18. Raport_Calitatea locuirii

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare

2014

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE

Servicii elaborare studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA Contract nr.: 122/ 02.07.2013

Elaboratori asociaţi:

S.C. Agora Est Consulting SRL Administrator: Florin‐Silviu BONDAR

şi Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Director general: Toader POPESCU

STUDIUL 18. CALITATEA LOCUIRII Asociat responsabil: Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Formă finală. 2014

2

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare Studiul 18

2

Calitatea locuirii Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 2014

3

Studiul 18. Calitatea locuirii

I. Informaţii generale

I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului

Domeniul 5. Reţeaua de localităţi Studiul 18. Calitatea locuirii

I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final)

Raport final

I.3. Lista autorilor, colaboratorilor

Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi Autori: arh. Toader POPESCU, arh. Şerban POPESCU‐CRIVEANU, arh. Irina POPESCU‐CRIVEANU Colaborator: urb. arh. Ana PETRESCU, urb. Ramona UNGUREANU Cartografie, GIS: dr. Sorin BĂNICĂ, dr. Gheorghe HERIŞANU

I.4. Lista consultanţilor de specialitate

I.5. Cuprinsul studiului

I. Informaţii generale I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final) I.3. Lista autorilor, colaboratorilor I.4. Lista consultanţilor de specialitate I.5. Cuprinsul studiului I.6. Lista hărţilor şi cartogramelor I.7. Lista tabelelor şi graficelor

II. Metodologie II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR II.2. Contextul european şi românesc

II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă

II.3. Problematică şi obiective specifice II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare II.3.2. Obiective specifice

II.4. Ipoteze şi metode de cercetare II.4.1. Ipoteze de cercetare II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor II.4.3. Indicatori şi indici II.4.4. Reprezentări cartografice

II.5. Bibliografie şi surse II.5.1. Studii şi publicaţii II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări II.5.3. Strategii II.5.3. Date statistice II.5.4. Date cartografice

II.6. Glosari de termeni

4


4

III. Analiză şi recomandări III.1. Analiza‐diagnostic a situaţiei

III.1.1. Fondul de locuinţe III.1.1.a. Caracteristicile fondului de locuinţe (urban, rural, teritorial)

1. Numărul locuinţelor, numărul camerelor de locuit, suprafaţa locuibilă 2. Numărul de locuinţe după tipul de proprietate 3. Vârsta ‐ vechimea stocului de locuinţe

III.1.1.b. Amortizarea locuinţelor construite după 1950 1. Durata de amortizare a locuinţelor 2. Numărul total de locuinţe date in folosinţă, pe decenii 3. Măsuri de acţiune pentru prelungirea duratei de viaţă a clădirilor

III.1.1.c. Locuinţe noi după 1990 1. Numărul locuinţelor realizate 2. Numărul locuinţelor realizate prin Programul ANL

III.1.1.d. Accesul la proprietate asupra locuinţelor 1. Considerente privind accesul la proprietate 2. Numărul locuinţelor cumpărate prin Programul “Prima Casă”

III.1.1.e. Programe publice existente legate de problematica locuințelor III.1.1.f. Deficitul de locuinţe

III.1.2. Locuirea ‐ modul de utilizare a locuinţelor III.1.2.a. Caracteristici principale ale locuirii

1. Locuinţele şi suprafaţa locuibilă 2. Confortul locuirii 3. Echiparea şi amplasarea în teritoriu

III.1.2.b. Forme de locuire 1. Locuire colectivă, locuire individuală în mediile urban şi rural 2. Cazul special al locuirii informale şi mod de estimare a dimensiunii problemei

III.1.3. Mediul de locuire III.1.3.a. Localităţi în situaţie de vulnerabilitate

1. Localităţi afectate de poluare 2. Localităţi în zone de risc natural şi tehnologic 3. Localități afectate de riscuri antropice și tehnologice 4. Localităţi izolate 5. Zone cu locuire informală sau insalubră

III.1.3.b. Localităţi în situaţie favorabilă 1. Din punctul de vedere al accesibilităţii şi echipării 2. Localităţi în zone cu potenţial turistic

III.1.3.c. Condiţii interne ale UAT şi ale localităţilor 1. Calitatea mediului 2. Amplasare în cadrul UAT şi localităţilor 3. Densitatea locuirii şi implicaţii în calitatea locuirii 4. Indici şi indicatori specifici (de exemplu, spaţii plantate publice în mediul urban/locuitor)

III.2. Tendinţe de evoluţie III.3. Priorităţi de dezvoltare

III.3.1. Direcţii prioritare şi ţinte formulate prin strategii generale şi sectoriale III.3.2. Priorităţi şi direcţii de dezvoltare la nivel naţional şi teritorial

III.4. Legături cu alte domenii III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu


5

IV. Elemente strategice şi operaţionale IV.1. Viziune și obiective strategice

IV.1.1. Diagnostic în domeniul calității locuirii IV.1.2. Viziunea IV.1.3. Obiective strategice și generale IV.1.4. Obiective specifice referitoare la calitatea locuirii

IV.2. Politici publice, programe şi proiecte IV.2.1. Politica publică în domeniul 5. Rețeaua de localități IV.2.2. Măsuri prioritare

IV.3. Modalităţi de implementare IV.3.1. Cadru legislativ necesar IV.3.2. Cadru instituţional necesar IV.3.3. Responsabilităţi IV.3.4. Mecanisme de implementare

IV.4. Sinteză strategică și operațională

I.6. Lista hărţilor şi cartogramelor

Harta 18.1. Suprafaţa medie locuibilă / locuinţă în anul 2011 Harta 18.2. Locuinţe aflate în proprietate publică (total pe judeţe) în anul 2011 Harta 18.3. Rata procentuală de creștere a numărului de locuințe (1991 ‐ 2012) Harta 18.4. Locuinţe terminate în cursul anului 2011 Harta 18.5. Suprafaţa utilă pe cap de locuitor a locuinţelor autorizate (2012) Harta 18.6. Numărul mediu de ocupanţi ai unei locuinţe (2011) Harta 18.7. Procentul locuințelor convenționale racordate la rețeaua electrică (2011) Harta 18.8. Procentul locuințelor convenționale racordate la rețeaua de apă potabilă (2011) Harta 18.9. Procentul locuințelor convenționale racordate la rețeaua de canalizare (2011) Harta 18.10. Indicele tehnico‐edilitar (ITE) (2011) Harta 18.11. Decalajele urban‐rural ale ITE (2011) Harta 18.12. Accesibilitatea rutieră a comunelor (2006) Harta 18.13. Zone depărtate, stabilite pe criteriul accesibilității

I.7. Lista tabelelor şi graficelor

Tabel 18.1. Numărul locuințelor date în folosință pe surse de finanțare 1951‐2012 Tabel 18.2. Numărul total al locuințelor pe etape de construire și amortizare Tabel 18.3. Numărul locuințelor date în folosință pe surse de finanțare 1991‐2010 Tabel 18.4. Suprafața locuibilă / locuitor (2012) Grafic 18.1. Numărul total al locuințelor pe etape de construire și amortizare

6


6

II. Metodologie

II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR

Scopul studiului este formularea unor obiective legate de creşterea calităţii locuirii în teritoriul naţional, corelată cu problemele specifice şi cu grupurile de populaţie reprezentative.

Legea 350/2001 (cu modificările ulterioare) defineşte planificarea spațială ca o activitate obligatorie ce trebuie înfăptuită prin intermediul amenajării teritoriului şi urbanismului. Această activitate ‐ planificarea spaţială ‐ asigură o dezvoltare spaţială echilibrată, protejează patrimoniul natural şi antropic şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii în zonele urbane şi rurale. În cadrul SDTR, relevanţa studiului constă în aprecierea unor direcţii majore de orientare a politicilor, planurilor şi programelor, axate pe locuire şi diferenţiate după mediul urban şi rural şi cu diferenţe specifice în plan regional.

În context general, decizia cu privire la stabilirea reședinței se bazează nu numai pe posibilitatea de a obţine venituri mai mari, ci şi pe nivelul de calitate a vieţii și a locuirii pe care locul respectiv îl poate oferi, mai ales în ţările dezvoltate, unde depăşirea dezechilibrelor economice a fost, în general, atinsă. Prin aceasta, calitatea locuirii reprezintă un factor puternic de competitivitate1.

II.2. Contextul european şi românesc

II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă

Problematică menţionată în articolele 28 şi 29 ale Principii directoare pentru Dezvoltarea teritoriala durabilă (CEMAT, Hanovra, 2000)2, locuirea este considerată ca având un rol deosebit în cadrul dezvoltării teritoriale echilibrate şi durabile, recunoscându‐se funcţiunea sa în societate, importanţa cantitativă şi efectele multiplicatoare asupra economiei şi forţei de muncă, menţionând tendinţa de modificare a cererii în materie de locuinţe „nu numai cantitativ şi calitativ, dar şi în privinţa localizării teritoriale” (art. 28).

Privind din unghiul de vedere economic (vezi Studiul 5), sectorul construirii locuinţelor „reprezintă, împreună cu renovarea şi modernizarea fondului existent, unul dintre sectoarele de investiţii cele mai importante ale economiei”, finanţat din sistem privat, volumul de capital privat mobilizat „depăşind de mai multe ori pe cel al subvenţiilor”.

În acelaşi articol se precizează că „ajutorul acordat construcţiei de locuințe are o importanţă nu numai în ceea ce privește politica locuirii sau politica regională, ci şi în ceea ce priveşte politica de constituire a patrimoniului. Acest ultim aspect joacă un rol din ce în ce mai mare în raport cu necesarul de venituri private pentru pensie, care decurge din evoluţia demografică”.

II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă

SDTR pune pe același plan calitatea locuirii în orașe și în sate, zonele metropolitane reprezentând „motorul dezvoltării calității vieții, prin asigurarea echipării teritoriului și prin oferta de servicii publice de interes general”.

Dacă, în zonele centrale ale oraşelor, „calitatea vieții urbane va fi consolidată prin mărirea suprafeței spațiului public dedicat parcurilor, piețelor publice și a zonelor pietonale și pentru transport public și privat”, în plan teritorial situaţia are o altă amploare, solicitând adaptarea la noile cerinţe ale fondului construit, „în coordonare cu cererea reală a pieței și cu schimbările tehnologice privind echiparea, consumurile și formelor de eficientizare energetică a clădirilor și instalațiilor”3.

În România există actualmente (conform Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor 2011) cca 8,5 milioane de locuinţe, dintre care peste 4,1 milioane locuinţe cunoscute a fi date în folosinţă după anul 1950. Luând în considerare o durată proiectată de viaţă / perioadă de amortizare a investiţiei de 50‐60 ani, este evident că, în deceniile următoare, România se va confrunta cu o criză a habitatului, generată de învechirea excesivă a fondului de locuinţe. Pe lângă acest factor cu caracter determinant în ceea ce priveşte calitatea locuirii, o serie de alte condiţii preconizate contribuie la evidenţierea necesităţii elaborării şi aplicării unei politici de locuire aşezată pe baze contemporane: scăderea demografică, îmbătrânirea populaţiei, migraţia internă (urban – rural) şi externă, modificarea aşteptărilor populaţiei în ceea ce priveşte confortul locuinţelor, chestiunile legate de dezvoltare durabilă şi de economia de energie, modificările de pe piaţa financiar‐bancară survenite ca urmare a reorientării globale a economiei ş.a.

1 Vezi studiul Competitive Cities, elaborat de Banca Mondială (2010), p. 12. 2 Conferinta europeana a Miniștrilor responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT), Principii directoare pentru Dezvoltarea teritorială durabilă a Continentului

european elaborate de către Comitetul Înalților Funcționari, Hanovra, 2000. 3 Strategia de Dezvoltare Teritorială a României, IHS România, versiunea mai 2013, cap. 5.


7

II.3. Problematică şi obiective specifice

II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare

Problematica urmărește: (a) Coroborarea, la nivelul localităţilor, a aspectelor care caracterizează calitatea locuirii (starea factorilor de mediu, calitatea

fondului de locuinţe, calitatea serviciilor publice şi de proximitate, accesibilitatea, suprafeţele plantate, spaţiile publice ş.a.) şi evaluarea efectului asupra locuitorilor;

(b) Analiza programelor adresate creşterii eficienţei energetice a clădirilor, surselor de energie alternativă ş.a., a programelor destinate locuinţelor sociale; aspecte strategice (zone de risc, programe de apărare împotriva calamităţilor).

Întrebările majore sunt următoarele:

Care sunt factorii care determină calitatea locuirii şi care este evoluţia lor preconizată?

Care este reflectarea teritorială a acestei evoluţii?

Care sunt disfuncţiile şi riscurile majore în ceea ce priveşte imaginea teritorială a calităţii locuirii?

Care sunt factorii asupra cărora se poate acţiona pentru ameliorarea / împiedicarea degradării calităţii locuirii şi care sunt resursele disponibile?

Care sunt măsurile care pot fi luate pe termen scurt, mediu şi lung şi care este specificitatea lor teritorială?

Studiul evidenţiază următoarea structură, de care sunt legate întrebările de cercetare:

Fondul de locuinţe: Cum poate fi calificat fondul de locuinţe la nivel naţional? Există diferenţe specifice între mediile urban/rural? Dar în context teritorial?

Locuirea ‐ modul de utilizare a locuinţelor. Care sunt problemele specifice, în mod diferenţiat pe medii şi regiuni? Cum poate fi calificată locuirea informală?

Mediul de locuire: Care sunt vulnerabilităţile majore şi unde sunt acestea localizate? Cum poate fi calificată locuirea insalubră? Care sunt avantajele şi elementele de potenţial?

II.3.2. Obiective specifice

Obiectivele studiului trimit la: stabilirea unor politici de dezvoltare teritorială cu luarea în considerare a ameliorării calităţii locuirii; stabilirea priorităţilor; problematica locuirii insalubre, a locuirii informale, a locuirii în zone de risc (potenţial afectate de inundaţii, cutremure, alunecări de teren); evidenţierea resurselor şi calităţilor locuirii a căror conservare este necesară (densitate mică în mediile urban şi rural, localităţi cu condiţii deosebite de mediu, locuirea în zone istorice ş.a.).

Sunt evidenţiate cu precădere: Studiul evoluţiei preconizate a factorilor care determină calitatea locuirii; Coroborarea acestora la nivel teritorial şi evaluarea impactului asupra populaţiei; Identificarea aspectelor teritoriale ale disfuncţiilor actuale şi ale celor preconizate în ceea ce priveşte calitatea locuirii; Propunerea măsurilor, politicilor şi acţiunilor care să conducă la reducerea disfuncţiilor constatate, a impactului celor

preconizate, precum şi la creşterea şi diferenţierea standardului calitativ al locuirii; Localizarea pe teritoriul ţării a măsurilor şi acţiunilor propuse mai sus.

În mod particular, sunt semnalate modul de utilizare al locuinţelor, diferenţele de confort între locuirea urbană şi locuirea rurală, vârsta ‐ vechimea stocului de locuinţe, amortizarea stocului de locuinţe, rata actuală de înlocuire a stocului de locuinţe, preţul ridicat al locuinţelor, cheltuielile medii ale familiei pentru achiziţionarea locuinţelor.

II.4. Ipoteze şi metode de cercetare

II.4.1. Ipoteze de cercetare

Adaptarea la obiectivele stabilite prin documentele CE referitoare la locuire;

Adaptarea la obiectivele stabilite prin documentele strategice naţionale;

Consolidarea, prin studiu, a unei dimensiuni teritoriale a elementelor strategice stabilite pe plan european şi naţional.

II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor

Naţional, regional (NUTS II), judeţean (NUTS III), local – UAT (LAU 2).

II.4.3. Indicatori şi indici

Numărul, tipul, materialele, vârsta construcţiilor, numărul încăperilor de locuit, suprafaţa locuibilă, autorizaţii de construire, locuinţe după surse de finanţare.

8


8

II.4.4. Reprezentări cartografice

Principalele teme care au fost agregate în reprezentări cartografice sunt următoarele:

Stocul locuinţelor: număr locuinţe în mediul rural şi urban (NUTS III);

Ocuparea locuinţelor: număr locuitori/locuinţă (NUTS III);

Ocuparea camerelor: număr locuitori/cameră (NUTS III);

Spaţiul locuibil: suprafaţa locuibilă/locuitor (NUTS III);

Coabitarea: număr gospodării/locuinţă (NUTS III);

Confortul: numărul locuinţelor alimentate cu apă (NUTS III);

Confortul: numărul locuinţelor deservite de canalizare (NUTS III);

Mediul: suprafaţa spaţiilor plantate publice în mediul urban/locuitor (NUTS III, LAU 2);

Mediul: depăşirile concentraţiilor maxime admisibile ale substanţelor poluante în localităţi (NUTS III, LAU 2);

Densitatea de locuire în teritoriul intravilan în mediul urban (NUTS III, LAU 2);

Autorizaţii de construire după 1990 (NUTS III);

România ‐ Numărul total al locuinţelor pe etape de construire şi amortizare (diagramă);

România ‐ Numărul total al locuinţelor pe surse de finanţare şi după proprietate (diagramă).

II.5. Bibliografie şi surse

II.5.1. Studii şi publicaţii

Studii Agenda Teritorială a Uniunii Europene, Spre o Europă mai competitivă şi durabilă a regiunilor diverse, Acceptată cu ocazia

Reuniunii Ministeriale informale privind dezvoltarea urbană şi coeziunea teritorială de la Leipzig, 24‐ 25 mai, 2007 Programul ESPON 2013, Cercetările ESPON şi planificarea teritorială strategică în România, 2010 ESPON EDORA, European Development Opportunities for Rural Areas, Applied Research 2013/1/2, Draft Final Report, 2010 ESPON 2013 Programme, ESPON New Evidence on Smart, Sustainable, and Inclusive Territories, 2010 Agenda teritorială a Uniunii Europene 2020, Spre o Europă inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, compusă din regiuni

diverse, 19 mai, 2011 INCD Urban Incerc, Analiză privind așezările informale din România, beneficiar: MDRAP, 2013 UAUIM / CCPEC,Metodologie de analiză și intervenție cu privire la habitatul insalubru, beneficiar: MDRAP, 2013 Roșu, Lucian, Blăgeanu, Alexandra, Calitatea locuirii în profil teritorial ‐ factor și rezultat al dezvoltării teritoriale, în

„Evaluarea decalajelor teritoriale prin indicatori de dezvoltare comunitară”, ESPON, 2013 PROED SA, Urbana SA, Studiu privind reabilitarea, protecţia şi conservarea mediului în Municipiul Bucureşti, 1996 Asociaţia pentru Tranziţia Urbană, Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi, Audit al dezvoltării urbane în

Bucureşti 1990‐2010. Definirea unor direcţii de dezvoltare din perspectiva medierii interesului public cu cel privat, 2011

Publicaţii Mionel, Viorel Segregare urbană, Separaţi dar împreună, Editura Universitară, Bucureşti 2012 Tulbure, Irina, Arhitectură şi Urbanism în România anilor 1944‐1960: Constrângeri şi experiment, Teză de doctorat,

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti, 2011 Rey, Violette, Groza, Octavian, Ianoş, Ioan, Pătroescu, Maria Atlasul României, Bucureşti: Editura Enciclopedia Rao, 2006 Sebestyen, Gh., Proiectarea de arhitectură şi eficienţa investiţiilor, Bucureşti: Editura Tehnică, 1988

II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări

Legea nr. 114/1996 – Legea Locuinței (cu modificările si completările ulterioare) Legea nr. 350/ 2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul (cu modificările şi completările ulterioare, în special:

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 7 / 2011, Legea Nr.190 /2013 – Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001)

Legea nr. 215/2001‐ Legea administraţiei publice locale Legea nr. 50/1991 – Legea privind autorizarea lucrărilor de construcții (cu modificările şi completările ulterioare)


9

II.5.3. Strategii

Ministerul Administrației și Internelor, Strategia Deltei Dunării pentru perioada 2011‐2015, 2011

Ministerul Administrației și Internelor, Planul strategic de dezvoltare durabilă a spațiului rural, septembrie 2011

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială România 2030, 2008

Ministerul Economiei, Strategia Energetică a României pentru perioada 2007‐2020 actualizată pentru 2011‐2020, 2007

Ministerul Fondurilor Europene, Acord de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014‐2020, Primul proiect, octombrie 2013

Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare; Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă, Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013‐2020‐2030, București, 2008

NSDC National Spatial Development Concept 2030, Polonia, 2011 Alte surse citate în text.

II.5.4. Date statistice ESPON, EUROSTAT, INSEE – TEMPO, MDRAP Anuarul statistic 1989‐2011 Alte surse semnalate în text şi hărţi

II.5.5. Date cartografice

MDRAP, Atlasul teritorial al României, alte surse semnalate în hărţi

II.6. Glosar de termeni

Legea 114/1996, cu modificările și completările ulterioare, stabilește următoarea terminologie:

Locuinţă Construcţie alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii.

Locuinţă socială Locuinţă care se atribuie cu chirie subvenţionată unor persoane sau familii, a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.

Locuinţă de serviciu Locuinţă destinată funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici, acordată în condiţiile contractului de muncă, potrivit prevederilor legale.

Locuinţă de necesitate Locuinţă destinată cazării temporare a persoanelor şi familiilor ale căror locuinţe au devenit inutilizabile în urma unor catastrofe naturale sau accidente sau ale căror locuinţe sunt supuse demolării în vederea realizării de lucrări de utilitate publică, precum şi lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua în clădiri ocupate de locatari.

Casă de vacanţă Locuinţă ocupată temporar, ca reşedinţă secundară, destinată odihnei şi recreerii.

Condominiu Imobilul format din teren cu una sau mai multe construcţii, dintre care unele proprietăţi sunt comune, iar restul sunt proprietăţi individuale, pentru care se întocmesc o carte funciară colectivă şi câte o carte funciară individuală pentru fiecare unitate individuală aflată în proprietate exclusivă, care poate fi reprezentată de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, după caz.

Constituie condominiu: ‐ un corp de clădire multietajat sau, în condiţiile în care se poate delimita proprietatea comună, fiecare tronson cu una sau mai multe scări din cadrul acestuia; ‐ un ansamblu rezidenţial format din locuinţe şi construcţii cu altă destinaţie, individuale, amplasate izolat, înşiruit sau cuplat, în care proprietăţile individuale sunt interdependente printr‐o proprietate comună forţată şi perpetuă.

Unitate individuală Unitate funcţională, componentă a unui condominiu, formată din una sau mai multe camere de locuit şi/sau spaţii cu altă destinaţie situate la acelaşi nivel al clădirii sau la niveluri diferite, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, având acces direct şi intrare separată, şi care a fost construită sau transformată în scopul de a fi folosită, de regulă, de o singură gospodărie. În cazul în care accesul la unitatea funcţională sau la condominiu nu se face direct dintr‐un drum public, acesta trebuie să fie asigurat printr‐o cale de acces sau servitute de trecere, menţionate obligatoriu în actele juridice şi înscrise în cartea funciară.

10


10

III. Analiză şi recomandări

III.1. Analiza‐diagnostic a situaţiei

III.1.1. Fondul de locuinţe

III.1.1.a. Caracteristicile fondului de locuinţe (urban, rural, teritorial)

1. Numărul locuinţelor, numărul camerelor de locuit, suprafaţa locuibilă

În România, la finalul anului 2012, existau un număr de 8.506.357 locuinţe. Dintre acestea, cca 54,1% (respectiv 4.602.863 locuinţe) se găseau în mediul urban. Acest procentaj este similar celui al populaţiei urbane, de unde se poate deduce faptul că numărul mediu de persoane / locuinţă este similar în mediul urban şi în cel rural.

Locuinţele din România totalizau, la aceeaşi dată, un număr de 22.319.318 camere de locuit, ceea ce corespunde unei medii de 2,62 camere de locuit / locuinţă. În mediul urban, numărul de camere de locuit înregistrat era de 11.429.356, corespunzând unei medii de camere de locuit / locuinţă (2,48) situat sub media naţională. Cu toate acestea, nu considerăm această diferenţă ca fiind semnificativă.

Suprafaţa locuibilă înregistrată la nivel naţional la sfârşitul anului 2012 era de 336.521.976 mp. Acest indicator corespunde unei medii de 39,6 mp / locuinţă, respectiv 15,1 mp / cameră de locuit. În mediul urban, suprafaţa locuibilă, la aceeaşi dată, era de 181.130.395 mp (respectiv 39,3 mp/locuinţă şi 15,9 mp / cameră de locuit). Din nou, diferenţele dintre mediul urban şi cel rural sunt nesemnificative.

Harta 18.1. prezintă suprafaţa medie locuibilă/1 locuinţă în anul 2011; se remarcă gruparea locuinţelor de dimensiuni mari în extremitatea vestică a teritoriului naţional (Banat, Crişana), în zonele montane şi submontane din Carpaţii Orientali, în oraşele mari şi, în primul rând, în Bucureşti, precum şi în lunca Dunării şi în Dobrogea. Vom constata că mărimea locuinţelor nu este un indicator determinant pentru calitatea locuirii şi nivelul de trai, în special în mediul rural.

2. Numărul de locuinţe după tipul de proprietate

Din totalul locuinţelor, procentul celor aflate în proprietate privată este covârşitor (8.307.855 locuinţe la nivelul anului 2012, reprezentând cca 97.7% din total). Proprietatea publică asupra locuinţelor reprezintă, aşadar, o excepţie (198.502 locuinţe, adică 2,3% din total). Un procent de cca 76% dintre locuinţele în proprietate publică (152.107 unităţi) se găsesc în mediul urban.

Distribuţia teritorială a locuinţelor aflate în proprietate publică (vezi Harta 18.2.) pune în evidenţă preponderenţa relativă a acestora în judeţele cu un grad mai mare de urbanizare sau conţinând cel puţin un municipiu de rangul I (Timiş, Braşov, Constanţa, Galaţi). Judeţele cu o prezenţă slabă a locuinţelor în proprietate publică sunt (cu câteva excepţii) judeţele considerate sărace.

3. Vârsta ‐ vechimea stocului de locuinţe

Conform datelor statistice (din care lipsesc datele pentru locuințele realizate din fondurile populației in perioada 1951‐1970), în perioada 1951‐2012 (62 ani) s‐au dat în folosință cel puțin 4.279.398 locuințe, din care circa 76% fiind finanțate din fondurile statului (vezi Tabel 18.1).

Numărul locuințelor date în folosință Perioade de dare în folosinţă Investiții din

fondurile statului Investiții din fonduri private

Total locuințe

1951‐1960 150 167 ? 150 167 + ? 1961‐1970 553 295 ? 553 295 + ? 1971‐1980 1 267 850 324 690 1 592 540 1981‐1990 1 055 591 81 931 1 137 522 1991‐2012 173 199 672 675 845 874

3 200 102 1 079 926 +? 4 279 398 + ? Total 1951‐2012 (62 ani) 76% 24% 100%

Tabel 18.1. Numărul locuințelor date în folosință pe surse de finanțare 1951‐2012 Sursa: Comisia Națională pentru Statistică, Anuarul statistic al României 1991, Tabel 12.11, pp. 524, 525; Baza de date Tempo Online a INS (? = fără cifre în statistică)


11

Harta 18.1. Suprafaţa medie locuibilă / locuinţă în anul 2011 (sursa: Recensământul populației și locuințelor, 2011)

Harta 18.2. Locuinţe aflate în proprietate publică (total pe judeţe) în anul 2011

12


12

România deţine un stoc de cca 3,5 milioane de unităţi locative în locuinţe colective (realizate, în cvasitotalitatea lor, după 1950 şi în mediul urban), diferenţa până la totalul de cca 8,5 milioane (respectiv cca 5,0 milioane de unităţi locative) fiind reprezentată de locuinţe individuale. Acestea din urmă au vechimi variabile (cu o predominanţă pentru cele realizate ante 1960 şi post 1990), şi sunt amplasate atât în mediul urban (probabil 1,0 – 1,5 milioane unităţi), cât şi în mediul rural (3,0 – 3,5 milioane unităţi).

Cu excepţia unui număr mic de locuinţe colective realizate în marile oraşe înainte de al II‐lea război mondial (în general, sub forma imobilelor de raport), marea majoritate a locuinţelor colective a fost construită după 1950. De asemenea, se poate afirma, cu un grad mare de certitudine, că practic toate locuinţele finanţate din fonduri publice după 1950 sunt locuinţe colective (excepţiile, nesemnificative din punct de vedere cantitativ, sunt reprezentate de unele investiţii în colonii muncitoreşti, în special în deceniul 1950‐1960, precum şi de locuinţele de protocol).

III.1.1.b. Amortizarea locuinţelor construite după 1950:

Cf. Hotărârea de Guvern nr. 2139/2004 – Hotărâre pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.

Amortizare, substantiv, 2.Economie, Constatare contabilă a deprecierii elementelor de activ, rezultată din uzură sau din obsolescență (Le petit Larousse, 1985, p. 61) Amortiza, verb, 2., A stinge treptat creditele pe termen lung prin plăți succesive sau prin răscumpărarea creanțelor. ◊ A recupera o investiție (DEX, 1998, p.36)

1. Durata de amortizare a locuinţelor

HG nr. 2139/2004 stabilește durata de amortizare a unor construcții pe capitole: Construcții industriale; Construcții agricole; Construcții pentru transporturi, poștă și telecomunicații; Construcții hidrotehnice; Construcții pentru afaceri comerț și depozitare; Construcții de locuințe și social‐culturale; Clădiri de locuit, hoteluri, cămine: 40‐60 ani; Construcții pentru alimentare cu apă, canalizare, îmbunătățiri funciare; Construcții pentru transportul și distribuția petrolului, gazelor, lichidelor industriale,aerului comprimat şi pentru termoficare.

Durata de amortizare a unei construcții se poate interpreta și ca intervalul de timp în care construcția este funcțională și validă; deci, după amortizare construcția poate fi periculoasă pentru cei care o folosesc și pentru cei care pot fi afectați de distrugerea acesteia. În cazul construcţiilor realizate din beton armat, considerăm că durata de amortizare este maximă (60 ani); este cazul celor mai multe dintre locuinţele colective existente astăzi în România.

În anul 2012 în România existau 8.506.357 locuințe; din datele statistice existente rezultă că cel puţin 4.148.858 locuințe (cca jumătate din total), au fost construite între anii 1951 și 2010 (vezi Tabel 18.1.).

Conform datelor statistice (din care lipsesc datele pentru locuințele realizate din fondurile populației in perioada 1951‐1970), în perioada 1951‐1990 (40 ani) s‐au dat în folosință cel puțin 3.433.524 locuințe, din care circa 88% finanțate din fondurile statului (vezi Tabel 18.1); numărul cel mai mare de locuințe date în folosință s‐a realizat în cele două cincinale dintre anii 1971 – 1980, și anume, 1.592.540 locuințe, din care circa 80% finanțate din fondurile statului (vezi Tabelul 18.1. si Graficul 18.1.). Aceste locuințe se amortizează în tranșe anuale, corespunzătoare trecerii a 60 ani de la darea în folosință; situația amortizării locuințelor este următoare:

2. Numărul total de locuinţe date in folosinţă, pe decenii

Intervalul de ani în care au fost date în folosință locuințele

Numărul locuințelor Intervalul de ani în care se produce amortizarea locuințelor

1951‐1960 Min. 150 867 2011‐2020 1961‐1970 Min. 553 295 2021‐2030 1971‐1980 1 592 540 2031‐2040 1981‐1990 1 137 522 2041‐2050 1991‐2000 302 951 2051‐2060 2001‐2010 412 383 2061‐2070 Total 60 ani 4 148 858

Tabel 18.2. Numărul total al locuințelor pe etape de construire și amortizare Sursa: Comisia Națională pentru Statistică, Anuarul statistic al României 1991, Tabel 12.11, pp. 524, 525; Baza de date Tempo Online a INS (? = fără cifre în statistică)


13

Grafic 18.1. Numărul total al locuințelor pe etape de construire și amortizare – Quattro Design (arh. urb. Ana Petrescu) Surse: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al României 2007, Tabel 5.G1 Locuințe terminate, pe surse de finanțare, p. 314, Tabel 5.4 Locuinţe terminate; România în cifre 2008, breviar statistic, Tabel Locuințe terminate pe medii, p. 26; Anuarul Statistic al României 2010‐ serii de timp, Tabel 5.G2 Locuințe terminate, pe surse de finanțare, p. 68; Anuarul Statistic al României 2011, Tabel 5.G2 Locuințe terminate, pe surse de finanțare, p. 179; România în cifre 2013, breviar statistic, Tabel Locuințe terminate pe medii, p. 31.

3. Măsuri de acţiune pentru prelungirea duratei de viaţă a clădirilor

Problemele puse de amortizarea construcțiilor de locuințe sunt ample și numeroase, având în vedere: Numărul și varietatea construcțiilor executate în această perioadă (locuințe, alte construcții civile, infrastructuri edilitare,

drumuri și căi ferate, lucrări hidrotehnice ș.a.); Locuințele au fost construite în blocuri împărțite în tronsoane, cele mai multe cu 20‐44 apartamente; În locuințe trăiesc circa 10.000.000 locuitori și au loc și unele activități activități economice; Marea majoritate a locuințelor construite din fondurile statului au intrat în proprietatea privată a foștilor locatari, prin

efectul Decretului ‐Lege nr. 61 /1990 ‐ privind vânzarea către populație a locuințelor construite din fondurile statului; în momentul Recensământului, din totalul de 8.459.052 locuințe erau în proprietate privată 8.272.000 locuințe (97,8%) (Date provizorii ce urmează a fi rectificate după publicarea rezultatelor finale ale Recensământului Populației și Locuințelor ‐ 2011).

Amortizarea (uzura) locuințelor construite în perioada 1950‐1990 ridică o serie de probleme foarte serioase; aceste probleme trebuie rezolvate prioritar în perioada următoare și modul de rezolvare trebuie sa facă parte din Strategia de Dezvoltare Teritorială a României. Schițăm aici componentele care trebuie introduse în SDTR: Studierea științifică și tehnică pentru a da dimensiunea problemelor și modul de rezolvare a acestora: în principiu

menținerea cu reparații capitale a locuințelor (inclusiv retehnologizarea instalațiilor interioare) sau desființarea locuințelor; rezultă necesitățile de diagnostic pentru fiecare clădire în parte, de elaborare a soluțiilor constructive de reparații, de soluții de demolare, de soluții pentru neutralizarea și utilizarea deșeurilor rezultate ș.a.;

Studierea repercusiunilor sociale pe care le are uzura locuințelor și a modului de rezolvare a acestora (diminuarea bugetelor familiilor, rezolvarea problemelor de proprietate, relocări de populație, schimbarea dimensiunilor unor localități, segregarea populației în cartiere, necesitatea refacerii mediului social în cartierele care se păstrează ș.a.);

Studierea și realizarea unor locuințe noi, poate și în alte moduri de locuire decât locuirea în blocuri formând cartiere sau ansambluri distincte în localități;

14


14

Pregătirea tehnologiei pentru efectuarea reparațiilor și pentru realizarea unor construcții noi, pregătirea cadrelor calificate, organizarea în teritoriul ţării a sistemului de intervenție și a structurilor acestuia;

Apariția și rezolvarea unor probleme de amenajarea teritoriului și de urbanism a căror amploare încă nu poate fi prevăzută: relocarea unor cartiere existente, amplasamente pentru noi cartiere de locuințe, conversia funcțională a unor cartiere (unele dintre acestea, amplasate în zonele centrale ale localităților), apariția unor zone urbane degradate și părăsite (”înțelenite”), necesitatea realizării în localități a unor noi infrastructuri de toate tipurile destinate locuirii (drumuri, lucrări edilitare, comerț și servicii, cultură, învățământ, sănătate, recreere ș.a.);

Rezolvarea unor grave probleme de mediu generate de funcționarea șantierelor de reparații și demolări, de funcționarea sistemului orizontal de furnituri pentru construcții, de neutralizarea și depozitarea deșeurilor nedestructibile, de transformare a unor deșeuri în alte produse ș.a.

Rezolvarea problemele schițate mai sus trebuie să fie susținute printr‐un mare efort de bugetare din partea administrației publice. De asemenea, este necesară adaptarea cadrului legislativ pentru a permite: oportunități de construire, schimbări de proprietate, plata asigurărilor pentru construcții.

Pregătirea activității de întreținere şi de înlocuire a clădirilor amortizate (locuințe și cu alte funcţiuni) trebuie să înceapă neîntârziat, chiar înainte de aprobarea SDTR; se adaugă acestei activităţi şi cea prin care se vor realiza clădiri noi, de asemenea, locuinţe şi clădiri cu alte funcţiuni.

III.1.1.c. Locuinţe noi după 1990:

1. Numărul locuinţelor realizate

În perioada 1990‐2012, în România s‐au construit 845.874 de locuinţe, dintre care 173.199 (reprezentând cca 20,5%) din fonduri publice şi 672.675 (reprezentând cca 79,5%) din fonduri private; vezi Tabel 18.3.

Numărul locuințelor date în folosință Perioade de dare în folosinţă Investiții din

fondurile statului Investiții din fonduri private

Total locuințe

1990‐1994 99 727 65 364 165 091 1995‐1999 21 360 131 900 153 260 Total 1990‐1999 121 087 197 264 318 351 2000‐2004 17 175 122 471 139 646 2005‐2009 26 121 223 459 249 580 Total 2000‐2009 43 296 345 930 389 226 2010‐2012 8 816 129 481 138 297

173 199 672 675 845 874 Total 1990‐2012 (23 ani) 20.5% 79.5% 100%

Tabel 18.3 Numărul locuințelor date în folosință pe surse de finanțare 1991‐2010 Surse: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al României 2007, Tabel 5.G1 Locuințe terminate, pe surse de finanțare, p. 314, Tabel 5.4 Locuinţe terminate; România în cifre 2008, breviar statistic, Tabel Locuințe terminate pe medii, p. 26; Anuarul Statistic al României 2010‐ serii de timp, Tabel 5.G2 Locuințe terminate, pe surse de finanțare, p. 68; Anuarul Statistic al României 2011, Tabel 5.G2 Locuințe terminate, pe surse de finanțare, p. 179; România în cifre 2013, breviar statistic, Tabel Locuințe terminate pe medii, p. 31; Baza de date Tempo Online a INS

Cea mai mare parte (cca 70%) a locuinţelor realizate din fonduri publice construite post 1990 sunt finalizate în intervalul 1990‐1994, acestea reprezentând, de fapt, terminarea unor investiţii în locuinţe colective începute înainte de 1989.

În ceea ce priveşte locuinţele realizate din fonduri private, cota anuală a acestora a rămas relativ constantă în intervalul 1995‐2005 (cca 25.000 unităţi / an) şi a cunoscut o creştere accentuată în intervalul 2005‐2008, cu un maxim de peste 61.000 de unităţi finalizate în 2008. Criza financiară şi economică din ultimii ani a redus ritmul de construire a locuinţelor, care pare să se fi stabilizat la o cotă de cca 45.000 unităţi / an (superioară celei din primii 15 ani după 1990).

Distribuţia teritorială a investiţiilor recente în dezvoltări rezidenţiale este prezentată în Hărţile 18.3, 18.4, 18.5 care ilustrează numărul absolut de locuințe terminate în fiecare UATB în anul 2011, precum și suprafața utilă pe cap de locuitor a locuințelor autorizate în anul 2012 pun în evidență o activitate constructivă intensă în proximitatea marilor orașe (București, Cluj‐Napoca, Timișoara, Iași, Craiova, Oradea, Constanța etc.). De asemenea, ies în evidență ariile de interes turistic, cu o proporție mare de locuințe secundare (valea Prahovei, litoralul, zonele montane din Carpații Meridionali). La polul opus (cu activitate slabă în domeniul construcției de locuințe) se situează zonele sărace din Bărăgan, Câmpia Transilvaniei, Moldova și Oltenia.

Referitor la rata procentuală de creștere a stocului de locuințe, indicatori sub medie se constată în regiunile sărace din sudul țării, precum și în regiuni care beneficiau, la nivelul anului 1990, de un număr de locuințe peste medie sau de o situație mai bună a ocupării (densități mai mici de ocupare a unității locative) – județe din vestul și centrul țării.


15

Harta 18.3. Rata procentuală de creștere a numărului de locuințe (1991 ‐ 2012)

Harta 18.4. Locuinţe terminate în cursul anului 2011

16


16

Harta 18.5. Suprafaţa utilă pe cap de locuitor a locuinţelor autorizate în anul 2012. 2. Numărul locuinţelor realizate prin Programul ANL

Agenţia Naţională pentru Locuinţe a fost înfiinţată prin Legea 152/1998, având ca scop construirea, din fondurile statului şi din fondurile cumpărătorilor, a unor locuinţe pentru familiile tinere sau a unor locuinţe sociale şi vânzarea sau, după caz, închirierea acestora. Terenurile sunt puse la dispoziția A.N.L. de către autorităţile administraţiei publice locale care au obligaţia de a construi reţelele edilitare necesare.

Primele locuinţe construite de ANL au fost date în folosinţă în anul 2000. De atunci şi până în 2013, ANL a livrat 3.195 de apartamente destinate vânzării, în 59 de ansambluri situate în 20 de localităţi ale ţării (în general, în municipii reşedinţă de judeţ sau în zona lor suburbană). Mai sunt în lucru, la nivelul anului 2013, 1.208 apartamente în Târgovişte, Bucureşti şi Voluntari (sursa: www.anl.ro). Cele mai mari ansambluri realizate de ANL se află în Bucureşti şi în proximitatea sa (Henri Coandă – peste 1.000 apartamente, majoritatea nefinalizate – şi Constantin Brâncuşi – peste 500 apartamente).

În ceea ce priveşte amplasamentele destinate închirierii, acestea totalizează, în intervalul 2000‐2013, 30.840 de apartamente (sursa: www.anl.ro), distribuite relativ uniform pe teritoriul ţării.

După cum se poate observa, influenţa realizărilor ANL asupra pieţei rezidenţiale a fost relativ mică – sub 6,5% din totalul locuinţelor realizate. Ele reprezintă, totuşi, cca 66% din totalul locuinţelor realizate din fonduri publice în acest interval.

III.1.1.d. Accesul la proprietatea asupra locuinţelor

1. Considerente privind accesul la proprietate

Accesul la proprietatea rezidenţială a fost marcat, de‐a lungul ultimilor 23 de ani, de câteva momente definitorii:

a. Intrarea în proprietatea personală a locatarilor a apartamentelor din fondul de stat construite în locuinţe colective (Decretul‐Lege al CFSN nr. 61 / februarie 1990 pentru vânzarea către populaţie a locuinţelor construite din fondurile statului). Odată cu acest moment, cvasi‐totalitatea apartamentelor din locuinţele colective realizate în perioada post‐belică intră în proprietate privată. Măsura este continuată şi completată prin prevederile Legii nr. 85/1992 – Legea privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice bugetate de stat.

b. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra locuinţelor trecute în proprietatea statului în perioada socialistă, recuperare realizată fie pe cale administrativă (prin efectele Legii nr. 112/1995 şi Legii nr. 10/2001), fie pe cale judecătorească; în acelaşi timp, prin efectele legii nr. 112/1995, o bună parte din apartamentele care nu au fost retrocedate foştilor proprietari au fost cumpărate de chiriaşii care le ocupau.


17

Procesul descris la punctele a. şi b. a contribuit substanţial la situaţia actuală, de preponderenţă covârşitoare a proprietăţii private asupra fondului de locuinţe (97,7%).

c. Revirimentul economic de după anul 2000, coroborat cu accesibilitatea din ce în ce mai mare a finanţării prin intermediul creditării bancare, a condus la achiziţionarea de pe piaţa liberă a unui număr din ce în ce mai mare de apartamente, în special în perioada 2004‐2008.

d. Declinul creditării, efect al crizei economice manifestate începând cu anul 2008, a făcut din ce în ce mai dificil accesul la proprietatea rezidenţială. Programele publice de realizare de locuinţe (în principal prin intermediul ANL, începând cu anul 2000), precum şi cele de facilitare a finanţării achiziţionării unei locuinţe („Prima Casă”) nu au ameliorat decât în mică măsură această stare de fapt.

2. Numărul locuinţelor cumpărate prin Programul “Prima Casă”

Programul „Prima Casă” a fost lansat în anul 2009, cu scopul de a facilita accesul la proprietatea rezidenţială a persoanelor care nu deţin o locuinţă (sau care deţin o locuinţă sub‐standard), prin instrumente financiare (garantarea creditului bancar).

În intervalul 2009‐2012, au fost garantate prin Programul „Prima Casă” cca 72.000 de credite, în valoare de cca 2,81 miliarde euro, ceea ce corespunde unei valori medii a unui credit de cca 40.000 euro (sursa: www.fngcimm.ro).

Cca 30% din creditele acordate au fost destinate achiziţionării unor imobile noi, ceea ce a stimulat revirimentul investiţiilor în dezvoltări rezidenţiale. Peste jumătate din credite sunt destinate achiziţionării unor apartamente de 2 camere, iar 28% servesc achiziţionării unor apartamente de 3 camere.

Din punctul de vedere al repartiţiei teritoriale, în regiunile Bucureşti‐Ilfov, Nord‐Vest şi Centru o mare parte a creditelor (peste media pe ţară) serveşte achiziţionării unor imobile noi; la polul opus se situează regiunile Sud şi Sud‐Vest, semn al unei slabe activităţi în ceea ce priveşte construcţia de locuinţe.

III.1.1.e. Programe publice existente legate de problematica locuințelor Guvernul României, prin intermediul administrației publice centrale de specialitate (MDRAP) și în colaborare cu autoritățile administrației publice locale a derulat sau derulează o serie de programe în domeniul ameliorării calității locuirii. Dintre acestea, menționăm4:

Programul de construcții de locuințe pentru tineri, destinate închirierii, derulat prin ANL Scop: Construirea de locuințe, destinate tinerilor cărora sursele de venit nu le permit achiziționarea unei locuințe în proprietate, prin închirierea unei locuințe în condițiile pieței (asigurarea stabilității tinerilor specialiști, prin crearea unor condiții de locuit convenabile).

Programul de construcții de locuințe prin credit ipotecar, derulat prin ANL Scop: Construirea de locuințe proprietate personală cu finanțare din credite ipotecare și realizarea unui fond locativ în proprietate privată.

Programul de construcții de locuințe sociale conform Legii nr. 114/1996 Scop: construirea de locuinţe sociale – locuinţe cu chirie subvenționată, destinate unor categorii de persoane defavorizate prevăzute de lege, cărora nivelul de existentă nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.

Programul de construcții de locuințe sociale destinate chiriașilor evacuați din casele naționalizate Scop: Crearea unui fond de locuințe sociale destinate chiriașilor evacuați din locuințele retrocedate foștilor proprietari în acele unități administrativ‐teritoriale în care s‐au înregistrat cereri formulate de persoane îndreptățite prevăzute de ordonanţă.

Programul de construcții de locuințe de necesitate derulat prin CNI (program încheiat) Scop: Reducerea riscului seismic la clădirile de locuit multietajate din municipiul București care prezintă pericol public, prin asigurarea unor condiții de cazare a persoanelor evacuate din locuințele care urmează a fi consolidate.

Programul de reabilitare a blocurilor de locuințe situate în localități din zone defavorizate Scop: Reabilitarea unor blocuri de locuințe amplasate în localități din zone defavorizate. Blocurile de locuințe, definite de OUG nr. 125/2004, sunt construcții cu destinația de locuință, multietajate, aflate în proprietatea persoanelor fizice/juridice, care prezintă degradări grave la sistemul structural si deficiente majore la sistemul de termo/hidroizolare.

4 Sursa: http://mdrap.ro/lucrari‐publice/; cu excepția programelor descrise în mod explicit ca fiind încheiate, programele din listă sunt teoretic active, chiar dacă nu

toate s‐au derulat efectiv în fiecare an (conform surselor avute le dispoziție).

18


18

Programul privind asigurarea primelor de stat pentru economisirea și creditarea în sistem colectiv Scop: Sprijinirea dezvoltării sistemului de finanțare a locuințelor, prin intermediul băncilor de economisire si creditare în sistem colectiv.

Programul de sprijinire a construirii de locuințe proprietate personală, conform OUG nr. 51/2006 (program încheiat) Scop: Dezvoltarea construcției de locuințe, prin acordarea de subvenții de la bugetul de stat și crearea unui sistem de subvenționare a costurilor de construcție a locuințelor, în vederea menținerii unui raport rezonabil între acesta și veniturile populației.

Programul de finalizare a blocurilor de locuințe începute înainte de anul 1989, conform OG nr.19/1994 (program încheiat)

Scop: Finalizarea construcțiilor de locuințe proprietate personală aflate în diverse stadii de execuție, începute din fonduri de stat si pentru care nu mai existau surse de finanțare.

În domeniul creșterii performanței energetice a locuințelor, Guvernul a derulat sau derulează următoarele programe:

Programul naţional privind creşterea performanţei energetice la blocurile de locuinţe

Programul de reabilitare termică a clădirilor de locuit cu finanțare prin credite bancare cu garanție guvernamentala

Programe de reabilitare termică cu finanțare din fonduri europene

De asemenea, prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL), aprobat prin OUG nr. 28/2013, Guvernul României va finanța tipuri de investiții care pot contribui la ameliorarea calității locuirii. Dintre acestea menționăm: Sisteme de alimentare cu apă şi staţii de tratare a apei; Sisteme de canalizare şi staţii de epurare a apelor uzate; Unităţi de învăţământ preuniversitar; Unităţi sanitare din mediul rural; Drumuri publice clasificate şi încadrate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, ca drumuri judeţene,

drumuri de interes local, drumuri comunale şi/sau drumuri publice din interiorul localităţilor; Poduri, podeţe sau punţi pietonale; Obiective culturale de interes local (biblioteci, muzee, centre culturale multifuncţionale, teatre); Platforme de gunoi; Pieţe publice, comerciale, târguri, oboare; Modernizarea bazelor sportive.

III.1.1.f. Deficitul de locuinţe Numărul locuinţelor realizate în perioada 2010‐2012, cu o medie de cca 45.000 locuinţe/an reprezintă numai cca 50% din necesarul anual de locuinţe noi, stabilit teoretic în funcţie de rata anuală de amortizare a locuinţelor existente în anul 1990.

Între anii 1951 şi 1990 (40 ani) s‐au construit minimum 3.433.524 locuinţe, cu o rată medie anuală de cca 85.8000 locuinţe. Admiţând că locuinţele noi se construiesc acum numai pentru a înlocui pe cele amortizate (ipoteză minimală care exclude total ideea de dezvoltare), începând cu anul 2001 ar fi trebuit să se construiască anual un număr de 85.800 locuinţe.

Deficitul de locuinţe în ţară este, de fapt, mult mai mare, pentru că trebuie adăugată necesitatea înlocuirii celor 3,0‐3,5 mil. locuinţe existente în mediul rural (vezi pag. 12, pct. 3. Vârsta – vechimea stocului de locuinţe), realizate din materiale mai puţin rezistente decât betonul armat; aceste locuinţe trebuie înnoite într‐un ritm mai rapid, putându‐se amortiza, probabil, la 40 ani de la construire5.

În concluzie, populaţia din România are un deficit de locuinţe care se accentuează anual, dar care este, din punct de vedere statistic, atenuat de scăderea populaţiei. Acest deficit, care se manifestă şi acum, va creşte treptat şi va fi foarte vizibil în special după anul 2020. Contracararea deficitului trebuie să fie făcută prin politica statului în domeniul locuinţelor.

5 Obiceiurile ţăranilor sunt să construiască o locuinţă pentru o generaţie, adică 25‐30 ani.


19

III.1.2. Locuirea ‐ modul de utilizare a locuinţelor

III.1.2.a. Caracteristici principale ale locuirii

1. Locuinţele şi suprafaţa locuibilă

Suprafaţa locuibilă înregistrată la nivel naţional la sfârşitul anului 2012 era de 336.521.976 mp. Acest indicator corespunde unei medii de 39,6 mp / locuinţă, respectiv 15,1 mp / cameră de locuit. În mediul urban, suprafaţa locuibilă, la aceeaşi dată, era de 181.130.395 mp (39,3 mp/locuinţă şi 15,9 mp / cameră de locuit). Diferenţele dintre mediul urban şi cel rural sunt nesemnificative.

La nivel național, suprafața care îi revine unui locuitor este de 15,8 mp (aproximativ echivalentă cu cea a unei camere de locuit). În mediul urban, indicele de mai sus (suprafața locuibilă / locuitor) este de 15,4 mp.

Distribuția teritorială a suprafeței locuibile / locuitor la nivel județean este expusă în Tabelul 18.4.

Daca exceptăm cazul jud. Ilfov (lider detașat al clasamentului, cu peste 23 mp/loc, caz ce poate fi considerat excepțional, din cauza dezvoltării rezidențiale atipice din ultimul deceniu), se remarcă o grupare a județelor cu indici favorabili în zona vestică și nord‐vestică a țării (Timiș, Arad, Sibiu, Sălaj, Cluj, Satu‐Mare, toate cu peste 16,5 mp/loc). La polul opus, cu valori de sub 14,5 mp/loc, se situează județele sărace din estul și sud‐estul țării (Botoșani, Vaslui, Călărași, Ialomița). În mod, poate, surprinzător, ultimul loc în clasament este ocupat de jud. Iași, cu cca 12,9 mp/loc; aparent, puterea economică și polarizatoare a mun. Iași nu este încă suficientă pentru a genera o suburbanizare de calitate.

Corelarea indicelui de suprafaţă locuibilă/locuitor cu situaţia polilor de creştere şi de dezvoltare arată că stabilirea acestora nu ţine seama de confortul locuirii:

‐ din cei 7 poli de creştere, 3 municipii se află în judeţe cu indici sub medie (Braşov, Constanţa, Iaşi) şi 4 municipii se află în poziţii cu valori peste medie (Cluj Napoca, Craiova, Ploieşti, Timişoara)

‐ din cei 13 poli de dezvoltare, 7 municipii se află în judeţe cu valori sub medie (Bacău, Baia Mare, Brăila, Galaţi, Râmnicu Vâlcea, Suceava, Târgu Mureş) şi 6 municipii se află în judeţe cu valori peste medie (Arad, Deva, Oradea, Piteşti, Satu Mare, Sibiu).

2. Confortul locuirii

În ceea ce privește densitatea locuirii, principalii indicatori au fost descriși în capitolele anterioare (III.1.1.a.1. şi III.1.2.a.1). Reamintim că în România, la finalul anului 2012, exista un număr de 8.506.357 locuinţe. Dintre acestea, cca 54,1% ( 4.602.863 locuinţe) se găseau în mediul urban. Acest procentaj este similar celui al populaţiei urbane, de unde se poate deduce faptul că numărul mediu de persoane / locuinţă este similar în mediul urban şi în cel rural.

Locuinţele din România totalizau, la aceeaşi dată, un număr de 22.319.318 camere de locuit, ceea ce corespunde unei medii de 2,62 camere de locuit / locuinţă. În mediul urban, numărul de camere de locuit înregistrat era de 11.429.356 ceea ce conduce la indicele de 2,48 camere de locuit/locuinţă; în mediul rural indicele este 2,79 camere de locuit/locuinţă. Această diferenţă în favoarea mediului rural (+ 12,5% din indicele din mediul urban) arată că locuitorii satelor au mai mult confort în ceea ce priveşte spaţiul de locuit de locuitorii oraşelor.

20


20

Nr. crt.

Județe Suprafață locuibilă (mp) Populație stabilă (număr locuitori)

Suprafață locuibilă/locuitor (mp)

1. Iași 10758514 835045 12.88

2. Botoșani 5905630 442416 13.35

3. Vaslui 5962729 445563 13.38

4. Călărași 4194769 310112 13.53

5. Ialomița 4045650 285469 14.17

6. Bacau 10179956 710926 14.32

7. Galați 8677881 604556 14.35

8. Brăila 5113955 354043 14.44

9. Neamț 8266746 557981 14.82

10. Teleorman 5843574 391134 14.94

11. Gorj 5604935 374233 14.98

12. Maramures 7705890 508773 15.15

13. Olt 6925622 456536 15.17

14. Vâlcea 6149844 404595 15.20

15. Constanța 11040730 724746 15.23

16. Buzău 7269555 475983 15.27

17. Dâmbovița 8186879 528922 15.48

18. Alba 5761861 370083 15.57

19. Covasna 3456120 221419 15.61

20. Mureș 9070355 578578 15.68

21. Giurgiu 4388588 278863 15.74

22. Brașov 9446878 599706 15.75

23. Suceava 11176178 708764 15.77

MEDIA 15.80

24. Hunedoara 7223289 456166 15.83

25. Dolj 11045484 696774 15.85

26. Argeș 10145101 636643 15.94

27. Bistrița‐Năsăud 5059217 316480 15.99

28. Prahova 13052296 808104 16.15

29. Tulcea 3933130 243336 16.16

30. Bihor 9578477 592046 16.18

31. Mun. București 31524333 1924299 16.38

32. Harghita 5339352 323820 16.49

33. Vrancea 6441347 388526 16.58

34. Mehedinți 4796607 288086 16.65

35. Satu Mare 6041044 362536 16.66

36. Cluj 11652023 692819 16.82

37. Caraș‐Severin 5356701 317674 16.86

38. Sălaj 4042142 239534 16.88

39. Sibiu 7324830 426181 17.19

40. Arad 8235498 453771 18.15

41. Timiș 12533258 680042 18.43

42. Ilfov 8065008 340566 23.68

43. Total România 336521976 21355849 15.80

Tabel 18.4. Suprafața locuibilă / locuitor (2012). Sursa: Baza de date Tempo Online.

În medie, densitatea ocupării locuințelor este de 2,51 ocupanți / locuință. Distribuția teritorială a acestui indicator este prezentată în Harta 18.6. Zonele cu gospodării de dimensiuni mari rezultă din structura ocupaţională, din situaţia economică şi, uneori, din motive de ordin cultural sau etnic (ariile meridionale ale Munteniei și Olteniei, precum și Transilvania centrală, cu o pondere importantă a populației rome; Dobrogea de sud, cu o minoritate musulmană importantă) cât și de ordin social‐economic (zonele mai dezvoltate din proximitatea marilor orașe). Zonele cu gospodării de dimensiuni mici (sub 2 membri) sunt, în general, zone îmbătrânite și defavorizate economic (centrul și nordul Olteniei, Munţii Apuseni, Delta Dunării).


21

Harta 18.6. Numărul mediu de ocupanţi ai unei locuinţe (2011)

Media de locuitori / cameră este slab supraunitară (1,0 – 1,1 loc./cameră), atât în mediul urban, cât și în cel rural, ceea ce denotă un grad de coabitare specific populaţiei ţării.

Alți factori care determină sau condiționează confortul locuirii (în afară de densitatea locuitorilor) sunt nivelul de echipare tehnică, accesibilitatea serviciilor publice esențiale, condițiile de mediu (starea factorilor de mediu, efectele riscurilor naturale și antropice, igiena locuirii). Ei vor fi tratați în capitolele următoare.

3. Echiparea şi amplasarea în teritoriu

Din punctul de vedere al echipării locuințelor, eforturile cele mai susținute au fost depuse (în special în deceniile 6‐8 ale sec. XX) în direcția electrificării. În consecință, cvasi‐totalitatea unităților administrativ teritoriale de bază au cel puțin o localitate (în general, satul reședință de comună) racordată la rețea (v. Harta 18.7). Cu toate acestea, o bună parte a populației din mediul rural nu are încă acces la energie electrică, în special în zona centrală a Moldovei și în Dobrogea meridională; mediul urban este în cvasi‐totalitate racordat la reţeaua electrică.

În ceea ce privește accesul la rețeaua de apă potabilă și la canalizarea menajeră, zonele montane și intracarpatice au o situație relativ favorabilă, în comparație cu zonele rurale din Vechiul Regat (v. Hărțile 18.8‐18.9). La nivelul localităților urbane, se constată un dezechilibru între zonele centrale și cele periferice (acestea din urmă, slab deservite de rețele). De asemenea, de multe ori noile ansambluri suburbane își asigură accesul la apă și canalizare în sistem propriu sau individual.

Accesul la gaze naturale este, în general, un apanaj al mediului urban; în mediul rural, comunele cu acces la această facilitate sunt, de cele mai multe ori, situate în proximitatea zonelor de extracție (mai ales în centrul Transilvaniei).

22


22

Harta 18.7. Procentul locuințelor convenționale racordate la rețeaua electrică (2011) (sursa: Recensământul populației și locuințelor, 2011)

Harta 18.8. Procentul locuințelor convenționale racordate la rețeaua de apă potabilă (2011) (sursa: Recensământul populației și locuințelor, 2011)


23

Harta 18.9. Procentul locuințelor convenționale racordate la rețeaua de canalizare (2011) (sursa: Recensământul populației și locuințelor, 2011)

Un studiu prezentat recent6 pune în evidență distribuția teritorială a unui indice compozit, „indicele tehnico‐edilitar” (ITE). Acest indice ia în considerare, în proporții diferite, gradul de echipare al locuințelor cu apă curentă (20%), canalizare menajeră (20%), instalații de încălzire (35%), precum și prezența băii în locuință (25%).

La nivelul anului 2011, valorile acestui indice confirmă deficitul de echipare ale UAT din nord‐estul și sud‐vestul țării (în general, zone sărace de câmpie, unele dintre ele și cu probleme de accesibilitate); comparativ cu aceste zone, centrul, vestul şi sud vestul ţării au o situaţie mai bună .

Situațiile cele mai grave se întâlnesc în județele Botoșani, Vaslui, Brăila, Dolj și Olt. De menționat situația precară a județului Vaslui și a estului jud. Bacău, inclusiv în ceea ce privește alimentarea cu energie electrică, indicator cu o situație relativ bună, chiar și în Moldova.

Unele județe subcarpatice (Bacău, Vrancea, Buzău, Vâlcea, Gorj, Mehedinți) au o situație defavorabilă în zonele cu altitudine joasă și relativ mai bună în zonele colinare şi montane. O echipare slabă există și în unele județe de câmpie din sudul țării (Teleorman, Giurgiu, Iași, Ialomița), precum și în cele două județe dobrogene ‐ Tulcea, Constanța, exceptând zona litorală a jud. Constanţa.

De asemenea, în mod aparent paradoxal, par să beneficieze de o situație favorabilă comunele montane. O situație oarecum similară se evidențiază și din punctul de vedere al decalajelor urban‐rural, care cunosc valorile maxime în estul Moldovei și în sudul Olteniei. Este de menționat că acest decalaj survine pe fondul unei situații foarte slabe a UAT din mediul rural, și nu datorită unei calități foarte bune a echipării tehnico‐edilitare în orașe.

6 Roșu, Lucian, Blăgeanu, Alexandra, Calitatea locuirii în profil teritorial ‐ factor și rezultat al dezvoltării teritoriale, în „Evaluarea decalajelor teritoriale prin indicatori

de dezvoltare comunitară”, ESPON, 2013

24


24

Harta 18.10. Indicele tehnico‐edilitar (ITE) (2011) (Roșu, Blăgeanu, Calitatea locuirii…)

Harta 18.11. Decalajele urban‐rural ale ITE (2011) (Roșu, Blăgeanu, Calitatea locuirii…)


25

III.1.2.b. Forme de locuire

1. Locuire colectivă, locuire individuală în mediile urban şi rural

În mediul urban: locuire colectivă bine reprezentată, realizată începând cu finalul deceniului 3; cea mai mare parte a acestor locuințe a fost

realizată între 1960‐1990, sub forma marilor ansambluri (cartiere noi); mai ales începând cu 1975 și în special în orașele medii și mari din zona extracarpatică, au fost realizate ansambluri

centrale de locuințe colective, care au distrus țesutul urban istoric. regim de înălțime variabil (P+4 – P+12), bună dotare edilitară; în perioada anilor 1960‐1990, realizate în cantități mari, cu

grad de comfort şi calitate diferenţiate, în funcţie de localitate, de amplasament şi de poziţia socială a viitorilor locuitori / proprietari7.

amplasare în localitate: centrală în perioada interbelică; periferică, semi‐periferică sau în lungul marilor artere în anii 1950‐1990; centrală în unele cazuri în anii 1975‐1990; în ansambluri periferice și sub‐urbane după 1990.

locuire individuală de vechimi variabile, în funcție de contextul istoric și urbanistic: medievală și pre‐modernă (ante 1850, bine reprezentată în special în centrele orașelor intracarpatice), modernă timpurie (1850‐1920, prezentă în zonele centrale și semicentrale ale orașelor de toate dimensiunile, precum şi sub forma locuinței sociale, și în zonele periferice și sub‐urbane – la acea dată – ale orașelor mari), modernă interbelică (1920‐1945, în toate zonele orașelor), modernă socialistă (slab reprezentată) și contemporană (post 1990, atât în parcelări sub‐urbane, cât și în inserții centrale sau în parcelări pre‐existente).

În mediul rural: slabă prezență a locuirii colective în construcţii cu regim de înălțime mic și mediu – max. P+4 (ansambluri realizate în

deceniile 8 şi 9 ale sec. XX, în cadrul procesului de sistematizare a localităților rurale; construcții izolate realizate începând cu 1960, în general în centrele localităților, mai ales la câmpie).

locuire individuală în proporție covârșitoare, cu procent mic de ocupare a terenului, echipare edilitară slabă (adesea, doar energie electrică), procent mare de spații plantate, activități agricole pe parcelă.

structura gospodăriei și tipologia construcțiilor variabile în funcție de regiunea geografică și tradiția culturală.

2. Cazul special al locuirii informale şi mod de estimare a dimensiunii problemei

Factorii importanți care intervin în calificarea fenomenului locuirii informale sunt: gruparea în funcție de mediu, cu specificul fiecărui caz (rural / urban); preponderența geografică a zonelor cu locuire informală în județele sărace și asocierea cu etnia romă; amplasarea în raport cu localitățile – amplasare periferică, în proximitatea resurselor de apă sau de alt tip; existenţa unor blocuri de locuinţe de confort redus (confort III şi IV) sau a blocurilor construite pentru nefamilişti, realizate

în perioada 1970‐1989;

existenţa, după anul 1990, a unor unităţi industriale părăsite de proprietari sau a unor clădiri abandonate din cauza statutului lor juridic incert.

Problematica locuirii informale este tratată alături de cea a locuirii insalubre, în Cap. III.1.3.a.5.

III.1.3. Mediul de locuire

III.1.3.a. Localităţi în situaţie de vulnerabilitate

1. Localităţi afectate de poluare

Localități în care starea factorilor de mediu este deficitară a. Poluarea aerului b. Poluarea apei c. Poluarea solului și a subsolului d. Afectarea biodiversității

2. Localităţi în zone de risc natural şi tehnologic

Localități afectate de riscuri naturale a. Seisme b. Vânturi puternice c. Inundații d. Alunecări de teren e. Eroziune f. Scufundări de teren g. Acțiunea apelor freatice

7 De exemplu, se pot compara nivelul de confort şi de calitate ale blocurilor de locuinţe construite în acelaşi timp în Bucureşti, în Târgu Jiu şi în satul Bragadiru, sau

ale blocurilor construite în Bucureşti pe amplasamente diferite şi pentru locuitori diferiţi (pe str. Docenţilor, pe Cale Dorobanţilor şi pe Aleea Nişeidin cartierul Balta Albă)

26


26

Harta 18.12. Accesibilitatea rutieră a comunelor (2006) (Atlasul României, p. 105)

3. Localități afectate de riscuri antropice și tehnologice a. Riscuri provenite din activități economice b. Riscuri provenite din activități umane curente

4. Localităţi izolate a. Din cauze externe – rețea rutieră insuficientă sau degradată, distanțe mari față de noduri feroviare și aeriene,

plasarea în afara culoarelor majore de circulație b. Din cauze interne – localități rurale răsfirate, cu rețea de circulație deficitară, cu condiții de relief dificile


27

Harta 18.13. Zone depărtate, stabilite pe criteriul accesibilității (Quattro Design, dr. geogr. Gh. Herișanu, 2013) 5. Zone cu locuire informală sau insalubră

Un studiu recent dedicat locuirii informale o definește ca referindu‐se la „grupări de locuinţe dezvoltate, de regulă, la marginea localităţilor urbane sau rurale, în care ocuparea terenurilor are un statut ilegal sau legal, iar construcţiile sunt neautorizate sau respectă parţial autorizaţiile obţinute, cărora le lipseşte accesul la infrastructura tehnico‐edilitară de bază, condiţii adecvate de locuire etc., ce pun în pericol siguranţa şi starea de sănătate a populaţiei rezidente.”8

În ceea ce privește locuirea insalubră, aceasta este definită într‐un alt studiu ca desemnând acele „forme de locuire care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea populaţiei rezidente, fie că este vorba despre locuinţe, apartamente insalubre, clădiri insalubre, imobile insalubre în general.”9

În practică, aceste două categorii se suprapun adesea (în sensul în care locuirea informală este aproape întotdeauna și insalubră), excepțiile fiind reprezentate de acele zone care, deși constituite legal și, în mod frecvent, conform standardelor, au devenit insalubre în timp.

Din punctul de vedere al tipologiei și al relației cu ansamblul localităților sau teritoriilor unde se găsesc, zonele de locuire insalubră pot fi: ‐ zone centrale sau semi‐centrale, cu fond construit vechi sau neîntreținut, adesea ocupate ilegal sau informal (ex. centrul

istoric al Mun. București) ‐ zone semi‐centrale sau periferice, adesea adiacente unor activități industriale, cu locuințe colective cu grad foarte scăzut

de confort (inclusiv cămine de nefamiliști) (ex. ansamblul de locuințe din str. Ciucea, lângă Uzinele Faur) ‐ zone periferice ale marilor orașe, rezultate din înglobarea istorică a unor localități suburbane, rurale sau semi‐rurale, cu mari

deficiențe în ceea ce privește durabilitatea construcțiilor și dotarea edilitară (ex. părți ale Cartierului Ferentari din Bucureşti); ‐ „buzunare de sărăcie” / ghetto‐uri, segregate adesea pe criteriul etnic, apărute atât în mediul urban, cât și în mediul rural,

în zone insalubre sau de risc ale localităților (lângă gropi de gunoi, în zone inundabile etc.) (ex. zona Pata Rât, Cluj); ‐ zone rurale în mod tradițional extrem de sărace (de ex. centrul și nordul Moldovei, sudul Olteniei, Dobrogea continentală), cu

nivel al șomajului mare, mono‐industriale sau lipsite de resurse, slab deservite edilitar și fără un centru urban prosper în proximitate (ex. satele din sudul jud. Gorj, centrul și sudul jud. Tulcea, limita dintre jud. Bacău și Vaslui etc.) .

8 INCD Urban Incerc, Analiză privind așezările informale din România, beneficiar: MDRAP, 2013 9 UAUIM / CCPEC, Metodologie de analiză și intervenție cu privire la habitatul insalubru, beneficiar: MDRAP, 2013

28


28

Este de remarcat faptul că, cu puținele excepții reprezentate de blocurile concepute cu grad de confort scăzut (III și IV) și al celor cu amplasare urbană defavorabilă sau uzură avansată, locuirea insalubră în România se situează, cel puțin în acest moment, cu preponderență în zona locuinței individuale. Este posibil ca această situație să se schimbe dramatic odată cu degradarea accelerată a locuințelor colective ce va surveni după expirarea duratei lor de viață normate (fenomen care, așa cum s‐a arătat mai sus, va surveni brusc pentru un număr mare de locuințe).

III.1.3.b. Localităţi în situaţie favorabilă

1. Din punctul de vedere al accesibilităţii şi echipării

‐ localități urbane, localități rurale în zone de câmpie și podiș sau situate în proximitatea culoarelor majore de circulație (autostrăzi, drumuri europene, naționale, județene, aeroporturi, rețea feroviară) – vezi Harta 18.12, 18.13.

2. Localităţi în zone cu potenţial turistic

‐ localități cu potențial natural: localități montane, litorale, deltaice; localități cu potențial peisager;

‐ localități cu potențial cultural: monumente istorice de importanță națională, patrimoniu imaterial (tradiții, obiceiuri).

III.1.3.c. Condiţii interne ale UAT şi ale localităţilor

1. Calitatea mediului

Un criteriu relevant în ceea ce priveşte calitatea mediului îl constituie aptitudinea terenurilor de a participa la îmbunătăţirea acesteia (prin plantații de diferite tipuri, oglinzi de apă etc.). Pentru a pune în evidenţă, din punct de vedere cantitativ, terenurile neocupate de construcţii, se impune analiza modului şi gradului de ocupare a terenurilor în teritoriul urban (realizată în cadrul Studiului 17. Caracteristicile localităţilor urbane şi rurale). Conform acestui studiu, suprafaţa totală a spaţiilor plantate din municipiile şi oraşele ţării în anul 2011 este de 22.451 ha, ceea ce conduce la indicele global de 22,3 mp/locuitor. Se constată din datele globale că în perioada 1993‐2002 disponibile la INS, spaţiile plantate din localităţile urbane nu s‐au diminuat semnificativ, în ciuda situaţiei care poate fi observată în realitate. Situația aceasta este caracteristică şi pentru Municipiul Bucureşti, chiar dacă cifrele prezentate în statistică oferă o imagine liniştitoare (28,7 mp/loc. în anul 2011). În acelaşi studiu sunt evidenţiate variaţiile altor terenuri cu aport la îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu. Conform documentaţiei Audit preliminar…, “un raport al Primăriei Municipiului Bucureşti, dat publicităţii în 2009, arăta că fiecărui bucureştean îi revin mai puțin de 17 mp de spaţiu verde, adică de trei ori mai puţin decât recomanda Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Raportul mai arăta că, în ultimii 19 ani au dispărut aproape 14 milioane de metri pătraţi de vegetaţie. Autorităţile promiteau că, în următorii cinci ani, vor planta copaci astfel încât fiecărui bucureştean să‐i revină măcar 26 de metri pătraţi de spaţiu verde”. În aceeaşi documentaţie se arată diferenţele mari între cifrele calculate de diferitele surse (Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Bucureşti ş.a.), insistându‐se asupra necesităţii creării, la nivel naţional, a evidenţei suprafeţelor plantate conform legislaţiei în vigoare (Legea nr. 24/2007 a spaţiilor verzi urbane prevedea ca „municipiile de rang zero şi unu au obligaţia să efectueze, până la data de 1 ianuarie 2011, auditul suprafeţei, calităţii şi accesibilităţii spaţiilor verzi, urmat de elaborarea unei strategii şi a unui plan de acţiune privind conservarea şi dezvoltarea reţelei de spaţii verzi.”)10.

O analiză calitativă pune în evidenţă impactul asupra calităţii vieţii a unor suprafeţe neluate în seamă în statistică. Astfel, un studiu special referitor la condiţiile de mediu în Municipiul Bucureşti a pus în evidenţă următoarea clasificare a zonelor după aportul acestora la menţinerea calităţii mediului, care poate fi utilizată pentru teritorii urbane şi rurale11: A. Zone cu aport individual marcant și continuu la menţinerea calităţii mediului A.1. Terenuri aflate permanent sub ape A.1.1. Râuri şi lacuri cu albie naturală (cu amenajări minore); A.1.2. Bălţi şi mlaştini; A.1.3. Râuri şi lacuri cu albie artificială. A.2. Terenuri cu plantaţii masive A.2.1. Păduri, perdele de protecţie; A.2.2. Parcuri, grădini, scuaruri, plantaţii de aliniament; A.2.3. Vii, livezi, pepiniere arboricole;

10 Asociaţia pentru Tranziţia Urbană, Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi, Audit al dezvoltării urbane în Bucureşti 1990‐2010. Definirea unor direcţii de

dezvoltare din perspectiva medierii interesului public cu cel privat, beneficiar: Primăria Municipiului Bucureşti, 2011, p. 220. Raportul citat: http://www.mediafax.ro/social/bucurestiul‐sub‐norma‐impusa‐de‐ue‐privind‐spatiile‐verzi‐pe‐cap‐de‐locuitor‐2505391

11 Proed SA, Urbana SA, Studiu privind reabilitarea, protecţia şi conservarea mediului în Municipiul Bucureşti, 2007. Totalul de suprafețe plantate nete în Bucureşti

(1997) era de 5644 ha, ceea ce reprezintă 24,9% din teritoriul administrativ. Suprafaţa aferentă unui locuitor era, deci, de 27,4 mp (din care suprafeţele plantate publice ocupau 1483 ha, adică 7,2 mp/locuitor, cele semipublice – 454 ha, adică 2,2 mp/locuitor şi cele private – 3707 ha, adică 18,0 mp/locuitor). La acestea, de adăugau terenurile acoperite permanent de ape, totalizând 1350 ha, ceea ce reprezenta 6,0% din teritoriul administrativ, suprafaţa aferentă unui locuitor fiind de 6,6 mp astfel încât suprafeţele cu aport la creşterea calităţii mediului însumau 34,0 mp/locuitor.


29

A.2.4. Incinte cu folosinţe urbane conţinând plantaţii masive. In această categorie se integrează incinte de mari dimensiuni cum ar fi ştranduri, baze şi parcuri sportive, spitale, sanatorii, cimitire, etc., conţinând plantaţii în proporţie semnificativă (peste 50%). B. Zone cu aport individual modest sau discontinuu la menţinerea calităţii mediului B.1. Terenuri cu plantații omogene B.1.1. Terenuri arabile, grădini de legume, păşuni, fâneţe B.1.2. Sere şi pepiniere de flori B.2. Terenuri cu plantaţii discrete B.2.1. Zone de locuire individuală majoritar rurală, cu folosinţe agricole în spaţiile neconstruite Acestea caracterizează localităţile rurale, dar şi zonele periferice ale oraşelor. B.2.2. Zone de locuire individuală majoritar urbană, cu plantaţii de agrement în spaţiile neconstruite Aceste zone au caracteristici deosebite în funcție de perioada de constituire, nivelul de locuire, etc. Procentul de spaţii plantate din interiorul acestora se situa – înaintea creşterii imobiliare a anilor 2000 – în jurul valorii de 30%; estimăm astăzi suprafeţele plantate la cca 20% din terenurile afectate acestei forme de organizare a locuirii urbane12. B.2.3. Zone de locuire colectivă, cu plantaţii de agrement în spaţiile neconstruite In zonele de locuinţe colective, procentul de suprafeţe plantate atingea – în anii 1990 –cca 30% din total. In momentul proiectării ansamblurilor de locuit, procentul legal prevăzut pentru spaţii verzi era de 33‐37%, diferenţa provenind din : (a) nerealizarea acestora în momentul realizări ansamblului şi (b) mărirea în timp a suprafeţelor necesare parcării/garării. Estimăm suprafaţa actuală plantată la cca 20% din totalul acestor zone, scăderea fiind dată de tăierile de arbori pentru sporirea suprafeţelor destinate parcării / garării şi de retrocedarea unor terenuri libere dintre blocuri (vezi, în această privinţă, situaţia în cazul municipiului Bucureşti)13. B.2.4. Incinte cu folosinţă urbană conţinând plantaţii discrete In această categorie se integrează incinte de mari dimensiuni cum ar fi ştrandurile, bazele şi parcurile sportive, spitale, sanatorii, cimitire, etc., care conţin plantaţii în procent redus, dar semnificativ (30‐50%). C. Zone cu aport individual nul sau nesemnificativ la menținerea calităţii mediului Această categorie regrupează terenurile din incinte industriale, comerciale, zone de locuire colectivă fără plantaţii sau cu plantaţii insuficiente în spaţiile neconstruite, terenuri pentru echipare teritorială etc. Suprafeţele plantate aferente acestora sunt nesemnificative la nivelul teritoriului.

Concluzii:

Analiza relevă faptul că suprafeţele plantate din teritoriile administrative ale UAT au natură diferită. Ponderea mare a suprafeţelor cu aport la menţinerea calităţii mediului este dată de suprafeţele cu plantaţii masive şi de cele aflate permanent sub ape, care există în proporţie mare în cazul UAT rurale, în al UAT situate în arealele montane, submontane şi de luncă precum şi în Delta Dunării (vezi Studiul 9. Cadrul natural şi biodiversitatea). Protejarea şi sporirea acestor suprafeţe reprezintă un obiectiv de creştere a calităţii vieţii şi, în ceea ce priveşte plantaţiile masive din mediul urban (păduri, parcuri, grădini, scuaruri etc.), obiective care vizează direct calitatea locuirii.

Alături de acestea, o pondere însemnată este constituită de zonele cu aport individual modest sau discontinuu la menţinerea calităţii mediului. Acestea sunt majoritare în cazul UAT rurale – mai ales a celor din areale de podiş sau câmpie, dar caracterizează în mai mică măsură UAT urbane (atât în ceea ce priveşte terenurile agricole din extravilan cât şi în ceea ce priveşte terenurile cu plantaţii discrete din intravilan). Protejarea şi sporirea acestor suprafeţe reprezintă un obiectiv de creştere a calităţii vieţii şi, în ceea ce priveşte plantaţiile discrete din mediul urban (plantaţii în incinte private – curţi, grădini, plantaţii din ansamblurile de locuire colective etc.), obiective care vizează direct calitatea locuirii.

Zonele cu aport individual nul sau nesemnificativ la menţinerea calitativi mediului reprezintă o problemă care necesită tratare separată în cadrul procesului de planificare, în special în ceea ce priveşte arealele urbane. In viitor, asupra acestor zone va trebui să se opereze în sensul creşterii procentului de suprafeţe plantate, în special în cadrul zonelor centrale, a zonelor de locuinţe colective în care există un potenţial de terenuri neocupate de construcţii şi amenajări. Aceste obiective ar putea fi legate de procesele de regenerare urbană prevăzute pentru intervalul următor de programare, în care marile ansambluri vor putea fi tratate în mod unitar.

Remarcăm – în ceea ce priveşte operaţiunile de regenerare urbană, necesitatea reconversiei funcţionale a zonelor industriale dezafectate precum şi a unor spaţii cu alte destinaţii (foste unităţi militare, spitaliceşti ş.a.); în cadrul acestui proces, trebuie utilizaţi indicatori referitori la suprafeţele plantate obligatorii (suprafeţele minime plantate trebuie să fie prevăzute prin documentaţiile de urbanism).

În oraşele extracarpatice, se impune păstrarea imaginii de oraşe cu vegetaţie masivă în ariile centrale de locuire; consolidarea plantaţiilor în cartierele de locuinţe colective, în scopul creşterii calităţii locuirii reprezintă, însă, un obiectiv naţional, ca şi întreţinerea spaţiilor plantate din domeniul public.

12 Estimări Quattro Design, pe baza cercetărilor anterioare.

13 Asociaţia pentru Tranziţia Urbană, Quattro Design SRL, Audit al dezvoltării urbane în Bucureşti 1990‐2010. Definirea unor direcţii de dezvoltare din perspectiva

medierii interesului public cu cel privat, 2011, capitolul 1.4.3.

30


30

Iluminatul locuinţelor: se estimează că un procent de cca 75% din locuinţe sunt iluminate corespunzător, conform normelor în vigoare (Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 563/1997 prevede în art. 2 că “amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2 ore, la solstiţiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit”). Se impune ca, în momentul autorizării construirii, să se respecte aceste normative, nu numai pentru clădirea în cauză, ci şi pentru cele învecinate şi să se includă în RGU această obligaţie.

2. Amplasare în cadrul UAT şi localităţilor

a. în mediul urban: ‐ centre istorice cu fond construit de vechime mare; ‐ zone istorice cu fond construit de vechimi variabile; ‐ zone dezvoltate între 1900‐1950 – locuire individuală și colectivă;

‐ zone dezvoltate între 1950‐1990 – locuire colectivă în diverse formule (cvartale, microraioane, cartiere noi, ansambluri centrale, „placări” de artere);

‐ zone dezvoltate post 1990 – ansambluri periferice, inserții în zone rezidențiale pre‐existente.

b. în mediul rural ‐ în sate de vale / drum: la drumul principal sau pe străzi secundare; ‐ în sate adunate: în raport cu centrul localității; ‐ în sate răspândite sau răsfirate: în raport cu drumurile și condițiile de relief.

3. Densitatea locuirii şi implicaţii în calitatea locuirii

Corelarea între densitatea populației și densitatea construirii (locuitori/ha, locuinţe/ha)

Praguri minime și maxime de densitate raportate la:

‐ tipul localității (urban/rural); ‐ specificul regional; ‐ specificul evoluției istorice; ‐ tipul ansamblului rezidențial; ‐ amplasarea în localitate. 4. Indici şi indicatori specifici (de exemplu, spaţii plantate publice în mediul urban/locuitor)

‐ de densitate: POT, CUT, procent spații plantate14; ‐ de accesibilitate; ‐ de echipare cu infrastructuri de învăţământ, cultură, sănătate, comerţ, ş.a.; ‐ de echipare edilitară; ‐ de calitate a mediului.

III.2. Tendinţe de evoluţie

Tendinţele de evoluţie prezentate în cele ce urmează sunt, adesea, tendinţe contradictorii care se manifestă în mediul politic, social, economic. Alegerea şi susţinerea acelor tendinţe care au efecte sociale benefice reprezintă sarcina principală a cercetărilor şi acţiunilor care se vor desfăşura ca urmare a adoptării SDTR Degradarea zonelor de locuințe colective din orașe, pe fondul îmbătrânirii și lipsei de întreținere a acestora; Extinderea necontrolată a zonelor de locuit în teritorii actualmente neconstruite, formând zone de urbanizare depărtate

de oraşe, cu limite de confort pentru locuire (locuire suburbană adresată populaţiei cu venituri mari); Modificarea locuirii rurale, prin schimbări tipologice ale așezărilor (ex. satele răsfirate din anumite zone tind să se

transforme in sate adunate), prin renunțarea la materiale și tehnici tradiționale și prin ameliorarea lentă a confortului edilitar;

Diminuarea calității echipării în orașe, unde realizarea de echipamente publice (educație, sănătate ş.a.) nu are același ritm cu extinderea fondului de locuințe;

Scăderea lentă cererii de locuinţe şi diminuarea treptată a preţurilor locuinţelor, trecând către formula generală: preţul 1 mp suprafaţă desfăşurată de locuinţă = 1 salariu lunar mediu;

14 Studiul privind reabilitarea, protecţia şi conservarea mediului în Municipiul Bucureşti, PROED SA, Urbana SA, 1996, propune introducerea în documentaţiile de urbanism a indicelui PSP (procentul minim al spaţiilor plantate pe o parcelă), calculat după cum urmează: PSP= SSP/ST*100; SSP= Suprafaţa de spaţii plantate, ST = Suprafaţa terenului; vezi reluarea propunerilor în RLU aferent PUG Municipiul Tulcea (în curs de elaborare), PUZ Zona Centrală Municipiul Sfântu Gheorghe (2010), Definirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele protejate şi în zonele de protecţie ale monumentelor istorice în scopul protejării patrimoniului arhitectural şi urbanistic al municipiului Bucureşti – etapa a II‐a/2009 (2011); Audit al dezvoltării urbane în Bucureşti 1990‐2010. Definirea unor direcţii de dezvoltare din perspectiva medierii interesului public cu cel privat (2011); toate documentaţiile au fost elaborate de aceleaşi persoane care au fost autorii studiului citat mai sus.


31

Continuarea tendinţelor de menţinere a unui preţ mare al locuinţelor, prin acțiuni speculative private şi prin acţiunea statului care imită piaţa privată;

Slabele preocupări ale administraţiei publice locale pentru îmbunătăţirea locuirii în cartierele existente; Lipsa acţiunilor administraţiei publice locale de construire a locuinţelor sociale; Ignorarea de către administraţia publică centrală şi locală a problemei deprecierii stocului de locuinţe; Deprecierea forţei de muncă în construcţii, datorată câştigului mic în domeniu şi emigrării muncitorilor calificaţi; Mărirea preţului materialelor de construcţii, cauzată de diminuarea producţiei interne şi de mărirea preţurilor materialelor

de import; Degradarea continuă a mediului social în cartierele de locuinţe existente şi diminuarea numărului de locuitori ai acestora; Mărirea preţului serviciilor publice de furnizare a utilităţilor, în special în oraşe şi în marile ansambluri de locuinţe.

III.3. Priorităţi de dezvoltare

III.3.1. Direcții prioritare și ținte formulate prin strategii generale și sectoriale

Documentele strategice de referinţă, analizate (sau menționate) în Cap. II.2.2., împreună cu alte documente strategice (unele recente, în curs de aprobare) stabilesc elemente strategice şi operaţionale pentru domeniul 5. Rețeaua de localități. Dintre acestea, cele mai relevante sunt:

Planul strategic de dezvoltare durabilă a spațiului rural în care este analizată și problema asigurării serviciului de apă și canalizare în mediul rural (obiectiv principal al autorităților publice la nivel local). Responsabilitățile legate de asigurare a acestor servicii includ „înființarea, organizarea, gestionarea și, în majoritatea cazurilor, prestarea serviciului” (PSDDSR), inclusiv construirea și întreținerea în timp a infrastructurii aferente. Una dintre problemele principale este constituită de finanțarea proiectelor şi a activităţilor, fiind cunoscut faptul că populația din mediul rural are un nivel al veniturilor scăzut. Din această cauză, bugetele locale trebuie să subvenționeze în întregime procesele.

Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013‐2020 include prioritatea privind “îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, inclusiv în cartierele de clădiri multietajate din oraşe, în sprijinul dezvoltării urbane durabile” (SNDDR) care vizează următoarele obiective: ‐ „Adaptarea dinamicii și caracteristicilor locuințelor la nevoile prezente și viitoare ale populației; ‐ Precizarea direcţiilor de dezvoltare viitoare a construcţiei de locuinţe (principii de construcţie, materiale şi structură

adaptate la condiţiile specifice); ‐ Dezvoltarea controlată a zonelor rezidenţiale (asigurarea accesului la utilităţi, transport, servicii publice şi sociale); ‐ Realizarea unor politici de locuire care să integreze grupurile vulnerabile şi să asigure mixitatea socială; Constituirea de

rezerve funciare suficiente şi dispuse în amplasamente diverse prin realizarea unor politici locale coerente referitoare la folosinţa terenurilor;

‐ Asigurarea accesului la condiţii de locuire sigure şi sănătoase pentru persoanele care nu îşi pot achiziţiona locuinţe pe piaţa liberă.”

Strategia Deltei Dunării pentru perioada 2011‐2015 propune următoarele direcții prioritare în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii locative: ‐ “Dezvoltarea programelor de construcţii pentru locuinţe sociale sau a celor care au caracter social în vederea ajutorării

categoriilor de persoane cu venituri modeste, în special a tinerilor” în vederea asigurării accesului cetățenilor țării la o locuință decentă. Astfel, pentru realizarea în zona Deltei Dunării a locuințelor pentru tineri destinate închirierii (program derulat conform Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe) se realizează mai multe proiecte în județul Tulcea.

‐ Îmbunătățirea infrastructurii din spațiul rural (o condiție a asigurării unui trai decent) prin programe care vizează: “alimentarea cu apă a satelor în sistem centralizat, construcţia de sisteme de canalizare şi epurare a apei, tratarea apelor uzate, crearea, modernizarea, după caz, de platforme pentru deşeuri, îmbunătăţirea drumurilor rutiere de acces prin pietruire, reabilitare, asfaltare, construirea, extinderea sau modernizarea de poduri, podeţe sau punţi pietonale şi dezvoltarea unor baze sportive”.

32


32

III.3.2. Priorități și direcții de dezvoltare la nivel național și teritorial Cunoașterea completă și corectă a situației actuale a locuirii în România Implementarea de măsuri care să ducă la creșterea calității vieții în zonele și situațiile vulnerabile sau defavorizate Stabilirea și asumarea de misiuni clare pentru toți actorii (publici sau privați) implicați în acest proces Adaptarea cadrului legislativ și instituțional pentru desfășurarea eficientă a acestui proces Ne‐compromiterea, prin dezvoltări necontrolate, a unor resurse neregenerabile, în principal funciare Reducerea și combaterea efectelor riscurilor naturale și antropice, a amenințărilor provenite din schimbările economice și

sociale Adaptarea fondului construit și a zonelor de locuințe la noile provocări ale secolului XXI (echilibru între dezvoltare și

protecția valorilor instituite și a specificului local; reducerea sărăciei cronice și eradicarea sărăciei extreme; suburbanizare; restructurare economică și țerțializare; gestionarea consecințelor scăderii demografice)

Programarea de investiții publice energice în sectorul locuințelor Susținerea inițiativelor private viabile Definirea tipurilor de locuire, a tipurilor de așezări și a zonelor geografice care necesită acțiune prioritară

III.4. Legături cu alte domenii

La nivelul obiectivelor, politicilor şi programelor, Studiul 18. Calitatea locuirii este în corelare directă cu următoarele studii:

Studiul 1.Analiza structurii şi evoluţiei demografice –corelarea dintre populaţia localităţilor, numărul locuinţelor şi suprafaţa locuibilă;

Studiu 3. Servicii sociale, sănătate şi educaţie – asigurarea confortului locuirii prin servicii sociale şi de educaţie;

Studiul 7. Activităţile şi infrastructura turistică – Dezvoltarea locuirii de vacanţă în localităţile cu condiţii naturale deosebite;

Studiul 11. Protecţia mediului şi riscurile naturale – Protecţia mediului se repercutează în primul rând asupra calităţii locuirii

Studiul 15. Reţeaua de localităţi după rang şi importanţă – cel mai mare stoc de locuinţe din ţară este cel din localităţile urbane de rang superior; amortizarea locuinţelor din marile ansambluri de blocuri ridică probleme dificil de rezolvat în toate localităţile ţării;

Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane şi rurale – caracteristicile localităţilor urbane sunt determinate în mare măsură de existenţa marilor ansambluri de locuinţe în blocuri;

Aceste conexiuni conduc la formularea obiectivului strategic OS5. Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale.

Acest obiectiv, împreună cu obiectivul strategic OS1. Creşterea coeziunii sociale în teritorii omogene şi servicii echilibrate la nivel naţional (aferent Studiului 1. Analiza structurii şi evoluţiei demografice, Studiului 2. Analiza structurii şi evoluţiei sociale şi profesionale și Studiului 3. Servicii sociale, de sănătate şi de educaţie) corespund priorității incluse în Agenda Teritorială a Uniunii Europene 2020 PT1. Promovarea dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate.

Acestei priorități a Agendei Teritoriale 2020 îi corespunde una dintre cele cinci provocări identificare la nivelul dezvoltării teritoriale a României, şi anume SDTR1. Dezvoltare teritorială policentrică şi echilibrată a zonelor urbane și rurale.

III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu

Implicaţii majore în toate cele trei direcţii, legate în primul rând de gospodărirea eficientă și eficace a resurselor, de condițiile de viață ale populației și de dezvoltarea durabilă.


33

IV. Elemente strategice şi operaţionale

IV.1. Viziune și obiective strategice

IV.1.1. Diagnostic în domeniul calității locuirii

În momentul de față, fondul de locuințe din România nu este grevat de deficiențe majore din punct de vedere cantitativ (nici în ceea ce privește suprafața totală locuibilă, nici în ceea ce privește decalajele urban/rural). Ponderea locuințelor colective și individuale este relativ egală. Cu toate acestea, există dezechilibre interne în ceea ce privește distribuția teritorială, care pune în evidență o situație necorespunzătoare în special în zonele sărace și de câmpie.

Fondul de locuințe se află, în proporție covârșitoare, în proprietate privată. Investițiile publice în locuințe, predominante în mediul urban în perioada 1950‐1989, au fost foarte slabe după 1990. O mare parte din locuințe are durata de viață depășită (sau se află aproape de acest moment), fiind vorba, în majoritate, de locuințele colective din mediul urban; reabilitarea sau înlocuirea acestora pune probleme majore de ordin financiar, economic și social.

Echiparea locuințelor reprezintă o problemă majoră, în special în zonele rurale sărace, unde asigurarea utilităților este dificilă. Locuirea informală sau insalubră reprezintă o problemă încă relativ localizată, însă cu evidente tendințe de creștere.

În zonele rurale predomină locuința individuală (locuința colectivă, acolo unde există, este cel mai adesea de un confort scăzut). Structura gospodăriei, materialele și tipologia construcțiilor variază în funcție de regiunea geografică și tradiția culturală. În satele răspândite din zona montană, absența echipării edilitare în sistem centralizat nu reprezintă o problemă gravă, însă accesibilitatea și distanțele mari până la dotările comunitare sau de interes zilnic deteriorează confortul locuirii. În satele răsfirate din zonele colinare (în special în Oltenia și în nordul Moldovei) problema principală este dată de disconfortul edilitar (drumuri și utilități). În satele adunate sau compacte din zonele de câmpie, calitatea și durabilitatea slabă a fondului construit, precum și accesul la resurse (apă, teren arabil) poate fi o problemă. Cu toate acestea, ca o observație generală, cauza majoră a nivelului relativ scăzut al calității vieții în mediul rural din România nu este calitatea locuirii, ci factorii socio‐economici (sărăcia și dependența economică). În general, durabilitatea locuințelor din mediul rural este slabă, în majoritatea cazurilor durata de viață a unei construcții nedepășind una‐două generații.

În mediul urban, locuința individuală amplasată în zonele centrale ale localităților (în special în orașele mici și în zonele extracarpatice) are un confort scăzut, în primul rând din cauza stării proaste a fondului construit și a suprafeței locuibile mici. Locuințele individuale recent construite în noile extinderi și în comunele suburbane suferă din cauza accesibilității dotărilor comunitare, a costului ridicat de construire (inclusiv al terenului) și a densității adesea excesive. Parcelările de locuințe din zone semi‐centrale, realizate înainte de 1945, reprezintă adesea soluția de locuire individuală cu gradul cel mai mare de confort. Locuința colectivă este, în general, bine echipată. Problemele ei specifice decurg, după caz, din învechire (structură, instalații), vulnerabilitate la riscuri naturale (seism), calitatea slabă sau uzura fizică și morală a unității de locuit (finisaje, dimensionare, organizare funcțională), amplasare în oraș, densitate excesivă, cost ridicat de întreținere și funcționare, calitatea spațiilor comune interioare și exterioare.

Dintre calitățile locuirii din România, cele mai importante sunt nivelul în general satisfăcător al gradului de ocupare a locuințelor și slaba incidență a problemelor sociale cauzate de segregare. Calitatea locuirii din România este afectată de factori diferiți în zonele urbane și rurale. În orașe, învechirea fondului construit, densitatea excesivă din unele ansambluri și lipsa calității și coerenței spațiilor comune și publice (în special în noile extinderi și în comunele suburbane) reprezintă principalele probleme, ce se manifestă pe fondul unei tendințe accentuate de scădere demografică; cele mai afectate sunt orașele mici și zonele periferice. În mediul rural, deficiențele sunt date în primul rând de nivelul slab de echipare și de starea proastă a fondului construit; situația cea mai gravă este în zonele de câmpie și în regiunile sărace.

IV.1.2. Viziunea Până în anul 2035, printr‐o intervenție energică, coordonată și susținută, România evită problemele sociale şi economice grave prin ameliorarea locuirii, ceea ce comportă următoarele direcţii principale: construirea de locuinţe sociale; reabilitarea sau convertirea unei părţi a fondului de locuinţe colective, inclusiv prin desfiinţarea locuinţelor cu degradări iremediabile; construirea de locuinţe private; reabilitarea industriei construcţiilor, cu toate componentele sale . Locuirea individuală urbană își continuă creșterea cantitativă, acompaniată de o ameliorare calitativă, într‐un ritm sustenabil, cu costuri rezonabile și fără compromiterea unor resurse neregenerabile (în special de teren în zonele suburbane), pe fondul sporirii accesibilității și a calității serviciilor, a infrastructurilor și a spațiilor publice. Densificarea excesivă a periferiilor este evitată, iar efectele suburbanizării sunt controlate. Investițiile private în creșterea fondului de locuințe beneficiază de mecanisme suficiente de finanțare şi susţinere, iar investițiile publice se fac coordonat și conform unei politici bine stabilite. Locuirea rurală își păstrează și pune în valoare specificul regional, cu o îmbunătățire semnificativă a standardelor de confort edilitar, a accesibilității și a calității infrastructurilor comunitare. Reciclarea firească a fondului construit se face cu ameliorarea condițiilor de confort, cu respectarea particularităților locale și cu gospodărirea responsabilă a resurselor. Locuirea insalubră și informală este redusă cantitativ și ținută sub control. Fondul de locuințe este cuprins integral în evidențele cadastrale.

34


34

IV.1.3. Obiective strategice și generale

Obiectivul strategic în domeniul rețelei de localități este OS5. Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale.

Obiectivul general în privinţa calității locuirii este OG18. Adaptarea cantitativă și calitativă a fondului de locuințe și a cadrului fizic și funcțional al localităților României la nevoile unei societăți în schimbare, cu conservarea diversității tipologice și mixității sociale, în contextul unei utilizări responsabile și sustenabile a resurselor disponibile.

Misiunea statului român – ca garant al unui cadru de viață adecvat pentru cetățenii săi – este aceea de deveni actorul major în domeniul locuirii, prin promovarea de investiții substanțiale și corelate în locuinţe sociale, în restructurarea zonelor de locuit și în piața imobiliară a spațiilor rezidențiale, prin susținerea și controlul investițiilor private, prin asigurarea unui cadru legislativ și instituțional adecvat, prin întărirea capacității administrative şi prin promovarea industriei construcţiilor.

IV.1.4. Obiective specifice referitoare la calitatea locuirii

Obiectivele specifice sunt grupate, după relevanţă, responsabilităţi şi efecte, astfel:

Obiective naţionale15:

Obiective administrative, în legătură cu obiectivele de interes naţional şi european şi cu cele ale dezvoltării durabile, în context teritorial; sunt finanţate în majoritate din fonduri de stat. Responsabilitatea aparţine exclusiv statului, care poate asocia colectivităţile locale în procesul de dezvoltare, inclusiv prin procesul de descentralizare a serviciilor publice. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere durabilă; necesită măsuri pe termen lung (orizont 2035);

Obiective funcţionale, în legătură cu obiectivele majore de coeziune socială şi culturală şi de competitivitate teritorială; pot fi finanţate din fonduri de stat sau europene care vizează dezvoltarea regională şi reprezintă, în cea mai mare parte, obiective care necesită măsuri pe termen mediu (orizont 2020). Responsabilitatea statului în materie de stabilire a obiectivelor şi de coordonare a implementării măsurilor este dublată de responsabilitatea locală (judeţeană sau regională) în ceea ce priveşte accesul la fonduri şi realizarea acţiunilor. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere inclusivă şi sunt corelate cu trei din cele şase priorităţi ale Agendei Teritoriale UE 2020: o Asigurarea competitivităţii globale a regiunilor pe baza economiilor locale puternice; o Îmbunătăţirea conexiunilor teritoriale pentru indivizi, comunităţi şi întreprinderi; o Gestionarea şi conectarea valorilor ecologice, peisagistice şi culturale ale regiunilor.

Obiective teritoriale:

Obiective locale, în legătură cu obiectivele majore de coeziune teritorială şi de reducere a disparităţilor; vizează dezvoltarea ţinând cont de condiţiile specifice ale teritoriilor (zone cu specific geografic) şi oportunităţile de finanţare naţionale şi europene, reprezentând, în cea mai mare parte, obiective integrate, operaţionale într‐un termen scurt. Responsabilitatea statului în materie de stabilire a obiectivelor, de coordonare a implementării măsurilor şi de facilitare a accesului comunităţilor la fonduri este dublată de responsabilitatea locală (UAT sau grupări de UAT) în ceea ce priveşte realizarea acţiunilor. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere inteligentă şi sunt corelate cu trei din cele şase priorităţi ale Agendei Teritoriale UE 2020: Promovarea dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate; Încurajarea dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice; Integrarea teritorială în regiunile funcţionale transfrontaliere şi transnaţionale.

Obiectivele teritoriale ale fiecărui domeniu se structurează într‐un set de obiective teritoriale integrate, urmărind coeziunea teritorială, prin reducerea disparităţilor în zonele cu specific geografic.

Obiectivele sunt formulate detaliat în capitolul următor, asigurându‐se corelarea cu politica generală a domeniului, cu programele corespunzătoare obiectivelor şi cu proiectele derivate din acestea. În cazul precis al acestui studiu, nu au fost precizate decât proiectele‐pilot în responsabilitatea statului.

IV.1.4.a. Obiective naţionale

Obiective administrative (orizont 2035)

ON18.1. Asigurarea primatului administraţiei publice în activitatea din sectorul locuinţelor, în scopul asigurării calităţii locuirii în spiritul dezvoltării durabile şi al conservării spiritului local, prin construirea de locuinţe sociale, prin adaptarea la standardele moderne a fondului de locuinţe şi prin ameliorarea zonelor rezidenţiale.

ON18.2. Crearea unui cadru legislativ și instituțional flexibil și adaptat provocărilor pe care locuirea contemporană le ridică, pentru finanţarea construirii locuinţelor sociale şi intervenţiilor asupra clădirilor colective.

ON18.3. Realizarea unor baze de date complete cu privire la fenomenul locuirii și stabilirea unui cadru metodologic și operațional adaptat diverselor tipuri de intervenții, precum și instituirea unui cadru de bune practici în acest sens

15 Împărţirea obiectivelor în două categorii (naţionale/teritoriale) a fost solicitată de beneficiar.


35

Obiective funcţionale (orizont 2020)

ON18.4. Sprijinirea și pilotarea inițiativei private în domeniul locuinței, în scopul dirijării resurselor și energiilor sectorului privat către construirea responsabilă și utilizarea rațională a terenurilor și către reciclarea rațională a fondului construit existent

ON18.5. Cunoaşterea situaţiei reale a stocului de locuinţe, a necesarului de locuinţe sociale şi a amplasamentelor acestora precum şi a ansamblului practicilor referitoare la clădirile existente

ON18.6. Cunoaşterea situaţiei reale a modului de construire şide intervenţie asupra clădirilor şi ansamblurilor de clădiri, în vederea creşterii siguranţei locuirii ON18.6. Cunoaşterea situaţiei reale a modului de construire şide intervenţie asupra clădirilor şi ansamblurilor de clădiri, în vederea creşterii siguranţei locuirii

IV.1.4.b. Obiective teritoriale

OT18.7. Adoptarea de măsuri energice și adaptate contextelor locale, în scopul creșterii calității locuirii, cu menținerea și potențarea unor valori specifice diferitelor moduri și practici de locuire

1. Urban‐rural și zone metropolitane

OT18.7.1. Regenerarea urbană a zonelor rezidențiale degradate din zonele centrale și semi‐centrale ale orașelor, inclusiv cu reabilitarea fondului construit existent.

OT18.7.2. Creșterea calității spațiilor publice și a nivelului de echipare din zonele rezidențiale ale orașelor.

OT18.7.3. Identificarea și rezervarea de amplasamente pentru noi dezvoltări imobiliare în orașe și în comunele suburbane și dezvoltarea concertată a acestora, conform documentațiilor de urbanism.

2. Zone periferice (frontaliere)

Nu este cazul.

3. Zone slab populate sau izolate

OT18.7.4. Creșterea accesibilității zonelor de locuit din localitățile depărtate.

4. Zone în transformare sau în declin

OT18.7.5. Clarificarea statutului zonelor de locuire insalubră, fie prin echiparea și intrarea lor în legalitate, fie prin eliberarea lor.

OT18.7.6. Ameliorarea calității fondului construit rezidențial din zone cu valoare istorică sau peisageră.

OT18.7.7. Identificarea și elaborarea de programe de sprijinire a adaptării locuirii la provocările sec. XXI (echilibru între dezvoltare și protecția valorilor instituite și a specificului local; reducerea sărăciei cronice și eradicarea sărăciei extreme; suburbanizare; restructurare economică și țerțiarizare; gestionarea consecințelor scăderii demografice în zone defavorizate sau în transformare: orașele medii și mici în declin accentuat (în special foste orașe monoindustriale); zone rurale în proces de depopulare (Dobrogea centrală, sudul Transilvaniei, Maramureș); sate în creștere accentuată, în special în zona suburbană a marilor orașe; zone de sărăcie cronică (sudul Olteniei, estul Moldovei).

5. Zone geografice

OT18.7.8. Identificarea și elaborarea de programe de sprijinire a adaptării locuirii la provocările sec. XXI în zone speciale: zone montane înalte; zone cu restricții importante generate de patrimoniu natural, cultural, de condiții istorice sau peisajere specifice (Delta Dunării, Munții Orăștiei, Pod. Hârtibaciului, Bucovina, Banat).

IV.2. Politici, programe şi proiecte

Obiectivele strategice sunt corelate cu documentele de referinţă, analizate în Cap. II.2.2. prin preluarea elementelor strategice, a principiilor şi liniilor directoare ale acestora, în legătură cu potenţialul teritorial, tendinţele şi priorităţile stabilite în Cap. III.

IV.2.1. Politica publică în domeniul 5. Rețeaua de localități

Politica publică cu titlul Dezvoltarea integrată a rețelei de localități urbane și rurale, vizează configurarea cadrului construit al localităților țării pentru o locuire adaptată provocărilor secolului XXI (echilibru între dezvoltare și protecția valorilor instituite și a specificului local; reducerea sărăciei cronice și eradicarea sărăciei extreme; suburbanizare; restructurare economică și țerțializare; gestionarea consecințelor scăderii demografice), accesibilă tuturor cetățenilor, funcțională și confortabilă. Prin urmărirea acestei politici, statul român contribuie, conform îndatoririlor sale constituționale, la asigurarea unui mediu de viață sănătos și echilibrat ecologic, precum și a unui nivel de trai decent pentru toți cetățenii.

Setul de programe vizând locuirea ‐ Locuirea în România – diversitate, sustenabilitate, confort se operaţionalizează prin pachete de proiecte cuprinse în următoarele programe:

36


36

Pachetul 1. Intervenţii şi investiţii publice ‐ programe asociate ON18.1


P18.1. Achiziționarea din piața imobiliară, conform unor priorități stabilite, de construcții, apartamente și terenuri în unele zone rezidențiale din orașe, în scopul realizării de locuințe sociale, de locuințe de rezervă pentru situații excepționale, a conversiei funcționale sau desființării construcțiilor, după caz

P18.2. Acțiuni de echipare sau desființare a zonelor de locuire insalubră sau informală, după caz

P18.3. Realizarea de echipamente publice în zonele rezidențiale cu deficit în acest sens (în principal prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Locală – PNDL)

P18.4. Reconfigurarea cadrului urban al zonelor rezidențiale, în special a spațiilor verzi

P18.5. Investiții în rețelele tehnico‐edilitare și în rețeaua de drumuri în mediul rural, în special în zonele defavorizate (în principal prin intermediul PNDL)

P18.6. Sprijinire a adaptării locuirii la provocările sec. XXI (echilibru între dezvoltare și protecția valorilor instituite și a specificului local; reducerea sărăciei cronice și eradicarea sărăciei extreme; suburbanizare; restructurare economică și țerțializare; gestionarea consecințelor scăderii demografice) în zone speciale sau defavorizate: Zone montane înalte Zone cu restricții importante generate de patrimoniul natural, cultural sau de condițiile istorice sau peisajere specifice

(Delta Dunării, Munții Orăștiei, Pod. Hârtibaciului, Bucovina, Banat) Orașe medii și mici în declin accentuat (în special foste orașe monoindustriale) Zone rurale în proces de depopulare (Dobrogea centrală, sudul Transilvaniei, Maramureș) Sate în creștere accentuată, în special în zonele suburbane a marilor orașe Zone de sărăcie cronică (sudul Olteniei, estul Moldovei)

Proiect‐pilot asociat ON 18.1 ce poate fi întreprins de APCS (exemplu)

PP18.1. Reabilitarea locuirii în zonele rurale din Delta Dunării, presupunând sprijinirea financiară, instituțională și metodologică ale organismelor APL (CJ Tulcea, primăriile comunelor din Rezervația Biosferei Delta Dunării) și ale organismelor speciale (ARBDD) pentru: Inventarierea fondului de locuințe existent și stabilirea problemelor și valorii sale specifice; Achiziționarea de imobile (construcții și terenuri) pentru realizarea de locuințe sociale sau pentru desființare, după caz Realizarea de echipamente publice în zonele deficitare; Ameliorarea cadrului urban și a spațiilor publice; Dezvoltarea rețelelor tehnico‐edilitate și de drumuri; Îmbunătăţirea sistemului de transport public fluvial; Stabilirea unui cadru spațial și economic adecvat specificului local.

Pachetul 2. Crearea cadrului legislativ și instituțional – programe asociate ON18.2


P18.7. Revizuirea legii locuinței (L114/1996), legii urbanismului și amenajării teritoriului (L350/2001), secțiunilor PATN, legilor exproprierii pentru cauza de utilitate publică (L33/1994, L255/2010), legii administrației publice locale (L215/2001), legii mediului (OUG195/2005), legii calității în construcții (L10/1995)

P18.8. Crearea cadrului legislativ pentru operațiunile de regenerare urbană a zonelor rezidențiale

P18.9. Crearea unui cadru legal simplificat pentru autorizarea locuințelor în mediul rural, în zonele fără restricții speciale legate de mediu sau patrimoniu construit

P18.10. Organizarea, cel puțin la nivel de Direcție Generala în cadrul MDRAP (preferabil la nivel de minister) a unei structuri dedicate problemelor locuinței la nivelul administrației publice centrale de specialitate

P18.11. Reorganizarea instituțională a aparatului tehnic al administrației publice locale

P18.12. Susținerea parteneriatelor public‐privat și public‐public pentru ameliorarea calității locuirii

Proiect‐pilot asociat ON 18.2, ce poate fi întreprins de APCS (exemplu)

PP18.2. Crearea cadrului legislativ pentru regenerarea urbană a zonelor de locuințe colective din marile ansambluri de locuit, presupunând stabilirea de criterii pentru eligibilitatea anumitor zone urbane, a modalității instituirii regimului de zonă specială de regenerare urbană, legiferarea instituirii de servituți speciale de utilitate publică în aceste zone, condițiile de elaborare a expertizelor, a unui plan de intervenție și a unei documentații de urbanism care să stabilească atitudinea față de diverse zone publice sau construcții (conservare, reabilitare, conversie, desființare), instituirea de mecanisme fiscale și financiare de facilitare a aplicării planului, stabilirea schemei de finanțare a intervențiilor etc.


37

Pachetul 3. Elaborarea de studii, documentații și proiecte – programe asociate ON18.3

ON18.3. Realizarea unor baze de date complete cu privire la fenomenul locuirii și stabilirea unui cadru metodologic și operațional adaptat diverselor tipuri de intervenții, precum și instituirea unui cadru de bune practici în acest sens

P18.13. Elaborarea unui cadastru cuprinzător al locuințelor, în special în mediul urban (Registrul Național al Locuințelor – RNL)

P18.14. Elaborarea și aprobarea Planului Național pentru Locuințe (PNPL)

P18.15. Elaborarea de studii strategice pilot pentru regenerarea marilor ansambluri de locuințe, a parcelărilor valoroase și viabile și a locuințelor din centrele orașelor mari

P18.16. Elaborarea de documentații de urbanism de tip PUG cu capitole dedicate problematicii locuinței, în special în mediul urban, cuprinzând prevederi operaționale

P18.17. Elaborarea de documentații de urbanism de tip PUZ pentru marile ansambluri de locuințe (cu prioritate în orașele medii și mari) și de regulamente de parcelare pentru parcelările de locuințe (cu prioritate în comunele suburbane)

Proiect‐pilot asociat ON18.3, ce poate fi întreprins de APCS (exemplu)

PP18.3. Finanțarea elaborării de PUG pilot pentru un set de localități cu probleme specifice ale locuirii, conform unei metodologii noi. Se va elabora și aproba un nou conținut‐cadru și o nouă metodologie de elaborare a PUG, care să cuprindă un capitol special destinat locuirii, prin care să se reglementeze aplicarea prevederilor Planului Național pentru Locuințe (PNPL). Localitățile selectate pentru PUG pilot (finanțat de APCS) vor acoperi situații cât mai diverse (ex. un municipiu mare, cu tendințe puternice de suburbanizare, și o comună din vecinătate – mun. Cluj‐Napoca și com. Florești; o comună din zona montană – ex. com. Bran, jud. Brașov; o comună cu restricții importante generate de patrimoniul natural, cultural sau de condițiile istorice sau peisagere specifice – ex. com. Grădiștea Muncelului, jud. Hunedoara; un oraș mic în declin accentuat – ex. orașul Petrila; o comună în proces accentuat de depopulare – ex. com. Casimcea, jud. Tulcea; o comună dintr‐o zonă de sărăcie cronică – ex. com. Ibănești, jud. Vaslui etc.).

Pachetul 4. Sprijinirea inițiativei private – programe asociate ON18.4

ON18.4. Sprijinirea și pilotarea inițiativei private în domeniul locuinței, în scopul dirijării resurselor și energiilor sectorului privat către construirea responsabilă și utilizarea rațională a terenurilor și către reciclarea rațională a fondului construit existent.

P18.18. Încurajarea investițiilor private în domeniul industriei construcțiilor și materialelor de construcție.

P18.19. Sprijinirea investițiilor private în consolidarea și reabilitarea fondului construit existent (măsuri fiscale, garantare, subvenționare parțială sau totală), cu prioritate pentru ansamblurile de locuințe colective, pentru fondul construit vulnerabil și pentru cel cu valoare culturală. P18.20. Sprijinirea și reglementarea investițiilor private de reciclare firească a fondului construit în zonele rurale.

P18.21. Dirijarea investiției private în domeniul locuinței prin stabilirea și echiparea zonelor de dezvoltare rezidențială și prin menajarea și utilizarea responsabilă a resurselor (în principal a resursei funciare și agricole).

Proiect‐pilot asociat ON18.4, ce poate fi întreprins de APCS (exemplu)

PP18.4. Dirijarea investițiilor private în locuințe din zona suburbană a municipiului București, presupunând stabilirea și delimitarea direcțiilor și zonelor de dezvoltare rezidențială prioritară, echiparea lor tehnico‐edilitară, stabilirea condițiilor de construire, acordarea de facilități fiscale și financiare pentru construirea de locuințe în aceste zone precum și a zonelor în care această dezvoltare este interzisă (sau sever penalizată fiscal), în scopul menajării resurselor funciare, agricole, culturale sau de mediu.

Pachetele 5‐6. Cercetarea situaţiei din teritoriu (aferente ON 18.5‐18.6)

Programe de cercetare detaliată a situaţiei din teritoriu în domeniul locuirii

ON18.5. Cunoaşterea situaţiei reale a stocului de locuinţe, a necesarului de locuinţe sociale şi a amplasamentelor acestora precum şi a ansamblului practicilor referitoare la clădirile existente

P18.22. Cercetarea stocului de locuinţe, a necesarului de locuinţe sociale şi amplasamentele acestora, a modului de expertizare a clădirilor de locuinţe colective în funcţie de vechime, a modului de intervenţie asupra construcţiilor existente, a cheltuielilor publice şi private, a modului de finanţare a lucrărilor în cazul condominiilor.

ON18.6. Cunoaşterea situaţiei reale a modului de construire şi de intervenţie asupra clădirilor şi ansamblurilor de clădiri, în vederea creşterii siguranţei locuirii

P18.23. Cercetarea tehnicilor de intervenţie asupra clădirilor şi ansamblurilor de clădiri, a organizării proceselor de executare a construcţiilor, a organizării întreprinderilor de construcţii şi a modului de asigurarea a cadrelor calificate necesare.

38


38

IV.2.2. Măsuri prioritare

M18.1. Asigurarea cadrului legislativ necesar pentru construirea locuințelor și pentru transformarea cartierelor de locuințe și pentru participarea statului la finanțarea acestor lucrări.

M18.2. Crearea unui cadru legal simplificat pentru autorizarea locuințelor în mediul rural, în zonele fără restricții speciale legate de mediu sau patrimoniu construit

M18.3. Planul Național pentru Locuințe (PNPL), Registrul Național al Locuințelor (RNL).

NB. Conform informațiilor de la MDRAP,administrația centrală este în curs de a elabora o Strategie Națională în Domeniul Locuirii, care ar putea îngloba și PNPL.

M18.4. Documentații de urbanism (PUG, PUZ) finanțate din fonduri publice și private

M18.5. Finanțarea elaborării și implementării de studii pilot

M18.6. Mecanisme financiare și fiscale de susținere a investițiilor private

IV.3. Modalităţi de implementare

IV.3.1. Cadru legislativ necesar

Legi necesar a fi revizuite: legea locuinței (L114/1996), legea autorizării construirii (L50/1991), legea urbanismului și amenajării teritoriului (L350/2001), secțiunile PATN, legile exproprierii pentru cauza de utilitate publică (L33/1994, L255/2010), legea administrației publice locale (L215/2001), legea mediului (OUG195/2005), legea calității în construcții (L10/1995), legea privind exercitarea profesiei de arhitect (L184/2001)

Revizuirea metodologiilor de elaborare a documentațiilor de urbanism Crearea cadrului legislativ pentru operațiunile de regenerare urbană a zonelor rezidențiale Elaborarea și aprobarea prin lege sau hotărâre de guvern a Planului Național pentru Locuințe (PNL)

IV.3.2. Cadru instituţional necesar

Organizarea, cel puțin la nivel de Direcție Generala în cadrul MDRAP (preferabil la nivel de minister) a unei structuri dedicate problemelor locuinței la nivelul administrației publice centrale de specialitate

Reorganizarea instituțională a aparatului tehnic al administrației publice locale: crearea, cel puțin în municipiile de rang 1, a câte unui serviciu în structurile primăriilor, care să răspundă de elaborarea și actualizarea RNL și de punerea în aplicare a prevederilor PNL; crearea, la nivelul fiecărui consiliu județean, a câte unei direcții similare de specialitate, care să coordoneze elaborarea RNL și aplicarea PNL la nivelul județului și care să acorde asistență tehnică în acest sens comunelor și acelor orașe care nu au, în structura aparatului tehnic al primăriilor, direcția menționată mai sus.

IV.3.3. Responsabilităţi

Statul român prin puterea legislativă (Parlamentul României): Aprobarea modificărilor legislative necesare și a propunerilor legislative noi.

Statul român prin administrația publică centrală de specialitate (minister sau direcție generală ministerială dedicat locuinței): Elaborarea PNL și a RNL. (NB. Conform informațiilor de la MDRAP,administrația centrală este în curs de a elabora o

Strategie Națională în Domeniul Locuirii, care ar putea îngloba și PNPL);

Inițierea și coordonarea metodologică a programelor de regenerare urbană și de implicare publică pe piața imobiliară rezidențială;

Identificarea și elaborarea de programe de sprijinire a adaptării locuirii la provocările sec. XXI (echilibru între dezvoltare și protecția valorilor instituite și a specificului local; reducerea sărăciei cronice și eradicarea sărăciei extreme; suburbanizare; restructurare economică și țerțializare; gestionarea consecințelor scăderii demografice) în zone speciale sau defavorizate: ‐ Zone montane înalte; ‐ Zone cu restricții importante generate de patrimoniu natural sau cultural sau de condiții istorice sau peisagere

specifice (Delta Dunării, Munții Orăștiei, Pod. Hârtibaciului, Bucovina, Banat); ‐ Orașe medii și mici în declin accentuat (în special foste orașe monoindustriale); ‐ Zone rurale în proces de depopulare (Dobrogea centrală, sudul Transilvaniei, Maramureș): ‐ Sate în creștere accentuată, în special în zona suburbană a marilor orașe; ‐ Zone de sărăcie cronică (sudul Olteniei, estul Moldovei)

Statul român prin administrația publică centrală de specialitate (alte ministere): Acordarea de facilități fiscale pentru încurajarea investițiilor private în domeniul locuinței și industriei construcțiilor


39

Administrația publică locală – Consilii Județene / CGMB, Consilii Locale, Primari: Finanțarea studiilor pilot, strategiilor în domeniul locuinței și documentațiilor de urbanism de interes public (PUG, PUZ

cu relevanță pentru zonele rezidențiale)

Reorganizarea instituțională a aparatului tehnic

Crearea, cel puțin în municipiile de rang 1, a câte unui serviciu în structurile primăriilor, care să răspundă de elaborarea și actualizarea RNL și de punerea în aplicare a prevederilor PNPL;

Crearea, la nivelul fiecărui consiliu județean, a câte unei direcții similare de specialitate, care să coordoneze elaborarea RNL și aplicarea PNL la nivelul județului și care să acorde asistență tehnică în acest sens comunelor și acelor orașe care nu au, în structura aparatului tehnic al primăriilor, direcția menționată mai sus;

Atragerea de fonduri externe și co‐finanțarea proiectelor de îmbunătățire a echipării zonelor rezidențiale, a accesibilității și a situației lor tehnico – edilitare (în principal prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Locală – PNDL);

Reconfigurarea spațiului urban, în special a zonelor verzi;

Sprijinirea investițiilor private în consolidarea și reabilitarea fondului construit existent (măsuri fiscale, garantare, subvenționare parțială sau totală), cu prioritate pentru ansamblurile de locuințe colective, pentru fondul construit vulnerabil și pentru cel cu valoare cultural;

Sprijinirea și reglementarea investițiilor private de reciclare firească a fondului construit în zonele rurale;

Dirijarea investiției private în domeniul locuinței prin stabilirea și echiparea zonelor de dezvoltare rezidențială și prin menajarea și utilizarea responsabilă a resurselor (în principal a resursei funciare și agricole);

Reglementarea situației zonelor de locuire informală.

Agenți economici: Investiții în industria construcțiilor și materialelor de construcții;

Investiții în dezvoltări imobiliare rezidențiale și în modificarea și conversia fondului existent;

Organizații non‐guvernamentale (ONG), asociații civice și comunitare: Monitorizarea proceselor și semnalarea derapajelor și abuzurilor;

Inițiative civice în identificarea cazurilor problematice și elaborarea de proiecte pilot;

Cetățeni sau grupuri de cetățeni: Inițiative în consolidarea și reabilitarea fondului construit existent aflat în proprietate privată;

Investiții în realizarea de locuințe, inclusiv locuințe secundare.

IV.3.4. Mecanisme de implementare

Planul Național pentru Locuințe (PNPL) – eventual inclus în Strategia Națională în Domeniul Locuirii (în curs de elaborare); Registrul Național al Locuințelor (RNL); Documentații de urbanism (PUG, PUZ) finanțate din fonduri publice și private; Finanțarea elaborării și implementării de studii pilot; Programe de investiții publice în achiziția, construirea, conversia sau desființarea, după caz, a locuințelor; Programe de investiții publice în echiparea și reconfigurarea cartierelor existente (în principal prin intermediul Programului

Național de Dezvoltare Locală – PNDL); Mecanisme financiare și fiscale de susținere a investițiilor private.

40


40

IV.4. Sinteză strategică și operațională

VIZIUNE

Intervenție coordonată, energică și susținută a administrației publice în domeniul locuirii.

PALIERUL STRATEGIC

Obiectiv strategic

Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale.

Obiectiv general (linie directoare)

Adaptarea cantitativă și calitativă a fondului de locuințe și a cadrului fizic și funcțional al localităților României la nevoile unei societăți în schimbare, cu conservarea diversității tipologice și mixității sociale, în contextul unei utilizări responsabile și sustenabile a resurselor disponibile.

Obiective specifice naţionale

Obiective pe termen lung (orizont 2035) Obiective pe termen mediu (orizont 2020)



ON18.3. Realizarea unor baze de date complete cu privire la fenomenul locuirii și stabilirea unui cadru metodologic și operațional adaptat diverselor tipuri de intervenții, precum și instituirea unui cadru de bune practici în acest sens.

ON18.4. Sprijinirea și pilotarea inițiativei private în domeniul locuinței, în scopul dirijării resurselor și energiilor sectorului privat către construirea responsabilă și utilizarea rațională a terenurilor și către reciclarea rațională a fondului construit existent.

ON18.5. Cunoaşterea situaţiei reale a stocului de locuinţe, a necesarului de locuinţe sociale şi a amplasamentelor acestora precum şi a ansamblului practicilor referitoare la clădirile existente.

ON18.6. Cunoaşterea situaţiei reale a modului de construire şi de intervenţie asupra clădirilor şi ansamblurilor de clădiri, în vederea creşterii siguranţei locuirii.

Obiective specifice teritoriale (operaţionale)

OT18.7. Adoptarea de măsuri energice și adaptate contextelor locale, în scopul creșterii calității locuirii, cu menținerea și potențarea unor valori specifice diferitelor moduri și practici de locuire.

1. Urban‐rural și zone metropolitane

OT18.7.1. Regenerarea urbană a zonelor rezidențiale degradate din zonele centrale și semi‐centrale ale orașelor, inclusiv cu reabilitarea fondului construit existent. OT18.7.2. Creșterea calității spațiilor publice și a nivelului de echipare ale zonelor rezidențiale din orașe. OT18.7.3. Identificarea și rezervarea de amplasamente pentru noi dezvoltări imobiliare în orașe și în comunele suburbane și dezvoltarea concertată a acestora, conform documentațiilor de urbanism.

2. Zone periferice (frontaliere) ‐

3. Zone slab populate sau izolate

OT18.7.4. Creșterea accesibilității zonelor de locuit din localitățile depărtate.

4. Zone în transformare sau declin

OT18.7.5. Clarificarea statutului zonelor de locuire insalubră, fie prin echiparea și intrarea lor în legalitate, fie prin eliberarea lor. OT18.7.6. Ameliorarea calității fondului construit rezidențial din zone cu valoare istorică sau peisageră. OT18.7.7. Identificarea și elaborarea de programe de sprijinire a adaptării locuirii la provocările sec. XXI (echilibru între dezvoltare și protecția valorilor instituite și a specificului local; reducerea sărăciei cronice și eradicarea sărăciei extreme; suburbanizare; restructurare economică și țerțializare; gestionarea consecințelor scăderii demografice) în zone defavorizate sau în transformare: orașele medii și mici în declin accentuat (în special foste orașe monoindustriale); zone rurale în proces de depopulare (Dobrogea centrală, sudul Transilvaniei, Maramureș); sate în creștere accentuată, în special în zona suburbană a marilor orașe; zone de sărăcie cronică (sudul Olteniei, estul Moldovei).

5. Zone geografice

OT18.7.8. Identificarea și elaborarea de programe de sprijinire a adaptării locuirii la provocările sec. XXI în zone speciale: zone montane înalte; zone cu restricții importante generate de patrimoniu natural sau cultural sau de condiții istorice sau peisagere specifice (Delta Dunării, Munții Orăștiei, Pod. Hârtibaciului, Bucovina, Banat).


41

PALIERUL OPERAŢIONAL

Politici

Dezvoltarea integrată a rețelei de localități urbane și rurale, urmărind valorificarea echilibrată a resurselor localităților și dezvoltarea durabilă a acestora.

Măsuri

M18.1. Asigurarea cadrului legislativ necesar pentru construirea locuințelor și pentru transformarea cartierelor de locuințe și pentru participarea statului la finanțarea acestor lucrări. M18.2. Crearea unui cadru legal simplificat pentru autorizarea locuințelor în mediul rural, în zonele fără restricții speciale legate de mediu sau patrimoniu construit. M18.3. Planul Național pentru Locuințe (PNL), Registrul Național al Locuințelor (RNL). M18.4. Documentații de urbanism (PUG, PUZ) finanțate din fonduri publice și private. M18.5. Finanțarea elaborării și implementării de studii pilot. M18.6. Mecanisme financiare și fiscale de susținere a investițiilor private.

Programe

Pachetul 1 Intervenții și investiții publice (aferent ON18.1) Programe de intervenție a statului și a autorităților APL pe piața imobiliară pentru asigurarea calității locuirii, a locuințelor sociale, a stocului de locuințe de rezervă pentru situații excepționale și pentru achiziționarea de terenuri pentru dezvoltarea localităților. P18.1. Achiziționarea, de pe piața imobiliară, conform unor priorități stabilite, de construcții, apartamente și terenuri în unele zone rezidențiale din orașe, în scopul realizării de locuințe sociale, de locuințe de rezervă pentru situații excepționale, a conversiei funcționale sau desființării construcțiilor, după caz.

P18.2. Acțiuni de echipare sau desființare a zonelor de locuire insalubră sau informală, după caz.

P18.3. Realizarea de echipamente publice în zonele rezidențiale cu deficit în acest sens (în principal prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Locală – PNDL).

P18.4. Reconfigurarea cadrului urban al zonelor rezidențiale, în special a spațiilor verzi.

P18.5. Investiții în rețelele tehnico‐edilitare și în rețeaua de drumuri în mediul rural, în special în zonele defavorizate.

P18.6. Sprijinire a adaptării locuirii la provocările sec. XXI în zone speciale sau defavorizate: Zone montane înalte; Zone cu restricții importante generate de patrimoniu natural sau cultural sau de condiții istorice sau peisagere

specifice (Delta Dunării, Munții Orăștiei, Pod. Hârtibaciului, Bucovina, Banat); Orașe medii și mici în declin accentuat (în special foste orașe monoindustriale); Zone rurale în proces de depopulare (Dobrogea centrală, sudul Transilvaniei, Maramureș); Sate în creștere accentuată, în special în zona suburbană a marilor orașe; Zone de sărăcie cronică (sudul Olteniei, estul Moldovei).

Pachetul 2. Crearea cadrului legislativ și instituțional (aferent ON18.2) Programe de reformare a cadrului legislativ, de definire a actorilor implicați în procesul de ameliorare a calității locuirii și a responsabilităților fiecăruia și de reformare a cadrului procedural și instituțional P18.7. Revizuirea legii locuinței (L114/1996), legii urbanismului și amenajării teritoriului (L350/2001), secțiunilor PATN, legilor exproprierii pentru cauza de utilitate publică (L33/1994, L255/2010), legii administrației publice locale (L215/2001), legii mediului (OUG195/2005), legii calității în construcții (L10/1995).

P18.8. Crearea cadrului legislativ pentru operațiunile de regenerare urbană a zonelor rezidențiale.

P18.9. Crearea unui cadru legal simplificat pentru autorizarea locuințelor în mediul rural, în zonele fără restricții speciale legate de mediu sau patrimoniu construit.

P18.10. Organizarea, cel puțin la nivel de Direcție Generala în cadrul MDRAP (preferabil la nivel de minister) a unei structuri dedicate problemelor locuinței la nivelul administrației publice centrale de specialitate.

P18.11. Reorganizarea instituțională a aparatului tehnic al administrației publice locale.

P18.12. Susținerea parteneriatelor public‐privat și public‐public pentru ameliorarea calității locuirii.

Pachetul 3. Elaborarea de studii, documentații și proiecte (aferent ON18.3) Programe de elaborare a unor documentații privind situația existentă și a unor planuri și studii strategice pentru ameliorarea situației locuiriiP18.13. Elaborarea unui cadastru cuprinzător al locuințelor, în special în mediul urban (Registrul Național al Locuințelor – RNL).

P18.14. Elaborarea și aprobarea Planului Național pentru Locuințe (PNL).

P18.15. Elaborarea de studii strategice pilot pentru regenerarea marilor ansambluri de locuințe, a parcelărilor valoroase și viabile și a locuințelor din centrele orașelor mari.

P18.16. Elaborarea de documentații de urbanism de tip PUG cu capitole dedicate problematicii locuinței, în special în mediul urban, cuprinzând prevederi operaționale.

P18.17. Elaborarea de documentații de urbanism de tip PUZ pentru marile ansambluri de locuințe (cu prioritate în orașele medii și mari) și de regulamente de parcelare pentru parcelările de locuințe (cu prioritate în comunele suburbane).

42


42

Pachetul 4. Sprijinirea inițiativei private (aferent ON18.4) Programe de sprijinire a inițiativei private în domeniul locuinței prin încurajarea investițiilor în industria construcțiilor și a materialelor de construcție, consolidarea și reabilitarea fondului construit existent, dirijarea investiției private în zonele de dezvoltare bine echipate din localități P18.18. Încurajarea investițiilor private în domeniul industriei construcțiilor și materialelor de construcție.

P18.19. Sprijinirea investițiilor private în consolidarea și reabilitarea fondului construit existent (măsuri fiscale, garantare, subvenționare parțială sau totală), cu prioritate pentru ansamblurile de locuințe colective, pentru fondul construit vulnerabil și pentru cel cu valoare culturală.

P18.20. Sprijinirea și reglementarea investițiilor private de reciclare firească a fondului construit în zonele rurale.

P18.21. Dirijarea investiției private în domeniul locuinței prin stabilirea și echiparea zonelor de dezvoltare rezidențială și prin menajarea și utilizarea responsabilă a resurselor (în principal a resursei funciare și agricole).

Pachetele 5‐6. Cercetarea situaţiei din teritoriu (aferente ON 18.5‐18.6)

Programe de cercetare detaliată a situaţiei din teritoriu în domeniul locuirii

P18.22. Cercetarea stocului de locuinţe, a necesarului de locuinţe sociale şi amplasamentele acestora, a modului de expertizare a clădirilor de locuinţe colective în funcţie de vechime, a modului de intervenţie asupra construcţiilor existente, a cheltuielilor publice şi private, a modului de finanţare a lucrărilor în cazul condominiilor.

P18.23. Cercetarea tehnicilor de intervenţie asupra clădirilor şi ansamblurilor de clădiri, a organizării proceselor de executare a construcţiilor, a organizării întreprinderilor de construcţii şi a modului de asigurarea a cadrelor calificate necesare.

Proiecte (proiecte‐pilot la nivel naţional)

PP18.1. Proiect‐pilot pentru Pachetul 1 Intervenții și investiții publice Reabilitarea locuirii în zonele rurale din Delta Dunării, presupunând sprijinirea financiară, instituțională și metodologică ale organismelor APL (CJ Tulcea, primăriile comunelor din Rezervația Biosferei Delta Dunării) și ale organismelor speciale (ARBDD) pentru: ‐ inventarierea fondului de locuințe existent și stabilirea problemelor și valorii sale specifice; ‐ achiziționarea de imobile (construcții și terenuri) pentru realizarea de locuințe sociale sau pentru desființare, după caz ‐ realizarea de echipamente publice în zonele deficitare; ‐ ameliorarea cadrului urban și a spațiilor publice; ‐ dezvoltarea rețelelor tehnico‐edilitate și de drumuri; ‐ stabilirea unui cadru spațial și economic adecvat specificului local.

PP18.2. Proiect‐pilot pentru Pachetul 2. Crearea cadrului legislativ și instituțional Crearea cadrului legislativ pentru regenerarea urbană a zonelor de locuințe colective din marile ansambluri de locuit, presupunând stabilirea de criterii pentru eligibilitatea anumitor zone urbane, a modalității instituirii regimului de zonă specială de regenerare urbană, legiferarea instituirii de servituți speciale de utilitate publică în aceste zone, condițiile de elaborare a unui plan de intervenție și a unei documentații de urbanism care să stabilească atitudinea față de diverse zone publice sau construcții (conservare, reabilitare, conversie, desființare), instituirea de mecanisme fiscale și financiare de facilitare a aplicării planului, stabilirea schemei de finanțare a intervențiilor etc.

PP18.3. Proiect‐pilot pentru Pachetul 3. Elaborarea de studii, documentații și proiecte Finanțarea elaborării de PUG pilot pentru un set de localități cu probleme specifice ale locuirii, conform unei metodologii noi. Se va elabora și aproba un nou conținut‐cadru și o nouă metodologie de elaborare a PUG, care să cuprindă un capitol special destinat locuirii, prin care să se reglementeze aplicarea prevederilor Planului Național pentru Locuințe (PNL). Localitățile selectate pentru PUG pilot (finanțat de APCS) vor acoperi situații cât mai diverse (ex. un municipiu mare, cu tendințe puternice de suburbanizare, și o comună din vecinătate – mun. Cluj‐Napoca și com. Florești; o comună din zona montană – ex. com. Bran, jud. Brașov; o comună cu restricții importante generate de patrimoniu natural sau cultural sau de condiții istorice sau peisagere specifice – ex. com. Grădiștea Muncelului, jud. Hunedoara; un oraș mic în declin accentuat – ex. orașul Petrila; o comună în proces accentuat de depopulare – ex. com. Casimcea, jud. Tulcea; o comună dintr‐o zonă de sărăcie cronică – ex. Ibănești, jud. Vaslui etc.).

PP18.4. Proiect‐pilot pentru Pachetul 4 Sprijinirea inițiativei private Dirijarea investițiilor private în locuințe din zone suburbană a mun. București, presupunând stabilirea și delimitarea direcțiilor și zonelor de dezvoltare rezidențială prioritară, echiparea lor tehnico‐edilitară, stabilirea condițiilor de construire, acordarea de facilități fiscale și financiare pentru construirea de locuințe în aceste zone precum și a zonelor în care această dezvoltare este interzisă (sau sever penalizată fiscal), în scopul menajării resurselor funciare, agricole, culturale sau de mediu.

Notă. Structura principală a prezentării sintetice a fost comunicată de MDRAP autorilor studiilor, pentru o mai bună integrare în structura SDTR.

18. Raport_Calitatea locuirii

Documents

Transcript of 18. Raport_Calitatea locuirii