MALADIA ULCEROASA

ULCERUL GASTRIC. ULCERUL

DUODENAL

Termenul de “ulcer” gastric sau duodenal se refera la

existenta unei ulceratii (pierdere de substanta) care

intereseaza mucoasa si musculoasa stomacului sau

duodenului.

Etiopatogeneza:

a) agresiunea clorhidropeptica: starea de hiperclorhidrie;

b) rezistenta mucoasei gastrice si duodenale scazuta

(vascularizatia locala insuficienta, modificarea

calitativa a mucusului alcalin);

c) ereditatea;

d) alti factori: stressul psihic sau fizic, medicamentele

(aspirina, corticosteroizii, fenilbutazona), factorii

hormonali, tipul de personalitate, refluxul duodeno-

gastric, staza gastrica.

Simptomatologie:

1. durerea;

Caracterele durerii:

a) localizarea - epigastric cu iradiere in spate;

b) intensitatea – variabila, sub forma de crampa, arsura

sau distensie dureroasa epigastrica; durerea dispare

dupa instalarea unei hemoragii digestive;

c) ritmicitatea - “precoce” (la 10 - 30 min dupa mese) in

ulcerul cardiei;

- “semitardiva” (la 1 - 2 ore) in ulcerul micii

curburi;

- “tardiva” (la 3 - 4 ore) in ulcerul antro-piloric;

- “hipertardiva” (la 5 - 6 ore) in UD; apare pe stomacul gol, inaintea mesei urmatoare, “foame dureroasa” care se calmeaza dupa ingestia de alimente.

Ritmicitatea alimentara a durerii ulceroase (“mica periodicitate”) se desfasoara in urmatoarea succesiune: mancare-durere-calmare in UG, durere-mancare-calmare in UD.

d) periodicitatea – succesiunea de perioade dureroase

(durere zilnica, 2-4 saptamani)cu perioade de acalmie

(cateva luni); “marea periodicitate” – primavara si

toamna.

e) ameliorarea durerii - la administrarea de alcaline

(bicarbonat de sodiu, carbonat de calciu, trisilicat de

magneziu, hidroxid de aluminiu).

2. varsaturile – survin postprandial; dupa varsaturi durerea

se calmeaza;

3. alte simptome: pirozis, greturi, eructatii, constipatie.

Investigatii paraclinice:

1. Studiul secretiei gastrice:

- hipersecretie si hiperaciditate in UD;

- hipoaciditate, normoaciditate sau hiperaciditate in UG;

2. Examen radiologic;

3. Examenul endoscopic.

Complicatii:

1. hemoragia digestiva;

2. perforatia ulcerului;

3. stenoze;

4. degenerarea maligna a ulcerului;

5. periviscerita.

COLECISTOPATIILE

Colecistopatii = ansamblul de manifestari clinice

secundare prezentei calculilor in vezicula biliara.

Etiopatogeneza:

1.factori determinanti: - biliari;

- sex (frecventa mai mare la femei)

- varsta (frecventa > dupa 50 ani);

2. factori favorizanti: staza si infectia.

3. factori genetici;

4. factori alimentari: obezitate, consum exagerat de lipide si

glucide, alimentatie deficitara in vegetale;

5. factori endocrini: hipertiroidism, hipotiroidism, sarcina, anticonceptionale orale.

6. alti factori: DZ, boala Crohn, rezectia ileonului terminal, ciroza hepatica, anemii hemolitice, vagotomia.

Dupa compozitie, calculii biliari sunt:

1. colesterolici (compusi aproape in intregime din colesterol), radiotransparenti;

2. pigmentari (formati in cea mai mare parte din bilirubinat de calciu), radioopaci;

3. calcici (carbonat de calciu), radioopaci;

4. micsti (colesterol, bilirubinat de calciu, carbonat de calciu), radioopaci.

Simptomatologie:

- Colica biliara; intre colici, pacientul prezinta un sdr.dispeptic biliar.

Investigatii paraclinice:

1.radiografie abdominala pe gol.

2. colecistografie orala.

3. ecografia.

Complicatii:

1.Infectia cailor biliare,

2.Hidropsul vezicular (hidrocolecistul),

3.Ileusul biliar,

4. Perforatia veziculei,

5. Pancreatita acuta.

HEPATITA CRONICA

Afectiune inflamatorie a ficatului initiata de factori diversi

(virali, medicamentosi) cu manifestari clinice variate si

alterarea testelor biochimice hepatice, fara regenerare

nodulara si care dureaza de cel putin un an.

D.p.d.v. morfologic se deosebesc 2 tipuri de HC:

1.HC persistenta – infiltrat inflamator moderat si limitat

numai in spatiile porte;

2. HC activa (evolutiva, agresiva) – infiltratul inflamator

depaseste limitele spatiului port, cu formare de septuri

interlobulare, necroza hepatocelulara.

Etiopatogeneza:

1. hepatita virala acuta;

2. etilismul;

3. factori toxici: substante chimice (tetraclorura de caarbon, DDT, tetracloretanul) si toxine vegetale (amanita phaloides), medicamente (metiltestosteron, clorpromazina, PAS, paracetamol, sulfamide, clortetraciclina);

4. factori imunologici

5. alti factori: nutritionali (dieta carentata in proteine si factori lipotropi), metabolici (DZ si obezitate), endocrini, afectiuni ale cailor biliare.

Simptomatologie:

1. Tulburari neuropsihice: astenie fizica si intelectuala,

cefalee, somnolenta sau insomnie, anxietate.

2. Tulburari dispeptice: scaderea apetitului, greturi,

varsaturi bilioase, regurgitatii, balonari posprandiale,

diaree, constipatie.

3.Durere cu topografie hepatica apare la efort fizic,

postalimentar si la palparea ficatului.

4. Manifestari hemoragice: gingivoragii, epistaxis,

echimoze.

5. Manifestari sistemice: cutanate (purpura, urticarie, eritem

nodos, vitiligo, vergeturi abdominale, facies lupic), renale

(glomerulonefrita, sdr.nefrotic), articulare (artralgii,

artrite), pulmonare (focare pneumonice, pleurezie),

digestive (rectocolita hemoragica, pancreatita cronica,

gastroduodenita cronica), cardiovasculare (miocardite si

pericardite), hematologice (anemie, leucopenie,

trombocitopenie), neurologice (polinevrita), psihice,

endocrine (obezitate, hirsutism, amenoree, DZ, HTA,

osteoporoza, ginecomastie).

Examen obiectiv:

1.icter / subicter;

2.stelute vasculare si eritem palmar;

3.hepatomegalie;

4.splenomegalie moderata;

5.alte semne: hipocratism digital, contractura palmara

Dupuytren, hipertrofie parotidiana.

Investigatii paraclinice:

1. Explorari functional-biochimice hepatice (creste

bilirubinemia, transaminazele si sideremia, TP este

scazut, scad albuminele si cresc globulinele = raport

subunitar.

2. Explorari morfologice. PBH, scintigrafia.

SDR. DIAREIC

DIAREEA = eliminarea frecventa de scaune, neformate, si cu resturi alimentare nedigerate sau incomplet digerate (macro- sau microscopic).

“Falsa diaree” = scaune formate din parti solide amestecate cu lichide, in care digestia este completa.

Cauze:

1.digestive: a) boli infectioase (febra tifoida si paratifoida, dizenteria) si parazitare (ascaridioza, trichinoza, teniaza, lambliaza);

b) diareea gastrogena (aclorhidrii, gastrectomia, vagotomia);

c) diareea enterogena (insuficiente secretorii);

d) diareea biliara (icter mecanic, dischinezii biliare);

e) diareea pancreatogena (insuficienta de secretie externa);

f) diaree postantibioterapie (prin disbioza intestinala);

g) procese lezionale localizate (tuberculoza intestinala, boala Crohn, cancer intestinal, rectocolita hemoragica, polipoza, diverticuloza, pneumatoza chistica, ateroscleroza mezenterica, adenopatii mezenterice);

h) malabsorbtie (intoleranta la lapte, enteropatie glutenica, afectiuni pancreatice).

2) extradigestive: - nervoase (emotionale);

- endocrine (Basedow, Addison, DZ);

- renale (IRC decompensata).

Mecanismele care stau a baza producerii diareei:

1) cresterea motilitatii intestinale (produce accelerarea tranzitului intestinal si secundar absorbtie insuficienta de apa si digestie incompleta);

2) cresterea secretiei intestinale;

3) prezenta unor produse patologice (sange, puroi, mucus).

Simptomatologie:

- generala: - febra (intoxicatii alimentare, dizenterie, febra tifoida);

- scaderea apetitului;

- pierderea in greutate;

- oliguria.

- functionala: - durere abdominala difuza sau localizata;

- tenesme cu garguimente;

- scaune multiple de consistenta lichida, cu resturi alimentare, uneori mucus, puroi, sange.

Investigatii paraclinice:

a) examen coprologic (macro-, microscopic, chimic,

bacteriologic);

b) rectoscopia (precedata de tuseu rectal);

c) suplimentar (examen radiologic baritat al intestinului,

teste ale functiei de absorbtie intestinala si ale functiei

pancreatice).