FATORII CARE INFLUENŢEAZĂ

STAREA DE SĂNĂTATE

Modelul epidemiologic al stării de sănătate (după G.E. Alan Dever)

Factorii care influenţează starea de sănătate (după Mark Lalonde)

Factori biologici – vârstă, sex, rasă, etnie, ereditate, antecedente personale, caracteristici demografice ale populaţiei

Factori ambientali – factorii mediului fizic - factori fizici - radiaţii, temperatură,

luminozitate, zgomot, pulberi atmosferice, umiditate, presiune atmosferică

- factori geoclimatici - altitudine, relief, poziţie geografică, climă

- factori chimici - organici şi anorganici, prezenţi în sol, aer, apă sau alimente

- factori biologici - bacterii, virusuri, paraziţi, fungi

– factorii mediului socio-economic - reprezentaţi de instituţii sociale (familie, căsătorie, educaţie, legi, etc), valori culturale, tradiţii şi obiceiuri, precum şi instituţii economice care produc şi distribuie mijloacele necesare traiului

Factorii care influenţează starea de sănătate (după Mark Lalonde)

Factori comportamentali, atitudini, obiceiuri = stilul de viaţă - depinde de comportament, care este condiţionat de factori sociali

- influenţat de obiceiuri, valori şi tradiţii culturale, experienţa individuală, interacţiunea individ-colectivitate şi presiunea anturajului, nivelul de instriure şi mijloacele financiare disponibile individului, condiţiile mediului fizic, politica economică şi socială care poate încuraja producerea şi consumul unor bunuri nocive sau dimpotrivă, nivelul de informare generală şi pe probleme de sănătate, implicarea unităţilor de învăţământ, a serviciilor medicale, organizaţiilor nonguvernamentale şi presei în programe de educaţie pentru sănătate şi promovare a sănătăţii, nivelul global de dezvoltare socio-economică

- componente principale ale stilului de viaţă - alimentaţie - activitate fizică - fumat - consum de alcool - utilizare de droguri - comportament sexual - comportament rutier şi social - atitudine faţă de ambient - stress Servicii de sănătate – preventive, curative, de recuperare.

INFLUENŢA MEDIULUI

(FACTORILOR MEZOLOGICI)

ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE

• influenţa mediului ambiant – prin - factori de mediu fizic (aer, apă, sol,

temperatură, umiditate, radiaţii solare, presiune)

- factori geoclimatici (altitudine, climă, climat)

- factori chimici (substanţe anorganice şi organice din aer, apă, sol, alimente)

- factori biologici (agenţi microbieni, virali, fungici, parazitari)

• acţiune - favorabilă = factori sanogeni - nefavorabilă = factori patogeni

• efecte acute - datorită unor concentraţii deosebit de mari ale poluanţilor din mediu

ex. marile epidemii de holeră din Hamburg şi Petersburg, de la sfârşitul secolului XIX

numărul extrem de mare de decese (4000) în Londra în anul 1952 datorită poluării cu pulberi şi dioxid de sulf

• efecte cronice - formele de manifestare cele mai frecvente ale acţiunii poluării mediului - poluanţi cu nivele nu foarte ridicate, dar cu prezenţă continuă

EFECTELE POLUĂRII

AERULUI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE

= prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de compoziţia normală a aerului, care în funcţie de concentraţie şi / sau timp de acţiune provoacă tulburări ale stării de sănătate, creează disconfort populaţiei dintr-un anumit teritoriu, afectează flora şi fauna sau alterează mediul de viaţă

• surse de poluare - naturale - erupţii vulcanice, furtuni de praf, incendii naturale de pădure, gheizere, descompunerea unor substanţe organice

- artificiale sau antropogene - procesele de producţie industrială şi producţia de energie, mijloacele de transport, procesele de ardere (combustii)

• Erupţiile vulcanice - generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi care schimbă micro- şi mezorelieful zonei în care se manifestă şi exercită influenţe negative asupra purităţii atmosferice

- cenuşi vulcanice + vapori de apă + praf vulcanic + gaze → în atmosferă - nori groşi (pot pluti la distanţe mari de locul de emitere)

• timp de remanenţă în atmosferă (suspensii) - 1 - 2 ani

• cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestră - din activitatea vulcanică

• influenţează şi bilanţului termic al atmosferei – împiedică dispersia energiei radiate → accentuarea fenomenului de „efect de seră” (creşterea concentraţiei de CO2 din atmosferă)

erupţia vulcanului Chaiten

– Chile 6 mai 2008

erupţia vulcanului Cleveland – insulele Aleutine, Alaska, 23

mai 2006

Erupţia vulcanului Eyjafjallajokull - Islanda - martie

2010

• Furtunile de praf - în perioadele lipsite de precipitaţii terenurile afânate din regiunile de stepă pierd partea aeriană a vegetaţiei → vânturile continue ridică de pe sol parte din particulele = suspensii reţinute în atmosferă perioade lungi de timp

• suspensiile se depun (efect de sedimentare sau efect de spălare exercitat de ploi) – posibil la distanţe mari

• eroziunea eoliană – în Africa - 100 - 400 milioane tone/an → înaintarea deşertului Sahara 1,5 până la 10 km anual

ex. 26 - 27 aprilie 1928 - erodarea unui strat de sol cu o grosime de 12 - 25 mm pe o suprafaţă de 400 000 km2, situată în zona precaspică → pe teritoriul ţării noastre s-au depus circa 148 milioane m3 de praf din cantitatea totală ridicată

14 aprilie 1935 - eroziune eoliană pe teritoriile statelor Texas, Kansas, Oklahoma şi Colorado → circa 300 milioane de tone de praf - au traversat 2/3 din teritoriul SUA (Washington, New York, coasta Atlantică)

Arabia Saudită, 9.03.2011

Big Spring, Texas, 16.06.1997

Sudan, 2007

• Incendiile naturale - sursă de fum şi cenuşă - când umiditatea scade în

mod natural sub pragul critic - răspândit mai ales în zona

tropicală, deşi în general gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de natură să favorizeze izbucnirea incendiului

ex. sfârşitul anului 1982 - începutul anului 1983

insula Borneo - 7 incendii (circa 3,5 milioane ha pădure) 1983 Coasta de Fildeş - circa 450 000 ha 1983 Ghana - circa 10% din plantaţiile de cacao 1992 Franţa şi Polonia

• Industria - emisiile produse în siruaţiile în care nu există filtre pentru epurarea gazelor reziduale

- eliberează în atmosferă substanţe gazoase, lichide şi solide → răspândire locală sau pe distanţe medii - mari → revenire pe pământ sub formă de particule foarte fine

ex. pe un perimetrul de 30 - 40 km în jurul uzinelor metalurgice – creşterea în sol a concentraţiei ingredientelor din compoziţia degajărilor aeriene

• Mijloacele de transport - 60% din totalul emisiilor poluante provin de la autovehicule, posibil 90% (SUA)

- motor cu combustie- particularităţi – emisiile se fac foarte

aproape de sol → concentraţii ridicate de substanţe poluante la înălţimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mică şi capacitate mare de difuziune în atmosferă

– emisiile se fac pe întreaga suprafaţă a localităţii

- sute de substanţe poluante - particule în suspensie, dioxid de sulf, plumb, hidrocarburi poliaromatice, compuşi organici volatili (benzen), azbest, metan, etc.

Influenţa directă a poluării aerului asupra sănătăţii

• constă în modificările care apar ca urmare a expunerii – interacţiune a mai multor poluanţi prezenţi concomitent în atmosferă

• modificările - creşterea mortalităţii - creşterea morbidităţii - apariţia unor simptome sau modificării fiziopatologice - încărcarea organismului cu agentul sau agenţii

poluanţi• efectele de lungă durată - rezultatul acumulării poluanţilor (efect

cumulativ - Pb, F etc.) - impact repetat al agentului nociv asupra

anumitor organe sau sisteme• manifestările patologice - intoxicaţii cronice - fenomene algerice - efecte carcinogene, mutagene şi

teratogene - îmbolnăviri cu etimologie multiplă, în care

poluanţii să reprezinte unul dintre agenţii etimologici determinanţi sau agravanţi (boli respiratorii acute şi cronice, anemii etc.)

Poluanţi cu acţiune iritantă

pulberi (sedimentabile sau în suspensie) - acţionează la nivelul căilor respiratorii → inflamaţii, rinite, faringite, laringite, bronşite sau alveolite

- acţiune de lungă durată → afecţiuni cronice (brohopneumopatia cronică nespecifică)

oxizi de sulf - din arderea combustibililor fosili sau procese industriale - grad mare de solubilitate - produc iritaţii ale căilor respiratorii - salivaţie,

expectoraţie, spasme şi dificultăţi în respiraţie → bronşită cronică oxizi de azot - aceeaşi origine ca oxizii de sulf - produc blocarea mişcărilor cililor epiteliilor brohice şi

traheale - la nivel sanguin - se combină cu hemoglobina →

methemoglobină substanţe oxidante (ozonide) - generate prin acţiunea radiaţiilor

ultraviolete asupra unor produşi de ardere ai hidrocarburilor - efect iritant respirator → suprainfecţii cu

germeni oportunişti

Poluanţi cu acţiune asfixiantă monoxid de carbon - din arderi incomplete - se combină cu hemoglobina →

carboxihemoglobină (putere de fixare de 240 de ori mai mare decât a oxigenului)

→ hipoxie cu consecinţe tisulare - cefalee - ameţeli - somnolenţă - greaţă - aritmii, etc. - afectarea depinde de - saturaţia

sanguină, concentraţia CO în aer şi timpul de expunere

Poluanţi cu acţiune fibrozantă

pulberile - cele cu densitate mare

- persistă în plămâni

→ scăderea elesticităţii pulmonare → ţesut nou în jur → fibroză

- bioxid de siliciu, azbest, oxizi de fier, compuşi de cobalt, bariu etc.

- mai agresive în mediul industrial = boli profesionale

Poluanţi cu acţiune toxică sistemică

Plumb - eliminat sub formă de vapori → condeansare rapidă

- pătrunde în organism pe cale şi digestivă

- acţiune nocivă - la nivel sanguin → anemie

- la nivel nervos → încetinirea dezvoltarii inteclectuale la copii

Poluanţi cu acţiune cancerigenă

hidrocarburi policiclice aromatice (benzopiren, benzontracen, benzofluoranten) - poluanţi organici rezultaţi din ardere incompletă

- se concentrează în organism în condiţiile unei expuneri prelungite

arsen, crom, beriliu, cobalt, seleniu, azbest - poluanţi anorganici prezenţi mai ales în mediile industriale

Poluanţi cu acţiune alergizantă

pulberi minerale sau organice şi gaze (oxizi de azot, sulf, carbon)

substanţe volatile din insecticide, detergenţi, mase plastice, medicamente

- produc - rinite acute, traheite, astm - manifestări oculare (conjunctivite

şi blefarite) - manifestări cutanate (exeme,

urticarii, etc)- fenomene alergice în masă – 1958 New

Orleans – alergen în praful provenit de la deşeuri industriale depuse în lanurile de cereale

Poluanţi cu acţiune infectantă

germeni patogeni din atmosferă - cauzează boli infecţioase cu poartă de intrare respiratorie (difterie, scarlatină, tuse convulsivă, rujeolă, rubeolă, varicelă, variolă, gripă, guturai, etc)

- au rezistenţă scăzută în aer în prezenţa unor factori cum ar fi uscăciunea, temperatura scazută, radiaţiile ultraviolete

- contaminarea produsă prin aer → număr mare de îmbolnăviri

POLUAREA APEI

= alterarea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale apei, produsă direct sau indirect de activităţile umane şi care face ca apele să devină improprii utilizării normale

• creşterea permanentă a populaţiei• poluarea tot mai intensă

→ apa potabilă

devine o problemă

→ rezolvare

creşterea producţiei

distribuţie mai bună

utilizarea „inteligentă”

a resurselor

→ apa - resursă strategică

• peste 1 miliard de oameni nu au acces la apă porabilă (Africa şi Asia)

• anual - în jur de 5 milioane de decese ca urmare a îmbolnăvirilor cauzate de lipsa apei potabile şi a igienei

• în ţările în curs de dezvoltare - 90% din deşeurile industriale şi cea mai mare parte din deşeurile menajere se deversează direct în râuri, lacuri sau mări, fără a fi epurate

ex. în Afica - anual în jur de 3 milioane de decese prin boli infecţioase legate de apă (holeră, dizenterie, infectii oculare)

în zona Asia - Pacific - cele mai afectate regiuni sunt în sud şi sud-est - fluviul Galben (China), Gange (India) şi fluviile Amu şi Sar-Daria (Asia Centrală) - cele mai poluate din lume

CLASIFICARE - după modul de producere

poluare naturală - datorată surselor naturale - în urma interacţiunii apei cu

atmosfera → dizolvarea gazelor existente litosfera → dizolvarea rocilor solubile

organismele vii din apă - este difuză, fără localizare

precisă şi dificil de controlat poluare artificială (antropică) – datorată

activităţii omului → surse de ape uzate (poluare utbană, industrială, agricolă, termică, radioactivă)

– după provenienţa poluanţilor

poluare organizată - produsă de apele uzate colectate prin sisteme de canalizare

- ape uzate menajere - utilizate în locuinţe, instituţii publice, unităţi comerciale si de alimentaţie publică

- conţin impurităţi de provenienţă biologică, substanţe organice (produse petroliere, detergenţi, pesticide) şi substanţe minerale

- ape uzate industriale - rezultă din diverse procese industriale - conţin o varietatea nelimitată de poluaţi şi au

nocivitate deosebită- ape uzate agrozootehnice - conţinut crescut de dejecţii animale,

produşii de eroziune ai solului, îngrăşăminte naturale sau sintetice sau substanţe chimice folosite împotriva dăunătoriilor agricoli, biostimulatori, agenţi infecţioşi specific animalelor etc.

poluare neorganizată - apele meteorice (ploaie sau zăpadă) şi rezidurile solide - caracter intermitent, cu debite reduse şi compoziţie

diversă (suspensii organice sau minerale, germeni patogeni, paraziţi, etc) - este difuză, dificil de stabilit şi de controlat

– după natura substanţelor poluante

poluare fizică - termică sau radioactivă- poluarea termică - ca urmare a deversării apelor

de răcire de la centrale termoelectrice sau nucleare - poluarea radioactivă - explozii şi accidente

nucleare (uzine nuclear-electrice sau depozitarea deşeurilor radioactive)

poluare chimică - reziduri petroliere, fenoli, detergenţi, pesticide, substanţe cancerigene, etc

poluare biologică - agenţi patogeni de tip bacterii, protozoare, fungi, alge, crustacei, viermi paraziţi, enterovirusuri, etc.

– după perioada de timp cât acţionează agentul poluant

poluare permanentă sau sistematică - în general este controlată (organizată)şi se referă la poluarea datorată apelor transportate prin reţelele de canalizare şi deversate în anumite puncte bine stabilite

poluate periodică

poluare accidentală - este necontrolată şi apare ca urmare a unor dereglări ale proceselor industriale, când cantităţi mari de substanţe nocive ajung în apele curate (reţea de canalizare, apa mării, etc)

– după concentraţia şi compoziţia apei

impurificare - reducerea capacităţii de utilizare

murdărire - modificarea compoziţiei şi a aspectului fizic al apei

degradare - poluarea gravă, care face apa improprie folosirii

otrăvire - poluare gravă cu substanţe toxice

APA – PATOLOGIE INFECŢIOASĂ

• este unul din mediile de transmitere a bolilor infecto-contagioase datorită pătrunderii în apă a unor microorganisme patogene sau a unor paraziti care produc îmbolnăvire la om şi / sau animale

• apariţia bolilor hidrice este condiţionată de :- existenţa sursei de microorganisme patogene

(persoană bolnavă sau un purtător-excretor aparent sănătos)

- viabilitatea germenilor în mediul hidric- existenţa persoanelor receptive, susceptibile

la boală

În funcţie de numărul cazurilor de îmbolnăvire, modul de apariţie şi evoluţia

episodului infecţios Epidemia cu transmitere hidrică - forma cea mai frecventă

Caracterele principale ale epidemiilor cu transmitere hidrică - caracter exploziv - număr mare de persoane în timp scurt- afectarea tuturor persoanelor receptive care consumă apa

contaminată, indiferent de vârsta, sexul sau profesia acestora- suprapunerea cazurilor de îmbolnăvire pe aria sursei - apariţia în orice anotimp - zona temperată – anotimp rece

(creşte viabilitatea microorganismelor şi scade antagonismul microbian)- încetarea relativ bruscă după aplicarea măsurilor de

combatereCaracterele secundare – nu sunt obligatorii

- poate fi precedată de un număr relativ mare de tulburări digestive (enterite, gastroenterite) - populaţia cu potenţial imunologic scăzut (copii, bătrâni, convalescenţi, bolnavi cronici, etc)

- existenţa unor defecţiuni la sistemele de alimentare cu apă (creeaza contextul de contaminare a apei)

- absenţa, frecvent, a agentului patogen în apă în momentul declanşării epidemiei (distrugere în perioada de incubaţie)

Endemia - forma de manifestare a patologiei infecţioase în care, deşi numărul de îmbolnăviri este redus, acestea sunt diagnosticate permanent într-un teritoriu determinat

- în comunităţile care nu dispun de surse de alimentare cu apă corespunzatoare din punct de vedere a condiţiilor de potabilitate şi care au un nivel scăzurt de igienă

Forma sporadică - destul de rară

- se manifestă prin apariţia de cazuri izolate, dificil de asociat cu consumul de apă

Tipuri de boli infecţioase hidrice

Boli hidrice – prin contaminarea apei de băut sau a celei utilizate pentru prepararea alimentelor cu dejecte umane sau animale (ex. holera)

Boli „water-washed” – datorate unei cantităţi insuficiente de apă pentru necesităţi igienice (igienă necorespunzătoare) (ex. infecţii oculare sau tegumentare, unele boli diareice)

Boli în care apa este mediul obligatoriu de existenţă a agentului patogen – în special parazitoze (ex. schisostomiaza)

Boli în relaţie cu apa – în care apa este habitat pentru unele insexte cu rol de vector (ex. malaria, febra Dengue, febra galbenă, etc)

Boli dispersate de apă – în care micoorganismele se înmulţesc în apă, după care sunt inhalate (ex. meningoencefalita produsă de Naegleria fowleri, meningita asociată cu afecţiuni pulmonare produsă de acanthamoeba, etc).

În funcţie de calitatea apei

Boli transmise prin apa de băut – leptospiroza, dizenteria, febra tifoidă, etc

Boli transmise prin apa utilizată în scop recreaţional (piscine, lacuri, bălţi) – criptosporidia, giardiaza, bilharioza, holera, campylo, dracunculoza, conjunctivita de bazin.

În funcţie de agentul etiologic – boli bacteriene cu transmitere

hidrică Holera - produsă de vibrionul holeric (Vibrio cholerae) – poate

rezista până la 30 zile în apa de izvor, 4 – 14 zile în apa de mare, câteva săptămâni în apele dulci de suprafaţă

- apa este principala cale de transmitere - contaminarea - prin dejecţiile persoanelor bolnave sau

purtătoare - agentul patogen este puţin rezistent la acţiunea

dezinfectanţilor uzuali (clor gazos sau substanţe clorigene) - evoluează endemic, epidemic în unele ţări, sau chiar

pandemic (Orientul Mijlociu, Asia Centrală, Europa - zona mediteraniană), Africa şi America de Sud

- la noi în ţară - numai cazuri de import - epidemiile pot fi de contact sau hidrice, cu sezonalitate de

vară – toamnă - simptomatologia foarte violentă şi mortalitatea foarte

ridicată la debut (85%), apoi indicele de letalitate scade între 20 și 70 % la cazurile netratate

vibrionul holeric

• vibrionul holeric produce o enterotoxină → alterează peretele intestinului subţire, fără să îl distrugă

• clinic - poate fi infecţie asimptomatică, episod diareic pasager, diaree severă, fulminantă

- vărsături abundente - crampe musculare - afebrilitate - deshidratare foarte gravă - 1

l/oră → şoc hipovolemic (hipotensiune arterială şi oligurie) → insuficienţă renală acută funcţională (anurie)

• tratament - etiologic - tetraciclină - simptomatic - rehidratare • profilaxie - circuitul apelor folosite şi

latrinele - reguli de igienă personală

şi alimentară - apă de băut la sticle

capsulate sau fiartă - vaccinare

Febra tifoidă - afecţiune infecţioasă acută sistemică specific umană produsă de Salmonella typhi

- apare prin ingestia apei contaminate cu dejectele persoanelor bolnave sau purtătoare

- grupele de vârstă cele mai afectate - 7-10 / 20-40 ani - germen cu viabilitate mare - circa o săptămână în apele

curgatoare, până la trei săptămâni în apele intens poluate cu reziduuri organice, între 4 – 21 de zile în apa de mare, câteva luni în nămolul iazurilor şi până la trei luni în gheaţă

- rezistenţă crescută în materiile fecale (20 - 30 zile) şi în lapte (până la 35 zile)

- germen sensibil la - cloramină, bromocet, formol şi temperatură înaltă (5 - 7 minute la 100°C)

- aria de răspândire endemică - ţările subdezvoltate (Africa, Asia şi America de Sud) şi localităţile mici cu deficienţe în tratarea şi supravegherea apei potabile

- mod de transmitere - contact cu mâinile murdare - contact cu obiecte contaminate - apă contaminată (10 - 60%) - alimente contaminate - transport pasiv (muşte) - aerogen - pulberi cu agent etiologic

salmonella typhi

• debut treptat - febră crescătoare către 39°C - cefalee persistentă - astenie - vertij - dureri musculare - anorexie • evoluţie - febră în platou, cu oscilaţii minime - apatie, adinamie - diaree (în 1/3 din cazuri) - stare tifică – delir, hipoacuzie, stare

confuzională → endotoxine bacteriene → tulburări

cardio-vasculare (miocardită, hipotensiune arterială, colaps)), digestive (perforaţie şi hemoragie intestinală), neurologice (encefalită), tegumentare (erupţie lenticulară), sindrom anemic şi hemoragic (epistaxix, gingivoragii, etc)

- splenomegalie şi hepatomegalie (mai ales la copii)

- către vindecare, în mod spontan deces• tratament - antibioterapie - rehidratare • profilactic - vaccinare

Dizenteria - boală infecţioasă acută produsă de bacili aerobi din genul Shigella - Shigella disenteriae, Shigella flexneri, Shigella sonnei şi Shigella boydi

- epidemiile apar în colectivităţi de copii, unităţi militare, spitale de boli psihice sau penitenciare

- grupa de vârstă afectată este 0 - 5 ani (2/3 din cazuri) - sezonalitate vară – toamnă - bacili rezistenţi în apă dulce 6 - 12 zile, în apă moderat salină 25 zile

la temperatură de 13° C, respectiv 4 zile la 37° C, iar in gheaţă până la doua luni - boala poate fi endemică, sporadică sau epidemică (ţări

subdezvoltate) - debut - brusc cu febră, colici abdominale, diaree, tenesme şi

vărsături - evoluţie - scaunele - afecaloide, reduse cantitativ, cu conţinut de

mucus, puroi şi sânge - pot ajunge la o sută pe zi - la palpare abdominală - se poate simţi colonul în fosa

iliacă stângă („coarda colică”) - tratament - regim dietetic - antibioterapie, antiseptice, eubiotice intestinale - profilaxie - izolare şi tratament - dezinfecţie şi dezinsecţie - vaccinare cu tulpini vii de Shigella flexneri nepatogene -

recomandată în lunile mai - iunie în colectivităţile de copii, bătrâni, în focarele de dizenterie sau în situaţii deosebite legate de aprovizionarea cu apă potabilă (inundaţii). Durata protecţiei este de 4 - 6 luni

Bruceloza - boală infecţioasă acută produsă de speciile genului Brucella – Brucella abortus (prezentă la vite), Brucella melitensis (prezentă la oi), Brucella suis (prezentă la porcine) si Brucella canis (prezentă la câine)

- transmitere de la animal la om - contact direct cu animalele infectate sau cu secreţii provenite de la acestea (soluţii de continuitate tegumentare la îngrijitorii de animale sau la personalul veterinar = boală profesională)

- inhalarea de aerosoli contaminati

- consum de laptele insuficient prelucrat termic sau derivate din lapte

- rezistenţa germenului - în apă până la 130 zile, în sol 10 săptămâni, în nutreţuri până la 5 luni, în zăpadă 4 luni, în carne îngheţată aproximativ 3 luni, iar în lapte şi derivate până la 45 zile

- sensibilitate la temperaturi mari şi la substanţe chimice (cloramină, clorură de var, acid clorhidric)

- febra de Malta - poate apare endemic sau epidemic (populaţia - creşterea oilor şi caprelor)

- mai frecvent la sexul masculin - răspândire - bazinul mediteranean, vestul Asiei şi unele

regiuni din America Latină şi Africa

• debut - creșterea temperaturii - febră ondulantă (până la 40°C)

- frisoane - anorexie - cefalee - dureri lombare - posibil adenopatie sau hepato-

splenomegalie • infecţie sistemică - afectează orice nivel

funcţional (frecvent ficatul, oasele, endocardul, organele genitale)

• evoluţie - formă acută, cronică (ani) sau latent inactivă

• tratament - asocieri de antibiotice minimum şase săptămâni

• profilaxie - monitorizarea animalelor domestice şi vaccinarea acestora

- educarea populaţiei privind regulile de bună practică din gospodărie (fierberea laptelui 15 - 20 minute din momentul în care a dat în clocot)

- echipamente de protecţie în cazul celor ce lucrează cu animale

Gastroenterite - afecţiuni digestive, posibil cu transmitere hidrică, manifestate de obicei sporadic

- boli diareice

- determinate de germeni posibil saprofiţi

- 15 - 20% din gastroenterite, restul de cauză virală sau parazitară

- sunt autolimitate şi nu impun cu necesitate tratament de specialitate

În funcţie de agentul etiologic – boli virale cu transmitere hidrică

• peste 100 de virusuri enterice• au viabilitate ceva mai mică de trei luni în apă, dar pot

supravieţui chiar peste cinci luni în apa de canalizare • principalele forme - enterovirusuri, virusurile hepatitice A

şi E, adenovirusuri, rotavirusuri, reovirusuri, etc.

1. rotavirus

2. enterovirus

3. virus Norwalk

4. astrovirus

5. reovirus

6. parvovirus

Hepatita virală - boală infecţioasă acută produsă de mai multe virusuri – 2 se pot transmite pe cale digestivă - A şi E (sau hepatita transmisă enteral non-A non-B)

- căi de transmitere - apa contaminată - contactul interuman - produsele alimentare contaminate

incidenţa hepatitei A aria de răspândire a hepatitei E

• poate evolua epidemic, endemic sau sporadic• arii de maximă incidenţă - regiunile slab dezvoltate • clinic - nu există deosebiri de manifestare între cele două - oboseală, dureri gastrice, greaţă, vărsături, anorexie, scădere ponderală,

febră, crampe musculare, dureri în hipocondrul drept - icter tegumentar, al mucoaselor, sclerelor, modificarea de culoare a

urinii (hipercolorare) şi materiilor fecale (decolorare)• boală autolimitantă, fără tratament specific• profilaxie - reguli de igienă - vaccinare - protecţie în 94 - 100% din cazuri

În funcţie de agentul etiologic – boli parazitare cu transmitere

hidrică Amibiaza sau dizenteria amibiană

Lambliaza sau giardioza

Meningoencefalita amibiană 

APA – PATOLOGIE TOXICĂ

• produsă în principal de nitraţi, plumb, mercur, cadmiu, arsen, aluminiu, difenil-policlorati, compuşi organici volatili, pesticide

• efectele apar în funcţie de - concentraţia substanţei chimice - solubilitatea substanţei

(dependentă de substanţă şi de caracteristicile apei – pH, temperatură)

- stabilitatea substanţei - prezenţa concomitentă a mai

mutor substanţe toxice în apă - prezenţa aceloraşi substanţe

în alt factor de mediu (aer, alimente, loc de muncă) - alţi factori - de tip oboseală

fizică şi intelectuală, funmat, consum de alcool, alimentaţie dezechilibrată

Nitraţii•  din ce în ce mai frecvenţi datorită - stabilităţii structurii chimice - solubilităţii accentuate

• origine naturală - din solurile bogate în azot rezultat din descompunerea materialelor organice

• origine antropică - provenienţă industrială şi agricolă• sursa majoră - pentru natură - îngrăşămintele naturale sau artificiale

utilizate în agricultură - pentru organismul uman - produsele alimentare şi apa - produse vegetale - în lanţul

trofic legumele - frunze (spanac, lăptucă, mărar, pătrunjel, etc) şi rădăcinoasele (morcov, pătârnac, ţelină, ridichi, etc) dispun de o mare capacitate de bioacumulare a nitraţilor

- mezeluri - reţeta de preparare prevede adausul de nitraţi / nitriţi ca agenţi de conservare

- apa potabilă - sursă minoră - în zone rurale

intens fertilizate cu îngrăşăminte naturale sau îngrăşăminte azotoase artficiale

• nitraţii ca atare nu sunt toxici - la nivel intestinal sunt reduşi la nitriţi toxici sub acţiunea florei bacteriene şi pot produce intoxicaţii acute (cianoza infantilă sau methemoglobinemia infantilă cianotică acută) sau cronice şi modificări cancerigene sau teratogene (formarea compuşilor nitrozaminici)

• absorbţia nitraţilor - în intestinul subţire → eliminare rapidă prin urină şi salivă → cca 25% este recirculat prin

intermediul salivei → acţiunea florei microbiene reducătoare endogene (intestinală, nazo-faringiană – streprococi, stafilococi, bacillus subtillis, bacili coliformi)) sau exogene (contaminantă) → nitriţi

→ în sistemul circulator + hemoglobina → methemoglobină → tulburări de oxigenare celulară

• intoxicaţia acută cu nitriţi = „intoxicaţia cu apă de puţ” - la sugarii alimentaţi artificial - risc deosebit pentru

sugarii sub trei luni - 80% din hemoglobina sugarului mic este HbF - fetală, mai labilă decât HbA - a adultului

- nevoia de apă a sugarului, raportat la greutate, este de circa 12 ori mai mare decâr a adultului (se pot încorpora cantităţi mult mai mari de nitraţi dacă sursa de apă este poluată)

- prin fierberea apei, pentru prepararea laptelui, conţinutul de nitraţi creşte prin concentrare

• manifestări - de la cianoza asimptomatică, la astenie, hipoxie, dispnee de efort, tahicardie, cefalee. La peste 50% - moarte

- cefalee, greaţă, diaree, (copii mari, adulţi)

• formele cronice - scăderea rezistenţei la agresiuni biologice - anemie - deficit staturo-ponderal - subdezvoltare neuropsihică

• profilaxia - monitorizarea concentraţiei de nitraţi din apa potabilă furnizată de instalaţiile centrale sau de sursele individuale

- aplicarea raţională a metodelor de fertilizare a terenurilor cultivate, indiferent de tipul de îngrăşământ, natural sau artificial

- promovarea alimentaţiei naturale (alăptare la sân) în primele luni de viaţă ale copilului (nitraţii nu se concentrează în laptele matern)

- dozarea corectă a nitraţilor / nitriţilor din mezeluri

Plumb• prezent în toţi factorii de mediu• principala modalitate de expunere - aerul poluat cu

aerosoli• în apă - din reziduri industriale, pesticide sau din

conductele de apă - factor de risc în special pentru gravide şi

populaţia infantilă → moartea fătului naştere prematură greutate mică la naştere avort• efectele Pb - acţiune neurotoxică - perturbarea biosintezei hemului → hematii

imature • la copii - anemie - întârzieri în dezvoltarea neuro-psihică - debilitate fizică - tulburări de auz - scăderea capacităţii de performanţă şcolară

• excesul de plub - intoxicaţie cr = saturnism - oboseală nejustificată, anorexie, diaree sau constipaţie, dureri articulare şi musculare

- anemie, insomnii, iritabilitate, tremurături, greaţă, gust metalic, creşterea concentraţiei de Pb în sânge şi urină.

Cadmiul

• metal greu omniprezent în factorii de mediu - sol, apă, aer, plante şi în unele produse alimentare

• în apă - origine naturală - rară - origine antropică - deversarea apelor reziduale din industria

mineritului, metalurgie neferoasă, industria pigmenţilor şi vopselelor, a maselor plastice, producerea acumulatorilor, agricultură - fungicide

• poluant cumulativ - continuă pe tot parcursul vieţii - depozitat în rinichi (peste 50%), ficat, cord, creier,

testicule, piele sau hematii

• efecte pe termen scurt (formă acută) şi pe termen lung (formă cronică)

• forma acută - fenomene moderate de gastroeneterită - sialoree, greaţă, vărsătură, diaree, asociate cu tulburări senzo-riale, crampe musculare, convulsii, leziuni hepatice, insuficienţă renală şi şoc

- absotbţia unei doze unice de peste 350 mg duce la deces

• forma cronică - leziuni renale grave → atrofie renalecreşterea eliminărilor de calciu şi

proteine → apariţia leziuinilor osoase de tip osteoporoză, osteomalacie, a fracturilor spontane itai-itai

Boala Itai-itai - afecţiune epidemică cuevoluţie fatală descrisă în oraşul Toyama

din Japonia + anemie hipocromă +scăderea sideremiei + glicozurie

- la nivel hepatic →inactivarea sistemelor enzimatice cu rol în metabolismul glucidicafectarea producerii de energie

- anemie - H.A. - supresia funcţiei testiculare - cancer de prostată - reducerea speranţei de viaţă.

Mercur• substanţă chimică toxică în orice formă

• origine naturală - formă anorganică (mercur metalic) - formă organică (metil-mercur) - în zonele de exploatare, din

vulcani• origine antropică - poluare industrială sau agricolă - pesticide organo-mercuriale - arderea unor combustibili fosili

• are remanenţă îndelungată• poate trece dintr-o formă chimică în alta - în sol sau în apă sub acţiunea unor

microorganisme sau prin procese chimice variate

• toxicitatea maximă - sub formă de compuşi organici (metilmercur)

• în mediul acvatic - pătrunde în lanţurile trofice - alge, plante acvatice, organisme acvatice inferioare → ţesuturile peştilor - procese de bioacumulare şi bioconcentrare → concentraţii de peste 3000 de ori mai mari în ţesuturile peştilor comparativ cu apa (cele mai mari valori - la peştii răpitori)

• depozitare - ficat şi rinichi, unde se acumulează

• expunerea repetată → intoxicaţie - afectare cerebrală şi renală ireversibilă - cefalee - vertij - insomnie - tulburări de memorie - tulburări vizuale - tremor - oboseală - anemie - afectare renală – poliurie, polakiurie • traversează placenta → afectează produsul de concepţie (efecte teratogene) • eliminare - prin urină, piele, păr şi unghii (se poate face şi dozarea) • consumarea produselor alimentare poluate → afectare cerebrală, fetală, renală• pe cale respiratorie - afectare nervoasă

cel mai grav episod de intoxicaţie - în anul 1960 în Japonia (Minamata şi Nigala) – prin consum de peşte şi scoici (poluarea apei marine prin reziduri de clorură de vinil

şi acetaldehidă)

Arsen• foarte răspândit în natură → întreaga populaţie este expusă la acţiunea sa în

concentraţii reduse• provine din sol - substanţele insecticide, fungicide şi raticide - pătrunde în organism prin ingestie sau prin inhalare

• origine naturală - zăcăminte minerale din care poate ajunge în sursele de apă origine antropică - metalurgie neferoasă, arderea combustibililor fosili, industria

semiconductorilor, fabricarea emailurilor, indistria ceramicii, agricultură – insecticide, fungicide, raticide

• expunere prelungită → concentrare în ficat, rinichi, plămâni, splină, ţesut osos şi fanere

- efecte toxice sistemice - neoplazii cutanate, hepatice, digestive şi renale

- fenomene de inhibiţie enzimatică, cu tulburări metabolice consecutive

• formele obişnuite - fenomene iritative la nivelul tractului digestiv (dureri difuze, greaţă, vărsături, diaree)

- sindroame neurovegetative necaracteristice - tulburări hematologice (anemie, leucopenie)

Pesticide• utilizate în agricultură, pomicultură şi viticultură• substanţe chimice de sinteză - combaterii dăunătorilor• poluarea apei - deversarea rezidurilor lichide din procesul de fabricaţie - antrenarea rezidurilor de pe sol de către apele de irigaţie sau

meteorice

• remanenţa - depinde de gradul de biodegradare, respectiv de structura chimică- pesticidele organofosforice, organomercuriale şi carbamice -

biodegradate relativ repede = efecte mai puţin dramatice- pesticidele organoclorurate - nu sunt biodegradabile → bioacumulare şi

bioconcentrare în lanţurile trofice (produse alimentare bogate în lipide)

• intoxicaţia acută – rară intoxicaţia cronică - tulburări funcţionale şi organice grave

- pesticide organofosforice - cefalee, vărsături, crampe musculare, dureri abdominale, dispnee, transpiraţii

- pesticidele organoclorurate - efecte hepatotoxice, neurotoxice, la nivelul gonadelor, efecte mutagene şi cancerigene

Cianuri• origine antropică - poluare industrială (sector

minier, metalurgic, industrie chimică organică)

• intoxicaţii prin blocarea enzimelor oxidative mai ales la nivel respirator → asfixie şi manifestări neurologice (cefalee, convulsii ş.a.)

• pe termen scurt - tahipnee - tremor - probleme neurologice pe termen lung - scădere în greutate - afectarea glandei tiroide - leziuni neurologice

Aluminiu

• constituient natural al scoarţei terestre (al treilea element chimic ca abundenţă după oxigen şi siliciu)

• sursele de apă conţin cantităţi mici de aluminiu

• poluare antropică - foarte redusă (insolubilitate)

• principalele surse - produse alimentare - medicaţie antiacidă (50 până la 1000 mg/zi)

• numai 1% din doza ingerată este absorbită

• se acumulează în ţesutul osos şi muscular, în viscere şi sistemul nervos

• se consideră că poate genera efecte nocive - cel mai sever boala Alzheimer (corelaţia dintre incidenţa bolii şi concentraţia crescută a metalului în ţesutul cerabral la subiecţii cu boală Alzheimer)

PATOLOGIA PRIN DEZECHILIBRE MINERALE

Distrofia endemică tireopată sau guşa endemică – - încadrată de regulă în patologia endocrină- determinată de consumul de apă cu conţinut mineral dezechilibrat- incidenţa corelează semnificativ cu scăderea concentraţiei iodului în

apă- nu poate fi pusă exclusiv pe seama aportului hidric deficitar de iod (10 -

15% din necesarul zilnic de iod) - există forme de boală ce pot apare la concentraţii normale ale iodului =

carenţe relative de iod - creşterea nevoilor organismului (pubertate, sarcină, alăptare, unele dereglări endocrine)

- legume (varză, conopidă, morcov, mazăre, fasole, linte) care conţin substanţe antitiroidiene (progoitrine) → împiedică utilizarea iodului în sinteza hormonilor tiroidieni

- aport excesiv al unor elemente minerale antagoniste iodului – calciu (scade absorbţia), fluor (creşte eliminarea), mangan (interferează în sinteza hormoni.lor tiroidieni), nitraţi

- aport insuficient de proteine necesare sintezei hormonilor

- unele medicamente („guşogene”) - sulfamide, fenilbutazonă, săruri de cobalt, coricoizi

- răspândită aproape în toate ţările lumii- afectează mai mult sexul feminin

- poate evolua cu eutioidie (funcţie normală) hipotiroidie tulburări neuro-endocrine

- trei grade de gravitate - gradul I (oligosimptomatică) - prezenţa guşei de dimensiuni mici sau medii, ce evoluează cu eutiroidie

- există cazuri în care dimensiunea guşei este mare sau chiar foarte mare (gigantă)

- gradul II (endocrinopată) - guşă ce evoluează cu tulburări endocrine de tip hipo sau hiperfincţie

- gradul III (neuropată) - se asociază şi afectarea sistemului nervos central (idioţie mixedematoasă, cretinism endemic, etc)

- funcţie de dimensiunile guşei - complicaţii determinate de compresiuni

asupra organelor de vecinătate – trahee (tulburări respiratorii), vene (cianoză, edem facial), esofag (disfagie), nerv recurent (pareză recurenţială cu disfonie, voce bitonală, răguşeală)

- profilaxie - sare iodată în alimentaţie - comprimate de iodură de potasiu

Manifestări osteo-dentare - corelate cu concentraţia fluorului din apă- din surse naturale - în zonele vulcanice- din surse poluante - superfosfaţi- prin adăugare voluntară - fluorizarea apei- excesul - eliminat prin urină, transpiraţie- fluorul se fixează în ţesuturile dure, os şi dinte

este reţinut mai uşor şi în cantitate mai mare de organismele tinere, respectiv copiii cu dinţii în creştere (iniţial pe toată structura dintelui, ulterior numai la suprafaţă)

Caria dentară - răspândire tot mai mare - complicaţii la nivel local, la distanţă sau complicaţii

sociale - florul - intră în structura fluorapatitei din dentină şi

smalţul dentar → rezistenţă la agresiuni chimice şi mecanice - acţiune bacteriostatică şi / sau bactericidă asupra

florei acidofile din cavitatea bucală - acţiune antienzimatică de inhibare a enolazei şi

fosfatazei, împiedicând producerea acizilor organici din glucidele rămase în spaţiile dentare

- profilaxie - fluorizarea apei potabile - administrare de comprimate de fluorură de

sodiu în perioada dezvoltării dentiţiei definitive

Fluoroza endemică - rezultatul excesului de fluor în apa potabilă

- fluoroza dentară - apare când

ingestia de fluor se face în perioada de formare sau calcificare a dintelui

- iniţial afectare

superficială, cu pătarea smalţului dentar şi modificarea porţiunii dentare libere („dinţii de cretă” sau „de porţelan”)

- în final cuprinde tot dintele, cu devitalizarea acestuia şi distrofia smalţului („dintele mâncat de molii”)

- osteo-fluoroza sau osteoscleroza- osteoporoza - fluorul în

exces se substituie calciului din structuril osoase

- dureri osoase difuze, ulterior localizate în special la nivelul coloanei vertebrale, pe segmentele cervical şi toracal

- modificări ale morfologiei osoase (exostoze) + diminuarea rezistenţei osului → fracturi la traumatisme minore

- calcificări ligamentare → coloană rigidă - stadiul de osteofluoroză anchilozantă