14rudele apropiate astfel încât dispoziţia nu poate fi extinsă, spre exemplu, în cazulconcubinei inculpatului.c)norma aplicabilăsănu fie una de excepţie, în acest caz ea fiind de strictăinterpretare. Sunt, de pildă, legi de excepţie legile de graţiereşi legile de amnistie. Deşieste evident căele sunt favorabile inculpatului sau condamnatului, nu pot fi aplicate prin analogie. Spre exemplu, art.3 din Legea 543/2002 privind graţierea unor pedepseşi înlăturarea unor măsurişi sancţiuni prevede înlăturarea măsurii intern

ării într-uncentru de reeducare aplicatăminorilor care au comis fapte prevăzute de legea penală. Înlipsa unei prevederi exprese, nu va putea fi înlăturată, ca efect al aplicării analogiei,măsura libertăţii supravegheate (art.103 C.pen.), deşi aceasta este mai puţin severădecât internarea într-un centru de reeducareşi se aplicătot faţăde minorii care aucomis o infracţiune.Principala condiţie de admisibilitate a analogiei rămâne însăcea referitoare lacaracterul neintenţionat al lacunei care se cere acoperităprin extinderea aplicării uneianumite norme. Caracterul excepţional al legii vine s

ăcompleteze aceastăcondiţie, putând oferi indicii privind caracterul intenţional al lacunei în reglementare.Interpretarea legii penaleInterpretarea este o operaţiune logico-raţionalăcare se efectueazăîn vedereaaplicării normelor juridiceşi are drept scop aflarea înţelesului exact al unei dispoziţiilegale pentru a putea stabili dacă

şi în ce limite aceasta îşi găseşte aplicare într-unanumit caz concret. Interpretarea este susceptibilăde clasificare în raport de mai multecriterii, cel mai important fiind cel al metodei utilizate. Distingem astfel interpretaregramaticală, istorică, logico-sistematică

ş

i teleologică.Interpretarea gramaticalăeste acea modalitate care îşi propune săstabileascăsemnificaţia normei penale pornind de la sensul termenilor utilizaţi de către legiuitor.Este prima metodăde interpretare, căci e firesc săîncercăm sădesluşim voinţa legii închiar litera ei. În acest sens se are în vedere în primul rând accepţiunea comună, uzualăa termenilor. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul căun termen folosit la singular implică

şi pluralulşi reciproc. Spre exemplu, art.75 lit.b C.pen. prevede c

ăsuntem în prezenţa unei circumstanţe agravante atunci când fapta a fost comisă„prin violenţeasupramembrilor familiei”. Este însăevident căagravanta se reţineşi atunci cândviolenţele au fost exercitate asupra unui singur membru de familie.Interpretarea istoricăporneşte de la premisa cădreptul nu se poate detaşa decontextul social-politic în care a fost creatşi constăîn căutarea înţelesului normei dedrept penal prin studierea condiţiilor de ordin politic, social, economic, juridic în care afost adoptată. În vederea identificării sensului unei anumite reglementă

ri vor fi avute învedere lucrările pregătitoare, expunerile de motive, dezbaterile parlamentare, precedentele legislativeşi soluţiile din dreptul comparat din care s-a inspiratlegiuitorul.Interpretarea logico-sistematicăeste metoda care îşi propune sădescifrezesensul unei norme legale pornind de la integrarea ei în logica generalăa sistemuluilegalşi de la conexiunile sale cu alte norme. Unitateaşi coerenţa sistemului juridic nu permit ca o normăsăacţioneze în mod izolat de celelalte dispoziţii legaleşi astfel, niciinterpretarea acesteia nu poate face abstracţie de interacţiunea ei cu acestea. Spreexemplu, art.174 C.pen. care incriminează„uciderea unei persoane” nu ne indică, potrivit metodei gramaticale care este forma de vinovăţie ce caracterizeazăaceast

ă

15infracţiune. Analizat însăîn corelaţie cu art.178 C.pen. care incrimineazăuciderea dinculpăse poate deduce cătextul analizat are în vedere uciderea cu intenţie a unei persoane.Interpretarea teleologicăeste acea metodăde interpretare care îşi propunelămurirea înţelesului normei juridice pornind de la finalitatea acesteia. Interpretareateleologicăare în primul rând menirea de a stabili sfera de incidenţăa unui text legalavând în vedere scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea acestuia.Exemplu: art.262 C.pen. incriminează„omisiunea de a denunţa de îndată”săvâr

şirea anumitor infracţiuni, menţionate expresşi limitativ de textul de lege. Cumtextul nu face nici o precizare referitoare la modul în care persoana care nu denunţăaajuns săaibăcunoştinţăde comiterea infracţiunii s-ar putea crede căsăvârşeşte fapta prevăzutăde art.262 C.pen.şi cel care, aflădespre aceasta citind un ziar. Este evidentînsăcăscopul normei analizate este de a facilita descoperirea anumitor infracţiuni,astfel căfapta nu se mai poate comite de că

tre cel care a luat cunoştinţădespre acesteadupăce săvârşirea lor a devenit de notorietate, chiar dacăorganele judiciare nu sesesizaserăîncăla acel moment.Interpretarea teleologică, ghidându-se dupăscopul urmărit de legiuitor, poateconduce la o interpretareevolutivăa legii penale, prin actualizarea continuăa textelor legale, încercându-se astfel ca, fărăa contrazice sensul literal al termenilor utilizaţi,aceste texte săfie în acord cu nivelul de dezvoltare a societăţiişi săcorespundănecesităţilor momentului. Astfel, se admite interpretarea termenilor folosi

ţi de legea penalăastfel încât săincludă

şi modalităţi concrete de comitere care nu puteau fi avuteîn vedere de legiuitor la data edictării normei penale.Doctrinaşi jurisprudenţa considerăcăextinderea aplicării legii penale cu privirela fapte pe care legiuitorul nu le-a prevăzut este supusăa douăcondiţii: stabilireavoinţei legiuitorului de a incrimina faptele de acea natură

şi respectiv posibilitateaîncadrării lor în definiţia legalăa infracţiunii. Spre exemplu, în dreptul nostru art.195alin.2 incrimineaz

ă, între altele, „divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar atunci când a fost trimisădeschisăsau a fost deschisădin greşeală”. Credem căacesttext poate fi aplicatşi în cazul divulgării conţinutului unui e-mail adresat altei persoane, dar trimis din greşealăpe adresa făptuitorului. Aceastăinterpretare se justificăprin aceea căla data adoptării Codului penal legiuitorul nu avea de unde săprevadăacest mijloc de comunicare, dar prevederea din alin.1 al art.195 C.pen. aratăintenţia legiuitorului de a extinde aplicabilitatea textului

şi în cazul altor „mijloace detransmitere la distanţă”. În plus, comunicarea prin e-mail poate fi inclusăîn conţinutulnoţiunii de corespondenţă.Se poate deci constata căregula potrivit căreia legea penalăeste de strictăinterpretare nu are un caracter absolut. Dreptul penal, admiţând aceastăinterpretareevolutivă, nu excludede planointerpretarea extensivăa normei penale, atâta vreme câtaceasta nu intrăpe terenul analogiei. Interpretarea extensivăse deosebeşte de analogie prin aceea că, în vreme ce interpretarea extensivăare ca efect includerea în conţinutulnormei a unui maximum de accepţiuni permise de sensul literal al termenilor utilizaţide legiuitor, f

ărăa-l depăşi, analogia presupune extinderea aplicării unei norme dincolode accepţiunile posibile ale noţiunilor utilizate în preceptul normei.

162.5. Lex praeviaAceastăconsecinţăa principiului legalităţii vizeazăinterzicerea aplicăriiretroactive a legii penale. Principiul legalităţiişi principiul iretroactivităţii sunt atât destrâns legate unul de celălalt încât consacrarea unuia îl consacrăimplicitşi pe celălalt.Regula neretroactivităţii reprezintăo garanţie suplimentar

ăa securităţii juridice acetăţeanului aflat astfel la adăpost de o eventualăîncercare de angajare a răspunderii penale pentru fapte comise înainte de incriminarea lor.Având în vedere că, dincolo de legătura sa indisolubilăcu principiul legalităţii,regula neretroactivităţii legii penale guverneazăîn primul rând materia aplicării în timpa legii penale vom proceda la analiza implicaţiilor sale în secţiunea consacratăacele