Istoria pianului

Pianul face parte din categoria instrumentelor cu coarde. Istoria instrumentelor cu coarde dateaz înca din antichitate. În China seă foloseau instrumente care aveau pân la 20 de coarde, egiptenii şi sumerieniiă aveau harpa, iar în Iran se utiliza ambalul.ţ La jum tatea secolului al XII-lea apare primul str moş al pianului, monocordulă ă (conceput de Pythagoras din Samos). Monocordul era format dintr-o cutie rectangular pe care era montat o singur coard de ma sau din metal, prins laă ă ă ă ţ ă ambele capete de dou c luşe fixe. Ulterior i-au fost ad ugate mai multe coarde,ă ă ă devenind un alt instrument, numit clavicord. Acesta este un instrument cu coarde lovite, având o cutie de rezonan de form rectangular şi un mecanism cuţă ă ă tangente (lamele metalice) legate între ele. Clavicordul func iona prin acestţ mecanism de atingere a coardelor în momentul ap s rii clapelor. Acest instrument aă ă ajuns, la începutul secolului al XV-lea, s aib zece coarde, fiecare dintre eleă ă producând cel pu in dou note, prin atingerea lor în dou puncte diferite, ţ ă ă Un alt instrument premerg tor pianului, a fost clavecinul - la acesta, sunetulă era produs prin ciupirea coardelor (în urma atingerii clapelor, coardele erau ciupite de pene de lemn). Acest mecanism de ciupire nu permitea îns celui careă cânt , s dea dinamism muzicii. Astfel, constructorii au înlocuit mecanismul s uă ă ă caracteristic cu cel de la clavicord. Aşa începe s ia naştere un nou instrument.ă În anul 1711, Bartolomeo Cristofori – inventatorul mecanicii piano-forte-lui – realizeaz un gravicembalo col piano e forte. Acest instrument putea s deaă ă dinamism muzicii (intensit i puternice în forte şi slabe în piano). Dup aceastăţ ă ă realizare a lui Cristofori, mai mul i constructori de clavecine, au încercat fieţ s aduc o îmbun t ire la gravicembalo-ul lui B.Cristofori, fie s construiască ă ă ăţ ă ă un nou instrument. Astfel, în 1717 G.Schroter, şi mai târziu G.Silbermann, concep un Hammerklavier (atent cercetat de J,S.Bach) bazat pe o mecanic cu cioc nele.ă ă Clavicordul se impune categoric dup 1760, când muzicienii opteaz pentru noulă ă instrument dotat cu mecanica lui Cristofori. În Anglia, R.Stodart, J.Broadwood şi Americanus Backers, dezvolt ideile luiă Cristofori şi Silbermann, punând bazele mecanicii engleze, unde cioc nelele suntă fixate pe o tij din lemn, fiind direc ionate spre coarde cu ajutorul unoră ţ pârghii; ei folosesc şi sistemul „echapement” (clapa se retrage în pozi iaţ in ial ).ţ ă Un rol important în mecanica german a avut-o J.A.Stein. El a creat un sistem înă care cioc nelele sunt plasate direct pe cap tul fiec rei pârghii.ă ă ă Una dintre cele mai importante inven ii (în mecanica piano-forte-ului) îiţ apar ine lui S.Erard, care a introdus mecanismul cu repeti ie a cioc nelelor; ceeaţ ţ ă ce duce la o mai mare precizie de atac a sunetelor şi la repetarea cu regularitate. Alte mari nume, care au avut un rol important în dezvoltarea pianului, sunt: H.E.Steinway, I.Pleyel, C.E.Friederici, W.Southwell, Vicenzo del Mela, J.Merlin, A.Beyer, ş.a. Datorit acestor mari nume, pianul a ajuns la o dezvoltare major fa deă ă ţă str moşii lui. Astfel, de la monocordul format dintr-o cutie rectangular , oă ă coard de ma sau din metal şi dou c luşe, în ziua de azi s-a ajuns la un pian ceă ţ ă ă „func ioneaz ” cu un sistem foarte complex: cioc nelul din lemn cu cap de pâslţ ă ă ă loveşte corzile metalice, care sunt fixate cu ajutorul unor şiruri de cuie metalice pe c luş, care transmite la rândul s u vibra ia corzii c tre placa deă ă ţ ă rezonan din lemn, ce are rolul de a transforma vibra ia corzii în unde sonore;ţă ţ din acest sistem mai fac parte şi pedalele care ajut la muzicalitatea şi dinamicaă interpret rii. ă