-n cer, Treime Sfântã, îþi aducem fiecareSlavã, cinste, preamãrire, cuvenitã închinare.Întãreºte-ne voinþa ºi propunerile buneªi la þãrmul mântuirii celei veºnice condu-ne. Amin.

PSAlMODIA

Ant. 1 Dreapta Domnului ºi-a arãtat puterea, dreaptaDomnului m-a înãlþat.

Laudele 11

Psalmul 117 (118)Glas de bucurie ºi de mântuire

Aceasta este piatra pe care aþi dispreþuit-o voi, cons -tructorii, ºi care a ajuns piatrã unghiularã (Fap 4,11).

1 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: *veºnicã este îndurarea lui!

2 Sã spunã acum Israel cã este bun: *veºnicã este îndurarea lui!

3 Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun: *veºnicã este îndurarea lui!

4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnul: *veºnicã este îndurarea lui!

5 În strâmtorare am strigat spre Domnul: *Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg.

6 Domnul este de partea mea *ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul?

7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, *iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei.

8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul *decât sã te încrezi în oameni.

9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul *decât sã te încrezi în cei puternici.

10 Toate neamurile m-au înconjurat: *în numele Domnului le-am nimicit.

11 M-au înconjurat, m-au împresurat: *în numele Domnului le-am nimicit.

12 M-au înconjurat ca roiurile de albine, †s-au aprins ca un foc de spini: *în numele Domnului le-am nimicit.

13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad, *dar Domnul mi-a venit în ajutor.

14 Domnul este tãria ºi lauda mea: *el este mântuirea mea.

15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã *se aud în corturile celor drepþi:

16 „Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, †dreapta Domnului m-a înãlþat, *dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate”.


17 Nu voi muri, ci voi trãi *ºi voi istorisi faptele Domnului.

18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, *dar nu m-a lãsat pradã morþii.

19 Deschideþi-mi porþile dreptãþii, *ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului.

20 Aceasta este poarta Domnului: *cei drepþi vor intra printr-însa.

21 Te laud pentru cã m-ai ascultat *ºi ai fost salvarea mea.

22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii *a ajuns în capul unghiului.

23 Domnul a fãcut acest lucru *ºi este minunat în ochii noºtri.

24 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, *sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa.

25 Doamne, mântuieºte-mã, *Doamne, dã-mi biruinþã!

26 Binecuvântat este cel care vineîn numele Domnului. *

Vã binecuvântãm din casa Domnului.27 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã. *

Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzitepânã la treptele altarului.

28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; *Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc.

29 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: *veºnicã este îndurarea lui!

Ant. Dreapta Domnului ºi-a arãtat puterea, dreaptaDomnului m-a înãlþat.

Ant. 2 Sã cântãm imnul pe care cei trei tineri îlcântau în cuptorul de foc, binecuvântându-l pe Domnul.

Cântarea Dan 3,52-57

Toatã fãptura sã-l laude pe Domnul

Laudele 13

Creatorul... e binecuvântat în veci (Rom 1,25).52 Binecuvântat eºti, Doamne,

Dumnezeul pãrinþilor noºtri, *ºi lãudat ºi preamãrit în veci!

Binecuvântat este numele sfânt al slavei tale, *prealãudat ºi preamãrit în veci.

53 Binecuvântat eºti în lãcaºul gloriei tale sfinte, *prealãudat ºi preamãrit în veci.

54 Binecuvântat eºti pe tronul împãrãþiei tale, *prealãudat ºi preamãrit în veci.

55 Binecuvântat eºti tu, care cercetezi adâncurile, †care ºezi peste heruvimi, *ºi lãudat ºi preamãrit în veci.

56 Binecuvântat eºti în tãria cerului *ºi lãudat ºi preamãrit în veci.

57 Binecuvântaþi-l toate lucrãrile Domnului, pe Domnul; *lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci!

Ant. Sã cântãm imnul pe care cei trei tineri îl cântauîn cuptorul de foc, binecuvântându-l pe Domnul.

Ant. 3 Lãudaþi-l pe Domnul în firmamentul puteriisale.

Psalmul 150

Lãudaþi-l pe DomnulCântaþi cu duhul, cântaþi cu mintea: lãudaþi-l pe Dum -nezeu cu sufletul ºi cu trupul vostru (Hesychius).

1 Lãudaþi-l pe Domnul în lãcaºul sãu sfânt, *lãudaþi-l în firmamentul puterii sale.

2 Lãudaþi-l pentru faptele sale minunate, *lãudaþi-l pentru mãreþia sa nesfârºitã.

3 Lãudaþi-l cu sunete de trompetã, *lãudaþi-l cu chitarã ºi harpã.

4 Lãudaþi-l cu timpane ºi dansuri, *lãudaþi-l cu instrumente de suflat ºi coarde.


5 Lãudaþi-l cu cimbale plãcut sunãtoare, †lãudaþi-l cu cimbale de veselie. *Sã-l laude pe Domnul toatã suflarea!

Ant. Lãudaþi-l pe Domnul în firmamentul puteriisale.

leCTUrA SCUrTã Neh 8,9b.10bAceastã zi este închinatã Domnului, Dumnezeului

nostru. Nu fiþi triºti ºi nu plângeþi – cãci tot poporulplângea auzind cuvintele Legii – ºi nu vã întristaþi,pentru cã bucuria Domnului este tãria voastrã.

reSPONSOrIUl SCUrT

R. Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, * îndurã-tede noi! Cristoase.V. Tu, care ai fost zdrobit pentru fãrãdelegile noas -

tre, * îndurã-te de noi! Slavã Tatãlui. Cristoase.

Ant. la Benedictus: S-a auzit un glas din nor, zicând:„Acesta este Fiul meu iubit, în care mi-am aflatdesfãtarea; pe el sã-l ascultaþi!”

CâNTAreA DIN evANghelIe – BeneDicTus Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,

Laudele 15

75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *în toate zilele vieþii noastre.

76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *cãci vei merge înaintea Domnului

sã pregãteºti cãile sale,77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *

întru iertarea pãcatelor,78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *

cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric

ºi în umbra morþii *ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. S-a auzit un glas din nor, zicând: „Acesta esteFiul meu iubit, în care mi-am aflat desfãtarea; pe el sã-l ascultaþi!”

rUgãCIUNeA UNIverSAlã

Sã-l preamãrim pe Dumnezeu, cãci nesfârºitã este co -moa ra bunãtãþii sale; prin Isus Cristos, care este pururiviu, ca sã mijloceascã pentru noi, sã-l rugãm, spunân -du-i:

Aprinde în noi focul iubirii tale!Dumnezeul îndurãrii, fã ca astãzi sã facem binele– ºi toþi sã se bucure de bunãtatea noastrã!Tu, care, la potop, l-ai salvat pe Noe în corabie,– salveazã-i pe catecumeni în apa Botezului!Fã-ne sã ne îndestulãm nu numai cu pâine,– ci ºi cu tot cuvântul care iese din gura ta!Învaþã-ne sã potolim orice dezbinare,– ca sã ne bucurãm de pace ºi iubire, prin darul tãu!Tatãl nostru.



tãu iubit, întãreºte inimile noastre cu hrana cuvântuluitãu, ca, purificându-ne privirea lãuntricã, sã ne putembucura de vederea gloriei tale. Prin Domnul nostru IsusCristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cutine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, întoþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Ora medie



ºi în vecii vecilor. Amin..

IMNUl

Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus,La aceastã orã când pe cruce-i pus.Chinuit de sete-n agonia grea,Bãuturã-amarã i se dã sã bea.O, Isuse, Doamne, Salvator divin,Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin.Foame, sete mare, chin mistuitor,Pentru cele sfinte dã-ne tuturor.Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi,Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi.Potoleºte focul patimii fierbinþiªi alungã bezna rãului din minþi.Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cântÎl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt.Dumnezeu Treimic, nouã tuturorDã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin.

Ora medie 17

PSAlMODIA

Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moarteapãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu.

Psalmul 22 (23)Pãstorul cel bun

Mielul va fi pãstorul lor ºi îi va duce la izvoarele apelorvieþii (Ap 7,17).

1 Domnul este pãstorul meu, *nu voi duce lipsã de nimic;

2 el mã paºte pe pãºuni verzi, †mã conduce la ape de odihnã, *

3 îmi învioreazã sufletul.Mã cãlãuzeºte pe cãrãri drepte, *

de dragul numelui sãu.4 Chiar dacã ar fi sã umblu

prin valea întunecatã a morþii, †nu mã tem de nici un rãu, *cãci tu eºti cu mine,

toiagul ºi nuiaua ta mã mângâie.5 Tu pregãteºti masã pentru mine

în faþa duºmanilor mei, †îmi ungi capul cu untdelemn *ºi paharul meu e plin de se revarsã.

6 Da, fericirea ºi îndurarea mã vor însoþiîn toate zilele vieþii mele *

ºi voi locui în casa Domnuluipânã la sfârºitul zilelor mele.

Psalmul 75 (76)Aducere de mulþumire pentru biruinþã

Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului(Mt 24,30).

I2 Dumnezeu este cunoscut în Iuda, *

mare este numele sãu în Israel.


3 Cortul sãu e aºezat în Salem *ºi locuinþa sa în Sion.

4 Acolo el a frânt sãgeþile arcului, *scutul, sabia ºi rãzboiul.

5 Prealuminos eºti tu ºi admirabil, *mai mare decât munþi de prãzi!

6 Au fost despuiaþi curajoºii, †s-au cufundat în somn *ºi toþi cei viteji nu-ºi mai gãsesc puterea.

7 La ameninþarea ta, Dumnezeul lui Iacob, *au înlemnit ºi carele ºi caii.

II8 Înfricoºãtor eºti tu: cine va sta în faþa ta *

când se dezlãnþuie mânia ta?9 Din ceruri ai rostit sentinþa ta; *

pãmântul se cutremurã ºi amuþeºte10 când se ridicã Dumnezeu la judecatã, *

ca sã-i mântuiascã pe toþi cei sãrmani de pe pãmânt.11 Omul lovit de mânia ta te preamãreºte *

ºi cei care scapã de mânie îþi fac sãrbãtoare.12 Faceþi promisiuni Domnului, Dumnezeului vostru,

ºi împliniþi-le, *toþi cei din jurul lui sã-i aducã daruri

Celui Înfricoºãtor,13 lui, care le ia principilor vlaga *

ºi e temut de toþi regii pãmântului.

Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moarteapãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu.

leCTUrA SCUrTã Is 30,15.18Aºa vorbeºte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel:

În convertire ºi liniºte vã veþi mântui, în tãcere ºi speranþãva fi tãria voastrã. De aceea, Domnul aºteaptã sã seîndure de voi ºi se va scula sã vã dea îndurare, cãciDomnul este un Dumnezeu al dreptãþii: ferice de toþicei care nãdãjduiesc în el!

Ora medie 19

V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele.R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele.


tãu iubit, întãreºte inimile noastre cu hrana cuvântuluitãu, ca, purificându-ne privirea lãuntricã, sã ne putembucura de vederea gloriei tale. Prin Cristos, Dom nulnostru. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

vesperele II



ºi în vecii vecilor. Amin..

IMNUl

Pleacã-þi urechea, bunule Tatã,Spre ruga noastrã înlãcrimatã.Îþi cerem milã ºi îndurareÎn timpul sfânt al Postului Mare.Sã se ascundã nimeni nu poate,Faptele noastre tu le ºtii toate.Noi ne întoarcem iar cãtre tine,Tu ne aratã calea spre bine.Ne recunoaºtem faptele rele;Mila ta, Doamne, sã ni le speleªi spre-ndreptare sã ne îndrume,Ca sã se-nalþe sfântul tãu nume.Prin pocãinþã, post ºi-nfrânare,Vrem sã aparã voinþa tare


De-a nu ne-ntoarce nicicând, Pãrinte,La viaþa tristã de mai-nainte.Mâna-þi deschide, darnicã, plinã.Dã-ne putere, dã-ne luminã.Postul ce-l facem, roade sã poarteAcum, în viaþã, ºi dupã moarte. Amin.

PSAlMODIA

Ant. 1 Sceptrul puterii tale îl va trimite Domnul înstrãlucirea sfinþilor.

Psalmul 109 (110),1-5.7

Mesia - rege ºi preotEl trebuie sã domneascã pânã ce Dumnezeu îi va punetoþi duºmanii sub picioare (1Cor 15,25).

1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu:„ªezi la dreapta mea *

pânã voi pune pe duºmanii tãiaºternut picioarelor tale”.

2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: *„Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!”

3 În ziua puterii tale, †tu domneºti strãlucind de sfinþenie; *din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut.

4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: *„Tu eºti preot în veci

dupã rânduiala lui Melchisedec!”5 Domnul este la dreapta ta, *

el va zdrobi regi în ziua mâniei sale.7 Va bea din pârâu pe cale *

ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul.Ant. Sceptrul puterii tale îl va trimite Domnul în

strãlucirea sfinþilor.Ant. 2 Acela pe care îl adorãm este singurul

Dumnezeu. El a fãcut cerul ºi pãmântul.

Vesperele II 21

Psalmul 113 B (115)

Laudã Dumnezeului adevãratV-aþi întors de la idoli la Dumnezeu, ca sã-i slujiþi Dum -ne zeului celui viu ºi adevãrat (1Tes 1,9).

1 Nu nouã, Doamne, nu nouã, †ci numelui tãu dã mãrire *pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta.

2 De ce sã spunã pãgânii: *„Unde este Dumnezeul lor?”

3 Dumnezeul nostru este în ceruri *ºi face tot ce voieºte.

4 Idolii lor sunt argint ºi aur, *lucrarea mâinilor omului.

5 Au gurã, dar nu vorbesc; *au ochi, dar nu pot sã vadã;

6 au urechi, dar nu aud; *au nas, dar nu pot sã miroase;

7 au mâini, dar nu pipãie; †au picioare, dar nu pot sã meargã; *din gâtul lor nu iese nici un sunet.

8 Ca ei vor fi cei care i-au fãcut *ºi toþi cei care se încred în ei.

9 Casa lui Israel nãdãjduieºte în Domnul: *el este ajutorul ºi scutul lor.

10 Casa lui Aron nãdãjduieºte în Domnul: *el este ajutorul ºi scutul lor.

11 Cei ce se tem de Domnul nãdãjduiesc în Domnul: *el este ajutorul ºi scutul lor.

12 Domnul îºi aminteºte de noi *ºi ne binecuvânteazã;

va binecuvânta casa lui Israel, *va binecuvânta casa lui Aron;

13 va binecuvânta pe toþi cei ce se tem de Domnul, *pe cei mici ºi pe cei mari.

14 Domnul sã vã facã rodnici *pe voi ºi pe fiii voºtri!


15 Sã fiþi binecuvântaþi de Domnul, *care a fãcut cerul ºi pãmântul.

16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului, *pãmântul însã l-a dãruit fiilor oamenilor.

17 Nu morþii te vor lãuda pe tine, Doamne, *nici toþi cei ce coboarã în împãrãþia tãcerii,

18 ci noi, cei vii, îl binecuvântãm pe Domnul *de acum ºi pânã-n veac.

Ant. Acela pe care îl adorãm este singurulDumnezeu. El a fãcut cerul ºi pãmântul.

Ant. 3 Dumnezeu nu l-a cruþat pe propriul sãu Fiu, cil-a dat pentru noi toþi.

Cântarea 1Pt 2,21b-24

Pãtimirea de bunãvoiea lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu

21b Cristos a pãtimit pentru voi, lãsându-vã exemplu, *ca sã mergeþi pe urmele sale.

22 El nu a sãvârºit pãcat *ºi nici nu s-a gãsit înºelãciune în gura lui.

23 Insultat fiind, nu a rãspuns la insultã, †chinuit fiind, nu ameninþa, *ci s-a dat pe sine

în mâna celui care judecã cu dreptate.24 El însuºi a purtat pãcatele noastre în trupul sãu, *

pe lemnul crucii,pentru ca noi, murind pentru pãcat,

sã trãim pentru dreptate; *prin rãnile lui aþi fost vindecaþi.

Ant. Dumnezeu nu l-a cruþat pe propriul sãu Fiu, cil-a dat pentru noi toþi.

leCTUrA SCUrTã Cf. 1Cor 9,24-25

Nu ºtiþi voi cã cei care aleargã pe stadion, toþi aleargã,însã numai unul primeºte premiul? Alergaþi în aºa felca sã-l câºtigaþi. Orice atlet renunþã la toate. Ei o fac

Vesperele II 23

pentru a primi o coroanã pieritoare. Însã noi, pentruuna nepieritoare.

reSPONSOrIUl SCUrT

R. Aratã-þi, Doamne, milostivirea, * pentru cã þi-amgreºit þie! Aratã-þi.V. Cristoase, ascultã rugãciunea noastrã. * Pentru cã

þi-am greºit þie! Slavã Tatãlui. Aratã-þi.

Ant. la Magnificat: Nimãnui sã nu spuneþi celevãzute, pânã când Fiul Omului nu va învia din morþi.

CâNTAreA DIN evANghelIe – magnificaT Lc 1,46-55Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul

46 Sufletul meu *îl preamãreºte pe Domnul

47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *în Dumnezeu, mântuitorul meu,

48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,

49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *ºi numele lui e sfânt.

50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *peste cei ce se tem de el.

51 A arãtat puterea braþului sãu, *i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,

52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;

53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *amintindu-ºi de îndurarea sa,

55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.


Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Nimãnui sã nu spuneþi cele vãzute, pânã cândFiul Omului nu va învia din morþi.

rUgãCIUNeA UNIverSAlã

Sã-i aducem pururea mulþumiri lui Cristos, capul ºiînvãþãtorul nostru, care a venit sã slujeascã ºi sã facãbine tuturor. De aceea, sã-l rugãm cu umilinþã ºi încre -dere:

Viziteazã, Doamne, familia ta!Doamne, fii alãturi de episcopii ºi preoþii Bisericii tale,pe care i-ai fãcut pãrtaºi la misiunea ta de cap ºi pãstor,– pentru ca, prin tine, sã-i aducã pe toþi la Tatãl!Îngerul tãu sã-i însoþeascã pe cei care cãlãtoresc– ca sã-i ocroteascã de orice primejdie pentru trup ºi

pentru suflet!Învaþã-ne sã slujim oamenilor,– ca sã te imitãm pe tine, care ai venit pentru a sluji, nu

pentru a fi slujit!Fã ca, în orice comunitate omeneascã, toþi sã se ajutefrãþeºte unii pe alþii,– ca sã alcãtuiascã o cetate puternicã, avându-te în

mijloc pe tine!Fii îndurãtor faþã de toþi cei rãposaþi– ºi primeºte-i în lumina feþei tale!Tatãl nostru.

rugãciunea de încheiere

Dumnezeule, care ne-ai poruncit sã ascultãm de Fiultãu iubit, întãreºte inimile noastre cu hrana cuvântuluitãu, ca, purificându-ne privirea lãuntricã, sã ne putembucura de vederea gloriei tale. Prin Domnul nostru IsusCristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cutine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, întoþi vecii vecilor. R. Amin.

Vesperele II 25

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Completoriul




IMNUl

O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare;Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare,Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã,Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã.Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã,Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã.Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine,Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine.Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise,Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise,Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã.Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã.Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale,Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale.Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã.Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã.O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate;Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate.Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecareCa ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare.

Amin.

PSAlMODIA

Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme despaima nopþii.


Psalmul 90 (91)Sub ocrotirea Celui Preaînalt

Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi pestescorpioni (Lc 10,19).

1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt *ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic

2 îi spune Domnului: †„Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, *Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”.

3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului *ºi de ciuma pustiitoare.

4 El te va acoperi cu aripile lui †ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; *fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã.

5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii,nici de sãgeata care zboarã ziua, †

6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, *nici de molima care bântuie în plinã zi.

7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, †ºi zece mii la dreapta ta, *dar de tine nimic nu se va apropia.

8 E de ajuns cu ochii sã priveºti *ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor.

9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” *

ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost,10 nici un rãu nu te va lovi, *

nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta,11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi *

sã te pãzeascã pe toate cãile tale.12 Ei te vor purta pe mâini, *

ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã;13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere *

ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri.14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, *

îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele.

Completoriul 27

15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, †voi fi alãturi de el în necazuri. *Îl voi elibera ºi-l voi preamãri.

16 Îi voi dãrui viaþã lungã *ºi îi voi arãta mântuirea mea.

Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme despaima nopþii.

leCTUrA SCUrTã Ap 22,4-5Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe

frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor maiavea nevoie nici de lumina candelei, nici de luminasoarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iarei vor domni în vecii vecilor.

reSPONSOrIUl SCUrT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã -

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteº-te-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CâNTAreA DIN evANghelIe – nunc DimiTTis Lc 2,29-32Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel

29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *dupã cuvântul tãu, în pace,

30 cãci au vãzut ochii mei *mântuirea ta,

31 pe care ai pregãtit-o *înaintea tuturor popoarelor,

32 luminã spre luminarea neamurilor *ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro -teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.


rugãciunea de încheiereSã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te

roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi tainaînvierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi detoate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã.Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer -nicul Dumnezeu. R. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,

pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,Fecioarã de-a pururi,

care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Sau:Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei,viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!

Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 29

cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângândîn aceastã vale de lacrimi.

Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi

ºi, dupã surghiunul acesta,aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum -nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


20 martie 2011

Documents

Transcript of 20 martie 2011