ACADEMIADE STIINTESOCIALESI POLITICEA REPUBLICIISOCIALISTEROMANIA

IIrma ROMANIUNIREA PRINCIPATELOR, EDIFICAREA STATULUI MODERN IN PSPECTIVA DEZVOLTARII NATIUNII ROMANE (1856-1866) (I)

GRIGORE CHM

PliEllf HMI RH! IEM I!" ICO PARASCHIy

A. usICINI 1 CAUZA UNIRII PRLNCIPATELO

DIN LUPTA. PEN i rrATEA ROMANILOR, ifljil01111111111 IRIIII!lthill!!11ILA. III

ALEXAN

LCONF PENTRU SUCCESIUNEA LA TRONUL IEI (1741r). IMPLICATII DIPLOMATICE MILITA

I 1111 IIIPPLUMENTARPRO Z D ORGANIZARE A FRIN

CONFERINTEI DE LA PARIS 1 8

0111111111111111.11111111111111111H0111 I I Il

MIHAI MANEA

ASPECTE ALE LUPTEI JURIDICO-POLITICE Dr,URAMINTE DE LNSCAUNARE AL DODO!, m ^ i

1 ' :o r

1111111111111111 liii

U DIME. (I I)I ALE

U B. BERCEANUA ROMANEASCA

A DE ISTCRIE

IANITAIITE

EDITURA IEMIEIREPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

t...km.

DIN- SUNIAR:i r

II

UtfIllI

Nl'AN

I IISI I 1.H

I

I.

11

El

!11

vicoA niN, Til I I /I,II V t Ri;# :SIIIAN

1

I.

13

SI

ER-

. GT

II-

1

L g:_ig V T. IN F .E

_.

i TO M U L 40 1987

RE

MT!

A

,

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA DE $TIINTE SOCIALE $1 POLIT10EA REPUBLIC!! SOCIAL1STE ROMANIA

SECTIA DE ISTORIE 1 ARHEOLOGIE

COMITETUL DE REDACTIE

*TEFAN $TEFANESCU (redactor ref), ION APOSTOL (redactorf ef adjunct); NICHITA ADANILOAIE, LUDOVIC DEMENY,GHEORGHE I. IONITA, VASILE LIVEANU, AUREL LOGHIN,DAMASCHIN MIOC, TEFAN OLTEANU, POMPILIU TEODOR(membrt).

Pretul unui abonament este de 180 lei.Li tarA abonamentele se primesc la oficiile po0ale 0 difuzorii depresil din intreprinderi 0 Institutii.

Cititoril din strAinAtate se pot abona adresindu-se la ROMPRES-FILATELIA Departamentul Export-Import-presd P.O. Box 12201. Telex 10376 prsfl r Bucureti, Calea Grivitei nr. 64-66.

Manuscrisele, cartile 0 revistele pentruschimb precum 0 orice corespondentif sevor trimite pe adresa Comitetului deredactie al revistei REVISTA DEISTORIE". Apare de 12 orl pe an.

Adresa Redactiel :B-dul Avlatorilor, nr. 1

71247 Bucure4ti, tel. 50.72.41.www.dacoromanica.ro

TOM 40, NR. 1ianuarie 1987

ISTORIA ROMANIEI

CR IGORE CHIRITA, Unirea Principatelor, edificarea statului modern in perspectivadezvoltdrii natiunii romane (1856 1866) (I) . 5

NICOLAE ISAR, A. IThicini si cauza Unirii Principatelor 23

CONSTANTIN PARASCHIV, Parlamentul roman si pregatirea Marii Uniri 38ALEXANDRU F. DINU, Din lupta pentru unitatea romanilor 50

ISTORIE UNIVERSALA

MIHA I MANEA, Conflictul pentru succesiunea la tronul Austriei (1741-1748). Impli-catii Jiplomatice si militare 60

DOCUMENTAR

NALERIU STAN, Un project englez de organizare a Principatelor din timpul Con-ferintei de la Paris (1858)

BARBU B. BERCEANU. Aspecte ale luptei juridico-politice pentru Unire (II)Jurdmintele de inscaunare ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza

CRONICA VIETH STIINTIFICE

,,Zilele academice istorice" consacrate implinirii a 125 de ani de la intemeierea ASTREI( loan Florea); Sesiunea de comunicdri stiintifice Marina in istoria multimilenard apoporului roman. Traditie, continuitate i dezvoltare" (Carmen Atanasiu); Cea de-aXV-a sesiune a Cercului de studii pentru istoria relatiilor culturale din centrul *irasaritul Europei (Dan Berindei)

CARTEA ROMANEASCA SI STRAINA DE ISTORIE

75

84

89

ARTHUR BALIGOT DE BEYNE, Corespondengt cu Alexandru Ioan Gaza si CostacheNegri, Studiu introductiv, selectarea i traducerea textelor, note, comentarii si in-dice de Emil Boldan, Edit. Junimea, Iasi, 1986, XXXVI+ 403 p.+ it. (Dan Berindei) 93

KEITH HITCHINS, The Idea or Nation. The Romanians of T ransylvania, 1691 1849,Edit. stiintificd i enciclopedicd, Bucuresti, 1985, 221 p. ( Teodor Popescu) . . . 94

1

,

.

www.dacoromanica.ro

VALERIU VELIMAN, Re !gide romano-olomane ( 1711-1821). Documenle 1urce1i, DirectiaGenerath a Arhivelor Statului din R.S. RomAnia, Bucuresti, 1984, 795 p. + 30 foto-copit ( Viorel Panaile) 9T

I IARALD I IEPPNER, Oslerreich und die Donaurtirstenlamer 1774 1812. Ein Beilrag zurhabsburgischen Sildosleuropapolilik, Graz, 1984, VII + 240 p. (Louis Roman)

. . 99JOSI-': CARLOS CLEMENTE, Bases documenlales del carlismo y de las guerras civiles de

los siglos XIX y XX, tomo I (Desde los origenes hasla Carlos V), 365 p. ; tomo II(Desde Carlos VI hasla Carlos VII), Servicio Historico Militar, Madrid, 1985,330 p. (Eugen Denize) 103

GIACOMO BASCAPE, MARCELLO DEL PIAZZO, in colaborare cu Luigi Borgia, Insegnee Simboli; Araldica pubblica e privala medievale e moderna, Introducere de FrancescoPericoli Ridolfini, Roma, 1983, 1064 p. cu ii. ( Ileana Cdzan Neagu) 105.

2

www.dacoromanica.ro

TOME 40, N 1janvier 1987

L'HISTOIRE DE HOUMANIE

GRIGORE CHIRITA, L'Union des Principauts, l'dification de l'Etat moderne dans laperspective du dveloppement de la nation roumaine (1856-1866) (I) 5

NICOLAE ISAR, A. Ubicini et la cause de l'Union des Principauts . . 23

CONSTANTIN PARASCHIV, Le Parlement roumain et la preparation de la GrandeUnion

ALEXANDRU F. DINU, Aspects de la lutte pour l'unit des Roumains

HISTOIRE UNIVERSELLE

3850

MIHAI MANEA, Le conflit pour la succession au tr8ne de l'Autriche (1741-1748).Implications diplomatiques et militaires . . 60

DOCUMENTAIRE

VALERIU STAN, Un projet anglais d'organisation des Principauts au temps de la Con-frence de Paris (1858)

BARBU B. BERCEANU, Aspects de la lutte juridico-politique pour l'Union. (II) Les ser-ments d'instauration au tame du prince Alexandru Ioan Cuza

CHRONIQUE. DE LA VIE SCIENTIFIQUE

75

84

.Les jours acadmiques historiques" consacres au 125e anniversaire de la constitution del'ASTRA ( loan Florea) ; La session de communications scientifiques Marine dansl'histoire multimillnaire du peuple roumain. Tradition, continuit et develop-pement" (Carmen Atanasiu); La XVe session du Cercle d'tudes pour l'histoiredes rapports culturels du centre et de l'est de l'Europe (Dart Berindei) . . . . 89

LE LIVRE ROUMAIN ET ETRANGER D'HISTOIRE

ARTHUR BAEIGOT DE BEYNE, Corespondenfei cu Alexandru loan Gaza qi CostacheNegri (La correspondance d'Alexandru Ioan Cuza et de Costake Negri), Etudeintroductive, selection et traduction des textes, notes, commentaires et index.d'Emil Boldan, Edit. Junimea, Iasi, 1986, XXXVI + 403 p. il. (Dan Berindei) 93

3

.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

..... . . . . . . .

+www.dacoromanica.ro

KEITH 11 ITCH INS, The Idea of Nation. The Romanians of Transylvania, 1691 1849,Edit. stiintificA i encielopedicit, Bucuresti, 1985, 221 p. Teodor Popescu) . . .

VALER IU VELIMAN, Relaliile ronulno-olomane ( 1711 1821). Documente turcoti (Les rela-tions roumano-ottomanes, 1711-1821. Documents turcs), Direction Gnrale desArchives de l'Etat de la R.S. de Roumanie, Bucuresti, 1984, 795 p. + 30 photo-copies ( V iorel Panaite) 97

HARALD HEPPNER, Osterreich und die Donaufarstentilmer 1774 1812. Ein Beitrag zurhabsburgischen Sildosteuropapolitik, Graz, 1984, VII + 240 p. (Louis Roman) 99

JOS CARLOS CLEMENTE, Bases documentales del carlismo y de las guerras civiles de lossiglos XIX y XX, tomo I (Desde los ortgenes hasta Carlos V), 365 p. ; torno II( Desde Carlos V I hasta Carlos VII), Servicio Flistorico Militar, Madrid, 1985, 330 p.(Eugen Denize) 103-

GIACOMO BASCAPE, MARCELLO DEL PIAZZO, en collaboration avec Luigi Borgia, In-segne e Sirnboli ; Araldica pubblica e privala medievale e moderna, Introduction deFrancesco Pericoli Ridolfini, Rome, 1983, 1064 p. cu ii. ( Ileana Cdzan Neagu) . . . . 105.

. . . . . . . . . . . . . ...........

www.dacoromanica.ro

ISTORIA ROMANIEI

UNIREA PRINCIPATELOR, EDIFICAREA STATULUIMODERN IN PERSPECTIVA DEZVOLTARII

NATIUNII ROMANE (1856 1866) (I)GRIGORE CHIRITA

Unirea Principatelor constituie, faia Indoiali, cel mai important eve-niment din intreg secolul al XIX-lea romnesc. Apreeierea aceasta atitde categorica nu ar trebui sa, surprinda, fiindca astazi toti istoricii siltde acord c Unirea din 1859 a deschis nu numai calea si a implinit (inbuna masura) tendinte istorice seculare, asphatii ardente de faurire a uni-VA4ii statale a romanilor, dar a constituit totodata premisa, etapa nece-sara, dobindirii independentei statului roman la 1877 si a desavirsirii saleprin marea Unire de la 1918. Cu marea lui put ere de patrundere a realitatilor

cu neasemuita forta de a le reda esenta, M. Kogalniceanu spunea, in 1873, lainmormintarea lui Cuza Voda, elI acesta, prin actele sale, a facut unstat, o societate, alta decit aceea ce i s-a fost dat"1, punind in evidentain acest fel faptul capital al crearii in timpul domniei acestuia a unui slatnou, modern, cu o organizare pe baze noi a tuturor resorturilor sale, inte-meiat deopotriva pe vointa, dar i pe interesele tuturor romnilor, indi-ferent de partea din vatra strabuna pe care vietuiau.

Mai mult chiar, se poate spune ea Unirea Principatelor constituieun moment de cea mai mare insenmatate in istoria de doua ori milenaraa poporului roman, marcind trecerea de la starea de agregare pluristatalain care, timp de mai multe secole, acesta a vietuit si s-a manifestat (TaraRemaneasca, Moldova, Transilvania), la edificarea in &MI etape a unuistat cu o structura unitara perfect inchegata care, incepind din 1859, aconstituit cadrul national-statal prin intermediul caruia s-a afirmatdezvoltat continuu, pina astazi, natiunea romana. Acest mod de abm darea problemei apare cu atit mai intemeiat, daca se are in vedere elI vitalitatea.unui popor, capacitatea lui creatoare de istorie, de cultura i civilizatie, cntrasaturi specifice i contributii originale, se exprima sintetic in modul celmai complet pe tarimul creatiei statale. Or, din aceasta perspectiva , rolul

locul Unirii Principatelor, al crearii Romaniei moderne in deeeniul1856-1866 este esential sub dublu aspect : pe de o parte, pentru Ca printr-Oactiime energica i un efort urias a schimbat cursul dezvoltarii istorice depina atunci, smulgind poporul roman din fagasul autocratismului oriental

reorganizindu-i cadrele vietii pe structuri burghezo-democratice dupa,modelul Europei occidentale, iar, pe de alta parte, pentru ca. natiunearomana, devenita tocmai In acele momente o forta considerabila, a aetionatviguros i unitar, aparind integritatea vetrei strabune, putintia dezvoltariiei libere in aceasta parte a Europei. De aceea, pe buna, dreptate in Progra-mul Partidului Comunist Roman se subliniaza elI Unirea Alunteniei cuMoldova sub domnia luminoasa a lui Alexandru Joan Cuza "a mareat in-trarea tarii noastre in noua etapa a evolutiei ei capitaliste, a ridieat pe o

5

-

i s-a,

si

gi

gi

www.dacoromanica.ro

treapta superioara lupta de eliberare nationala, miscarea revolutionara amaselor muncitoare pentru drepturi si libertati sociale" 2.

Privite in aceasta larga perspectiva, faptele si evenimentele istoricesurvenite la mijlocul secolului al XIX-lea, cind natitmea romana cauta sase formeze dupa modelul occidental ca natiune-stat, inglobind prin urmareintregul neam romanesc prin anularea frontierelor care-I desparteau,dobindesc semnificatii cu totul aparte. intr-adevar, in acea epoca duplcum se afirma cu indreptatire intr-o lucrare consacrata natiunii romaneinfaptuirea statului national a reprezentat corolarul, consecinta fireasca aprocesului de formare si de afirmare a natiunii. La rindul salt, statul aincununat miscarea nationala si a devenit expresia cea mai vie a inchegariinatiunii" 3. in limitele acestui proces bivalent statul a devenit, asadar,ceea ce trebuia sa fie de drept si de fapt si anume cadrul politic natural sinecesar care a imprimat un ritm accelerat procesului de dezvoltare anatiunii", in sensul ca Principatele au polarizat mereu energiile, au intre-tinut credinta in infaptuirea nazuintelor generale romanesti, ,,i, mai mult,au oferit conditiile desfasurarii unei activitati continue pe linia intaririicoeziunii nationale." 4.

In conditiile concret-istorice de la jumatatea secolului trecut, desiobiectivul imediat al romanior din Principate era unirea Mr intr-un singurstat, spre a dobindi apoi neatirnarea politica , iar a celor din Transilvaniaasigurarea fiintei Mr etnice, nationale, totusi idealul stringerii Mr laolaltasub deviza emblematica a daco-romanismului era mereu prezent in cugetelei, intr-o forma sau alta, in faptele tuturor. Existenta acestui ideal o gasimexprimata, intre altii, de poetul Vasile Alecsandri care, printr-un expresivgest simbolic, introducind Hora Unirii" intre cintecele populare reeditatein 1866 arata intr-o nota explicativa ce insotea aceasta creatie a saca e cintatil in toate unghiurile pamintului romanesc si a ajuns a fi chiarMarseileza unirei romanior" 5.

In lumina acestor idei generale si pe temeiul coordonatelor national-istorice concrete din deceniile VIVII ale secolului trecut, ne propunem sainfatisam modul cum au fost gindite si concepute structura, functiile sirolul statului national roman, cum s-a actionat pentru ca acesta conso-lidindu-se si intarindu-se necontenit sa-si implineasca misiunea de apropulsa societatea romaneasca pe caile progresului, ale civilizatiei moderne,in fine, cum a devenit acesta centrul polarizator de initiative si fapte roma,nesti, aparatorul legitim al tuturor romanilor de pe teritoriile aflate sub sta-piniri straine. Lasind la o parte fapte si evenimente bine cunoscute dincercetarile anterioare, vom retine din literatura istorica si cu deosebire vomreproduce pentru prima data din publicatii periodice romnesti, din altesurse documentare inedite ori putin cunoscute o suma de informatii, apre-cieri si comentarii care WA reflecte atit adevarul ca Unirea Principatelor,edificarea statului national a fost opera romanilor insisi si nu o creatie arti-ficiala a diplomatiei europene, cit si masura, modul si felul cum acesta acontribuit la dezvoltarea natiunii, la implinirea menirii sale istorice. Pen-tru ca, indiscutabil, desi intre natiune si stat national nu se poate punesemnul egalitatii, exista totusi intre acestea o legatura organica, indisolu-bila : prin mii de canale natiunea creeaziti statul, ii aduce vigoarea factoriormateriali si spirituali aflati in plina ascensiune, simtamintele ei puternice,in timp co statul, prin structura, functionalitatea si rostul sau, contribuiela dezvoltarea sub toate raporturile a natiunii, dindu-i un cadru de mani-festrtre si asigurindu-i o individualitate distincta.

6

www.dacoromanica.ro

1. UNIREA PIUNCIPATELOR- OPERA ENERGICA A NATIUMI ROMANE

Marea generatie care a facut revolutia de la 1848, a infaptuit Unireava cuceri independenta tinarului stat national desprinsese din evolutia

desfkurarilor istorice petrecute pe teritoriul patriei 0 in imediata ei veci-natate concluzia e pozitia geografic i timpul cereau imperios sau sifim o natiune sau s perim ca natiune" 6. Era o apreciere lueid, intrunimic exagerata, menita a indemna la lupta pentru preservareanationale.

Inca, de prin anii 1840 se ajunsese la formularea in linii generale aprogramului national integral, in sensul unirii intr-un singur stat nationala tuturor romnilor, a reunirii teritoriilor stravechi roniane0i ; 1olti0,actiunea pentru transpunerea mi in practica a intimpinat man l. dificultatinu atit din cauza impotrivirii boierimii reactionare care cauta sa-0 mentinaimensele beneficii obtinute de pe urma privilegiilor feudale, cit, mai ales,din partea celor trei imperii invecinate : otoman, tarist i habsburgic care,detinind parti ale pamintului romanesc, se opuneau cu invers:unare emanci-Orli lor. Acest lucru a ie0t la iveala cu o deosebita forta in timpul revo-lutiei de la 1848 cind cele trei imperil reactionare unite prin ace1an0interes : asuprirea romnilor au intervenit prompt cu brutalitateacunoscuta spre a le inabusi aspiratiile nationale 0 a inlatura tendintele deirmoiri modernizatoare, aparindu-0 in acest fel inski temeliile existenteilor multinationale. Din situatia extrem de grea in care se afla, oanieniipolitici de orientare liberala considerau ca poporul nostru nu putea sc:ipade ocupatia straina i nici infaptui unitatea sa statala decit printr-o ridicaregenerala la lupta in contextul izbucnirii unei revolutii europene, menitaa contribui la subminarea atotputerniciei Rusiei, Austriei i Turciei asupra.popoarelor din aceasta parte a Europei.

Dar, dupa citiva ani de febrila activitate i exagerat optimism, s-aunaruit sperantele puse in izbucnirea revolutiei europene. In conditiileobturarii perspectivelor revolutiei i, implicit, ale consolidarii monarhiilorreactionare, romanii trebuiau sa-i amine infaptuirea planurilor lor unio-niste pentru un rastimp ce parea indepartat. In realitate, conditide uneirelansari viguroase a dacoromanismului s-au ivit mai repede i intr-o formamai completa decit se putea anticipa. Ele au fost create prin izbucnirearzboiului Crimeii cind Rusia a fost invinsa de coalitia franco-engleza,Poarta dezvaluit public marile slabiciuni iar Austria ramasa inafara conflictului a fost oarecum izolata,. In atari imprejurari, eliminata.fiind amenintarea de temut a tarismului, considerat pe bun dreptate afi jandarmul popoarelor, se deschideau dintr-o data perspective ex tremde favorabile pentru emanciparea romanilor din Muntenia 0 Moldova.Mai mult chiar, urmarind sa apere Poarta de eventuale atacuri ale Rusiei,marile puteri occidentale au cautat s-o indeparteze de la Dunare, punindtotodata tara noastra in situatia de a constitui o bariera impotriva tendin-telor expansioniste tariste. Problema reorganizarii Principatelor, a garan-aril existentei lor a capatat astfel o insemnatate europeana, intrind indezbaterile conferintelor internationale de la Viena i Constantinopol.

seama &, in noile imprejurari, trebuiau sa actioneze promptpe toate caile, conducatorii revolutiei de la 1848 aflati in emigratie, in

conlucrare,cu cei din tara, abandonind in buna masura planurile i metodelerevolutionare, au desfkurat o sustinuta propaganda (prin memorii, bro0rri,articole etc.) axata pe ideea necesitatii creerii unui stat roman la Dunare

';

Dindu-si

si

fiintei

si-a

si

www.dacoromanica.ro

care, prin intinderea i forta sa, 85, fie un bbstacol intro cele trei imperilinconjuratoare. in toata aceasta activitate ei s-au referit nu odata, la tota-litatea teritoriilor romanesti, la numarul i raspindirea poporului roman,la aspiratiile lui nationale 7, msa, prudenti i realisti, au pus pe prim plandoar Unirea Principatelor care avea mari sanse de reusita. In gindireapolitic romaneasca de la jumatatea secolului al XIX-lea problema

integrale a statului national unitar a tuturor romanior a capatat infelul acesta o seriere in timp, actiunile practice pentru constituirea uneientitati nation al-statale vizind numai provinciile aflate sub suzeranitateaPortii, fara a fi insa abandonat idealul desavirsirii unitatii nationale, citrecut doar vremelnic in umbra,

in epoca congresului de la Paris, care a pus capat razboiului Crimeii,pentru intiia oara s-a infruntat, intr-o forma incipienta, teza dreptuluipopoarelor omogene, cu traditii istorice, de a se constitui in state nationalepotrivit principiului nationalitatilor (sustinuta de Napoleon al III-lea) sicea a drepturilor considerate imprescriptibile ale suveranior, a legitimi-tatii mNtenirii istorice a acestora, aparata cu indirjire mai ales de FranciscIosif. incheierile acestei dezbateri s-au regasit, intr-o anume forma, intratatul din 18/30 martie 1856, care, reconfirmind statutul internationalautonom al Principatelor i inlocuind protectoratul tarist Cu garantiacolectiva a marilor puteri, a lasat nesolutionata i , prin aceasta, deschisaproblema Unirii Mr intr-un singar stat 9, romanii din ambele Principateurmind a se pronunta asupra viitorului Mr prin intermediul unor Adunarireprezentativ-consultative.

In perioada care a urmat s-a dezvoltat o intens'a activitate politicaatit in privinta organizarii luptei pentru Untre cit si a dezbaterii bazelorpe care trebuia, constituit statul national, a elaborarii i redactarii uneiplatforme program care, intrunind adeziunea tuturor romanilor, -urmaa ti supusa aprobar ii _Adunarilor adhoc. Ideia dominanta care insufleteatoate spiritele i ca'reia Ii erau subordonate toate eforturile era aceea aUniiii Prineipatelor, a punerii ba7elor unei patrii libere i puternice, res-pectatN de toate statcle i indeosebi de vecini, o patrie care cum sescria intr-un periodic in iunie 1857 sa stie i s poata a se apara si amet gc inainte prin insasi puterile er" 9. Avind in vedere acest imens efortcolectiv, se poate Spune c programul unionist in centrul caruia stteaprincipiul Unirii nu era (cum observase cu juStete reprezentantul Franteiin Comisia europeana, baronul Talleyrand-Prigord) opera unei persoane,ci un elaborat al tuturor patriotilor, Hind expresia unei necesitati ajunse lamontentul implinirilor, eind, intr-adevar, Unirea a devenit simbolulregenerarii nationale" ". Preocuparile privind infaptuirea Unirii erau mdi-solubil corelate cu grija pentru soarta intregii natiuni romane, un caltorstrain, V. -Doze, arlat in acele vremi prin Moldova, incredintindu-ne ca,auzise spuninclu-se la Galati s,i la Iai : De ce su nu reconstituim vecheaDacie supt nurnele de Romania? Oare Ardealul, Banatul, Bucovina, Basa-rab'a nu au format odatu vechea patrie a parintilor nostri I" 11 Chiar dacanu exi,ta, deocamdatu, dovezi in sprijinul afirmatiei din raportul de la21 mai (st. n.) 1857 pe cat e E. Targione, ministru plenipotentiar al Rega-tului eelor doua Sdiii Ia Constantinopol, 1-a inaintat superiorilor si :"dacl, Principatele ar constitui tin singur stat, cinci milioane de locuitoridin Transilvania , Banat si Bucovina, de migine romana, ar dori cu certitu-dine sa se alature acestui stat" 12, cert 'amine faptul cu problema creerii,dezvoltrii i Intiinirii edificiului nationl in persper Ctiva Unirii PrincipateMr

8

www.dacoromanica.ro

preocupat permanent pe fruntasii politici romni Printre acestia s-aremarcat cu deosebire liderul liberal-radical Ion C. Brltianu care in arti-colul Rafionalitaea din noiembrie 1857 apIrut in coloanele Rorranului",considerind c o natie este o individualitate care ar e dreptul de a existaprin ea insgsi", indemna pe rornami s inkeleagl el d-a tad ca natie estecea dintli conditie de prosperitate si de libertate a t nui popul" iar a aplranationalitatea ,leste nu numai un &rept ci o datorie sant/".'4 Adept al teorieiorganiciste despre geneza i menirea natiundor, Ion C. Brltianu a pi ilejuitcontemporanilor reflectii pe marginea rostului pe care trebuia s1-1 aiblnatiunea romnl privita ea un organism Tin, unitar, in momentul cindaceastatoemai eluta stringl la un loc resin sele win intermediul sta-tului national in curs de edificare.

Adoptarea in octombrie 1857 de Call e ambele Adunlii ad hoc a pro-gramului unionist identic in continut a avut o mar e insemnrttate. Funda-mentind dorinta de unire a Principatelor ca veebe i statornica, nlzuintla remnilor, programul a indicat, in acelasi timp, bazele constitutionalemoderne de factur6 occidentall pe car e trebuia s se edifice noul stat, precum

reformele innoitoare ce trebuiau a-i fi incorporate pentru ea societatearomaneascA, reorganizat'l din temelii, rupl cu vechile forme de orga-nizare i s 1p/seam pe ci1e civilizatiei moderne. Dar, dup/ cmn se stie,conferinta de la Paris din vara anului 1858, convocata pentru a examinadorintele ronalnilor si a decide asupra bazelor rem ganizarii Principatelor,prin Conventia incheiatl la 7/19 august 1858, a inl hturat Unii ea Moldoveisi a Tarii Rom/nest sub un principe strAin, stabilind un tel de unire sim-bolicl Intl e cele dou ri, acestea mmind a avea in fapt o existents/ sepa-rata prin Domnul, guvernul i Adunarea sa. in atali condiii, fruntasiipolitici romani, apartinind cu deosebir e liberafflor, trecind peste deceptiile

nemultumirile pricinuite de hotaririle Puterilor gar ante, au actionat cuvigoare i perseverent/ Inca din toamna anului 1858 pent u implinir ea aspi-ratfflor populare de unire avind permanent in vedere principiul c onatirme n-are tr ebuinVa de nimeni spre a exista ; ea nu datoreaza socotelldecit siesi" 15.

Semnificativ pent u intelegerea fondului gindiriilor politice i pentrudescifrar ea sensului actiunilor practice preconizate elan apelur ile i indem-nurile publice adresate tutur or fiilor patriei. Asa, de pilda, Ion C. Br atianu,analizind intr-un amplu artieol situatia creata Orli prin Conventia de laParis, scria c, pornind de la izvoarele vietii nationale din care noi sorbimastazi cu atita Bete", natiunea romana trebuia sa" pkeasel" inainte pe caleace i se deschide WI a se mai ingriji de spinii ce i s-ar fi semanat pe dinsa" 16.La rindul sau, C. A. Rosetti aprecia si el ea intiia si de cpetenia chestieeste sa, ne asiguram existenta nationala" 17

In toamna anului 1858, odata cu deschiderea campaniei electoralepeAtxn. constituirea Adunarilor elective, s-a accentuat preocuparea spreinfaptuirea dezideratelor nationale, scotindu-se in evident/ leglturile inse-parabile dintre locuitorii ambelor provincii, nevoia imperioas a solidari-atii lor nationale. Astfel, periodicul bucurestean Romanul", comentindinsemnatatea reintroducerii Iibert4ii presei in Moldova de catre climl-amie sublinia ca interesele noast e s-au legat atit de mult cu ale lor Weltrani sau binele este comun pentru amindoua Principatele. Pin/ acumcontinua C. A Rosetti Principatele erau doug, surori care tralau despar-tite fiecare in casa ei ; astazi locuiese in apartamente psebite ins/ inaceeasi casl i prin mmare dacl focul se va aprinde intr-unul din aceste

9

a

s-i

s

r

www.dacoromanica.ro

apartamente arde toata casa'1".8. Aceiasi ideie se regasea si in profesiunea decredinta a Partidei nationale din Tara Romneasea din noiembrie 1858uncle e arata ca de modul cum va fi compusg Adunarea electivg depin-dean destinele Romaniei, deoarece stipulatiile Conventiei fac din Princi-,pate doi stilpi ai aceluiasi edificiu i ne ffind amindoi intru toate identie,e lifieiul va sta strimb ; slabind unul edificiul intreg se va sui pa" ;de aceea, de structura Adungril depinde dacg, avem dar sa trgim de pro-p ia noastra viata, s iim roragni sau s perim cu totul ca natia" 19

Pe calea, renasterii Romaniei un loc esential 1-a avut momentulianuarie 1859 chid col. Al. I. Cuza a fost ales mai intii domn al Moldoveiapoi, si al Tarii Romanesti, devenind, in acest fel, domnitorul PrincipatelOrUnite Itomane, s-au , altfel spus, primul dornnitor i adevgratul intemeie-tor al Romaniei mod erne. Din cronica acelor fapte si evenimente infgp-tuite cu infrigurare si entuziasm, la flacara unui viu i inaltator patriotism,cind interesele particular e si de grup s-au contopit in mareleinteres generalal natiunii, se desprinde cu claiitate adevgrul c Unirea Principatelor erarezultatul actiunii energice a intregului popor. Pentru prima data dupgmai multe secole, romAnii si-au putut alege un domn farg nici o inriuriredin afar* din proprie initiativa i cu propriile mijloace. Mai mult chiar,in mintile moldovenilor i munteniloi era adinc si pe drept inrgdkinataconvingerea ca de acea data nu era vorba de alegerea unui om, ci de trium-ful unui principiu, al ideii de unire, de biruinta ngzuintei de unitate natio-nal-btatala pentru implinirea cgreia lucraset A generatii de-a iindul.

Se curtose itnprejurarile in care la 5/17 ianuarie Adunarea electivg aMoldovei a alPs cu u,nanitnitat ea voturilor celor prezenti domnpe Al. I. Cuza,optiune care a declansat in toata Moldova un val de entuziasm. Merita a firetinut cii aceasta alegere a avut un prompt si amplu ecou si in Tara Roma-neasca, alegerea lui Cuza intarind poziii1e partidului unionist fiindcorNiderata de molcloveanul G. Sion stabilit in Bucuresti drept triumfulvocei nationale" 20. Bucuria celor din Tara Romameasca la aflarea tiriidespre alegerea de la Iasi era dupa cum se consemna in Nationalul"farg margeni" pentru ca Al I. Cuza este un sincer amic al Unirii" 21

Fara a insista asupra modului cum s-a ajuns la a doua alegere a luiC uza Voda ca domn al TArii Romanesti (despre care s-au publicat nume-roase materiale), am don sii infatisam doar citeva consideratii si mgrturiidespre marile sernnificatii nationale ale acestui moment de riscruce dindestinele poporului nostru. Unindu-se asupra principiului unirii spre ,,ascapa tara de la o catastrofa" 22, Adunarea electiva din Bucuresti subpresiunea zecilor de mU de oraseni, a taranilor adusi de prin imprejurirnileCapitalei ,,a coronat in Maria Ta nu un individ, ci marile principiu deviata al nationalitatii noastre", 23 curn spusese atit de nimerit C.A. Rosietticind la 29 ianuarie/10 febrarie 1859 II felicitase pe Cuza Vodg in numeleAdunarii din Bucure4i. Deoarece Adunarea din Iasi numise pe DomnulMoldovei iar Unirea nu se mai putea face sub un principe strain, alesulMoldovei trebuia sa fie -alesul nostru. Aceasta necesitate fu atit deinvederatg incit deveni vointa nationalg, s-atunci toate partidele seinchinasera ei s-o decretara" 24 Alegerea de la 24 ianuarie in persoana luiAl. I. Cuza considerata de D. Bblintineanu a fi simbolul nationalitatiisi al libertatilor rornamilor" 25 a fost, asadar, dupg cum remarca IonGhica in 1861 un act indraznet o cutezare de acelea care reco-manda o natiune da dreptul de a fi"2.

La afiarea xezultatului votului di1n 24 ianuarie valul de enfuziasraa cuprins ,,pontan intreaga tara, in Moldova el Rind cum se scria ,in

tar,

;1.4

,

19

www.dacoromanica.ro

Steaoa Dunarii mai pr esus de Intel ea noastra de a-1 dcsci ie. De lacapita1g, ping, la cele mai mici Fate, veselia est e gen er Ma. Tot tf To este inserbare" 27 Cauzele acelei biicrnii nestilvilite er au gg site de a ccla0 puiodicin faptul c rostul natiei s-a irnplinit" in Fent ul e RomAnia autonom'a

nedespartita nu mai este un vis ; astAzi ea si-a luat fiinta, s-a intrupatcu desavirsire" 28. La fel vedeau lucimile si acei straini amici ai romanilorcare contribuiser a in decursul anilor la sustiner ea cauzei romn esti : intr-unarticol aparut in Des Dbats", Saint-Marc Girardin aprecia ca Unh eae facuta cum trebuie sg, se faca ca sa fie solida, adica nu prin diplomatie,nu in afara, din Romania, ci printr-o fapt a. 1ibei i spontana a moldo-romanilor" 28.

Adevaratele sunificatii ale evenirnentelor din ianuarie 1819 au reiesitInca o data si din discursul rostit la 14/26 februarie 1859 in .AdunareaDeputatilor de la Bucuresti de M. liogalniceanu in numele deputatilorAdunarii Moldovei. El vedea in votul de la 24 ianuarie o sublimg otes-tatie in contra hotaririi acelora care au viut sa tie despar the (huh ramureale aceluiasi copac, doua fiice ale aceleiasi mume". Adunar ea din Bucuresti,prin votul sau, n-a luat numai Domnul Moldovei, ci intreaga Moldova cede azi inainte face parte din Romania" si care vg, va urma or iunde o etiduce. pentru apararea autonomiei pentru dezvoltarea nationalitatiinoastre". Subliniind faptul & in Moldova nu s-a clutat nimic pentruinfaptuirea Lnirii, M. Kogalniceann conchidea ca in provincia de pesteMilcov Unirea era, mai inainte de toate, o chertiune de :udecata, 0 delogica", pentru ca ea nu se putea apara singing, "nici in contra navalirilor,nici chiar in contra inriuririlor straine 30

Domnitorul insasi privea ridicarea sa neasteptata in scaunul domnieiambelor Principate ca expresia cea mai fide1 i completa a sentimentuluinational intruchipat in idealul Unirii. Tocmai de aceea, deplin constientde semnificatiile i insemnatatea misiunii ce-i fusese incredintata, aratalimpede in nota adresata la 25 ianuarie/6 februarie Puterilor garante cgdubla sa alegere avea o semnificar e indestul de veder atapentru toti, adica,unirea completa a Pr,incipat elor, pe car e natia ronana a voit a o intemeia"31.Iar citeva zile mai thziu, la 29 ianuarie /10 februarie, cind la Iasi a primitfeiicitrile deputatiunii Adunglii elective a Ta'rii Romanesti el spuneaaceste cuvinte izvorite din adincul patriotismului : In ochii mei, actulcel-ati savirsit ... este triumful unui principiu mintuitor ce viazg, cu tariein inimile romamilor principiul fratiei romnesti. El ne-a scapat deperzare in trecut, el ne reinvie in timpul de fata, el ne va duce la bine si lamarire in viitor" 32 Aceste idei se vor regasi i in juramintul depus laurcarea pe tionurile Moldovei i al Tarii Ronfanesti, cind inlaturindRegulamentul Organic ce continea formula consacrata pentru asemeneaceremonii se angajase a pazeasca drepturile siinteresele Principatelor-Unite", sa privegheze la respectarea legior pentru toti si in toate" i sanu alba inaintea ochilor decit binele i ferich ea natiei romane" 33. Erain acest juramint, atit de diferit de cel inscris in legea tarii in fiinta, nunumai un semn al noilor realitati politice infaptuite printr-un indraznetdecisiv fapt implinit de catre romnii Inii, ci i o manifestare concludentg,a spiritului national care-i insufletea. Pentru c, fara indoiala cum sub-linia cu indreptatire N. Iorga Cuza Vocla dat seama incg, din primelemomente c in persoana sa se incorporeaza natia, cu nevoile ei cele maiadinci i aspirarile ei cele mai inalte" 34.

IT

si

sau

i

i-a

i

www.dacoromanica.ro

Deosebit de puternic a fost ecoul evenimentelor din ianuarie 1859 into Ito teritoriile romanesti aflate sub stapiniri straine, pretutindeni romaniivazind in Unirea Principatelor un act de cea mai mare insemnatate pentruviitorul natiunii romne. Solidaritatea lor activa, exprimatg in variateforme, cu fituritorii evenimentelor de la Iasi si Bucuresti pug in luminamth ales de istoriogratia ultimelor decenii a 4:lep5it faza de adeziuneUrea ca 1 o cauza, general romneasca, transformindu-se intr-o participareateetiva incarcata de multiple semnificatii. In contopirea celor doug Prin-cipato dunarene ei intrczareau edificarea statului national de la care astep-tau intelegere i sprijin in lupta du.sa pentru pastrarea fiintei etnice. inunele rnarturii ale epoch se mei gea chiar mai departe, eorelindu-se Unireade aWunea pentru stringei ea sub faldurile unui singur steag a tuturorteritoriilor strgbune. Filoromanul G. Vegezzi Ruscalla, prezentindu-i luiVasile Alecsandri felicitari la 13/25 februarie 1859 pentru actele savirsitein tall, exprima dorirrta forrnarii unei Romanii ne-trunchiate, ci avindBucovina, Transilvania i Banatul" 35 Concluziapusa in evident./ denenurnitrate fapte i marturii istorice nu poate ii decit una singuraniciodata ping, atunci, in ianuarie 1859, nu se manifestase atit de amplude viguros solidaritatea romanilor oriunde ar fi vietuit. Era expresia con-stienta a faptului c5, prin contributia tuturor si sub privirile lor, se infap-tuia o opera istoricg ce avea sa le schimbe soarta de veacuri, s marchezepentru totdeauna destinul natiunii rornhne, indreptind-o pe calea imph-ninlor sale istorice.

2. DE LA3RECUNOMTEREA DUBLEI ALEGERI LA UNIREA DEFINITIVA;

Era in firea lucrurilor ca valul de irezistibil avint national din ianua-rie 1859 sub presiunea caruia ambitiile personale si interesele de grup s-auconvertit in marele si covirsitorul interes al natiunii, domolindu-se treptat,clasele sociale, principalele curente si grupuri politice sa, reaparg din noudivizate pe scena politica romaneascl in functie de diversitatea pozitiilori interesele bor. Numai ea, de asta data, nu era doar o simplg prelungire aatitudinilor anterioare, ci, intr-o evident*/ masura, o adaptare a vechilorpozitii la noua situatie po1itic. i desi s-a ajuns destul de repede la reiz-bucnirea conflictelor dintre fruntasii principalelor grupgri politice, lareluarea vechior recriminari prin violente polemici, mai ales in privintaconceptiilor doctrinare, a cailor si mijloacelor de solutionare a marilorprobleme interne, se stabilise totusi oarecum tacit o pozitie cornung inproblemele apararii drepturilor natiunii, a promovaiii intereselor ei peplanul relatiilor internationale. Reflectind aceasta realitate, in aprilie1859 perioclicul Dimbovita" scria far/ echivoc : Intelegem in privintachestiunilor sociale sl fie opozitiuni si reactiuni, este un lucru natural cese intimpla la toate natiunile ; nu intelegem insg, reactionari in chestia denationalitate. Aici reactionarii nu se pot numi altfel decit tr./Mori" 36Incontestabil famine faptul ca si dupl. 1859 in pofida disensiuniloramintite simtamintele romanilor, corespunzind programului national,au continuat sa se exprime yiguros i sa, se manifeste solidar.

Se tie ca inca din primele momente Poarta a reactionat prompt ivehement impotriva dublei alegeri a domnitorului Cuza, fiind sustinutafatis si fara, rezerve de Austria si, la inceput, incurajata oarecum de Angliacare aprecia c spiritul care prezidasd la incununarea ideil Unirii in ianuarie1859 era periculos i, prin urmare, trebuia stavilit pentru, ca el,,,inseamng

:

si

lawww.dacoromanica.ro

independenta" 37. Impotriva acestor amenintlri i pericole, cercurile poli--tice conducltoare romnesti au luat de la inceput o atitudine fermI in.-aplrarea faptelor implinite. Ele erau preeltite cum raporta incI de la.30 ianuarie/11 februarie 1859 consulul englez din Iasi sI-si verse ultimapicatml de singe pentru autonomia sau independenta lor ', in cugeteleacestora neexistind vreo diferentl intre acesti doi termeni" 38. Iar C. Ne-gri, trimis in fruntea unei deputatiuni la Constantinopol, i gspunEese ambalsadorilor Puterilor garante, care vruseserI s afle ce pozitie avea s adopteTrincipatele dacl Al I. Cuza nu avea sI fie recunoscut i domn al Munteniei,

atunci el ar fi ales si a doua oarI si am alerga la alte mijloace pentru anu Amine gios i bagiocurit votul unui neam intreg" 39. Inslsi Dorrmitorul,,citeva slptlmini mai tirziu, a declarat in citeva rinduri c in cazul unei.agresiuni armate asupra rli voi aseza in fruntea poporului meu

dad, va trebui sl c Idem, fi primulvoi care-mi voi of eri pieptul" '0. Pozi-tia ferml a romamilor in apgrarea cu toate fortele si prin toate mijlcaceleceea ce inflptuiserl in ianuarie 1859, sprijinul acordat de unele state, indeo-sebi de Franta, au dat roadele scontate : inraturind o eventuall actiune.abuzivl unilateral a Porta, s-a mentinut situatia sub control, s-a introdusaceast l. probleml in dezbaterea unei conferinte internationale a Puterilorgarante care in final a recomandat Portii recunoasterea stlrii de fapt dinTrincipate.

La rindul lor, publicatiile periodice ale vremii reflectird vointaimaselor de Ijnire, de regenerare national, au sustinut cu ealdurI si MIA_rezerve atitudinea energicl adoptat'l de oficialitatile romane. Definito riudin acest punct de vedere era un articol din martie 1859 al lui C.A. Rosetti in=care se afirma rIspicat : Pinl ce nu ne yam uni cu totii pe via I pe mcarte-pe tlrimul nationalitltii, mice incercare de unire ar fi o ambitie sau o1-5tleire". i aceasta pentru c voim s fim si noi o natie, suveranAla dinsa acasl". Precizind c5 ideii de nationalitate supunem pe tcate,celelalte" si c pentru dinsa luptarAm i vom lupta subt toate formele cuoricine si contra oricui", C. A. Rosetti marturisea c s-a incuibat in capul

in inimile romanilor &A au si dreptul i datoria si putinta d-a i ei . . onatie suveranl pe acest tarim ce este Vara romlnilor' . i pentru a de-pretutindeni se exprima dorinta a ne pune si noi in stare de apArare ast felcum s-au pus celelalte natii de puterea noastrl", el lansa un patetic apel

conlucrare intre toate grupArile politice in vederea aplritrii in comun apatriei, pentru intitrirea unit4ii natiunii rortilne 41.

Peste citeva luni, in conditiile izbucnirii rlzboiului franco-sardo -austriac, acest indemn s-a implinit prin infiintarea taberei militare de laYloresti, rnenitI a ap/ra dubla alegere de o eventual agresiune austro--ture/ 42, a contribui la unificarea fortelor militare ale Principatelor si a-participa (dadt aplreau conditii prielnice) la acea conflagratie europeanain speranta aine1ior5rii situatiei romanilor din teritoriile subjugate deAustria 4 3. Descifrind semnificatiile si obiectivele acelei tabere, Dimbovita":afata la jurnitatea lunii iulie 1859 el., spre deosebire de trecut, cind seintruneau stindardele romane citeodatg chiar i acele ale principilorTransilvaniei ca s5 apere in comun dou'a fAri crestine, in acele momenteele se uneau pentru viitor, ca s apere napiunea romeanti,". Concentrareaotirii rom'ane constituia In sine un avertisment dat stfainilor c acestecari nu yor fi totdeauna clleate farl s intilneascl pepturi de viteji" 44.

Este bine cunoscut din numeroase cercetlri aprute de-a lungul.aniler modul cum ,s-a ajuns la recunoasterea de eltre Puterile garante a

.0,a

liberg i

fi

'la

cd

ft

www.dacoromanica.ro

dublei alegeri a Domnitorului Cuza tingra diplomatie romaneasca valo-rificind imprejurkile internationale favorabile obtinind atunci nuremarcabil succes cu consecinte decisive asupra viitoiului stat national_Dintre acestea, se cuvine a fi relevata doar constatarea esentiala ca, Puterilegarante, recunoscind faptele implinite in ianuarie 1859, au validat astfelintr-un anume fel insusi principiul unitatii romanilor din Principate, vointalor neelintita, de a nu mai fi despktiti ci de a se contopi spre a faun propria.lor entitate national-statall. Atit muntenii cit i moldovenii, apar-tinind unuia tg aceluiasi popor considerau ca definitiva intrunirea lorchiar din momentul proclamkii Unirii in ianuarie 1859. /ntr-o proclamatiedin 12/24 octombrie 1859 prin care era adusa la cunostinta tiii Iecunoas-terea sa, Cuza Voda privind retrospectiv asupra actelor guvernariisale aprecia c Inca de la suirea noastra pe tronurile Moldovei siValahiei noi nu am mai cunoscut in aceste ii nici moldoveni, nici mun-teni, ci numai romani" 45. Iar faptul ca, la 21 septembrie/3 octombrie laIai si la 26 septembrie /8 octombrie la Bucuresti el primise firmanele deinvestitura fara fastul de odinioara ci intr-un cadru de o mare simplitate0 in prezenta unei asistente foarte restrinse era menit a scoate si mai multin evidenta caracterul lor formal, punind in lumina' totodata adevaruldomnia sa incepuse din momentul alegerii sale de &are un intreg nearaunit prin identitatea de aspiratii i interese.

Din chiar momentul alegerii sale ca domn, Cuza Voda fusese constientprincipala indatorire a sa si a generatiei in fruntea careia ii plasase

vointa natiunii era de a realiza Unirea definitiva a romanilor din cele doll&Principate i a infaptui reforme modernizatoare in toate compartimentelesocietatii, intre aceste doua laturi existind un raport de complementaritate.Trebuia, prin urmare, sa se actioneze in ambele sensuri pentru inchegareatrainica a statului national intemeiat pe structuri burghezo-democratice,analoage celor existente in apusul Europei, care sa contribuie la progresul

prosperitatea patriei. Daca se are in vedere necesitatea inexorabill aUnirii fara de care nu se putea fixa cadrul statal i nici pune in valoareposibilittile existente de inMptuire a reformelor, atunci apare intrutotul indreptatita atentia prioritara cu care in anii 1859-1862 s-a urmaritprintr-o neslabita energie i o rata' perseverenta actiunea de contopiretreptata a Moldovei i Munteniei, de recunoastere a Unirii depline din.partea Puterilor garante.

Pentru atingerea acestui obiectiv Domnitorul Cuza, oamenii politiciromani aveau ca suport vointa mereu reinnoita a poporului nostiu de a fi

a 'Amine unit in cadrul uneia i aceleiasi formatiuni statale. Inca dela 17/29 mai 1859 deci inainte de a fi primit investitura Cuza Vodascrisese Impkatului Napoleon al III-lea cu o adinea convingere c Unireadesavirsita, definitiva, este mai mult ea oricind nevoia celor doug Prinei-pate. Aceasta ideie continua el a patruns atit de adinc in constiintapoporului roman, incit el o priveste ca pe cea dintii conditie a fiintei sale" 46.Iar M. Kogalniceanu in programul guvernului au din 4/16 mai 1860, con-siderind Unirea a fi cea dintii problema ce se cerea rezolvata' adaugase :IIDezvoltarea intkirea nationalitatii romane va fi telul neLdormitelornoastre straduinte, sufletul tuturor lucrkilor noastre, ea asa s avem nunumai a dori, dar si a dobindi realizarea mintuitorului princip : 17nirea" 47.Idei programatice asemanatoare erau larg difuzate de publicatiile perio-dice. Asa, de pilda. Romanul" in articolul cu titlul atit de semnificativPrograma cea mare" punea in evidenta nevoia Unirii depline ca dorinVa

14

a

cA

0

i

ca

si

www.dacoromanica.ro

statorniel a natiunii intiegi core voieste a 1imntiunitetoatepii1e.eorpu1uiei spre a putea trai in adevar i merge inainie ;pi e Indeplinirea destinarilorei "48. Toate aceste martmii atesta puternicel aspiratii unioniste, def,uiirea i existenta statului national legindu-; e marl. i justificate sperante.

Aetionind in vederea desviiiiii programului 'unionist, DomnitmulCuza, principalii si colaboratori, sprijinindu-se pe tara, nu mai puteauJ'ealiza un nou fapt implinit similar eelui din ianuarie 1859, pent u eafost, Vara indoiala o carenta de tact o dovada de putina intelepciunepolitica sa heSocoteasca indemnurile repetate tencte din partea tutu]. orPuterilor garante (inclusiv a Frantei) d respectale a Conventiei de laParis, impingind in acest fel tara pe panta unor complicatii inutile MApline de primejdii. In consecinta , s-a hotarit ca sa se utilizeze mijloacelediplomatice, scontindu-se pe intelegerea aratata de unele mari puteri favo-rabile Unirii. In acest scop, in iunie 1860 s-a Mtocmit un memo/ iu in care,dupa ce dubla alegere era prezentata ca expresia unei ample micari natio-nale care n-a putut fi ignorata de nici o adunare reprezentativa, se argu-'menta neeesitatea unificarii celor doua guverne i Adunari, precum i arevizuirii legii electorale pentru a se evita o explozie violenta "a spirituluinational si, concomitent, pune in aplicare reformele preconizate de Conven-tie 49. In acelai timp, se dadeau asigurari cit romanii nu graviteaza catrenici o putere straina ; ei aspira, inainte de toate, sit ramina romani"Datorita situatiei internationale nefavorabile, mernoriul a lost inaintatPortii i Puterilor garante abia in decembrie 1860, adica dupa vizita Domni-tor ului Cuza la Constantinopol cind Poarta, cercurile diplomatice de acolodovedisera o atitudine plina de comprehesiune fata de necesitatile Prin-cipatelor. Din acel moment au avut loc, pe diverse cai diplomatice, nenu-marate discutii i tratative, culminind in septembrie octombrie 1861cu conferinta Puterior garante de la Constantinopol care, in final, a deli-nitivat proiectul de firman privind Unirea deplina a Principatelor acor-data insa numai pe durata domniei lui Cuza Voda.

De0 in citeva rinduri, din diverse motive, Domnitorul fusese tentat(in parte i la sugestiile lui C. Negri 51) sa proclame el insui deplina unificare-administrativa a tarii, punind in acest fel capat tergiversarilor ce pareaufara de sfirsit ale cercurilor diplomatice, el a preferat, totusi, sit ateptehotarirea Puterilor garante pentru ca acest nou act politic dorit de tart, carepresupunea ignora rc a unor stipulatii importante ale Conventiei de la Paris,sa fie realizat cu consimtamintul statelor europene i astfel inscris indreptul public european. La 22 noiembrie/4 decembrie 1861 Poarta, &Indcurs deciziei conferintei reprezentantilor de la Constantinopol a Puterilorgarante, a emis fiimanni referitor la unirea administrativa a Principatelor.Dourt saptamini mai thziu, la 3/15 decembrie, deschizind sesiunile celordoug Adunari ale deputatilor, domnitorul Cuza le-a anuntat in mesajuladresat trei ani de silinte neIntielupte . . . TJnh ea este in finedobindita pentru noi" 52, aceasta urmind a fi cum adaugase verbal inAdunarea Moldovei asa precum Romania o va sin.i j 0 va dori" 53.Intr-o proclarnatie adresata natiunii iomrie la 11/23 decembrie, adueln-du-i-se la cunotinta cit Unirea este indeplinita. Nationalitatea rornanaeste interneiata", Cuza Voda mentiona cit aeest fapt maret, dorit degeneratiunile trecute, aelamat de corpurile legiuitoar e, ehemat en caldurade nM . " s-a inscris in datinile natiunilor, alesul ei de la 5 si 24 iaTil atiedindu-i 415 singura Romatrie" 54. Era, aadar, un alt moment imerimat indestinul natiunii romane, trecindu-se de la unit ea personall a Principateldrintr*hipatt An domnitorul Cuza, la unirea, efeetiva a aces-tor a sub denumi-

44,

ar ii

o.

cit dupa

.

www.dacoromanica.ro

rea Romaniei, de atunci existind de f apt statul national ioman avindstructura Inchegata, unitara, adica un bingur domn, un singur guvern, cisingura structura inchegata, unitara, adica, un singur domn, un singurguvern, o singur Adunare i o singura Capita la.

Intr-un cadru sarbatoresc, la 24 ianuarie 1862, s-a intrunit la Bucu-resti Adunarea legislativa cuprinzind deputatii fostelor Adunri ale Moldo-vei I Munteniei. In discursul rostit, domnitorul tarn sublinia c o viaianoug incepe astazi pentru Romania. Ea intra, in fine, pe calea caie o vaconduce catre implinirea destinelor sale". In acelasi timp se releva ca numaitUnirea putea sa, asigure viitorul nostru i s ne permita a da rei orga-nizarea ce o asteapta de atita timp". Facind un insistent apel la dep4readesbinarilor din trecut, Domnitorul cerea conlucrarea tutm or fortelor Invederea consolidarii Unirii, pentru dezvoltarea material i morala a tariifiindca Romania va fi de aici inainte una i nedespartita," 55

Manifestatiile de bucurie ale intregului popor roman, satisfactiaacestuia pentru implinirea unuia din obiectivele national-statale de cea .mai mare insemnatate, era intocmai ca in ianuarie 1859 in inimile

pe buzele tuturor. Notiunile Romania ! Unirea ! " absoibeau cum sescria intr-o corespondenta din Bucuresti de la 18/31 decembrie aparutain Wanderer" atentia tuturor cad oriunde ar meige cineva nu audedecit .aceste cuvinte" ". Adeziunea moldovenior la unirea deplinadefinitiva' a Moldovei cu Muntenia rezulta, intre altele, si din relatareaconsulului rus de la Iasi S. I. Popov potrivit careia acestia nu erau preamultumiti de recunoasterea temporara a Unirii cu Valahia deoarececonsiderau ei li se acorda vremelnic ceea ce acestia socotese ca este onecesitate abso1ut i indispensabila existentei i prosperitatii lor" 57

Publicatiile periodice din Principate au inclus in paginile lor flume-roase comentarii sublinierii insemnattii acestui moment de contopirea MUnteniei cu Moldova cind cum scria Romanul" cele doug, pro-vincii istorice" se vor pierde una intr-alta i vor redeveni un singur trupnumit Natiunea Romana, o singura Vara, Tara Romanilor". i ziarulRomainul" continua in stilul s.0 avintat atit de caracteristic s expunain ce consta esenta convingerilor sale nationale, modalitatile de implinirea acestora : Sa ne contopim dar unii cu altii, s devenim un singur trups-un singur suflet, s dovedim fostilor moldoveni ca nu ne-am cuceritunii.pe altii, a nu a fost si este provincie mai mare si mai mica, ci o singuraRomanie ce este deopotriva a tuturor" 58 Considerind ca, la 24 ianuarie1862 va incepe pentru Romania o epoch', nog, de marire i prosperitate"pentru c Unirea este una din acele dorinte man i adinci care a cuprinssufletul natiunii romne i pentru a carei implinire de atitea ori in trecutullnostru s-au I/cut eroice incercari", periodicul Independenta" apreciael cu justete ca. Unirea administrativa, evenimentele acelor timpuri stringpentru veacuri intr-o singura natiune pe fiii unei mume care au acela4inceput, aceleasi credinte, aceleasi aspiratii, aceiasi misiune in viitor".59

Fara a avea amploarea i insemnatatea ecoului evenimentelor dinianuarie 1859, realizarea Unirii depline a avut totusi un largsemnificativ rasunet printre romanii din teritoriile subjugate, in statulroman care se infiripa ei vgzind nu numai un centru de raliere a tuturoreonationalilor, calea sigur i eficienta de intarire i dezvoltare a natiuniiromane dar i un punct de sprijin, de improspatare a energiilor in luptagrea dusa pentru pastrarea fiintei lor etnice. Stirea proclamarii Uniriidefinitive a Principatelor de catre Domnitorul Cuza a provocat printreromanii de la Brasov o bucurie nespusa", existind printre trimtasii aces-

to

o

si

fl

si

www.dacoromanica.ro

tora intentia de a trimite In Romania o deputatiune care s, eiptimecipelui multmirealor pentru silinta i neclintita sa statornicie Ia intemeie-rea tronului roman" . Zilei de 24 ianuarie /5 februarie 1862 cind1a Bueu-reti s-au inaugurat lucrarile primei Adunki Legislative a Romanieiconsacrat Concordia" din Pesta un comentariu In care scria : Astaziziva cea mare in care poporul roman dintre 1?unare, Nistru i Carpati Iipune fundamentul neclintit regeneraiii sale pblitice", din acele moment&poporul ce constituie natiunea romana, In Orient" Introducindu-se,intre-natiunile chemate a lua parte la cursul destinelor umanitatii". einkee-luial-memorabil eveniment i-a dedicat Iosif Vulcan poezia La, Unirea Prin-eipatelor Romdite, strabatuta de un vibrant patriotism, unde se arata ca*pentru natiunea roman& rasaiise soarele fiindca romanii kd-au intins Ira-tete miinile, poezie ce avea ca leit-motiv versul indemn : Aduceti-vaaminte de fratii depastati ! 17 62. sfirot, la o ceremonie organizata, laPaiis s-au stiins in jurul agentului diplomatic roman mai multi romani dinPrincipate, deputatiuni ale romanilor din Transilvania, din Banat 0 dinBucovina, precum i ofiteri romani ce frecventau colile militarefranceze 63,reuniune menita aadar a pune in evidenta unitatea de aspiratii 0 de inte-rese general romaneti 0 a simboliza ceea ce trebuia negreit s devina,viitoarea Romanie prin vrerea tuturor fiilor

Im anii urmatori, Unirea efectiva privita, alaturi de autonomie,a fi expresia cea mai concentrata 0 mai reprezentativa a suveranitatii natio-nale in sensul dorintelor i drepturilor intregului popor a cal:a-tat indi-rect o noug confirmare inteinationala ruin recunoaterea inclusa in.Actul aditional din 16/28 iunie 1864 al Conventiei de la Paris, potrivit,careia Principatele-Unite pot in viitor a modifica sau a schimba legile

privese adminstratiunea lor din launtru, cu concursul legal al tuturorputerilor stabilite i fara, nici o intelventiune 7164, se intelege cu respectareariguroasa a statutului lor international. Aceasta prevedere de o exceptio-nal& insemnaatate, care intarea Inca odata vechile drepturi de autonomie,a fost avuta in vedere de fortele politice care, detronindu-1 pe DomnitorulCuza la 11/23 februarie 1866, au apreciat c tara se folosea de dreptul saasuveran spre a aduce modificarile dorite in organizarea 0 in conducereafarii. Dar, inlaturindu-1 din domnie pe alesul de la 5 0 24 ianuarie 1859,prin insui acest fapt ele au readus in discutia Puterilor garante chestiuneaperpetuani Unirii infaptuita en atita truda, deoarece ea fusese recunoscut&nurnai pe durata domniei lui Cuza Voda.

Nu intra in rostul .acestor pagini analiza cauzelor i imprejurarilorcare au dus la inlaturarea brutala de la conducerea statului a Domnitorului:Cuza i la aducerea pe tron a principelui strain. Ceea ce trebuie ins/ retinutsint data serii de considerente generale avind fiecale o mare insemnatate...In primul rind, cercurile politice 1iberal-radical i conservatoare care au.preluat cirma statului au considerat ca Unirea era o realitate politica defini-tiva, intrata ii eversibil In firea lucrurilor, ce nu mai trebula sub nici o formas constituie obiectul preocuparilor unor state sau a vreunui organisminternational, pentru apararea ei punindu-se in micare toate for tele 0 toate.mijloacele. Aa, de pilda, in memoriul prezentat Conferintei de la Paris:,de delegatii Principatelor, datat 3/15 aprilie 1866, se aprecia ca UnireaPrincipatelor" care se consolideaza tot mai tare atit prin actele internatio-nale ce necontenit o afirma, cit i prin foloasele diverse i multiple cegasesc membri unei i aceleia0 natiuni de a forma un singur -corp", ajun-sese a fi o dogma, o credinta" ce nu se mai putea sfarima 63. ,Acest pullet deovedeie era imbraViat de toti romanii, atit din Prinelpate, eit c}i din pro-

t- 'IC. 2131 3 7'

i-a

In

natiunii.

car e

I

www.dacoromanica.ro

vinciile subjugate66. Ei erau hotariti in acele momente sa apere unirea cupre i impotriva oricui. In Romanul " din primaN ala anului 1866

se scria, de pildal c5 muntenii moldovenii, ardelenii, toti fratii fii aiuneia aceleiasi mame" care odinioara luptasera c-un eroism neegalat"la Racova si la Calugareni, se vor lupta din nou pentru kinta cauzaUnirii si a Neatirnarii riationale" 67.

In al doilea rind, aducerea pe tronul Orli a unui principe apar tininduneia din familiile domnitoare ale Emopei occidentale cm espundea nunuiuti uneia dintre cerintele fmadamentale ale programului unionikt adop-tat de Aduna'rile ad hoc, ci in ultima instanta, avindu-se in vedereexperienta politica acumulata in timpul. domniei, lui Cuza Yod atitreconcilierii intereselor, fortelor politice interne, cit, mai ales,consolidarii trii ping la punctul incit accakta (cum bine sintetizake lituIllaiorescu o opinie unanim impartasita) sa nu mai serve puterilor celormari ale continentului drept simplu obiect de compensatie pentru toatecombinarile lor teritoriale, ea un pamint Mfg suflete, care s-ar fi pututnimici in independenta sa i alpi cu o %gala usurinth cind de un stat, cindde altul" 68 Implinirea acestui deziderat national nu era deci o dovada aincapacitatii romanilor de a se auto-guverna ci un mijloc rentru a pune,capat tutmor etentiunilor, pentru a departa toate ambitiunile, pentrua nu lasa, nici un pretest interveMlunii straine" 68.

In pofida manifestarilor dare si hotarite ale tutun or romanilor depreservare a Uniunii Principatelor, Conferinta de la Paris a Puterilorgarante, in hotafirea din 21 aprilie/2 mai 1866, ignmind proclamareaintre timp de Care Vara', pun plebiscit, a principelui Carol de Hohenzol-lern, a cerut ea poporul roman sg, se pronunte pu in rein ezentanlii si legali,Inca o data, daca dorea sau nu mentinerea Unirii i, apoi, in functie dedecizia luata, s procedeze la alegerea Domnului (eventual, a Domnilor)numai dint e pa'minteni 70

Adunarea Deputatilor, intrunita la 28 aprilie/10 mai 1866 pentru adezbate dupa cum se mentiona in mesajul de deschidere ce-i fuseseprezentat de Locotenenta Domneasca chestiunile cele mai vitalepentru existenta noastra politica si nationala" 71, dupa o libera i ampladezbatere la care au luat parte nummosi deputati din ambele PrincipateCU o impresionanta unanimitate de votmi (109 voturi au fost pentru, niciunul contra, iar cele 6 abtineri au avut in mod expres in vedere oportuni-tatea inscaunarii dinastiei straine O. nu perpetuarea Unirii) a hotar it men-tinerea Unirii Principatelor i proclamar ea ca Domn, sub numele de CarolI, a principelui Carol de Hohenzollern 73 Dupa venirea in tara a nouluiDomnitor i depunerea juramintului de credinta la 10/22 mai, preluindastfel conducerea statului noua situatie politica a fost consacrata printextul noii constitutii din 1/13 iulie, elaborata din propria initiatiya si car e,pe temeiul dreptului de autonomie al Vali, n-a mai fost supusa aprobariinici Puterii suzerane i nici Puterilor gal ante. Introducind, pentru primaoarl intr-un act ,fundamental oficial, denumirea de Romania, in primularticol al constitutiei se stabilea ca Principatele Unite Romane constituieun singur stat indivizibil sub denumirea de Romania"74, fara a se face

reo mentiune privitoare la suzeranitatea Portii sau la dr epturile pe caresi le asumasera Puterile garante prin tratatul de la Paris. Era, faraun energic act de autoritate care intarea kuveranitatea nationala i, in aee-lasi timp, Q afirmare fara echivoc o indestructibilei unitati statale a roma,

In cele din urma, dupa tratative anevoioase (in timpul carora s-akimtit iarasi din plin isprijinul Frantei lui Napoleon al III-lea), Poaxta

oricej

ia

intarir ii FA

pi

72,

ardor.

indoialt,

www.dacoromanica.ro

recuhoscut la 11/23 octombrie 1866 pe Caiol I ca Domnitor, conferindu-i:ereditatea domniei 75. in acest fel, Unirea Principatelor pentru care peeparcursul unui deceniu romnii actionaseIa, cu o mare abnegatie si o nesld-bitcl, fermitate, era recunoscutg, ca un fapt des6,virsit si ireversibil, hind.insci i-5. ca atare in dreptul public european. Momentul, foalte impoitant, a.marcat in acelasi timp deplina biruintit a programului de unitate national-statala" stabilit in AdunArile ad hoc.

NOTE

1 Mihail Kogalniceanu, Texte social-politice alese, Edit. Politica, Bucuresti, 1967, p. 288.2 Programul Partidului Comunist Roman de faurire a societafii socialiste multilateral'

dezvollate f i inaintare a Romdniei spre comunism Edit. Politica, Bucuresti, 1975, p. 34.3 Nafiunea roman& Genezd. Afirmare. Orizont contemporan, Edit. Stiintifica si Enciclo-

pedicA, Bucuresti, 1984, p. 111 (autor : Damian Hurezeanu).4 Ibidem, p. 381 (autor : Gh. Platon).5 Vasile Alecsandri, Opere, vol. III. Poezii populare. Text stabilit de Georgeta Radulescu

Dulgheru. Studiu introductiv, note si comentarii, variante de Gheorghe Vrabie. Edit, AcademiaR.S.R., Bucuresti, 1978, p. 310.

9 Romanul", Bucuresti, IV, f. nr., 16 februarie 1860 , p. 146. (Articolul Legalitarea",datorat, se pare, lui C.A. Rosetti).

7 Intr-un memoriu din 1855 despre atitudinea Austriei in chestiunea OrientalA, Ion C._BrAtianu arata cA InsemnAtatea romanilor rezulta nu numai din cauzA ea sunt un popor dezece pina la douAsprezece milioane de suflete, dar mai ales pentru ca formeazA poporul cel maiomogen in limbd, in religiune, in traditiuni si In aspirari", Romania reconstituita fiind Dacia luiTraian, adicA Tara care se cuprinde intre Tisa, Nistru, Marea Neagra si Dunare", (Romanul"IV, nr. 136, 15, 16 mai 1860, P. 407). In legatura cu aceste cerinte, publicistul S. Marc-Girardinscria In decembrie 1855 : MA Indoiesc numai ca Romania sA poata primi Ast viitor fAcut gatadin manele diplomatiei occidentale.Popoarele tsi fac viiitorul lor singure si prin propriile lorsforte. Acela care asteapta de la strain acest viitor, nu-I au de loc" (Ibidem, nr. 133, 12 mai 1860,p. 397) ; Vezi $i Unitatea nafionald a romdnilor in epoca rnodernd 1821-1918, Edit. AcademieiR. S.R., Bucuresti, 1985, p. 102-104 (autor al capitolului : An. lordache).

8 Leonid Boicu, Diplomalia europeand si cauza romdnd (1856 1859), Iasi, Edit. Junimea,1978, p. 7-91. Intr-o scriere oficioasA a guvernului francez din 1856 se dAdea urmAtoarea ripostAcelor care contestau originea comung a moldovenilor si muntenilor, dorinta lor de a se uni :Moldova este o nationalitate? Valahia este o alta? Aceste doul provincii sunt pArti ale acelui-iasi corp, natiunea romana". (Acte si documente relativ la istoria rena$terii Romdniei, vol. III,p. 115).

9 Secolul", Bucuresti, an 1, nr. 47, 24 iunie 1857, p. 1.10 Acte .$i documente . . ., vol. VII, p. 167..11 N. Iorga , Istoria romdnilor prin cdldtori, editia a II-a, adAugitA, vol. IV, Bucuresti,

1929, p. 118.12' Romdnii la 1859. Unirea Principatelor Romdne in congiinfa europeand. Documente

etclerne., vol. I, Edit. stiintifica si enciclopedicA, Bucuresti, 1984, p. 121.18 Dan Berindei, Statul modern in viziunea fduritorilor Unirii Principatelor, In vol. Stat,

societate, naliune, Cluj-Napoca, Edit. Dada, 1982, p. 118-127.14 Acte ;i documente .. ., vol. V, p. 748.19 Romanul", IV, nr. 197, 15 iulie 1860, P. 594. Poetul G. Sion In Schite de suvenire"

pupea urmatoarele cuvinte In gura unui boier-patriot care sintetizau de fapt gindurile nutritede toti unionistii : In Conventie mai toate pot fi bune, numai sa stim a le Intoarce spre binelenostru. Cu principiile ce ni s-au dat, ne putem dezvolta si intari nationalitatea, pentru ca sa.putem la timp juca rolul nostru Intre alte popoare si a ne cere drepturile care credem ca acumanu ni s-au respectat" (Ibidem, II, nr. 95, 27 noiembrie/9 decembrie 1858, p. 276).

16 Acte $i documente. . ., vol. VII, p. 341-342.17 Ibidem, p. 318. Articolul Mina de fier".19 Romanul", II, nr. 84, 23 octombrie/4 noiembrie 1858, p. 334.19 Ade si documente . .., vol. VII, p. 740. Referindu-se la punctele de vedere continute.

In profesiunea de credintA a partidei nationale din Moldova, redactia Dtmbovitei", condusA depoetul D. Bolintineanu, preciza : AceastA profesie de credinta respirit mai aceleasi princip ce lepropagA si cele trei foi politice de pe malurile DImbovitei si putem zice cu Incredintare cA nu a

191

www.dacoromanica.ro

'lost pentru aceasta nici o Intelegere de mai nainte Intim Mile de dincoace de Milcov i SteaoaDunarii. Dar aceste foi, prin nature lucrurilor, prin principiile ce-i propaga, flu puteau facedecit astfel". (Dimbovita", Bucuresti, I, nr. 20, 17 decembrie 1858, P. 97).

20 Romanul", III, n 6, 15/27 ianuarie 1859, P. 22.28 Acte i documente . . . vol. VIII, p. 381-382.22 Aprecierea apartine lui Ion Ghica (Independenta", Bucuresti, IV, nr. 16, 16 octombrie

1861, p. 50),28 Romanul", III, nr. 15, 5/17 februarie 1859, p. 58.28 Ibidem, V. nr. 51-52, 21 februarie 1861, P. 123 (Articolul Partida national& in

_Divanul ad-hoc si Adundrile elective de Ion C. BrAtianu).24 Dimbovita", I, nr. 32, 28 ianuarie 1859, p. 125.28 Independenta", IV, nr. 16, 16 octombrie 1861, p. 50.27 Acte fi documente . . ., vol. VIII, p. 75028 Ibidem, p. 679-680. La 27 ianuarie (st. v.) 1859 S. Lambrino , administratorulMhz raporta autoritAtilor superioare cii toate clasele pinA i treptele cele mai de jos"

exprimau entuziasmul strigind neincetat Astazi Romania si-a recApAtat drepturile [....]..AstAzi Romania a triumf at, fratii de peste Milcov au Incoronat triumful" (Arh. St. Bucuresti,M.A.I., Moldova, dosar 8 bis/1859, f. 88).

28 Romanul", III, nr. 22, 21 februarie/5 martie 1859, p. 86. Un punct de vedere asena-nAtor sustinea la sfirsitul anului 1859 si Dim. BrAtianu cind scria c la 24 ianuarie am lucratcuinima de roman", fAcind ceea ce Europa ,,n-a putut nici ne da, nici ne lua, am fAcut o Romanieuna si nedespirtitA" (Ibidem, IV, f. nr., 8/20 februarie 1860, p. 118). Alte mArturii privindsemnificatia istoria a evenimentelor din ianuarie 1859 la Mircea Musat, Ion Ardeleanu De la

atatut geto-dac la statul roman unitar, Bucuresti, Edit. StiintificA i Enciclopedica, 1983,p. 286-290.

38 Acte ;i documente . . ., vol. VIII, P. 1004-1006.38 Ibidem, p. 639.3 2 Ibidem, p. 722.33 Ibidem, p. 340 si 992-993.34 N. Iorga, Istoria romanilor, vol. IX. Unificatorii, Bucuresti, 1938, p. 358.3' Documente privind Unirea Principatelor, vol. III, p. 527.34 Dlmbovita", I, nr. 54, 22 aprilie 1859, p. 213.3/ Documente privind Unirea Principatelor, vol. VII. Corespondenfd diplomat icd englezd

a( 1856 1859), Bucuresti, 1984, p. 940.38 Ibidem, P. 932. Telegrafiind, a doua zi dup alegerea dela Bucuresti, despre entuziasmul

produs la Iasi, acelasi consul informa pe superiorii sAi ca jurnalele din Moldova scrisese a dnaPoarta va IndrAzni sA refuze investiture, romanii II vor respinge autoritatea i, de la primul laultimul, Isi vor apAra drepturile pInii la capAt"(Romdnii la 1859 . . p. 348).

" Emil Bolden, Alexandra loan Cuza si Costache Negri. Corespondentd. Text ales si sta-bilit, traducere, studiu introductiv si note de Bucuresti, Edit. Minerva, 1980, p. 10. ElAdAugase cu o admirabilA demnitate patrioticA : o cerere atit de manifestA a unui ncam Intregmai mult trebuie a se tine in samA declt o Conventie fAcuta pentru noi dar f Ara noi" (ibidem).

Documente privind Unirea Principatelor, vol. VII, p. 955 ; vezi i p. XX.Romanul", III, nr. 29, 10/22 martie 1859, p. 113. Articolul a fost reprodus In C. A. Ro-

.setti. Glnditorul, Omul, Studiu, antologie si note de Radu Pantazi, Edit. Politica, Bucuresti, 1969,p. 273-275.

Recapitulind In 1860 principalele evenimente din 1859 G. Sion arAta ca in vara accluian oamenii erau Ingrijorati ca Austria si Turcia sA nu faca vreo invaziune subita l prin osurprin-

,dere s desfiinteze faptul Implinit al alegerilor de la 5-24 ianuarie" (Revista Carpatilor", I,nr. 1, 1860, p. 90).

" Dan Berindei, Framlntarile granicerilor i dorobanjilor in jurul formarii taberei de laFlore;li (Vara anului 1859), In Studii", X (1957), nr. 3, p. 117.

" Dimbovita", I, nr. 78, 15 iulie 1859, p. 316 ; sublinierile apartin periodicului." N. Iorga, Apelul cat,e U nire al lui Cuza Von la 1859 ; In Academia Romani'. Memo-

Sectiunii Istorice", seria III, torn XII (1931), p. 92-92. Proclamatia fusese redactatacontra-semnatA de Vasile Alecsandri ca Ministru Secretar de Stat. al Departamentului TrebilorStraine al 'Pith Romanesti.

48 N. Corivan, Scopul misiunii secrete a lui Bdlaceanu ;i atitudinealui Napoleon al 111-lea,Cercetari istorice", Iasi, VIII-IX (1932-1933), nr. 1, p. 12-44.

Apud Dan Berindei, Lupta diplomatica a Principatelor Unite pentru destivtrbirea Uiiirii(24 ianuarie 1859 24 ianuarie 1862)1n Studit privind Unirea Principatelor, Edit, Academiei,

_Bucuresti, 1960, p. 428." Romanul", IV, nr. 118, 29 aprilie 1860, p. 357. t43 A. D. Xenopol, Dotnnia lui Cuza Von, vol. I, Iasi, 1903, p. 203-208 ; Dan Berinder,

loc. cit., p. 431.

20

lsi

...,

484E

"

dale

An"

distrie-

si

www.dacoromanica.ro

6 Arh. St. Bucuresti, microfilme Franta, rola 9, c. 91 v. ; Intre c. 86-92 se afla textulmemoriului inaintat Frantei.

" Inca de la 12124 mai 1861 C. Negri sfatuise pe Cuza Vodd sA proclame Unirea daca nuare va fi acordatA, cAci nu exista alt mijloc de a guverna si de a mentine linistea decit de a satis-face o dorintA care astazi este unanimA in Principate" (Em. Boldan, op. cit., p. 192)-

62 Gtndirea social-politicd despre Unire (1859), Edit. politica, Bucuresti, 1966, p. 278.58 Romanul", V, nr. 341-342, 7-8 decembrie 1861, P. 1069. El tinuse i cu acest prilej

sa explice cA ceruse Unirea deplina bazindu-mA pe voturile dv pentru ca sa nu pun tarape o cale periculoasA" (Ibidem).

" Gindirea social-politicd despre Unire (1859), p. 279." Ibidem, p. 282-283. Probabil la ultima propozitiune din discursul Domnitorului se

_referee corespondenta din Bucuresti de la 25 ianuarie/6 februarie aparuta In ziarul austriacWanderer", atunci cind informa cititorii cA la sfirsitul cuvintului su, cu fata intoarsa catre-tribuna unde se aflau reprezentantii puterilor strAine, Cuza Veda. a spus : Romania rAminepentru eternitate unitA, nimeni nu se mai poate gindi s-o despartA iarAsi' (Romanul", VI,-nr. 41, 10 februarie 1862, p. 122).

" Romanul", VI, nr. 5, 5 ianuarie 1862, p. 9.51 Romdnii la 1859 . . . , vol. I, p. 563. Insusi Domnitorul luase pozitie impotriva limitarii

Tecunoasterii Unirii depline doar la durata domniei sale, considerind pe buna dreptate cd aceastipulatie restrictiva impusA de Austria contribuia la mentinerea nesigurantei politice, primej-duindu-i viata (Dan Berindei, Lupta diplomaticd pentru desdauirea Unirii p. 447) ; vezisi Constantin C. Giurescu, Viala fi opera lui Cuza Vodd, ed. a II-a revAzut i adAugita, Bucu-'esti, 1970, p. 112.

" Romfinul", VI, nr. 6, 6 ianuarie 1862, p. 13.Indepenclenta", Bucuresti, IV, nr. 85-86, 10 ianuarie 1862, p. 255. Referindu-se la

perspectivele pe care Unirea deplina le deschidea poporului roman, Periodicul invite Europa sa.constate cA Unirea este implintatA in inima fiecArui roman", cA natiunea toata este cuprinsA deentuziasm cind pune cea dintii piatra a intemeirii nationalitAtii sale si n-are decit o singura vocepentru a striga sit &Masa Romania una i nedespartita" (ibidem).

60 Romanul", V, nr. 364, 30 decembrie 1861, p. 1137." :bidem, VI, nr. 36, 37 din 5,6 februarie 1862, p. 10 5.62 Ibidem, nr. 40, 9 februarie 1862, p. 119.66 Ibidem, VI, nr. 38, 7 februarie 1862, p. 110.

Vasile M. Kogalniceanu, Acte relative la 2 mai 1864, Bucuresti, 1894, p, 72, 1894, p. 72.In acceptarea temporarA a Unirii de cAtre PoartA i Puterile garante doar pe timpul luiCuza sta., intr-o stranie dialecticA paradoxalA, atit aria eft i slAbiciunea pozitiei sale : taria,pentru ca el singur i nimeni altcineva intruchipa principiul Unirii care, trebuind a fi negresitmentinut j aparat de toate fortele politice nationale contribuia implicit la mentinerea sa petron ; slabiciunea pentru cA numai prin inlaturarea lui din dornnie se putea pune capat stAriide provizorat, deschizindu-se astfel calea desAvirsirii programului unionist integral vizind unireadefinitivA sub un principe strain.

65 D. A. Sturdza, Insemndtatea europeand a realizdrii definitive a dorinfelor rostite de Diva-nurile ad-hoc in 7119 fi 9121 octombrie 1857, in Analele Academiei Romane. Memoriile Sectiu-nii seria II, t. XXXIV (1911-1912), Bucuresti, 1912, p. 820.

66 In Concordia", imediat dupA detronarea lui Cuza, se cerea liberalilor sA aiba grijApurta flamura nationala Malt" pentru a nu-si atrage blestemul posteritAtii", caci Unirea

Principatelor Romane e mai adinc inrAdacinata in inima poporului intreg cleat sa mai sufererupture intentatA de turcul i doritA de una sau doua puteri dusmane Romaniei" (Concordia,an VI, nr. 17-480, 27 februarie/11 marti 1866, p. 73). La rindul sAu "Gazeta Transilvaniei"cerea-intr-un comentariu unirea In cuget a romanilor din Principat pntru a putea face fatA tutu-

_.ror dificultitilor si a mentine Unirea ("Gazta Transilvaniei" an XXIX, nr. 24, 11 aprilie/30 martie1866, p. 96).

61 Romanul", X, 15 mai 1866, p. 282. Autorul articolului era G. Missail.66 [Titu Maiorescu], Asupra brourii Germania, Romdnia ;i principele Carol de Hohen-

zollern, Iasi, 1875, p. 8." Romanul", X, 16 martie 1866, p. 98-99. (Scrisoare din Paris, 13 martie, adresatA

.de loan Lahovary i Eug. Statescu unei publicatii franceze).70 D. A. Sturdza, Autoritatea faptului indeplinit gecutat fn 1866 de cei lndreptdfili, in

.,,Analele Academiei Romane. Memoriile Sectiunii Istorice", seria II, XXXIV (1911-1912),Bucuresti, 1912, p. 943.

71 Ibidem, p. 945. Apreciind cA Unirea a fost timp de secole aspiratia principalA a roma-nilor si, dr7t consecinta, la inceputul anului 1E59 Principatele dovediserA o unanima Infratire,in dorinta i in vointa de a o realize", mesajul continua : Unirea este astAzi un fapt puternic,intrat in dreptul gintilor ; l-am sustinut cu pretul a irnense sacrificii i voim sa-1 mentinem neatinsin viitor" (Ibidem, p. 945-946).

. .

66

66vietii

Istorice",

.a

.. al

?).

www.dacoromanica.ro

72 Gr. Chiritk Romdnia si Conferinla de la Paris. Februarie iunie 1866, In Revistade istorie", 38, 1985, nr. 11, p. 1089-1090.

73 D. A. Sturdza, Aulorilalea p. 979-981.74 Al. Pencovici, Dezbalerile Adundrii Conslituanle din anul 1866 asupra conslituliunee

legei electorate din Romdnia, Bucuresti, 1883, p. 290.73 Textul scrisorilor schimbate Intre marile vizir si domnitor, precum si a firmanului de

investiturk in Archives diplomatiques. Recueil de diplomatic et d'histoire", Paris, VII (1867),.t. I, p. 270-272 ; t. II, p. 693-696 ; vezi i Romdnii la 1859 . . ., vol. I, p. 642-647.

LIMON DES PRINCIPAWITS, L'RDIFICATION DE L'ETATMODERNE DANS LA PERSPECTIVE DU DAVELOPPEMENT

DE LA NATION ROUMAINE (1856 1866) (I)Rsum

Dans l'histoire de la Roumanie, l'Union des Principauts constitueun moment de la plus haute porte : premirement parce ce que celle-cia permis Paccomplissement, dans une grande mesure, de tendances his-toriques seculaires, d'aspirations ardentes a la realisation de runit eta-tique des Roumains, devenant a son tour la prmisse, l'tape ncessaire-la conqute de Pindpendance de l'Etat roumain et son parachvementpar la grande Union de 1918 ; deuximement, parce que par une action_nergique et un immense effort elle a change le cours et le rythme de revo-lution historique enregistre jusqu'alors, arrachent le peuple roumain al'autocratisme oriental, en rorganisant les cadres de sa vie suivant desstructures bourgeoises-dmocratiques d'apres le modle de l'Europe occi-dentale. La nation roumaine (devenue prcisement alors une remarqua-ble force historique renovatrice) a eu de la sorte la possibilit de dfendrerintegrit de sa terre ancestrale, d'assurer son libre dveloppement danscette zone de l'Europe.

A travers large perspective, l'tude prsente (dans le premier para-graphe) des actions, ides et appreciations tires notamment de sourcesdocumentaires inedites ou moins connues concernant la maniere dont on_a abouti en javier 1859 au triomphe de ride de l'Union des Principau--Ws par la double election du prince Al. I. Cuza. Dans le second paragra-phe, l'on a examine les puissantes actions dployes pour la reconnaissancede la double election et puis, en 1862, de l'union pleine et entire des deux_des deux corps du pays, pour que, finalement, soient voques les causeset les circonstances de ravnement an trne de la Roumanie, en mai 1866,du prince Charles de Hohenzollern-Sigmaringen, acte politique de por-tee majeure, ayant pour principal et immdiat effet la reconnaissance parles grandes puissances europeennes de l'Union des Principautes comme unfait perpetuel, paracheve et irreversible, inscrit comme tel en octobre 1866.dans le droit publie europeen.

22

www.dacoromanica.ro

A. ITBICINI i CAUZA UNI1RI1 PRINCIPATELOR

NIGOI1ArT. ISAR

Jean Henri-Abdolomyne Ubicini s-a nascut in Franta in localitateaIssoudun, la 28 octombrie 1818, intr-o famine de origine italiana.

In general, despre copitaria i tineretea sa, despre studiile sale cunoas--tern putine date. A urmat liceul la Versailles, apoi, un timp, cursurile uneiscoli superioare normale, voind a se dedica invatmintului i functionindcitiva ani, in tinerete, ca profesor suplinitor intr-un colegiu francez. Stim,apoi, ca din motive familiale a parasit invatamintul, pentru a calatoricitva timp in strainatate, in Italia, patria sa de origine, in GreciaTurcia, oprindu-se mai mult la Constantinopol 1 Va fi fost adinc impre-/sionat de aceste calatorii din urma, problematicii mmii orientale i sud-esteuropene destinindu-le apoi, de-a lungul vietii sale, principalele salepreocupari.

Mai multe date avem despre el, incepind de la 1848, cindia contact cutinerii revolutionari roman", i invitat de unul dintre ei, de C. A. Rosetti,vine la Bucuresti tocmai in cursul desfasurArii revolutiei. Aceastatorie la Bucuresti in vara anului 1848 a fost decisivA pentru initierea sa-in istoria romanilor, pentru intelegerea aspiratiilor de unitate i inde-pendent`a nationala, de progres social, ale poporului roman.

Punindu-se in slujba cauzei revolutiei romane i bucurindu-se deincrederea fruntasilor revolutionari romani, el indeplineste in vara anului180 o importanta misiune politico-diplomatica, din insarcinarea guver-Maui provizoriu mergind la sud de Dungxe, la Rusciuk, pentru a ducetratative cu turcii in vederea unui compromis, act realizat ulterior, prinautodizolvarea guvernului provizoriu i recunoasterea de catre Suleiman-pasa a locotenentei domnesti, constituita din cei trei cunoscuti fruntasirevolutionari. Va insoti apoi, in calitate de secretar de limba franceza, dele-gatia revolutionarior romani in Constantinopol, prin leggturile sale per-sonale cu alp compatrioti sau cu unele autoritati turcesti incercindajute pe revolutionarii romani. Desi, cum se stie, ambasadorul francezla Constantinopol, generahil Aupick, personal dovedea o oarecare inte-legere fata, de evenimentele din Principate, in acest sens luind inipativatrimiterii la Bucuresti a unuia dintre colaboratorii sal, In vederea unei-veridice informari 2, tall*, i datorita pozitiei oficiale a guvernelor marilorputeri iuclusiv a celui francez delegatia revolutionarilor romni nu,era recunoscuta, Poarta fiind obligata, mai ales sub presiunile Rusieitariste, s, trimita la Bucuresti un al doilea cOmisar, Fuad-pasa, cu dis-pozitii severe- de represiune. -

Detestind interventia militara stfaina impotriva revolutiei romaneresimtind adinc drama tevolutionarilor romani, obligati ia drumul,

Ubicini va famine in strinsa legatura cu ei, sprijinind iniiativelelor, incurajind sperantele lor de reizbucnire a revolutiei, apoi de realizare,pe :cale sau alta, a idealului de unitate i independent5 nationa 1l Din

814

FI

si

c844-

iiezilului,

R?,

www.dacoromanica.ro

toarnna anului 1848, A. Ubicini participa activ la actiunea propagandisticade informare corecta a opiniei publice i cercurilor politico-diplomaticeoccidentale asupra evenimentelor din Principate. Din colaborarea sa cuemigrantii romani de la Paris cu N. Balcescu in primul rind, a iesitprima scriere a lui Ubicini asupra romanior, acel cunoscut Mmaire iy8-tificatif de la rvolution roumaine, publicat in vara anului 1849, la Paris .3",considerat pe buna dreptate, de unii exegeti, opera comun14, o lucrareremarcabill insemnatate, care, odata cu protestul impotriva interventieimilitare straine, releva opiniei publice occidentale punctul de vedere a/revolutionarilor asupra evenimentelor de la 1848 din Principate, ea exprima..in mod convingator idealurile de libertate i dreptate urmarite de revohrtier

revolutionari.Asupra opiniilor sale privind desfasurarea i obiectivele revolutiei

romane de la 1848, asupra participarii sale la evenimente, va reve-ni Ubicini peste mai multi ani, intr-un serial de articole, publicat ingazeta franceza ,,Le siecle", la sfirsitul anului 1857 si inceputul anului1858 5, in_plina desfasurare a luptei pentru Unirea Principatelor.

Angajat activ in anii care au urmat revolutiei de la 1848 in actiuneade propaganda menita s serveasc5 cauza eliberarii i unitatii nationalea romanilor, stabilind contacte cu diferite publicatii franceze sau din altetari occidentale, in vederea angaj'arii lor pe linia aspiratiior romanesti,consolidind legaturile sale personale cu fruntasii emigratiei rornane, extin-zind contactele cu alti patrioti romani si pe calea initiativei sale de a.intretine la Paris un mic pensionat, cu copii de romani 6, A. Ubicini va fiunul din publicistii francezi prieteni ai romanilor care va intretinenestinsa fla cara ideilor de la 1848, pina in anii luptei pentru TJnirea Prin-cipatelor, subliniind prin scrierile i activitatea sa legatura fireasca dintrecele doug marl evenimente.

Cum am mai aratat, interesul publicistului francez pentru lumeaorientala fusese incitat mai intii, cu ani in urnak de caltoriile facute, darel s-a dezvoltat mai apoi in conditiile in care, in general, opinia publicaoccidentala se preocupa tot mai mult de o asemenea problematica, subinfluenta apropiatului conflict care se profila la orizont.

Prima dintre lucrarile lui Ubicini privitoare la Turcia, Lettres sur laTurquie, publicata la Paris in 1851, cu o dedicatie catre ministrul de externeturc, Aali-pasa 7, raspundea acestui interes crescind al opiniei publiceoccidentale pentru evolutia problemei orientale. Constituita din articolelesale publicate, incepind din 1850, in Moniteur universel", aceasta lucrarea avut un mare succes, facind obiectul onalizelor in presa occidentala,in Anglia, Franta, Germania si Italia, datele celor 13 scrisori, din cite secompunea lucrarea, intrind in diferite encielopedii de mare circulatie, cade pildl, Almanahul de Gotha". Astfel se explica reeditarea, revazutaadaugita, a acestei lucrari, la numai doi ani, in 1853, in introducerea careiaautorul insui, referindu-se la prima editie, noteaza : Cumparate de minis-trii Afacerilor str6ine, ai razboiului, marinei, agriculturii i comertului,Scrisorile despre Turcia au devenit un tel de ghid oficial pentru tot ce pri-veste statistica i starea prezenta a Imperiului Otoman" 8.

Mai adauga autorul, desigur, cu aceeasi nota exagerata, cu scopuripublicitare, es lucrarea sa Meuse s. se nascA in tarile occidentale un cuyentde opinie in favoarea Turciei . Cert este cb aceasta lucrare asa cum va fi

24

de

ei

ei

ei

www.dacoromanica.ro

li. cazul scrierilor urmgtoare ale lui Ubicini pleda pentru sprijinireaTurciei de cgtre Occident in fata amenintgrii Imperiului tarist, cg, in acelasitimp, ea nArturisea indirect s'i compasiunea autorului pentru popoareleaflate sub dominatie otomang, fairl a dezvolta aici conceptia sa proprie.si altor publicisti din Occident privind necesitatea schimbkii orientkiipoliticii otomane, in sensul colaborgrii cu aceste popoare, cu pretul accep--WU emancipkii bor.

In anul urmgtor, Ubicini publicl o alta lucrare, cu caracter documen-tar, abordind chestiunea locurilor sfinte", ca parte a problemei orientale",in care insereaza si documente privind Principatele Romne 11. Este semni--ficativ faptul cg, desi o asemenea lucrare viza in mod direct numai intr-omica, masura Principatele Ron:Lane, incidenta ei cu preblematica cauzeiromane era sesizata de patriotii remani. Asa ne explicgm traducerea ei laBucuresti, Inca din anul aparitiei, de cgtre Atanasie Picleanu 12.

Preocupgrile sale din acesti ani privitcare la Turcia sint incununatecu publicarea in 1855 a sintezei intitulata Ea Turquie actuellei3, lucrarede amp% informare asupra situatiei social-economice si. politice din Impe-riul Otoman si. sud-estul Europei. Cum se vede din Introducerea" la aceastglucrare, la aceasta datg, Ubicini impartea Imperil]. Otoman in della, cate-gorii de teritorii : posesiuni imediate", aflate sub directa stgpinire ? sub--tanului, si posesiuni mediate sau tributare", teritorii considerate ca fAcindparte din imperiu, dar administrate indirect ; dintre acestea din urrag,-uncle, ca Serbia, Tara Romneascg si Moldova, erau cenduse de domniindigeni, aveau o legisla tie proprie si o administratie interna independenta.Raportindu-se la situatia popoarelor din imperil, el conchidea ca nici oparte din Europa nu se compune din elemente atit de diverse, de etero-gene, ca Imperiul Otoman. Acesta nu este o natiune, este o compozitie denatiuni" 14

In capitolul al VII-lea al acestei lucrki, Ubicini se referg la evenimen-tele de la 1818 d'n Principatele Romane 15, subliniind aspirathle de emanci-pare nationalg ale poporului roman, anticipind in acest context reluareapreocupkilor sale speciale privind revolutia romang de la 1848. A mintindaici de misiunea indeplinitg de el din insarcinarea guvernului revolutionarroman, anume de a trata cn inaltul comisar al Perth, Suleiman-pasa , pre-cum si cu Omer-pasa, care conducea armata turceasca de interventie,stationatg la sud de Dungre, el da o aerie de amanunte asupra vietiicelui din urnag, sublinhnd caracterul ingrat al misiunii sale si. de care Omerinsusi ar fi fost constient 16.

In acest an, 1855, Ubicini inaugureazg si seria lucrgrilor sale privi-toare 19 romani, in care el, in consens cu aspiratiile patriotilor roman',pledeaza cauza Unirii Principatelor. Este vorba de cunoscutul ss6u studiuasuprp poporului roman, publicat in Revue de l'Orient", sub numele deBallades et chants populaires de la Roumanie, publicat apoi si in brosurg 17,

Scrisg cu multg caldurg, cu intelegere pentru istoria si aspiratiileromanilor, cum se stie, lucrarea era prilejuitg de aparitia in acest an aculegerii cu ace1asi titlu apartinind lui Vasile Alecsandri. Partea intiia estede fapt o prezentare pling de simpatie si obiectivitate a istorie1 romanilor.Din originea romang si trecutul glorios al romanilor, el deduce izvoareledoinelor, baladelor, obiceiurilor, cgrora le conf erg o mare pretuire.

Succesiv, autorul se ref erg la latinitatea poporului roman, la simbiozadaco-roming, la rezistenta in fata migratorilor, la intemeierea statelorinedievale si. lupta lor eroica pentru neatirnare ; aminteste de capitulatii,

.25

www.dacoromanica.ro

pe care turcii nu le vor respecta, se ref era, apoi la decaderea din epoca fana-riatilor r;ii la pierderile teritoriale de la sfir0tul secolului al XVIII-leaInceputul secolului al XIX-lea, pentru a puncta citeva aspecte majore alerenmterii romanesti, incepind cu revolutia din 1821 condusa' de TudorYladimirescu, de cind e vorba de o er i o politica noul" 18.

In acest context, el releva semnificatia renasterii culturale romaneti,raportindu-se la Eliade, acest Corai al Rornaniei", dupa expresia luil9, laGh. Asachi, N. Balcescu, Vasile Alecsandri i alii. Citeaza' in mod deosebitpe Balcescu cu articolele publicate in Magazin istoric pentru Dacia"i in primul rind Puterea armatd i arta militard la romdni, tradus i inRevue de l'Orient", in 1846, precum 0 opera sa neterminata despre MihaiViteazul, amintind ca ultima oara Ii indlnise pe autorul ei la Constantino-pol, cu patru luni inainte de a muri. In ceea ce 11 privgtepe V. Alecsandri,ammtgte de culegerea sa Doine i ldordmioare, tradusa in franceza la Paris,in 1852, de I. Voinescu II, precum 0 de aprecierile favorabile despre poe-ziile poetului roman publicate in Revue de l'Orient" sub semnatura luiA. Gran, relevind aici meritele lui Alecsandri in a descoperi i pune Iiivaloare doinele cintecele poeziile populare roma