CURS 2 AN IV

ERUPŢIA DENTARĂGENERALITĂŢI1) Erupţia dentară este un proces fiziologic, îndelungat, complex, dictat genetic care aparţine odontogenezei şi care este strâns corelat cu creşterea şi dezvoltarea restului structurilor craniofaciale. 2) Prin erupţie dentară se înţelege: totalitatea mişcărilor efectuate de viitorul dinte din poziţia sa de formare intraosoasă (din grosimea oaselor maxilare) până ajunge în planul de ocluzie devenind dinte funcţional.3) Momentul în care dintele străpunge mucoasa bucală şi devine vizibil în gură este cunoscut sub denumirea de emergenţă dentară. Termenul emergenţă = perforarea mucoasei orale provine din latinescul erumpere = a străpunge)4) Dinţii în erupţie se mişcă în cele 3 dimensiuni spaţiale (preponderant axială) având viteze şi amplitudini specifice stadiului eruptiv în care se găsesc. 5) Dezvoltarea, erupţia şi emergenţa dentară urmează tipare similare la toţi dinţii dar care se produc cu viteze şi cronologii diferite, specifice fiecărui dinte în parte. MIŞCĂRILE ERUPTIVE DENTARE –ETAPELE ERUPŢIEI DENTARE

Erupţia dentară cuprinde 3 etape în funcţie de mişcările eruptive: 1) etapa preeruptivă2) etapa eruptivă (prefuncţională)3) etapa posteruptivă (funcţională).

1) Etapa preeruptivă Este reprezentată de totalitatea mişcărilor efectuate de germenele dentar, în

grosimea oaselor maxilar, până ajunge în poziţia intraosoasă din care se va angaja în mişcarea eruptivă propriu-zisă. Caracteristici:

- mecanismele de producere : procesele de resorbţie-apoziţie- la baza dirijării acestor mecanisme stă componenta genetică- etapa se termină când coroana este complet formată.- sunt mişcări de poziţionare ale mugurilor dentari, iar apoi ale germenilor dentari.

Mişcările sunt induse de creşterea mugurilor/germenilor dentari cât şi de creşterea oaselor maxilare. Deci sunt mişcări efectuate de germenele dentar în formare pentru a se adapta dezvoltării osului în care este conţinut.

- sunt mişcări de mică amplitudine, meziodistale şi verticale ale germenului în maxilarele în dezvoltare.

2) Etapa eruptivă (prefuncţională)Este reprezentată de totalitatea mişcărilor efectuate de germenul dentar din

poziţia obţinută în etapa anterioară până ajunge în planul de ocluzie, devenind funcţional.Caracteristici   :

- este etapa care durează cel mai mult- mişcările eruptive au amplitudinea cea mai mare- 2 categorii de mişcări eruptive: intraosoase şi extraosoase

a) erupţia intraosoasă Definiţie   :

Este reprezentată de totalitatea mişcărilor efectuate de germenul dentar din poziţia obţinută în etapa anterioară până ajunge submucoasa bucală.Caracteristici

- mişcarea eruptivă principală este cea axială, către cavitatea orală şi planul de ocluzie. Nu sunt excluse şi alte mişcări dar care sunt de mică amplitudine

- erupţie se desfăşoară concomitent cu alte procese : formarea rădăcinii, formarea structurilor de suport ale dintelui (cement. LP, os alveolar) şi formarea joncţiunii dento-gingivale

- mişcările eruptive debutează la scurt timp după terminarea formării coroanei şi începerea formării rădăcinii şi odată cu începerea resorbţiei rădăcinii dinţilor temporari

- erupţia intraosoasă este înceată (1-10µm/zi) dar amplă (5-20 mm). Dacă această viteză se micşorează mult, apare anchiloza dento-alveolară. Durata mişcării intraosoase este de 2,5-5 ani.

- pentru DINŢII PERMANENŢI mişcările eruptive în această subetapă sunt mai complexe, dintele având de parcurs o distanţă mai mare datorită poziţiei sale mai profunde în os.

o Erupţia dentară este ghidată de interdentis care este un canal osos (care conţine resturile lamei dentare şi ţesut conjunctiv) care face legătura dintelui cu mucoasa cavităţii orale.

o Conţinutul acestor canale osoase formează ligamentele gubernaculare (câte 1 pentru fiecare dinte de înlocuire).

o Ligamentele gubernaculare se pot observa, pe craniile osoase, oral de alveolele dinţilor temporari.

o Ligamentele gubernaculare vor uşura mişcarea amplă a dinţilor permanenţi. Mişcarea va fi uşurată şi de resorbţia radiculară a dinţilor temporari.

b) erupţia extraosoasă (în cavitatea orală) Definiţie

Este reprezentată de totalitatea mişcărilor efectuate de dinte de sub mucoasa bucală până ajunge în planul de ocluzie, devenind funcţional.

Caracteristici- este mai rapidă la început de ~ 1mm la 3 luni. Această avansare are loc până când dintele

aflat în erupţie atinge antagonistul sau dentare.- pe măsură ce se apropie de planul de ocluzie viteza de erupţie diminuă.

Mecanismul de producere al emergenţei dentareUn rol important în emergenţa dentară şi în erupţia extraosoasă îl are epiteliul dentar redus (EDI + EDE = epiteliul dentar redus - sinonime: cuticula dentară, cuticula primară a smalţului, cuticula/membrana Nasmyh).Rolurile EDR sunt:

o formarea smalţului are un rol important în producerea erupţiei extraosoase şi în emergenţa dentară

o EDR acoperă toată coroana unui dinte proaspăt erupt şi se abrazează în cursul masticaţiei. Are rol în protecţia intraosoasă a smalţului împotriva: ţesutului conjunctiv înconjurător, tratamentului mecanic intempestiv, osteitei care împiedică formarea de defecte de structură ale smalţului (hipoplazii sau hipomineralizări)

o în formarea joncţiunii dentogingivale (JDG).

Mecanismul propriu-zis de producere a emergenţei dentare- pe măsură ce dintele cu rădăcina în formare avansează către mucoasa cavităţii orale

ţesutul conjunctiv de aici se degradează atât prin presiunile exercitate de dintele în ascensiune cât şi de enzime secretate de EDR

- dintele va ajunge sub mucoasa cavităţii orale, apoi coroana dentară va străpunge această porţiune şi EDR va veni în contact cu epiteliului mucoasei orale

- EDR fuzionează cu epiteliul mucoasei orale formând epiteliul joncţional, apărând astfel un capac epitelial deasupra dintelui în erupţie.

- capacul epitelial, datorită acţiunii enzimatice a celulelor EDR, se va desface în zona centrală permiţând dintelui să străpungă mucoasa cavităţii orale. Acest fenomen apare fără sângerare deoarece dintele nu vine în contact cu ţesutul conjunctiv.

- Pe măsură ce dintele avansează spre planul de ocluzie în aceiaşi măsură manşonul epitelial se strânge în jurul dintelului şi se va forma joncţiunea dento-gingivală.

- odată cu formarea acestei joncţiuni se încheie rolul organului smalţului (roluri organ smalţ : rol în inducţia diferenţierii odontoblastelor ce secretă mantaua dentinară, rol în secreţia matricii organice şi mineralizarea smalţului, rol în erupţia dentară, rol în stabilirea JDG).

3) etapa posteruptivă (funcţională)Definiţie:

Este reprezentată de mişcările parcurse de dinte de când atinge planul de ocluzie, întră în funcţie şi până când îşi încetează existenţa pe arcadăCaracteristici   :

- mişcările sunt de mică amplitudine- mişcările au caracter compensatoriu al : dezvoltării oaselor maxilare fiind mai intense în

perioada 14-18 ani, a uzurii ocluzale şi a uzurii aproximale- mişcările sunt de obicei reprezentate de mezializări, mai puţin distalizări, extruzii,

egresiuni.- la poziţionarea dintelui contează zestrea genetică dar şi forţele declanşate de buze, obraji,

limbă. Pot apărea astfel erupţii ectopice (datorită dezechilibrului “chingilor musculare”)

TEORII CARE EXPLICĂ MIŞCĂRILE ERUPTIVE DENTARE Mecanismele erupţiei dentare nu sunt încă pe deplin cunoscute. Au fost propuse

numeroase teorii care să explice erupţia dentară.a) Teoria ligamentară; Această teorie postulează că motorul erupţiei dentare este reprezentat de

tracţiunea exercitată de ligamentele periodontale asupra dintelui. Ea explică cel mai bine mecanismul erupţiei dentare.

Ligamentele alveolare sunt alcătuite din celule (fibroblaşti, care pot remodela fibrele de colagen) şi fibre de colagen. Fibroblastele au :

# capacitate contractilă, de migrare şi de prindere între ele şi de fibrele de colagen, # pot sintetiza şi degrada colagenul care nu mai este necesar.

Formarea rădăcinii determină mişcări în fluidul sacului folicular, iar aceste mişcări vor orienta oblic fibroblastele. Pentru a se păstra poziţia oblică este necesară capacitatea fibroblaştilor de a sintetiza colagen (pentru susţinerea poziţiei dentare) şi de a

degrada colagenul care NU se află într-o poziţie dorită. În aceste scopuri este necesar aportul vitaminei C. Fibrele de colagen sunt orientate oblic (pe toată perioada formării rădăcinii) având 2 inserţii : una pe mobilă pe cement şi alta fixă pe osul alveolar.

Forţa contractilă declanşată de lanţul de fibroblaste se transmite fibrelor de colagen astfel încât întregul ansamblu are tendinţă de scurtare. Inserţia osoasă fiind fixă, tot ansamblul se va scurta şi va tracţiona dintele spre mucoasa orală.Concluzie

Pentru dinţii cu o perioadă limitată de creştere, aşa cum se întâlneşte la om, ligamentul periodontal are un rol esenţial în erupţie dar nu unul exclusiv.

b) Teoria creşterii radiculare; Postulează că formarea rădăcinii ar degaja forţa necesară împingerii dintelui spre

cavitatea orală prin intermediul unei formaţiuni situate la baza alveolei denumită ligament in hamac. LH Formarea unei porţiuni de rădăcină ar exercita presiuni pe ligamentul în hamac care are inserţie fixă de o parte şi de alta a criptei osoase şi care ar transforma această presiune într-o mişcare de împingere a dintelui spre cavitatea orală.

ConcluzieDat fiind faptul că microscopul electronic s-a dovedit că ligamentul în hamac nu există, formarea rădăcinii este mai degrabă o consecinţă a erupţiei dentare decât cauza acesteia.

c) Teoria presiunii vasculare; Postulează că vasele ce există la baza rădăcinii declanşează prin mecanism

hemodinamic o forţă mai mare decât cele de deasupra germenelui ceea ce ar putea avea un rol minor în mişcarea eruptivă.

Concluzie   : Vasele sanguine locale nu sunt în mod obligatoriu necesare pentru desfăşurarea

erupţiei dentare. d) Teoria presiunii exercitate de creşterea pulpei; Multiplicarea celulelor pulpare ar putea dezvolta o forţă care să imprime dintelui

o mişcare eruptivă însă de mică amplitudine.Concluzie : Creşterea pulpară nu este un fenomen care să explice fenomenul erupţiei dentare.

e) Teoria creşterii osoase ; Formarea osului apical prin resorbţie şi apoziţie a fost implicată în iniţierea

erupţiei dentare. Roluri: foliculul dentar, derivatele (ligamentul periodontal, cementul radicular, osul alveolar ale erupţiei) şi organul smalţului (epiteliul redus al smalţului). Concluzii: Formare osoasă nu este suficientă pentru ca erupţia dentară să se producă..

f) Teoría dirijării extraosoase a erupţiei de către musculatura orală este valabilă şi în prezent dar ea un poate explica decât parţial erupţia dentară. În funcţie de tonicitatea sa musculatura orală ar influenţa erupţia extraosoasă a dinţilor stabilindu-le poziţia finală pe arcadă.

g) Teoria foliculară atribuie un rol în erupţia dentară foliculului dentar care este capabil să producă citokine şi factori de creştere care sunt responsabili nu numai de resorbţia radiculară a dinţilor temporari, de resorbţia osului alveolar ci şi de inducerea la baza foliculului de os alveolar care ar influenţa erupţia dentară.

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CRONOLOGIA ERUPŢIEI DINŢILOR TEMPORARI

Procesul erupţiei şi dezvoltării ocluziei durează 13-15 ani (excluzând molarii de minte).

Variaţii în sensul: întârzierii / accelerării ale erupţiei faţă de vârsta medie normală a erupţiei.Produse de a) factori fiziologici; b) factori patologici. a.factori fiziologici

factori legaţi de mamă: # vârsta mamei la naştere, # numărul de naşteri, # starea de sănătate. Cu cât mama este mai tânără, mai sănătoasă şi la primul copil erupţia se face mai devreme

factori legaţi de copil : # greutatea şi înălţimea la naştere mare favorizează erupţia precoce a incisivilor, # sexul la băieţi primul grup de DT erupe mai repede, # factori socio-economici şi condiţii de viaţă, # ereditatea, # tip rasial, # anotimp.

b.factori patologici

factori loco-regionali - obstacole (tumori, dinţi supranumerari) factorii generali

# erupţii întârziate- rahitism, sifilis congenital, rubeola prenatală,- anomalii cromozomiale ca sindromul Down determină întârzieri şi

inversiuni în secvenţa erupţiei- boli genetice: displazia cleidocraniană (mulţi dinţi supranumerari),

displazia condroectodermală, microsomia hemifacială (Sindromul Goldenhar), sindromul Apert, sindromul Crouzon, sindromul Trico-Dento-Osos, DLMP

- hipofuncţia hormonală tiroidiană, STH, hormoni sexuali, parathormon- carenţe vitamine şi nutriţionale: A (formarea structurii epiteliale), C

(formarea colagenului), D (in metabolismul fosfo-calcic, in apozitia tesuturilor dure)

# erupţii accelerate- boli genetice: hemihipertrofia facială, angiomatoza Sturge-Weber etc- hiperfuncţia hormonală : tiroidieni, STH, sexuali, parathormon- febrele eruptive duc la accelerarea erupţiei d. mai aproape de suprafaţă.

ORDINEA ŞI CRONOLOGIA ERUPŢIEI DINŢILOR TEMPORARI

1. Ordinea erupţiei:

- 1,2,4,3,5- întâi dinţii inferiori şi apoi cei superiori cu excepţia ILsup. care erup înaintea celor

inferiori - la băieţi primul grup incisivii erup mai devreme

2. Cronologia erupţiei: - DT erup între 6 luni – 21/2 ani (30 luni)

- cronologia erupţiei este influenţată în special de factori genetici, mai puţin de f. De mediu (deoarece o buna perioada de timp sunt protejati de organismul matern, 9 luni)

- erupţia DT se desfăşoară în 3 etape: 1) I; 2) M1 şi C; 3) M2 separate de o pauză de câteva luni (vârste medii)

a) etapa I (6-12 luni)

- ICI la 6 luni

- ICS la 10 luni

- ILS la 11 luni

- ILI la 12-13 luni PAUZĂ

b) etapa II: M1 (12-18 luni) şi C (18-24 luni)

- M1 inf. la 1 an şi 4 luni (16 luni)

- M1sup la scurt timp după primul

- C inf la 1 an şi 7 luni (19 luni)

- C sup. la câteva săptămâni. PAUZĂ

c) etapa III : M2 (24-30 luni)

- M2 inf la 2 ani şi 3 luni (27 luni)- M2 sup la 2 ani şi 4-6 luni (28-30 luni).

În concluzie în mare DT erup între 6-30 luni, la 6 luni un grup de dinţi :

MANIFESTĂRI CLINICE CARE ÎNSOŢESC ÎN MOD NORMAL ERUPŢIA

(Teething-ul dentar)Semne şi simptome generale

Erupţia dentară poate provoca:- disconfort copilului care devine agitat şi plângăcios,- pierderea poftei de mâncare, bea mult- insomnie- dorinţa de a mesteca pe obiecte tari (jucării) sau de a strînge degetele între arcade- salivaţie abundentă cu care se poate îneca şi datorită căreia poate tuşii. Saliva se

prelinge mereu pe la colţurile gurii şi va produce iritaţii pe faţa, gâtul şi pieptul copilului. Este bine să se menţină aceste zone uscate prin aplicarea de babeţele şi schimbarea frecventă a hainelor

Erupţia dentară NU poate provoca:- febra mare peste 37,5o sau prelungită- diareea, vărsăturile,- letargia sau problemele serioase de somn,- semnele şi simptomele de viroză respiratorie,- erupţiile cutanate.

Toate aceste simptome nu este normal să apară în cursul erupţiei dentare ele constituind semne ale unei boli generale asociate.Semne şi simptome locale

În timpul erupţiei dentare copilul poate prezenta următoarele semne şi simptome locale care sunt mai pronunţate la erupţia primilor dinţi şi la erupţia molarilor

- semne de uşoară inflamaţue gingivală

- semne de inflamaţie gingivală marcată prin suprainfectare (congestie, tumefacţie, puroi, căldura locală crescută) – intervenţie de urgenţă

- uneori, gingia poate fi colorată în albăstrui datorită sângerării în interiorul ţesuturilor (hematomul de erupţie) sau purpuriu (culoarea normală este roz)

- aceste zone inflamate sunt dureroase- când dintele perforează gingia poate apărea uneori o mică sângerare dacă ţ. conj.

nu s-a dezintegrat totalTratament

În perioada erupţiei dentare se recomandă - menţinerea igienei cavităţii orale prin ştergerea gingiilor cu tifon steril umezit cu apă rece- aplicarea de babeţele curate pe gâtul şi pieptul copilului pentru a evita scurgerea de salivă şi apariţia iritaţiilor pielii- atenţie la jucăriile pe care le roade! Jucăriile trebuie să fie spălate frecvent, trebuie să fie verificate să nu aibă muchii ascuţite care ar putea rănii cavitatea bucală şi să nu conţină substanţe toxice în interior- mâinile copilului vor fi spălate frecvent şi vor fi tăiate des unghiile- atenţie să nu înghită anestezicele locale aplicate local.

Metodele recomandate pentru calmarea copilului sunt: simpla distragere a atenţiei cu o carte, o poză, un cântec sau un joc nou poate provoca liniştirea.

mulţi bebeluşi se calmează dacă pe zonele dureroase se fac masaje blânde cu o linguriţă rece sau cu degetul înfăşurat într-un tifon curat şi umezit cu apă rece se masează şi curăţă bine zona de resturi alimentare. De asemenea obiectele de cauciuc sau plastic reziliente uşor de curăţat pot fi date copilului să fie muşcate.

se pot folosi anestezice locale ca: colutorii cu anestezic, vitamina A, hidrocortizon, ceai muşeţel, gel Baby Zilactin, Baby Orajel (conţin benzocaină ca anestezic şi nu conţin zahăr sau alcool) sau baby Anbesol. Nighttime Formula Gel poate fi folosit noaptea. Calgel este un preparat anestezic care se găseşte şi la noi în ţară. Se adm. La copii cu vârsta mai mare de trei luni iar aplicarea lui se poate repeta după un interval de 20 min,de maximum 6 ori pe zi

analgetice generale ca Tylenol (acetaminofen supozitoare) pentru bebeluşi sau Panadol baby infant pot fi de asemenea utile.

Teething-ul Semnele şi simptomele locale

Semne şi simptome generale

Tratament Medicamente

Jenă-durere-mâncărime Iritabilitate generală, Slăbiciune

Jucării de cauciuc reci pe care să muşte

Analgezice şi antipiretice generale: paracetamol sup 120 mg/100ml (Calpol)

Inflamaţia mucoasei alveloare de deasupra d. ce va erupe

Tulburări de somn Bucăţele de legume, fructe reci

Agenţi anestezici topici: Calgel

Hematomul, chistul, sechestrul de erupţie

Febra sub 37.5,Mâncărimi în

Suzetă, linguriţă rece Colutorii (anestezic, vit A, antibiotic,

urechea de partea erupţiei-se freacă

antifungic, corticosteroid)

Sialoree Iritaţii circumorale, ale gâtului, faţă roşie (le feu des dents)

Tifon ud rece

Frecarea gingiilor, muşcare pe obiecte tari, sugerea de obiecte mai tari

Inapetenţă, sete, uşoare tulburări de tranzit

Biscuiţi tari fără zahăr pt teething, stick-suri, pâine tare