15 lucruri înțelese greșit despre credința ortodoxăCristian Pascu

Sursa: http://avereabisericii.ro/15-lucruri-intelese-gresit-despre-credinta-ortodoxa/

Fiindcă de foarte multe ori criticile aduse credinței ortodoxe în particular șicredințelor religioase în general, se încadrează în anumite tipare comune,considerăm că este oportună clarificarea unora din acestea, cel puțin lanivelul unei direcții de răspuns. Unele din punctele de mai jos necesită și vorprimi o tratare mai detaliată cu alte ocazii.

1. Oamenii cred doar fiindcă le e frică de Iad sau de moarte

Celebrul om de știință Stephen Hawking a declarat recent că “Nu existăDumnezeu, iar Raiul este un basm pentru cei care se tem de moarte.” Oafirmație teribilistă din partea unui om, fără îndoială, cu rezultate științificeremarcabile. A spune despre oameni că își dedică viața unui crez care implicăeforturi constante de îmbunătățire personală “doar fiindcă le este frică demoarte” este pur și simplu o simplificare grosolană și fără putință defundamentare. Închisorile comuniste sunt martorele prin excelență alecontrariului.

O astfel de preconcepție greșește de asemeni prin neînțelegerea conținutuluicredinței religioase. Neînțelegere care cel mai adesea se bazează pe oevaluare de la distanță, din surse nereprezentative, din exemplenegative anume alese pentru a confirma o idee preconcepută.

Pentru omul care, însă, cunoaște în detaliu conținutul credinței ortodoxe, cutoate aspectele sale legate de Dumnezeu, creație, viață, dragoste și relațiileîntre persoane, virtutea, lupta cu patimile, și toate celelalte, omul acela vaînțelege de ce o astfel de idee preconceptă nu are nicio legătură cu realitateacredinței.

2. Oamenii cred doar fiindcă s-au născut într-o țară ortodoxă

În multe părți ale lumii, apartenența majorității locuitorilor unei regiuni la oanumită credință religioasă crează cadrul pentru alegerea, cumva implicită, aacelei credințe. Dar procesul acesta nu este nicidecum mecanic. Chiar dacă înRomânia majoritatea populației se declară a fi creștin-ortodoxă, existăsuficient de multe cazuri de convertiri religioase la alte confesiuni creștine sauchiar alte religii. Oamenii sunt liberi.

Un fenomen larg răspândit este acela al nepracticării religiei declarate. Ceeace înseamnă că cei care practică activ participarea la cultul-ortodox o fac

1

dintr-o alegere conștientă. Oamenii cântăresc, la nivelul lor și după putință,învățăturile și aleg să le urmeze sau nu.

Factorul cultural în alegerea credinței este important dar nu hotărâtor. Altfel,copiii de ingineri ar fi toți ingineri, copiii din părinți săraci ar fi săraci, copiiipărinților alcoolici ar fi toți alcooli. Ceea ce nu se întâmplă.

3. Biblia este o listă de porunci morale care trebuiesc respectateorbește

Biblia este o colecție de cărți. Fiecare cu un caracter și conținut aparte. Chiardacă ele formează un tot scripturistic, în sensul că urmează istoria mântuiriide la facerea lumii până la sfârșitul lumii, scrierile urmează un traseu și nu autoate un statul egal. De aceea, spre exemplu, preceptele Vechiului Testamentnu mai au validitatea pe care au avut-o la momentul și contextul la care aufost expuse.

Un aspect deosebit de important, deseori ignorat, este acela că, de exemplu,poruncile Legii Vechi nu au fost date de la începutul omenirii. Ceea ceînseamnă că starea în care au ajuns oamenii mii de ani după crearea primiloroameni, a necesitat un set de reguli care să îi prevină pe aceștia de la a sepierde în obiceiurile popoarelor care îi înconjurau.

Chiar dacă legile respective par inacceptabile după standardele moderne (șichiar cele ale Noului Testament), ele trebuie înțelese și judecate potrivitnivelului omenirii de atunci. Pentru a înțelege mai bine acest lucru, ne putemgândi că într-o școală de înaltă clasă regulamentul nu va conține interdicțiileși măsurile prezente într-o școală de corecție fiindcă pur și simplu nivelulelevilor este diferit. O școală de corecție va limita mult mai mult libertățilecelor prezenți acolo, dar în același timp se așteaptă la comportamente și ieșirimult mai violente, poate de neconceput pentru nivelul unei școli de înalt nivel.

4. Biblia a fost scrisă acum 2000 de ani

Un semn de ignoranță, dar adeseori întâlnit. Biblia, cum am spus, este ocolecție de cărți care au fost scrise de-a lungul multor sute de ani, începândcu scrierile lui Moise, și terminând cu scrierile apostolilor.

5. Nu există dovezi pentru minuni sau existența lui Dumnezeu

Acest punct necesită o discuție amănunțită, dar pe scurt neînțelegereaprivește aici noțiunea de dovadă. Dacă, spre exemplu, cineva are o experiențăpersonală, o viziune, o minune, ceva neobișbuit, nu are posibilitatea de a oferialtor persoane alte dovezi decât propria mărturie.

Și în nenumărate cazuri, mărturia noastră este suficientă și relațiile dintre noifuncționează în baza acestor mărturii personale. Dacă spunem cuiva că am

2

văzut o căprioară în pădure, lucru rar dar nu neobișnuit, ne va crede, deși nuam făcut nicio fotografie.

Minunile sunt prin definiție încălcarea legilor firești. Deci, spredeosebire de experimentele științifice, care se bazează tocmai peregularitățile observate în natură, minunile, încălcarea legilor naturii, nu pot fireproduse la comandă. Ele presupun și necesită implicarea agentului care aorânduit legile naturii și le poate încălca.

Nu există nicio contradicție logică în existența creatorului și încălcarea legilornaturii. Metafizic lucrul acesta este posibil. Invocarea, de exemplu, aimposibilității încălcării legilor fizicii (cum ar fi conservarea energiei)reprezintă o neînțelegere a acestor legi care, de fapt, sunt postulate a cărorvaliditate a fost observată experimental într-o multitudine de cazuri. Dar înniciun caz nu a fost exclusă posibilitatea cazurilor în care energia să nu seconserve. Deci posibilitatea minunilor nu poate fi în niciun caz exclusă apriori.

Trebuie spus însă că prima care manifestă scepticism față raportările unorminuni este însăși Biserica. Zelul unor credincioși fără sau cu puțindiscernământ, poate vedea minuni acolo unde lucrurile sunt perfectexplicabile prin ordinea firească a lucrurilor, sau pot exagera nejustificatdimensiunea și natura unor fenomene. Discernământul este prin excelențăvirtutea care este capabilă să facă diferența între minunile reale și celefalse, și Biserica are o bogată literatură și istorie în tratarea acestor lucruri.De exemplu, Patericul, o colecție de apoftegme din viața călugărilor din pustiaEgiptului, pun un deosebit accept pe cazurile în care diverși călugări sausimpli credincioși fără experiență s-au înșelat în diverse privințe.

6. Sărbătorile creștine sunt împrumutate de la păgâni

În multe cazuri din naivitate, iar în altele din inerția unui anumit tip demetodă istorică, se presupune că evenimentele anterioare le cauzează șidetermină pe cele ulterioare. Acest tip de eroare logică, cunoscută și ca “posthoc ergo propter hoc” (după asta, deci din cauza asta) neagă cumvaposibilitatea inovației, o unei practici independente totuși de altele,asemănătoare cumva, dar totuși destul de diferite.

Astfel faptul că o săbătoare creștină este ținută în aceiași zi calendaristică sauîntr-o perioadă apropiată cu o sărbătoare a altei religii, anterioarăcreștinismului, nu înseamnă că ea a fost împrumutată din acea religie.Sărbătorile creștine au rațiunea și conținutul lor specific și foarte binedeterminat.

3

7. Biserica interzice oamenilor să facă un lucru sau altul

O credință religioasă presupune și implică un angajament personal. O credințăreligiosă conține un sistem de valori care conturează un scop al existenței șivieții noastre. Sistemul etic pe care îl adoptăm odată cu credința religioasăimplică o serie de lucruri legate de consecințele și rațiunile actelor noastre.

Astfel că deși, să spunem, relațiile extraconjugale cu consițământul soților nuar reprezenta o problemă din punctul de vedere al unei etici seculariste sau alunui alt sistem etic, pentru credința creștină, ca și alte credințe, reprezintă oproblemă foarte gravă. Biserica nu interzice acest lucru de dragul de ainterzice, ci expune consecințele actului, prin implicațiile pe care le areasupra soților înșiși, asupra relației dintre ei și a copiilor.

Noi, ca parte din Biserică, suntem responsabili față de noi înșine să respectămcredința în toate elementele și consecințele sale logice. Consecvența cu noiînșine este datoria care ne interzice anumite acte și ne obligă la altele, iar nuBiserica ca și presupus “agent coercitiv/legislativ”.

De multe ori se spune, simplist și batjocoritor, că nu este “treaba Bisericii cefac oamenii în dormitor”. Biserica însă nu neagă și nici nu afectează libertateaomului. Omul este liber să facă ceea ce dorește. Biserica însă se simte și esteresponsabilă la aducă la cunoștință credincioșilor consecințele negative aleanumitor acte, iar credincioșii sunt responsabili față de ei înșiși și apropiațiilor să țină seama de aceste recomandări.

8. Credința ortodoxă este misogină și pune femeia pe locul doi

Antropologia ortodoxă este foarte clară în prinvița raportului dintre bărbat șifemeie. Omul a fost creat de la început bărbat și femeie. Eva nu a fost creatăseparat ca slujitoare a bărbatului ci “ca ajutor pe măsura lui”. Ceea ceînseamnă că nu a existat niciodată o ierarhie de putere între bărbat și femeie.Fundamentarea antropologiei pe raportul de putere, de forță, este apanajulgândirii politice moderne, iar nu al creștinismului.

În Hristos, spune Sfântul Apostol Pavel, nu mai există bărbat sau femeie.Deosebirea de gen se pierde în omul deplin, omul care a realizat în sine chipullui Hristos, chipul lui Dumnezeu. Fiindcă omul a fost creat după chipul luiDumnezeu, cu scopul de a realiza și asemănarea cu Dumnezeu. Asemănarecare a implicat încă de la început întruparea celei de-a doua persoane a SfinteiTreimi.

Separarea în genuri a naturii umane, în bărbat și femei, nu are rolul de a creao ierarhie, ci de a face manifestă o realitate interioară și specifică fiecăreipersoane umane. Feminitatatea și bărbăția reprezintă două dimensiuni aleomului care, și una și cealaltă, pot avea atât virtuți specifice cât și defecte

4

proprii. Dar, în final, atât bărbatul cât și femeia sunt chemați să realizezeaceleași virtuți și aceleași standarde.

Acuzația de misoginie a creștinismului se bazează de cele mai multe ori, peînțelegerea greșită și ruptă de context a îndemnului Apostolului Pavel cătrefemei de a asculta de bărbații lor. Neînțelegere care urmează înțelegeriigreșite a noțiunii de ascultare în creștinism, și a ignorării totale a porunciidate bărbaților de a-și iubi soțiile așa cum Hristos și-a iubit Biserica. Adicăpână la moarte! Împlinirea acestei porunci exclude total și din start orice felde poziționare a femeii ca fiind inferioară, exclude orice raport de putere întrebărbat și femeie.

9. Biserica Ortodoxă încurajează ura față de homosexuali

Homofobia a devenit, mai ales în ultimi ani, o armă ideologică deosebit deputernică. Este folosit brutal ori de câte ori cineva îndrăznește să afirmeimoralitatea relațiilor homosexuale. Din afirmarea unui principiu etic, anumeacela că relațiile homosexuale sunt imorale, promotorii homosexualitățiitransformă această afirmare într-o presupusă aversiune față de persoanelecare practică homosexualitatea.

Deși, din păcate, există cazuri de agresiune față de homosexuali din rațiuni,aparent, de credință, legătura dintre cele două nu este imediată. PentruBiserica Ortodoxă, și nu numai, homosexualitatea este un păcat la fel cumsunt și alte păcate. Perversiunile sexuale de orice fel sunt considerate păcate,chiar dacă se întâmplă între persoane de același sex sau persoane de sexdiferit. Faptul că două persoane declară că se iubesc nu justifică presupusamoralitate a oricăror acte pe care aceștia le săvârșesc.

Dragostea reprezintă tocmai a vrea binele aceluia pe care îl iubești. Ori nuexistă nicio posibiltate în a iubi pe cineva și în același timp a-i batjocori trupulși demnitatea, sau a face același lucru cu propriul trup și propria demnitate.

Așadar, așa cum Biserica consideră o serie întreagă de acte ca fiind păcate și,în același timp, își manifestă acceptarea celor care le săvârșesc, același lucruse întâmplă și cu homosexualii. Biserica are rolul de a ajuta oamenii să sevindece de bolile sufletești, boli care includ și perversiunile sexuale. Faptul căhomosexualii se simt ofensați de categorisirea comportamentului lor ca“boală” nu conferă neapărat o justificare. Și un alcoolic se simte ofensat căeste considerat alcoolic. Trebuie însă înțelese rațiunile pentru care un anumittip de comportament este considerat în creștinism patimă (boală).

5

10. Biserica Ortodoxă a provocat războaie religioase, cruciade, a arsoameni pe rug

Iarăși, o chestiune care merită tratată în amănunt. Trebuie însă spus că decele mai multe ori se ignoră contextul social și politic în care s-a declanșat unanumit conflict militar, care au fost părțile implicate în conflict, motivele lorreale, și așa mai departe. În fond, oricine se poate declara ca aparținândunei credințe și în același timp să acționeze contrar credinței respective.De aceea, a pune pe seama credințelor religioase toate actele credincioșilorpare, cel puțin la prima vedere, o greșeală.

Cruciadele, închiziția, arderea pe rug, sunt evenimente specificecreștinismului occidental. Dar și acolo, trebuie văzut exact și concretcondițiile istorice în care s-au petrecut. Tușa groasă în care este portretizatăreligia ca fiind răspunzătoare pentru cele mai mari atrocități din istorie estecât se poate de departe de adevăr.

11. Creștinismul a încurajat sclavia

Creștinismul a însemnat, încă de la apariția lui, instaurarea unei viziuniasupra existenței umane care conținea posibilitatea actuală a depășiriicondiției acestei lumi și a limitărilor istorice inerente. Creștinismul nu a căutatsă se impună cu forța, nu căutat să răstoare orânduiri și regimuri politice.Secole la rând după apariția sa, creștinii au fost prigoniți și uciși fără milă.

Felul în care creștinismul a văzut libertatea și eliberarea, mântuirea, mergeadincolo de simpla eliberare din robia altor oameni. Om liber sau nu, sclav saunu, creștinul trebuia să se elibereze de păcate și trebuia să învingăconsecințele păcatului, adică moartea sufletească. În lipsa acestei libertăți,existența devenea vidă de sens, și eliberarea din jugul sclaviei nu putea aducedecât o satisfacție temporară.

Dar, să nu uităm, încă de foarte devreme în istorie, creștinismul s-a divizatatât dogmatic cât și politic. Și deși doctrina creștină nu încuraja în niciun feltratarea altor ființe umane ca inferiore, o interpretare pervertită șipreferențială a credinței creștine poate conduce la orice fel de justificare aoricărui tip de comportament. Lucru valabil, de altfel, cu orice fel deideologie.

Și, în ultimă instanță, este ironică acuzarea creștinismului de încurajare asclaviei în condițiile în care societatea seculară modernă nu a făcut prea multprogres, prin libertățile și drepturile acordate cetățenilor, de a-i face liberi demanipulare media, de îndatoriri excesive față de sistemul bancar, fațăangajatori și marile corporații. O formă de sclavie în care cei înrobiți nici nurealizează captivitatea.

6

12. Credința ortodoxă este împotriva științei

Nimeni nu ar lua în serios o afirmație de genul “credința creștină esteîmpotriva construirii de poduri”, “împotriva ingineriei”, “împotriva prelucrăriimetalelor”, “împotriva tratării infecțiilor”, etc. Toate acestea presupun oanumită știință, un anumit tip de cunoaștere.

Credința creștină, în marea sa parte, constituie un set de principii etice.Principiile etice, prin definiție, nu pot viza și nu pot contrazice decât alteprincipii etice. Nu se poate spune că apa nu își mărește volumul prin înghețfiindcă nu este bine să minți. Sunt două categorii diferite, și a le a amestecaconstituie o eroare de categorie.

Știința ne ajută să înțelegem anumite fenomene și să realizăm anumitelucruri. Dar știința nu poartă în sine conținutul etic necesar evaluăriimoralității unui act sau altul. Fizica atomică nu spune dacă este bine sau nu sădetonezi o bombă nucleară în mijlocul unui oraș. Considerentele de ordin eticle luăm din altă parte, și nu din știință, fiindcă știința este neutră din punct devedere etic.

Credința ortodoxă poate fi împotriva anumitor acte care, aparent, ar constituiștiință. Credința creștină este împotriva avortului, a experimentelor pe ființeumane, a eutanasierii, și a altor practici care, deși folosesc rezultate șicunoștințe științifice și ar conduce spre noi rezultate și descoperiri, totuși suntimorale.

Un foarte comun exemplu de conflict între credința creștină și știință ar ficonflictul evoluționism-creaționism, dar acest subiect îl vom trata separat.

13. Credința ortodoxă este falsă fiindcă mai există și alte religii

Dacă un grup de oameni în jurul unei cutii închise și-ar oferi părerea desprece este în acea cutie, faptul că diferite persoane spun lucruri diferite nu facedintr-o dată false toate acele păreri. Din 10 oameni, toți pot face 10 afirmațiidiferite, și se poate ca unul dintre ei să afirme adevărul.

Existența mai multor religii nu este semn nici că toate sunt false nici una saualta este adevărată. Dacă fiecare religie afirmă despre un anumit lucru cevadiferit, se poate spune că cel mult una dintre ele este adevărată. Cum s-arputea afla care dintre ele este adevărată, este o altă discuție, dar în niciun cazexistența altor religii decât creștinismul nu face creștinismul neadevărat.

De cele mai multe ori, argumentul acesta ia o turnură ușor emoțională. Cevade genul “Da, sigur, tocmai tu ai adevărul!”. Adică o afirmație esteinterpretată ca pretenție și pretenția este văzută ca aroganță. Dar cum nu estenicio aroganță în spune că afară plouă dacă într-adevăr afară plouă, la fel nu

7

reprezintă nicio aroganță în a spune că Hristos este Fiul lui Dumnezeu dacăîntr-adevăr Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

14. Cei necredincioși sau de alte religii vor merge în Iad

Strâns legată de problema anterioară este aceasta, a mântuirii celor de altecredințe. Trebuie spus însă că obsesia aceasta a certitudinii mântuirii, și chiara predestinării, este oarecum recentă. Deși cu siguranță a existat și înainte,într-o formă sau alta, creștinismul protestant a fost în mod deosebit afectat deaceastă sciziune între credincioșii care sigur se mântuiesc și necredincioșiicare sigur “merg în Iad”.

Evangheliile și Noul Testament în general nu oferă nicidecum o rețetă,un set de criterii clare care să spună “cine unde merge”. Tocmai fiindcământuirea presupune și implică dragostea față de Dumnezeu și dragostea fațăde ceilalți oameni. Ori aici nu este loc de calcule și de planuri. Omul care aredragoste sinceră nu mai este preocupat de mântuirea personală ca deziderategoist, ci vede apropierea de Dumnezeu în lumina relației sale cu ceilalțioameni.

De aceea, a spune despre cei care, din rațiuni culturale, istorice, geografice,nu au luat cunoștință directă și amănunțită de credința creștină, că aceștia nuse vor mântui, este cel puțin o impietate serioasă, dacă nu chiar erezie.

15. Crede și nu cerceta!

O expresie pornită într-un context foarte particular, a devenit stindardulignoranței anti-religioase secole la rând, și bântuie și astăzi conversațiile șidiscursurile pline de patos ale celor care, cumva, se consideră nevinovați deincultură teologică fiindcă, nu-i așa, cultura teologică este ea însăși ignoranță.

Pentru omul care se ia în serios și înțelege să ia în serios chiar și pe cei pecare îi combate, o astfel de sintagmă nu este de niciun folos și nu are niciolegătură cu realitatea.

De la faptul că nașterea științei moderne s-a datorat unor nume mari alecredinței creștine (Galileo Galilei, Isaac Newton, Blaise Pascal, RenesDecartes, și alții), și până la chiar îndemnul mântuitorului “Bateți și vi se vadeschide, căutați și veți afla!”, și “Veți afla Adevărul, și adevărul vă vaface liberi”, toate acestea dizolvă fără drept de apel orice acuzație cum căcredința creștină ar încuraja și cultiva ignoranța.

Dimpotrivă, chiar cei care se grăbesc să își împânzească discursul cuelementele comune și strategice gen “evul mediu”, “anti știința”, “ignoranță”,“anti progres”, “retrograd”, sunt cei care dau dovadă de incultură șiignoranță, și preiau de-a gata un discurs ideologic de joasă ținută.

8

În loc de concluzie

Departe de mine gândul că am clarificat în întregime punctele de mai sus. Amomis intenționat anumite aspecte care ar fi lungit în mod inutil text. Vă invit săridicați și alte probleme în comentarii, dacă considerați necesar. Cu alteocazii, sper să avem ocazia să aprofundăm un subiect sau altul, mai pe cele pecare în mod intenționat și explicit le-am lăsat deoparte.

9