REOACŢIUNEAi(UiiDistr ţiimea şi TipografiaBraşov, piaţa mare nr. 30irisori nefrancate nu se pri-

iiiesc. — Manuscripte nu sere- rimit. I I S G R A T E t se pri lAdministraţiune Braşov şi următoarele BIROURI de

INUNJURI: în Viena la M.‘ ies Nachf., Heinrich Scha-

Jlek, Rudolf Mosse. — In Bu- Idapesta la Ekstein Bernât. Ihilius Leopold. Blockner I. Preţul inserţiunilor: o serie girmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări

[mai dese după tarifă şi învo- ilă. RECLAME pe pag. 8-a.

A N U L L X X III.Telefon Hr. 226.

Nr. 35. Braşov, Luni-Marţi 16 Februarie (1 Martie).

ZIARUL APARE IN EU ZÈ. fiecare zi.AUonamentepentru Anstro-Dngaria:Pe un an 24 C. pe 6 luni 12 C. pe trei luni 6 C. Nril de Dumineca: 4 C. pe an.Pentru România şi străinătate -•Pe un an 40 franci, pe şase luni 30 fr., pe trei luni 10. Nrii de Duminecă 8 fr. 1 an.Se prenumără la toate ofi­ciile poştale din lontru şi dinafară şi la domnii colec­tori. — Abonamente pentru B R A Ş O V : A D M IN IS T R A - Ţ1UNEA în P IA Ţ A -M A R E târgul Inului Nr. 80. etagiul I. pe an 20 C. pe şase luni — 10 Cor pe trei 1. 5 Cor. —

1910.

Cucul şi turturica.(i3). E veche povestea cucului

hi a turturichii, o îl poate de când e lomea. Cucul zice câtră turturică: SţVara că ne ’ndeamnă, să ne drăgos- tim“, iar turturica :

„Dâ-mi tu bună pace,Că, zău, m-oi preface Azimioară ’n vatră“ .

Iarăş cuci I : „Eu m-oi face un aic vâirărel“ , iar turturica : „M-oi iace mai bine trestioară ’n baltă“ . Cu­cul n’o slăbeşte: „Şi eu m-oi face un (mic ciobănaş“ . Biata turturică vrea

se facă acum“ iconiţă mică într’o [biserică“ . Dar nici schimbarea aceasta DU-i ajută, căci cucul se preface în

Linie dăscăiaş la cel sfânt lăcaş**.Aşa-i povestea cea veche din vre-

mnrile, când lumea avea năcazuri poate [nomai diu dragoste. Dar vremurile [ş’au schimbat şi astăzi politica a în- înăbuşit totul. Iar vremurile nouă nasc poveşti nouă. Şi acum să vedeţi cum s’a schimbat azi povestea cu cucul şi tarturica.

Cucul s’a prefăcut de-atunci în [ministrul de interne al Ungariei, iar nrturica în presa Românilor din Ro- Inia. Cucul de-o vreme ’ncoace nu

ţie mai schimbă, nu se mai metamor- ează, ci şi schimbă numai penele, iar

h&ravul ba. Moare de dragoste fie­care din cucii ministeriului unguresc iapă gazetele din România. Până a- [Cfim bietele turturele au scăpat cum iu scăpat. Una din gazete îşi zicea până la o vreme „Neamul Românesc“ ,

să înşele pe d-1 ministru, că n’ar Jfi turturică, ci turturoiu. Dar cucul (ministerial a mirosit-o şi a văzut că-i gazetă. Acum ştiţi dumneavoastră, că linistrul are puteie mare şi-a dat poruncă tuturor poştelor din ţară să [pană mâna pe turturica „Neamul Ro­mânesc“ . Biata când a auzit de una ICft asta, ca să scape de drâgostelile

amorezatului ministru, s’a schimbat în „Sfătuitorul“ . Dar ministrul după iei şi cât p’aci să-l prindă. Atunci se pre- făcii „Sfătuitorul“ în „N. R.“ . Acum se sfârşise cu nasul cucului, că nu mai ştia, e turturică ori turturoiu. Şi rămase cu gura căscată, pănă când îi spuse un cuculeţ, că-i turturica lui dela ’nceput, „Neamul Românesc“ . Se gândi el ce se gândi şi numai ce dete poruncă să se oprească toate gazetele, cari ar purta în frunte una din lite­rile : A. B. C. şi aşa mai departe pănă la Z, şi mai opri toate neamurile de pe lume să între în ţara ungu­rească, numai pe „Neamul jidovesc“ îl lăsă liber, dacă o vrea să vină, dacă nu, să rămână în Ţară.

Acuma să vezi poznă ca aia. Dacă văzu cucul şi văzii, că nu poate să prindă turturica asta, se luă după al­tele, cari treceau munţii şi veneau la noi: „Minerva“ , „Furnica“ , „Viaţa Ro­mânească“ , „Viitorul“ , „Universul“ , „Adevărul“ . Şi păcatele lor, nici nu visau ce le aşteaptă. Dâdii ministrul poruncă să se oprească toate ; şi ca să fie sigur — căci de unde să ştie el ce nume poate iscodi Românul pen­tru gazetele sale — porunci să se oprească la toate poştele ungureşti Prezentul, Trecutul, ba chiar Impera­tivul şi Optativul, apoi Vulpea, Lupul, L*-ul, Velturul, Corbul, Albina, Raţa, Gâscă, Pupăza, Bufniţa etc. şi toate zeiţele Grecilor şi Romanilor, Juno, Afrodba, Venus, Demeter etc. şi ca să fie oficianţii siguri, le-a trimes şi câte-un dicţionar grecesc-latinesc-un- guresc. Era să oprească şi „Minciuna“ , dar s’a gândit că „Adevărul“ nu-şi va schimba nici odată numele în „Min­ciună“ , pentru-că atunci n’tr mai fi turturoiu şi ar trebui să scrie ade­văruri, ca să-şi poată păstra năravul de astăzi.

Dacă au văzut cum merge lucrul, s-au schimbat şi ele. Şi Minerva s-a

făcut „Doina“ , Furnica s-a făcut „Ochiul“ , Viaţa Românească s-a fă­cut. „Brazi şi Putregaiu“ , Viitorul — „Religia“ , Universul — „Cetăţeanul“ . Numai „Adevărul“ nu se putu schimba, Dar paza era acum mai mare. Şi re­pede sosi o listă nouă dela d-1 mini- stru-cuc, prin care se opria orice gazetă, care apare acum sau va apare de aci înainte şi va purta unul din numele acestea: 1) Cântecul, Balada, Fabula, Satira, Comedia, Tragedia, Ghicitoarea, Proverbul, etc., 2) Gura, Urechea, Gâtul, Fruntea, Piciorul, De- getu1, Capul, etc., 3) Fagul, Prunul, Garoafa, Mătrăguna, Mâsâlariţa, Dege- tariţa, jCiumâfaia şi toate felurile de bureţi veninoşi; 4) Geografia, Zoolo­gia, Botanica, Higiena, Cântările şi Desemnul geometric; 5) Funcţionarul, Soldatul, Ţăranul, Studentul, Homa­rul, etc. etc.

Dar cine să se pună cu isteţi­mea Românului. Gazetele aflară că turturica guvernamentala „Voinţa Na- ţionă“ , poate zbura nu numai în Ar­deal dar chiar în Budapesta. Şi ’ntr-o bună dimineaţă la toate poştele din Ungaria sosiră numai „Voinţe Naţio­nale«. Se schimbară toate gazetele în „Voinţa Naţională“ . Pe bietul cuc îl trecură sudorile. Dacă le opreşte, con­flictul diplomatic este gata, că, vezi, acum n-ar mai fi chestie naţională ci de partid — doar totdeauna ga­zeta partidului de la putere a putut trece graniţa — şi-atunci s-ar mişca toţi miniştri. Ce era să facă bietul ministru cuc? Chemă pe miniştri Un­gariei la un consiliu. Acolo hotărârâ sa roage guvernul R r mâniei, să-şi bo­teze altfel gazeta. Şi acesta ca să evite conflictul diplomatic şi-a bote­zat „Voinţa naţională“ — ca să nu dea prea mult de lucru tipografiei — „Voinţa internaţională“ . — Şi astfel bietele gazete trebuiau să se gândească iar la o schimbare.

N-au mai pus nici un nume, dar ministrul le-a oprit sub cuvânt, că nu-s gazete, dacă n-au nume. S-au hotărât atunci să ia toţi logaritmii pe rând, cari le-ar ajunge o viaţă în­treagă, chiar de-ar schimba numele zi de zi. Dar ministrul trimise în cu­rând tuturor poştelor câte un exem­plar din „Logaritmii“ de Vega şi opr toţi numerii din cartea aceea.

Când văzură bietele gazete, câ nu mai merge nici cu cuvinte, nici cu numeri, îşi puseră în frunte semne: una semnul ?, alta !, alta ;, alta,,“ , alta () şi celelalte câte-un semn din alfabetul telegrafic. Acum pas cucuie şi mai fă deosebire între ? românesc şi ? unguresc şi între alfabetul tele- grafiştilor români şi al ungurilor!

Şi-aşa cucul o mânca nespălată. Dar se zice că de ciudă înnebuni şi că de atunci tot zboară prin păduri după toate pasările, crezând că-i vre-o turturică de gazetă, pe care s-o ade­menească, şi tot cântă în g o l:

»Dulce turturică,Dalbă păsărică,Hai să ne iubim Să ne drăgostim.La nouri, la soare,La frunzi, la răcoare *),La stele, la lună,Cântând împreună.

Sărbătorirea lui Titu Maiorescu.Dela Academia română.

Bucureşti, 14 Febr.

Şedinţa intimă a Academiei de Vineri a fost consacrată unei frumoase şi colegiale sărbători. D-1 preşedinte A. Saligny, adre- sându-se membrilor Academiei a zis:

„Lunia viitoare, la 15 Februarie, co­legul nostru d l Maiorescu împlineşte vârsta de 70 de ani în deplină sănătate şi in întregimea activităţei sale politice şi literare,

J) adecă In temniţa dela Seghedin.

FOILETONUL »GAZ. TRANS.«

toCartea“ lui Maiorescu.Amintiri din viaţa de student,

de I. C. Panţu.

(Urmare.)

Se cetea mult pe acele vremuri şi bunele sfaturi primite, se făceau es-

trase d>‘n cele cetite, se decopiau maxime, idei şi expresii frumoase; fiecare din noi aveam mai multe caiete, era un lei de emulaţiune, o viaţă literară în mic. Se

şi nemţeşte. Limba germană se în­cepea cu Fibel-ul în clasa a doua primară, fără să fi fost impusă această limbă

atunci, şi se termina cu Schiller şi cu Goethe. Se învăţa şi franţuzeşte şi unii mai înaintaţi la studiu, făceau lectură în acea limbă. Limba maghiară se începea în

a cincea gimnazială şi nu făcea parte dintre studiile examenului de ma-

fitate.Printre noi circula şi o revistă, scrisă

mâna. Era o foaie redactată de Augus- |tin Bunea şi A. Bârseanu, cu colegii Io»*, [din clasa a V-a gimnazială, cu A. şi C.

Jexiu şi Emil Codru Drăguşanui, era o Imitaţie chiar şi în format, — cvart mare, despărţit în două la mijloc — a „Convor­

birilor«. Mi-aduc aminte de interesantul articol de începere a lui Bunea, de poozii poporale, descrieri de călătorii, traduceri în proză şi în versuri; acolo am cetit în- tâiaşdată »Capela« de Uhlaod tradusă de Bârseanu, şi multe alte lucruri interesante şi frumoase.

Aceste încercări ale tinerimei, viaţa aceea literară în mic, * era alimentată şi apreţiată de profesorii noştri. Pe lângă prezident, asistau şi alţi profesori la so­cietatea de lectură şi aici aveau o potri­vită ocaziune să se convingă mai bine despre capabilitatea elevilor.

Cu drept cuvânt, pot zice, că era un curent de tot idealist printre noi.

O altă instituţie binefăcătoare, — o apropiere, mai puţin oficială, între profe­sor şi elev — , se introdusese pe atunci, pentru clasele superioare; erau nişte ex- hortaţiuni, cari se ţineau Dumineca şi săr­bătoarea, înainte de a merge la biserică; durau de obiceiu cam o jumătate de ceas. Exhortaţiile se ţineau de profesorul I. Po­pea, care era şi teolog. Ne vorbea într-o formă uşoară şi atrăgătoare despre dife­rite cestiuni: se tractau şi se desvoltau une-ori teme de cuprins moral, lucruri chiar din religiune, excluse fiind dogmele, alte-ori de cuprins higienic, sau despre purtarea în societate; o temă predilectă a exhortatorului nostru era despre recunoş­

tinţa ce o datorăm părinţilor, profesorilor, bărbaţilor noştri mari, memoriei răposa­ţilor iluştri, iar la Sf. Andreiu ni se spu­nea viaţa şi faptele marelui Andreiu Şaguna.

Eram cu toţii la acele exhortaţii bune şi folositoare; ni se punea din când în când şi întrebări asupra celor auzite; luau cu plăcere parte şi unii dintre profesorii noştri şi foarte des harnicul director Me- şotâ. Mergeam,zic, cu toţii la acele întruniri de Duminecă dimineaţa, nu se făcea nici o deosebire între religia ortodoxă a răsă­ritului sau între a Românilor uniţi cu Roma, cu toţii ascultam aceleaşi sfaturi morale, căci toţi eram de »legea româ­nească«. Ne spovediam şi ne cuminecam de două-ori pe an la acelaşi preot şi as­cultam şi studiul religiunei ia acelaş cati- chet, nu se făcea pe atunci acea jig n i­toare deosebire între cele două »leg i« ro­mâneşti, J) cum se face ea astăzi.

*

Aşa a fost spiritul în şcoala din Bra­şov între anii 1871 şi 1879.

') Este un fapt cunoscut de toţi, că Augustin Bunea, în cei şapte ani cât a fost un eminent elev al gim­naziului nostru, nesilit de nimeni, a ascultat î u noi împreună religiunea ortodoxă a răsăritului şi, drept spunând, numai când s:a depărtat din Braşov şi când a fost destinat să continue studiile la Roma, am aflat, că el era de altă confesiune.

Era convingere generală între profe­sorii noştri, că ideile pronunţate de Maio­rescu şi propagate de »Convorbiri«, aveau să fie propagate mai departe şi astfel la prelegeri, la societatea de lectură, une-ori chiar şi la exhortaţiuni *) şi în tot locul se propoveduia »cuvântul« rostit la laşi. Ortografia fonetică, după modelul »Con­vorbirilor«, era introdusă încă din anul 1873 la şcoala noastră din Braşov.

Comparată cu celelalte şcoli de pe a- tunci, de acelaş grad, cu şcolile săseşti, ma­ghiare şi româneşti din Ardeal şi din Ţara românească, — singura comparaţie admisi­bilă şi corectă — atât cu privire la cunoş­tinţele literare, cât şi în privinţa studiului istoriei şi preste tot ai ştiinţelor, despre care, neavând directă atingere cu rostul acestor »amintiri«, nu am făcut pomenire, comparată zic, şcoala din Braşov cu cele­lalte şcoli de pe atunci, pot zice, pe deplin împăcat în sufletul meu, că era o şcoală bună.

Astfel, la Viena, între tinerii veniţi din alte centre româneşti, constat numai adevărul, când spun, că noi cari făcusem şcoala în Braşov, nu ne simţiam de loc stângaci în purtare, comparâodu-ne cu ei şi de loc nu ne simţiam jenaţi, de ceea

*) Tema: „Ce să cetim şi cum să cetim ?“

Pagina 2. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr 35 - m o*■ .. - .. ....................... ... ■ - - I — . I I .1 —, — .'..ii 11 I II.' !!■■■ -.11 ■*— .III. I .» .I— .... . .......— ■«

>D-l Maîorescu este membru al Aca- detnietdela Începutul înftinţărei acestei in- ^iţuţitini. În acest timp de 43 de ani, d-sa  conţrjbuiţ mult la înălţarea prestigiului 4 ©a de mi ei Române prin activitatea, prin cui tur a ştiinţiOcă şi prin înalta siiuâţiune |îe care a avut-o şi o are iu desvoltarea literaturoi româneşti.

»Cu deosebire de la noua organizare a Academiei făcută pe bâza legei din 1879,

ţiuniie de literatură şi de limbă au tractate şi hotărâte in academie cu

Cronica politică.Partidul Justh a ţinut Sâmbătă după

amiazi 6 conferenţă în care s-a hotărât a se lansa un manifest cătră populaţie.

Prin acest manifest se declară că par­tidul independent perzistă în principiul realizărei independenţei economice şi cere banca independentă, autonomia vamală şi o politică democratică, adecă votul univer­

lUminoasa participare a spiritului limpede şi^lriafir 1 d-!ui Maiorescu

„Sunt încredinţat că corespund sim­ţăminte lor d-voastră ale tuturora, când folosindu-roă de această fericită împreju­rare, urez din tot sufletul în numele Aca­demia i, colegului venerat şi iubit, să tră­iască încă mulţi ani, pentru a continua să contribue cu lumiuele sale, în larga mă­sură de până acum. la progresele Acade­miei şi ale literafurei româneşti“ !

D-l D. Onciul a cetit apoi un docu­ment, studiu asupra activităţei d-lui Maio­rescu in Academie, în sânul căreia a fost chemat când nu avea dă cât vârsta de 27 ani. D. Onciul a terminat zicând:

„N-a iost şi nu este nici o chestiune mai importantă ce priveşte chemarea sau răspunderea Academiei, unde d-l Maio­rescu să au ii intervenit cu greutatea cu­vântului său Şi totdeauna acest cuvânt a fost cei mai drept şi cel mai întemeiat.

„Era un noroc pentrii Academie şi pentru literatura noastră — mai ales în acele vremi critice când filologii din „So­cietatea academică“ voiau să introducă o limbă şi o scriere românească, înstrăinată şi de limba vie a poporului şi de tradiţia literară — era un noroc că atunci am a- vut parte de bărbatul cu cea mai echili­brară minte ce a produs în literatură nea­mul românesc, ca să puie stavilă greşitei Îndrumări. încă o generaţie cu aceleaşi apucături — fie-ne permis a varia astfel « sentinţă a sa — şi limba românească putea deveni o ruină.

»Ş i e un noroc de asemenea fă acest bărbat a fost menit să puie stâvilă şi re- acţiunei exagerate ce după criticii© sale a urmat contra acelei îndrumări greşite, sta­vilă pentru â păzi dreapta măsură

„Recunoştinţă şi laudă lui“ .

Atât cuvântarea d-lui preşedinte, cât şi lectura d-lui Onciul, au fost primite de cătră Academiciani cu cele mai călduroase ş f sincere mariîfestaţiun .

D l T. Maiorescu, mişcat de colegiala dragoste ce i s-a arătat, a mulţumit d-lui preşedinte, d-lui Onciul şi membrilor Aca­demiei, schiţând apoi într-un chip magi­stral fazele de dezvoltare ale Academiei şi nubilele lupte lăcute în sânul acestei in- stituţiuni pentru a se stabili direcţiunea culturii naţionale, a literaturii şi a limbei, în care avea să se îmbrace manifestaţiu- nile spiritului nostru naţional. „V. N.“

sal. Partidul independent învită populaţia să se înregimenteze sub drapelul lui justh'

*

Se fac din nou încercări pentru îm ­păcarea kossuthiştilor cu justhiştii. Cel mai nou intermediáfór este Barabás Béla, fără însă să fi obţinut până acuma vre-un re­zultat.

*

Numirea contelui Zichy în postul de ministru al cultelor este iminentă. Se spune, că în audienţa de azi ministrul Hedervary va prezenta Maj. Sale decretul de numire.

#Deputatul Milán Hodza pledează în

ziarul său pentru constituirea blocului par­tidelor democratice în vederea eluptării vo­tului universal, periclitat prin preponde- ranţa ce şi-a câştigat-o Tisza în noül par­tid guvernamental.

Convenţia României ca Aa$tro-Unga~ ria. »Neiie Freie Presse* află din Buda­pesta, că guvernul ungar va activa con­venţia cu România, abia după nouile ale­geri şi în caz că parlamentul îi dă apro­barea. In caz contrar convenţia va fi pusă în vigoare pe cale de ordonanţă.

Convocare.Conform dispoziţiunilor statutare,

prin aceasta convoc adunarea gene­rală a Asociaţiunii diu Arad pentru culţura poporului român, pe zilele de

şi 19 Februarie v. (3 şi 4 Martie nou) a c .

Ordinea de zi:

Ziua primă, Joi în 18 Februarie v. (3 Martie n ), în sala festivă a casei ora­şului din Arad.

1. Deschiderea adunării generale laorele 10'/2 a. m. ;

2. Discurs rostit de Vasile Goldiş, prim-directorul Asociaţiunii.

3. Discursul reprezentantului Asocia- ţiuaii pentru literatura română şi cultura poporului român.

4. Discursul reprezentantului Socie­tăţii pentru crearea unui fond de teatru

r. Raportul general al direcţiunii de­spre gestiunea anului 1909/10.

6. Raportul despre starea financiară a Asociaţiunii.

| 7. Raport despre biblioteca Asocia-j ţiunii.

ce adusesem de acasă, atât ea cunoştinţe cât şi câ educaţie.

*

Cum spuneam mai înainte, in toamna anului 1879; când am sosit ia Viena, încă dela început, am avut discaţii, »inevitabile* pe atunci, eu colegii veniţi dintr-alte părţi, pe tema »Convorbirilor literare«.

Sosiră şi Braşovenii ia Viena: erau dintre cei mai inaintaţi cu studiul, iar unii mai apropiaţi de mine, cari numai cu un an înainte terminaseră şcoala din Bra­şov, şi, după ce i-am întrebat lucruri de pe acasă, ie-am istorisit şi păţăniile mele din Viena şi cu deosebire vorbele schimbate şi discuţiile avute eu nouăle mele cu­noştinţe.

»Le ştim, le eanoaştem şi noi, au fost « ie discuţii şi mai vehemente, de cum spui tu « îmi răspunseră prietinii mei veniţi de departe, — din frumoasa Ţară a Bârsei.

In fine ne-am văzut fiecare de tre­burile noastre, ne întâlneam regulat la »România Jună«, unde, pe lângă cabinetul de lectură, aveam şi o odaie de distracţie, «u deosebire jocul de şach.

Intre cei mai regulaţi cercetători ai cabinetului de lecturăţ eram, fără îndoială noi, cei mai tineri, cari încă nu cunoşteam viaţa din marele oraş şi ne cam sfiiam să deschidem uşile vr-unei cafenele şi să pri-

!m prin ferestriie largi, cari ne impuneau. Foarte des conveniam cu S. Haliţă, care

eu mine s-a întâlnit mai întâi la »România Jună«, cu I. Moisil, S. Albint, S. Pop, A. Şuluţ A. Moldovan şi cu Ciprian f orum- bescu, apoi cu absolvenţii de teologie din Sibiiu: Dionîsie Făgărăşart, şi M. Voilean, cu Cuparescu şi Demian delà Arad şi cu alţii, veniţi pentru întftiaş dată în Viena. Intre vorbele noastre nu era cu putinţă să nu ajungem iarăşi la tema cea vephe şi să nu discutăm din nou ceştii de or­tografie de filologie şi cu deosebire de li­teratură. Încetul cu încetul ne-am depriRS unii cu alţii şi acum vorbiam mái liniştit, mai cu sânge rece. Din aceste dese con­veniri ne-am ries cu aceea, că in scurtă vreme cea mai cetită carte din bibliotecă era » cartea* lu i Maiorescu.

Se completa ceva, ce de bună seamă lipsise în gimnaziu şi efectul a fost de tot mare. Zi de zi discuţiile luau alt ton, a- propierea se făcea văzând cu ochii, şi era foarte natural, căci adevărul cucereşte şi adevăr era în cartea lui Maiorescu. Se des- luşiă între tinerii eolegi nişte convingeri nouă şi acum nü mai era discuţia stân­gace pe tema »fonetic şi etimologic«, ci pe ternă : ic lM ë scriiW atièü&t‘à ïşi ciHe nu*. cAci » precUm uti Vulcdk scris cu CiriU*)

• ) O frază eam da acest cuprins, strecurată în darea mea de seamă despre serbarea din Vièfl* din 1882, după cftm se Va redea mai încolo In aceste „Am intiri“, a dus în eröare pe Silasi, care a scria un răspuns la acea serbare, şi ne eombătea pe te­ma, că suntem de părere, sâ ne întoarcem la cirile.

8. Alegerea unei comisiuni de 3 pen­tru înscrierea de membrii rioi.

$. Alegerea unei comisiuni de 5, pen­tru cehzÉfardi rapoáHelör âfirecţtiinil.

10. ton t Creangă, disertaţiune de 1. Montani.

11. închiderea şedinţei.

Ziua a doua, Vineri în 19 Februarie v. (4 Martie n.) în sala festivă a semina­rului diecezan.

1. Deschiderea şedinţei la orele 10a. m.

2. Autenticarea protocolului şedinţei prime.

3. Referada comisiunei pentru înscrie­rea membrilor noi.

4. Referada comisiunii exmise pentru cenzurarea rapoartelor direcţiunii şi pro­punerile acestei eomisiun’.

5. Eventuale propuneri şi interpelări.6. Alegerea biurouiui adunării gene­

rale pe noul period de 3 ani, conform §-lui 12 din statute.

7. Alegerea direcţiunii pe anul 1910/11,8. Închiderea adunării.

Rog pe toţi membrii Asociaţiunii şi pe toţi sprijinitorii şi binevoitorii culturei române a se prezenta la a- ceastă adunare.

A r a d , 12 (25) Febr. 1910.

loan I. Papp,Episcopul Aradului, preşedintele Asociaţiunii din Arad pentru

cultura poporului român.

„împăcarea româno-maghiară“.D-l I. Rusu-Abrudeanu, cunoscutul

ziarist român, surprinde lumea românea­scă în n-rul de eri al »Adevărului« cu şti­rea »primită din cea mai autorizată sursă din Budapesta«, că »în princip iu înţelege­rea dintre guvernul unguresc şi partidul naţional român este ca şi stabilită«.

Continuând pe această coardă confra­tele nostru înşiră pretinsele promisiuni făcute de ministrul Hedervary d-lui Dr. Mihali şi încheie astfe l:

In schimbul tuturor acestor conce­siuni, cari dintr-un moment Intr-altul potsă vază lumina zilei într’un pact definitiv în­cheiat, dacă nu va interveni cumva acţiu­nea nefastă a reacţionarului conte Ştefan Tisza, cel mai principal stâlp al noului partid guvernamental, Românii îşi iau an­gajamentul de a-şi urma pe viitor în li­nişte dezvoltarea lor politică, culturală şi economică, perzistând în vechia şi tradi­ţionala lor politică dinastică, de a mai tempera tonul pressei româneşti şi in sfâr şit de a da concursul lor candidaţilor gu­vernamentali in toate acele cercuri elec­torale, unde Românii au o minoritate res­pectabilă, dar care nu le poate asigura reuşita candidaţilor ior naţionalişti.

Evident, pentru ca această înţelegere dintre Români şi guvernul unguresc să poată fi încheiată de fapt şi în mod foio-

ar fi totuşi un slăbuţ verificator, tot astfel un Alexandri scris în ortografia lu i Ci- pariu este şi va rămânea acelaş mare poet* — era o vorbă bine chibzuită şi aflase un ecou în sufletul fiecăruia din­tre noi.

Ortografia ajunsese în al doilea plan, un lucru secundar şi de formă, pentru a putea scrie cât mai practic şi acum dis­cuţiile noastre erau puse pe o adevărată bază, pe o bună cale.

In anul al doiiea 1880/81 făeui cu­noştinţă eu Ştefan Petrovici dela Lugoş, actualul deputat in dieta ţării, cu D On­ciul, de prezent profesor universitar în Bucureşti, cu Procopian şi cavalerii Prun­cul şi Zotta din Bucovina, apoi cu I. Pop ajuns mai târziu vicar ;&1 Nâsăudului, cu Sebastian Pop-Radu şi cu Oct. Bovfiniu, doi teologi absolvenţi dela Blaj, cari cer­cetau cursurile de fiiosofle şi cu alţi mulţi tineri veniţi din toate părţile româneşti Dintre noi cei mai vechi, cum ne num>am a- cum, se depărtase din Viena A. Bârseartu; el a plecat pentru semestrul de iarnă la Miin- chen, ca să asculte pe esteticianul Cariere, pe antropologul Ranke şi un curs de is­toria culturală la prof. Riehl, dar pentru aceea veniră alţi prietini dela Braşov, pa­tru absolvenţi dintre cei mai buni elevi ai gimnaziului, anume : /. T. Mera. C iril Vul­can, D. Ştefan şi Silvestru Moldovan. Se făcuse o seiecţiune dintre cei veniţi de

sitor, mai rămâne ca ea să fie aprobai, cel puţin în liniamentele ei generale, şi de cătră contele Ştefan Tisza, cel mai raâr* cant membru din noul partid guverna­mental. In ori ce caz, pentru înfăptuirea ei este absolută nevoe ca contele Khtian Hedervary să ia chestia în gât chiar fir contra voinţei contelui Tisza, campionul imperialismului maghiar şi pretendentul cel mai de temut pentru înalta demnitate de viitor prim-ministru al Ungariei.

Cine va birui dintre aceşti doi frun­taşi şi factori decisivi ai politicei ungu­reşti, un viitor apropiat ne-o va dovedi de sigur.

Va învinge politica contelui Tisza, Românii nu se pot aştepta la o viaţă mat bună şi mai tihnită.

E destul să spunem, că contele Tisza pune ca principală condiţie a împăcărei cu Românii separarea acestora de cătră Slovaci şi Sârbi, pentru ca toată lumea să Înţeleagă, că orice împăcare devine pen­tru vecie irealizabilă întru cât Românii ţitf mai mult decât la orice la solidaritatea dintre ei cu Slovacii şi cu Sârbi*.

Temerea însă ca Românii să nu facă ■ o alianţă electorală cu kossuth-iştii hif Iusth, iar pe de altă parte faptul că pre­tinsului partid moderat ai d-lor Dr. Emil Babil şi Dr. Fârcaş nu i-se acordă nici o importanţă politică de cătră actualii gu­vernanţi unguri, ca şi împrejurarea, că toţi prelaţii români fără deosebire de rit sunt azi alături de partidul naţional român, se poate prea bine să lumineze într-o bună zi şi pe contele Tisza, pentru ca să ud mai pună beţe în roate în însuşi interesul bine priceput al politicei ungureşti, undi apropieri sincere şi cinstite cu Românii cari fără îndoială formează elementul cei mai nuraăros şi mai viguros dintre naţio­nalităţile nt-maghiare.

Concertai doamnei Lucia Cosma.Recenzentul marelui ziar francez »U

»Roumanie« apreciază în următorul med concertul recent ai d-nei Lucia Cosma, 1 dat Lunia trecută în Ateueui din BiT- 1 cureşti: I

»Concertul dat eri seara de d-ni Lucia Cosma la Ateneu a tost pur delicios. Noi am caracterizat deja talentul atât de dulce şi de fin al acestei fermecătoare ar- t ste cu ocazia concertului simfonic din urmă, la care şi-a dat preţiosul său coti- curs. D-na Lucia Cosma posede înainte de toate darul simpatiei, care emanează dela persoana şi vocea dânsei, fiindcă e tot atât de plăeută s o priveşti ca şi s-o asculţi: este singura cântăreaţă, care nu se strâmbi şi la finea voealireior celor mai îndrăzneţ# ar* un zâmbet; ea cântă fără sforţare, câ o ciocârlie, cu o facilitate de emisie, care te tace sâ uiţi înalta ei ştiinţă muzicală; escelează in pianissimo, în notele filate. Când a cântat aria din Lucia — pentru care se pare că o predestinează numtsfe

curând şi dintre noi cari eram acum nm »băbătii* şi nu mai ţineam seamă de unit râsleţf, ce rămăseseră în părerile lor »gre­şite«, cum » cutezam* acum s& le zicem.

Pe când la început ne priviam unii pe aRii ea duşmani, ca prin minune cetirea criticilor lui Maiorescu, ne-a împretinit, ba ce-i mai mult începurăm şi noi Braşovenii sâ mai cetim >cartea* lui Maiorescu, căci de multeorî »contrarii de odinioară* ne eitau pasage şi idei pe cari noi le eanl uitaserăm. Ne părea bine de acest lucru, ne dam totdeauna »învinşi* cu bucurie şi »con v in ş i* de câte ori ne spuneau ei, câte ceva, ce uitaserăm sau poate nu am; fost înţeles pe deplin, in lectura noastră din liceu. Ne dam învinşi cu drag, căci fa faţa noastră aveam nişte »contrari*, infc lingent-i şi cu minte. » Adevărul convinge# învinge* este o veche vorbă, care aşa 4# ) frumos a eşit la iveală în cercul tinerime! din Viena.

Aproprierea devenise aşa de mart; în cât ne vedeam foarte des şi afară fâ România Jună, ba unii luam chiar miedll,*. împreună, ceea ce a tost un prilej de o Impretinire şi mai temeinică, un prilej de a întră în mai mare intimitate unii cu alţii.

Iţi era mei mare dragul să vezi cuni discutau mai pe urmă colegii noştri Hâ- liţâ, Aibini, Moisii şi alţii şi cu ce drag vorbiau ei aeum despre Maiorescu. — Tinerii J

G Af Z E T A T R A N S I L V A N I E I .Nr 35. —1910.

ei — cristalul vocei sale era mai curat decât flautul d-luî Elinescu, care o acom­pania.

O na Lucia Cosma a redat cu un stil impecabil aria atât de dificilă din 11 re pdstore de Mozârt, iar cântecului indian a lui Bemberg i-a dat o notă exotică.

" - Nu mai revenim asupra celor zise despre d-na Lucia Cosma cu privire ia liedurile de Brahms, Schubert şi Strauss; muzica aceasta n-a fost făcută pentru dânsa, ci dânsa e făcută pentru această muzică, a cărei interpretă perfectă este.

Dar d-na Lucia Cosma este înainte de toate fiica rassei sale; ea triumfeazâ în cântecul românesc, pe care şi l-a ane­xat oarecum. încoronează dorul cu fru­moasele piese ale lui Dima şi BrediceanU, ea devine muza patriei, a marei patrii lăr­gite, a marei patrii ideale. Iţi vine să i oferi Edelweis din Carpaţi şi nu flori dela Rothan.

Flori de acestea a primit multe d-na Lucia Cosma, dar noi nu vom fi nici când abilitaţi faţă de dânsa, deoarece cântecat siu face să desvoalte în sufletele noastre Soarea românismului cu dulce miros

Noi o felicităm şi îi mulţumim... Pu­blic foarte nu măr os, foarte elegant, foarte lficântat.

Aflăm cu plăcere că pentru concertul df Mercuriseara s-au vândut âpjKoape toate dotele. Prin urmare concertul depoimâne vf deveni o frumoasă manifestaţie a Braşo­venilor faţă de distinsa noastră cântăreaţă.

Ş T I R I .— 1Ö Februarie v.

t Eugeniu Csrada. Sâmbătă seara a îScetat din viaţă in Bucureşti marele frun- tăş al partidului naţional-liberal şi nedes- jjrţitul colaborator al lui Ioan C. Brătianu, Migeniu Carada directorul Băncii Naţio- tflle în etate de 73 ani. Anunţând moartea regretatului Carada, ziarul »Voinţă Naţio­nală« apreciază pe lungi coloane activitatea multilaterală a defunctului, scriind între altele:

»...Omul pe care ne-am deprins să-l ştim veşnic tânăr, cu sufletul lui mare, dwpururea neadormit şi plin de energie

luminată când era vorba de interesele ob­şteşti ale ţărei pe care o iubea mai presus de orice, a fost răpus de puterea oarbă

,şi nimicitoare a morţei, în faţa căreia mu­ritorul nu găseşte îndurare. Timp de peste o jumătate de veac, personalitatea atât de puternică, dar în acelaşi timp atât de ui­mitor de modestă a lui Eugenia Carada, a umplut cu activitatea ei istoria noastră contemporană. N-a fost act mai îiisemnat, n-a fost năzuinţă spre libertate şi progres ia care să nu fl luat parte covârşitoare acest fruntaş între fruntaşi ai generaţiei de patrioţi, căreia se datoreşte îotemeerea României moderne...«

Consiliul de administraţie al Băncei Naţionale a hotărât să deschidă o sub­scripţie pentru instituirea unui mare fond cultural, care să poarte numele de Eu- gottiu Carada. in consecinţă Banca Naţio­nală ş> familia distinsului defunct roagă

veneau din nou se alăturau de noi şi Iprtea< lai Mato fes cu mergea înainte, «ivărul cucerea.

*

Era după războiul de independenţă á României; tricolorul românesc fusese llgió fié purtat înaintea Plévnei; Româ- % era regat; »Peneş Curcanul« era pe Mole fiecăruia; Hora Griviţei se juca pre- tttlndenea între Români; un 1Ú M ă iv plin

Însufleţire se ţinuse ia Bucureşti, un w M aiu t, scris de Alexandri vibra inima fóüröFa: imnul*) »Să trăiască regele« sa ţftase in capitala regatului, eră ceva w) făcea pe orice Român pe atunci să şgătească intr-o agitaţie înălţătoare de «fot,i Şi la Viena le simţiam toate aeeatea |nu e mirare, că în acel an, în 1881 se léa în capitala monarhiei noastre o mare Âifioare, căci, bardul din Mirceşti, eare cu J » mai înainte primise >cupa de arginU 4§ parte# Felibrigilor din Montpellier

» Imnul gmtei latine*, împlinea eta* m de 60 dé ani.

La propunerea lui A. Bârseanu, care

É sem astrul de vară se întoarsese din :ermanä (München) societatea no- jat hotărârea de-a ţine o şedinţă fes- ononrea poetului iubit şi de-a 0 adresă de íeíieifare. Şedinţa s-a

fittül" !n 4 Iulie st. n. şi a luat parte a -

pe toţi aceia cari ar voi să depue coroane, să subscrie în schimb suma echivalentă la »Fondul cultural Eugeniu Carada.

înmormântarea va avea loc Marţi în Craiovai

La doliUlVefleFăl pentru această mare perdofe a frâţiroF n^ştfî din regâfc ne aso­ciem şi noi din toată inima.

Ga ocazia jubileului de 70 de ani al d-iUi T. Maioresco, (15 Febiuarie a. c.) co­laboratorii »Convorbirilor Literare« au scos Un volum festiv de 740 pagine, cu mal multe ilustraţii şi fotografii ale jubilarului. Colaborează peste 50 de scriitori. Unele ar- tieeîe, semnate de d -n ii: B. Deiavrancea, GhbiÂl; Viăhuţă, P. Râşcanu, N. Filipescu, Fiord, I. A. Rădulescu, E. Pangisti, Al. Tzi- gâră etc privesc viaţa şi activitatea d-luiT. Maiorescu Preţul volumului e 10 cor. Numărul de exempiare fiind restrâns, vo­lumul e menit să ajungă o carte rara pen­tru biblioteci. Toţi cei ce doresc să o aibă, să se adreseze prin mandat postat tipogra­fiei Carol G6bl, Bucureşti, str. Doamnei 16

Adunarea băncii „Arieşana“. Ni sescrie: Pe 25 Faur a fost convocată adu­narea generală a institutului de credit şi economii »Arieşana« în Turda, la care au fost presenţi 20 acţionari cu peste 360 acţi. Adunarea a fost presidată de magnificul domn Iuliu Bardossy, inspector şcol. reg. îif (atragere, Sare prin o respectuoasă ţi­nută a câştigat simpatie tuturor celor cari erau de faţă. Cu ocaziunea acestei adunări s’a constatat faptul îmbucurător că insti­tutul »Arieşana« a apucat în ogaşia nor­mală, â apucat în calea bună pe care îna­intează în mod sigur. S’a constatat solida­ritatea institutului prin faptul, că azi dis­pune de fonduri în sumă peste 127 mii Cor., iar depuneri peste 767 mii Cor. Toate propunerile direcţiunii au lost primite de adunarea generală cu unanimitate, ceeado denotă că direcţiunea îşi cunoaşte chema­rea şi că lucra după cea mai bună a sa chibzuială pentru promovarea şi desvoltarea intereselor institutului »Arieşana«. Din pro­fitul curat de 19 mii Cor. s’au făcut detra- geriie statutare; pentru scopuri culturale s’au votat 883 cor. 52 fii. din cari se dau cor. 100 pentru fondul cultural din Blaj, cor. 200 pentru şcoala rom. gr. cat. Turda- vecbe ; cor. 100 pentru şcoala rom. gr.o-rt Turda-veche; cor. 100 pentru casa paro- chială gr,-cat. Turda-veche ; cor. 80 pentru catecheţii (2) ucenicilor de meserii Turda; cor. 60 pentru şcoalele din tractul proto- pres. gr.-or. Turda ; cor. 28*32 pentru fund.

fi 1. Bardosy pt prem iant elevilor dela şcoala gr. cat. din Turda; cor. 10 pentru Reu­niunea femeilor rom. Turda ; cor. 10 pen­tru societ. teologilor »Inocenţiu M. Clain« Blaj ; cor. 10 pent ru societ. »România Jună« Viena ; cor. 5 Alienaţilor din Sibiiu ; cor. 5 pentru surdo muţii din Cluj ; cor. 15 pen­tru pompierii din Turda: cor. 5 pentru »Zeneegylet« din Turda, şi cor. 5 pentru meseriaşii din Sibiiu ; restul a rămas la mâna direcţiunii.

Dorim ca pe viitor sa putem comu­nica publicului ce ne poartă interes, veşti cu mult mai bune.

La fondul cultural al dieceza! Aradului,faţă de care se arată un interes tot mai mare din partea Românilor de pretutinda- aea. s’au făcut Zilele aceste din nou două

contribuiri însemnate. Veherâbilul fruntaş român timişorean, d-1 adv. Emanuil Un- gureanu a dăruit 10,000 cor., iar d-1 advo­cat Dr. Petru legle din Timişoara 1000 cor.

Un duel cu desnodământ fatal. Sâm­bătă a avut loc în Viena un duel cu sfâr­şit mortal. Combatanţii erau baronul Her- man Wiederhoffer fiul decedatului medic al monarhului şi d-rul M...., ambii funcţio­nari ai statului, incidentul fusese provocat de o controversă de natură particulară. Duelanţii conveniseră să schimbe câte trei gloanţe la 35 de paşi distantă. Toţi secun­danţii erau oficeri. Cel dintâi trase baro­nul Wiederhoffer fără a nimeri. Venind rândul adversarului, aceasta trase fără a ţinti. Arma fiind însă puternic încărcată glontele porni şi lovi pe baron în frunte. Medicul îi dădu imediat ajutoarele nece­sare, de Wiederhoffer muri peste câteva minute.

/ Nenorociri pe mare. Se comunică din Teţuan că o corabie cb pânze venind din Olanda încărcată cu o mare cantitate de contrabandă de războiu şi care fugea din faţa unui distrugător spaniol s-a împot­molit la 40 kilometri la est de Tetuan. Din 25 de oameni din echipagiu 5 s-au înnecat.

— Un vapor a ciocnit o bancă în care se aflau lucrători. Şapte dintre dânşii s-au înnecat.

— Vaporul englez »Abaris« a ciocnit Sâmbăta seara în port vaporul argentinian »Littoral« care plecă spre Argentina. Ace­sta din urmă s-a cufundat. Sunt mai multe victime.

Un jubileu preoţesc, împlinindu-se 25 ani, de când actualul protopop gr. or. ro­mân al Orăzii-mari, preaonoratui Domn Tonaa Păcală, stă în fruntea acestui tract, un comitet de preoţi şi alţi stimători ai jubilantului au hotărât arangiareaunei fes­tivităţi iubilare, cu ocaziunea ţinerii sino­dului protopopesc, Mercuri la 9 Martie 1910 st. n.

Agitaţie In vara anului 1908, eu ocazia serbărilor adun. generale a societăţii Gustav Adojf. ţinută în Cincul-mare, studentul în filosofi© Alfred Graeser din Mediaş a ţinut o vorbire, în care procurorul a găsit de­lictul »agitaţiei«. Tribunalul din Elisabe- topole l-a achitat pe Graeser, tabla din Târguf-Mureşuiui insă i’a condamnat ia 1 lună închisoare de stat şi 50 coroane a- raendă. Curia a aprobat hotărârea tablei regeşti.

Se caută un biliard uzat, cu tacuri şi bile. Să fie în stare bună. Cei, cari au de vânzare un astfel de biliard, sunt rugaţi a se adresa administraţiei ziarului nostru.

Petreceri.Teatru in Sighişoara. Comitetul fi­

lial — Sighişoara — al »Societăţii pentru fond de teatru român«, invită cu dragoste frăţească la reprezentatiunea teatrală ce o va aranja î i 5 Martie n. a c. în »Saia oraşului«. După producţiune va fi joc. Va cânta capeia mâestnilui Ros din Făgăriş, eventual o muzică militară. Venitul curat este destinat pentru »Fondul binei«. Se va

jucâ piesa »Unde dai şi unde creapă« co- fnedîe în 2 acţe de: Alexaftdru Costfia# Iod de iiiiiu Pbpescu. Contribuirile bene­vole să sé trimită la adresa d lui Dft Töm a CoFnea; ad vdfcafc Sighişoara.

*

Tinerimea universitară română din Cluj învitâ lâ petFefcereâ cu dans, te se va aranja în sala dela »Hotel Central« (Nagy Gábor) la 10 Martie 19ÍÖ n. Începutul la 8 ore seara. Intrarea de persoană 2 cot., de familie (|>âhă la 3 membri) 5 cor. V I- nítul cufat é âestihăt pferitrU »Cásifla rö- niârîă« áih locfl

*

Tinerimea română din Haţeg învitâ la bálul mascat ce se va áfáhjá Sâmbătă în 12 Martie st. n. 1910, în Sala hotelului »Mielul de aur«. Preţui oe Intrare de per­soană Cor. 1.20. Venitul curat este desti­nat în fakóiul » Despărţământului al Aáü- ciaţiunii«.

ULTIME ŞTIRIBudapesta, 28 Februarie. Se ştie

că guvernul coaliţiei ă retraşi debitat poştal mai multor ziare din România. In urma unei convorbiri a ministrului I. Brătianu cu contele Âehrenthal a- cesta a început tratativele cu guver­nul ungar, care In urma dorinţei mi­nistrului de externe comun a anulat acest ordin. Rezultatul, deci, este de azi înainte ziarele „Minerva“, „Vii­torul“ şi „Universul“ pot trece în Ungaria ca şi mai înainte.

Bi bliogr alie.Bucolicele şi Georgicele iui Ver-

aiiiu traduse de Cunoscutul şi apreciatul scriitor şi profesor pensonar M. Strajanu, Bucurescî I. V. Socecu. Se pot procura prin librăria A. Mureşianu. Preţul cor. 2.60 plus 10 fii. porto.

Traducerea e făcută de uni bărbat competent, din cuvînt î.i cuvînt şi e în­soţită de analisa tuturor cuvintelor cu­prinse în textul latin. Elevii giiunasialf car! au fost nevoiţi £iă'hă acuma a utili sa traduceri streine, de sigur se vor bucura de acâstft âkUe.

M. fitirăjanu: nNerinâtf, un eptso'J d u viaţa poetului L^<*p»rJi (uuveiă după Paul Heyse). Preţul 30 b., plus 5 b. porto.

M. S tră ja n u : „Legătura între fi­losofic“ şi ştuuţe^e experimentale. I. înţe­lesul fi osofiei. II. Problema puterii de v aţă ca hotar Intre filosotie şi ştiinţă. — Preţul 50 bem, plus 10 bani porto.

Proprietar : Dr. Aurel Mureşianu. Râm.

Redactor respona: Ioan Spuderca.

proape toată**) colonia tânără, ce se gă­sea la Viena.

Programul serbării, care încadrează de tot bine activitatea şi viaţa sufletească a lui Alexandri, îi reproduc în toată ©s- tinderea lui:

1. Cuvânt de deschidere, rostit de pre- sidentul societăţii V. hamian*).

2. ÂUxandri, studiu de A. Bâr­seanu.

3. Mihu copilu, cântec bătrânesc, de­clamat de Simion top .

4. Steluţa, solo de D. Brătianu**).5 Tractat despre potente poporale

colectate de V. Alexandri, de 1. G. Panţu.6. Grasa, deciamaţiune de Ck. Vul­

can.7. ÂUxandri în teatrul român, studiu

de J. S Paul.8. Gondcleta, solo de D. Brătianu.9. Ghioaga lui Briar, declamaţiune de

D. Ştefan.

*) Cuvintele sunt a Ic tU u te de Alexandri, in consonanţă cu melodia imnului, compusă mai Înainte de un măiestru de muzică.

*♦) Aranjatorul acestui frumos program: A. Bârsennu plecase la Paris şi disertaţia făcută, a catit-o altcineva dintre noi.

*) Actualul protopop şi deputat din Munţii Apuseni.

** )' Inginer în Ploeşti.

Tot cu acest prilej România Jună a trimis marelui nostru poet un prea fru­mos album, »legat fn catifea, purtând pe faţă o ghirlandă de ştejar şi lauri, lucrata în argint, având în partea de jos a ghir­landei, săpâţi anii I82l şi' 1881, iar la mij­loc iniţialele poetului«, care; cuprindea o trumoaşă şi avântată adresă, compusă în numele tinerirnei din Viena, după cât îmi aduc aminte, de colegul nostru. I. S. Paul *)

Această serbare unanimă era o ne­tăgăduită dovadă, că apropierea între noi, cari ne aflam in Viena, se făcuse pe de­plin, căci sărbătoriam peV. Alexandri, care cu toată dragostea se alăturase la c iren- tul »direcţiei nouă« şLşi publica regulat lucrările sale în Convorbiri literare.

*

Ajunseserăm uniţi în păreri, în ceea ce priveşte dbsvoltarea literaturei româ­neşti şi presfce tot a cuiturei noastre. Şi, dacă d-l Missir povesteşte c ă : >ortogrufia fonetică a răsturnat un comitet, iar cea eti­mologică, care a ajuns lâ putere în Maiu 1375, a alungat din sânul societăţii pe ca- ifierazii bucovineni«, eu poţ spune că dela 79— 82 » ortografia intrase în mormânt, ia r >cartea< iţii Maiorescu ne-a strâns pe toţi la olallăt.

* ) Adresa, trimisă lui Alexandri, este publi­cată în „Gazeta Transilvaniei“, anul 1881, Nr. 82 din 21 Iulie.

Lin s’a făcut această schimbare, uniţi eram in vederi, o thănifeslafe nouă în felul său, hvaveseloc, sărbătorirea poetului V. Ale­xandri, şi toate aceste line Manifestări se simţiau * acasă«., în Ardeal, în Bănat şi in Ţara ungurească. Vedeau cei de acasă, e& se întâmplă o înfrăţire frumoasă între ti­nerii din Viena, eari pe acel timp aveau »societatea« cea mai bine închegată din întreaga studenţime românească.

Ce anume vor fi zis bătrânii în fie­care centru românesc, nu pot şti, dar de una mi-adue aminte, că tinerii cari veniau după noi »a alăturau la noi şi că unii mai vechi dintre ai noştri din Viena nu âe ui­tau încă cu ochi buni la colegii Haliţă, Ai- blni, Moîsii şi ia cedai ţi, ba uneori îî nu- miau » trădători«. — Bineînţeles, amicii no­ştri făceau haz de acest nou epitet, dar caravana mtrgea înainte şi aducea după sine întreg tineretul entusiasmat.

*

(Va urm*.)

Rectificare. La începutul foiletonului din Nr. trecut, în coloana primă, rândul ai doilea de sus, de asemenea în colbana a doua, în rândul al 13-lea de jos, să se cetească 1892.

G A Z E T A T R A N S I L V A N I E IPagina 4. Nr. 35—1910.

Marţi în 1., Mercuri în şi Joi în 3 Martie n. 1910,

serate umoristice internaţio­nale arangiate de

cel mai popular artist în artadecla- mării humoristice. Programe alese, moderne şi foarte amusante. înce­putul la 8 oare. Preţul intrării 1 cor.

Loc rezervat I cor. 60 Bani.Nr. 918 (1— 8).'

Bae de piatrăS’a deschis o bae de peatră petriş şi năsip, doritorii să se adreseze la

subscrisul George BirtScheiu, Valea-Morii Nr. a) 60.

= Asigurare! =O bancă de asigurare populară

caută echisitori capabili pe lângă sa­lar fics şi provisiune. Pentru începă­tori neversaţi în afacere retribuţie după cualificaţiune. Oferte eu refe- renţe şi copii de atestate să se tri­mită sub cifre „PO PU LA R “ la ad- ministraţiunea acestei foi. 945,2—3.

Fân de vânzarecalitate bună se afla la D-L Gsorge Axente, comersant în Arapatak.

910. 8— 12.

ZTCRÂV ROMMMă recomând ou. clientele dela oraşe şi sate ca zugrav şi văpsitor, în special On. preoţi şi învăţători, pentru zugrăvirea bi- sericelor şi şeoalelor, la cari mă angajez cu preţuri foarte modeste.

Cu stim ă: Nicolac Arsu,zugrav-văpsrior român.

Braşovul-vechiu Str. Bisericii 19 c.)

Cursul la bursa din ViîuaDin 12 Martie n. 1910.

Renta ung. de aur 4rV0....................11410Renta de ordue ung. 4% . . . 93 35[înpr. că; . fer. ung. în aur 3! ,% • 82 80 Imp:. căii. fer. ung. în argint’4°/0 ^4 25Bonuri rurale croate-slavone 94 50impr. ung. cu premii , . 213 —Losmi pentru reg. Tisei şi Seghedin . 155 15 Renta de hârtie austr. 4*/î0 95.35Renta de argint austr. 43/,0 95 35Reuta de aur austr, 4°/0 . . 1*7 85Renta de corbne austr. 4% * 95 35Bonuri rurale ungare B'/î#/0 • 85.35Losurf din 1860 . . . 171.76AcţiÎ de-ale Băncei ung. de credit 1774 — Acţii de-ale Băncei austr. de credit 8:450 Acţ'î dc-ale Băncei autsro-ung . 674 60Napoîoendori . . . . . . 1911Mărci imperiale germane . 117.45Lond n vista . 240.30

Cursul Pieţii Braşov.Din 13 Martie n 1910

Bancnote rom. Curap. Argint român „Lire turcesc! nScris. fonc.Aibine 5% Ruble Rusesci „ Napoleondori.. „Galbeni ,'\dărc! germane .

1886 Vând. 892 1870 a 18.902150 » 21 80

100.— 2 {.08 254.50 ». 255. — |

19.06 V 16 5 î11.20 „ 1140

117.- „ 111.50

Preţurile cerealelor din piaţa Braşov.Din 25 Februarie 1910

Üësuraséu

i-rauratea| C a lila lea .

Val ut*ta

Kor. 1 dil

L H. L. Grâul cel mai frumos. 24—

îî Grâu mijlociu . . 23 —Grâu mai slab . . . 22 —Grâu amestecat , . 20 —Săcară trumosă. . . 17 __

n Secară mijlociă. . . 16 —Orz frumos . . . . 10 —

9 Orz mijlociu. . . . 9 —OvSs frumos. . . , 8 58Ov6s mijlociu . . . 7 —C u cu ru z................... 12 —

% Mâlaiu (raeivi) . . . 11 —Mazăre. ................... 20 —Linte . . . . 16 —Fasole....................... -—

n Sămânţă de in . . . 18 —n Sămânţă de cânepă . 15 -

Cartofi........................ 4 —Măzăriohe................... — —

1 kilă Carne de vită . . . 1 209 Carne de porc . . . 1X 52

Came de berbece. — —100 kiL rfăn de vită prospăt . 40 —

9 Său de vită topit 6 . —

Abonamente la„Gazeta Transilvaniei“,

se pot face ori şi când pe timp mai îndelungat sau lunare.

Administr. -.Gazetei Trans

Banca Naţională a României.i e i o

7 Februarie

127 072.416

1 116,541 53.154,426

* 11.279.500 15.853,177

11.999,924 16.296,433 3.187,121 5.970,297

701,910 252,(89

104.671,864 -29 345,694

13.956 333393 857,765

12.000,000 26 380,304 3.863,598

246.495,610 446.3^9

104.671,864

a* it si a t in n e s m u a r â .

393.857.755

-A . c t 1 :189190668 Reser. metai. aur 92463689) 137881778 „ Trate aur 38318800)Argint şi diverse monede . Portofoliu Român şi străin.•Impr. contra efec. publice 11643100(

„ „ „ în cont corent 162524i0(Fonduri publice- . . . .Efectele fondului de reserva .Efect. fond. de arnort. imob. şi mater. Imobile . . . . ..Mobilier şi Maşini de Imprimerie . Cheltuirii de Âdministraţiune . Depozite libere . . . . . . .Conturi curente . . . . . . .Conturi de valori . ’ . . . . .

^ a, & i v :

î a i o30 Iannarie \ 6 Februarie

Capital . . . . . . . . .Fond de r e z e r v ă ................... ....Fondul amortis. imob. şi material Bilete de Bancă în circulaţiune . Dobânzi şi beneficii diverse . .Depozite de retras . . . . ,

Scomptui 5%* Dobânda 572%

130.579,972 130 782489

1.083.106 1.181,63857.529,743 91.898,844

28 953,533 27 895,510

11.999,924 11.999 92414 925,995 14 925,995

3 134.621 8.134,6215 999,687 5 999.687

709,139 709 139247,572 256,577

103.653,159 107.496 26041.738,369 35 748 80618.430 862 17.145,676

418.985.682 419.175,162

12.000,000 12.000,(XX28.187,792 28.187,7924120,826 4.120,826

270.673,970 266.942 480349,935 427,804

103 653,159 107.496260

418.985,682 419.175162

Preturile netto cassa.

omrSO

O)

o■C-Sof-tP-.

Nicolae BaleaMăiestru pantofar Braşov. Strada Orfanilor ITr- 2.

aproape de piaţa „ m . < Mare magazin, de " " ,v tot feliul de încât-mare. Recomând ă

tot feliul de în căi* ţăminte — pentrubărbaţi, dame şi co- pil, mare asorti­ment de gbiete se* 7on de vară.

ţăminte, lucru de mână, bun şi cu preţuri foarte re duse. Ocazia cea favorabilă, pentru de a cumpăra cele

mai bune, mai durabile uşoare şi plăcute încălţăminte pentru toate sezoanele cu preţurile cele mai reduse numai în depositul dlui pantofar Balea, ss pot găsi.

— Braşov, Strada-Orfanilor nr. 2. —Preţurile netto cassa

►dHCD

CD

OJ»UimD»

0 v a i! Tuşea, răguşala şi flegma o vin-:: decă iute şi sigur

JMUlM Eţpf wtn ware gust bun şi nu strică apetitul.Per Earton 1 cor. şi 2 coroane.

R a r t o n d e p r o b » 5 0 b a n i .

Deposit principal de trimitere:asgp Farmacia „Beichspafatin“

I Budapest, Vâcai-kSrnt 17.

Trăiască

Tuşea blăstămată o să mă înece

Pastile Egger m’a vindecat !

Se capătă în Braşov : Borsôdô I tvât. Julius Hornung. Emil Jekelius. Franz In BKe-emen. Victor Klein. Rudolf Kuglar. Lang & rJ heil, droguerie. Eduard

Neustädter. H i rieh G. Ober Victor Roth. Stenner Frideric. Teutsch şi Tarder, droguerieêsnov : lo e-f S hee^er. E sg -n Pasteiner. Dr. Poschs Erben, drog ierie.

rf- <\.fv i***

r>, $ tffí* CA $se adresează, cine doreşte a-şi

procura varietăţi autentica de :

Pomi rod i toniarbori pentru alee, plante de ornament, conifere,

plante de împrejmuit, fructe cu boabe, pueţi, etc.

Viţe altoite(calitate superioară)

„ ......... , ..... . . . . . . . A vită europeană şi americană ou şi fără■ «flk A rădăcini. ,rt....— *-•--------------------- *-*-

ÏCC* O*

- /.■»

yjrâ &AVf ţj

-

(Catalog instructiv gratis.

r Prafurile-Seid litz ale lui MOLLVeritab ile mimai decâ fic-care cutia este provădută eu m arca de

apărare a Ini A. MOLL şi cu subscrierea sa.

■

Prin etectul de lecuire durabilă al Prnfarilor-Seidütz de A. Moli în contra greutăţi­lor celor mai ceibicóse la stomac şi pântece, în contra cârceilor şl acrelei la stomac, con-

stipaţiuaei cronice, suferinţei de ficat, congestiunel de sânge, haemorhoidelor şi a celor mai diferite bólé femeescî a luat acest medicament de casă o răsnândire, ce cresce mereu de mai.muite decenii încoce. — Preţul unei cutii originale sigilate Corone 2'— Faisifîcaţiile se vor urmări pe cale judecátoréscá.

Franzbraontwem şi sare a iui Moli.V eritab il numai dacă fte-care sticlă este prorăzute c *...... - ----- „ de scutire şi cu plumbul Iul A. BSell —

Franzbranntwein-nl şi sa rea este forte b. cută ca ua' remediu popular cu deosebire prin tras (fro durerile de şoldină şi reumatism şi a altor urmări de ri

Preţul linei cutii originale plombate cor. 2.—

a de copii a lui j oii.fabricat după metodul cel mai nou, pentiCel mai fin sănun de copii şi Dame. fabricat după metodul cel mai nou, pentru culti7area

raţională a pelei, cu deosebire pentru copii şi adulţi. — Preţul unei bucăţi cor. — .40 b.Cinci bucăţi cor. 1.80

= Fie-care bucată de săpun, pentru copii e^te provăcjută cu marca de apărare A. Moil. sss »

Trimiterea principală prin F a r m a c is tu l A . M O L L W ie n , I. TickluUi‘r | fc. şi reg. iunusor sl curţii imperiale.

— Coîîiand© din proTinciă se efeetueză diluic prin rambursâ poştală —La deposite se se ceră anumit preparatele pro văzute cu .iscălitura şi marca de apă­

rare a lui A. M O L L .Deposite în Braşov : la d-nii farmacişti Ferd. Jekelim, Victor Eoth.

#.♦ !#.♦ <0*

Tipografia A. Mureşenii, Braşov.