2 Gradele Ilicitului. Conceptul de Stat-Victima

5/26/2018 2 Gradele Ilicitului. Conceptul de Stat-Victima

1/12

LECTURI MINIMALE

CURS II

Tema 3

GRADELE ILICITULUI.

DECRIMINALIZAREA RASPUNDERII INTERNATIONALE ASTATELOR. INTRODCEREA conceptului de VIOLARI GRAVE ALENORMELOR IM PERATIVE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL GENERAL(

)

1.Decriminalizarea raspunderii internationale a statelor.Fundamentul rspunderii internaionale const, aa cum s-a artat, n incalcarea

unei obligaii internaionale, oricare ar fi obiectul obligaiei nclcate. Problema care

s-a ridicat in cursul lucrarilor de codificare a raspunderii statelor in cadrul CDI, a fostacea dac violarea unei obligaii internaionale d natere unei singure i unicecategorii de fapte ilicite, din punctul de vedere al dreptului internaional, sau daca,dimpotriv, in functie de interesele ocrotite, trebuie s se disting categori i diferite defapte ilicite i regimuri diferite de rspundere internaional)1n general, pn la lucrrile de codificare a rspunderii statelor, nu se recurgea, nici n

jurispruden i nici n doctrin, la o agravare a raspunderii, respectiv o difereniere nprivina faptului ilicit, legat de caracterul mai mult sau mai puin esenial pentru

societatea internaional a intereselor afectate.n cursul lucrrilor de codificare, a fost evidentiat faptul ca, dup cel de-al

doilea rzboi mondial, dreptul internaional general tinde sa distinga regimuri derspundere internaional diferite: unul corespunznd importanei deosebite pe care oatribuie comunitatea internaional ocrotirii anumitor interese fundamentale (ca, deexemplu, abinerea de la acte de agresiune sau de comitere a unui genocid); altulurmnd s se aplice atunci cnd este vorba de o obligaie mai puin important i mai

puin general. Ca urmare, din punct de vedere al rspunderii statelor, n lucrrile sale

1.v. Comentariile CDI, loc. cit.; Ian Scobbie, o p. cit. pg. 126-127


2/12

de nceput, CDI a introdus conceptul de crima internationala, distinctde delictulinternaional.2[14]

Prin Art. 19al primei versiuni a Proectului de articole privind raspundereapentru fapte international ilicite, crima internationala fost definit in urmatorii

termeni:

...Faptul international ilicit care rezulta dintr-o incalcare de catre un stata unei obligatii internationale, atat de esential pentru ocrotirea

intereselor fundamntale ale comuni tatii in ternationale incat incalcarea

acesteia este recunoscuta ca o crima de catre aceasta comuitate in

ansamblul sau,...

O asemenea distincie nu a mai fost reinut n forma final a Proiectului2001, considerndu-se c nu pot fi dezvoltate consecine penale pentru state n cazulviolrii normelor fundamentale.3[15] n termenii dreptului internaional n vigoare, s-aconsiderat ca statele, prin definiie, nu pot face obiectul sanciunilor penale,asemntoare celor prevzute pentru sistemelejuridice interne.4[16]Dup cum se artan hotrrea Tribunalului militar internaional de la Nrnberg, Sunt oamenii i nuentitile abstracte care comit crimele a cror reprimare se impune, ca sanciune adreptului internaional.5[17]Tribunalele militare de la Nrnberg i Tokio au judecat i

condamnat ageni ai statului, pentru crimele comise n exercitarea funciei lor oficiale,i nu Germania sau Japonia. n practica internaional mai recent se nregistreazaceeai tendin: Tribunalele internaionale pentru Iugoslavia i Rwanda au fostconstituite de ctre Consiliul de Securitate pentru urmrirea i condamnarea

persoanelor responsabile pentru crimele mpotriva umanitii svrite n aceste ri inu pentru condamnarea statelor respective. n spiritul aceleiai concepii, s-a constituiti Curtea Penal Internaional.

Dei n forma sa final Proiectul de articole nu mai reine, din punctul de

vedere al rspunderii statelor distincia dintre crime i delicte internaionale,consecinele juridice ce decurg din nclcarea, in anumite conditii, a normelor

2VeziAnnuaire de la Commission du Droit International,1976, vol. II, 2-e partie, p. 83-113.3[15]Puncte de vedere diferite, in favoarea mentinerii conceptului de crima a statelor, au fost

exprimate in doctrina; de ex., A. Pellet, Can a State Comit a Crime? Definetly, Yes!, in EJIL,2000;G.Gaja, Should All References Dissapear from the ILC Draft Articles on State Resposability? ibidem

4[16]Vezi, de ex. CIJ, Recueil, 1996, p. 595.5[17]

Vezi AJIL, vol. 41(1947), p. 221, citat din Comentariile CDI asupra Proiectului de articole privindrspunderea statelor, p. 301.


3/12

imperative ale dreptului internaional general (norme de jus cogens) sunt tratateseparat.6

2. Incalcarile grave ale unor norme de jus cogens si consecinteleacestora.

Astfel, in contextul determinarii continutului raspunderii, respectiv aconsecintelor atribuirii acesteia (Partea a IIIa a Proectului CDI), un capitol distincteste consacrat nvlcrilor grave ale unor norme dejus cogens. Acest capitolcuprinde doua articole: Art. 40 stabilete conditiile pentru calificarea unei conduiteilicite ca o violare grava unei norme imperative a dreptului internaional

general;Art. 41enumer consecineleconstatarii unor asemenea inclcri.Art. 40.Apli carea acestui capitol

Acest capitol se aplica raspunderii internationale care rezulta dintr-o nclcare gravade catre un stat a unei obligatii internationale ce decurge dintr-o norma imperativa a

dreptului international general.

1. Violarea unei asemenea obigatii este grav dac ea denot din partea statuluiresponsabil o neexecutare flagrantsau sistematica respectivei obligatii.

2. ...Art. 41.Consecintele specif ice unei violar i grave a unei obligatii , in vir tutea acestui

capitol

1. Statele trebuie sa coopereze pentru a pune capat , prin mijloace licite, oricareiviolari grave in sensul articolului 40.

2. Nici un stat nu trebuie sa recunoasca drept licito situatie creata printr-o violaregrava, in sensul articolului 40, si nici sa acorde ajutor sau sa sprijine mentinerea acestei situatii.

Articolul 40 al Proectului CDI introduce in campul raspunderiiinternationale a statelor o distincie calitativ intre nclcrile dreptuluiinternational7[19], creindu-se, indirect, doua regimuri juridicedistincte ale raspunderii:

6[18] Dintre normele imperative pe care CDI le retinuse n categoria crimelor, figurau: interdicia agresiunii, a

genocidului, a sclaviei, a discriminrii rasiale, a crimelor mpotriva umanitii i torturii. n aceast categorie a fostinclus , de asemenea, apartheidulca si dreptul la autodeterminare.7[19]v. Comentariile CDI, pg. 299


4/12

-raspunderea internationala obisnuita, aceea care se stabileste inurma verificarii celor doua conditii indicate prin Art. 2 al Proectului: incalcarea uneiobligatii internationale prin comportamentul unui stat presupus responsabil siimputabilitatea acestui comportament statului. Consecintele generale constau in

obligatiile de a inceta comportamentul ilicit, de a indeplini, in conditiile impuse,obligatia initial incalcata, si de a repara prejudicial produs prin comportamentul ilicit(Articolele 29, 30 si 31);

-o forma de raspundere internationala agravata, calificat ca atare prindoua conditionari. ndeplinirea acestor condiii determin anumite consecintespecifice.Cele doua conditionari agravante se refera:

i)la natura obligatiei nclcateiii) laintensitatea violarii.

Prima conditionare agravant, impune ca obligatia incalcat s decurgadintr-o norma dejus cogens.Articolul 40, alin.1 nu enumersi nici nu mentioneaza,exemplificativ, normele imperative ale dreptulu international general la care facetrimitere.

Retinem ca in Proectul de articole aceast categorie de norme mai esteinvocat, intr-un alt context, referitor la imprejurarile exoneratoare de raspundere.

Prin Art. 26 (Partea I- a a proectului) se precizeaza astfel ca interventia oricareia dincele sase tipuri de imprejurari exoneratoare, nu poate conduce la exonerarea deraspundere daca prin comportamentul statului ce invoco asemenea imprejurare afost incalcata o obligatie ce decurgea dintr-o norma de jus cogens. In aceste cazuri,

pentru identificarea normelor imperative ale dreptului international (jus cogens),Comentariile CDI referitoare la ambele articole fac trimitere la dispozitiileConventiei de la Viena din 1969, privitoare la dreptul tratatelor, prin care conceptul afost introdus in dreptul international, si invoca recunoasterea generala si autoritatea pe

care acesta a dobandit-o in practica statelor si jurisprudenta internationala.Comentariile la Art. 26 (paragraful 5) mentioneaza chiar expres normeleimperative care sunt clar acceptate si recunoscute, ca fiind, pe langa interzicereasclaviei si a comentului cu slavi, genocidul, discriminarea rasial si apartheidul,interzicerile agresiunii, a crimelor contra umanitatii si a torturii, ca si dreptul laautodeterminare.( v. Comentariile CDI, pg. 305)

In legatura cu cea de a doua conditionare agravanta, se impune ca aceast

conduits fi fost comis n anumite imprejuraricare so califice dreptgrava,


5/12

respectiv incalcarea obligatiei sa fi fost flagrantsausistematic.Alin.2 al Art. 40ofera doua criterii, alternative, de apreciere a gravitatii:

Pentru a fi considerata drept sistematic incalcarea trebuie sa se fi comisdeli berat si intr -un mod organizat, in timp ce caracterul de incalcare flagrant

indico anumita gradare a intensitii incalcr i i sau a efectelor acesteia. Pentru aaprecia o asemenea intensitate ar urma s se aib n vedere valorile protejate denorma incalcata, caresa fi fost direct vizate prin conduita statului responsabil.

Se poate aprecia ca, in practica, cele doua conditionari ale gravitatii nu seexclud, caci violarile grave sunt, in general, atat flagrante ct si sistematice. InComentariile asupra Art. 40, CDI citeaza, intre factorii care ar putea fi luati inconsiderare pentru a determina gravitatea nclcrii, intentia de a incalca norma,intinderea si numarul incalcarilor, gravitatea urmarilor pentru victime. Sunt

deasemenea evocate exemple extreme ale unor asemenea violari, respectiv incalcarileunora din normele dejus cogens,cum ar fi agresiunea sau genocidul, care se comitdeliberat si pe scara larga8[21].

3. Consecintele specifice violarilor grave ale normelor de jus cogens.Conform Art. 41, stabilirea rspunderii unui stat pentru asemenea nclcri

grave, nu impune statului responsabil, obligatii mai impovaratoare, asa cum ar fi fostde asteptat, ci pare sresponsabilizeze toate celelalte state membre ale comunitatiiinternationale.Acestora din urml le sunt impuse o serie de trei obligatiidistincte, cuconsecinte dintre cele mai importante in planul raporturilor juridice din societateainternaional.

Prima dintre acestea (Art.41,alin.1) consta in obligatia tuturor statelorde a coopera pentru a face sa inceteze incalacarile normelor dejus cogenscomisede statul responsabil. Obligatia se adreseaza oricarui stat, indiferent daca a fost sau nudirect afectat de aceste incalcari.In ceeace priveste formele de cooperare, se poateconstata ca aceasta se realizeaza deseori in cadrul institutional oferit de organizatiileinternationale, in special de ONU. Dar, in lumina alin.1, mai sus citat, se poate admiteca aceasta cooperare sa se realizeze si in afara unor organizatii internationale.

8[21]v.comentariile CDI, pg. 307


6/12

O a doua categorie de obligatii, impuse tuturor statelor comunitatiiinternationale (Art.41,alin2), are in vedere nerecunoasterea ca licita a oricareisituatii creata in urma unei violari grave a normelor imperative ale dreptuluiinternational.In practica statelor, ca si in doctina, o asemenea obligatie a fost

formulata inca din perioada interbelica, referitor la nerecunoasterea unor cuceririteritoriale si a constituirii de statalitate, ca urmare a utilizarii fortei9. O interdictiesimilara este expres formulata si prin Decratia Adunarii Generale a ONU nr.2625/1970, in legatura cu exercitarea dreptului la autodeterminare.

Prinr-un al treilea aliniat al Art.41, dupa ce se face trimitere la obligatiilede drept comun ce revin oricarui stat responsabil (incetarea conduitei ilicite siangajamentul de a nu o relua, indeplinirea obilgatiei incalcate si acordarea de reparatiiin conditiile stabilite de articolele 34-39), se face trimitere, la orice alte consecintesuplimentarepe care dreptul international le prevede pentru violari grave, in sensulart. 40. O asemenea formulare poate trimite, desigur, la consecintele pe care, inconformitate cu Carta ONU, le pot produce, de exemplu, actele de agresiune, genocid,violarile normelor dreptului international umanitar.Prin respectarea de catre toate statele a acestor trei categorii de obligatii , ca urmare aunor violari grave in sensul art. 40, se realizeaza, in fapt, o anumita izolare a statuluiresponsabil si paralizarea urmarilor conduitei sale.

In legatura cu cea de a treia categorie de obligatii, in cadrul careia sunt doar

evocate, fara sa fie identificate expres, anumitele consecinte juridice suplimentarepe care le pot produce violarile grave ale normelor de jus cogens, Comentariile CDIatrag atentia asupra faptului ca aceasta formulare induce ideea ca ansamblul regimului

juridic al consecintelor violarilor grave, in sensul art. 40, ar fi in curs de elaborare10[23]

9[22] v. de ex., celebra doctrina Stimson, formulata in politica externa a SUA, in legatura cuproclamarea, de catre Japonia a unui pretins stat Manchuko, constituit in urma ocuparii militare aManciuriei.


7/12

4.Conceptul dejus cogens

Jus cogens nu este un concept propriu dreptului internaional. El a fost

transpus n ordinea juridic internaional din dreptul intern. Jus cogens n dreptulintern desemneaz acele norme de la care nu se admite nici o derogare princonvenii ntre particulari, ntruct acestea sunt cele care garanteazordinea publicdintr-un anumit stat, (Privatorum conventio juri publico non derogat). Conveniilecare ar contraveni unor norme de jus cogens, ar fi lipsite de efecte juridice, ntructrespectareaacestora nu ar putea fi reclamat n faa autoritilor publice ale statului,mai ales a celor judectoreti.

Jus cogens n dreptul internaional. Acest concept a fost transpus n dreptulinternaional relativ recent i n urma unor ndelungi negocieri, prin Convenia de la

Viena asupra dreptului tratatelor (1969). Art. 53al conveniei l definete n urmtoriitermeni:

n nelesul prezentei convenii, o norm imperativ a dreptuluiinternaional general este o norm acceptat i recunoscut de comunitateainternaional a statelor n ansamblul su, ca o norm de la care nu este permis nicio derogare i care nu poate fi modificat dect printr-o nou norm a dreptuluiinternaional general avnd acelai caracter.

Prin aceast formulare se subnelege c din ansamblul normelor dreptului

internaional se detaeaz o categorie distinct de norme care, din punctul de vedere alautoritii lor, au un caracter imperativ, n sensul c de la acestea nu se admite nici oderogare.

n general, normele dreptului internaional au caracter dispozitiv, ntruct prinacordul prilor sunt posibile i admise derogri de la aceste norme. Acordurile carederog de la o norm cu caracter dispozitiv produc efecte ntre prile la un asemeneaacord.

Acordurile care ar contraveni ns unor norme de jus cogens sunt considerate nuleab initio, deci nu pot produce efecte juridice.

n prima parte a articolului 53 al Conveniei de la Viena asupra dreptuluitratatelor (1969), se arat astfel c: Este nul orice tratat care, la momentulncheierii sale, este n conflict cu o norm imperativ a dreptului internaionalgeneral. Articolul 64 al aceleiai convenii specific: Dac intervine o nou normimperativ a dreptului internaional general, orice tratat existent care este n conflictcu aceast norm devine nul i nceteaz.

Din redactarea articolelor 53 i 64 ale Conven iei de la Viena se poate de-duce c normele de jus cogens n dreptul internaional se recunosc printr-un regim

juridic specific,

1[23]

care privete identificarealor, aplicarea i modificarea.


8/12

n legtur cu identificarea, sunt considerate ca norme dejus cogensnumaiacele norme de drept internaional acceptate i recunoscute ca atare de comunitateainternaional a statelor n ansamblul su. Ct privete aplicarea normelor de juscogens, dat fiind caracterul lor imperativ, de la acestea nu se admite nici o derogare,

sub sanciunea nulitii. Aceste norme nu au totui un coninut imuabil; ele pot fimodificate, dar numai printr-o nou norm avnd acelai caracter (dejus cogens).

Identificarea normelor dejus cogens.

Articolele Conveniei de la Viena consacrate conceptului de jus cogensnu enunns i normele de drept internaional care trebuie s fie considerate n aceastcategorie. n lucrrile pregtitoare ale Comisiei de Drept Internaional nu s-a pututajunge la consens asupra unei enumerri exhaustive a acestor norme. Comisia a lsat

practicii statelor i tribunalelor internaionale sarcina de a proceda progresiv laidentificarea normelor dejus cogens.1[23]

Cu toate acestea, n dezbaterile Comisiei au fost enunate, ca exemple de normeimperative, interzicerea utilizrii forei i a ameninrii cu fora, n termenii definii deCarta ONU (art. 2 alin. 4), ca i principiul pacta sunt servanda, aa cum este exprimatn articolul 26 al Conveniei de la Viena privind dreptultratatelor.

Din ncercrile doctrinei1[23] de drept internaional de a identifica acelenorme ce ntrunesc caracterul de jus cogens pot fi considerate urmtoarele:

principiile Cartei ONU;drepturile elementare la via i demnitate uman (interzicerea genoci-

dului, a sclaviei, a discriminrii rasiale, respectarea regulilor de purtare a rzboiului(normele dreptului internaional umanitar);

normele care se refer la drepturi general recunoscute tuturormembrilor comunitii internaionale, cum ar fi libertatea mrilor i a spaiului cosmic.

n orice caz, jus cogens nu constituie un izvor distinct al dreptuluiinternaional contemporan. Normele avnd acest caracter se deprind din tratate i

cutum. n cazul apariiei unei norme noi de jus cogens, care modific o norm maiveche avnd acelai caracter, calificarea noii norme ca jus cogens trebuie s fieacceptat i recunoscut de comunitatea internaional a statelor, n ansamblul su.

Ordinea public internaional i normele imperative.

n legtur cu aplicarea i efectele normelor de jus cogensn dreptul internaional,sunt autori care susin c acest concept are relevan numai n domeniul ncheieriitratatelor, pe considerentul c ceea ce aduce n plus conceptul de norm imperativ,

fa de caracterul ilicit al actelor de nclcare a normei, este caracterul ilicit altratatelor prin care statele ar ncerca s deroge de la aceste norme, sub sanciunea


9/12

nulitii.1[23]Ali autori susin c normele de jus cogensse regsesc i n alte situaiidect ncheierea tratatelor. Astfel, actele unilaterale ale unui stat contrare normelor dejus cogens nu pot fi legitimate prin consimmnt sau recunoatere din partea altorstate; dup cum asemenea acte nu ar putea fi acceptate, nici chiar cu titlu de represalii

sau contra-msuri fa de conduita ilicit a altui stat; de asemenea, o anumit conduit,care contravine unei noi norme de jus cogens, nu mai poate fi considerat c respecto mai veche cutum.1[23]innd seama de valorile protejate prin norme dejus cogens,ca acelea mai sus menionate, ca i de interesul general al comunitii internaionale caasemenea valori s fie respectate n mod uniform, credem c trebuie reinut tezacaracterului general al aplicrii acestui concept, subliniat i n lucrrile Comisiei deDrept Internaional.1[23]

n lumina acestei concluzii i admind existena unei ierarhii ntre normeledreptului internaional contemporan, ntemeiat pe conceptul dejus cogens, se relev

Ideea existenei unei ordini publice a comunitii internaionale pare s seregseasc i n Proiectul 2001 al Comisiei de Drept Internaional referitor larspunderea internaional a statelor pentru fapte ilicite, n legtur cu definireailicitului n dreptul internaional contemporan.

De asemenea, introducerea n cmpul de reglementare al dreptului inter-naional a unor concepteprecum patrimoniul comun al umanitii,1[23] ori crimempotriva umanitii1[23], demonstreaz o anumit tendin de mondializare aacestui drept.

Asemenea evoluii par a trasa o super-legalitate internaional care se impunestatelor chiar mpotriva voinei lor i care atest apariia unei contiine, ncezitante, a unei adevrate ordini publice mondiale (s.n.) (A. Pellet, Ctre omondializare a dreptului internaional?, n Mondializarea dincolo de mituri(coord. S. Cordellier), 2000, p. 88.


10/12

Tema 4.

Conceptul de stat victima. Pluralitatea de state victima.

Comunitatea internationala in ansamblul sau .

1.Alaturi de aparenta absenta a prejudiciului, ca o condiie a stabiliriiraspunderii, retine atentia o dezvoltare progresiv a dreptului raspunderiiinternationale a statelor, in viziunea CDI: introducerea, categoriei de stat victima(sau stat lezat), care poate fi identificat ca atare in cadrul oricaruiraport juridic ce

ia nastere in urma stabilirii raspunderii internationale a statului autor

n Partea a 3-a Proectului de articole, referitoare la Punerea in aplicare araspunderii internationale a unui stat,este, de fapt, oferit raspunsul la intrebarea:cine poate invoca rspunderea internationala a unui stat si in ce conditii.

Sunt astfel specificate conditiile prin indeplinirea carora un stat selegitimeaza ca stat lezat(Art.42),este descrisa apoi procedura curenta de urmat decatre acesta, pentru a-si face cunoscuta aceasta calitate fata de statul responsabil

(Art.43), ca si imprejurarile in care un stat poate pierde calitatea de stat lezat,respectiv dreptul de a invoca raspunderea internationala a altui stat(Art.43 si Art. 44). In acest context, in special prin alin. b, al Articolului 42, ultimul proect CDI

revolutioneaza intreaga teorie a raspunderii internationale pentru conduita ilicita,prin deschiderea unei dimensiuni multilaterale a institutiei raspunderii, intemeindu-se,asa cum apare din redactarea intregului grup de articole, pe alte considerente decatacelea referitoare la mai sus mentionatul prejudiciu juridic . Este vorba, in legaturacu invocarea raspunderii, de posibilitatea de a identifica, in anumite imprejurari, mai

mult decatun singurstat victimaa unui fapt ilicit, respectiv de a stabili un grup destate lezate sau, in aceeasi calitate, chiar comunitatea internationala in ansamblulsau.

In abordarea sa traditionala, consacrata atat de practica statelor cat si dejurisprudenta internationala, raspunderea internationala era considerata ca un raportjuridicprin excelenta bilateral, intre statul autor al conduitei calificabila ca ilicita sistatul ale carui interese erau lezate prin aceasta conduita.

Proectul CDI reitereaza, in primul aliniat al Art. 42, aceasta dimensiune

bilaterala, stabilind ca un stat, pentru a se legitima ca lezat si a invoca raspundereaunui alt stat, este tinut sa demonstreze c:


11/12

- este titularul unui drept individualla executarea obligatiei incalcate, si- incalcarea obligatiei il afecteaza in mod special pe el.

Printr-un al doilea aliniat insa, acelas articol dezvolta progresiv dreptul

raspunderii internationale a statelor, admitand ca pot exista obligatii internationaledatorate unui grup de state, iar acestea se pot legitima,fiecare, drept stat lezat inurma conduitei ilicite a statului responsabil, dovedind ca:

-sunt in mod special afectate prin neexecutarea obligatiei respective , sauca

-obligatia incalcata are o asemenea natura incat prin ne executarea ei estemodificata radical situatia tuturor celorlalte state carora aceasta obligatie le eradatorata.

2.Comunitatea internationala in ansamblul sau.

Abandonand structura strict bilaterala a raporturilor juridice susceptibile sa

ia nastere in urma unei conduite ilicite, proectul CDI, deschide, asa cum ammentionat, aceste raporturi spre comunitatea internationala a statelor, din cel putindoua perspective.Mai intai , in dinamica raportului , atunci cand este vorbade incalcarea unor obligatii internationale datorate comunitatii internationale inansamblul sau, oricare stat poate fi considerat ca avand un drept individual de areactiona fata de o asemenea incalcare, in calitate de stat lezat. Asa cum precizeazainsa alin.b.ii) al articolului 42, o asemenea calitate este dobandita numai in urma

stabilirii imprejurarii ca prin incalcarea obligatiei este afectata radical situatiajuridica a tuturor statelor membre ale comunitatii internationale.

Iesind apoi din relatia bilaterala , comunitateainternationala este din nou adusa in campul raspunderii internatioanale, in contextulexaminarii conditiilor in care poate fi invocata raspunderea internationala. In afaracelor trei ipostaze ale statului lezat, mai sus evocate, prin actualul proect dearticole se acorda,in anumite conditii, dreptul de a invoca raspunderea internationala aunui stat, oricarui alt stat membru al comunitatii internationale, in afara de statul

care se poate legitima ca lezat. Pentru aceasta, conform Articolului 48 alproectului,


12/12

... orice stat, altu l decat statul lezat, are dreptul sa invoce raspunderea altui stat,daca: ...b) obl igatia incalcata este datorata comuni tatii internationale in

ansamblul sau(sn).

In legatura cu aceasta ipoteza, in doctrina s-a evocat posibila distinctie intrestatele lezate printr- o conduita ilicita si state interesate, care ar putea, si ele, invocaraspunderea internationala a unui stat11[14] Distinctia pare sa aiba o anumita relevantain ceeace priveste modalitatea prin care se invoca raspunderea, respectiv se pot

prezenta reclamatii, dar, mai ales, in ceeace priveste posibilitatea de a solicitareparatiile.

Cu privire la modalitatile de a invoca raspunderea, se pare ca un stat interesato va putea face chiar si numai sub forma unui protest, evocand, conform art, 48, un

interes colectiv, in timp ce unstat lezatva fi obligat, in lumina Comentariilor CDI,saformuleze o reclamatie impotriva statului considerat responsabil, ori sa angajeze cuacesta o procedura jurisdictionala12[15].

In ceeace priveste calitatea de a solicita reparatii, se pare ca aceasta nupoate fi atribuita decat statelor care se vor putea legitima ca lezate, nu si celorinteresate in a invoca raspunderea. Acestea din urma vor putea solicita doar incetareaconduitei ilicite si ne reluarea acesteia in viitor.13[16]

Art. 31

Reparatia

1. Statul responsabil are obligatia de a repara in intregime prejudiciul produs prin faptul sau

ilicit.

2. Prejudiciul include orice paguba, fie materiala fie morala, produsa prin faptul international

ilicit al unui stat.

11[14]V,de ex., Ian Scobbie,Invocation de la responsabilite pour la violation dobligations,inObligations multilaterals,droit imperatif et responsabilite internationale des Etats, ed.Pedone,2003.12[15]v. Comentariile CDI la art. 42,alin.2, pg.317.

13[16]v. Comentariile CDI, loc. cit.; Ian Scobbie, op. cit. pg. 126-127

2 Gradele Ilicitului. Conceptul de Stat-Victima

Documents

Transcript of 2 Gradele Ilicitului. Conceptul de Stat-Victima