COMPORTAMENTUL ALIMENTAR

Comportamentul alimentar desemneaz atitudinea omului n faa hranei, fiind o component important a alimentaiei. Este foarte important ce mncm, dar aceasta nu nsemn c putem neglija modalitatea n care mncm, dac dorim s trim sntos. Nu toate dezechilibrele care provin dintr-o alimentaie nesntoas au o cauz direct cu cantitatea sau calitatea hranei. Unele perturbri resimite de organism i au originea ntr-un comportament alimentar greit. Devierile legate de comportamentul alimentar au la baz fie o obinuin, deci o deprindere greit, fie o component psihic mai mult sau mai puin evident. n afara unor tulburri neuropsihice, cele mai grave perturbri ale comportamentului alimentar sunt anorexia i bulimia. Dintre obiceiurile alimentare cele mai nesntoase se numr: mncatul pe fug, nfulecatul alimentelor, mesele neregulate, supraalimentaia sau subalimentaia. Consecinele unui comportament alimentar inadecvat, se pot rsfrnge mai repede sau mai trziu asupra sntii, sub forma unor tulburri ca: obezitatea, slbirea pronunat a organismului, diabet, diferite boli digestive, litiaz biliar sau urinar, etc.. Tot n rndul obiceiurilor alimentare greit, st consumul prea mare de condimente iui sau acre, precum i de sare de buctrie. Numeroase boli, multe cronice (hipertensiune, ateroscleroz, etc), i au originea ntr-un astfel de comportament alimentar.

Principalele trsturi ale unui comportament alimentar sntos

Definirea unui comportament alimentar echilibrat i sntos nu poate fi fcut fr s se in cont de numeroasele particulariti (vrst, sex, tip de efort, stare de sntate, etc.) ale fiecrei persoane. Totui, ca linii directoare, putem schia cadrul n care acesta se poate desfura. n cazul adulilor, este bine s se in cont de urmtoarele recomandri: -s se mnnce 3-5 (de preferin 4) mese pe zi, la cel puin 3 ore distan una fa de cealalt -orele i numrul meselor s fi regulate -mncatul s se fac ncet, mestecnd bine -s se evite n timpul mesei, conversaiile, ndeosebi cele tensionate, cititul, vizionarea televizorului, ascultarea radioului -ambientul s fie ct mai plcut, atmosfera cordial i alimentele estetice -niciodat dup o mas, nu trebuie s se simt senzaia de supraplin, deoarece nsemn c s-a depit limita de saietate.

Repartiia zilnic a meselor

Pentru ca digestia i absobria nutrienilor alimentari s se desfoare corespunztor, este necesar ca mesele s se repartizeze conform ceasului biologic al corpului uman. Procesele metabolice, precum i cele digestive, se vor derula cu att mai bine cu ct omul s-a deprins de a fi constant n respectarea orarului meselor. Din ntreaga raie alimentar zilnic, este bine ca 20-25% s reprezinte masa de diminea i 10-15% cea de sear, cele dou mese; micul dejun i cina, fiind compuse din alimente uoare. Nu este bine ca dimineaa s se mnnce mult, deoarece dup trezire, organismul are tendina de a lucra intens n sensul eliminrii toxinelor, ori o alimentaie bogat, anuleaz aceast funciune. Masa de sear prea abundent este i mai duntoare, fiindc, dup cum se tie, toate funciile corpului tind spre repaos. Este indicat ca ntre micul dejun i prnz s se intercaleze o mas care s se integreze n intervalul de timp optim dintre micul dejun i prnz. Aceast mas nu va fi foarte consistent, fiind mai degrab o gustare cu rolul de a completa energetic micul dejun. Gustarea dintre micul dejun i prnz va reprezenta cam 10% din raia zilnic de mncare. Masa principal, n care trebuie s se consume 50-60% din raia alimentar zilnic, este prnzul. Conform ceasului biologic, cel mai optim interval pentru prnz este acela cuprins ntre orele 13-15. Din pcate programele de munc nu au fost realizate n armonie cu ceasul biologic al omului, aa c de cele mai multe ori, cea mai important mas este mpins spre cin, cu consecine negative asupra sntii noastre. Copii precum i adulii cu o via foarte activ, trebuie s mai consume o mas ntre prnz i cin. Adulii care nu depun efort fizic solicitant, este bine s evite consumul de alimente n acest interval, pentru a putea oferii organismului posibilitatea prelucrrii complete a hranei consistente specific mesei principale.

Anorexia nervoas este o tulburare psihiatric din categoria tulburrilor de alimentare, caracterizat printr-o reducere anormal a greutii corpului i printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalent , persistent, de ngrare. Persoanele suferind de anorexia nervoas i limiteaz greutatea corpului prin abinerea voluntar ndelungat de a se hrni (starvaie sau post voluntar) (anorexia nervoas de tip restrictiv) i prin alte metode - ca de pild abuzul de purgative, clisme, i diuretice, folosirea de substane anorectigene, i excesul de exerciii fizice (anorexia nervoas de tip eliminator, purgativ). Boala afecteaz mai ales tinerele adolescente, ns 10 % din cazuri apar la tineri de sex masculin. Anorexia nervoas este o tulburare psiho - somatic sau psiho - fiziologic complex, implicnd componente psihologice, neuro-biologice i socio-culturale. Termenul anorexia este de origine greac veche: an (- sau -lipsa de, " privativ" ), i rexis ()= dor, poft, apetit (de la verbul "orgo" = a ntinde , a oferi cuiva, a tinde spre) (exist i n greac modern: orexi - = poft). Bolnavul de anorexie nervoas e numit de obicei "anorectic", dei termenul simplu de anorexie (fr adaosul "nervoas") este de fapt sinonim cu "inapeten", adic lipsa de apetit, lipsa de poft de mncare. Bolnavul de anorexie nervoas nu e lipsit neaprat de poft de mncare, mnnc intenionat foarte puin. "Anorexice" sau "anorexigene" sunt denumite substanele care taie pofta de mncare, care suprim apetitul, folosite uneori n tratamentul obezitii. n mass media, dar i n literatura tiinific termenul "anorexie nervoas" este prescurtat de obicei sub forma "anorexie". Anorexia nervoas are un risc crescut de mortalitate - pn la 10%.

Bulimia este tulburare de alimentatie, caracterizata de un consum alimentar excesiv. O persoana cu bulimie mananca o cantitate mare de alimente intr-o perioada scurta de timp, pentru ca apoi sa-si provoace varsaturi, sa se supuna unui exercitiu fizic exagerat, sa consume laxative, diuretice sau alte medicamente in scopul unei eliminari fortate a alimentelor. Persoanele afectate de bulimie sunt obsedate de propriul aspect fizic si nu au respect de sine.Persoana afectata de bulimie pierde controlul alimentar in timpul unui astfel de episod de infulecare; apoi este cuprins de rusine, vinovatie si frica intensa de ingrasare si reia comportamentul excesiv, realizand un cerc vicios. Nediagnosticata si netratata, boala conduce la probleme serioase de sanatate.Etiologia bulimiei este neclara, dar se pare ca apare ca rezultat al asocierii unui istoric familial (genetic) cu anumite influentele sociale precum admirarea unei siluete longiline, dar si a unui tip de personalitate care tinde la perfectionism. Evenimentele stresante ale vietii de zi cu zi pot declansa bulimia in cazul persoanele predispuse sa dezvolte boala.Bulimia debuteaza cel mai frecvent in adolescenta tarzie sau la adultul tanar, in special la femei de rasa alba, baieti adolescenti, insa poate aparea chiar si la adulti. Deoarece este o boala cronica, aceasta persista si pe parcursul vietii adulte. La fiecare 10 femei cu bulimie, un barbat dezvolta aceasta boala.Sportivii, in general sau persoane cu anumite profesii care necesita o constitutie fizica cu greutate mica, precum balerine, manechine, gimnasti, au un risc crescut de a dezvolta bulimie. Anumite tipuri de personalitate cu control inadecvat al impulsivitatii sau acceselor maniacale (comportament obsesiv compulsiv) au de asemenea, un risc crescut de a dezvolta boala. Majoritatea persoanelor cu bulimie apartin unui statut socio-economic mediu sau superior, cu toate ca boala nu are legatura cu statutul socio economic, rasa sau originea etnica.

Simptome

O persoana cu bulimie :- prezinta episoade recurente de excese alimentare (infulecare), consumand cantitati mari de mancare intr-un timp scurt, pierzand controlul asupra cantitatii de alimente consumate- recurge la autoinducerea varsaturilor, a efortului fizic excesiv, folosirea neterapeutica a laxativelor, diureticelor, emeticelor (medicamente care provoaca varsatura)- prezinta episoade de apetit exagerat de cel putin 2 ori pe saptamana timp de cateva luni- se autoevalueaza in raport cu greutatea si aspectul fizic- nu toate persoanele care sufera de bulimie isi provoaca varsaturi, dar, apeleaza la alte metode de eliminare fortata ca raspuns la excesele alimentare anterioare.

Tratament

Tratamentul bulimiei include consiliere psihologica si cateodata medicatie adjuvanta (medicatie antidepresiva). Tratamentul precoce reduce riscul aparitiei complicatiilor legate de boala.Daca bulimia este insotita de alte simptome precum depresia, tratamentul adjuvant medicamentos poate fi necesar si durata recuperarii poate fi mai lunga.