CAPITOLUL IX

ANABAPTIŞTH. (1516—1556).

1) Originea lor.

Către anul 1524 multe biserici ale fraţilor din Germania care datau încă din primele t impur i , au readus ceea ce fusese î n t r e ­rupt la Lhota în 1467, adică au declarat independen ţa lor ca con­gregaţ ie de credincioşi şi hotăr î rea lor de a se ţ ine de î n v ă ţ ă t u r i l e Scripturii . Ca şi a l tă da tă , la Lhota, se boteza atunci p r in afun­dare în apă, pe acei fraţi care nu fuseseră încă boteza ţ i ca credin­cioşi. Li s-a dat un nume nou de „anabap t i ş t i " (adică rebo teza ţ i ) cu toate că fraţii au respins acest nume ca fi ind un epitet insul­t ă to r , destinat să dea impresia că ei au în t eme ia t o nouă sectă . Cu t impu l acest nume a fost aplicat oamenilor violenţi , a că ro r obiceiuri şi principii erau contrare orînduiri i şi moralei. F r a ţ i i nu aveau nici cele mai ne însemnate legătur i cu aceştia din u r m ă . î n să în t rebuin ţ îndu-se acelaş cuv în t pentru unii şi alţii , perse­cutorii puteau justifica purtarea lor şi pă r înd că voiesc ca să su­prime desordinele. Ceea ce s-a petrecut a l t ăda t ă , s-a re înnoi t în secolul al XVI- l ea . Li teratura creştină a fost dis t rusă şi istoria lor a fost scrisă de că t re adversarii lor. Cu privire la v iolenţa ne îm-blînzi tă a l imbi i , î n t r ebu in ţ a t ă în acel t imp în controversele re­ligioase, este mai mul t decît necesar de a se cerceta t o t ceea ce a suprav ie ţu i t d in scrierile şi rapoartele pr iv ind aceste congrega-ţ iuni independente.

144

în raportul consiliului arhiepiscopului din Colonia asupra miş ­cării anabaptiste adresat lu i Carol Quintul , este spus că anabap t i ş t i ! se consideră ca „adevăra ţ i creştini", că ei pract ică comunitatea bunurilor, lucru pe care ei l-au făcut î n to tdeauna de mai bine de o mie de ani, după cum măr tur isesc istoria şi legile imperiale. Cu ocazia dizolvării dietei dela Spire, s-a constatat că „noua sec t ă a anabapt i ş t i lor" „fusese deja c o n d a m n a t ă cu sute de ani mai îna­inte şi opr i tă pr in legea comună" . Este adevă ra t că, mai mul t de douăsprezece secole botezul acela pe care ei îl î n v a ţ ă şi îl descrie Noul Testament, a fost p r iv i t ca o infracţ iune a legii şi era pedepsit cu moartea.

Trezirea generală cauza tă de R e n a ş t e r e , a adus la l u m i n ă multe adunăr i de credincioşi care au v ie ţu i t în mod secret din cauza persecuţii lor. Un edict eclesiastic decretat la L y o n împot r iva unuia din fraţi spunea : „Din cenuşa lu i Valdo au răsăr i t noi lăs tar i : va trebui dat un exemplu impunînd o pedeapsă foarte severă". Al ţ i credincioşi au a p ă r u t venind din văile elveţiene. Ei îşi dau numele de fraţi şi surori şi s înt perfect conşt ienţ i că nu au în temeia t nimic nou ci numai să perpetueze măr tu r i a acelora care de-a lungul veacu­ri lor au fost persecuta ţ i ca eretici şi au suferit mart i r iul .

în E lve ţ i a , fraţii persecuta ţ i se refugiau peste to t p r in m u n ţ i , în t imp ce în Germania ei au găsi t un puternic ajutor în corpora­ţiile de artizani. Reforma a făcut să apară la lumină credincioşi ascunşi, care se a lă tu ra ră adunăr i lor existente şi formară altele noi. Dezvoltarea lor rap idă şi marea lor activitate, a la rmară bise­ricile de stat romano-catolice şi lu terană . Un observator simpatic din afara cercului lor scrie în 1526, că s-a format un nou part id, care s-a înt ins repede, a umplut t o a t ă ţ a r a cu doctrina sa şi a cîş-t igat mul ţ i adepţ i . Mulţ i care s-au uni t cu ei erau sinceri cu inima şi zeloşi fa ţă de Dumnezeu. Se pare că nu înva ţ ă altceva decî t dragostea, credinţa şi crucea. Ei s în t umili ţ i şi r ăbdă to r i în mijlocul mul tor suferinţe, frîng pîinea în t re ei, în semn de unitate şi dra­goste, şi se a ju tă în mod credincios uni i cu alţii. Ei nu formează decît un trup şi cresc a t î t de repede că lumea se teme de o revoluţ ie . Deşi ei s în t găsiţi î n t o t d e a u n a nevinovaţ i de astfel de gînduri» to tuş i în multe cazuri ei au fost m a l t r a t a ţ i .

2) PREDICATORII ANABAPTIŞTI ŞI REFORMATORII ELVEŢIENI.

Cu toate că fraţii şi-au dat osteneala ca să ia Cuvîntul l u i Dumnezeu drept călăuză şi de a nu se supune sub domina ţ i a vreunui

10 — Drumul bisericii 202 145

om, ei recunoşteau în bisericile lor bă t r în i şi priveghetori, oameni av înd darurile Duhului Sfînt, care făceau din ei călăuze destoinice. Dr . Balthazar Hubmeyer a fost unul din cei mai eminenţ i oameni m acestei epoci. D u p ă o carieră s t ră luc i tă ca student la universi­tatea din Freiburg, şi ca profesor de teologie la Ingolstadt, el a fost numit în 1516 ca predicator la catedra din Regensburg,unde predicile sale a t r ăgeau mu l ţ imi de auditori. Trei ani mai tîrziu el s-a mutat la Waldshut. Acolo el trecu pr int r -o transformare spi r i tua lă şi acceptă î n v ă ţ ă t u r a l u i Luther. Pr in aceasta el a fost socotit ca f i ind inf luenţa t de „erezia cehă" adică de î n v ă ţ ă t u r a adunăr i lo r de fraţi din Boemia. La 11 ianuarie 1524 pr in „ invi ta ţ ia c ă t r e f ra ţ i" el a convocat pe aceia care îi interesează, xa să se adune la el, împreună cu Bibli i le lor. El a explicat că scopul acestei reuni­uni era de a î nvă ţ a ca să se cunoască mai bine Cuvîntul lu i Dumne­zeu, pentru a putea paş te mieii lu i Hristos. El a reaminti t fraţi lor că din t impurile apostolice, cei care erau chemaţ i să p ropovădu iască Cuvîn tu l divin, aveau obiceiul de a se întîlni şi de a se consulta împreună asupra felului cum trebuiesc tratate problemele dificile ale credinţei. Hubmeyer a sugerat multe puncte şi a rugat cu afec­ţ iune pe fraţi să le examineze în lumina Scripturilor p romi ţ îndu- le de a le oferi după mijloacele lu i o masă f ră ţească cu ocazia acestei întî lniri . I a t ă cum a exprimat el gîndul său şi doctrina sa : „Sfînta biserică universală creş t ină este o comuniune de sfinţi, o f ră ţ ie ta te de mul ţ i oameni evlavioşi şi credincioşi care, în aceiaşi înţelegere cinstesc un singur Domn, un singur Dumnezeu, o s ingură c redin ţă , un singur botez ! „Es te — spune el — adunarea tu turor creşt ini lor de pe p ă m î n t din oricare parte a globului, ori unde s-ar găsi ei" , şi apoi : „Es te o asociaţie separa tă , av înd un anumit n u m ă r care cred în Hristos". Apoi el stabilea : „Exis tă de fapt două biserici care nu fac decît una : biserica generală şi biserica locală ; biserica locală este acea parte din biserica generală care cuprinde pe t o ţ i oamenii care vor să arate că s în t creştini . în ceea ce pr iveş te comuni­tatea bunurilor, ea cons tă în ajutorul acordat fraţilor în nevoie, căci — spunea el—ceea ce noi avem, nu este al nostru, acest lucru ni s-a înc red in ţa t de că t r e Dumnezeu ca unor administratori . Hubmeyer socotea că puterea săbiei a fost d a t ă guve rnămîn tu lu i pămîn tesc pentru a pedepsi păca tu l şi că noi trebuie să ne supunem în frică de Dumnezeu. La Bale s-au ţ i n u t adeseori aceste reuniuni unde Hubmeyer şi prietenii săi cercetau sîrguincioşi Scripturile şi examinau diferite probleme.

Băle era un mare centru de activitate spir i tuală. Tipografii nu se temeau să t ipărească aici cărţ i le puse la index ca eretice, şi în acest oraş se publ icară lucrăr i ca cele ale lu i Marsilio de Padua şi

146

ale l u i John Wicleff, care au fost răspîndi te în lumea în t r eagă . Printre cei care studiau Scripturile cu Hubmeyer au fost şi f r a ţ i îndeosebi de dota ţ i . Se spune despre unul din ei — Wilhelm Reubl in care explica Scriptura în t r -o manieră excelentă, depăşind t o t ceea ce s-a auzit p înă atunci şi care a t răgea mul t ă lume. El fusese preot la Bale, unde cu ocazia zilei Domnului , el a pur ta t la procesiune o Biblie în loc de un chivot. El a fost botezat mai t îrziu şi a t r ă i t aproape de Zi i r ich, de unde a fost izgonit. El a continuat să propo­văduiască în Germania şi în Moravia. F ra ţ i i din s t r ă ină t a t e v iz i ­tau adeseori pe fraţii din Bale, şi legăturile cu bisericile din afară erau astfel men ţ inu te . Unul din aceşti vizi tatori a fost Richard Crocus d in Anglia. El era un om erudit, care exercita o pu t e rn i că influenţă asupra s tudenţ i lor . Mulţ i au venit de asemenea din F r a n ţ a şi Olanda.

în 1527 fraţii convocară în Moravia o al tă conferinţă la care a participat şi Hubmeyer. Ea s-a ţ i n u t sub protec ţ ia contelui Leonhard şi a lu i Hans von Lichtenştein. Pr imul a fost botezat cu aceas tă ocazie de căt re Hubmeyer, care el însuşi a fost botezat cu doi ani mai înainte de că t re Reublin. O su tă zece alţi credincioşi au trecut atunci pr in apa botezului şi p u ţ i n mai t îrziu trei sute au fost boteza ţ i p r in Hubmeyer în t re alţii şi soţ ia lu i , fiica unui c e t ă ţ e a n din Waldshut. în acelaşi an Hubmeyer şi soţ ia lu i tre-bu i ră să fugă dinaintea unei armate austriace, pierzînd toate bunu­rile lor. Ei au ajuns la Zi i r ich dar au fost curînd descoperiţ i de par t idul lu i Zwingl i şi a runca ţ i în închisoare.

La aceas tă epocă, oraşul şi cantonul de Zi i r ich erau complect sub inf luenţa lu i Ulr ich Zwingli , care începuse opera sa de reformă în Elve ţ ia , chiar mai îna in te de cea a lu i Luther în Germania. Doctrina reformaţi lor elveţieni, p u ţ i n deosebită de cea a lu i Luther , s-a răsp îndi t în multe cantoane şi a prins rădăcini şi în statele Germaniei de sud.

Consilierul din Zi i r ich a organizat o d ispută în t re Zwingli şi Hubmeyer. Acesta din u r m ă , s l ă b i t în urma închisorii , nu a pu tu t rezista robustului său adversar. Temîndu-se de a fi dat în mîinile împăra tu lu i , el a mers p înă acolo de a retracta o parte din î n v ă ţ ă ­tura sa, însă el s-a căi t î nda tă cu amărăciune că i-a fost frică de oameni şi a rugat pe Dumnezeu să-1 ierte şi să-1 res tabi lească în î m p ă r ă ţ i a Sa. De aici el a plecat la Cons tan ţa (Elveţ ia) , apoi la Augsburg unde a botezat pe Hans Dencke. La Nikolsburg în Moravia, Hubmeyer a scris mult . El a făcut să se t ipărească apro­x imat iv şasesprezece cărţ i . în t impul scurtei şederi în acest ţ i n u t , aproape şase mi i de persoane au fost botezate şi bisericile crescură la cincisprezece mi i de membri. F ra ţ i i nu au fost adeseori t o ţ i

147

de acord în toate punctele. Hubmeyer a făcut opoziţie unui predi­cator entusiast Hans H u t venit la Nikolsburg, care î n v ă ţ a că nu «este după Scr ip tu ră ca un credincios să p u n ă mîna pe a rmă şi nici să fie în serviciul patriei sale, nici chiar pentru propria sa apă ra r e şi cu a t î t mai p u ţ i n să p lă tească taxele militare. în 1527 regele Ferdinand a for ţa t au tor i tă ţ i l e de a-1 preda pe Hubmeyer, l-au adus la Viena şi împă ra tu l a insistat ca el să fie tor tura t şi dat morţi i . Soţia mart i rului 1-a încura ja t ca să r ămînă ferm, şi c î t eva luni după sosirea sa la Viena, el a urcat pe rugul r idicat în p ia ţa oraşului . El a fost auzit rugîndu-se cu voce tare : „Ah Dumnezeule milostiv ! fă-mă r ă b d ă t o r în mar t i r iu l meu I Eu îţi mul ţumesc , T a t ă l meu pentru că Tu m-ai făcut să ies din această vale a plîngerii. Ah , Mielule, Tu care ai ridicat păca tu l l umi i ! Ah,Dumnezeul meu, în mî in i leTale îmi dau duhul meu! D i n mijlo­cul flăcărilor el striga încă : „Isus, Isus !". Tre i zile după aceia, eroica lu i soţie a fost îneca tă în D u n ă r e . Ea a fost a runca t ă din înă l ţ imea podului cu o p i a t r ă legată de gît.

Hans Denck

Un om influent printre fraţi a ajutat la î nd rumarea bisericilor p r in aceste vremuri tu lbur i ale reformaţ iunei . Originar din Bavaria, cl studiase la Bale, unde îşi luă t i t l u l universitar. El a venit în contact cu Erasmus şi cu cercul distins al savan ţ i lo r şi al tipogra­filor care locuiau în această cetate. F i i n d numit directorul unei şcoli din cele mai importante din Nurnberg, el s-a dus acolo în 1523. Mişcarea lu the rană pă t runsese aici de un an. Sub î nd rumarea t înă ru lu i dar capabilului Osiander Denck, care atunci nu avea decî t douăzeci şi cinci de ani, se a ş t ep t a la aceea că noua religie să aibă roade de moralitate, de dreptate şi de evlavie s inceră în v i a ţ a oamenilor. El a fost dezamăgi t că nu acesta era cazul şi a c ă u t a t să afle cauza. El a ajuns în cur înd la concluzia că î n v ă ţ ă t u r a l u i Luther era defectuoasă, p r in faptul că el insista înainte de toate asupra îndreptă ţ i r i i p r in credinţă , fără fapte, şi p r in în l ă tu ra rea multor abuzuri predominante în biserica catolică. Dar el neglija această parte esenţială, c red in ţa a d e v ă r a t ă , necesitatea ascul­t ă r i i de Dumnezeu, părăs i rea vieţi i propr i i şi umblarea d u p ă urmele l u i Hristos.

Denck, care în mod treptat a ajuns la aceas tă convingere, «-a ho tă r î t ca să demonstreze (1524) că î n v ă ţ ă t u r a dela Wi t ten-berg a reuşi t să facă oameni siguri de mîntu i rea lor, şi fără gr i j i , lucru pe care îl dovedesc faptele. „Cea mai mare parte a oamenilor — spunea el — nu iubesc o religiune care să le i m p u n ă obligaţi i morale şi care să p u n ă piedici dor inţe lor lor naturale. L o r le place ca să fie

148

p r i v i ţ i ca creştini. Ei ascul tă cu plăcere pe făţarnici i care î n v a ţ ă că nepr ihăni rea noas t ră constă în aceea că Dumnezeu ne socoteşte d r ep ţ i , chiar dacă noi s în tem răi, şi chiar dacă dreptatea noas t ră este numai ex te r ioară şi nu în noi. D u p ă această doc t r ină ei pot să se măgulească de a fi un popor sfînt. Vai de aceia care propo­văduiesc că cel care t ră ieş te în p ă c a t nu poate fi p r i v i t ca un om evlavios î ? Mulţi s în t furioşi auzind astfel de cuvinte : noi aşa vedem şi am experimentat acest lucru. Ei ar vrea mai bine ca astfel de predicatori să fie a lungaţ i sau chiar omorîţ i . Cînd lucrul acesta nu se poate face, ei încurajează pe conducător i i lor fă ţar ­nici p r in laude, glorificare, daruri şi favoruri pentru ca ei să con-t inu ie să nu dea loc adevărului oricî t de l ămur i t ar fi el. Aceşti falşi sfinţi şi aceşti predicatori făţarnici nu fac decî t un singur lucru : aşa cum s în t păstori i aşa s în t şi ascultători i .

Denck a semnalat aceste ră tăc i r i mul t t imp îna in te de Osiander, «care califica î n v ă ţ ă t u r a lu i Denck ca pe o groaznică eroare. Osiander denun ţase chiar pe Denck magis t ra ţ i lo r oraşului care îl somară să se înfăţişeze îna in tea lor şi îna in tea adversarilor luterani. „ în disputa ce a urmat, Denck s-a a r ă t a t a t î t de capabil — declară unul din adversarii săi — că s-a v ă z u t că era i n u t i l de a lupta î m p o t r i v a lu i cu Cuvîntul" . S-a ho t ă r î t deci să i se ceară o măr tu r i e :scrisă a convingerilor sale pr iv ind şap te puncte importante care i s-au indicat. Osiander s-a angajat el însuşi de a-i r ă spunde l u i Denck în scris. Dar cînd au luat cunoş t in ţă de răspunsuri le l u i Denck, predicatorii d in Nurnberg declarară că nu era în ţe lep t de a lăsa pe Osiander de a-şi îndeplini promisiunea sa, ei singuri s imţ indu-se incapabili de a-1 convinge pe Denck, astfel că ei pre­ferară să dea replica lor direct Consiliului oraşului . Rezultatul a fost că Denck a fost somat ca să părăsească Nî i rnbergul în aceiaşi sea ră şi să se depăr teze de oraş la o d i s t an ţ ă de zece ore (1525). El a fost a m e n i n ţ a t cu închisoarea, dacă el nu se angajează p r in j u r ă m î n t să facă lucrul acesta. Mot ivu l acestei expulzăr i a fost că el ar fi introdus erori ant i-creşt ine şi a îndrăzn i t să le apere, în afară de aceasta el nu voia să pr imească nici o î n v ă ţ ă t u r ă şi răspunsur i le sale perfide şi viclene, demonstrau că era în zadar de a încerca să-1 convingi. A doua zi d iminea ţ a Denck şi-a lua t r ă m a s bun de la familia sa şi şi-a pierdut s i tua ţ i a sa. El a luat d rumul exilului şi nu 1-a pă răs i t t o a t ă v i a ţ a sa.

în „mărtur is i rea" sa Denck recunoş tea nenorocita sa stare na tu ra l ă (firească), dar spunea că el este conş t ien t de un lucru care era în el, care era împo t r iva păca tu lu i şi trezea o t r e b u i n ţ ă de v i a ţ ă sfîntă. I se spunea că aceas tă b inecuv în ta re se putea ob ţ ine p r in credinţă însă el a observat că c red in ţa era ceva mai mu l t

149

decît o s implă acceptare a ceea ce a auzit şi a c i t i t . El a constatat o rez is tenţă firească împo t r iva c i t i r i i Scripturilor, care însă , cu toate acestea, era învinsă p r in vocea i n t i m ă a conşt i inţei care îl cons t r îngea să facă acest lucru (aceas tă lec tură) . Hristos pe care îl descoperea Scriptura corespundea la t o t ceea ce propria lu i i n imă îi descoperise deja. El a a d ă u g a t că el nu putea înţelege Bibl ia citind-o în mod superficial, ci numai atunci cînd Duhul Sfînt o descoperă in imi i şi conşt i inţei l u i .

Documentul preoţi lor luterani care a contr ibui t la condamnarea lu i Denck spune că el „a avut in ten ţ i i bune", că convingerile lu i erau exprimate cu a t î t a in te l igenţă creş t ină î nc î t era posibil de a accepta felul lu i de gîndire. Cu toate acestea, ţ in înd seama de uni ­tatea bisericii luterane, s-au v ă z u t obligaţi de a ac ţ iona cu asprime î m p o t r i v a lu i . To tuş i ori unde s-a dus, Denck a constatat căci calomnia i-a luat-o îna in te , şi că i se atribuiau to t felul de doctrine primejdioase, făcînd din el un om periculos, care trebuia evitat . El nu şi-a permis niciodată să uzeze de represalii împo t r iva adver­sarilor săi. D u p ă obiceiul epocii, el a t rebui t să sufere acuzaţ i i violente, însă scrierile sale nu au avut n ic ioda tă imprimate un astfel de spirit. F i ind oda t ă î n t r - u n mod special provocat, el a scris : „unii m-au ignorat şi m-au acuzat de o aşa manieră încî t chiar şi o in imă b u n ă şi smer i tă cu mare greutate poate să accepte acest lucru". Şi apoi încă : „Eu s în t cu inima dezolată de a fi în dezacord cu mul ţ i fraţi pe care eu îi privesc ca pe fraţii mei, deoarece şi ei II adoră pe Dumnezeul pe care şi eu II cinstesc. A t î t a t imp cî t lucrul acesta depinde de mine eu nu vreau să fac din fratele meu un v ră jmaş sau din T a t ă l meu un J u d e c ă t o r , ci de a mă împăca pe drum cu to ţ i adversarii mei".

Denck a petrecut cî tva t imp sub acoper işul ospitalier al unui frate din Saint Gali, d u p ă care el a t rebui t să plece cînd gazda sa a avut de a face cu autor i tă ţ i le . Gra ţ i e in f luen ţe i prietenilor săi, el a găsi t un loc la Augsburg. în acest oraş au existat atunci lupte în t re luterani şi adepţ i i l u i Zwingli ca şi î n t r e aceste două tabere şi catolici.

Inafară de aceasta nivelul moral al poporului era foarte scăzu t . Făcîndu-i-se milă de aceste să rmane suflete, Denck începu să adune pe aceia care consimţeau să se adune ca credincioşi şi să-i î ndemne ca la credinţa în lucrarea de r ă s c u m p ă r a r e a lu i Hristos ei să asocieze o purtare sfîntă, călcînd pe urmele L u i , în v i a ţ a lor de zi cu zi.

El nu se a lă turase încă la credincioşii numi ţ i bap t i ş t i sau anabap t i ş t i . El a făcut la Augsburg ceea ce făceau alţii în alte

150

p ă r ţ i şi ceea ce el observase îndeaproape la St. Gali. O vizi tă a Dr. Hubmeyer 1-a ho tă r î t să împăr tăşească soarta fraţilor şi să fie botezat pr in afundare în apă. îna in te de sosirea l u i Denck la Augusburg au existat deja m u l ţ i credincioşi botezaţ i şi biserica c reş tea în mod rapid. Cea mai mare parte din ei erau săraci , dar au existat to tuş i şi uni i boga ţ i şi cu stare bună . Scrierile şi r î vna lu i Eitelhans Langenmantel au atras mul tă lume. El era unul d i n f i i i unui eminent ce tă ţ ean din Augsburg care fusese primar <îe patrusprezece or i şi care servise statul ocupînd funcţii înal te , în 1527, biserica n u m ă r a aproximativ o mie o su tă de membri şi lucrarea lor în ţ inu tur i le învecinate a ajutat la întemeierea şi î n t ă r i r ea adunăr i lor d in toate centrele principale.

L Tn scriitor, din b u n ă sursă de informaţi i scria u rmătoare le : „Se poate crede că mulţ i avînd în in imă o adevăra tă sete şi f i ind s ă t u i de incr iminăr i şi acuzaţi i reciproce de erezie în t re eclesias-t i c i , îşi c a u t ă zidirea lor în linişte şi l iberi de orice duh sectar. Pr in­tre anabap t i ş t i , sufletele cele mai curate au un ideal măre ţ . Pr iv ind fn u r m ă , ei suspină după o reînnoire a acelei glorioase epoci cînd apostolii mergeau din cetate în cetate. în temeind primele biserici creşt ine şi unde to ţ i membrii erau un trup, se adunau î n t r - u n d u h de dragoste.

Credincioşii au scris atunci multe cîntări în care şi-au expr imat adorarea lor şi exper ienţa lor creştină.

Persecu ţ ia făcînd din nou ravagii şi f i ind î n d r e p t a t ă în mod spacial î m p o t r i v a lu i Denck, el a t rebuit să părăsească Augsburgul refugiindu-se la Strassburg unde se găseau numeroase a d u n ă r i de credincioşi bo teza ţ i . Conducă tor i i part idului protestant erau doi oameni de valoare, care nu se a taşaseră în mod definitiv n i c i la Witenberg, nici la Zi i r ich , cu toate acestea menţ in înd l e g ă t u r i int ime cu Zwing l i şi reformatorii e lveţ ieni . Numele lor era Capiton şi Bucer. Pr imul socotea că ar fi posibil de a r ămîne în legă tură cu cele două partide şi de a le aduce la legături mai cordiale. El a ezitat de asemenea asupra problemei botezului şi a m e n ţ i n u t un contact amical cu mai mul ţ i fraţi . î n să în t re aceşt ia d in u r m ă se găseau oameni cu vederi extreme de care ei nu se puteau debarasa. Acest lucru a d ă u n a t influenţei lor şi a î n d e p ă r t a t de ei pe aceia care ar fi dor i t o apropiere. Apoi Zwingl i a introdus pedeapsa cu moartea pentru oricine nu avea părerea lu i în materie de d o c t r i n ă , ceea ce a făcut pe Capiton să se îndepăr teze de el.

Cînd Denck a ajuns aci, condiţi i le erau astfel şi fraţii erau a t î t de numeroş i şi influenţi încî t pă rea că ei doreau să d e v i n ă factorul dominant al vieţii religioase din oraş. Denck s-a legat în

151

eur înd în mod i n t i m cu Capiton. P r in evlavia sa, darurile sale şi farmecul său personal, el a atras la sine ca la un conducă to r vrednic de încredere nu numai pe aceşti fraţi care se numeau „boteza ţ i " ci încă pe mul ţ i alţii, care t u l b u r a ţ i d in cauza condiţ i i lor a t î t de confuze ezitau asupra căii de urmat. Bucer a fost alarmat de aceste-împre jurăr i şi gîndind că nu va exista un v i i t o r pentru un par t id l ipsi t de spri j inul au to r i t ă ţ i i civile — în colaborare cu Zwingl i — el a a ţ î ţ a t a t î t de bine teama Consiliului oraşului, încî t în c î teva săp tămîn i d u p ă sosirea l u i Denck acesta p r imi o deciziune de ex­pulzare. Gra ţ ie numeroşi lor săi prieteni, gata să in te rv ină în fa­voarea sa, Denck ar fi pu tu t probabil să mai r ă m î n ă la Strassburg, însă el avea ca principiu deplina supunere f a ţ ă de au to r i t ă ţ i , astfel că el părăs i oraşul în 1526.

Expus multor primejdii , el a r ă t ă c i t d in loc în loc. La Worms, unde erau numeroase congregaţiuni , el a r ă m a s un t imp oarecare-şi a făcut să se t ipărească o traducere a proorocilor, f ă cu t ă de el şi de Ludwig Hetzer (1527). în t rei ani aceas tă lucrare a fost t i ­pă r i t ă în treisprezece ediţii. Prima s-a t i p ă r i t mai înt î i de cinci ori . Apoi anul u r m ă t o r de şase ori . E d i ţ i a de Augsburg s-a re t i ­p ă r i t de cinci ori în nouă luni . P u ţ i n d u p ă aceea Denck a jucat u n rol foarte important la o conferinţă a fraţ i lor ven i ţ i d in mai multe p ă r ţ i şi ţ i n u t ă la Augsburg. El s-a opus părer i i unora care ar fi v ru t mai bine să în t rebuin ţeze forţa î m p o t r i v a persecuţ i i lor care creşteau. Această conferinţă a fost n u m i t ă „confer inţa martir i lor", deoarece mul ţ i din cei ce au participat aci au fost omor î ţ i mai t î rz iu . Denck a plecat la Bale cu s ă n ă t a t e a r u i n a t ă d in cauza oboselilor şi lipsurilor de t o t felul. El a reluat l e g ă t u r a cu prietenul său d in primele zile, reformatorul Hausschein, numi t Oecolampade. Ei era aproape de sfîrşitul său. Reformatorul i-a procurat un loc retras, sigur şi liniştit , unde el a mur i t în pace. El a scris îna in te de moartea sa : „ îmi este foarte greu de a fi l ipsi t de un c ă m i n , însă ceea ce mă apasă mai tare, este să ş t iu că r îvna mea a adus a t î t de p u ţ i n e rezultate şi a t î t de pu ţ ine roade. Dumnezeu ştie că eu aşi fi v r u t să v ă d mai mul t decî t orice, mai mul ţ i oameni p ros lăv ind pe T a t ă l Domnului nostru Isus Hristos, d in t o a t ă inima şi d in t o t cugetul^ fie că ei s în t t ă ia ţ i împrejur , bo teza ţ i sau nu. Căci eu gîndesc altfel decît aceia care leagă î m p ă r ă ţ i a l u i Dumnezeu de ceremonii şi de principiile lumi i , oricare ar f i ele. î n aceste t i m p u r i cînd t o l e r an ţ a este a t î t de p u ţ i n apl icată (prac t ica tă) el spune : „ î n materie de credin ţă to tu l trebuie să fie liber, de b u n ă voie şi produsul unei convingeri".

152

3) DISENSIUNI ŞI PERSECUŢII ÎN ELVEŢIA, AUSTRIA ŞI GERMANIA.

Disputele doctrinale nu s-au în temeia t î n to tdeauna pe apăra rea .adevărului de că t re un par t id împo t r iva învă ţă tu r i i greşite ale unui alt par t id . Discuţi i le au fost provocate adeseori din exagerarea unei anumite p ă r ţ i a adevărulu i în detrimentul unei alte pă r ţ i ale aceluiaşi adevăr . De o parte şi de alta se insista asupra unor po r ţ i un i din Sc r ip tu ră care sprijinea un punct de vedere special, subes t imîndu-se alte por ţ iun i puse îna in te de adversari ca foarte importante. S-a tras concluzia că t o tu l se poate dovedi p r i n Scr ip tu ră şi d in această cauză ea nu poate fi o călăuză s igură .

D i m p o t r i v ă , aceas tă caracter is t ică este tocmai aceea care s tabi leş te desăvî rş i rea sa. Biblia nu p rez in tă adevăru l numai sub un singur aspect, ci a r a t ă fiecare parte a adevăru lu i . Astfel doctrina îndrep­tă ţ i r i i p r in c red in ţă fără fapte este î n v ă ţ a t ă foarte l ămur i t , însă Scriptura ne prez in tă de asemenea şi adevărul corespunzător pentru necesitatea faptelor bune care s în t consecinţa şi dovada credinţei . Se î n v a ţ ă de asemenea în mod l ă m u r i t că omul decăzut este inca­pabil de a face ceva bine, sau de a avea vreo afecţiune fa ţă de Dumnezeu şi că mîn tu i rea vine d in dragostea şi harul lu i Dumnezeu fa ţă de oameni. Dar că de asemenea ea zace şi în capacitatea de a r ă spunde la lumina divină şi la Cuvînt , p r in aceea că condamnă p ă c a t u l şi acceptă dreptatea descoperi tă . De fapt t o a t ă doctrina esenţială a Scripturii se găseşte în a avea complementul ei în altul {de a avea pereche) şi a m î n d o u ă împreună s în t necesare pentru cunoaş t e r ea sau înţelegerea în t regului adevăr . în aceasta Cuvîntu l l u i Dumnezeu se a seamănă cu lucrarea lu i Dumnezeu în creaţ iune, unde noi vedem forţe opuse care lucrează împreună la împlinirea scopului dorit .

Se presupune că d u p ă introducerea Reformei, Europa a fost î m p ă r ţ i t ă în două pă r ţ i : p ro te s t an ţ i i (luterani sau elveţieni) şi romano-catolicii. Se pierde d in vedere marele n u m ă r de creştini care nu a p a r ţ i n nici uneia din aceste două păr ţ i . Cea mai mare parte din ei formau biserici independente. Nesprijinindu-se ca ceilalţi pe puterea civilă, ele s-au s t r ă d u i t de a practica principiile Scriptur i i aşa ca în t impuri le apostolilor. Aceste biserici erau a t î t de numeroase, încî t cele două mari confesiuni legate cu statul se temeau de ele, socotind că ele constituiau o amen in ţa re pentru propria lor putere sau chiar pentru ex i s ten ţa lor. Dacă o mişcare a t î t de i m p o r t a n t ă ocupă a t î t de p u ţ i n loc în istoria acestei epoci, este pentru că marile biserici catolice şi protestante, făcînd t o t

153

mereu apel la puterea civilă le-au nimici t aproape în totalitate.. Cei cî ţ iva aderenţ i care au supravie ţu i t , au fost exilaţ i sau nu au format decît cercuri religioase slabe şi comparativ fără impor tanţă . . Part idul victorios a mai reuşi t însă să nimicească şi o parte con­siderabilă a l i teraturii fraţilor şi constituindu-se ei înşişi ca istorici, ai acestor biserici independente, le reprezentau ca a taşa te la doc­trinele pe care ei le-au respins încont inuu şi le dădeau nume care-aveau o semnificaţie odioasă.

Mihai Sattler era neobosit în a p ropovădu i Cuvîntul în multe ţ inu tur i . în p r imăva ra anului 1527, el a plecat la Strassburg şi la Wurtenberg. El a fost arestat la Rottenburg şi condamnat la moarte pentru doctrinele sale. Po t r iv i t hotăr îr i i t r ibunalului el a fost mut i la t în chip groaznic în diferite pă r ţ i ale o r a ş u l u i ; apoi dus la poarta cetăţi i unde ce a mai r ămas din el a fost aruncat în foc. Soţia lu i şi alţi creştini au fost înecaţ i şi un mare n u m ă r de fraţi care au fost împreună cu el în închisoare au fost decapi­t a ţ i . Acestea au fost primele execuţ i i ale unei teribile serii la Rot­tenburg. Numeroasa adunare dela Augsburg a fost risipită prin mijloace asemănătoare . Pr imul mart ir a fost Hans Leopold. un b ă t r î n al bisericii. El a fost arestat î m p r e u n ă cu alţi optzeci şi şap te în t impu l unei adună r i şi decap i ta ţ i la 1528. în închisoare el a compus o c întare care a fost cuprinsă în colecţia de cîntări* ale fraţilor. Multe c întăr i ale acestor bap t i ş t i au fost scrise în captivitate şi exprimau experienţele profunde ale suferin­ţe lor şi a dragostei pentru Domnul a acestor mar t i r i nobili. Aceste cîntări s-au răsp înd i t în mod rapid şi au adus putere şi mîngî iere sfinţilor a t î t de încercaţi . D o u ă săp tămîn i mai t îrziu, Eitelhans Langenmantel, un om talentat, cu toate că era în rud i t cu fami l i i influente, a fost executat împreună cu alţi patru fraţi. Mulţ i au fost b ă t u ţ i şi a lungaţ i din oraş , uneori m a r c a ţ i cu fierul roşu cu o cruce pe frunte. La Worms, congregaţ iunea credincioşilor era a t î t de numeroasă , încît toate sforţările de împrăş t ie re au e şua t . Ea a continuat să existe în secret.

Landgravul Fi l ip de Hessa a făcut o nobilă excepţ ie printre ceilalţi suverani ai epocii. Singur el a î n f run t a t cu curaj toate consecinţele pe care le putea aduce refuzul său de a semna sau de a executa decretul împăra tu lu i Carol Quintul emis la Spire, care impunea în mod solemn tu turor principilor şi mag i s t r a ţ i l o r d in împă ră ţ i a sa, că : „orice persoană , b ă r b a t sau femeie în sta­re să pr iceapă — care făcea rebotezarea sau se reboteza, trebuia să fie judecat şi pedepsit cu moartea p r in foc, sabie sau alt mijloc d u p ă împrejurări le individuale, şi acest lucru fără cercetare prea­labilă a vreunui judecător spiri tual". î m p ă r a t u l a mai ordonat

154

ea to ţ i acei care nu aduceau copii i , ca să fie bo t eza ţ i , să sufere aceiaşi pedeapsă . Apoi , ca nimeni să nu pr imească sau să ascundă oameni care ar încerca de a se sustrage acestei legi, ci să-i predea just i ţ iei . Electorul de Saxa, s fă tu i t de că t re teologii dela Wittenberg a s i l i t pe langgravul F i l i p să izgonească sau să închidă pe uni i bap­tişt i , însă el nu a o b ţ i n u t nimic mai mul t şi F i l ip s-a pu tu t l ăuda că el nu a dat la moarte nici măca r un om. El era de pă re re că atunci cînd exis tă diversitate de părer i , cei care s în t în eroare trebuie conver t i ţ i , nu p r in forţă ci p r in î nvă ţă tu ră . El a declarat că a v ă z u t vieţ i m u l t mai frumoase printre cei aşa zişi „fanatici" dec î t printre luterani şi că conşt i in ţa lu i nu îi permite de a da la moarte sau m ă c a r a pedepsi un om pentru c redin ţa sa, atunci c înd nimeni nu îi poate reproşa nimic.

în Palatinat au existat mul ţ i f ra ţ i , în districtele Heidelber-gului , Alzey şi Kreuznach. Numai în 1529 au fost execu t a ţ i t re i sute cincizeci. Indignat de unele persecuţi i deosebit de crude la Alzey, un brav pastor evanghelic Johann Odenbach, a ridicat un protest care îl cinsteşte. El este adresat: „către judecători i să rmani lo r prizonieri d in Alzey care se numesc „anabap t i ş t i " . Se ci teşte acolo cele ce u rmează : „Voi lume ignorantă , fără î n v ă ţ ă ­t u r ă , v o i trebuie să s t r iga ţ i că t re Dreptul J u d e c ă t o r cu perse­v e r e n ţ ă şi înfocare şi să cereţi ajutorul divin , înţelepciunea Sa, harul Său, ca să nu vă mînj i ţ i mîinile voastre cu sînge nevinovat, chiar dacă majestatea sa imper ia lă şi to ţ i principii lumi i v-ar porunci să o faceţi . Cu botezul lor aceşti s ă rmani prizonieri nu au p ă c ă t u i t a t î t de grav fa ţă de Dumnezeu, ca sufletele lor să fie os îndi te la muncile iadului. Ei nici nu au lucrat în mod a t î t de cr iminal împo t r iva guvernului sau contra speciei umane pentru a merita moartea. Căci adevă ra tu l sau al doilea botez nu posedă nici o putere capabilă de a salva un om sau de a-1 pierde. N o i trebuie să r ecunoaş tem botezul simplu ca un semn pr in care noi dec la răm că s în tem creştini , mor ţ i fa ţă de lume, duşman i ai dia­volului , nenorociţ i , răs t igni ţ i , necăut înd binecuvîntăr i le vremel­nice ci cele veşnice ; l up t înd fără înce ta re împo t r iva cărnii , pă ­catului şi diavolului şi t r ă ind o v ia ţ ă creşt ină. „Pr in t re voi , o judecător i , s în t pu ţ in i care ş t iu să se explice asupra a d e v ă r a t u l u i î o t e z , dacă a ţ i f i legaţi ş i da ţ i t o r t u r i i ; oare trebuie ca pentru acest mot iv să se dea mor ţ i i ? Nu ! Eu nu spun acest lucru pentru a apă ra al doilea botez, care ar trebui să d ispară pr in Scr ip tură şi nu p r i n mîna că lău lu i . Nu lua ţ i deci asupra voas t r ă acest drept scumpi prieteni, care apar ţ ine Majestăţi i Sale divine, de t e a m ă , ca nu cumva mînia l u i Dumnezeu să vă lovească mai aspru decî t pe Sodomiţi şi pe alţ i răufăcător i aici jos. Adeseori voi a ţ i t ra-

155

t a t pe hoţ i , criminali şi derbedei cu mai m u l t ă indulgenţă d e c î t pe aceste să rmane creaturi, care nici nu au furat, nici nu au omo-rît, nu s în t nici incendiatori sau t r ădă to r i şi nu au comis nici o f ap tă ruşinoasă, deoarece ei se ridică împo t r iva tu turor acestor crime. D i n sinceritate şi cu b u n ă in tenţ ie ei au căzu t în această „mică eroare" a botezului a doua oară şi acest lucru în cinstea, lu i Dumnezeu, fără să dăuneze nimănui . Cum pu t e ţ i găsi voi în inimile voastre sau în conş t i in ţa voas t ră motive pentru a spune că ei să fie decapi ta ţ i sau să fie condamna ţ i din cauza aceasta T Dacă voi aţ i acţ iona împo t r iva lor aşa cum ar t rebui să facă niş te judecător i creştini, dacă voi aţi şti cum să-i î n v ă ţ a ţ i pr in Evan­ghelie, nu ar fi nevoie de călău. Pr in aceasta adevăru l ar învinge fără îndoială şi închisoarea ar fi o pedeapsă suficientă. Preoţ i i , voş t r i ar trebui să facă acelaşi lucru, să-i poarte pe umerii lor şi să-i aducă înapoi în turma lui Hristos ca pe nişte s ă r m a n e oi ră­tăc i te . Ei ar trebui să-i facă să înţeleagă că misiunea lor constă-în aceea de a le a r ă t a harul şi dragostea frăţească, să-i sus ţ ină şi să-i res tabi lească pr in dulcea doct r ină evanghel ică . Nu vă lăsaţi induşi în eroare condamnînd la moarte pe aceşti să rmani oameni. Voi ar t rebui să vă îngroziţi la acest gînd, voi ar trebui să trans­pira ţ i sînge în agonia voast ră , căci voi nu şt i ţ i unde este greşeala. Voi nu trebuie să vă as tupa ţ i urechea cînd aceşt i nenorociţ i văi spun : „Noi dorim mai bine să f im învă ţ a ţ i de Sfînta Scr ip tură şi s în tem gata să ascul tăm dacă ni se a r a t ă o cale mai b u n ă d u p ă Evanghelie". Gîndi ţ i -vă la ruşinea veşnică care rezul tă în urma acţiunii voastre ! Gîndi ţ i -vă la dispreţul şi mînia omului din popor, cînd aceşti oameni s în t masacra ţ i ! Se va spune despre e i : „ c e r ăbdare , ce dragoste, ce duh de adorare la aceşti oameni evla-vioşi în ceasul morţ i i ! Nu au luptat ei oare în mod eroic împo t r iva l u m i i ? A h , de am putea fi îna in tea lu i Dumnezeu a t î t de nevino­v a ţ i ca şi ei ! Ei nu au fost birui ţ i , ei au î n d u r a t j i g n i r i ; aceştiai s în t martor i i sfinţi ai lu i Dumnezeu î D a c ă voi ve ţ i p r o n u n ţ a aceas tă judeca tă c rudă , t o a t ă lumea va spune că aţ i făcut-o nu pentru a desrădăcina eroarea acestor să rman i anabap t i ş t i , ci pentru a distruge pr in v io len ţă Sfînta Evanghelie şi curatul a d e v ă r al lu i Dumnezeu".

Efectul acestei pledorii a fost acesta că judecător i i refuzară de a se mai p r o n u n ţ a în materie de credinţă .

Zwingli a efectuat o mare operă de reformă în special în E lve ţ i a Ge rmană . El a exercitat o autoritate p r e d o m i n a n t ă în cantonul şi oraşul Ziir ich. în 1523 el a introdus sistemul de biserică naţ io­na lă la Zi i r ich şi Marele Consiliu şi-a asumat r ă spunderea de a lua măsur i disciplinare privitoare la biserică şi doctr ină. Această,

156

autoritate şi-a înd rep ta t -o în curînd şi asupra fraţilor. Adus îna in t ea Consiliului, un credincios numi t Miil ler a spus aşa : „Nu siliţi conşt i inţa mea, căci credinţa este un dar liber al harului lu i D u m ­nezeu şi nimeni nu trebuie să in te rv ină în această problemă. Taina lu i Dumnezeu rămîne ascunsă, asemenea unei comori ascunse înt r -o ţ a r ină pe care nimeni nu o poate descoperi decît dacă Duhul lu i Dumnezeu i-o descoperă. Eu vă rog deci, slujitori ai l u i D u m ­nezeu lăsa ţ i -mă liber cu privire la c red in ţa mea". Acest lucru nu i s-a îngădui t . Noua biserică de stat şi-a revendicat principiul ve­chii biserici, că este drept de a lupta împot r iva „ereticilor" pr in închisoare sau chiar p r in moarte. Mai îna in te Zwingli avusese legătur i s t r înse cu fraţii. El s-a preocupat în mod serios cu pro­blema botezului şi a stabil i t că în Sfînta Scr ip tură nu era nimic care să favorizeze botezul copiilor mici. însă atunci cînd el a adop­ta t planul unei biserici naţ ionale , sprijinindu-se pe autoritatea civilă pentru executarea hotăr î r i lor sale, el fu obligat să p ă r ă ­sească pe fraţi.

Aceştia din u rmă erau numeroşi şi activi la Ziir ich. Trei d in ­tre ei, din care şi un prieten al l u i Zwingli, erau oameni cu vază. Acesta, Konrad Grebel, era f iul unui membru al Consiliului ora­şului. El era un om distins al univers i tă ţ i i din Paris şi Viena şi la re în toarcerea sa la Zi i r ich el s-a uni t cu congregaţ iunea fraţilor. Un al tul , Felix Munz era un cunoscător distins al ebraismului. Mama sa, o creşt ină zeloasă şi-a oferit casa sa pentru ţ inerea adu­nărilor. Al treilea a fost un călugăr. Inf luenţa t pr in Reformă el a ieşit din biserica romano-catol ică . I s-a dat numele de Blau-rock (haină a lbas t ră) sau „George cel puternic" din cauza s t a tu r i i sale înal te şi a vigoarei sale.

T o ţ i t rei erau neobosiţ i , călătorind, cercetînd din casă în casă,, p ropovădu ind şi sfătuind ; mul ţ i oameni au p r imi t Evanghelia, au fost bo teza ţ i şi s-au adunat în biserici. La Zi i r ich au fost adeseori botezuri publice şi credincioşii se s t r îngeau regulat pentru a p r ă z n u i Cina Domnului pe care o numeau „frîngerea pîinii". Ei se consi­derau a fi adunarea adevăra ţ i lor copii ai lu i Dumnezeu şi se ţ i ­neau despăr ţ i ţ i de lume, adică de biserica reformată ca şi de cea romano-catol ică . Consiliul interzicînd toate aceste lucruri , o d i spu t ă publică a fost o rdona tă . Cu toate acestea, avînd dreptul de a hotăr î în u l t imă ins tan ţă , Consiliul decre tă ca t o ţ i copiii mici care nu fuseseră încă botezaţ i , trebuiau să fie boteza ţ i în decurs de opt zile şi că era opri t fraţilor de a mai boteza, sub amen in ţ a r ea cu pedepse grele. însă Grebel, Manz şi Blaurock şi-au redublat acti­vitatea. Sute de persoane veneau să asculte Cuvîntu l lu i Dumnezeu şi se lăsară să fie boteza ţ i . Grebel şi Manz au lucrat cu moderaţ ie ,

157

î n t r ebu in ţ î nd s t ă ru in ţ a şi convingerea, în t imp ce Blaurock în­suf le ţ i t de un zel excesiv în t re rupea uneori slujba în biserici pentru a predica el însuşi. Poporul era foarte a t a ş a t de el, însă conflictul •cu au tor i tă ţ i l e s-a înven ina t în mod rapid şi mul ţ i dintre fraţ i au fost aspru pedepsiţ i .

Blaurock a îndrăzn i t să se adreseze chiar lu i Zwingli în­suşi în aceşti te rmeni : „Ah dragul meu Zwingli ! tu ai atacat adeseori pe papis taş i spunînd că ceea ce nu este în temeia t pe Cu­v î n t u l l u i Dumnezeu nu are valoare ; şi acum tu declari că exis tă multe lucruri care nu s în t în Cuvîntul lu i Dumnezeu dar care pot to tuş i să se facă în prezen ţa lu i Dumnezeu. Unde este astăzi pu­ternica elocvenţă cu care tu ai rezistat episcopului Faber şi tu ­turor călugări lor ?" în final, cei trei predicatori şi alţi cincispre­zece, din care şase femei, au fost c o n d a m n a ţ i la î n c h i s o a r e — l a pîine şi apă şi paie pentru a ş t e r n u t — p î n ă ce vor muri acolo, în afară de aceasta s-a ordonat ca de aici îna in te cei care bo tează şi care s înt boteza ţ i să fie a runcaţ i în apă (1526). Prizonierii scă­pa ră în t r -un fel sau altul, căci ei aveau mulţ i prieteni. T o t u ş i persecuţ ia nu s-a încet ini t ş i can toane le Berna şi St Gali s-au uni t printre altele cu cel din Ziir ich în efortul lor de a extermina bise­ricile independente.

în cantonul Berna treizeci şi patru de persoane au fost exe­cutate, iar unii care fugiseră la Bienne — unde există o mare adu­nare de fraţi — au fost u rmăr i ţ i şi aici. Adunăr i le care se ţ ineau noaptea înt r -o pădure au fost descoperite şi împrăş t i a te . Au t re­bu i t să se găsească alte locuri pentru a se întîlni. în acest t imp Grebel muri de c iumă (1526), Blaurock a fost prins şi condamnat să fie b ă t u t nu nuiele pe străzile oraşului „pînă ce a curs sînge" şi apoi izgonit. Manz a fost arestat şi înecat .

Bisericile nu au progresat mai pu ţ in , însă persecuţ ia a alungat pe fraţi în provincia aust r iacă vecină cu Tirolul , unde p ropovă-duirea lor şi măr tu r i a lor au dus la formarea de noi biserici. George cel tare a parcurs t o a t ă provincia ignorînd pericolul şi a eîşt igat multe suflete p r in slujba sa în deosebi la Klausen şi împrejur imi , unde credincioşii deveniră numeroşi şi zeloşi pentru a răspîndi î n v ă ţ ă t u r a evanghelică. în sfîrşit Blaurock şi unul din tova­răşi i săi Hansen Langegger au fost prinşi şi arşi pe rug la Klau­sen în 1529.

în acelaşi an, Michael Kirschner, care a dat o bună măr tu r i e la Innsbruck, a fost ars pe rug în mod public în acest oraş. Iacob Huter şi alţii au continuat slujba pr imejdioasă a l u i Blaurock. în anul morţ i i lu i Blaurock, Huter prezida un serviciu al Sf. Cine, c înd a fost surprins de soldaţi . Patrusprezece fraţi şi surori au fost

158

ares ta ţ i şi alţii au scăpa t printre care şi Huter. Mereu în primejdie el a s t r ă b ă t u t ţa ra , aplanînd conflictele, încuraj înd pe cei mîhn i ţ i şi p ropovăduind Cuvîntul . Pe r secu ţ i a a devenit a t î t de in tensă încî t mul ţ i au fugit în Moravia, unde ei s-au bucurat de libertate pentru cî tva t imp. însă frontierele erau strict supravegheate de această parte. Un acord a fost de asemenea încheiat cu guvernul de la Veneţia pentru a împiedica pe sărmani i oameni u r m ă r i ţ i de a scăpa în această direcţ ie . Evanghelia s-a propagat pr in t o a t ă Austria. Multe biserici s-au născu t atunci, însă după lungi şi eroice suferinţe, ele au fost împrăş t i a t e şi nimicite de persecuţie, circa o mie de persoane au fost arse pe rug, decapitate sau înecate în T i r o l şi la Gorg. La Salzburg a fost surpr insă o adunare în casa unui pastor şi un mare n u m ă r de credincioşi au suferit mart i r iu l . O fată t înă ră de şasesprezece ani a trezit a t î t a milă pr in t inere ţea şi f rumuseţea ei încî t to ţ i au rugat pe călău să o cruţe , însă cum ea a refuzat să retracteze, el a dus-o în bra ţe le sale p înă la o a d ă ­pă toa r e unde a men ţ inu t -o sub apă p înă cînd s-a stins din viaţă,, apoi a dat t rupul ei flăcărilor. Ambrosie Spittelmeyer din L inz a suferit mar t i r iu l la Nurnberg după o măr tu r i e act ivă şi rodnică. Biserica din Linz era sub conducerea evlavioasă a lu i Wolfgang Braudhuber, care a fost omor î t în 1528 împreună cu şaptezeci de membri ai adunări i . Astfel d in loc în loc s-au ridicat martori ai Domnului , p r in propovădui rea lu i Isus Hristos cel răst igni t , care au mers în mod li teral pe urmele L u i . Trupe de soldaţi s t r ăbă t eau t o a t ă ţ a r a pentru a descoperi şi pentru a omorî fără judeca tă pe aşa zişii „eretici".

Cu toate că au fost numi ţ i anabapt i ş t i , nu forma botezului a fost aceea care le-a dat curajul de a suferi totul . Ei erau con­şt ienţ i de o păr tăş ie imedia tă cu R ă s c u m p ă r ă t o r u l lor. Nic i preot,, nici r i tual religios nu venea ca să se aşeze în t re El şi sufletul lor. Aşa ca şi misticii, ei au făcut exper ien ţa că faptul de a rămînea în Hristos şi El în ei îi făcea ca să fie pă r t aş i la b i ru in ţa Sa asupra lumi i . Această păr tăş ie cu El îi unea î n t r -un mod cu to tu l special cu aceia care împăr t ă şeau aceleaşi suferinţe şi aceiaşi b i ru in ţ ă . Aceste biserici nu au avut nici aceleaşi începutur i nici aceiaşi istorie. Ele se deosebeau una de alta, după caracterul persoanelor care o compuneau. însă ele aveau o singură şi aceiaşi dor in ţă : să urmeze modelul creşt inismului p r imi t iv indicat în Noul Tes­tament. De aceea ei refuzau să boteze copii mici, ceea ce nu puteau face reformatorii, şi rămîneau independenţ i de orice sprijin ome­nesc, fără de care marile biserici care erau atunci nu credeau că vor putea exista. Totuş i aceste lucrur i nu erau decît păr ţ i dintr-un to t care consta în a accepta Scriptura ca suficientă pentru desco-

159»

perirea voiei lu i Dumnezeu pentru a le călăuzi şi de a-şi pune încrederea în E l , ca să asculte vocea Sa. Urmînd această cale cre­dincioşii erau expuşi la t en ta ţ i i speciale şi ar fi avut o cădere g ravă dacă ar fi cedat dor inţelor fireşti, ambiţ ie i politice sau poftelor, însă în general ei au dat o b u n ă măr tu r i e fa ţă de credincioşia lu i Dumnezeu. Ei descriau biserica creşt ină după cum urmează : „Adunarea tuturor credincioşilor uni ţ i pr in Duhul Sfînt despăr­ţ i ţ i de lume pr in î n v ă ţ ă t u r a cura tă a lu i Hristos, uni ţ i pr in dra­gostea divină şi aducînd Domnului dintr-o inimă cura tă jertfe duhovniceşt i . Cine vrea să apa r ţ ină acestei biserici — spuneau e * ~ ş*. s ă d e v i n ă membru a l Casei lu i Dumnezeu, trebuie să t ră ­iască şi să umble în Domnul. Cine este în afara acestei biserici este şi în afara lu i Hristos ". Respingerea botezului copiilor a provocat adeseori problema : ce se va în t impla cu copiii care mor cînd s în t mici ? Răspunsu l lor era că ei par t ic ipă la v i a ţ a veşnică din p r i ­cina lui Hristos.

In cronicele anabapt i ş t i lo r din Austro—Ungaria, unul din ei scria : „Temelia credinţei creştine a fost aşezată de că t re apostoli în diverse ţ ă r i , însă din cauza tiraniei şi-a falselor doctrine a p r i m i t lov i tu r i şi a fost s t ingheri tă , încî t se putea pune în t rebarea dacă In starea ei a t î t de scăzută , ea mai există încă în adevăr ca biserică ? Aşa cum spunea Ilie .. „Altarele Tale le-au surpat (dăr îmat ) , pro­orocii Tăi au fost omorî t i cu sabia şi am rămas numai eu singur". Dar Dumnezeu nu a îngădui t ca biserica L u i să d ispară complet, altfel acest articol al crezului creştin şi-ar fi pierdut sensul său. „ E u cred că exis tă o sfînta biserică universală şi o comuniune a sfinţilor". Dacă nu se poate a r ă t a cu degetul, dacă uneori nu se găsesc decît doi sau trei credincioşi, Domnul, după făgăduin ţa Sa, este cu ei şi El nu i-a pă răs i t n ic iodată pentru că ei au crezut Cu­v în tu l Său (au fost credincioşi Cuvîntul ui Său) . El a făcut ca ei chiar să propăşească. însă cînd ei au fost neglijenţi şi au ui ta t b u n ă t a t e a l u i Hristos, Dumnezeu le-a luat înapoi darurile pe care îe-a încredinţa t , apoi ridicînd oameni credincioşi, El i-a împute r ­nici t (le-a dat daruri) pentru lucrarea de a în temeia biserici în alte locuri. Astfel, încă din t impurile apostolice şi p înă azi, î m p ă r ă ţ i a lu i Dumnezeu s-a propagat dela o na ţ iune la alta şi a ajuns pînă la noi".

„ î n alte pă r ţ i (ţări) — cont inuă scriitorul — biserica a avut un început bun şi uneori chiar şi un sfîrşit bun, atunci cînd credin­cioşii au fost mar t i r iza ţ i , căci tirania bisericii romano-catolice a ş t e r s aproape orice u r m ă de v ia ţă . Singuri Picarzii şi Valdenzii au r e ţ i n u t ceva din adevăr . La începutul domniei lu i Carol Quintul , D o m n u l a făcut ca din nou să s t ră lucească lumina Sa. Luther şi

160

Zwingl i au distrus ca şi focul din cer necurăţ ia babi loniană . T o t u ş ei nu au clădi t nimic mai bun în loc, căci oda t ă ajunşi ia putere, ei s-au spr i j in i t pe oameni mai degrabă decît pe Dumnezeu. în ciuda unui bun început , lumina adevăru lu i a fost în tunecată . Aceasta a fost ca şi cum cineva a reparat (astupat) o gaură în t r -un cazan vechi, pentru a-1 face mai r ău decî t mai înainte . Astfel adepţ i i lor p ă c ă t u i a u fără să roşească. Mulţ i s-au a l ă t u r a t acestor doi reformatori, crezînd că doctrina lor era cura tă . Uni i şi-au pierdut chiar şi v ia ţa pentru adevăr şi ei s înt cu s iguranţă mîntui ţ i , căci ei au luptat lupta cea bună" .

Au to ru l descrie apoi conflictele cu Zwingli la Ziir ich cu privire la botez. El reaminteş te cum acesta din urmă, d u p ă ce mărtur is ise că botezul copiilor nu poate fi dovedit cu nici măcar un singur cuv în t din Scr ip tură , a predicat în final că botezul celor credincioşi adul ţ i este fals şi nu trebuie ca să fie tolerat. El relatează apoi că s-a decretat la Ziir ich şi în canton, de a arunca în apă orice per­soană care se va boteza. Această persecuţie a dus la împrăş t ie rea a numeroşi sluji tori ai lu i Hristos care au plecat în Austria ca să p ropovăduiască acolo Evanghelia lu i Hristos.

în aceas tă din u r m ă ţ a r ă , î n statele învecinate,biserici le luară un av în t miraculos. Suferinţele credincioşilor şi ale mart ir i lor în n u m ă r mare, constituie o cronică îngrozitoare, dar cu toate acestea se găsesc pretutindeni oameni care îşi asumă periculoasa lucrare de evanghelist şi presbiter. S-a pu tu t spune despre unii : „Ei au mers la moarte p l in i de bucurie". în t imp ce îi înecau pe unii , alţii îşi a ş t e p t a u r îndul cînt înd şi bucur îndu-se de moartea care în cur înd trebuia să fie a lor. Ei erau fermi în adevăr şi tar i în credinţa pe care au pr imit -o dela Dumnezeu". Acest curaj a provocat în to t ­deauna mirare şi în t rebăr i asupra sursei de curaj. Credinţa lor t r i umfă toa re cîşt iga multe suflete pentru Hristos, cu toate că conducă tor i i religioşi ai celor două biserici, catolică şi reformată o atribuiau lu i Satan. Credincioşii înşişi spuneau : „Ei au b ă u t din izvorul care curge din sanctuarul lu i Dumnezeu, din f înt îna (iz­voru l ) vieţii. I a t ă pentru ce este imposibil sărmanei ra ţ iuni omeneşt i de a înţelege atitudinea sufletului lor. Ei au experimentat că Dumnezeu a ju tă pe aceia care poa r t ă crucea şi au învins amără ­ciunea morţ i i . Focul lu i Dumnezeu arde în ei. Cortul lor nu era aci pe p ă m î n t , el era instalat în veşnicie ; c redin ţa lor se sprijinea pe o temelie care nu se poate zdruncina. Credinţa lor înflorea ca crinul , credincioşia lor ca t randaf i ru l ; evlavia şi neprihănirea^ lor erau f lor i din g răd ina lu i Dumnezeu. îngerul Domnului a înv î r t i t su l i ţ a îna in tea lor şi nimeni nu i-a pu tu t deposeda de coiful mîn-t u i r i i nici de scutul de aur al lu i David. Ei au auzit apelul t r îmbi ţe i

11 — Drumul bisericii 202 161

din Sion şi l-au înţeles — ia tă pentru ce ei au t r iumfa t în durere şi nu s-au temut de mart ir iu. Ataş îndu-ss de lucrur i sublime, sufle­t u l lor sfinţit a socotit lucrurile pămîn t e ş t i ca nefiind decî t o u m b r ă , î n v ă ţ a ţ i f i ind de Dumnezeu, ei nu cunoş teau nimic, nu cercetau nimic, nu voiau nimic, nu iubeau nimic decît binele ceresc şi veşnicia. De asemenea ei au avut mai m u l t ă r ă b d a r e în sufer in ţe le lor, decît au avut duşmani i lor care le aplicau pedepsele".

Regele Ferdinand I, fratele lu i Carol Quin tu l , a fost un per­secutor fanatic al fraţilor. Adeseori au tor i tă ţ i l e nu cons imţeau dec î t cu regret la executarea crudelor sale ordine. Ele ar fi v r u t mai degrabă să cruţe pe aceşti oameni evlavioşi şi nev inova ţ i , însă Ferdinand nu înceta să publice edicte şi decrete, cerînd dela ele mai mu l t ă ferocitate şi amenin ţ îndu- le din cauza indulgenţe i lor. Astfel în T i ro l s-au găsi t magis t ra ţ i care s-au scuzat pe l ingă suveranul lor care îi acuza de îngădu in ţă : „T imp de doi ani — îi scriau ei—nu a trecut aproape nici o zi fă ră ca noi să nu fi judecat, probleme anabaptiste. în ducatul Ti ro lu lu i mai mult de şapte sute. de bă rba ţ i şi femei, în diverse locuri au fost condamna ţ i la moarte. Alţii au fost izgoniţi din ţ a r ă şi un mare n u m ă r încă au fugit în mizerie, părăsindu-şi bunurile lor şi adseori chiar pe copiii lor ... No i nu vrem să ascundem majestă ţ i i voastre nebunia acestor oameni, căci în general, departe de a fi îngroziţi de pedeapsa celor­lalţ i , ei merg spre cei ares ta ţ i şi îi recunosc ca f i ind fraţii şi suro­rile lor. Dacă atunci magistraţ i i îi acuză, ei măr tur i sesc c red in ţa lor fără a fi supuşi torturilor. Nici o ins t ruc ţ iune nu ajunge ca să-i convingă şi este destul de rar cînd unul dintre ei se în toarce dela necredincioşia sa. în cea mai mare parte a t impului ei nu doresc altceva decî t moartea. Noi spe răm că acest fidel raport va a r ă t a majes tă ţ i i voastre regale că noi nu am'fost lipsiţi de zel I " .

Cînd Ferdinand deveni de asemenea şi rege al Boemiei. refu­giul pe care această ţ a r ă îl acordase fraţi lor a fost suspendat. Nu le-a mai fost posibil de a mai scăpa. Recompense din ce în ce mai mari au fost promise celor care îi dădeau pe anabap t i ş t i autori­tă ţ i lor . Bunurile celor care erau execu ta ţ i erau luate şi serveau în parte pentru a acoperi cheltuielile persecuţiei . Femeile însă rc ina te erau duse la închisoare p înă la naş te rea copilului, apoi omorîte . Un magistrat din Sillian, Jorg Scharlinger a fost a t î t de tu lbura t de faptul că avea de p r o n u n ţ a t sen t in ţa de moarte pentru doi t ineri de 16—17 ani, încît a îndrăzn i t să ceară amîna rea pentru noi cercetări mai ample. S-a hotăr î t , ca în astfel de cazuri, acuzaţ i i să fie instrui ţ i de că t re romano-catolici, pentru acoperirea chel­tuieli lor în t rebuin ţ îndu-se bunurile confiscate dela anabap t i ş t i . în cazul că ei totuşi nu abjurau c red in ţa lor, ei trebuiau să fie execu ta ţ i

162

insă numai dela v î r s ta de optsprezece ani. închipui ţ i -vă un t înă r care iubea pe Domnul în ce condiţi i a ş tep ta el aniversarea vîrstei de optsprezece ani !

Lucrurile mergeu din ce în ce mai rău. Cu toate acestea Jakob Huter , nu înceta să ţ ină adunăr i în pădur i sau în case izolate, fraţii şi surorile riscînd în continuu v i a ţ a lor primindu-1. Oda tă circa patruzeci de credincioşi erau aduna ţ i într-o casă la St. Georgen ca să prăzmuiască Sf. Cină, cînd au fost surprinşi de către o t r u p ă de soldaţi şi şap te dintre ei fură făcuţi prizonieri. Ceilalţi au scăpa t şi Huter împreună cu ei. P înă la u r m ă a fost prins şi el f i ind t r ă d a t în schimbul unei recompense. Casa unde el era ascuns a fost încer­cu i t ă noaptea de căt re soldaţi . Au fost prinşi el, nevastă-sa, o fa tă t î n ă r ă şi gazda lor o femeie mai vîrstă. I s-a pus un căluş în gură ca să nu propovăduiască adevărul , apoi l-au dus la Innsbruck, unde a fost o mare bucurie pentru faptul că a fost prins, căci chiar regele nu a lăsat autor i tă ţ i le în pace pînă ce Huter nu va fi des­coperit. De înda tă ce regele a aflat vestea că Huter a fost prins, el a dat ordin ca prizionerul să fie omorî t chiar şi în cazul că ar fi retractat. însă Huter nu era omul care să retracteze, denun ţ înd cu cea mai mare violenţă felul de acţ iune al regelui, papei şi al preoţ i lor . Autor i tă ţ i l e ar fi dorit ca el să fie decapitat în mod secret pentru a evita tumul tu l în poporul care îl simpatiza pe condamnat, însă Ferdinand insistă ca el să moară în mod public pr in foc. El a urcat pe rug la Innsbruck în 1536.

Golul pe care 1-a lăsat Huter, a fost complectat de că t re Hans Măndl , om cu un duh blînd, însă de un egal curaj, care a ş t iu t ca să cîştige încrederea şi dragostea tuturor pr in darurile şi devota­mentul său, fără margini. El a botezat mai mul t de patru sute de persoane numai în T i ro l . El a fost adeseori închis, însă clerul care era însărcinat de a-1 converti, se plîngea de b u n ă t a t e a cu care magis t ra ţ i i îl tratau. Frecventele sale scăpări din închisoare par să indice că în adevăr a existat mul tă bunăvo in ţă la supraveghetorii săi . Scurt t imp după una din aceste scăpări din închisoare, el, a prezidat o adunare de vreo mie de fraţi şi surori, aduna ţ i în t r -o p ă d u r e şi el a fost dus din nou arestat în acelaşi an (1560). De data aceasta a fost aruncat în t r -o celulă a unui tu rn din Innsbruck, unde se mai găseau închişi doi fraţi. De acolo el a scris : „Eu s în t în turn, unde scumpul meu frate Jorg Liebich este închis de mai mul tă vreme ... Este o celulă adîncă, însă foarte sus este o mică fereastră care dă p u ţ i n ă lumină atunci cînd s t ră luceş te soarele .... Eu am fost dus la t o r t u r ă fără a avea cea mai mică t e a m ă ca şi cînd nici nu ar fi existat. D u p ă ce am fost supus unui interogatoriu t i m p de trei zile m-au dus din nou în turn.. . Noaptea eu aud viermii

163

în ziduri , liliecii zboară noaptea în jurul meu şi şoarecii mişună , însă Dumnezeu îmi uşurează toate lucrurile. El este în mod real cu mine. El în t rebuin ţează chiar şi duhurile care în în tuner ic v i n să îngrozească oamenii, şi le face pentru mine p lăcu te şi folositoare".

Cînd tovarăşul său Jorg Meyer a fost cercetat, el a fost î n t r eba t pentru ce s-a lăsa t ca să fie botezat, el a spus că îna in te de a ajunge la această credinţă, el a auzit vorbind pe un oarecare Jacob Huter, mort pe rug la Innsburck. Se spune că atunci cînd l-au adus în acest oraş, i s-a pus un căluş în gură, de t e a m ă ca nu cumva acesta să propovăduiască adevăru l . în afară de aceasta, el a auzit cum la Klausen a fost omor î t Ulr ich Miillner, un om care avea aceiaşi c red in ţă şi care era iub i t de popor şi considerat ca un om credincios. în al treilea rînd în sfîrşit el a văzu t cu ochii lu i la Steinbach, cum au aruncat în flăcări pe un om care avea tot această credinţă. El a pus toate aceste lucruri adînc la i n imă socotind că numai puterea harului lui Dumnezeu putea să în tă ­rească pe aceşti oameni în credinţa lor şi să-i ajute să sufere p î n ă la c a p ă t ; ia tă cum a început el ca să se intereseze de aceşti f raţ i . La toate întrebări le care li s-au pus, aceşti î n t emni ţ a ţ i au r ă s p u n s în mod calm şi po t r iv i t Scripturilor. Ei au spus căci cu toate că în acest moment ei nu au un loc f ix unde să locuiască şi că ei au fost persecu ta ţ i pretutindeni, însă va suna ceasul cînd ei vor fi răsplă­t i ţ i de o s u t ă de ori mai mult . Ei au protestat împo t r iva epitetului de „sectă b les t emată" care s-a dat credinţei lor şi au declarat că nu exis tă printre ei nici un „a ţ î ţ ă to r la dezordine". Măndl le-a explicat că fraţii şi adunarea din care făcea el parte, îl aleseseră ca învă ţă to ru l şi conducătorul lor.

Doisprezece oameni din Innsburck şi împre jur imi au fost desemna ţ i ca juraţ i . D u p ă ce au prestat ju rămîn tu l obişnui t , de a da un verdict după dreptate, li s-a mai cerut încă de a jura că ei se vor conforma decretului împăra tu lu i cu alte cuvinte că ei vor condamna la moarte pe acuzaţ i . î n să aceştia refuzară. T r ibuna lu l a fost foarte i r i ta t . Cu toate acestea Ferdinand care devenise atunci î m p ă r a t nu a îndrăzni t ca să-i maltrateze, de teama de a nu ridica opoziţ ia poporului, ci a discutat cu ei şi i-a amen in ţa t , încît nouă dintre ei sfîrşiră pr in a ceda. Ceilalţi trei au r ămas neclinti ţ i şi au fost închişi. D u p ă cî teva zile de captivitate aceşti trei au cedat şi ei de asemenea şi ju r iu l în t reg a prestat j u rămîn tu l cerut, care a f ixat verdictul îna inte de înfăţ işarea fraţilor. Măndl a fost condamnat să fie ars pe rug ceilalţi doi să fie decapi ta ţ i . D i n î n ­chisoare ei au scris fraţilor cu pu ţ in t imp îna in te : „Noi vă informăm că după „Ziua Domnului" vom fi c o n d a m n a ţ i şi ne vom îndepl in i legămîntul nostru faţă de Dumnezeu. Noi facem acest lucru cu

164

bucurie; noi nu s în tem t r i ş t i căci această zi este sfînta Domnului" . Printre mu l ţ imea de oameni care asista la omorîrea lor, se găsea şi Leonhard Dax, un preot bă t r în care apa r ţ inea fraţilor. Cei t rei c o n d a m n a ţ i au fost mul t încurajaţ i pr in salutul curajos pe care el li 1-a adresat la trecerea lor. Ei au vorbi t mulţ imii , îndemnîndu- i ca să se pocăiască şi să măr tur i sească pentru adevăr . Cînd condam­narea lor a fost citi tă, ei au reproşat magis t ra ţ i lor şi jur iu lui că varsă sînge nevinovat. Aceştia se scuzară spunînd că ei au lucrat astfel f i ind constrînşi de î m p ă r a t ..." Ah , lume oarbă ... a strigat Măndl — fiecare om nu trebuie să lucreze decît după inima şi conşt i in ţa sa, însă voi , voi ne condamna ţ i din ordinul împă ra tu lu i ! " Ei mai pred icară încă şi poporului şi Măndl a continuat p înă cînd a răguş i t . „Taci Hans" a strigat magistratul, însă condamnatul a con t inua t : „ceea ce eu am î n v ă ţ a t şi am adeverit este adevăru l d iv in" . *Nimic nu 1-a pu tu t împiedica de a vorbi p înă în clipa morţ i i . U n u l din ei era a t î t de bolnav încît se temeau că el va muri îna in te de execuţie ; el a fost decapitat pr imul . Celălalt s-a întors spre călău şi a strigat cu un curaj t r iumfă tor : „Eu las aici pe p ă m î n t soţie şi copil, casă şi f e r m ă ; eu părăsesc t rup şi v i a ţ ă pentru dra­goste, pentru credinţă şi adevăr" . Apoi el a î ngenunch ia t pentru a p r imi lov i tu ra fatală. Hans Măndl a fost legat s t r îns de o scară şi aruncat de v iu în flăcări, unde trupurile celorlalţi doi mar t i r i au trecut mai îna in tea lu i . Paul Lenz, unul din martor i i acestei scene a fost a t î t de adînc mişcat , încî t el s-a a l ă t u r a t în cur înd fraţi lor d ispreţui ţ i pentru a împăr tăş i cu ei suferinţele lu i Hristos.

în c î teva locuri, îndeosebi în Moravia, credincioşii au format comuni tă ţ i . Ei t ră iau î m p r e u n ă ca o mare familie sub aceiaşi con­ducere şi avînd toate lucrurile în comun. Acest plan a fost inspirat p r in două dor in ţe : de a procura în districtele favorizate un refugiu acelora pe care persecuţ ia i-a alungat din căminuri le lor şi de a urma exemplul da t la început de căt re biserica din Ierusalim. Dacă această comunitate de bunuri a fost efectul unui har special la Ierusalim unde credincioşii locuiau cu toţii la un loc şi se înt î l -neau în Templu, ea nu a fost cu toate acestea niciodată o po runcă lăsa tă bisericii. Ea a devenit imposibilă atunci cînd adunări le au fost risipite şi chiar în t impul apostolilor ea nu a fost p rac t i ca tă decît la Ierusalim. în Moravia şi în alte păr ţ i , aceste locuri de re­fugiu p r imi ră mul ţ i oameni. în cele mai bune zile ale lor, ei au fost b inecuv în t a ţ i în mod bogat spir i tual iceşte şi chiar mater ia l iceşte , căci lucrînd cu s î rguinţă ca cult ivatori sau meseriaşi în diverse meserii, fraţii au devenit prosperi. Dar încetul cu încetul serioase incoveniente s-au manifestat. î n t r -o comunitate de acest gen, educa ţ i a copiilor nu se putea face ca în familie. S-a remarcat în

165

cur înd la membrii ei un duh de amărăc iune şi iritare. Multele dezbinări care au luat naş tere au s lăbi t aceste biserici. Cînd ţ inu tu r i l e unde se găseau au fost p r a d ă războiului , prosperitatea lor şi a b u n d e n ţ a locuinţelor şi a proviziilor pe care le ofereau au atras so ldă ţ imea . Acesta a fost unul din motivele care au condus ca să abandoneze .aceste locuri de refugiu.

4) MUNSTER.

La această epocă s-au petrecut la Munster şi Westfalia, eve­nimente care cu toate că nu aveau nimic de a face cu comuni tă ţ i l e •creştine, ele au adus mai m u l t ă p a g u b ă cauzei Evangheliei decî t toate celelalte care au fost mai înainte . în astfel de t i m p u r i de excitare se putea a ş t ep t a foarte uşor ca nişte caractere dezechili­brate să cadă în extreme. Cruzimea cu care au fost t r a t a ţ i oamenii nevinovaţ i din cauza credinţei lor, a provocat o să lbatecă indignare la acei oameni care nu aveau aceleaşi credinţe. De al tă parte masacrul sistematic al celor mai bune elemente ale naţ iuni i , precum şi a presbiterilor şi a conducător i lor bisericilor, au făcut ca să dispară oameni chiar, care pr in i m p o r t a n ţ a lor ar fi fost în stare să comba tă ex t r avagan ţ e l e (pretenţ i i le prea mari) şi fanatismul şi s-a dat deci ocazie oamenilor inferiori de a-şi exercita inf luenţa lor. Spectacolul crudelor persecuţi i şi omoruri, a adus pe mul ţ i p înă acolo ca să c r e a d ă că sfîrşitul veacului se apropia ca şi ziua răzbunăr i i , în care cei care asupreau trebuiau să fie pedepsiţ i . Anumi ţ i oameni au î n c e p u t să se p re t indă prooroci şi vest i ră apropiata întemeiere a împără ţ ie i lu i Hristos.

Munster era capitala unui principat guvernat de un episcop care cumula funcţ ia de conducă tor c iv i l cu cea de conducă to r «eclesiastic. El a urcat dări le şi a încred in ţa t toate posturile impor­tante ale statului, membrilor clerului. D i n această cauză a rezultat o stare de nemul ţumi re cont inuă la to ţ i cetă ţeni i . Bernard Rothman un t î n ă r teolog, dornic de a se instrui, a mers ca să viziteze pe Luther . Cu toate acestea el a fost mai degrabă inf luenţa t de Capiton şi Schwenckfeld pe care i-a înt î ln i t la Strassburg. El predica bine şi avea o adîncă simpatie pentru t o ţ i cei opr imaţ i şi ducea o v i a ţ ă mai degrabă ascetică. Cînd a venit la Munster, el a atras mu l ţ imea pr in p ropovădui rea sa şi a făcut o a t î t de pu te rn ică impresie, în­cît mul ţ i ce tă ţeni au p ă t r u n s în biserică Sf. Mauriciu şi au distrus icoanele care se găseau acolo. Pentru a pune capă t acestei dezordini, episcopul a î n t r e b u i n ţ a t forţa mil i tară. Dar F i l i p , landgravul de

166

Hessa interveni şi rezultatul a fost că Miinsterul a fost declarat cetate evanghel ică şi înrola tă în Liga de Smalkalde a statelor protestante. Aceas tă schimbare a atras din ţ inu tu r i l e catolice în­vecinate cu Munster o mul ţ ime de credincioşi persecuta ţ i , care cău tau aici un refugiu. Dar a lă tur i de cei care au suferit pentru dragostea lu i Hristos şi care au fost p r imi ţ i cu bucurie au existat şi fanatici, a căror p rezen ţă compromitea pacea cetă ţ i i . Cea mai mare parte a refugiaţilor erau lipsiţi de orice mijloace şi după in ­strucţiunile şi exemplul lu i Rothmann, ei erau pr imi ţ i cu b u n ă t a t e şi generozitate. Unul din emigranţ i 1-a convins pe Rothmann cum că botezul copiilor era împo t r iva Scripturilor, şi pentru a asculta conşt i in ţa sa, el refuză de a mai practica acest lucru. Pentru acest motiv magis t ra ţ i i oraşului îl des t i tu i ră d in funcţia sa de predicator, însă popularitatea lu i era a t î t de mare încî t ce tă ţeni i se opuseră la acest lucru. în urma unei dispute publice asupra botezului, s-a considerat că Rothmann a cîştigat cauza. Printre străinii sosiţi de curînd se găsea un predicator anabaptist care p r in v io lenţa discursurilor sale, a ţ î ţ a răscoale. Magistraţ i i au făcut ca el să fie arestat, însă corporaţii le l-au eliberat şi conflictul s-a înven ina t a t î t de mul t încî t magis t ra ţ i i au fost scoşi din funcţiile lor şi înlocuiţ i p r in t r -un consiliu anabaptist.

î n t r e t imp, episcopul a adunat trupe. A încercui t cetatea şi a interceptat toate posibil i tăţi le de alimentare, ceea ce era de altfel cu a t î t mai serios, cu cît acolo se afla un mare n u m ă r de s t ră in i l ipsiţi de toate şi care trebuiau hrăni ţ i . Printre emigran ţ i se găseau acolo doi olandezi care aveau să exercite o influenţă, p r e d o m i n a n t ă la Munster, Jan Matthys şi Jan Bockelsohn ; acesta din u rmă , un croitor, era mai degrabă cunoscut sub numele de Jean de Leydo. Matthys, om bine făcut, capabil de a entuziasma lumea p r in eloc­v e n ţ a sa, s-a dat drept prooroc şi a fost acceptat ca atare. El era unul din acei fanatici, care se lăsa m î n a t de cele mai violente excese, care erau cu a t î t mai periculoase cu cît erau mai serioase. El ob ţ inu controlul absolut al Consiliului şi punctul său de vedere asupra despărţ ir i i de lume 1-a dus pînă acolo de a formula o o r d o n a n ţ ă în v i r tu tea căreia nici o persoană care nu era b o t e z a t ă nu putea rămîne în oraş. în c î teva zile, to ţ i trebuiau să fie bo teza ţ i sau să părăsească Munster-ul, sau să moară . Mulţ i au fost bo teza ţ i , însă de asemenea mul ţ i au preferat să plece. Acest ordin era rău şi fa­natic însă nu în gradul în care au făcut bisericile şi statul, care t i m p de secole în cea mai mare parte a Europei au condamnat la moarte c rudă pe cei care nu credeau în botezul copiilor.

Oraşul a fost c u r ă ţ a t de necredincioşi şi s ch imbă r i rapide s-au succedat aici. Comunitatea bunurilor a fost i n t rodusă fi ind

167

g r ă b i t ă din cauza necesităţii în urma asedierii oraşului. Păz i r ea duminici i a fost desfi inţată, ea f i ind o măsură p r in lege, socotin-<lu-se toate zilele egale. Sfînta cină a fost p r ăznu i t ă în mod public la epoci fixate şi înso ţ i tă de o predică. Matthys controla distr i­buirea alimentelor şi alte bunuri indispensabile. El era asistat de şap te diaconi pe care el îi numise; acest lucru provocă un alt conflict. Un cismar cu numele Huber t Ruscher se puse în fruntea unei grupe de ce tă ţeni autentici, pentru a protesta împo t r iva s t ră in i lor care au luat în mîinile lor admin is t ra ţ i a oraşului şi pentru a-şi exprima indignarea şi teama lor pentru consecinţele acestei uzurpăr i . O adunare popu la ră s-a ţ i n u t în p i a ţ a catedralei, unde Matthys a condamnat de î nda t ă pe Ruscher la moarte. Bochelsohn acţ ionînd d u p ă o pre t insă revelaţ ie s-a constituit în că l ău şi a r ăn i t grav pe cizmar cu halebarda sa. Trei oameni au avut curajul să protesteze împo t r iva acestei nedrep tă ţ i , însă ei t u r ă a runca ţ i în închisoare şi abia scăpară de moarte. Cî teva zile mai t îrziu, omul răn i t a fost executat de Matthys şi autoritatea Consiliului a fost astfel men ţ inu tă . în acest t imp s-a luptat îm­po t r iva trupelor episcopului şi proviziile scădeau. î n t r - o seară Jan Matthys mînca împreună cu alţii la un prieten, cînd s-a re­marcat că el a căzut în t r -o adîncă meditare. D u p ă cî teva clipe el s-a ridicat şi a spus : „Ta tă prea iubi t , nu voia mea ci a Ta", apoi îşi îmbră ţ i şa prietenii săi şi ieşi împreună cu soţ ia sa. A doua zi el părăs i oraşul împreună cu douăzeci de tovarăş i , merse că t re posturile avansate ale asediatorilor şi le a tacă. Duşmani i sosiră în grabă în mare n u m ă r şi o l up t ă îndîr j i tă s-a angajat. Unul cî te unul din luptă tor i i micei trupe căzură în t re care şi Jan Mat thys , care muri cel din u rmă , după o rezis tenţă disperată .

Consternarea domnea la Miinster. Jan Bochelsohn luă frînele guvernului şi declară, în urma unei pretinse revelaţi i că trebuie desf i inţat Consiliul, care nu era decî t o ins t i tu ţ ie omenească. El deveni deci conducă toru l suprem, asistat de doisprezece bă t r în i numi ţ i de el. La darul de orator el şi-a mai adăuga t şi pe acela de organizator. No i legi au fost introduse care conveneau „Noului Israel" şi poporul s-a lăsat convins că el era obiectul principal al dragostei şi harului lu i Dumnezeu, a d e v ă r a t a biserică apostol ică. D u p ă spusele lu i Bochelsohn, Miinsterul sub forma sa ac tua lă de guvernare trebuie să servească de model l u m i i în t regi , care se va supune în t r -o zi legilor sale. Cetatea nu cuprindea decît pu ţ in i b ă r b a ţ i ; femeile erau în mai mare n u m ă r şi erau şi mul ţ i copii* în iulie 1534, Bochelsohn convocă pe Rothmann şi alţi predicatori ca şi pe cei doisprezece bă t r în i la hotelul oraşului pentru a face uimitoarea propunere de introducerea poligamiei. Aceasta a fost

168

pentru ei o sugestie ne mai auzi tă , căci cea mai mare parte a l o ­cuitorilor din Miinster erau religioşi şi obişnuiţ i cu o v ia ţă de re­nun ţ a r e . Condiţiile morale ale oraşului erau excelente. Cu cî teva s ă p t ă m î n i mai îna in te se publicase în oraş un t ra ta t în care era vorba în t re altele şi despre căsătorie şi zugrăvind-o ca pe o ins t i ­tu ţ i e sacră şi o unire indisolubilă în t re un b ă r b a t şi o femeie. Propunerea lu i Bochelsohn a fost deci rău pr imi tă de că t re pre­dicatori şi bă t r în i , care o respinseră. însă Bochelsohn pers is tă în planul său şi t imp de opt zile el discută şi insistă cu elocvenţă. El a citat greşelile c î torva oameni evavlioşi din Vechiul Testament, pentru a dovedi că Scriptura autorizează poligamia. Acest fals r a ţ i o n a m e n t ar f i pu tu t f i aplicat oricărui alt păca t . Principalul său argument a fost acela al necesităţii din cauza marei prepon­de ren ţe a femeilor asupra bărba ţ i lo r (că existau mai multe femei decî t bă rba ţ i ) la Miinster. El ob ţ inu în sfîrşit cîştig de cauză şi t imp de cinci zile predicatorii p ropovădu i ră poligamia la t o t po­porul în p i a ţ a catedralei. Apoi Bernard Rothmann p r o m u l g ă o lege stabilind că toate femeile tinere trebuie să se măr i t e şi cele mai în v î r s tă să facă parte din casa unui om, pentru ca să fie pro­tejate. Bochelsohn—ceea ce ne a jută să înţelegem entuziasmul pentru noua credinţă — s-a căsător i t imediat cu Divara, v ă d u v a lu i Jan Matthys, dist insă pr in f rumuseţea şi talentele sale. To tuş i opoziţ ia a fost a t î t de mare, încît a izbucnit războiul c ivi l în oraş-Un meş te r fierar Heinrich Mollenbecker se puse în fruntea revoltei. Ei ocupară hotelul oraşului , pr inseră cî ţ iva predicatori ş i amenin­ţ a r ă că vor deschide porţ i le cetăţ i i asediatorilor, dacă nu va fi s tabil i t vechiul guvern. Se pă rea mai întî i că domnia lu i Bochel­sohn va lua sfîrşit, însă predicatorii îl sprij iniră ca şi multe femei. Opozi ţ ia a fost învinsă. Hotelul oraşului a fost luat cu asalt şi orice rezis tenţă încetă. Efectele noii legi a fost a t î t de dezastroase încî t legea a t rebuit să fie abol i tă încă îna in te de sfîrşitul anu lu i

Cu toate aceste dezordini interne, apărarea cetăţ i i se u r m ă r e a mai departe cu energie. Multe v ic tor i i importante au fost obţ i ­nute. Se nădă jdu ia t o t mereu că va veni ceva ajutor din afară; î n t r - o b u n ă zi Bochelsohn se proc lamă rege. El avea proorocul său, un fost aurar, care în p i a ţ a oraşului a aclamat pe Jan de Leyde ca rege al în t regului p ă m î n t şi a instaurat regatul „Noul Sion". î nco rona rea s-a făcut de asemenea în p i a ţ a oraşului cu mare pompă . Poporul a furnizat aurul care a servit la facerea coroanelor şi a altor embleme regale. Dintre numeroasele femei ale lu i Jan, Divara a fost aleasă ca regină. T o t u l era din p l in aranjat ca la curtea regală, cu gărzi, su i t ă regală şi doamne de onaore pentru regină. T o t u l era somptuos p înă în cele mai mici detalii. î n s ă

169

poporul care suferea lipsuri din cauza asediului se lăsa greu l i ­n iş t i t p r in promisiunea că împără ţ i a nu va înt îrzia să tr iumfe. Cu toate acestea locuitorii au rezistat şi oraşul nu ar fi pu tu t fi luat, dacă nu ar fi fost deschis episcopului p r in t rădare . Atunci începu masacrarea locui tor i lor ; nimic nu a fost c ru ţa t . Trei sute de oameni s-au a p ă r a t cu disperare în p i a ţ a oraşului . Li s-a pro­mis un permis de liberă trecere pentru a părăsi oraşul , dacă ei vor depune armele. Ei acceptară aceste condiţi i , care însă nu au fost ţ i n u t e (respectate), astfel că ei mur i ră ca şi ceilalţi. U n t r i ­bunal a fost înf i inţa t pentru a judeca pe anabapt i ş t i i care au suprav ie ţu i t . Divara ar fi fost e l iberată dacă ea ar fi abjurat, însă ea a refuzat să facă acest lucru şi a murit . Jan de Leyda şi alţ i conducător i au fost t o r t u r a ţ i în mod public şi execu ta ţ i în acelaşi loc unde au fost încoronaţ i . Trupurile lor au fost expuse în cuşt i de fier aşezate pe tu rnu l bisericii St. Lambert (1535).

S-a profi tat de aceste evenimente pentru a aplica numele detestat de anabap t i ş t i tu turor celor care nu se a l ă tu rau celor t rei biserici admise. S-au bucurat de a putea da un asemenea nume şi adunăr i lo r de creştini evlavioşi, care erau paşnici şi r ăbdă to r i . La fel ca şi celor dela Miinster, care au în temeia t un regat şi au ins t i tu i t poligamia, pentru ca să p o a t ă trata pe to ţ i fără nici o deosebire, ca apar ţ in înd unor secte primejdioase şi subversive. Gra ţ ie controlului exercitat mu l t ă vreme asupra l i teratur i i reli­gioase, a fost posibil pentru part idul victorios, de a amesteca i n t en ţ iona t diferitele g rupăr i de oameni credincioşi, pentru a in ­duce în eroare generaţ i i le de mai tîrziu. Cu toate că Melanchton şi Lu ther au scuzat poligamia în anumite cazuri, nimeni nu a tras concluzia că luteranismul în totalitatea sa ar fi un sistem favo­rabil poligamiei. To tuş i aceas tă deducţ ie ar fi to t a t î t de logică, la fel ca şi prima.

Multe biserici şi creştini au fost a t î t de des şi de violent acuzaţ i de erezii şi crime enorme, încî t calomnia a sfîrşit p r in a fi în mod general accep ta tă şi fără vreo u m b r ă de îndoială. Acest lucru nu trebuie să ne mire, căci atunci cînd Domnul nostru a vestit apro­piatele l u i suferinţe, moartea şi învierea Sa, El a a d ă u g a t imediat că ucenicii Săi vor avea de urmat acelaş drum. El nu a fost înţeles şi a fost acuzat în mod fals. în locul L u i au preferat un t î lhar . Conducător i i ca şi mu l ţ imea cerură cu s t r igă te mari răst ignirea. La moartea Sa, El a fost pus la un loc cu răufăcător i i şi învierea Sa pe care lumea a t ăgădu i t -o — a fost p r imi tă cu greutate chiar de propr i i L u i ucenici. Cum să ne mai m i r ă m deci, că cei care L-au urmat aveau să sufere aşa ca El ! Caiafa şi Pilat , puterea religioasă şi puterea civilă s-au asociat pentru a-i osîndi, ca să

170

fie scuipaţ i , să li se dea palme şi da ţ i unei morţ i crude. Mulţ imea — căr tu ra r i şi ignoranţ i nu aveau altceva decît un s t r igă t de u r ă împo t r iva lor. Ei (creştinii) erau răs t igni ţ i în t re doi t î lhari , învă­ţ ă t u r a falsă şi v i a ţ a nelegiuită, cu care ei nu au avut nici o legă­tu r ă , decît de a fi ţ in tu i ţ i la mijloc. Cărţile lor au fost arse; s-au inventat şi s-au pus pe seama lor anumite doctrine, ca să le a d u c ă condamnarea. Cu toate că au t r ă i t în evlavie şi dragoste, ei au fost a res ta ţ i ca avînd o purtare care nu putea exista decît în imagina ţ ia î n t i n a t ă a acuzatorilor lor, dornici de a scuza cruzimea călăi lor lor. Ei au fost numi ţ i paulicieni, albigenzi, valdenzi, lollarzi, ana­bap t i ş t i , etc. nume a căror s implă menţ ionare sugera ideea că era vorba despre eretici, schismatici, şi revoluţ ionari . î n să to ţ i mer­geau spre acelaşi Judecă to r , care s t ă t ea în picioare pentru a p r i ­mi pe Ştefan, ucis cu pietre de că t re învă ţa ţ i i t impulu i său. A p o i îndemnur i le lor pentru îngăduin ţă , dragoste şi milă pentru cei opr imaţ i au devenit moşteni rea unei mul ţ imi care nu a cunoscut nic iodată numele lor.

5) MENNON.

I a t ă ce scria Mennon Simon, care t ră ia la această epocă (1492—1539) şi care vorbea în cunoş t in ţă de cauză, deoarece el era unul din principali i învă ţă to r i , printre cei ce practicau botezul celor credincioşi : „Nimeni nu poate să mă acuze cu a d e v ă r a t că s în t de acord cu î n v ă ţ ă t u r a dela Munster. D impot r ivă , i a tă că de şaptesprezece ani eu mă opun cu tăr ie , în particular şi în p u ­blic, p r in grai şi pr in scris. No i nu recunoaş tem niciodată ca f r a ţ i şi surori pe aceia care, ca la Munster, refuză crucea lu i Hristos, d ispreţuiesc Cuvîntul Domnului şi se dedau la poftele cărnii , p re t inz înd că fac bine. Acuzatorii noştr i vor să spună că, deoarece noi am fost bo t eza ţ i în acelaş mod ca aceştia, noi fo rmăm în fond* un singur trup şi o s ingură comunitate. No i le r ă spundem : „Dacăi botezul exterior are o a t î t de mare valoare, atunci ei cu cine s î n t în legătură , deoarece este evident că numeroşii adulteri şi c r iminal i au p r imi t acelaş botez ca ei ?,"

D u p ă evenimentele dela Miinster, adunăr i le de credincioşi , în mod fals acuzate de complicitate în aceste excese fanatice, au fost persecutate cu mai m u l t ă violenţă decî t oricînd, în aşa fel î nc î t ele au t rebui t ca să abandoneze orice spe ran ţă de a obţ ine liber­tatea conşti inţei şi a cul tului precum şi de a deveni o putere pentru binele popoarelor de l imbă ge rmană . Restul celor î m p r ă ş t i a ţ i ,

171

izgoniţi şi u rmăr i ţ i , au fost viz i ta ţ i şi încuraja ţ i cu p r e ţ u l celor mai mari primejdii de că t re Mennon Simon. De aici şi numele de menoni ţ i , dat unora din adunăr i le neorganizate, cu toate că ele nu şi-au ales acest nume după bunul lor plac.

în autobiografia sa, scrisă după optsprezece ani, după ce el a fost angajat în această lucrare, Mennon Simon, poves teş te cum la v î rs ta de douăzeci şi patru de ani, el a devenit preot al bisericii romano-catolice în satul Pingjum (Friesland din nordul Olandei). „ î n ceea ce pr iveş te S c r i p t u r a — d e c l a r ă el — eu nu am atins-o niciodată — căci eu mă temeam că mă ră tăcesc dacă ci­tesc în ea

Un an mai tîrziu mi-a venit gîndul că pîinea şi v inu l de care mă serveam la liturghie, ar putea foarte bine că nu fie t rupul şi sîngeîe Domnului !... Eu am presupus că acest gînd îmi venea din partea Satanei care voia să mă în toarcă dela credinţă . Eu am măr ­tur is i t adeseori această greşeală, şi mă rugam însă eu nu am pu tu t să mă debarasez de astfel de gînduri" .

î m p r e u n ă cu alţi preoţ i , el petrecea t impul său b înd şi dis-t r îndu-se şi cînd venea vorba despre Scr ip tură , el lua Scriptura în ba t jocură .

„ î n sfîrşit — scrie el — eu m-am ho tă r î t să citesc o d a t ă t o t Noul Testament cu grijă. Eu nu eram încă departe în citirea mea cînd am observat că noi ne-am înşelat. . . Pr in harul lu i Dumnezeu, eu am făcut progrese zilnice în cunoşt inţe le mele despre Sc r ip tu ră şi c î ţ iva m-au numit pe nedrept predicator evanghelic. T o ţ i mă cău tau şi mă lăudau, căci lumea mă iubea şi eu iubeam lumea. Pă re rea generală era că eu s în t un predicator şi că s în t un om de bine".

? ,Mai tîrziu, cu toate că nu auzisem niciodată vorbindu-se despre fraţi , eu am aflat că au decapitat la Leeuwarden pe un om evlavios numit Licke Snyder, pentru că el a făcut d in nou botezul. Eu am găsit foarte extraordinar case vorbeşte despre un al doilea botez. Eu am examinat cu grijă Scriptura şi am cugetat mu l t asupra acestui punct, însă nicăieri în Biblie eu nu am găsit vreo men ţ iune despre botezul copiilor. Eu am vorbi t atunci conducă­toru lu i meu spiritual şi după o lungă conversaţ ie , el a t rebui t să admi t ă că botezul copiilor nu putea fi în temeia t pe Sc r ip tu ră . Mennon a consultat apoi cărţ i şi a cerut sfat lu i Luther, Bucer şi altora. Fiecare i-a dat o al tă bază pentru a apăra botezul copiilor, dar nici una nu corespondea Scripturilor.

El a fost apoi transferat în satul său natal Wi t tmarsum ( to t în Friesland) unde el a continuat să citească Bibl ia , a avut succes, a fost admirat, cont inuînd mai departe să t ră iască o v i a ţ ă fără

172

gri jă şi uşoară . „Ascultă cititorule — urmează el mai departe — eu o b ţ i n cunoşt in ţe le mele asupra botezului şi Sf. Cine pr in marele har al l u i Dumnezeu, pr in iluminarea Sfîntului Duh, ci t ind şi medi t înd asupra Scripturilor şi nu p r in acţ iunea unor secte în­şe lă toare , aşa cum mi se reproşează. Dacă totuşi cineva m-a ajutat de o manieră sau alta ca să progresez, pentru acest lucru îi m u l ţ u ­mesc Domnului . D u p ă ce am petrecut un an în satul meu, s-a î n t îm-plat că au sosit nişte oameni — eu nu ştiu cine erau nici de unde veneau — care începură să vorbească despre botez. Eu nu i-am v ă z u t niciodată. Apoi secta dela Munster s-a format şi multe suflete evlavioase dintre noi au fost induse în eroare. Eu m-am în t r i s t a t foarte mul t căci am constatat că aceşti oameni erau zeloşi, însă în ceea ce pr iveşte doctrina lor ei erau în eroare.

Eu mi-am î n t r e b u i n ţ a t micul meu dar pentru a combate aceas tă eroare, a t î t cît am fost în stare pr in predici şi îndemnuri . . . . î ndemnur i l e mele au r ămas fără efect pentru că eu însumi ş t iam că ce făceam era rău. To tuş i se spunea despre mine, că numai eu aş fi în stare să astup gura acestor oameni şi lumea avea o părere î na l t ă despre mine. Eu am v ă z u t atunci că eu eram favori tul celor nepocăiţ i , care priveau cu toţ i i la mine. Acest lucru mi-a cauzat o ver i tab i lă frică în inimă, astfel că am strigat că t re Domnul şi l-am rugat : „Doamne , a ju t ă -mă de a nu mă încărca şi cu păcatele al­tora !" Sufletul meu era tu lbura t ; m-am gîndi t apoi şi mi-am spus că ce aş cîştiga dacă aş avea lumea în t reagă şi aş t r ă i o mie de ani şi apoi în t r -o zi aş fi l ov i t de mînia lu i Dumnezeu".

„Apoi, aceste s ă rmane oi ră tăc i te şi fără păstor , victime ale acestor crude edicte, al masacrelor şi omorurilor, se adunau în­t r -un loc numit „Mînăst irea veche" ; apoi vai ! a taşîndu-se de în­v ă ţ ă t u r a nelegiuită delia M u n s t e r — c o n t r a r ă Duhului Sfînt şi Cuv în tu lu i şi exemplului lu i Hristos — pentru a se a p ă r a , ele au tras sabia pe care Hristos i-a spus lui Petru să o bage în teacă . Cu toate că aceşti oameni se aflau în eroare, mi se părea atunci că sîngele lor cădea asupra mea. Sufletul meu nu putea găsi odihnă. Eu am examinat atunci sufletul meu necurat, firesc, î n v ă ţ ă t u r a mea făţarnică, idolatria mea, lucruri care umpleau zi de zi v i a ţ a mea, cu toate că nu le iubeam, deoarece ele făceau război sufletului meu. Eu am v ă z u t cu ochii mei cum aceşti zeloşi, foarte a t a şa ţ i de eroarea lor, erau gata de a sacrifica copii, bunuri şi v i a ţ a chiar pentru convingerile lor şi pentru credinţa lor. Şi eu eram din aceia care demonstram unora din aderenţ i i lor relele papismului. Cu toate acestea, eu continuam să trăiesc în mod ordinar, să păcă-tuescu cu b u n ă ş t i inţă , simplu, pentru că eu iubeam plăcerile cărn i i şi pentru că eu voiam să evit crucea lu i Hristos. Aceste

173

gînduri mă chinuiau pînă în t r -a t î t , încît eu nu am putu t să le suport mai mult.

Eu mi-am zis : Mizerabil ce sînt , ce trebuie să fac ? Voi con­tinua eu să păcătuiesc cu b u n ă ş t i in ţă ? Nu va trebui oare ca săi mă conformez în întregime Cuvîntului Domnului care osîndeşte* v ia ţa firească a omului nepocăi t şi fă ţărnicia teologilor ca şi bo­tezul lor corupt, sacramentele şi falsele slujbe divine ? Dacă dini cauza fricii cărnii, eu nu voi a r ă t a a d e v ă r a t a temelie, dacă eu nu; voi face to t posibilul pentru a î nd ruma aceşti mici nevinovaţ i şi r ă t ă c i ţ i — c a r e ar face binele dacă ar şti cum să-1 facă — spre păşunea lu i Hristos, sîngele vărsa t , chiar dacă aceşti oamenii s în t în eroare, nu va vorbi oare împot r iva mea, nu va fi oare acuzatorul meu cînd Atotputernicul Dumnezeu va judeca s ă r m a n u t meu suflet ? Inima mea îmi tremura mereu. Eu strigai atunci la Dumnezeu cu suspine şi lacrimi, cerîndu-i să dea darul harulu i Său unui păcă tos tulburat şi să zidească în mine o in imă c u r a t ă , rugîndu-L să mă ierte pentru sîngele lu i Hristos de necuraţ i ai vieţii mele a t î t de zadarnice şi de ordinare, apoi să-mi dea în ţe­lepciune, putere, curaj şi un eroism bărbă tesc pentru a p r o p o v ă d u i în mod sincer Numele suprem şi adorabil, ca şi pentru Sfîntul Său Cuvîn t şi să p u n ă în lumină adevărul şi slava Sa.

Eu am începu t atunci să propovăduiesc dela înă l ţ imea amvo­nului, adevă ra tu l cuv în t de pocă in ţă şi să î n d r e p t sufletele spre calea îngustă . Eu am osîndit toate păcate le şi obiceiurile rele ca şi idolatria şi cultele false. Eu am dovedit în mod lămur i t , în m ă s u r a harului p r imi t dela Dumnezeul meu, ceea ce este botezul şi S f în t a Cină, după gîndul şi principiul lu i Hristos. Eu am demonstrat pericolele nelegiuirii dela Munster : regele său, poligamia sa, regatul său şi sabia sa. Eu am făcut acest lucru cu seriozitate şi credincio-şie şi după nouă luni , Domnul mi-a dat Duhul Său divin. El m-a ajutat cu mîna L u i puternică , şi imediat, fără efort, eu am p u t u t să abandonez onoarea mea, buna mea repu ta ţ i e pe care am avut-a printre oameni ca şi în t reaga mea condui tă ant icreş t ină şi v i a ţ a mea odinară şi orgolioasă. Eu m-am aşezat de b u n ă voie (bucuros) în t o a t ă sărăcia şi mizeria mea sub greaua cruce a D o m n u l u i Hristos, t emîndu-mă de Dumnezeu în slăbiciunea mea şi cău t înd tovărăş ia acelora care se tem de E l . Eu am găsit cîţiva, nu mulţi,, însă sinceri în zelul lor şi în doctrina lor. Eu am discutat cu aceia care erau ră tăc i ţ i şi am cîşt igat un mic n u m ă r cu ajutorul şi pu­terea lu i Dumnezeu. Pr in Cuvîntul lu i Dumnezeu, eu i-am adus. la Hristos. Eu am încred in ţa t Domnului pe cei împiet r i ţ i şi îndă­rătnici . I a t ă cititorule cum Domnul cel milos pr in darul gratuit al harului Său faţă de un păcă tos mizerabil, mi-a mişca t mai întli

174

\ anima, mi-a dat un duh nou, m-a umi l i t în frica Numelui Său, m-a adus ca să mă cunosc p u ţ i n pe mine însumi, m-a făcut să ies din că ra rea morţ i i , pentru a mă pune pe cea a vieţii şi pr in har curat m-a chemat la împăr t ă ş i r ea cu sfinţii. A L u i să fie slava, Amin !"

Aproximat iv d u p ă vreun an, eu citeam şi scriam liniştit, cer-cetînd Cuvîntul lu i Dumnezeu, cînd şase, şap te sau opt persoane, care nu erau decît o in imă şi un suflet, veniră la mine. A t î t cît se poate judeca ele erau ireproşabile în credinţa lor şi în purtarea lor , ^despărţiţi de lume d u p ă măr tu r i a Scripturii , sub cruce, care urau nu numai învă ţă tu r i l e greşite dela Munster ci şi sectele vrednice de osîndit în lumea în t reagă . în numele acelora care se tem de Domnul Dumnezeu, care umblă în acelaşi duh cu ei şi cu mine, aceşti oameni mă ruga ră cu s t ă r u i n ţ ă să ascult cererea care s tr igă din sufletele in necaz şi f lămînde, spun îndu-mi că exis tă aşa de pu ţ in i s luj i tori credincioşi şi că eu aş putea pune în valoare ( în t rebuinţa) darul pe care Domnul mi 1-a înc red in ţa t mie unui nevrednic ... Ascult în-du-i inima mea a fost profund tu lbura tă . Teama şi îngri jorarea mă cupr inse ră . Pe deoparte eu îmi vedeam micimea darurilor mele, lipsa mea de instruire, natura mea slabă, t imiditatea f i r i i , r ă u t a t e a fără margini, împot r iv i rea şi tirania acestei lumi , marile secte, viclenia multor spirite şi crucea grea care apăsa asupra mea, dacă eu voi începe această lucrare. Dar pe de al tă parte, eu vedeam foamea de care trebuia să- ţ i fie milă, marile necesi tăţ i ale evlavio-ş i lor copii ai lu i Dumnezeu, căci eu ş t i am bine că ei erau ca n iş te .simple oi părăs i te , care nu au păs tor . în sfîrşit, cedînd acestor r u g ă m i n ţ i s tă ru i toare , eu m-am pus la dispoziţia Domnului şi a bisericii Sale cu condiţ ia ca credincioşii să se unească cu mine şi noi ne-am rugat lu i Dumnezeu cu ardoare (în mod fierbinte) c î tva t imp, cer îndu-I ca să îmi dea în b u n ă t a t e a lu i de T a t ă , harul de a-L slăvi p r in slujba mea, şi să-mi dea o inimă ca cea a lu i Pavel care striga : „... vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia !", dacă nu, să împiedice aceas tă lucrare, dacă ea nu era dela E l .

Tu vezi iub i tu l meu ci t i tor că eu nu am fost chemat la aceas tă lucrare de că t re oamenii dela Munster, sau de căt re vreo sectă r ă z v r ă t i t ă , cum mi se mai spune pentru a mă calomnia, ci aşa ne­vrednic cum sînt , de că t re aceşti credincioşi care doreau să asculte de Hristos şi de Cuvîntu l Său, ca să t ră iască smeri ţ i , în frică de Dumnezeu, slujind aproapelui p r in dragoste, p u r t î n d cru­cea cu r ăbdare , c ău t înd mereu mîn tu i r ea şi binele tuturor oamenilor, căci ei iubeau adevăru l şi dreptatea şi urau fărădelegea. Pr in aceasta ei au fost martori v i i şi puternici, dovedind că ei nu a p a r ţ i n e a u , d u p ă cum se spune, nici unei secte dăună toa re , ci că ei erau a d e v ă -

175

ra ţ i creştini, cu toate că lumea nu îi cunoş tea , dacă bineînţeles se crede că Cuvîntul Domnului este adevă ra t şi că exemplul S ă u este un model sfînt, curat şi fără pa t ă .

Astfel eu, un păcătos mizerabil, am fost astfel luminat de Domnul şi convertit. Eu am fugit din Babilon pentru a in t r a în Ierusalim şi în sfîrşit eu am acceptat acest nobil şi greu serviciu. Oamenii amint i ţ i mai sus, şi-au m e n ţ i n u t cererea lor şi conş t i in ţ a mea mă constrîngea să ascult ... căci eu am v ă z u t măr imea nece­si tăţ i lor .... Atunci eu m-am predat t rup şi suflet Domnului şi m-am dat în mîinele Sale pline de milă. în 1537 eu am începu t să î n v ă ţ şi să botez după Sfîntul Cuvînt , lucrînd cu micul meu dar în cîmpul Domnului, zidind sfînta cetate, templul Său şi p u n î n d la loc pietrele căzute. Şi Dumnezeul Cel mare şi puternic, a adeverit în multe oraşe şi ţă r i cuvîntu l adevăra te i pocăinţe , cuv în tu l harului Său cel puternic ca şi folosirea sănă toasă a sacramentelor sfinte. El a recunoscut mica noas t ră slujbă, î n v ă ţ ă t u r a noas t ră , scrierile noastre fără pre tenţ i i , în colaborare cu serviciul devotat, lucrul şi ajutorul f ra ţ i lor noştr i credincioşi. El a făcut biserica Sa a t î t de s lăvi tă şi a îmbrăca t -o cu o putere a t î t de neînvins, încî t s-au v ă z u t in imi îngîmfate care au devenit smerite, necura ţ i devenind cura ţ i , beţivi devenind c u m p ă t a ţ i , zgîrciţi sau cruzi, devenind generoşi şi binevoitori şi nelegiuiţi întorcîndu-se la Dumnezeu în să aceasta nu este t o t u l ; mă r tu r i a lor glorioasă i-a condus p înă acolo ca să abandoneze bunurile lor, şi vieţile lor, sacrificîndu-şi trupurile lor cum se vede încă acest lucru în fiecare zi. Cu s i g u r a n ţ ă acestea nu s în t roadele şi semnele unei doctrine false, cu care Dumnezeu nu are nimic de a face. Această lucrare nu ar fi pu tu t exis­ta aşa de mul t t imp, în a t î tea necazuri, dacă nu ar fi fost rodul Cuv în -tu lu i şi al lucrării Celui Atotputernic. în afară de aceasta, aceşti fraţi s în t umplu ţ i cu acest har şi cu această înţelepciune făgădui tă de Hristos tuturor alor Săi. Dumnezeu îi sus ţ ine a t î t de bine în încer­cările lor, încî t to ţ i savanţ i i din lumea aceasta şi cei mai faimoşi teologi, ca şi cei mai sîngeroşi t i rani , care se laudă că s în t de ase­menea creştini (Dumnezeu să aibă milă de ei) to ţ i s înt da ţ i de ruş ine şi biruiţ i de aceşti eroi de neînvins, de aceşti martori evlavioşi ai lu i Hristos. Lor nu le-au rămas alte arme decît exilul, arestăr i le , tor tura , arderea pe rug şi moartea, arme mereu în t r ebu in ţ a t e de la începu t de că t re şarpele cel viclean şi pe care le î n t r ebu in ţ ează încă şi astăzi , vai I aşa cum se vede în Ţăr i le noastre de jos.

Aceasta este deci chemarea noast ră , doctrina noast ră , acestea s înt roadele slujbei noastre ; pentru aceste lucruri şi din aceas tă cauză noi s în tem a t î t de huli ţ i şi persecuta ţ i cu a t î t a îndîr j i re . Oamenii de bine să judece şi să hotărască dacă nu cumva şi t o ţ i

176

proorocii, apostolii şi credincioşii sluji tori ai lu i Dumnezeu au adus pr in slujba lor aceleaşi roade ... Dacă lumea cea rea ar vrea numai ca să asculte de î n v ă ţ ă t u r a noas t ră — care de fapt nu este a noas t ră ci a lu i Hristos — şi să se conformeze în frica l u i Dumnezeu este sigur că lumea ar fi în curînd mai b u n ă şi mai cre­ş t ină decît este, vai ! astăzi. Eu îi mul ţumesc lu i Dumnezeu pen­t r u harul Său în mine, care mă face să doresc — chiar cu pre ţu l sîngelui meu — să smulg lumea în t reagă din căile ei de pierzanie şi să o cîştig pentru Hristos.

Eu nădăjduiesc de asemenea că, cu ajutorul lu i Dumnezeu nimeni din lume nu va putea să mă acuze cu adevăra t , de lăcomie sau de o v i a ţ ă risipitoare. Eu nu am nici argint nici aur şi nici nu le doresc măcar , cu toate că se găsesc oameni care în r ă u t a t e a in imi i spun că eu mănînc mai mul tă f r ip tură decît ei carne t o c a t ă şi că beau mai mul t v i n decît beau ei bere. Cel care m-a r ă s c u m p ă r a t şi m-a chemat în slujba Sa, mă cunoaşte. El ştie că eu nu caut nici bani, nici avere, nici plăceri , nici confort pămîn tesc , ci numai lauda Domnului meu, mîn tu i rea mea şi cea a altora. Acestea s în t motivele pentru care de optsprezece ani eu îndur ca şi so ţ ia mea cea delicată şi micuţu l meu copil, a t î tea nelinişti, opresiune, amărăc iune , mizerie şi persecuţie ; că trăiesc în sărăcie şi că noi s în tem în pericol continuu de a pierde via ţa . Da, în t imp ce anumi ţ i predicatori dorm pe patur i moi, noi trebuie în mod obişnui t să t r ă i m în mod secret în locuri ascunse ; în t imp ce ei se amuză la nun ţ i şi alte sărbă tor i , în sunetul tobei şi a f lautului , noi t r e m u r ă m la l ă t r a tu l unui cîine de teama că s în tem urmăr i ţ i şi prinşi. A p o i , ca peste to t aceşti oameni s în t sa lu ta ţ i cu t i t l u l de î nvă ţ ă to r i sau doctori, noi trebuie să accep tăm numele de anabapt i ş t i , predicatori de t î rguri , şar la tani , eretici şi că s în tem sa lu ta ţ i în numele dia­volului, în sfîrşit că slujba lor este recompensa tă cu salarii m a r i şi cu zile festive nouă ni se rezervă focul, sabia şi moartea.

Cititorule sincer, tu vezi în ce nelinişte şi sărăcie, în ce mîhni re şi pericol de moarte — eu om mizerabil — am îndepl ini t p înă la aceas tă oră şi fără od ihnă lucrarea Domnului meu, pe care n ă d ă j ­duiesc să o continui p r in harul Său şi spre slava Sa a t î t a vreme cît vo i t ră i . Orice om care judecă bine (credincios) poate cu uşur in ţă să măsoare lucrul primejdios şi greu de îndepl ini t de colaboratorii mei şi de căt re mine î n s u m i ; el va judeca lucrarea după roadele sale. însă , încă oda t ă eu rog pe c i t i torul sincer, în numele lu i Isus, să examineze în dragoste această măr tur is i re care mi-a fost smulsă , de a pune în valoare această povestire a i luminări i mele, a în toar ­cerii mele la Dumnezeu şi a chemării mele. Eu am scris împins de necesitatea de a face cunoscut ci t i torului evlavios, cum s-au

12 — Drumul bisericii 202 177

petrecut lucrurile, deoarece pretutindeni predicatorii m-au calom­niat şi m-au blamat, declarînd în mod fals că eu am fost chemat de că t re o sectă revolu ţ ionară şi numit pentru a îndeplini aceas tă lucrare. Acela care se teme de Dumnezeu să citească şi să judece 1".

Mennon Simon s-a consacrat ca să viziteze, să s t r îngă la un loc şi să reconstituie bisericile credincioşilor împrăş t i a ţ i din cauza persecuţiei . El a făcut lucrul acesta în Ţări le de Jos, pînă ce în 1543 el a fost declarat în afara legii şi s-au pus pe capul lu i premii . Ori­cine îl primea era a m e n i n ţ a t cu pedeapsa cu moartea, iar orice cr iminal care îl va preda călăului, va fi iertat de pedeapsă . Cons-tr îns de a fugi din Ţări le de Jos, el s-a refugiat după pr imejdi i multe la Friesenburg în Holştein, unde contele Alefeld a pu tu t să-1 protejeze ca şi pe un mare n u m ă r de fraţi persecuta ţ i . Acest nobil, mişcat de nedreptatea s t r igă toare la cer cu care erau t r a t a ţ i aceşti oameni nevinovaţ i , i-a p r imi t cu o e x t r e m ă b u n ă t a t e , le-a procurat nu numai o reşedinţă şi lucru, dar chiar şi libertatea cul tului , încî t o numeroasă congregaţ iune s-a reunit în satul Wiis-tenfelde. Şi alte biserici se formară în ţăr i le învecinate . La Friesen­burg, Mennon a pu tu t face să se t ipărească şi să se publice scrierile sale, care fură răspîndi te p înă departe şi date în mîinele unor ma­gis t ra ţ i din diverse state care fură lumina ţ i asupra adevă ra tu lu i caracter al î nvă ţă tu r i i pe care în neş t i in ţa lor ei se s t r ădu i se ră p înă atunci să o suprime în mod brutal . Acest lucru a produs o încet inire a persecuţi i lor şi libertatea cultului a fost res tab i l i tă în t r -o oarecare măsură .

Mennon a mur i t în pace la Friesenburg (1559). Emig ran ţ i i au introdus în Holş te in noi industri i care pros­

p e r a r ă pentru buna stare a ţăr i i . î n să ele au d i spă ru t în t i m p u l r ăzbo iu lu i de treizeci de ani.

6) DOCTRINE EVANGHELICE ŞI SECTARISME

O carte mică pub l ica tă în 1542 de că t re Pilgram Marbeck, a r u n c ă o lumină apreciabilă asupra învă ţă tu r i i şi practicilor fra­ţ i lor . Au existat desigur în t re ei şi diferenţe de părer i , însă această lucrare a ra t ă sincerele lor s t r ădu in ţ e de a înţelege Scripturile şi de a asculta de ele în t o a t ă simplitatea. Cu toate că autorul leagă o prea mare i m p o r t a n ţ ă de respectarea ex ter ioară a normelor religioase, nu se găsesc to tuş i în cartea sa nici una din falsele doc­trine care li se atribuie în general. în lungul său t i t l u , Marbeck a ra t ă că lucrarea sa este des t ina tă de a da ajutor şi mîngîiere tu turor

178

credincioşilor sinceri şi evlavioşi, arăt îndu-le ceea ce î n v a ţ ă Sf înta Scr ip tură asupra botezului, Sfintei Cine, etc.

El spri j ină observaţi i le sale asupra numeroaselor pasagii din Scr ip tură la care îi t r imi te pe c i t i tor i i săi, apoi conclude : „ D u p ă ce ne-am exprimat gîndul nostru, părerea noasr t ră şi c red in ţa noas t ră în ceea ce pr iveşte botezul şi cina, noi vom termina pr in t r -o expunere generală a în t rebu in ţă r i i celor două, insist înd mai ales asupra temeliei şi scopului care a stat în frunte la instituirea lor. Domnul Isus doreşte a se face cunoscut nu numai ucenicilor Săi , dar pr in ea mai vrea ca Sfîntul Său Nume să fie măr tu r i s i t şi l ă u d a t de ai Săi îna in tea lumii . De aceea Hristos a poruncit şi ins t i tu i t a lă tur i de p ropovădui rea Evangheliei,botezul şi Sfînta Cină pentru a menţ ine cura tă şi sfînta adunarea celor credincioşi. Dacă noi p r i v i m această p rob lemă sub adevă ra t a ei lumină, noi va t rebui să admitem că trei lucruri s în t necesare pentru a constitui o adu­nare creşt ină : adevă ra t a p ropovădu i re a Evangheliei, a d e v ă r a t u l botez şi adevă ra t a prăznuire a Cinei Domnului. Acolo unde lipsesc aceste trei elemente sau chiar numai unul din aceste trei, acea adunare cu adevă ra t creşt ină nu poate subsista şi menţ ine o m ă r ­turie fa ţă de cei de afară.

Vestirea unei curate şi mîn tu i toa re Evanghelii este indispen­sabilă pentru a reuni, în temeia # duce mai departe adunarea vizibilă a copiilor lu i Dumnezeu. Aceasta este plasa vie care trebuie să fie a runca t ă printre oameni, căci to ţ i î nnoa tă în mlaş t ina lumi i . Ei s în t ca nişte animale sălbat ice „din fire copii ai mîniei". Cei care s în t prinşi în această plasă, adică aceia care aud Cuv în tu l lu i Dumnezeu — al Evangheliei — şi se a taşează cu fermitate la credinţă , s în t aduşi dela în tuner ic la lumină, s în t sch imbaţ i în copii ai lu i Dumnezeu, din copii ai mîniei, condamna ţ i cum erau mai înainte . Cu aceste suflete, cum spune Petru, este zidi t Templu l lu i Dumnezeu, adunarea lu i Hristos făcută din pietre v i i . Căci biserica creşt ină este adunarea tuturor celor cu a d e v ă r a t credin­cioşi şi copii ai lu i Dumnezeu, care laudă numele Domnului şi îl proclamă. Numai cei credincioşi au loc în această biserică, căci noi ş t im că, din fire to ţ i oamenii s în t fără pricepere în lucrurile duhovniceşt i . Numai pr in Cuvîn t ei ajung la o a d e v ă r a t ă c r e d i n ţ ă , la cunoş t in ţa despre Hristos. Scriptura nu ne a r a t ă nici o a l t ă cale. Deci pentru a aduna pe to ţ i oamenii şi de a-i aduce la cunoş ­t i n ţ a de Dumnezeu şi la biserica Sa, trebuie mai întîi, după pă re rea noas t ră să li se facă posibil să audă Cuvîntul lu i Dumnezeu, care este izvorul credinţei . Apoi ei devin copii ai lu i Dumnezeu şi pot fi recunoscuţ i ca membri ai sfintei biserici. . .

179

.... vine apoi sfîntul botez pentru zidirea bisericii. El este u ş a de intrare în sfînta biserică, astfel că, după porunca lu i Dumne­zeu nimeni nu poate intra în biserică fără ca să fi trecut pr in botez. Cine este p r imi t în sf înta biserică sau în adunarea celor care cred în Hristos, trebuie să fie mort fa ţă de diavolul, de lume, de pompele c i , ca şi de mîndrie şi de orice poftă a cărnii. Trebuie ca el să se lepede de toate aceste lucruri de tot . Apoi el trebuie să măr tu r i ­sească cu gura sa c red in ţa sa mîn tu i toa re pr in care el a crezut din to t sufletul său. Apoi el trebuie să fie botezat în Numele lu i Dumne­zeu sau în Numele lu i Isus Hristos, adică să fie botezat pe baza, că printr-o pocă in ţă şi o c redin ţă sinceră, el este cu ră ţ i t de păcate le sale, şi adus în starea de a se merge în curăţ ie şi în ascultare de Dumnezeu în Hristos. I a t ă deci rostul botezului : p r in el credin­cioşii se unesc în mod vizibi l în sfînta biserică şi s în t admişi în sînul ei.

„Prăznui rea cinei are un dublu obiect. în pr imul r înd ea mani­festă unirea membrilor sfintei biserici creştine pr in aceea că îi men ţ ine în unitatea credinţei şi a dragostei. în al doilea r înd ea manifes tă excluderea din sfînta biserică a lu i Hristos a oricărei nelegiuiri, a oricărui lucru care este contrar duhului creşt in şi care ar deveni o pricină de poticnire".

Autorul acestor r înduri , Pilgram Marbeck era un inginer dis­tins. Originar din T i ro l , el a executat importante lucrări în valea inferioară a Inn-ului şi el a p r imi t din partea guvernului semne de dist incţie, care a r a t ă că serviciile lui au fost apreciate. Nu se ş t ie exact cînd s-a al ipit de fraţi. î n să în 1528 măr tur is i rea cre­dinţei sale 1-a făcut ca să p ia rdă avantajele sale materiale. El scria la această epocă : „crescut în papism de că t re păr in ţ i evlavioşi , cu am părăs i t această religie şi am devenit predicator al Evan­gheliei la Wittenberg. Descoperind că acolo unde Cuvîn tu l l u i Dumnezeu era p ropovădu i t în felul luteran, exista de asemenea şi o libertate firească, eu am început să mă îndoiesc şi nu am găsi t nici o doctr ină în acest loc. Atunci eu am acceptat botezul ca semn al ascultării credinţei şi nu mă mai ui tam decî t la Cuvîntu l l u i Dumnezeu şi la poruncile Sale".

Marbeck a trebuit să părăsească to t ceea ce poseda, bunurile sale f i ind confiscate, el a t rebuit să plece în s t r ă i n ă t a t e cu so ţ ia şi copilul. î n să oriunde a mers, el a pu tu t face fa ţă nevoilor alor săi, graţ ie capaci tă ţ i i sale. La Strassburg el a îmbogă ţ i t oraşul p r in construirea unui canal pentru transportul lemnului din P ă d u r e a Neagră . Caracterul său curat şi zelul său spiritual au cîş t igat inimile numeroşi lor fraţi din acest oraş şi reformatorii Bucer şi Capiton au fost a t raşi pr in sinceritatea şi darurile sale spirituale şi intelec-

180

tuale. Cu toate acestea el şi-a făcut în cur înd şi duşmani , p r in predicarea curajoasă a botezului celor credincioşi. Bucer s-a în tors î m p o t r i v a lu i şi el a fost închis. Capiton nu se temea de a-1 vizi ta in închisoare. î n să după lungi discuţii Consiliul cetăţ i i a declarat că el nu consideră botezul copiilor ca anti-creşt inesc. în consecinţă i s-a dat lu i Marbeck trei sau patru săp tămîn i pentru a-şi aranja problema bunurilor sale şi în 1532 el părăsi oraşul.

Sectarism înseamnă limitare. El cuprinde un anumit adevăr scriptural, unele pă r ţ i ale descoperirii divine la care inima l u i r ă s p u n d e şi se a taşează de aceasta. Acest aspect al adevărului , f i i n d expus, a p ă r a t şi pus în lumină, f rumuseţea şi forţa s în t în to t ­deauna foarte apreciate. O al tă parte a aceluiaşi adevăr , un alt aspect al descoperirii, t o t biblic, pare să-1 slăbească şi chiar să cont raz ică adevărul pe care l-am găsit a t î t de eficace şi atunci se încearcă o t e a m ă geloasă pentru doctrina accep ta t ă şi adevărul complementar este subestimat, micşora t sau chiar respins. Astfel pe un fragment al unei descoperiri divine se în temeiază o sec t ă b u n ă şi ut i lă , pentru că ea p ropovăduieş te şi pune în p rac t ică Cuvîntu l lu i Dumnezeu, însă l i m i t a t şi f i ind l ips i t de echilibru deoarece nu a ra t ă t o t adevărul şi nu acceptă în mod sincer t o a t ă Scriptura. Membrii sectei s în t lipsiţi nu numai de deplină în t re ­bu in ţ a r e a întregei Scripturi, însă ei s în t încă excluşi dela pă r t ă ş i a celor la l ţ i sfinţi mai p u ţ i n l imi ta ţ i ca ei sau l imi ta ţ i în t r -o a l tă direcţie.

S în t în adevăr de regretat aceste despăr ţ i r i ale poporului l u i Dumnezeu, deoarece unitatea fundamenta lă , esenţ ială , este în­t u n e c a t ă pr in aceste sciziuni exterioare şi aparente. Cu toate acestea, aceas tă libertate a bisericilor de a pune accentul asupra aceea ce ci au î n v ă ţ a t şi experimentat, are o îna l tă valoare şi chiar conflic­tele sectare în t re bisericile pline de r îvnă pentru un oarecare aspect al adevărului , au condus sufletele ca să cerceteze Scripturile şi să descopere în ele comorile ascunse. Dacă însă aceste conflicte pun în pericol dragostea creşt inului , atunci pierderea este mare. T o t u ş i mai rea decît luptele sectare este uniformizarea care se face cu pre ţu l l iber tă ţ i i sau coaliţia (unirea) care este posibilă numai p r in indiferenţă .

7) REÎNNOIREA PERSECUŢIILOR

Un edict al ducelui Jean de Cleves, J i i l ich, Berg şi Mark, se e x p r i m ă după cum urmează : „Cu toate că se ştie ce trebuie să se

1)81

facă anabaptiş t i lor . . . noi voim acum, de acord cu arhiepiscopul din Colonia, de a reaminti pr in t r -un edict, pentru ca nimeni să nu poa tă să se scuze că nu ştie. De acum îna in te t o ţ i aceia care rebotează sau se rebotează şi to ţ i aceia care î nva ţ ă că botezul copiilor este fără valoare, vor fi pedeps i ţ i cu moartea... Noi nu to le răm nici pe aceia care cred sau înva ţ ă că a d e v ă r a t u l t rup şi sînge al Domnului nostru Isus Hristos nu s în t prezente ci numa i simbolice în prea sfintele taine (sacramente) pe altar. Ei vor fi izgoniţi din principatele noastre şi dacă nu vor părăs i t e r i to r iu l nostru în decurs de trei zile, ei vor fi pedeps i ţ i cu moartea aşa ca şi anabapt iş t i i . S-au p r imi t rapoarte asupra supliciilor ce v o r urma după acest edict şi anume : p r in foc, înecări şi decapitare.

La Colonia adunarea ţ inea în t runi r i secrete în t r -o casă z idi tă pe un zid al cetăţ i i care avea două in t ră r i , pentru a putea scăpa nai uşor în caz de urmăr i re şi de arestăr i . In 1556 Thomas Drucker din Imbroek, doctor evlavios şi capabil, în v î r s tă de douăzeci şi cinci de ani, a fost condus dela un tu rn la al tul şi t o r tu ra t în mai multe r înduri , însă în zadar, iar la u r m ă decapitat. El a scris în închisoare scrisori frumoase şi cîntăr i , care împreună cu m ă r t u ­risirea lu i de credinţă au ajuns la credincioşi. Ele au fost t i pă r i t e şi răspîndi te , ceea ce a făcut ca să se cunoască adevărul . Soţia l u i i-a scris sub formă de versuri : „Scumpe prieten, l ipeş te- te de adevărul curat şi nu te lăsa să f i i î n s p ă i m î n t a t ; adu- ţ i aminte de juruinţele ta le ; crucea să-ţ i fie s cumpă I Hristos şi to ţ i apostolii au urmat această cale". Biserica din Colonia nu a fost descura ja tă p r i n moartea lu i Drucker. în 1561, trei fraţi au fost î n e c a ţ i ; în anul u rmător , doi au fost închişi, din care unul a fost înneca t şi celălalt a fost lăsa t liber în momentul execuţiei şi izgonit. î n t r u ­nirile au continuat pînă în 1566, cînd pr in t r ă d a r e a unuia d in membri casa a fost înconjura tă şi to ţ i fraţii au fost a res ta ţ i . Au fost înscrise numele lor şi ei au fost repar t i za ţ i în diferite închisori . Matthias Zerf ass a declarat de bună voie că el a î n v ă ţ a t pe ceilalţi. El a î ndu ra t tor tura statornic şi cu r ăbdare şi apoi a fost decapitat. El a scris în închisoare : „Scopul principal al t o r t u r i i era, de a ne face să spunem numele şi adresele conducător i lor noştri . Mi s-a cerut să declar că autor i tă ţ i le erau creştine şi că botezul copiilor era drept. însă eu am str îns buzele şi mă încredin ţa i lu i Dumnezeu, apoi am suferit cu răbdare , g îndindu-mă la aceste cuvinte ale D o m n u l u i : „Nu este mai mare dragoste decî t să-şi dea cineva v i a ţ a pentru prietenii săi. Voi s înteţ i prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu". Eu cred că voi avea încă mu l t de suferit, î n să eu s în t în mîna Domnului şi nu fac altceva decî t să - I spun: „Voia Ta să se facă".

182

S-a mai publicat încă ordinul u r m ă t o r : „Pen t ru ca să fie a r e s t a ţ i conducători i , învă ţă to r i i , predicatorii în aer liber sau ascunşi de că t re sectanţ i , funcţionari i vor t r imi te spioni în de­sişuri , landuri (stepe) şi terenuri mlăşt inoase, în special în apro­pierea sărbător i lor mai importante şi cînd s t ră luceşte luna d in pl in, pentru a descoperi reuniunile lor secrete". Cu toate acestea în 1534, episcopul din Munster, în t r -o scrisoare adresa tă papei mă r tu r i s ea despre excelenta comportare a anabapt iş t i lor .

Hermana V arhiepiscop de Colonia (1472—1552) a v ă z u t necesitatea unei reforme a bisericii catolice şi a făcut un serios efort în această pr ivinţă . La v î r s ta de cincizeci de ani, el a de­veni t decan al bisericii din Colonia şi mai t îrziu arhiepiscop. El •era un om bun, liberal în idei, foarte iubi t de că t re fermierii să i , dar care se interesa mai mul t de v înă toa re decît de afacerile b i ­sericii şi era p u ţ i n versat în la t ină şi în teologie. El s-a opus l u i Luther şi a făcut ca să fie arse lucrările lui . Curtea sa eclesiastică a condamnat doi martori. El a constatat to tuş i ignoran ţa şi super­s t i ţ i a poporului, lipsa de disciplină, incapacitatea clerului, care dirija bisericile şi delapidarea venituri lor bisericii. El a v ă z u t încă profanarea euharistiei (Mesei Domnului) şi inutil i tatea eforturilor depuse pentru readucerea membrilor corupţ i ai clerului la respec­tarea regulilor canonice. Cu ajutorul elitei marilor demnitari ai bisericii, el a încercat de a face o reformă catolică după ideile l u i Erasmus. Nereuş ind acest lucru, el încercă o reformă evanghel ică cu ajutorul lu i Bucer şi al lu i Melanchton, însă eforturile sale au los t nimicite p r in opozi ţ ia clerului, universi tăţ i i şi a oraşului Co­lonia sub inspiraţ ia iezuitului Canisius. Lipsîndu-i spri j inul, e 1 a r e n u n ţ a t la t i t l u l său de arhiepiscop şi s-a retras la moşia sa.

8) SCHWENCKFELD

A existat la acea epocă un om care a rămas în afara biser ici i catolice ca şi în afara bisericilor luterane şi reformate, fără a se a t a ş a nici de anabapt i ş t i . Acesta a fost nobilul silezian Gaspard de Schwenckfeld (1489—1561) care a exercitat o mare influenţă în ţ a r a sa şi peste hotare. F i ind în relaţii de afaceri cu mul ţ i m i c i suverani germani, el nu se ocupa deloc de Scripturi. î n să la treizeci de ani el a fost scuturat de indiferenţa sa pr in „minuna ta t r îm -b i ţ ă a lu i Dumnezeu", Mar t in Luther. El s-a lăsa t p ă t r u n s de lumina cea clară a cercetăr i i lu i Dumnezeu pr in har, şi deven i sufletul reformei în Silezia. în acest t imp, foarte repede el se s i m ţ i

183

constrîns de a critica anumite puncte ale doctrinei lu i Luther , în pr imul rînd în ceea ce pr iveş te Sfînta Cină. Reformatorul I-a. atacat atunci cu violenţă şi făcu uz de autoritatea sa, făcîndu-1 sectar şi eretic. însă Schwenckfeld nu a înce ta t de a r ecunoaş te datoria sa de mul ţumire faţă de Luther din punct de vedere sp i ­ri tual . D u p ă ce suferise t imp de ani atacul reformatorului şi pas­tor i lor luterani, el a dat sfatul acelora care simpatizau cu el" . „Să ne rugăm fără încetare pentru ei : va veni vremea cînd ei v o r recunoaş te t o t aşa ca şi noi ignoran ţa noas t ră în p rezen ţa învă­ţă toru lu i unic Hristos".

El a făcut din studiul Scripturii plăcerea sa. El a calculat că cit ind patru capitole pe zi , se poate parcurge t o a t ă Biblia î n t r - u n an. El şi-a făcut mai întîi o regulă, însă mai t î rz iu el a lăsa t D u h u l u i Sfînt grija de a dirija citirea sa şi nu s-a mai s t r ă d u i t să c i tească a t î t ea capitole pe zi. Hristos, a spus el, este rezumatul întregi i Bib l i i , şi scopul principal al Scripturii întregi , este de a ajunge ca noi să cunoaş tem deplin pe Hristos Domnul. Pentru el c red in ţa în exactitatea şi în inspi ra ţ ia Bibliei întregi, nu era numai sim­pla adeziune la o dogmă învechi tă şi îndoielnică, ci o descoperire plină de posibil i tăţ i nelimitate, nici o supers t i ţ ie veche ci un pro­gres modern. El descrie lectura sa biblică, ca f i ind o m e d i t a ţ i e pre lungi tă , o căutare , un sondaj, o lec tură fără încetare reînnoită, , rumegînd, în torc înd şi reîntorcînd fiecare c u v î n t în gîndul s ă u . Căci aici se găseşte o comoară fără ames tecă tu ră , descoper i tă credinciosului; mărgăr i ta re fine, aur şi pietre preţ ioase. Adre-sîndu-se acelora care p ropovădu iau Scripturile, el le indică o re­gulă sigură : „Dacă se întîlnesc pasagii, subiecte de discuţii , t re ­buie să se ţ ină seama de orice text, să explice Scriptura p r in Scr iptură , a tasînd la totalitate versete izolate, compar îndu-se un pasagiu cu celălalt şi să se găsească o aplicare, care că nu depindă de ţ inerea unui singur text şi acordînd cu sensul pe care îl dă în t reaga Scr iptură .

Schwenckfeld a studiat ebraica şi greaca şi în lucrările sale el a î n t r ebu in ţa t nu numai traducerea lu i Luther ci încă şi „vechea Biblie" (pe care o foloseau anabapt iş t i i ) şi cea „Vulgata" . El a găsit cheia multor păr ţ i din Vechiul Testament care erau ca sim­boluri pentru ceea ce este spus în Noul Testament. El a ho t ă r î t de a se lăsa călăuzi t în în t regime de că t re Scripturi, a t î t pentru prac t ică cît şi pentru doctr ină. „Dacă noi nu înţelegem t o t u l , spunea el, să nu b l a m ă m Biblia, ci mai degrabă i gno ran ţ a n o a s t r ă " .

Opt ani după prima sa „cercetare" aşa cum o numeş t e el, a făcut o nouă experienţă , care pare a avea o influenţă încă şi mai adîncă asupra vieţii sale. P înă atunci el predicase cu r îvnă Scrip-

184

turi le şi luteranismul. î n să ceea ce el a crezut cu capul, a devenit atunci o convingere in t imă a in imi i . El a recunoscut acum vocaţ ia lu i , cerească, a p r imi t o s iguranţă a mîntuir i i în t r -o măsură supra a b u n d e n t ă şi s-a predat lu i Dumnezeu ca o jertfă vie. Un senti­ment adînc despre păca tu l său şi o înţelegere a suferinţei răscum­părări i îndeplini te p r in moartea şi învierea lu i Hristos, a cuprins voinţa lu i , a transformat duhul său şi l-au adus la o ascultare în care el a găsi t libertatea de a îndeplini voia lu i Dumnezeu.

El a mai descoperit încă ceva : că Scriptura nu este numai o călăuză fără greşeală în ceea ce pr iveşte îndrep tă ţ i rea şi sfinţirea personală ci şi un izvor de î nvă ţ ă tu r i foarte curate în ceea ce pr i ­veş te biserica. Pentru a reforma biserica, spune el, noi trebuie să ne folosim de cartea Faptele Apostolilor, care ne a ra tă în mod lămur i t cum s-au petrecut lucrurile la început , ceea ce este ade­v ă r a t şi ceea ce este fals, ceea ce este vrednic de laudă şi accep­tabi l de Dumnezeu şi de Domnul Hristos". El vede că biserica din t impuri le apostolilor şi succesorilor lor imediaţ i era o glorioasă adunare nu numai în t r -un loc ci în mai multe. El se în t reabă unde s-ar putea găsi astfel de adunăr i în zilele noastre, apoi adaugă : „Sc r ip tu ra nu recunoaş te decî t pe aceia care îl primesc pe Hristos ca conducă tor , acei care se predau Duhului Sfînt şi îndrumăr i lor L u i , pentru a p r imi dela E l , daruri şi cunoş t in ţe spirituale". D o m ­nul Isus însuşi conduce p r in darurile spirituale pe care le acordă, nu numai întregii biserici ci chiar şi fiecărei adunăr i separate. în aceste adunăr i darurile duhovniceşt i s înt folosite pentru binele tuturor. Acelaşi duh le dă fiecăruia, dar ele se manifestă în fie­care din membri. Libertatea duhului este nel imitată . Dacă unul , m î n a t de Duhul se scoală, cel care vorbeş te trebuie să tacă imediat. Bisericile nu s în t desăvîrşi te ; î n t o t d e a u n a se pot strecura fă ţarn ic i , însă de înda tă ce se cons ta tă p rezen ţa lor ei trebuie să fie excluşi. Schwenckfeld nu putea să recunoască, ca biserică, religia refor­m a t ă , deoarece marea majoritate a creştinilor boteza ţ i nu aveau Duhul lu i Hristos şi luau sacramentele fără harul lu i Dumnezeu. El cons imţea să pr imească ajutorul organizaţ i i lor misionare cu condi ţ ia ca ele să nu ia locul bisericilor lui Hristos. „Biserica na­ţ ională , spunea el, este o biserică ce s-a întors dela nivelul atins în Vechiul Testament".

„Es te perfect clar", spunea el încă, „toţ i creştinii s în t chemaţ i şi tr imişi în scopul de a l ăuda pe Domnul şi Mîntui torul lor Isus Hristos, de a proclama vi r tu ţ i le Celui ce i-a chemat d in în tuner ic la lumina Sa m i n u n a t ă şi de a măr tur i s i Numele Său îna in tea •oamenilor. Orice restr icţ ie , cît de mică a preoţiei universale a tu turor credincioşilor, înseamnă o limitare a Duhului Sfînt. Dacă

185

s-ar fi lucrat astfel în t i m p u l l u i Pavel, dacă numai cei ce erau desemnaţ i de au tor i t ă ţ i ar fi avut dreptul să p ropovădu ia scă r atunci p înă unde ar fi fost răsp îndi tă c red in ţa creşt ină ? Cum ar fi ajuns Evanghelia şi p înă la noi ? Printre credincioşi, uni i s î n t aleşi pentru o slujbă specială, p regă t i ţ i şi puş i deoparte pentru misiunea lor, nu pr in studii , alegere sau consacrare, ci p r in îndemn, descoperite şi o manifestare a Duhului Sfînt că Hristos este cu ei,, p rezen ţa Sa f i ind dovedi tă pr in har, putere, v ia ţă şi b inecuvîn-tare". Deoarece ei s înt chemaţ i şi t r imişi numai de Dumnezeu, în harul, lu i Isus Hristos, ei lucrează cu putere şi mare s igu ran ţă p r in Duhul Sfînt : „sufletele se nasc din nou, inimile s în t re înnoi te şi împără ţ i a lui Hristos se zideşte".

Nic ioda tă credincioşii, care vor auzi astfel de p r o p o v ă d u i ­to r i apostolici şi duhovniceşt i nu vor obosi, căci cuvintele lor s în t însoţ i te de putere divină şi hrănesc sufletele. Vorbind despre astfel de oameni, Domnul Hristos a spus : „Adevăra t , a d e v ă r a t vă spun, că cel care pr imeş te pe cel care îl t r i m i t Eu , pe Mine Mă pr imeş te" (Ioan 13,20). Nic i o persoană ne în toarsă la Dumnezeu, sau care nu umblă în sfinţenie, nu poate fi cu a d e v ă r a t un adevă­rat slujitor, lucrînd la creşterea bisericii, chiar dacă el ar fi doctor şi profesor, dacă ar cunoaşte Biblia pe dinafară şi ar fi un mare orator. Dacă unii sus ţ in că persoana şi slujba s în t două luc ru r i deosebite, astfel că dacă un episcop, un preot sau un predicator este un om rău (are o purtare rea) el poate să facă to tuş i o s lu jbă bună , aceea de a î n v ă ţ a din Noul Testament şi de a fi un slujitor al Duhului Sfînt, acest lucru este însă împot r iva Scripturilor şi a poruncilor lu i Hristos. Ce fel de slujbă este aceasta, în care în ­v ă ţ ă t o r u l însuşi nu a luat în inima lu i nici o î nvă ţ ă tu ră . . . care nu crede ceea ce el î nva ţ ă şi nu îndeplineşte ceea ce spune. Cuvintele şi v i a ţ a trebuie să meargă împreună ; aceasta este a d e v ă r a t a s lu jbă a Noului Legămîn t , după î n v ă ţ ă t u r a întregii Scr ip tur i apostolice şi după exemplul însuşi al Domnului Hristos".

In ceea ce pr iveş te botezul Schwenckfeld î n v ă ţ a că el nu mîntu ieş te şi că poţ i fi mîn tu i t şi fără ca să f i i botezat. T o t u ş i el vedea i m p o r t a n ţ a acestui act, că atunci cînd credincioşii se botează, ei fac măr tur is i rea lor de credinţă . în ceea ce p r i v e ş t e copii din leagăn, spunea el, ei nefiind în stare să aibă c redin ţă ei nu s înt în stare să fie boteza ţ i .

El nu s-a alipit de aşa numiţ i i anabapt i ş t i . Cu toate că îi descria ca oameni evlavioşi, despăr ţ i ţ i de marea m u l ţ i m e a celor i n d i ­ferenţi , r emarca ţ i pentru purtarea lor b u n ă şi pentru convinge­r i lor lor serioase, el îi acuza de legalism şi ignoranţă . El a con­fundat, ea şi mul ţ i alţii oameni, pe fraţii evlavioşi şi care sufereau».

186

cu toate elementele fanatice ale războiului ţăranilor , cu excen­t r i c i i dela Munster şi cu făptui tor i i de des ordini. El susţ ine că a cunoscut pe „pr imi i b a p t i ş t i " şi descrie apoi Ministerul care a fost distrus din cauza războiului ţărani lor . El menţ ionează oameni de t i pu l lu i Balthazar Hubmeyer, ca fi ind ucenici ai lu i Hans H u t , cu toate că Hubmeyer era un adversar ho tă r î t al î n v ă ţ ă t u ­r i lor exagerate şi neponderate ale lu i Hu t . El aminteş te din nou .zvonul că H u t s-ar fi sinucis în închisoare, însă el adaugă că acest act a fost probabil involuntar şi el dă numele de „bapt iş t i H u t i ţ i " tu tu ror acelora care au fost numi ţ i în general „anabapt i ş t i " . El poves t e ş t e anumite anecdote defavorabile, care i-au fost comuni­cate p r i n scrisoare şi r epe tă părerea unei persoane care părăsise una d in adunăr i le „ H u t i s t e " cu toate că el nu avea decît o s ă rmană opinie despre creş t inismul său. El spune că aceşti bap t i ş t i nu aveau dec î t c u n o ş t i n ţ e superficiale asupra credinţei , asupra mîntuir i i p r in har şi a s iguran ţe i mîntui r i i şi că peste t o t ei nu au înţeles idealul adevăra te i biserici apostolice.

„E i îşi închipuie, spunea el, că... de î nda t ă ce ei s în t pr imiţ i în mod v iz ib i l . . . în propriile lor adunăr i , ei apa r ţ i n poporului sfînt al l u i Dumnezeu, poporului pe care El şi 1-a ales dintre toate celelalte, bisericii curate şi fără pa t ă . Totuş i darurile Duhu lu i Sfînt, f rumuse ţea şi ornamentele bisericilor creşt ine aşa cum s în t descrise în Scripturi , nu se manifestă deloc la ei. Pentru ei o drept credincioşie ex te r ioară este semnul adevăra te i biserici a lui Hristos. De asemenea un duh de cri t ică antibiblic şi de mîndrie sp i r i tua lă îi caracter izează. Ei s în t a t î t de sat isfăcuţi de ei înşişi şi de to t ceea ce fac ei, încî t c o n d a m n ă pe to ţ i aceia care nu gîndesc ca ei, adică pe cei care nu au acceptat modul lor de botez şi nu frecven­tează adunăr i le lor. Ei îi consideră ca afară din adunarea sfinţilor şi sub puterea lu i Satan. Chiar dacă ceilalţi fraţi erau p l in i de c red in ţă ca Ştefan, umplut de Duhul Sfînt şi de înţe lepciune d i ­v ină , acest lucru nu are decî t p u ţ i n ă valoare pentru aceşti bap t i ş t i , căci ei s în t a t î t de mul t legaţi , mai ales conducător i i lor, în jude­căţi uşurat ice , de dragoste de ei înşişi şi de mîndrie duhovnicească , în adunăr i le lor ei frîng î n t o t d e a u n a p î i n e a ; cina şi botezul ocu-p înd în sinea lor locul cel mai important. Dacă v iz i ta ţ i una d in adunăr i le lor, îi ve ţ i socoti pe ei drept poporul lu i Dumnezeu, căci nu se poate îndoi nimeni de evlavia lor în conduita lor ex­t e r i o a r ă " .

El a r a t ă apoi că fariseul d in pi ldă, avea o mai mare apa ren ţ ă de evlavie decî t vameşu l . Eu , adaugă el, eu nu blamez evlavia ^exterioară la bap t i ş t i sau la călugări , însă acest lucru nu este î n d e a j u n s pentru a spune : „veniţ i aici să fiţi bo teza ţ i" . El mai

187

cons ta t ă apoi că se t i ran izează conşt i in ţa membrilor, că legalismuF se a taşează la numite obiceiuri, la lucrări exterioare, cum ar fi îmbrăcămin tea . Apoi în sfîrşit, el combate vederile lor în ceea ce p r iveş te prestarea de ju rămîn t , războiul şi participarea la guver­narea civilă. D i n toate acestea se poate trage concluzia că p r in t re aceşti credincioşi ca şi în orice comunitate p u ţ i n mai mare, au existat slăbiciuni şi erori şi că îngus t imea şi legalismul despre care vorbeş te Schwenckfeld erau l imitări la care a n a b a p t i ş t i i erau supuş i şi împot r iva cărora cei mai buni dintre ei nu în­cetau să protesteze. Schwenckfeld condamna cruzile pe r secu ţ i i î n d r e p t a t e împot r iva lor. „Eu aş f i v r u t să c ru ţ pe oamenii s impl i şi evlavioşi înt î lni ţ i la ei", spunea el, şi r e amin t e ş t e auditori lor săi că există printre aceşti fraţi , adevăra ţ i creştini, care chiar dacă nu au cunoşt in ţă , au to tuş i v i a ţ ă din Dumnezeu. El men­ţ ionează bucuria lor în mijlocul suferinţelor şi adaugă că, dacă cum se spune, s în t răsvră t i ţ i , este treaba guvernului c iv i l de a se ocupa de acest lucru. D u p ă socoteala sa, el i-a găsi t î n t o t d e a u n a t ră ind în pace, fără cel mai mic gînd de răsvră t i re .

D a t o r i t ă lucrări i sîrguincioase a lu i Schwenckfeld, s-au format cercuri de credincioşi în t o a t ă Silezia, la Ligni tz şi în împre ju r imi . Ei erau un model de adevă ra t ă evlavie pentru cei din ju ru l lor. Abuzîndu-se prea mul t de Sfînta cină, Schwenckfeld a opri t p r ă z -nuirea ei un oarecare t imp, şi influenţa învă ţă tu r i i sale — cum să evite a lua cina în chip nevrednic — a fost aşa încî t clerul l u ­teran din Liegnitz a începu t ca să urmeze exemplul său (1526). De aici acuza ţ ia ce i s-a adus cum că el depreciază Cina Domnulu i r

cu toate că tocmai contrariul 1-a împins ca să acţioneze astfel. Dor in ţ a sa mare era de a realiza unitatea bisericii. , ,Ah Doamne t binevoieşte ca noi să f im cu adevă ra t t rupul lu i Hristos, uni ţ i p r in legături le dragostei... dar vai ! p înă în prezent noi nu vedem: nimic care ar putea să se asemene cu prima biserică, unde credin­cioşii erau o in imă şi un g înd. . . " „Noi voim cu toate acestea să r ămînem fermi în libertatea la care Hristos ne-a chemat, fără să fo rmăm secte omeneşt i sau să ne în toa rcem dela biserica creştină, universală. Noi nu voim să ne punem din nou sub jugul robiei,, ci noi ne a t a ş ă m la secta divină cea a lu i Isus Hristos. D o r i n ţ a i n imi i mele este de a putea ajuta pe fiecare să înţeleagă a d e v ă r u l şi unitatea lu i Hristos şi a Sfîntului Său Duh ; eu nu vreau să-propag duhul sectar de a fi cauza de împăr ţ i r e şi separare de H r i s ­tos... în prezent există patru aşa numite biserici : cea papa lă , ceai lu t e rană , cea zwingliană, şi cea b a p t i s t ă sau p icardă . Fiecare d in ele anatemizează pe cealal tă căci este clar că Luther condamna biserica lu i Zwingli ca şi pe cei fanatici. Se poate pune deci î n t r e -

188

barea : care este adevă ra t a adunare sau biserică a lu i Hristos — sau vor f i ele toate !... sau care este aceea în care găsindu-te să p r i ­meş t i b inecuvîn tarea ? Noi r ă spundem la această în t rebare cu cuvintele apostolului Petru : „ î n adevăr v ă d că Dumnezeu nu este pă r t i n i t o r ci că în orice neam, cine se teme de El şi lucrează nepr ihănire este p r imi t de El (Fapt. Ap. 10, 34—35). Astfel cu cît aceste biserici se condamnă mai mul t unele pe altele, cu a t î t mai mul t aceia care se tem de Dumnezeu, trăiesc în nepr ihăni re şi în mod creştinesc vor fi pr imi ţ i de Domnul şi nu condamna ţ i .

P înă în prezent eu nu m-am a t a ş a t la nici una din aceste biserici... însă eu nu am dispre ţu i t nici congregaţii , nici conducă ­tor i , nici î n v ă ţ ă t o r i ; eu doresc să servesc pe to ţ i oamenii în D u m ­nezeu, să f iu prieten şi frate cu oricine este zelos pentru Dumnezeu şi iubeş te pe Hristos din t o a t ă inima sa.... Eu îl rog deci pe Domnul de a mă călăuzi în toate, de a mă face destoinic după regula apos­tolică de a deosebi toate duhurile şi mai ales Duhul lu i Isus Hris tos . Dumnezeu să îmi ajute ca să cercetez toate lucrurile, apoi să aleg; şi să păs t rez ceea ce este bun î Apoi , în aceste t impur i de l u p t ă şi dezbinăr i , eu să ajung cu un cuget curat şi bun în Hristos, la adevăr şi unitate... Libertatea mea nu convine tuturor.. . u n i i mă t r a t e ază ca excentric... pentru alţii eu s în t suspect... î n s ă Dumnezeu cunoaş te inima mea.... Eu nu s înt un sectar şi cu aju­torul lu i Dumnezeu eu nu voi deveni un factor de turburare... Eu aş vrea mai bine să mor, decît să distrug vreun lucru bun. De aceea eu nu mă ataşez la nici un part id, la nici o sectă sau biserică pentru ca să pot după voia lu i Dumnezeu şi pr in harul Său, să servesc toate partidele, rămîn înd în afara tuturor ."

î n v ă ţ ă t u r a lu i Schwenchfeld şi dezvoltarea cercurilor pe care le-a creat, a atras asupra lu i a ten ţ i a regelui Ferdinand, care vedea în el un calomniator al sacramentelor cinei. El a fost deci obl igat (1529) să părăsească patria sa, unde el s-a bucurat î n t o t d e a u n a de o frumoasă poziţie şi de o îna l tă pre ţui re . U l t i m i i treizeci de ani ai vieţii sale au fost cei ai unui nomad, persecutat de biserica lu t e rană care 1-a declarat în mod formal ca eretic. î n să exilul s ău i-a permis ca să dea o mai mare extindere grupelor de credincioşi pe care le î n v ă ţ a peste to t în Germania de sud, unde unele autor i ­t ă ţ i l-au protejat. Aceste grupăr i nu se considerau biserici, ci ei credeau că luînd poziţ ie ca membri ai unei biserici, ei r id i ­cau o bar ieră în t re ei şi credincioşii din diverse păr ţ i , pe care ei doreau ca să-i servească. Ei lăsară la o parte botezul şi f r îngerea pîinii a ş tep t înd t impur i mai bune. Ei s-au dedat rugăciuni i şi cău tau o nouă revărsare a Duhului Sfînt, îna inte de revenirea Domnului , care va face atunci unirea bisericii Sale. Misiunea l o r

im

consta în studii biblice, în vizite şi alt forme de mărtur is i re , în scopul de a pregăti sfinţii pentru această „Reîntoarcere" . Ei pro-po văd ui au de asemenea Evanghelia celor neconver t i ţ i pentru ca cel mai mare n u m ă r posibil să fie făcuţi par t ic ipanţ i la bine->cuvîntările promise.

Abţ in îndu-se dela orice măr tu r i e eclesiastică, în scopul de a evita dificultăţi le care decurgeau din aceasta, ei deveniră o sursă de slăbiciune mai degrabă decît de putere pentru acei fraţi, care după exemplul apostolilor se conformau învă ţă tu r i i Scripturi i în ceea ce priveşte bisericile. Aceste principi i scripturare, prac­ticate aşa cum trebuie, nu au provocat nici înfiinţarea vreunei secte, nici separarea de acei creştini care nu se a lă turaseră lor, ci numai formarea unui teren pe care era posibil de a se întîlni cu t o ţ i credincioşii, terenul împăr tăş i r i i lor cu Hristos şi în Hristos.

P i î g r a m Marbeck, împreună cu alţii a răspuns în scris l u i Schwenckfeld pr iv i tor la critica acestuia că t re credincioşii care se ^ t r îngeau în adevăr pentru a practica botezul şi frîngerea pîinii. Schwenckfeld îşi exprimase dezaprobarea printr-o lucrare i n t i ­t u l a t ă : „Asupra noilor scrieri ale fraţilor bap t i ş t i publ ica tă în anul 1542". Replica lu i Marbeck avea un t i t l u de optzeci şi t r e i de cuvinte. Citind obiecţiunile lu i Schwenckfeld, el le opune o su t ă de răspunsuri . El şi fraţii scriau în t re altele : „Nu este exact spus, că noi nu recunoaş tem ca creştini pe aceia care resping forma noas t ră de botez şi că noi îi p r i v im ca suflete ră tăc i te care t ăgă ­duiesc pe Hristos. Nu este treaba noas t ră de a judeca sau de a condamna pe acela care nu se botează după porunca lu i Hristos 4

C A P I T O L U L X

FRANŢA ŞI ELVEŢIA (1500 — 1800)

1) începutul Reformei în Franţa

La sfîrşitul secolului al XV-lea şi începutu l secolului al X V I - l e a y

t ră ia la Paris un om de v î rs tă mijlocie cu un mod de comportare v io i , care păzea cu devotament toate ritualurile bisericii romano-catolice. Era Jacques Lefevre, doctor în teologie, cel mai erudi t şi cel mai popular om dela universitate. Născu t în 1455 în m i c u l oraş Etaples din Picardia, el a studiat la Paris şi în Italia. El s-a a r ă t a t a t î t de înzes t ra t şi activ, încît atunci cînd a devenit pro­fesor la universitatea din Paris, (1492) el a luat foarte repede un loc de p r im rang printre colegii săi. Renaş te rea atrăsese la Paris s tuden ţ i en tuziaş t i din toate ţări le . LefevTe a încura ja t s tudiul l imbilor şi negăsind satisfacţie nici în clasici nici în scolastici, el î nd ruma pe s tuden ţ i i săi la Biblie, pe care el o explica cu a t î t a înţelepciune şi înfocare încî t mul ţ i dintre ei fură cîştigaţi, în ace­laşi t imp pr in î n v ă ţ ă t o r şi p r in Carte. Farmecul pe r sona l i t ă ţ i i lu i Leffcvre a făcut în curînd să a ibă prieteni.

El era deja de şaptesprezece ani profesor la Sorbona şi scrie­rile sale erau larg răspîndi te , cînd un t înă r cu numele Guiilaume Farel care pe atunci avea douăzeci de ani, părăsi căminul său d in regiunea m u n t o a s ă , din Dauphine, în t re Gap şi Grenoble, pentru

a veni la Paris. în p lăcutu l castel familiar, ocupat de mul tă vreme de Farel, locuiau păr inţ i i , t rei fraţi şi o soră a lu i Guiilaume, t o ţ i

191