NATURA PSIHICULUI UMAN

I. CREIERUL UMAN – CA SISTEM SI CA FUNDAMENT MORFOFUNCTIONAL

AL PSIHICULUI

Definirea psihicului (cf. Zlate )

•daca psihicul este raportat la conexiunea sau interactiunea universala a lucrurilor, el apare ca

fiind un caz particular al acestei conexiuni, o forma sau o expresie a vietii de relatie

•daca raportarea se face la materie, la substratul lui material, el apare ca un produs al materiei,

o functie a materiei superior organizate-creierul

•daca e raportat la realitatea înconjuratoare naturala, el apare ca o re-producere în subiectiv a

acestei realitati obiective

•daca e raportat la realitatea sociala, la lumea oamenilor, el apare ca fiind conditionat si

determinat socio-istoric si socio-cultural

⇒definitie: psihicul este o expresie a vietii de relatie, un fenomen inseparabil legat de structurile

materiale si cuantice, o re-producere în subiectiv a realitatii naturale obiective, un produs al

conditionarilor si determinarilor socio-istorice si socio-culturale

1

Conditionat si determinat socio-

istoric si socio-cultural

Forma/expresie a vietii de relatie

Interactiunea universala

realitatea naturala

Re-producere a realitatii naturale

functia materiei superior organizate

(creierul)PSIHIC

realitatesociala

substratmaterial

• Notele definitorii ale psihicului

II. RELATIA CORTICO-SUBCORTICALA ÎN INTEGRAREA VIETII PSIHICE

-psihicul a fost considerat un rezultat al functionarii creierului, un fenomen inseparabil de structurile

materiale, cuantice si energetice

-teza psihicului ca functie a materiei superior organizate a avut o importanta valoare metodologica pt

Ψ:

•psihicul are origine materiala, dar nu se identifica cu materia

•psihicul apare pe o anumita treapta de dezvoltare a materiei

•caracterul evolutiv al psihicului, corespunzator substratului sau material → daca creierul nu

este dezvoltat, nici reactiile psihice nu vor fi dezvoltate

*Argumente în sprijinul sustinerii relatiei dintre psihic si creier:

1). ipoteza: daca interventia în structurile anatomo-fiziologice ale creierului se soldeaza cu

modificarea starilor si functiilor psihice → atunci un anumit mod de functionare a psihicului este legat

de functionalitatea creierului

-distrugerea sau înlaturarea diferitelor zone ale creierului, sectionarea unor segmente ale SNC,

stimularea directa a creierului cu curent electric duc la: modificarea anatomo-fiziologicului,

modificarea psihocomportamentalului

2). „experimentele invocate” (= experimentul provocat de natura)

-ex: în urma unui accident de automobil este afectata zona posterioara a lobului frontal stâng ⇒

tulburare a capacitatii de vorbire (afazie motorie expresiva)

-anumite focare patologice ale creierului (leziuni, tumori) se asociaza întotdeauna cu tulburarea

activitatii psihice

3). chimia cerebrala → diferite modificări ale chimismului cerebral, în sensul cresterii sau scaderii lui,

conduc la alterarea tabloului activitatii psihice

-ex: •cresterea secretiei de nonadrenalina afecteaza echilibrul emotional, slabeste controlul voluntar al

comportamentului etc.

•substantele externe psihoactivatoare (alcool, droguri) produc modificari

psihocomportamentale, de la tulburari usoare pâna la intoxicatii si chiar abolirea psihicului

4). reducerea aportului de oxigen sau a celui de glucoza ⇒ tulburari ale dinamismului psihic:

oboseala, slabirea concentrarii atentiei, agitatie psihomotorie, confuzie, crize de pierdere a Cs

5). la omul normal, sanatos → procesele nervoase superioare (excitatia si inhibitia) explica starile

normale ale Cs (veghea, vigilenta) si altele mai putin obisnuite (somnul, visele, hipnoza, transa)

III. RELATIA PSIHIC-CREIER: MODELE DE ABORDARE SI REZOLVARE (în psihologia

si neuropsihologia contemporana) 2

Modele dualiste – traseaza o demarcatie neta între psihic si creier, care sunt entitati de sine statatoare

→originea lor se gaseste la Platon si în dualismul cartezian

1. Dualismul paralelist → procesele constiintei si procesele neuronale se desfasoara paralel,

legatura dintre ele este doar exterioara si accidentala, ea se realizeaza în limitele opozitiei

absolute dintre spirit si materie, suflet si corp

→Cs si creierul se deosebesc prin natura lor spirituala, divina/materiala

-Ch. Sherrington → creierul si Cs sunt „2 lucruri diferite”, „2 entitati calitativ distincte”

-în urma vechilor cercetari neurofiziologice si experimente ca ablatii si extirpari (soareci) s-a ajuns la

concluzia ca functiile psihice nu dispar odata cu sectionarea unor parti ale lobilor cerebrali

→starile mentale sunt în mare parte „independente” de starile fiziologice ale SN

2. Dualismul filosofic→reprezinta forma „pura” sau „extrema” a dualismului, postulând distinctia

dintre psihic si creier

-Descartes a introdus primul în filosofie pb. relatiei dintre minte si trup, crezând în existenta psihicului

nefizic ca o realitate distincta de corpul fizic

3. Dualismul epifenomenalist→porneste de la premisa ca influenta se manifesta într-un singur

sens: de la creier la minte

-Huxley a introdus termenul de „epifenomen” →psihicul însoteste ca un „dublet gratuit” procesele

cerebrale

→constiinta este o productie colaterala, fara nici o putere

4. Dualismul interactionist → Eccles: psihicul si creierul sunt entitati independente, aflate în lumi

si universuri diferite, distincte chiar dpdv al naturii lor, totusi aflate în interdependenta

-ex: ale puterii gândirii asupra materiei: miscarile si proiectiile voluntare, fenomenele psihokineziei

-Eccles: • exista un spirit independent care actioneaza direct asupra

SN, dar receptioneaza actiunea inversa a SN

• distinctie: „spirit constient de sine”/”regiuni de legatura ale

emisferelor cerebrale”

• rolul activ revine spiritului constient de sine care asigura

unitatea experientei constiente

Concluzie: →orientarile dualiste considera ca creierul nu este organul psihicului, ci un simplu

„suport” al principiilor si constructelor spirituale preexistente

→continuturile Cs sunt un fel de datuumuri apriori dezvaluite prin intermediul

creierului

3

→studiul creierului nu foloseste în întelegerea psihicului si nici legile de functionare a

psihicului nu ajuta la întelegerea creierului

→limite: nu tin seama de diferentele dintre creierul si psihicul animal si creierul si

psihicul uman, cortexul omului fiind mult mai avansat decât cel al soarecelui

Modele moniste →între psihic si creier nu exista nici o diferenta

-identifica psihicul cu substratul sau material, creierul, îl reduce la acesta

-îsi au originea în conceptiile mai vechi ale materialismului vulgar → „gândirea este o secretie a

creierului asa cum bila este o secretie a ficatului”

→functiile psihice sunt localizate în zone clar delimitate ale creierului (Gall, Broca)

1. Monismul mentalist-promovat de George Berkeley: „nu exista decât mintea”

→el recunoaste dreptul la existenta al mintilor, dar neaga existenta corpurilor si a lumii materiale

→lumea reala nu exista decât în mintea noastra, în experienta perceperii lumii de catre noi

2. Monismul materialist (fizicalist) →existenta doar a creierului, legile si principiile

fundamentale ale naturii fiind epuizate de legile si principiile fizice

-D. M. Armstrong împarte monismul materialist în 2 categorii distincte: versiunea periferica si

versiunea centralista

3. Monismul materialist periferic→cuprinde varianta behaviorismului radical (pp de Watson) si

varianta behaviorismului logic (Ryle)

-Watson reducea gândirea la miscarile coardelor vocale

Skinner→evenimentele mintale sunt create de un substrat material si supuse acelorasi legi ca si

comportamentul

-Ryle→termenii mentalisti reprezinta doar alternative gramaticale pentru termenii care descriu

comportamentul

4. Monismul materialist centralist-identifica procesele mintale cu procesele fizice care au loc în

SNC

→intervine „identitatea de tip”=când are loc o stare psihica de un anumit tip, are loc si o stare a

creierului, a.î. se poate studia functionarea sistemului uman folosind un cadru sau altul

5. Monismul emergentist –elaborat de M. Bunge (’78), în disputa cu alte orientari existente în

epoca

→concepe creierul ca un „biosistem complex înzestrat cu proprietati emergente, orice stare mentala e

una din starile functionale ale creierului”

→procesele psihice superioare reprezinta expresia finala a organizarii si functionarii biologice, un fel

de vârf al unei piramide functionale 4

6. Monismul psihoneural → Changeux (’83) porneste de la ideea identitatii fenomenelor psihice

cu cele neurale

-notiunea de „obiecte mentale” = produse psihice (imagini, reprezentari, concepte)

sunt materiale

-exp: pe un ecran de TV apar figuri geometrice de forme variate, sintetizate de computer, care urmau a

fi comparate 2 câte 2 (este vorba de acelasi asamblaj, însa vazut din unghiuri diferite)

-pt a-ti da seama ca este vorba de acelasi ob sb aveau nevoie de un timp oarecare

-s-a constatat ca daca unghiul de rotatie este mic, atunci si timpul de reactie este scazut si el creste

proportional cu cresterea unghiului de rotare a cuburilor

⇒Q: determinarea identitatii formelor are loc ca urmare a unei rotatii mentale pe care o fac sb în

spatiul tridimensional

→”teoria biologica” a ob mentale: acestea sunt identice cu starea fizica creata prin intrarea în

activitate a unei populatii de neuroni distribuiti la nivelul multor arii corticale definite

→daca ob mentale sunt identice cu starile neuronale, atunci ele pot exista înaintea interactiunii cu

lumea exterioara

•critici din partea psihanalistilor: activitatea psihica nu poate fi redusa la simpla functionare a

creierului, boala mentala exista chiar daca investigatiile cerebrale nu releva nimic

-mai târziu Changeux pp explicarea fiziologica a sentimentelor ca o evolutie a starilor cerebrale

7. Monismul neutral → pp de Pribram (’86), îsi are originea în Ψ cognitiva

→operatiile mentale si procesele cerebrale au în comun structura informatica de baza

→fizicul si mentalul sunt 2 moduri distincte de realizare a unei structuri fundamentale, care nu este

nici fiziologica, nici mentala

→componentele fundamentale pt univers sunt neutre

-în stiinta contemporana:

•ciberneticienii, studiind inteligenta artificiala, au ajuns la Q ca aceasta este identica cu cea

naturala

•reprezentantii biochimiei neuronale au demonstrat existenta unor dependente logice între

starile de Cs si anumite elemente chimice si neurosecretii

⇒Q: psihicul este generat de structura celulara a creierului si poate fi descris cu ajutorul formulelor

transformarilor chimice

Modelul pluralist → K. Popper (’72) pp o teorie trialista care ia în consideratie existenta a 3 lumi:

•lumea materiala a ob si starilor fizice (structuri si actiuni ale fiintelor vii) 5

•lumea starilor psihice ale fiintei umane (cunostinte, experienta subiectiva)

•lumea cunoasterii obiective, a continuturilor gândirii (sisteme teoretice ce se transmit prin

educatie)

-între cele 3 lumi exista o strânsa interactiune

-lumea „mintii” (noosfera) reprezinta la nivel uman legatura dintre 1 si 2

Modelul interactionist-emergentist

-Sperry: fenomenele constiente reprezinta altceva decât simple evenimente neuronale

→Cs este o proprietate dinamica emergenta a excitatieie cerebrale

→în functionarea creierului se realizeaza integrari dinamice la diferite niveluri (proprietatile

moleculelor cerebrale sunt incluse în dinamica organizarii celulare etc)

-fenomenele constiente apar în vârful acestei ierarhii organizationale, ele exercita un rol determinant si

cauzal asupra fenomenelor cerebrale

-procesele subiective sunt proprietati dinamice ale proc. cerebrale

interactioneaza cu propriul lor nivel cognitiv sau cu alte

fenomene mentale

exercita un control descendent asupra structurilor si componentelor neurale

-limite: Sperry evita paralelismul clasic, se delimiteaza de dualismul cartezian, respinge monismul

reductionist, dar nu reuseste sa solutioneze pb relatiei dintre psihic si creier, pp o teorie de compromis

Modelul interactionist-sistemic → presupozitii:

1). creierul apare si se dezvolta ca organ al psihicului, iar psihicul este functia lui

2). creierul si psihicul formeaza o unitate dinamica evolutiva

3). creierul nu poate genera psihicul daca e izolat de sursele de inf

4). prin structura sa creierul poseda competenta primara, nu si performante

-M. Golu → dovada faptului ca viata psihica nu este produsa de creier o constituie existenta unui nr

mare de neuroni (1/3) care nu este utilizat în timpul vietii individului

⇒Q: nu creierul constituie izvorul psihicului, ci realitatea înconjuratoare, el este doar mijlocitorul

acestuia

-cognitivistii considera creierul ca un organ unitar, un sistem general de tratare a inf

→ideea creierului modular: modulii = unitati functionale independente ce fac parte dintr-un sistem

foarte vast

•prin aceasta notiune se poate explica faptul ca Ics şi Cs functioneaza uneori independent unul

fata de altul 6

•spiritul depinde nu numai de materia care constituie creierul, ci si de maniera în care ea este

întocmita

Modelul dublului determinism → Daniel Widlocher (’95): relatia dintre psihic si creier poate fi

abordata pornind de la 3 categorii de date:

1. efectul placebo

2. comparatia dintre efectele medicamentelor si efectele psihoterapiei

3. studiul efectelor medicamentelor asupra conduitelor si activitatii cognitive (în situatii

experimentale)

→fiecare eveniment mintal corespunde unui eveniment cerebral, la un moment dat starea mentala

exprimând o anumita stare cerebrala

→cele 2 tipuri de stari actioneaza una asupra alteia constrângându-se reciproc

⇒exista un dublu determinism, dar care nu trebuie înteles într-o maniera simplista si reductionista

-ex: observatiile arata ca în depresii medicamentele au efecte mai ales asupra simptomului, iar

psihoterapiile asupra adaptarii sociale, utilizarea lor combinata fiind mult mai eficace decât folosirea

lor separata

-exista o organizare ierarhica a creierului care contine, pe de-o parte, ansambluri neuronale complexe

ce produc planuri de actiune si reprezentari inaccesibile medicamentatiei si, pe de alta parte, cai

reglatoare, difuzate, sensibile la psihotrope

-psihoterapia modifica sistemele de gândire produse de organizarile nervoase complexe, iar

psihotropele modifica organizarile nervoase mai simple care actioneaza asupra functiilor elementare si

generale ale activitatii mentale

IV. CARACTERISTICILE RE-PRODUCERII PSIHICE

-organismul reactioneaza la stimularile mediului extern nu doar sub forma psihicului, ci si prin

intermediul altor tipuri de reactii⇒distinctie: reactii psihice/reactii nonpsihice

-cele nonpsihice au functia de a reflecta realitatea înconjuratoare

-cele psihice: functia de a re-produce realitatea naturala, de a o produce din nou în plan ideal si

subiectiv

-reflectarea nonpsihica este: materiala, pasiva, obiectiva, repetitiva

-re-producerea psihica este: ideala, activa, subiectiva, constructiva

•Caracterul ideal

→prin idealitatea sa psihicul ca „fenomen” impalpabil se opune lumii materiale dar o si dezvaluie7

-modul de fiintare a psihicului este imaginea, ca produs primar; constructul abstract-generalizat ca

produs secundar; trairea ca vibratie a întregului organism; efortul ca mobilizare a resurselor

neuropsihice

→toate acestea re-produc anumite însusiri ale ob., condenseaza relatiile de concordanta si

neconcordanta, releva gradul de adecvare dintre încordarea interna si dificultatea obstacolului

•Caracterul activ

→prin activismul sau (=schimbarea concomitenta a ob. re-produs, a sb. care re-produce si a relatiei

sb.-ob.) psihicul se opune nemiscarii

-în cursul re-producerii sb. nu ramâne niciodata identic cu sine însusi, se metamorfozeaza permanent

pâna când anumite structuri se stabilizeaza relativ

•Caracterul subiectiv

→prin caracterul sau subiectiv, psihicul se impregneaza cu tot ce este propriu sb. ← este cea mai

importanta nota distinctiva a re-producerii psihice

-distinctii:

•în logica „subiectiv” = eronarea reflectarii si re-producerii

•în limbajul empiric = fals, marginit, chiar irational

•în Ψ termenul are 4 sensuri cf. P. P. Neveanu:

1). subiectiv este ceea ce apartine sb. si este reprezentativ pt. el (factura vietii psihice, ceea ce apartine

sb. este în functie de trebuintele, tendintele, aspiratiile, trasaturile lui temperamentale si caracteriale)

2). subiectiv este ceea ce tine de interioritatea sb. (caracteristica functionala specifica, inerenta vietii

spirituale ca veriga a vietii de relatie)

3). subiectiv înseamna traire sau desfasurare de trairi (trairile subiective se situeaza în zona superioara

a vietii, sunt eliberate de standardele functionale organice, prezinta un maximum de deschidere si

plasticitate, urmeaza reperele modelelor culturale, fiind integrate Pe sb.)

4). subiectiv este echivalent cu actional (transpunerea obiectivului în subiectiv se realizeaza prin

intermediul operatiilor de mânuire, explorare, prelucrare, generalizare, comparare etc.; cu cât sb. va

actiona mai mult, cu atât el va cunoaste mai bine realitatea)

Aspecte

→întrebarea „ce înseamna a re-produce subiectiv realitatea obiectiva?”: re-producerea se face în

functie de caracteristicile sb., de istoria lui individuala, de modul în care s-au format, de calitatile si

deficientele lor 8

-realitatea este re-produsa corect, adecvat, însa filtrata prin interioritatea psihica a sb.

→nu este exclusa aparitia unor erori: în conditiile aparitiei factorilor perturbatori este posibil ca re-

producerea realitatii sa se deformeze

→re-producerea psihica nu copiaza, epuizeaza realitatea: ea aproximeaza, selecteaza, filtreaza în

functie de împrejurari, solicitari

-ea nu epuizeaza ob. deoarece exista limite psihifiziologice ale aparatelor senzoriale, dar si limite

socio-istorice si socio-culturale

•Caracterul constructiv

→psihicul pote re-produce realitatea si într-o forma modificata, a.î. realitatea din mintea omului sa nu

mai semene cu realitatea exterioara

-prin capacitatile sale psihice, omul poate converti idealul în concret, ideile în ob. fizice, îmbogatind

lumea naturala

-caracterul constructiv are 2 acceptii:

1. ca o dubla creatie (creearea noului mai întâi în minte si apoi în realitatea obiectiva)

2. ca o autoconstruire a psihicului

→2 forme de re-producere psihica:

-re-producerea simpla

împrumuta modele din realitate, are mai ales caracter repetitiv

asigura echilibrul sb.-ob.

poate fi tratata ca o descoperire de operatii, ca o deplasare informationala cu rezultate imitative

potenteaza creatia

-re-producerea-creatie

orecurge la combinari si transformari înnoitoare ale realitatii

operturba echilibrul în numele unei reechilibrari superioare

opoate fi tratata ca o inovatie, inventie, ca o transformare informationala cu rezultate productive

oatitudinea creativa poate premerge re-producerii simple

Criteriile individualizarii re-producerii psihice

continutul re-producerii = este obiectiv, de natura informationala

→prin asimilarea lui sb. reuseste sa-si elaboreze un model intern al lumii externe

9

forma re-producerii = este ideal-subiectiva, ireductibila la substantalitatea concreta a ob. re-produs si

conditionata de caracteristicile organizarii structural-dinamice proprii sb.

→ea difera de la un proces la altul: la unele forma re-producerii este imaginea, la altele-notiunea,

ideea

-unele procese re-produc sub forma de „trairi”, luând forma atitudinilor

maniera în care se re-produce = gradul de implicare a sb. în procesul respectiv

→ob. poate fi re-produs într-o maniera relativ pasiva sau activa (mijloace senzorio-motorii, mijloace

reflexive, activism neurodinamic)

mecanismele re-producerii = ansamblul organizat si structurat de operatii, procedee si procese de

extragere, stocare, prelucrare, transformare a inf. despre ob. si fen. lumii externe

→sunt mecanisme de natura neurofiziologica (reflexe, excitatia sau inhibitia, stereotipuri dinamice)

sau de natura psihologica (mecanismele învatarii, ale formarii deprinderilor etc.)

functiile re-producerii = necesitatea de a asigura organismului adaptarea la solicitari

→3 categorii:

1. functia de semnalizare, informare, orientare, avertizare (pregateste organismul pt. un

anumit tip de reactie)

2. functia de analiza (comparare, clasificare, evaluare a stimulilor externi) finalizata cu

elaborarea reactiei de raspuns

3. functia de integrare (asamblare, corelare, sinteza) a reactiilor particulare într-un tot

reactional care asigura coerenta comportamentului

Notele definitorii ale psihicului uman

• psihicul este un model informational intern al lumii externe cu rol adaptativ specific

• aparitia lui se înscrie ca un moment de apogeu pe scara evolutiei animale

• se supune legii generale a dezvoltarii, modificându-si de-a lungul timpului organizarea si functiile

• esenta psihicului este de natura ideala, nonsubstantiala; este o entitate de ordin relational,

comunicational, informational

V. CONDITIONAREA SOCIAL-ISTORICA A PSIHICULUI

1). Omul este prin excelenta o fiinta sociala, relationala (zoon politikon, cf Aristotel), reactioneaza la

stimuli naturali, dar si sociali, îsi modeleaza gândirea, simtirea, comportamentul, vointa dupa

caracteristicile contextelor situationale în care traieste

10

-antropogeneza si psihogeneza individuala constituie argumente solide pt conditionarea social-istorica

a psihicului uman

-evolutia omului se realizeaza prin intermediul mijloacelor materiale existente într-o societate si a

mijloacelor spirituale (semne, simboluri, cuvinte)

-sociologia → omul îsi apropie subiectiv nu numai realitatea fizica, ci si realitatea sociala

-comportamentul individual este impregnat de obiceiuri, traditii, mentalitati, prejudecati, de „spiritul

epocii”

-treptat comportamentele individuale se institutionalizeaza, devin norme comportamentale larg

acceptate de membri grupului/societatii

2). Cercetarile etnologice → M. Mead: o serie de fenomene specifice culturii si civilizatiei occidentale

nu sunt întâlnite în alte culturi si civilizatii

-ex: •în societatea occidentala: scopul vietii îl constituie cautarea fericirii si evitarea durerii în toate

domeniile vietii; conflictele apar între bine si rau; conteaza puterea de a alege etc.

•în societatea japoneza: scopul vietii e achitarea de obligatii; conflictele apar între obligatiile

egal imperative; o mare valoare o are forta caracterului

⇒valorile societatii, modelele culturale existente îsi pun amprenta asupra psihicului individual

3). În Ψ aceasta influenta a fost pusa în evidenta prin 2 tipuri de studii: -unele vizau surprinderea

specificului uman al unor functii psihice comune pt om si animal;

-altele vizau surprinderea variatiilor socioculturale ale functiilor psihice

-ex: senzatiile, sub influenta factorilor sociali, se perfectioneaza, îsi schimba ponderea, apar forme

senzoriale noi, specific umane

→fenomenele psihice sunt influentate social:

•cele primare, comune omului si animalelor, sunt doar conditionate socio-istoric

•cele superioare, specific umane, sunt determinate socio-istoric

-ex: copiii crescuti de animale s-au dezvoltat sub raport biologic (chiar si-au ascutit unele capacitati

senzoriale si motorii), dar adusi în mediul social nu au putut sa-si dezvolte capacitatile specific umane

(gândire, limbaj etc)

4). Ψ transculturala a evidentiat si mai bine influenta factorilor socio-culturali → ceea ce este valabil

pt o cultura, nu corespunde alteia

-ex: exista culturi si civilizatii în care este conservata afirmarea asemanarilor fizice a copilului cu tatal

si este o imprudenta sa se sustina asemanarea copilului cu mama, chiar daca acest lucru este adevarat11

-societatea ataseaza de procesele psihice o anumita semnificatie si cere ca aceasta sa fie regasita în

comportament

-individul se implica în situatie cu aceste procese psihice modelate socio-cultural implicarea cu ele în

propria cultura este un semn

de adaptare

utilizarea lor în alte culturi reprezinta un simptom

al disfunctionalitatii si dezadaptarii

*limite: •Ψ transculturala propovaduieste un relativism cultural si

afecteaza unele caracteristici generale ale psihicului

•în ciuda unor variatii socioculturale, psihicul dispune în

dinamica si functionalitatea lui de o serie de legi generale, universal valabile

→Q: specificul socioculturalului se înscrie ca o punte de legatura între general-uman si individual-

uman

5). Relatia dintre psihic si social nu este unilaterala

-însusirile, procesele si capacitatile psihice influenteaza, la rândul lor, contextele sociale si factorii

socio-culturali

-individul se adapteaza situatiei, dar o si creeaza, o schimba, o restructureaza, amplifica/elimina

-numai interactiunea, interdependenta dintre psihic si social conduc la însasi constructia psihicului

⇒Q: natura psihicului nu este nici materiala, nici sociala, ci ramâne ideal-subiectiva

6). Din perspectiva acestor caracteristici ale psihicului, Ψ se intereseaza de studiul unor pb cum ar fi:

procesul de socializare (modelarea progresiva a conduitelor determinate cultural, rolul factorilor

culturali în elaborarea personalitatii)

relatia dintre cultura si personalitate

schimbarea culturala

consecintele contactului dintre culturi

12