Rivalitatea marilor puteri în contextul relaţiilor internaţionale (1870-1914).

Stabilitatea relațiilor internațioanle spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX

se încordează, tot mai mult se evidențiază problemele necesității reîmpărților teritoriale. Statele

sunt nemulțumite de condițiile economice și geo-politice care se formează.

Statele noi formate din cauza lipsei de colonii, dar și condițiilor economice grele încep tot

mai mult să-și manifeste dezcordul și întreprind un șir de acțiuni în acest sens. SUA începe tot

mai mult să capete poziții importante pe arena internațională.

Primăvara popoarelor de la 1848-1849 a pus la încercare sistemul Sfintei Alianțe

prestabilite încă în 1814-1815 după războaiele napoleniene.

Spre sfârșitul secolului XIX în Europa încep a căpăta conturiri așa ideologii ca

liberalismul, conservatorismul, socialismul, naționalismul. Aceste ideologii vor fi factorii ce vor

mișca statele europene în deciziile și hotărârile importante care le vor lua.

Dezvoltarea statelor nu era aceeași și unele state se dezvoltau rapid unele se dezvoltatu mai

lent, altele își pierdeau pozițiile. În Europa Anglia și Franța încep să se dezvolte mai lent, în

schimb Germania se dezvoltă rapid. Dacă statele înalt dezvoltate au trecut printr-o perioadă de

modernizare, statele noi formate au avut acces direct la toate cunoștințele și n-au trecut prin

aceastra tranziție, aceasta a făcut ca capitalul investit să fie mai eficient și astfel aceasta a fost

unul dintre factorii care au contribuit la dezvoltarea economică a statelor. În Rusia tot mai mult

începe să se manifeste partidele socialiste și luptele de clasă.

În Europa pentru a conferi o stabilitate se încep a semna alianțe politico-militare. În anul

1873, împăratul Rusiei Alexandrul al II-lea împreună cu Franz Joseph al Austro-Ungariei și

Wilhelm I al Germaniei semnează Alianța celor trei împărați. Scopul acestei alianțe a fost să

ofere un ajutor reciproc între cei trei împărați în cazul unui atac a terțe părți. Penru Rusia aceasta

era o asigurare în cazul unei eventuale înțelegeri germano-austriece împotriva Rusiei. În 1881

urma să se semneze un tratat de neutralitate a celor trei, însă dezacordurile între Rusia și

Germania au dus la încordarea relațiilor internaționale și ca formare a celor două blocuri

militaro-politice. Anglia declară blocaj continental Germaniei, Franța a fost extrem de

numulțumită față de războiul cu Germania din 1871. Rusia se întârește în balcani după Congresul

de la Berlin din 1878, la fel ca și Germania în Europa centrală. Aceasta face să tensioneze și mai

mult relațiilor internaționale.

În 1882 ia naștere blocul militar Tripla Alianță fiind format din Italia, Germania, Austro-

Ungaria, iar în 1883 în mod secret aderă și România (la putere era Carol I originar german).

România avea pretenții teritoriale față de URSS care luase Rusia în 1812, față de Austro-Ungaria

Transilvania, Imperiul Otoman la care se mai aflau teritorii românești. Germania era

nemulțumită de faptul că etnicii germani sunt sub dominație străină și faptul că n-are colonii.

Pentro contrabalansare Anglia și Franța în 1904 semnează tratul politico-militar numit mai apoi

Antanta Cordială/Antanta, în 1907 se aliază și Rusia.

Războaiele Balcanice din 1912-1913 au făcut să schimbe semnificativ harta politică

europeană la începutul secolului, era clar că acestea sunt ultimii ani a Imperiului Otoman fiindcă

a pierdut pratic toată Peninsula Balcanică și s-au format un șir de noi state. Tendințele

expansioniste a Rusiei și Austro-Ungariei începeau să capete contur, fiindcă e mai greu să lupți

împotriva unuia (Imperiul Otoman) decât împotriva a mai mulți și mici (Bulgaria, Muntenegru,

Grecia, Serbia, etc.).

Tensionare relațiilor internaționale spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX

au dus ca urmare la declanșarea primul război mondial.

Concluzionând cele mențioante mai sus putem spune că în urma schimbării rapotului de

forță din Europa spre sfârșitul secolului XIX, s-au creat așa state ca România, Italia, Germania,

se pune sub semnul întrebării reîmpărțirea sferelor de influență. Unele state încetează să se

dezvoltat economic atât de rapid, iar altele deopotrivă încep să se dezvolte rapid. Se formează un

șir de tratate politico-militare și astfel se formează două blocuri importante în Europa, Antanta

Cordială și Tripla Alianță.

Eu consider că cele întâmplate a fost dovada faptului că sistemul relațiilor internațioanle a

dus-o prost și aceasta a fost o bună experiență pentru viitor.