MINISTERUL EDUCA IEI ŞI CERCET RIIŢ Ă

SILVIU NEGUŢGABRIEL APOSTOL

MIHAI JELENICZ

DAN B LTEANUĂ

GEOGRAFIE FIZICĂGENERALĂ

MANUAL PENTRU CLASA

A IX – A

VOLUMUL 1

HUMANITAS EDUCA IONALŢ

Verdana 20 spc 1

2

I.

P MÂNTUL - O ENTITATEĂA UNIVERSULUI

Mult vreme omul a privit P mântul numai de la în l imea staturii sale. ă ă ă ţ De

aproape o sut de ani, el a reuşit s -şi admire planeta şi din perspectiva oferit deă ă ă

avion. Mai recent, de câteva decenii, gra ie sateli ilor artificiali şi navelor spa iale,ţ ţ ţ

omul a putut s priveasc Terra din spa iul cosmic, ba chiar şi de pe corpul cosmică ă ţ

spre care a privit cel mai adesea: Luna.

Cosmonau ii au fost cei dintâi oameni care au admirat „Planeta Albastr " deţ ă

acolo, de departe. În rândul acestora se înscrie şi unicul român care a zburat în

Cosmos, Dorin Dumitru Prunariu.

Obiecte concepute de mintea omului şi f cute de mâna sa au ajuns atât deă

departe în Cosmos cum nici nu ne putem imagina, cercetând nu numai celelalte

planete din sistemul nostru planetar, ci şi alte sisteme solare. Sunt de amintit, în acest

sens, navele spa iale „Voyager 1” şi „Pioneer 10”.ţCu toate acestea, cunoaştem noi, oare, cu adev rat planeta pe care ne-amă

n scut şi pe care tr im? ă ă Cum s-a format şi cum este alc tuit aceast planet ? Cât deă ă ă ă

mare, de important şi de singular este planeta noastr în Univers? Dar Universul, ceă ă ă

este el?

1

Universul şi Sistemul Solar

Alc tuirea Universuluiă

Universul este întreaga lume înconjur toare, nem rginit spa ial sau temporală ă ă ţ

şi aflat în permanent mişcare şi transformare, aşadar, în continu evolu ie.ă ă ă ţUniversul mai este numit şi Cosmos (din grecescul Kosmos = lume, univers

ordonat), originea şi evolu ia sa constituind obiectul de studiu al Cosmologiei.ţLimita universului observabil (metagalaxia) este într-o continu extindere, peă

m sura perfec ion rii instrumentelor şi metodelor de observa ie astronomic .ă ţ ă ţ ăÎn cadrul Universului materia nu este repartizat uniform. Exist , pe de o parte,ă ă

spa ii care se caracterizeaz printr-o concentrare a materiei în diverse structuriţ ă

cosmice, iar, pe de alt parte, imense zone în care aceasta este extrem de rarefiat .ă ăMateria din Univers se prezint sub dou forme esen iale:ă ă ţ

3

• organizat în corpuri cosmice (stele, planete etc);ă• neorganizat , ca praf cosmic şi gaze interstelare.ăCorpurile cosmice nu sunt r spândite haotic în Univers, cum s-ar putea crede, ciă

sunt grupate în sisteme, de m rimi şi complexit i diferite. Astfel, corpurile cosmiceă ăţ

reci, fiind mai mici, graviteaz în jurul unor stele, alc tuind ă ă sisteme planetare.

Materia interplanetar este format din pulberi, molecule, atomi şi particuleă ă

subatomice.

Universul este alc tuit din: ă• galaxii;

• stele, planete;

• nebuloase gazoase;

• alte corpuri cereşti.

Galaxiile sunt cele mai cunoscute aglomer ri de materie din univers. Caă

structuri cosmice bine definite, sunt formate dintr-un num r foarte mare (de laă

milioane la miliarde) de stele şi din materie interstelar foarte rarefiat , reprezentată ă ă de gaze, pulberi şi particule subatomice.

În Univers exist miliarde de galaxii, fiecare fiind alc tuit , la rândul ei, din zeciă ă ă

şi sute de miliarde de stele.

Galaxia noastr v zut din două ă ă ă unghiuri

4

Între numeroasele galaxii din Univers se afl şi ă Calea Lactee (Calea Laptelui),

din care face parte şi planeta noastr . A fost numit astfel întrucât se contureaz peă ă ă

cer ca un brâu luminos. Mai este cunoscut şi sub numele simplu de ă Galaxia sau

Galaxia noastră. Calea Lactee con ine peste 150 de miliarde de stele, aflate laţ

distan e enorme unele fa de altele.ţ ţă

Nebuloasele constituie o grupare a materiei neorganizate sub form de mariă

aglomer ri de gaze şi praf cosmic. Sunt numite astfel întrucât se prezint ca nişte peteă ă

luminoase, fie datorit reflexiei luminii stelare, fie emisiei proprii de lumin .ă ă

G urile negreă sunt obiecte cereşti spre care este atras puternic materia dină

spa iul înconjur tor, datorit câmpului lor gravita ional foarte intens;sunt considerate aţ ă ă ţ

fi starea final în evolu ia unor stele masive ale c ror surse de energie termonucleară ţ ă ă s-au terminat.

***

Corpurile cosmice sunt de dou feluri:ă• corpuri fierbin iţ , cu temperaturi foarte ridicate, care emit lumin şiă

c ldur în spa iul înconjur tor; din aceast categorie fac parte stelele;ă ă ţ ă ă• corpuri reci, care nu emit lumin proprie, ci doar reflect lumina venit deă ă ă

la stele; din aceast categorie fac parte planetele (inclusiv sateli ii lor), asteroizii,ă ţ

meteori ii, cometele, prafurile şi pulberile cosmice.ţStelele sunt de form sferic sau uşor eliptic , alc tuite dintr-o materie gazoasă ă ă ă ă

incandescent , cu temperaturi şi presiuni enorme. Au temperaturi de mii de grade laă

suprafa şi de milioane de grade în centru.ţăCu excep ia Soarelui, celelalte stele care pot fi observate pe bolta cereasc auţ ă

aspectul unor puncte luminoase, din cauza dep rt rii lor foarte mari fa de Terra. ă ă ţă De

pe P mânt se pot observa cu ochiul liber aproximativ 6.000 de stele.ăStelele sunt aglomerate în grup ri mai mici, numite ă roiuri, sau mai mari, uneori

de dimensiuni uriaşe, numite sisteme stelare sau galaxii.

În cele mai mari corpuri, concentrarea puternic a materiei sub efectulă

gravita iei a determinat producerea de temperaturi de câteva milioane de grade,ţ

declanşând reac iile nucleare (focul nuclear). ţ Ca urmare a acestui proces au început să emit lumin proprie, trecând în stadiul de „stea”. Spre deosebire de corpurile mari,ă ă

cele mici n-au ajuns în aceast faz , ci au evoluat spre forme de planete şi asteroiziă ă

etc.

Dup form , Galaxia noastr face parte din grupa ă ă ă galaxiilor-spirală, cu mai

multe bra e, în unul dintre ele aflându-se Soarele. Structura sa, bombat şi maiţ ă

5

luminoas în mijloc, are un diametru de circa 100.000 de ani-lumin .ă ă***

***

Steaua polară. Este una dintre cele mai str lucitoare stele din constela ia Ursaă ţ

Mic sau Carul Mic. Datorit acestui fapt, la care se adaug localizarea, foarte aproapeă ă ă

de polul nord ceresc, avem impresia c întreaga bolt cereasc se roteşte în jurul ei.ă ă ă

Dac ad ug m aparenta ei pozi ie fix pe bolt , atât în timpul nop ii, cât şi al anului,ă ă ă ţ ă ă ţ

precun şi lumina sa constant , vom în elege de ce mii de ani ea a fost punctul de reperă ţ

al marinarilor şi c l torilor din emisfera boreal . Mai mult, în func ie de ea, aceştiaă ă ă ţ

determinau cu ochiul liber direc ia şi latitudinea.ţTot steaua polar este aceea care i-a c l uzită ă ă

dintotdeauna pe p stori în c l toriile lor transhumanteă ă ă

cu turmele de oi, motiv pentru care mai este numit şiă

„Steaua ciobanului”

Atunci când un explorator polar nu şi-a putut

atinge inta expedi iei, se spune c „nu l-a c l uzitţ ţ ă ă ă

Steaua Polar ”.ă***

Sistemul solar

Sistemul Solar este o component a C ii Lactee.ă ă

Constituie un ansamblu compus din Soare şi din toate

celelalte corpuri cereşti care graviteaz în jurul lui, laă

care se adaug ă materia pulverulentă din spa iul dintreţ

aceste corpuri cosmice.

Corpurile cosmice din Sistemul Solar sunt cele

nou planete (unele având sateli i), plus comete,ă ţ

asteroizi, meteori i.ţSoarele şi Sistemul Solar au rezultat prin

concentrarea materiei dintr-un sector al Galaxiei noastre,

proces început cu circa 4,5 miliarde de ani în urm .ă

Soarele, care a înglobat cea mai mare parte a acestei

materii printr-o

puternic comprimare a ei sub ă

6

Cometa Halley

în 1986

efectul gravita iei, a ajuns la stadiul de stea, în timp ce alte concentr ri locale,ţ ă

de dimensiuni mai mici, au dat celelalte corpuri din sistem (planete, sateli i, cometeţ

etc).

Sistemul solar (reprezentare grafic )ă

Multe procese şi fenomene care au loc pe suprafa a terestr sunt determinate deţ ă

interrela iile P mântului cu Soarele şi cu alte corpuri cosmice, în special cu Luna. ţ ă Mai

importante sunt:

• producerea mareelor, ca efect al for elor de atrac ie exercitate de Soare şiţ ţ

de Lun ;ă• ritmurile proceselor biotice, cu frecven diurn sau sezonier .ţă ă ă

Soarele

Soarele este astrul central al sistemului nostru planetar. Deşi este o stea de

m rime mijlocie, concentreaz aproape întreaga mas a acestui sistem planetar:ă ă ă

99,86%. Masa Soarelui este de 333.000 de ori mai mare decât a P mântului.ăRaza Soarelui m soar 696.350 km, fiind de aproape 110 ori mai mare decât aă ă

Terrei.

Soarele este alc tuit în întregime din gaze şi, de aceea, densitatea lui (1,4ă

7

g/cm3) reprezint doar un sfert din densitatea medie a P mântului. Numai dou gazeă ă ă

alc tuiesc 99% din masa Soarelui: hidrogenul (55%) şi heliul (44%); potrivit altor surse,ă

ponderile sunt de 71% hidrogen şi 28% heliu. Restul de 1% este format din alte 63 de

elemente care se întâlnesc şi pe P mânt.ăSoarele are o mişcare de rota ie neuniform ca vitez (realizat în 25 de zileţ ă ă ă

terestre la Ecuator, dar în 35 de zile în zonele polare) şi un câmp magnetic redus.

Soarele se compune dintr-o parte centrală (interiorul Soarelui) şi din

atmosfera solară.

Atmosfera solar , la rândul s u, este compus din ă ă ă fotosfer , cromosfer şiă ă

coroana solară.

Interiorul Soarelui (corpul s u propriu-zis) concentreaz cea mai mare parteă ă

din masa acestei stele şi este alc tuit predominant din hidrogen. Se caracterizează ă prin temperaturi foarte ridicate (de aproximativ 15 milioane de grade Celsius) şi

presiuni de asemenea foarte mari (1011 atmosfere).

Din energia total emis de Soare, P mântul primeşte numai a doua miliardaă ă ă

parte. Deşi aparent mic , aceast cantitate este suficient pentru a constitui bazaă ă ă

energetic a multor procese şi fenomene geografice.ă

Fotosfera (baza atmosferei solare) este stratul exterior, luminos, al Soarelui.

Aceasta are o grosime mic ,de circa 500 km, şi temperatura de aproximativ 6.000°C.ă

În fotosfer apar por iuni mai întunecate, numite „pete solare”, datorate temperaturiiă ţ

mai sc zute, de circa 4.500°C. Aceste pete se men in între o zi şi câteva s pt mâni şiă ţ ă ă

apar într-un num r mai mare cu o periodicitate medie de 11 ani.ă

Cromosfera este învelişul care înconjoar fotosfera. Are o grosime de circaă

10.000 km şi temperaturi ce cresc spre exterior, ajungând la câteva sute de mii de

grade la limita superioar . În timpul maximelor de activitate se produc „erup iileă ţ

solare”, adev rate jerbe de materie incandescent proiectate în spa iul cosmic, careă ă ţ

au ca efect creşterea fluxului de radia ii cosmice ce ajung pe P mânt.ţ ă

8

Protuberan e solareţ

Coroana solar ă este învelişul exterior al atmosferei solare, având o grosime de

ordinul milioanelor de kilometri. Este alc tuit din gaze ionizate (plasm ) foarteă ă ă

rarefiate, cu temperaturi ce ajung la câteva milioane de grade.

Din coroana solar sunt emise fluxuri de plasm , numite ă ă vânt solar, care ajung

foarte aproape de planeta noastr , dep şind practic orbita P mântului.ă ă ăCoroana solar este vizibil cu ochiul liber de pe P mânt în timpul eclipseloră ă ă

solare.

***

Eclips de Soare în Româniaă„S-au întunecat Soarele în acel an în luna iunie, cu mare groaz , cât pieriseă

Soarele, nu pu in, cu toat lumina, tocmai amiaza, şi mul i oameni, neştiind a se ferireţ ă ţ

de întunecare ca acia şi privind la Soare mult, au pierdut vederea în toat via a lor.”ă ţ

(Miron Costin, Letopise ul rii Moldoveiţ Ţă ..., despre eclipsa din anul 1656)

9

a) Eclips de Soareăb) Eclips de Lună ăS=Soare; L=Lun ; P=P mântă ă

Imaginea unei eclipse de

Soare totale

Ultima eclips total de Soare de pe planeta noastr a avut loc la 11 augustă ă ă

1999 şi a avut ca punct central de interes ara noastr , întrucât pe teritoriulţ ă

10

României s-a înregistrat momentul culminant al eclipsei, în apropiere de oraşul

Râmnicu Vâlcea, la ora 14 03' 04" (ora României).

Urm toarea eclips total de Soare de pe Terra, vizibil în ara noastr , vaă ă ă ă ţ ă

avea loc abia în octombrie 2135.

***

Aminti i-v :ţ ă• defini iile planetei, stelei, galaxiei şi Universului;ţ• defini ia sateli ilor, meteori ilor şi cometelor.ţ ţ ţ

No iuni noi:ţmetagalaxie - univers observabil;

nebuloase gazoase - aglomerare a materiei sub form de gaze şi prafă

cosmic;

g uri negreă - nucleul unor stele explodate;

an - lumină - unitate de m sur astronomic egal cu distan a parcurs deă ă ă ă ţ ă

lumin într-un an tropic, adic 9.460 miliarde de kilometri;ă ăasteroizi (planetoizi) - corpuri cereşti de dimensiuni mici, care se

deplaseaz în jurul Soarelui pe orbite eliptice.ăeclips de Soareă - fenomen astronomic care face ca atunci când Luna, în

deplasarea ei pe orbit în jurul P mântului, se afl pe aceeaşi linie cu acesta,ă ă ă

Soarele s dispar din câmpul de observa ie.ă ă ţ

Planetele sistemului solar

În jurul Soarelui se deplaseaz pe orbite mai mult sau mai pu in elipticeă ţ

nou planete (vezi tabelul nr. 1, pg.13) — unele cu sateli i —, numeroase cometeă ţ

şi mai mul i asteroizi (planetoizi) etc. Dup m rime şi alc tuire se disting douţ ă ă ă ă categorii de planete:

• planete mici, asem n toare P mântului ca dimensiuni (Mercur,ă ă ă

Venus, Marte, Pluto) şi alc tuite din elemente grele (primele trei);ă

• planete gigant (Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun), cu dimensiuni foarte

mari, alc tuite din elemente uşoare (predominând hidrogenul şi heliul).ă

Mercur — planeta cea mai mic şi cea mai apropiat de Soare. Datorită ă ă

acestei apropieri, temperatura pe Mercur este foarte ridicat şi, ca urmare, via aă ţ

11

nu poate exista aici. Aspectul suprafe ei planetare este asem n tor cu cel alţ ă ă

suprafe ei lunare (mun i, cratere etc). Are o atmosfer extrem de rarefiat .ţ ţ ă ă

Venus — cunoscut şi sub numele de ă Luceaf rulă . Poate fi observat peă

cer, asemenea unei stele mari şi luminoase, dup apusul şi înainte de r s ritulă ă ă

Soarelui, ca luceaf r de sear şi, respectiv, luceaf r de diminea . Din cauzaă ă ă ţă

temperaturii ridicate de la suprafa a sa, nici pe aceast planet nu este posibilţ ă ă ă via a. Atmosfera este dens , con inând preponderent dioxid de carbon (pesteţ ă ţ

96%).

P mântulă — a treia planet în ordinea dep rt rii fa de Soare, cu ună ă ă ţă

satelit natural, Luna.

Peisaj pe lună

Vulcan pe Marte

Marte — planeta cea mai asem n toare P mântului din punctul de vedereă ă ă

al caracteristicilor esen iale. Mai este numit şi „Planeta Roşie”, datorit culoriiţ ă ă

roşiatice a unor mari întinderi ale sale. Aspectul solului este asem n tor celui ală ă

Lunii. Are doi sateli i, de dimensiuni reduse: Phobos şi Deimos. în pofida unorţ

afirma ii, pân în prezent nu a fost detectat nici o form de via pe aceastţ ă ă ă ţă ă planet , cea mai studiat din sistemul solar, dup Terra.ă ă ă

Jupiter — cea mai mare planet din Sistemul Solar, având un volum deă

peste 1.300 de ori mai mare decât al P mântului. ă

12

Planeta Jupiter

Planeta Saturn

Datorit marii dep rt ri fa de Soare, temperatura lui Jupiter, ca şi a planeteloră ă ă ţă

Saturn, Uranus, Neptun şi Pluto, coboar foarte mult (pe Jupiter: - 120°C). Jupiter areă

16 sateli i, între care Io, Europa, Ganimede (are cel mai mare diametru dintre sateli iiţ ţ

Sistemului Solar, 5 276 km) şi Callisto.

Saturn — a doua planet ca m rime din Sistemul Solar, dup Jupiter. Se distingeă ă ă

prin num rul mare de inele (alc tuite din pulberi şi corpuri mici) care o înconjoar şiă ă ă

prin cei mai mul i sateli i: 18, între care cel mai str lucitor este Titan.ţ ţ ă

Uranus — a treia planet ca m rime, dar cu 19 inele sub iri şi cu mul i sateli iă ă ţ ţ ţ

(15), între care Miranda şi Titania.

Neptun — penultima planet ca dep rtare fa de Soare, înconjurat de patruă ă ţă ă

inele şi opt sateli i, între care Triton, cu un diametru de dou ori mai mare decât alţ ă

Lunii.

PLUTO — cea mai dep rtat planet fa de Soare şi cea mai asem n toare, caă ă ă ţă ă ă

dimensiuni, cu P mântul: raza sa ecuatorial este cu numai 28 km mai mic decât aă ă ă

13

Terrei. Are un singur satelit.

***

Luna

• diametrul: 3.476 km;

• masa: de 81,3 ori mai mic decât a P mântului;ă ă• volumul: de 50 de ori mai mic decât al P mântului;ă• dep rtarea fa de P mântă ţă ă :356.400 km la perigeu şi 406.700 km la

apogeu;

• atmosfera este, practic, absent ;ă• temperatura: circa 150°C pe partea însorit şi -130°C pe partea umbrit ;ă ă• aselenizarea primilor p mânteni a avut loc la 21 iulie 1969;ă• regiunile plate mai întinse poart numele de „m ri” şi „oceane” (Mareaă ă

Liniştii, Oceanul Furtunilor ş.a.) şi sunt delimitate de lan uri muntoase cu denumiriţ

similare celor de pe P mânt (Alpi, Caucaz, Carpa i ş.a.). ă ţ

Primul p mântean ă pe Lună. Primele cuvinte pe care le-a spus cel dintâi

cosmonaut care a pus piciorul pe Lun , în ziua de 20 iulie 1969, americanul Neilă

Armstrong, au fost: „Un pas mic pentru om, mare pentru omenire.”

***

Tabelul nr. 1

Planeta

Raza la

Ecuator (km)

Densitatea

(gr/cm3)

Distan aţmedie pân ă la

Soare

(mii. km)Mercur 2.439 5,46 57,9Venus 6.051,8 5,26 108,2

Planeta

Raza la

Ecuator (km)

Densitatea

(gr/cm3)

Distan aţmedie pân ă la

Soare

(mii. km)P mântă 6.378,16 5,52 149,5Marte 3.397,2 3,93 227,94Jupiter 71.492,0 1,31 778,33Saturn 60.330,0 0,69 1.429,40Uranus 25.559,0 1,26 2.875

14

Neptun 24.746,0 1,64 4.504,30Pluto 1.350,0 2,40 5.908,00

Planet

a

Perioada

de rota ieţPerioada

de revolu ieţTemperatura

la suprafaţăMercur 58,6 zile 88 zile +40°– -180°CVenus 243 zile 225 zile 482°P mână

t

23h 56'

4,09'

365 zile 6h 9'9" 13°C

Marte 24h 37' 22" 686,98 zile -63°C

(20°C -140°C)Jupiter 9h 5' 11,862 ani -121°CSaturn 10h 39' 29,458 ani -125°CUranus 17h 14' 84,01 ani -193°CNeptun 16h 3' 164,79 ani -193°CPluto 6,4 zile 248 ani —

2

Evolu ia Universului şi a Terreiţ

Evolu ia Universuluiţ

Teoria modern privind originea Universului şi, implicit, a Sistemului Solar şi aă

P mântului este aceea a ă Big Bang-ului, a Universului în expansiune.

Conform acestei teorii, materia care alc tuieşte Universul era, ini ial,ă ţ

concentrat sub form de particule şi antiparticule într-un spa iu de propor ii reduse şiă ă ţ ţ

avea o temperatur foarte mare. Expansiunea extrem de rapid a acestei materiiă ă

fierbin i a fost comparat cu o explozie şi tocmai de aceea fenomenul a fost numit ţ ă Big

Bang, adic „Marea Explozie”.ăExpansiunea miezului ini ial de materie a determinat r cirea acesteia. Cândţ ă

temperatura a ajuns la numai câteva mii de grade, electronii şi nucleele au început să se uneasc , formând atomii. Acolo unde expansiunea a fost încetinit de atrac iaă ă ţ

gravita ional , materia s-a concentrat, formându-se gaţ ă laxii.

Din momentul exploziei (Big Bang-ul) are loc un proces continuu de creştere

(expansiune) a acesteia, concomitent cu dezvoltarea diferitelor structuri cosmice.

Astfel, din aglomer rile mai mari s-au conturat galaxii, iar în cadrul acestora, prină

concentrarea materiei în diverse zone, au rezultat corpuri cosmice de diferite

dimensiuni, care au evoluat diferit (stele, planete etc).

Vârsta Universului a fost calculat la aproximativ 15 miliarde de ani.ă

15

Evolu ia Terreiţ

În evolu ia de peste 4,5 miliarde de ani a P mântului s-au petrecut o mul ime deţ ă ţ

modific ri, în interiorul s u, dar mai ales la exterior, unde treptat au rezultat relieful,ă ă

atmosfera, hidrosfera, via a, solul, omul etc.ţAu fost distinse, pe scara geocronologic , etape cu durat diferit (ă ă ă ere,

perioade, epoci sau vârste), fiecare având un anumit specific al evolu iei. ţ Frecvent

se disting patru ere geologice, fiec reia revenindu-i un num r de subdiviziuni.ă ă

În era precambriană, având cea mai mare durat (circa 4 miliarde de ani), s-aă

individualizat scoar a terestr (cu nucleele principalelor regiuni de platform ) şi s-aţ ă ă

produs o evolu ie, în final, c tre formele elementare de via (în bazinele oceanice).ţ ă ţă

Era paleozoică (via a veche), care a durat circa 335 de milioane de ani, esteţ

încadrat între apari ia primelor forme de via semnalate ca fosile crustacee (trilobi i)ă ţ ţă ţ

în oceane şi se încheie cu momentul dezvolt rii primelor gimnosperme şi reptile peă

uscat.

Acestei etape îi corespund:

• mişc rile orogenetice, care au dus la formarea sistemelor de mun iă ţ

caledonici (prezen i în nord-vestul Europei) şi hercinici (în partea central a Europei şiţ ă

în Mun ii Apalaşi, precum şi mun ii din nordul Dobrogei, în ara noastr );ţ ţ ţ ă• marile acumul ri de c rbuni (huil şi antracit) din principalele bazineă ă ă

carbonifere ale Globului.

Era mezozoică (via a mijlocie) a durat circa 150 de milioane de ani; a începutţ

cu dezvoltarea amor i ilor şi a reptilelor mari şi s-a încheiat cu dispari ia acestora.ţ ţ ţAcestei ere îi corespund:

• mişc rile tectonice orogenetice kimmerice şi par ial alpine;ă ţ• o parte din lan urile de mun i din sistemul alpino-carpato-himalayan (dinţ ţ

Europa şi Asia), precum şi Cordilierii, Anzii (din America) şi al ii.ţ

Era neozoică a durat 70 de milioane de ani şi a fost marcat de apari iaă ţ

mamiferelor placentare. Este era mamiferelor în general.

Unii geologi disting ultima perioad a acestei ere, cuaternarul, ca fiind o eră ă aparte, în care au dominat glacia iunile, a ap rut şi a evoluat omul. Dureaz 1,5ţ ă ă

milioane de ani.

În neozoic mişc rile orogenetice alpine au dus la realizarea sistemelor muntoaseă

cele mai noi şi la configura ia actual a continentelor şi a bazinelor marine.ţ ăÎn ceea ce priveşte evolu ia continentelor şi a bazinelor oceanice, dateleţ

geologice arat c înainte de prima parte a erei paleozoice existau mai multe blocuriă ă

16

continentale mici într-un mare ocean, îns mişc rile hercinice au dus la sudareaă ă

blocurilor într-un singur continent (Pangea), înconjurat de oceanul Panthalasa.

La mijlocul mezozoicului se dezvolt ă Marea Tethys, care separ continentul înă

dou blocuri: ă Eurasia, în nord, şi Gondwana, în sud. În a doua parte a mezozoicului şi

în neozoic începe un lung proces de dezmembrare a continentelor şi de individualizare

a bazinelor oceanice. Astfel:

• prin crearea riftului nord-atlantic se schi eaz oceanul, care ulterior vaţ ă

deveni una dintre p r ile Oceanului Atlantic, dar şi separarea Americii de Nord deă ţ

Eurasia;

• în emisfera sudic , Gondwana se fragmenteaz mai întâi într-un bloc vestică ă

(Africa şi America de Sud) şi altul estic (Australia cu Antarctica), formându-se Oceanul

Indian; din blocul vestic se desprinde India, care se va deplasa spre nord, iar mai târziu

insula Madagascar, spre est; prin formarea riftului Atlanticului de Sud, Africa se separă de America de Sud, iar Oceanul Atlantic devine unitar.

Evolu ia continentelor şi oceanelor ţ

1. Permian

17

2. Mezozoicul inferior

3. Mezozoicul superior

18

4. Neozoic

5. Cuaternar

Ulterior, blocul estic se fragmenteaz în Australia, care se va deplasa spre sud-ăest, şi Antarctica, spre Polul Sud.

La finele mezozoicului şi în neozoic se dezvolt mari bazine tectonice în care seă

vor acumula cantit i imense de aluviuni rezultate din materialele de eroziune aduseăţ

19

de pe continente.

Presiunea exercitat de pl cile în mişcare va comprima materia rezultând, înă ă

neozoic, cele mai întinse şi înalte sisteme muntoase de pe P mânt: Cordilierii şi Anzii,ă

lan ul Pirinei – Alpi – Carpa i – Caucaz – Himalaya. Marea Tethys va fi continuuţ ţ

îngustat şi fragmentat , în prezent r mânând doar câteva subunit i: Mareaă ă ă ăţ

Mediteran , Marea Neagr , Marea Caspic .ă ă ăLa sfârşitul neozoicului, tendin ele care se manifest sunt urm toarele:ţ ă ă• dezvoltarea unui rift nou, important, în estul Africii, spre Marea Roşie,

rezultând un nou ocean;

•deplasarea Africii spre nord, cu micşorarea spa iului M rii Mediterane;ţ ă• ruperea Peninsulei California de America de Nord, cu dispari ia leg turiiţ ă

dintre Americi;

• extinderea Oceanului Atlantic, respectiv micşorarea Oceanului Pacific.

***

Omul a ap rut atât de recent încât, în timp, perioada vie uirii sale pe Terra esteă ţ

aproape insignifiant , în schimb nu şi în privin a modific rii aspectului planetei.ă ţ ă

Astronomul german Heinrich Siedentopf a imaginat condensarea celor 4,5 miliarde de

ani de existen ai planetei noastre în unul singur, fictiv, în care „evenimentele” s-ar fiţă

succedat în felul urm tor:ă• în luna ianuarie, o bul uriaş de gaz se divizeaz în miliarde de „particule”,ă ă ă

dintre care una este Soarele nostru, având un volum de nu mai pu in de 1.300.000 deţ

ori mai mare decât Terra;

• în februarie se formeaz planetele, deci şi Terra;ă• în aprilie, apa şi uscatul se separ ;ă• apare apoi via a, care se dezvolt foarte lent; suntem deja în noiembrieţ ă

când vegeta ia invadeaz P mântul;ţ ă ă• în cea din urm s pt mân a anului se instaleaz regnul saurienilor, careă ă ă ă ă

dispare în ultima zi a acestuia;

• în ultima zi a anului, c tre ora 23.00, apare Sinantropul, urmat cu zeceă

minute înainte de miezul nop ii de Omul de Neanderthal;ţ• ceea ce noi numim istorie, ocup ultima jum tate de minut a acestui ană ă

fictiv;

• ultima secund a anului, în care num rul locuitorilor planetei creşte de circaă ă

cinci ori, corespunde epocii actuale!

***

No iuni noi:ţscar geocronologică ă - etapele ce reconstituie succesiunea şi durata

20

fenomenelor geologice.

Evaluare:

• Defini i pe baza no iunilor înv ate în anii anteriori no iunile: stea, planet ,ţ ţ ăţ ţ ă

galaxie, univers.

• Men iona i formele de organizare a materiei din Univers. ţ ţ• Cu ajutorul informa iilor din textşi Al imaginilor dintext şi alimaginilor de laţ

pagina 5, caracteriza i prin trei elemente Galaxia noastr .ţ ă• Explica i prin cuvinte proprii teoria Big-Bang-ului.ţ• Vârsta Universului este de……………..,iar a Galaxiei noastre de …………

• Sistemul solar este alc tuit din……...... ă şi …….......

• Numi i trei procese şi fenomene rezultate din interac iunea P mânt-Soare.ţ ţ ă• Cum explica i temperaturile mai ridicate din interiorul Soarelui?ţ• Descrie i Luna prin patru elemente de specificitate.ţ• Cum explica i faptul c p mântenii v d numai o parte a Lunii? ţ ă ă ă• Caracteriza i planetele gigant pe baza tabelului de la pagina 13.ţ

3

Caracteristicile P mântului si consecin ele lor geograficeă ţ

P mântul ca planetă ă

Terra este o planet de m rime medie între cele care compun sistemul nostruă ă

solar. În schimb, este cea mai mare dintre planetele telurice, aşadar care au masa şi

volumul de acelaşi ordin de m rime cu ale P mântului.ă ăP mântul se g seşte la o distan medie fa de Soare de 149.500.000 km.ă ă ţă ţă

Datorit acestei pozi ii, planeta noastr recep ioneaz o cantitate de radia ie solar ceă ţ ă ţ ă ţ ă

îi asigur condi ii optime pentru via , fa de alte planete.ă ţ ţă ţă

Forma şi dimensiunile P mântuluiă

În vorbirea curent se spune c planeta noastr are o form sferic , în realitate,ă ă ă ă ă

ea are o form de elipsoid de rota ie, turtit la poli şi bombat la Ecuator, dimensiunileă ţ

P mântului fiind date de cele dou semiaxe, care sunt, de fapt, razele P mântuluiă ă ă

(ecuatorial , polar ).ă ă

21

Raporturile teoretice dintre geoid şi elipsoidul de rota ieţ

Diferen a dintre cele dou axe este de 21 km. Drept urmare, circumferin a laţ ă ţ

Ecuator este ceva mai mare, respectiv de 40.075 km, fa de cea care trece prin poliţă

(40.008 km).

Potrivit cercet rilor mai recente, Polul Nord este mai apropiat de centrulă

P mântului decât Polul Sud şi, ca urmare, planeta noastr ar avea forma de... „par ”ă ă ă

numit teroid .ă ăM sur torile de am nunt au eviden iat c forma de elipsoid este specific unuiă ă ă ţ ă ă

corp omogen (ca alc tuire) aflat în mişcare de rota ie. P mântul are îns o structură ţ ă ă ă

complex şi ca urmare are şi o form deosebit . Acestei forme i s-a dat numele deă ă ă

geoid („ca a P mântului”), fiind considerat ca suprafa continu la nivelul mediu ală ă ţă ă

oceanelor şi m rilor deschise,lipsite de maree şi valuri — nivelul de 0 metri —, care seă

prelungeşte imaginar pe sub continente.

Forma P mântului determin o serie de particularit i geografice, precum:ă ă ăţ• meridianele nu reprezint cercuri, ci elipse;ă• ca urmare a diferen ei de m rime între raza ecuatorial şi raza polar ,ţ ă ă ă

accelera ia gravita ional scade ca valoare de la poli (9,83 m/s) spre Ecuator (9,78ţ ţ ă

m/s);

• m rimea radia iei solare înregistrate la suprafa a terestr scade de laă ţ ţ ă

Ecuator (180-200 kcal/cm2/an) spre regiunile polare (circa 80 kcal /cm2 /an).

***

Polii geografici: fiecare dintre cele dou puncte (Polul Nord şi Polul Sud) situateă

la capetele axei de rota ie a P mântului, unde se reunesc toate meridianeleţ ă

geografice.

Polii magnetici: punctele în care capetele nordic şi sudic ale axei câmpului

22

magnetic al P mântului intersecteaz suprafa a uscatului. Se afl la o distană ă ţ ă ţă considerabil de polii geografici şi migreaz permanent.ă ă

Polul nord magnetic se afl , în prezent, în insula canadian Prin ul de Wales, laă ă ţ

76°12' latitudine nordic şi 101° longitudine vestic .ă ăPolul sud magnetic se afl în Antarctica, la 67° latitudine sudic şi 142°ă ă

longitudine estic , în zona lan ului muntos transantarctic.ă ţ

Dimensiunile P mântului:ă— suprafa aţ : 510.100.000 km2; raza ecuatorial (semiaxa mare): 6.378,16ă

km;

— raza polară (semiaxa mic ): 6.356,77 km.ă— volumul: 1.083xl09 km3 (1.083 miliarde de km3);

— masa: 597,6x1018 tone (597,6 miliarde de miliarde de tone);

— densitatea medie: 5, 52 g/cm3.

***

Alc tuirea chimic a P mântuluiă ă ă

P mântul s-a format în acelaşi timp cu celelalte planete şi cu Soarele, printr-ună

proces continuu de concentrare a materiei cosmice sub efectul gravita iei. ţ Împreună cu mişcarea de rota ie a planetei, aceasta a determinat, în decursul celor 4,5 miliardeţ

de ani de evolu ie, distribuirea general a elementelor chimice: cele grele în centru, iarţ ă

cele uşoare c tre suprafa . În acest proces au intervenit şi al i factori:ă ţă ţ• apropierea de Soare, care a determinat, în primele faze ale evolu iei,ţ

pierderea elementelor uşoare, de tipul hidrogen şi heliu;

• erup iile vulcanice, care au diversificat alc tuirea scoar ei cu p turaţ ă ţ ă

granitic , mai uşoar decât cea bazaltic .ă ă ăDatorit acestor factori, deşi în alc tuirea P mântului intr 90 de elementeă ă ă ă

chimice, ponderea lor este diferit .ăAceast alc tuire este apropiat de cea a planetelor Mercur, Venus şi Marte, dară ă ă

diferit de cea a planetelor-gigant, alc tuite din elemente uşoare.ă ă

***

Elementele chimice din alc tuirea P mântului:ă ă— oxygen 47%

— siliciu 28%

— aluminiu . 7,9%

— fier 4,5%

— calciu 3,5%

23

— sodiu 2,5%

— potasiu 2,5%

— magneziu 2,2%

— alte elemente 1,9%

***

Propriet ile fizice ale P mântului ăţ ă

Magnetismul terestru

Datorit structurii sale interne, planeta P mânt se comport ca un magnet uriaş,ă ă ă

care are doi poli magnetici, aşadar, dou puncte de pe globul terestru c tre care seă ă

orienteaz liniile câmpului magnetic. Cei doi poli (geo)magnetici nu coincid cu poliiă

geografici.

Magnetismul terestru este influen at de activitatea solar , fiind perturbat atunciţ ă

când au loc furtuni solare (intensific ri bruşte ale activit ii solare).ă ăţLiniile câmpului geomagnetic se extind mult şi în spa iul periterestru, constituindţ

magnetosfera. Aceasta func ioneaz ca o umbrel uriaş , care protejeaz P mântulţ ă ă ă ă ă

de radia iile cosmice nocive pentru desf şurarea vie ii.ţ ă ţÎn acelaşi timp, magnetosfera capteaz vântul solar, pe care îl dirijeaz spre poliiă ă

magnetici, unde se produc aurorele polare.

Auror boreală ă

***

Aurora boreală„Aurora boreal eraă

încânt toare. Oricât de des aiă

24

privi acest ciudat joc de lumini, niciodat nu oboseşti admirându-l, ca şi cum ai fi prinsă

de o vraj din care nu te po i desface. Începe c tre r s rit, în spatele mun ilor, printr-oă ţ ă ă ă ţ

lic rire fantomatic palid-g lbuie, ca reflexul unui incendiu îndep rtat. ă ă ă ă Apoi se l eşteăţ

şi curând tot aerul e o v paie. ă Deodat pare c se stinge, strângându-se într-un brâuă ă

str lucitor de neguri care se întinde spre sud-vest. Dar din negura înv p iat prind să ă ă ă ă âşneasc deodat s ge i, ce par s vin de la mare dep rtare, tot mai aproape, maiţ ă ă ă ţ ă ă ă

aproape, ajungând pân aproape de zenit, şi vin tot mai multe în goan s lbatic dină ă ă ă

est c tre vest, împânzind brâul str lucitor de neguri. Deodat se aşterne pe cer, de laă ă ă

zenit c tre nord, un val str lucitor, gingaş, esut parc din cele mai sub iri şi sclipitoareă ă ţ ă ţ

fire de argint.” (Fridtjof Nansen, Prin noapte şi ceaţă)

***

No iuni noi:ţmagnetism terestru - câmpul magnetic permanent al P mântului, de mică ă

intensitate, dirijat c tre cei doi poli.ăaurore boreale - fenomene luminoase care se manifest sub forma unoră

draperii, benzi şi coroane colorate, datorate desc rc rilor electrice provocate deă ă

plasma vântului solar în atmosfera înalt , rarefiat .ă ă

Densitatea P mântuluiă

Densitatea medie a P mântului este, ca urmare a alc tuirii sale chimice, de 5,52ă ă

g/cm3, valoare care variaz dinspre centru spre suprafa , din cauza distribuiriiă ţă

neuniforme a principalelor elemente.

Astfel, în nucleul Terrei, unde domin elementele grele (fierul şi nichelul),ă

densitatea dep şeşte 17 g/cmă 3, în manta se men ine la 4-6 g/cmţ 3, iar la suprafaţă oscileaz între 2 g/cmă 3 în p tura sedimentar şi 3 g/cmă ă 3 în p tura bazaltic .ă ă

Gravita ia terestrţ ă

Ca orice corp material, P mântul exercit o for gravita ional , care seă ă ţă ţ ă

manifest prin atragerea oric ror altor corpuri.ă ăAtrac ia gravita ional a P mântului influen eaz în mare m sur fenomenele ceţ ţ ă ă ţ ă ă ă

au loc la suprafa a scoar ei terestre, precum şi în atmosfer şi hidrosfera, determinândţ ţ ă

unele caracteristici ale acestora:concentrarea aerului în troposfer , curgerea apeiă

râurilor, eroziunea, alunec rile de teren, pr buşirile şi altele.ă ăSe poate spune c îns şi existen a geosistemului este condi ionat de atrac iaă ă ţ ţ ă ţ

gravita ional a P mântului. Aceast atrac ie, cu valoarea ei actual , men ineţ ă ă ă ţ ă ţ

atmosfera şi hidrosfera, care în lipsa atrac iei ei s-ar disipa în spa iul cosmic, astfelţ ţ

încât geosistemul în forma actual s-ar destr ma.ă ă

25

No iuni noi:ţgravita ie terestr ţ ă - for a de atrac ie exercitat de P mânt asupra unui corpţ ţ ă ă

situat la suprafa a sa sau în sfera sa de influen .ţ ţăgeosistem – sistem material (local, regional sau planetar) rezultat din

interferen a geosferelor externe ale P mântului (reliefosfer , atmosfera, hidrosfera şiţ ă ă

biosfera).

Înclinarea axei P mântuluiă

Înclinarea axei terestre

Axa terestr sau axa polar nu este perpendicular pe planul orbitei terestre, ciă ă ă

înclinat , f când cu verticala la acesta un unghi de 23°27', iar cu planul orbitei ună ă

unghi de 66°33'. Consecin ele acestei înclin ri sunt:ţ ă• reparti ia inegal pe suprafa a terestr a cantit ii de energie solar , careţ ă ţ ă ăţ ă

scade treptat spre latitudinile mari;

• varia ia duratei perioadei de lumin şi întuneric din timpul anului (excep ieţ ă ţ

la Ecuator şi Poli);

• formarea anotimpurilor, care sunt evidente la latitudini medii şi polare.

Mişc rile P mântuluiă ă

Ca şi celelalte planete din Sistemul Solar, P mântul efectueaz o serie deă ă

mişc ri,dintre care mai importante sunt dou :ă ă• mişcarea de rota ie;ţ• mişcarea de revolu ie.ţ

Mişcarea de rota ie a P mântuluiţ ă

P mântul efectueaz o mişcare de rota ie în jurul axei sale, de la apus (vest) laă ă ţ

26

r s rit (est), în timp de aproximativ 24 de ore (23h 56'4"). Aparent avem impresia că ă ă nu planeta noastr se deplaseaz , ci alte corpuri cosmice (Soarele, Luna, stelele) facă ă

acest lucru. De altfel,mult vreme aceasta a fost chiar o convingere.ăMişcarea de rota ie se efectueaz în jurul axei P mântului, adic axa imaginarţ ă ă ă ă

care intersecteaz suprafa a geoidului în cele dou puncte diametral opuse numiteă ţ ă

poli geografici. Unuia dintre cei doi poli i se spune Polul Nord, respectiv celui care

este orientat spre Steaua Polar , iar celuilalt, ă Polul Sud.

O zi de var în emisfera nordică ă

Valoarea vitezei de rota ie a P mântului scade de la Ecuator spre poli, întrucât înţ ă

27

aceeaşi direc ie descreşte lungimea paralelelor (a cercurilor paralele)ţ .

***

Cucerirea celor doi poli geografici ai P mântului a fost foarte dificil şi a fostă ă

marcat de multe pierderi de vie i omeneşti. Polul Nord geografic a fost atins pentruă ţ

prima dat la 6 aprilie 1909 de c tre exploratorul american Robert Peary. Cel lalt polă ă ă

geografic avea s fie cucerit la 14 decembrie 1911 de norvegianul Ronald Amundsen.ă***

***

Mult vreme s-a crezut c P mântul st nemişcat în centrul Universului şi că ă ă ă ă Soarele şi planetele se învârtesc în jurul s u. Nu numai oamenii de rând, ci chiar mul iă ţ

oameni de ştiin aveau o asemenea concep ie, numit geocentric , întrucât situaţă ţ ă ă

P mântul în centrul Universului.ă***

Consecin ele mişc rii de rota ieţ ă ţ

1. Alternan a zilelor şi a nop ilorţ ţ . Din cauza formei sferice a P mântului,ă

acesta nu poate fi luminat pe toat suprafa a sa în acelaşi timp. În cursul mişc rii deă ţ ă

rota ie, P mântul expune, pe rând, spre Soare,câte o parte din suprafa a sa. Pe parteaţ ă ţ

luminat a P mântului, aflat spre Soare, este zi, iar pe partea opus , aflat înă ă ă ă ă

întuneric, este noapte.

Durata celor dou intervale este permanent egal la Ecuator: 12 ore. De laă ă

Ecuator spre poli m rimea acestor intervale se modific . Astfel, în timpul anului,ă ă

datorit combin rii mişc rii de rota ie cu cea de revolu ie şi înclin rii axei terestre,ă ă ă ţ ţ ă

intervalul luminos (ziua) va fi maxim la solsti iul de var al fiec rei emisfere şi minim laţ ă ă

solsti iul de iarn . Dincolo de cercurile polare se succed o zi de şase luni (ziua polar )ţ ă ă

şi o noapte de aceeaşi durat (noaptea polar ).ă ă

2. Varia ia orei pe Globţ . Orice punct de pe suprafa a P mântului execut oţ ă ă

rota ie complet în 24 de ore, descriind un cerc (360°). Putem astfel calcula c , într-oţ ă ă

or , orice punct parcurge 15° de meridian (360°: 24 = 15°). O consecin important aă ţă ă

acestui fapt este aceea c din 15 în 15 grade de meridian exist o diferen de o or .ă ă ţă ăDistan a de 15° longitudine se numeşte fus orar. Rezult c exist 24 de fusuriţ ă ă ă

orare. În mod conven ional, primul fus orar este cel prin mijlocul c ruia treceţ ă

meridianul zero (0°).De aceea se consider ca ă timp universal ora primului meridian,

respectiv meridianul Greenwich. De altfel notarea fusurilor orare se face de la vest

c tre est plecând tocmai de la fusul care include acest meridian.ă

28

Harta fusurilor orare

S-a convenit s se ia ca reper, pentru calcularea orelor, trecerea Soarelui laă

meridianul locului: când Soarele este în dreptul meridianului,se consider ora 12.ă

Aceasta este ora local .ăTeritoriul României intr în fusele orare 2 şi 3, ora României fiind legat deă ă

cea din fusul al treilea, în care se afl capitala.ă

***

Între dou fusuri orare vecine, diferen a de timp este de o or : în fusul orară ţ ă

situat spre vest, ora este cu o unitate mai mic decât în fusul orar situat la est.ă

Soarele trece cu o or mai devreme la meridianul locului decât în fusul orar situată

mai la vest.

Toate localit ile din acelaşi fus orar au aceeaşi or oficial . C l torii care trecăţ ă ă ă ă

dintr-un fus orar în altul, dac merg spre apus, dau ceasul înapoi cu o or , iar dacă ă ă merg spre r s rit, dau ceasul înainte cu o or , pentru fiecare fus orar str b tut.ă ă ă ă ă

Exist ri care, datorit marii întinderi, acoper mai multe fusuri orare, deă ţă ă ă

exemplu S.U.A., Rusia, China, Australia ş.a.

Opus meridianului zero(Greenwich) este

meridianul de 180°, considerat drept linia interna ional de schimbare a datei.ţ ă

Spre vest de acest meridian, ne afl m cu o zi înainte, iar spre est de acest meridian,ă

suntem în ziua curent . ă***

3. Modificarea temperaturii aerului

Datorit mişc rii de rota ie, temperatura aerului se modific în cele 24 de ore:ă ă ţ ă

astfel, în timpul zilei, suprafa a P mântului se înc lzeşte, iar în timpul nop ii seţ ă ă ţ

r ceşte.ă

4. Abaterea corpurilor aflate în mişcare

Asupra corpurilor aflate în mişcare pe suprafa a terestr ac ioneaz for aţ ă ţ ă ţ

Coriolis, care le deviaz . Astfel, corpurile sunt deviate spre dreapta în emisferaă

nordic şi, respectiv, spre stânga în emisfera sudic .ă ăAcest fenomen se observ îndeosebi la direc ia vânturilor şi a curen iloră ţ ţ

marini. Cauza o constituie vitezele inegale de deplasare a corpurilor pe suprafa aţ

terestr din ce în ce mai mici, de la Ecuator la poli şi invers.ă

***

Datorit for ei Coriolis alizeele sufl dinspre nord-est spre sud-vest, înă ţ ă

emisfera nordic , şi dinspre sud-est spre nord-vest, în emisfera sudic . În ceă ă

priveşte curen ii marini, aceştia sunt devia i de la direc ia ini ial , ajungând sţ ţ ţ ţ ă ă descrie circuite închise în fiecare emisfer .ă

Direc ia deplas rii aerului sub ţ ăefectul for ei Coriolisţ***

Aminti i-v :ţ ă• defini iile mişc rilor de rota ie şi revolu ie;ţ ă ţ ţ• fusul orar are 15° longitudine.

No iuni noi:ţperiheliu - punctul cel mai apropiat de Soare de pe orbita Terrei;

afeliu - punctul cel mai dep rtat de Soare de pe orbita Terrei;ăfor a Coriolisţ - for a fizic rezultat în urma mişc rii de rota ie a P mântuluiţ ă ă ă ţ ă

(este important pentru deplasarea maselor de aer, ap ).ă ă

Mişcarea de revolu ie a P mântuluiţ ă

Mişcarea de revolu ie este efectuat de P mânt în jurul Soarelui, pe o orbit înţ ă ă ă

form de elips , nu de cerc, Soarele aflându-se într-unul dintre focarele orbitei. Dină ă

aceast cauz , distan a Soare-P mânt este variabil :ă ă ţ ă ă

31

• 147.100.000 km la periheliu, atins la 3 ianuarie;

• 152.100.000 km la afeliu, atins la 6 iulie.

Ca valoare medie a distan ei dintre Soare şi P mânt se ia cifra deţ ă

149.500.000 km.

P mântul parcurge orbita sa în jurul Soarelui în timp de un an, mai exact înă

365 de zile, 6 ore, 9 minute şi 9 secunde. Acesta este anul sideral. Anul

calendaristic are îns , de regul , 365 de zile. Ca urmare, din necesit i practice,ă ă ăţ

pentru cele circa 6 ore care dep şesc anul calendaristic se adaug , din patru înă ă

patru ani, o zi în luna februarie. În acest al patrulea an, numit an bisect, luna

februarie are 29 de zile, în loc de 28. Ultimii ani bisec i au fost 2000 şi 2004,ţ

urm torul fiind 2008.ă

Mişcarea de revolu ie a P mântului: echinoc iile şi solsti iileţ ă ţ ţ

Consecin ele mişc rii de revolu ieţ ă ţ

Pentru început trebuie precizat c axa polilor nu este dreapt , ci înclinat cuă ă ă

66° 33' fa de planul orbitei terestre. Dac axa polilor ar fi fost dreapt , zilele ar fiţă ă ă

fost egale cu nop ile tot timpul anului, iar temperatura ar fi sc zut constant de laţ ă

Ecuator spre cei doi poli.

Datorit înclin rii axei polilor, P mântul expune, pe rând, spre Soare, o mareă ă ă

parte din emisfera nordic şi mai pu in din cea sudic , apoi invers.ă ţ ăIluminarea şi înc lzirea neuniforme ale celor dou emisfere în timpul mişc riiă ă ă

de revolu ie determin ţ ă formarea anotimpurilor şi succesiunea lor, precum şi

32

durata inegal a zilelor şi nop iloră ţ în cursul anului.

Anotimpurile. Cele patru anotimpuri —prim vara,vara, toamna şi iarna —ă

sunt determinate de patru momente definitorii ale mişc rii de revolu ie aă ţ

P mântului într-un an: dou echinoc ii şi dou solsti ii.ă ă ţ ă ţ

***

Fiecare anotimp îşi are farmecul s u, care a fost surprins în multe opereă

literare (poezii, nuvele, romane), artistice, muzicale. Sunt renumite, printre multe

altele, picturile alegorice ale florentinului Sandro Botticelli (îndeosebi „Prim vara”)ă

şi ciclul simfonic „Anotimpurile”, compus de vene ianul Antonio Vivaldi.ţ***

Echinoc iileţ : de prim var şi de toamn , la 21 martie şi, respectiv, 23ă ă ă

septembrie. În aceste zile, razele Soarelui cad perpendicular pe Ecuator. Ca urmare,

cei doi poli ai P mântului primesc aceeaşi cantitate de lumin şi de c ldur . În acestă ă ă ă

moment ziua este egal cu noaptea (12 ore) pe toat întinderea P mântului, iară ă ă

cantitatea de energie solar recep ionat de suprafa a terestr ă ţ ă ţ ă

Condi iile producerii solsti iilorţ ţ

33

Schema cu echinoc iile şi solsti iileţ ţscade uniform de la Ecuator spre poli.

La 21 martie începe prim vara în emisfera nordic , iar în cea sudic , toamna.ă ă ăLa 23 septembrie este exact invers: în emisfera sudic începe prim vara, iară ă

în cea nordic , toamna.ă

Solsti iileţ : de var şi de iarn , care au loc la 22 iunie şi, respectiv, la 22ă ă

decembrie.

La 22 iunie, P mântul expune spre Soare cea mai mare parte din emisferaă

nordic , razele Soarelui c zând perpendicular pe Tropicul Racului (sau Tropicul deă ă

Nord). În acest moment începe vara astronomică în emisfera nordic , iar în ceaă

sudic , ă iarna astronomic .ă

***

Ziua de 22 iunie este ziua cea mai lung din emisfera nordic , întrucâtă ă

Soarele lumineaz mai mult emisfera nordic , aici vara zilele sunt mai lungi decâtă ă

nop ile.ţ***

La 22 decembrie, razele Soarelui cad perpendicular pe Tropicul Capricornului

(sau Tropicul de Sud). Ca urmare, ziua de 22 decembrie marcheaz începutul veriiă

în emisfera sudic şi a iernii în emisfera nordic , unde noaptea va fi tot mai lung .ă ă ă***

34

De la echinoc iul de toamn pân la solsti iul de iarn , ziua este în sc dereţ ă ă ţ ă ă

continu , atingând valoarea cea mai mic la 22 decembrie. Apoi ziua creşteă ă

continuu pân la echinoc iul de prim var , r mânând îns mai scurt decâtă ţ ă ă ă ă ă

noaptea. Ziua ajunge egal cu noaptea doar la echinoc ii.ă ţ

Prin pozi ia sa în latitudine pe globul p mântesc, ara noastr se înscrie înţ ă ţ ă

regiunile cu patru anotimpuri bine diferen iate.ţ***

35

36

CUPRINS

P mântul – o entitate a Universuluiă …….. 3

Universul şi Sistemul Solar…………………………..4

Evolu ia Universului şi a Terrei…………………….ţ 24

Caracteristicile P mântului şi consecin ele loră ţ

geografice……………………………………………………… 34

MINISTERUL EDUCA IEI ŞI CERCET RIIŢ Ă

SILVIU NEGUŢGABRIEL APOSTOL

MIHAI JELENICZ

DAN B LTEANUĂ

GEOGRAFIE FIZICĂGENERALĂ

MANUAL PENTRU CLASA

A IX – A

VOLUMUL 2

HUMANITAS EDUCA IONALŢ

Verdana 20 spc 1

37

38

3

Caracteristicile P mântului şi consecin ele lor geograficeă ţ

(continuare)

Durata zilelor şi a nop ilorţ

39

zi polară

noapte polară

22 decembrie – solsti iul deţ

iarnă

noapte polară

zi polară

Ziua şi noaptea polară

Zi polar şi noapte polară ă

Între Polul Nord şi Cercul polar arctic, în intervalul 21 martie şi 23 septembrie,

când este mai luminat emisfera nordic , Soarele nu apune, fiind aşa-numita „ziă ă

polar ”, care dureaz şase luni. În aceeaşi perioad , la sud de Cercul polar antarctică ă ă

este „noapte polar ”.ăÎntre 23 septembrie şi 21 martie lucrurile stau exact invers: este noapte polar laă

Polul Nord şi, respectiv, zi polar la Polul Sud.ă

Durata zilelor şi a nop ilor în afara regiunilor polare.ţDac durata zilei polare şi a nop ii polare este constant , de şase luni, în restulă ţ ă

regiunilor Terrei durata zilelor şi nop ilor variaz în decursul anului.ţ ăAstfel, ca regul , în emisfera nordic , durata zilei creşte continuu de laă ă

echinoc iul de prim var pân la solsti iul de var şi scade de la solsti iul de var pânţ ă ă ă ţ ă ţ ă ă la echinoc iul de toamn .ţ ă

De la echinoc iul de prim var pân la echinoc iul de toamn , durata zilei este,ţ ă ă ă ţ ă

tot timpul, mai mare decât durata nop ii.ţ

Evaluare

• Numi i dou particularit i geografice determinate de forma P mântului.ţ ă ăţ ă• Numi i planetele Sistemului Solar, care au o densitate apropiat de cea aţ ă

Soarelui. Argumenta i acest aspect.ţ• Indica i trei propriet i fizice ale P mântului.ţ ăţ ă• Stabili i coresponden a dintre mişc rile P mântului şi consecin ele acestora,ţ ţ ă ă ţ

marcând cu x în tabelul urmator:

Mişcare

a de rota ieţConsecin ele mişc rilorţ ăP mântuluiă

Mişcarea

de revolu ieţSuccesiunea anotimpurilorAlternan a zilelor şi a nop ilorţ ţVaria ia orei pe GlobţDurata inegal a zilelor şi a nop iloră ţDiferen a de temperatur de la zi laţ ă

noapteAbaterea corpurilor aflate în mişcare

• Preciza i cauza pentru care densitatea medie a P mântului variaz de laţ ă ă

suprafa spre centru. ţă• Defini i ora local şi ora oficial . Influen eaz acest aspect activitateaţ ă ă ţ ă

economic a statelor men ionate? ă ţ• Cu ajutorul h r ii fusurilor orare, calcula i care este ora în oraşele: Sydney,ă ţ ţ

Wellington, San Francisco, Miami, Pretoria, când la Bucureşti este ora 12.00.

• Câte grade ar avea un fus orar în cazul în care ziua ar fi de 48 de ore? Dar

dac ar avea 12 ore? ă• Ce fenomene s-ar produce dac mişc rile de rota ie şi revolu ie ar fi egale?ă ă ţ ţ• Completa i pe schema de mai jos cele patru momente caracteristice aleţ

pozi iei P mântului în timpul mişc rii de revolu ie.ţ ă ă ţ

41

42

II.

M SURAREA ŞI REPREZENTAREA SPA IULUI TERESTRUĂ Ţ

1

Coordonatele geografice

Coordonatele geografice constituie elemente care determin pozi ia unui punctă ţ

pe suprafa a P mântului prin intermediul paralelelor şi al meridianelor.ţ ăExist dou coordonate geografice: latitudinea şi longitudinea.ă ă

Latitudinea reprezint distan a, în grade, m surat pe arcul de meridian, întreă ţ ă ă

punctul considerat (ales) şi Ecuator. Constituie, aşadar, dep rtarea unui punct fa deă ţă

Ecuator, exprimat în grade cu valori cuprinse între 0° şi 90° în fiecare emisfer , deă ă

unde denumirile de „latitudine nordic " şi, respectiv, „latitudine sudic ". Pe h r ileă ă ă ţ

reprezentând Globul, continentele, statele, latitudinea este redat prin paraleleă

(cercuri al

c ror plan este perpendicular pe axa terestr ; cel mai mare este Ecuatorulă ă

geografic); pe h r ile la sc ri mari (1:25.000; 1:50.000 etc), valorile de latitudine (subă ţ ă

form de grade, minute, secunde) sunt trecute pe un caroiaj special.ă

43

Latitudinea

Longitudinea reprezint distan a în grade, m surat pe Ecuator, dintreă ţ ă ă

meridianul care trece printr-un punct dat şi primul meridian (meridianul 0, care trece

prin Greenwich, Marea Britanie). Constituie, aşadar, dep rtarea unui punct, spre estă

sau vest,în raport cu meridianul de origine, 0° (ce trece prin Greenwich): spre est, între

0° şi 180° (longitudine estic ), iar spre vest,tot între 0° şi 180° (longitudine vestic ).Peă ă

h r ile pe care sunt redate spa ii întinse exist trasate meridiane (elipse ce trec prină ţ ţ ă

cei doi poli geografici şi sunt perpendiculare pe planul Ecuatorului). Îns pe h r ile laă ă ţ

sc ri mari, valorile de longitudine apar trecute (în grade,minute, secunde) pe ună

caroiaj special.

44

Longitudinea

Dac pe Globul geografic meridianele şi paralelele apar sub form de cercuri, peă ă

h r i, prin proiectarea lor pe suprafe e plane, se ajunge la o reprezentare geometrică ţ ţ ă de linii drepte sau curbe care se intersecteaz ; în ambele situa ii ele alc tuiescă ţ ă

re eaua cartografic (canevasul)ţ ă .

Valorile de longitudine şi de latitudine servesc la precizarea pozi iei geografice:ţ— a oric rui punct; la intersec ia arcului de meridian cu cel paralel; seă ţ

calculeaz valorile lor prin raportare la elementele de pe caroiaj;ă— a arealelor de pe suprafa a h r ii; se determin m rimile meridianelor şiţ ă ţ ă ă

paralelelor ce trec prin extremit ile acestora.ăţ

2

Reprezent rile cartograficeă

Înc din Antichitate a existat dorin a, pe de-o parte, de a se da o reprezentare aă ţ

spa iului terestru cât mai exact , iar pe de alta, de a se fixa în cadrul acestuia pozi iaţ ă ţ

diferitelor locuri şi de a stabili diverse rela ii între acestea, îndeosebi de ordin spa ial.ţ ţ

Acestor idei le-a fost acordat o importan tot mai mare în epoca marilor descopeririă ţă

45

geografice, dar mai ales în ultimele dou secole. Dou idei s-au impus: modalit ile deă ă ăţ

reprezentare a realit ilor geografice de pe sfera terestr şi sistemele de m sur tori ceăţ ă ă ă

pot fi folosite pentru aceasta.

De aici au rezultat dou moduri de reprezentare — ă globul (reprezentare pe o

sfer ) şi ă harta (reprezentare pe o suprafa plan ). Pe acestea s-au concentratţă ă

elementele geografice de diferite ordine, în func ie de m rimea reprezent rii.ţ ă ă

Globul

Constituie o reprezentare expresiv exact , fiind o miniatur a formei Terrei.ă ă ă

Num rul şi m rimea elementelor ce pot s apar pe suprafa a sa sunt îns limitate. Auă ă ă ă ţ ă

fost realizate sfere terestre cu diametre sub trei metri pe care apar continentele,

bazinele oceanice, cele mai importante râuri, lacuri, formele majore de relief, oraşele

şi c ile de comunica ie cele mai însemnate etc. Multe reprezent ri de acest gen suntă ţ ă

utilizate în prezent în şcoli pentru a se ilustra forma P mântului, mişcarea de rota ie şiă ţ

unele consecin e geografice, precum şi pozi ia geografic a diferitelor regiuni.ţ ţ ă

Harta

Harta este forma de reprezentare a suprafe ei terestre (în întregime sau pentruţ

anumite por iuni) care are cea mai mare utilizare, datorit realiz rii ei pe suprafe eţ ă ă ţ

plane cu dimensiuni convenabile con inutului tematic variat şi uşurin ei în manipulare.ţ ţHarta este o reprezentare micşorată a suprafe ei terestre în baza unuiţ

raport numit „scara h r ii” sau scar de propor ii; acesta exprim echivalentul unuiă ţ ă ţ ă

centimetru de pe hart pe suprafa a P mântului; este redat în dou moduri: ă ţ ă ă numeric

(1: 25.000) şi grafic (segmente de câte un centimetru cu valoarea în metri sau

kilometri corespunz tore pe teren). Cu cât raportul este mai mic, cu atât suprafa aă ţ

reprezentat este mai mare şi invers (de exemplu 1 cm pe hart = 250 m pe teren; 1ă ă

cm pe hart = 500 m pe teren; 1 cm pe hart = 1 000 m pe teren etc). De aiciă ă

concluzia c pe h r ile care au o scar mai mic suprafa a de pe teren reprezentată ă ţ ă ă ţ ă este mai extins , iar pe cele cu scar mare aceasta este limitat . Dar cu cât scaraă ă ă

h r ii este mai mare, cu atât num rul de elemente geografice reprezentate este maiă ţ ă

numeros (râuri, aşez ri, drumuri, suprafe e cu p dure etc). De aceea, pentru analizeleă ţ ă

geografice de am nunt sunt folosite h r i la scar mare (1: 25.000), iar pentru sintezeă ă ţ ă

pe teritorii întinse, h r i la scar mai mic (1:100.000; 1:200.000).ă ţ ă ă

Con inutul h r iiţ ă ţ

46

Pe orice hart sunt redate numeroase elemente, îă ntre care importante sunt:

• Scara h r iiă ţ (numeric şi grafic );ă ă• Coordonatele geografice .

Aminti i-v :ţ ă• defini ia h r ii;ţ ă ţ• caracteristicile principale ale hârtii.

No iuni noi:ţscar numeric ă ă - raportul dintre m rimea din natur şi reprezentarea pe hart ;ă ă ăscar grafică ă - reprezentarea în segmente a sc rii numerice.ă

Aplica iiţ• Calcula i distan ele dintre: Bucureşti şi Paris, Bucureşti şi Moscova, Bucureştiţ ţ

şi Atena, folosind harta la scara 1: 22.000.000.

• Calcula i pe câte grade de latitudine şi longitudine se desf şoarţ ă ă urm toarele continente (vezi tabelul urmator):ă

Continentul Valorile latitudinii Valorile longitudiniiAfrica 37°21' lat. N 34°50'

lat. S

51°20' long. E

17°33' long. VAsia 77°43' lat. N

1°16'lat. N

169°40' long. V

26°04' long. E

• Identifica i pe harta României la scara 1:400.000, coordonatele geograficeţ

ale oraşelor: Gala i, Ploieşti, F g raş.ţ ă ă

• Elementele de planimetrie cuprind areale şi diverse obiecte care au o

dezvoltare în plan orizontal; în func ie de scara h r ii, cele mai mari pot fi redate prinţ ă ţ

contur precis (de exemplu, o p dure, o aşezare, un lac etc), iar cele mai mici prină

simboluri (c ile de comunica ie, unit i industriale, cariere, izvoare, re eauaă ţ ăţ ţ

hidrografic etc).ăUnele dintre cele mai importante elemente sunt reprezentate astfel:

— rmul oceanelor, m rilor, lacurilor, printr-o linie sub ire de culoare albastr ;ţă ă ţ ă— re eaua hidrografic cu scurgere permanent , printr-o linie albastru închis,ţ ă ă

iar cea cu scurgere temporar , prin linii întrerupte;ă— p durile apar prin areale de culoare verde în interiorul c rora este plasată ă

simbolul esen ei predominante;ţ— aşez rile umane sunt redate pe h r ile la scar mare prin contur, iar înă ă ţ ă

47

interiorul acestuia principala re ea stradal ;ţ ă— c ile de comunica ie, prin semne tradi ionale pentru c ile ferate (în negru),ă ţ ţ ă

pentru diferite tipuri de drumuri rutiere (linii cu grosime variabil de culoare roşie etc);ă— diverse obiective economice, prin numeroase simboluri (frecvent de culoare

neagr ).ă

Semne conven ionaleţ

48

Semne conven ionaleţ

Aminti i-v :ţ ă• defini ia semnelor conven ionale;ţ ţ• principalele semne conven ionale înv ate;ţ ăţ• defini ia paralelelor şi a meridianelor;ţ• principalele paralele de pe Glob şi valorile acestora;

• defini ia latitudinii şi longitudinii.ţ

No iuni noiţcanevas - re ea de meridiane şi paralele;ţplanimetrie - domeniu al topografiei care se ocup cu reprezentarea pe h r i şiă ă ţ

planuri a elementelor geografice de pe teren.

• Elementele de nivelment cuprind reprezent ri ale reliefului care apară

49

frecvent în urm toarele modalit i:ă ăţ— puncte (cote) de altitudine sau de adâncime (este marcat locul şi

valoarea în metri în raport cu nivelul zero al oceanului);

— curbe de nivel — linii în lungul c rora toate punctele au aceeaşi altitudineă

în raport de nivelul oceanului; se traseaz prin proiectarea şi unirea pe un plană

orizontal (harta) a tuturor punctelor care rezult din intersectarea reliefului cu maiă

multe suprafe e orizontale aflate la o dep rtare egal pe vertical . Aceast dep rtareţ ă ă ă ă ă

egal în plan vertical poart denumirea de ă ă echidistanţă (distan altimetric egalţă ă ă între dou curbe de nivel succesive).ă

50

Altitudinea absolut şi altitudinea relativă ă

În general, în raport cu o curb de nivel, cele de la interior au valori deă

în l ime mai mari, iar cele de la exterior altitudini mai mici.ă ţ Prin desf şurareaă

ansamblului curbelor de nivel se pun în eviden caracteristicile reliefului unei regiuni.ţă

O astfel de reprezentare constituie baza pentru indicarea, printre altele, a

altitudinilor absolute (în l imea unui punct în raport cu nivelul zero al oceanului; deă ţ

exemplu, vârful Omu are 2.505 m)

şi a altitudinilor relative (în l imea unui punct în raport cu orice alt baz deă ţ ă ă

referin ; de exemplu vârful Omu se afl la 1.505 m fa de Predeal).ţă ă ţă

Alte tipuri de curbe de nivel:

— curbe batimetrice — linii închise, trasate pe suprafa a oceanelor, m rilor,ţ ă

lacurilor, în lungul c rora toate punctele au aceeaşi adâncime;ă— haşuri, folosite pentru eviden ierea direc iei de înclinare a suprafe elor careţ ţ ţ

alc tuiesc relieful şi pentru o redare expresiv a înclin rii lor;ă ă ă— tentele sunt culori care se aplic pentru diferite intervale de în l imeă ă ţ

(nuan e de verde pentru câmpii, nuan e de la galben deschis la portocaliu pentruţ ţ

dealuri şi podişuri; nuan e de maron pentru mun i) sau de adâncime (nuan e deţ ţ ţ

albastru);

Curbe batimetrice (Lacul Bâlea – Mun ii F g raş)ţ ă ă

— treptele hipsometrice sunt intervale de altitudine egale ca m rime,ă

colorate sau haşurate diferit.

În unele situa ii, cele patru modalit i sunt folosite concomitent (de exemplu, peţ ăţ

multe h r i turistice ale unor masive muntoase).ă ţ

Reprezentare prin trepte

hipsometrice (de în l ime)ă ţ

Reprezentarea prin tente

No iuni noi:ţnivelment - ramur a topografiei care se ocup cu reprezentarea reliefului prină ă

curbe de nivel şi haşuri;

curb de nivelă - linia de pe o hart care uneşte punctele cu aceeaşi altitudine;ăechidistanţă - valoare în metri care indic diferen a de în l ime dintre două ţ ă ţ ă

curbe de nivel.

Modul de realizare a h r ilor. ă ţProiec iile cartograficeţ

Transpunerea pe o suprafa plan (harta) a elementelor de pe sfera P mântuluiţă ă ă

nu este uşor de realizat, întrucât se produc numeroase deform ri care afecteaz formaă ă

elementelor reprezentate, distan ele şi unghiurile dintre acestea etc. Procesul implicţ ă folosirea unor sisteme de proiec ie numite proiec ii cartografice, care au douţ ţ ă componente de baz : suprafa a (planul de proiec ie) pe care se realizează ţ ţ ă transpunerea elementelor de pe sfera terestr şi pozi ia acesteia în raport cu sfera. Înă ţ

cele mai multe situa ii, planul de proiec ie poate fi un cilindru, un con sau o suprafaţ ţ ţă întins , a c rei pozi ie variaz (tangent sau secant la poli, la Ecuator sau în oricareă ă ţ ă ă ă

punct de pe suprafa a Globului). ţ De aici au rezultat mai multe tipuri şi variante de

proiec ii cartografice pe care apar re eaua cartografic şi diferite elemente geograficeţ ţ ă

raportate la ea.

— Proiec iile cilindriceţ . Elementele de pe suprafa a P mântului suntţ ă

proiectate pe fa a intern a unui cilindru. Pe ele meridianele şi paralelele vor fi liniiţ ă

drepte şi perpendiculare; deform rile afectează ălungimile şi forma şi cresc de la Ecuator spre poli. Între acestea renumit este proiec iaă ţ

Mercator (secolul al XVI-lea), la care distan ele dintre paralele cresc de la Ecuator spreţ

poli.

Proiec ie cilindricţ ă— Proiec iile coniceţ . Conul, cu o deschidere mai mare sau mai mic , esteă

frecvent tangent la o paralel , iar axul s u va coincide cu cel al axei terestre. Prină ă

proiectarea re elei cartografice, meridianele vor fi linii drepte ce converg, iarţ

paralelele, arce de cerc; deform rile vor creşte de la planul tangent spre extremit i.ă ăţ

Proiec ie conicţ ă

— Proiec iile azimutaleţ . Rezult prin proiectarea elementelor geografice peă

un plan care este tangent într-un punct pe suprafa a P mântului. Dac punctul deţ ă ă

tangen este la un pol, atunci ţă

meridianele sunt linii drepte ce converg în centrul proiec iei (polul), iar paraleleţ

sunt cercuri (distan a dintre ele scade din centru spre exterior); dac tangen a se faceţ ă ţ

pe Ecuator, re eaua cartografic va avea paralelele sub form de drepte, iarţ ă ă

meridianele, ca arcuri de cerc; tangen a poate fi în orice punct între Ecuator şi poli,ţ

ceea ce va face ca paralelele şi meridianele s constituie elipse. Deform rile cresc dină ă

sectorul de tangen spre exterior.ţă

Proiec ie azimutalţ ă

No iuni noiţcotă - valoare a în l imii sau adâncimii unui punct în raport cu un nivel deă ţ

referin (nivelul m rii, al oceanului sau la nivel local — albia unui râu, rmul unuiţă ă ţă

lac);

curb batimetrică ă - linia închis care uneşte punctele cu aceeaşi adâncime aă

oceanelor, m rilor, lacurilor.ătente - culori stabilite pentru diferite intervale de în l ime sau adâncime.ă ţproiec ii cartograficeţ - procedeu matematic cu ajutorul c ruia se reprezintă ă

suprafa a curb a P mântului pe o suprafa plan , în func ie de destina ia h r ii.ţ ă ă ţă ă ţ ţ ă ţ

Tipuri de h r iă ţ

Fiind unul dintre instrumentele de baz în analizele geografice pe ansamblu sauă

pe componente, h r ile s-au diversificat şi multiplicat, astfel încât s-a impusă ţ

necesitatea grup rii dup diferite criterii.ă ă

• dup scara de propor ie ă ţ — sunt h r i la scar mare (1:20.000; 1:25.000;ă ţ ă

1:50.000; 1:100.000), scar mijlocie (1:200.000; 1:250.000; 1:500.000; 1:1.000.000) şiă

scar mic (1:1.000.000; 1:10.000.000 etc).ă ă

• dup con inut ă ţ sunt dou grupe mari:ă— h r i generaleă ţ , pe care apar reprezentate toate elementele geografice

întâlnite într-o regiune: cote, curbe de nivel, re eaua hidrografic , principaleleţ ă

forma iuni vegetale, aşez rile, re eaua de c i de comunica ie etc;ţ ă ţ ă ţ— h r i specialeă ţ în care accentul se pune pe redarea unui anumit element

sau grup de elemente, în func ie de scopul pentru care este întocmit lucrarea. Seţ ă

disting h r i fizico-geograficeă ţ (domin elementele legate de relief, re eaă ţ

hidrografic ), ă h r i economico - geograficeă ţ (harta aşez rilor, harta industriei, hartaă

resurselor, harta modului de folosin a terenurilor etc.) sau h r i geomorfologice, h r iţă ă ţ ă ţ

hidrografice, h r i pedagogice, harta vegeta iei, harta peisajelor etc;ă ţ ţ

• dup m rimea teritoriului reprezentată ă se impune diferen ierea între:ţ— h r i pe care apare întreaga suprafa a P mântului (ă ţ ţă ă planigloburi, la care

forma h r ii este circular sau de elips ; ă ţ ă ă planisferă, pe care harta are format

dreptunghiular, mapamond, sau reprezentarea pe aceeaşi hart a emisferelor de vestă

şi de est sub form circular sau eliptic ); con inutul poate avea caracter generală ă ă ţ

(fizico-geografic sau economico-geografic) sau special (harta zonelor de vegeta ie,ţ

harta solurilor, harta resurselor de subsol, harta statelor etc);

Planisferă

Planiglob

— h r i ale emisferelor, continentelor, statelor, bazinelor oceanice;ă ţ— h r i ale unor suprafe e restrânse.ă ţ ţ• dup destina ia utiliz riiă ţ ă , h r i folosite în diverse domenii de activitateă ţ

(naviga ie maritim , fluvial , aerian etc), h r i militare (h r i topografice la sc ri mariţ ă ă ă ă ţ ă ţ ă

şi medii), h r i şcolare utilizate în procesul de înv mânt (h r i la sc ri mici, îndeosebiă ţ ăţă ă ţ ă

planigloburi, h r i ale unor regiuni geografice), h r i turistice (ale unor centre, masive,ă ţ ă ţ

zone turistice) etc.

No iuni noiţplaniglob - reprezentarea cartografic pe o suprafa plan cu form circulară ţă ă ă ă

sau eliptic , printr-un sistem de proiec ie a suprafe ei terestre;ă ţ ţplanisferă - hart a P mântului cu format dreptunghiular;ă ămapamond - reprezentare circular a emisferei de vest şi a celei de est.ă

3

M surarea distantelor şi suprafe elor pe h r ile geografice şi înă ţ ă ţ

orizontul local

Cunoaşterea orizontului local implic mai multe activit i, care se desf şoară ăţ ă ă atât în clas , cât mai ales pe teren. Unele au caracter general, iar altele sunt limitateă

la areale mici. Sunt necesare, pe de o parte, h r i topografice la scar mare ( 1:25.000,ă ţ ă

1:10.000), iar pe de alt parte, diverse mijloace şi instrumente care s permită ă ă m sur tori.ă ă

• În şcoală, pe h r i cu tematica variat , se pot stabili/efectua:ă ţ ă

— pozi ia geograficţ ă: prin calcularea valorilor de latitudine şi longitudine,

urm rind grada iile de pe caroiajul h r ii (poate fi folosit , pentru aprecieri generale, şiă ţ ă ţ ă

harta fizic a României la scara 1:500.000); se pot realiza determin ri similare pentruă ă

alte localit i şi apoi raport ri la pozi ia localit ii cercetate, inclusiv calculareaăţ ă ţ ăţ

distan ei în kilometri, în sens latitudinal şi longitudinal.ţ

Pozi ia geografic a punctului Aţ ă— latitudine 45012’

— longitudine 28034’

— aprecierea pe h r iă ţ a distan ei dintre o localitate (care poate fi cea în careţ

se afl şcoala) şi alte puncte se poate face prin:ă— unirea locurilor alese printr-o linie (dreapt , curb , frânt );ă ă ă— m surarea lungimii acesteia cu ajutorul riglei (rezultat în mm);ă— transformarea valorii în func ie de scara h r ii (rezultat în kilometri).ţ ă ţDe exemplu, dac dep rtarea între puncte este de 73 mm, iar scara h r iiă ă ă ţ

1:25.000 (1 mm de pe hart este egal cu 25.000 mm de pe teren), rezultatul va fi:ă

73x25.000/1.000.000 = 1.825.000 mm = 1,825 km.

Scara 1 : 50.000

AB=2,4cm=1,4km

Mult mai rapid îns seă

apreciaz orice distan cuă ţă

ajutorul unui curbimetru

(instrument prev zut cu maiă

multe grada ii corespunz toareţ ă

sc rilor principale ale h r ilor)ă ă ţ

prin deplasarea bazei acestuia

(o roti ) în lungul liniei trasate pe hart . Pe grada ia sc rii h r ii de pe curbimetru seţă ă ţ ă ă ţ

citeşte direct rezultatul în kilometri.

— calcularea suprafe elor pe h r iţ ă ţ (a unor localit i, p dure sau un lac):ăţ ă— se marcheaz pe o hârtie transparent (calc, celofan etc.) suprafa a ceă ă ţ

urmeaz a fi apreciat ;ă ă— hârtia transparent se aplic pe o hârtie milimetric şi se calculează ă ă ă

num rul de mmă 2 cuprinşi în perimetrul suprafe ei; la scara 1:25.000, unui kilometruţ

p trat îi corespund 1.600 mmă 2; ca urmare, unei suprafa e m surate pe hart de 7.240ţ ă ă

mm2 îi corespund în teren 4,522 km2 (7.240 : 1.600).

Suprafe ele se pot calcula mult mai corect cu ajutorul unor instrumente numiteţ

planimetre. Elementul-reper al bra ului acestuia se deplaseaz în lungul perimetrului.ţ ă

Dup parcurgerea acestuia în întregime se fac citiri pe un contor şi pe baza acestoraă

se deduce suprafa a m surat .ţ ă ă

• Pe teren, m surarea distan elor dintre punctele alese se face prin maiă ţ

multe procedee expeditive: deplasarea pe aliniamentul stabilit folosind:

— un „pas etalon” (exemplu, 0,5 m x 24 paşi = 17 m);

— o panglic de 10, 20 sau 50 m; ă— un „compas” cu deschiderea de 1 m.

În cazul suprafe elor mari, acestea se împart în areale geometrice mici (frecventţ

p trate, dreptunghiuri) a c ror m rime se calculeaz pe baza valorilor rezultate dină ă ă ă

m surarea laturilor; însumarea acestora conduce la rezultatul final.ăPe teren se pot folosi şi h r i pe care se traseaz perimetrul suprafe ei: oă ţ ă ţ

însumare de segmente m surate cu panglica pe teren, a c ror lungime esteă ă

transformat în milimetri şi notat pe hart ; urmeaz aprecierea acesteia cuă ă ă ă

planimetrul sau prin folosirea hârtiei milimetrice.

Se pot folosi şi instrumente moderne (G.P.S.), care solicit parcurgereaă

perimetrului şi citiri ale valorilor pe indicatori speciali.

4

Reprezent rile cartografice şi societatea omenească ă

În categoria reprezent rilor cartografice, în afara h r ilor, sunt incluseă ă ţ

numeroase tipuri de diagrame prin care sunt puse în eviden anumite caracteristiciţă

ale unuia sau mai multor elemente geografice: de exemplu, temperaturi şi precipita iiţ

lunare, oscila iile diurne ale debitelor râurilor, profilul de sol, profilul fizico-geografic,ţ

dinamica popula iei, produc iile agricole sau industriale, num rul c l torilor, tonajulţ ţ ă ă ă

m rfurilor transportate etc. Toate se realizeaz cu un scop bine determinat, fiecareă ă

constituind simultan o reflectare a unei realit i, dar şi un material ce solicit analiz .ăţ ă ă

De aici marea varietate a tipurilor de reprezent ri, diferen iate prin con inut şi mod deă ţ ţ

realizare.

Elementele specifice pe care le are fiecare impun utilizarea principal pentruă

care au fost realizate (h r i şi diagrame ale elementelor climatice, ale resurselor deă ţ

subsol, ale popula iei, ale modului de folosin a terenurilor, de naviga ie etc), de undeţ ţă ţ

importan a oric rei h r i. ţ ă ă ţ Între acestea sunt frecvente componentele de baz aleă

reprezent rii (titlul, coordonatele, sc rile folosite, simbolurile etc); rezult posibilit iă ă ă ăţ

de raportare spa ial , de m sur tori şi calcule de distan e, suprafe e, volume,ţ ă ă ă ţ ţ

densitate etc.

Nu exist activitate uman care se desf şoar pe un teritoriu, de la cel mai pu ină ă ă ă ţ

extins (o locuin , o curte, o unitate economic sau cultural , o aşezare etc.) la cel maiţă ă ă

mult extins (o unitate geografic , o regiune, un continent, o planet în ansamblu), careă ă

s nu presupun necesitatea unui plan, a unei h r i.ă ă ă ţConstruirea unei case, de pild , necesit un plan topografic nu numai ală ă

construc iei propriu-zise, ci şi al spa iului pe care va fi în l at , cu elementele naturaleţ ţ ă ţ ă

şi antropice de reper: strada, construc iile vecine etc, un izvor, liziera p durii, a livezii,ţ ă

a podgoriei, a p şunii etc.ăRealizarea unei c i rutiere, de la cea mai simpl (un drum forestier, un drumă ă

comunal) la cea mai complex (o autostrad ), nu este posibil f r a dispune de oă ă ă ă ă

hart a traseului cu toate elementele pe care respectiva cale ar urma s le str bată ă ă ă sau s le întretaie (o câmpie, un deal, un munte, una sau mai multe v i cu versan iă ă ţ

mai mult sau mai pu in abrup i, terenuri cultivate etc). Acelaşi lucru este valabil şiţ ţ

pentru proiectarea unei c i ferate ori maritime.ăChiar şi cea mai simpl c l torie turistic impune consultarea unei h r i pentru aă ă ă ă ă ţ

vedea dispunerea în teren a şirului de obiective ce urmeaz a fi vizitate. În timpulă

deplas rii, reprezentarea cartografic devine un accesoriu indispensabil.ă ăPrintre multe alte calit i, harta o are şi pe aceea de a ar ta, foarte concret şiăţ ă

sugestiv, evolu ia în timp a unui fenomen, a unei zone mai mult sau mai pu in întinseţ ţ

etc. De pild , harta cunoaşterii planetei noastre: pe m sur ce oamenii au descoperită ă ă

şi descifrat p mânturi/orizonturi noi, ei le-au reprezentat pe h r i, care, cu timpul, auă ă ţ

intrat în circuitul cunoaşterii universale şi au configurat imaginea de ansamblu pe care

o avem ast zi. ă Într-un asemenea context, este mai mult decât sugestiv faptul c multeă

dintre h r ile anumitor regiuni sau continente, realizate cu mijloacele rudimentare dină ţ

secolele trecute seam n foarte mult cu cele ob inute folosind mijloace tehniceă ă ţ

moderne (inclusiv imagini din satelit). Aceasta demonstreaz , printre altele, talentulă

ieşit din comun şi marea imagina ie a celor care s-au dedicat reprezent rilorţ ă

cartografice.

1459 – Vlad epeşŢ1600 – Mihai Viteazul

1700 – C. Brâncoveanu

1 VII 1831 – prin regulamentul

organic

Evolu ia teritorial aţ ă

Bucureştiului

1981

1945

1910

Orice hart sau diagram poateă ă

constitui atât finalul unui tip de analiz (deă

relief, clim , soluri, demografie etc), cât şi un punct de plecare în interpret riă ă

ulterioare. Situa ia este mai complex când se insist pe compararea, pe de-o parte, aţ ă ă

mai multor reprezent ri ale aceluiaşi element, dar în perioade diferite de timp,ă

realizându-se aspectul evolutiv, iar pe de alt parte, a reprezent rilor mai multoră ă

elemente într-un anumit spa iu (se ob in posibilit i de diferen iere mai întâi aţ ţ ăţ ţ

elementelor generale de cele particulare, apoi de diferen iere a acestora în spa iu).ţ ţ

***

Un loc însemnat în analiza reprezent rilor cartografice îl are ordinea în careă

trebuie f cut şi care presupune:ă ă— descifrarea elementelor care sunt redate, folosind explica iile din legend ;ţ ă— stabilirea importan ei fiec ruia pe baza desf şur rii spa iale, a ponderii şiţ ă ă ă ţ

însemn t ii în sisteme;ă ăţ— în elegerea locului pe care-l are în particular, dar şi pe ansamblu (seţ

urm resc leg turile dintre ele).ă ă***

Evaluare

• Explica i diferen a dintre Glob şi hart . ţ ţ ă• Determina i coordonatele geografice ale oraşelor: Singapore, Kuala Lumpurţ

şi Bucureşti, folosind h r ile din Atlas.ă ţ• Defini i no iunile scara de propor ie, curbe de nivel, echidistan a, curbeţ ţ ţ ţ

batimetrice.

• Numi i caracteristica de baz a h r ilor.ţ ă ă ţ• Caracteriza i tentele folosite pentru o unitate geografic la alegere de peţ ă

teritoriul rii noastre (vezi o hart fizic a României). ţă ă ă

III.

RELIEFUL TERESTRU

1

Scoar a terestr ca suport al reliefului: structur şi alc tuireţ ă ă ă

petrografică

Structura P mântuluiă

Materia ini ial din care a rezultat planeta noastr a trecut prin transform riţ ă ă ă

continue. În prezent, aceasta se distribuie în mai multe învelişuri concentrice, cu

grosime şi alc tuire variabile, numite ă geosfere.

Structura intern cuprinde trei învelişuri importante: nucleul, mantaua şi scoar a.ă ţMateria din care sunt alc tuite aceste învelişuri are o serie de caracteristici, cumă

sunt:

• este fie în stare solid , fie în stare vâscoas ;ă ă• prezint o alc tuire chimic , cu elemente grele spre centru şi uşoare laă ă ă

exterior;

• are propriet i fizice aparte (temperaturi, densitate);ăţ• prezint o mişcare specific ce se manifest uneori sub forma curen ilor deă ă ă ţ

convec ie;ţ• trecerea de la un înveliş la altul se face relativ brusc, prin suprafe e deţ

discontinuitate, cum sunt Mohoroviłici (Moho), între scoar şi manta, şiţă

Gutenberg-Wiechert, între manta şi nucleu.

Pentru în elegerea reliefului şi a învelişului geografic prezint importanţ ă ţă cunoaşterea învelişurilor şi subînvelişurilor superioare.

Mantaua superioară (astenosfer ) se def şoar între discontinuitateaă ă ă

Mohorovicici (la circa 80 km) şi mantaua intern (începe de la circa 400-700 km).ă

Materia este o topitur vâscoas de silica i de magneziu, cu temperaturi de pesteă ă ţ

1.000°C, o densitate de 3-5 g/cm3; este mai fierbinte în baz .ă

Scoar a P mântuluiţ ă este învelişul exterior, preponderent solid. Are grosime

mare în blocurile continentale (80-120 km) şi mic sub oceane (10-20 km). A rezultată

prin consolidarea treptat a materiei venite în principal din manta, dar şi a celei dină

exterior (meteori i), împreun cu por iuni sub iri consolidate aflate la partea superioarţ ă ţ ţ ă

a mantalei formeaz ă litosfera.

Aminti i-vţ ă• învelişurile structurii interne a P mântului.ă

No iuni noiţcuren i de convec ieţ ţ - direc ia de deplasare a magmei în astenosfer .ţ ă

Scoar a P mântului se prezint sub forma unor blocuri cu volum şi masţ ă ă ă deosebite, care se afund în astenosfer ; acestea poart numele de ă ă ă pl ciă .

Distribu ia pl cilor tectonice şi a continentelorţ ăSe deosebesc trei tipuri de pl ci:ă• pl ci majoreă sau macropl ci: Placa Euroasiatic , Placa Pacific , Placaă ă ă

American , Placa African , Placa australo-indian , Placa antarctic ;ă ă ă ă• mezopl ciă : pl cile Gorda, Cocos, Nazca, Filipinelor, Caraibilor, Somalez ,ă ă

Arab etc;ă• numeroase micropl ciă , care au provenit în principal din fragmentarea

pl cilor mari şi mijlociiăMişcarea pl cilor este determinat precump nitor de deplasarea materiei topiteă ă ă

din astenosfer . Viteza este extrem de mic , de la câ iva cm/an, pentru cele mari, laă ă ţ

10-20 cm/an pentru micropl ci. Ca urmare, mişcarea nu poate fi dedus decât prină ă

consecin ele ce apar la nivelul contactului dintre pl ci. Prin specificul proceselor ce auţ ă

loc se disting dou tipuri de contacte, care, la nivelul fiec rei pl ci, au totdeaunaă ă ă

pozi ie opus :ţ ă

Contacte de tip rift. Sunt aliniamente (mii de kilometri lungime) de fracturi

care str bat scoar a în întregime. Procesele care se produc aici determin , printreă ţ ă

altele:

• cutremure de p mântă , când topitura care iese prin rift rupe unele

consolid ri ce l-au astupat local;ă• erup ii vulcaniceţ , când ieşirea topiturii se face violent.

Contact de tip rift

Zon de subduc ieă ţ

Contacte de tip subduc ieţ . Se afl pe latura pl cilor opuse rifturilor.ă ăÎn zonele de subduc ie au loc procese cum sunt:ţ• coborârea în astenosfer şi ă consumarea marginii pl cii grele(oceanice);ă• vulcanismul, care va da naştere la insule (de exemplu: Cercul de Foc al

Pacificului) şi va provoca cutremure intense.

• formarea de depresiuni tectonice.

Concluzii:

— în zonele de rift se produc naşterea şi creşterea pl cilor;ă— în zonele de subduc ie are loc consumarea pl cilor grele;ţ ă— în ambele zone rezult , prin consolidarea lavei, forme de relief cuă

dimensiuni mari;

— la baza întregii dinamici stau curen ii de convec ie din astenosfer .ţ ţ ă

Amintiti-v :ă• procesele care se produc in mantaua superioar ;ă• factorii care contribuie la deplasarea plăcilor tectonice;

• plăcile tectonice care au viteza de deplasare mai mare;

• defini ia dorsarelor;ţ• fenomenele care se produc în zonele de coliziune şi subduc ie.ţ

No iuni noiţdiscontinuitate – suprafa de contact intre dou invelişuri interne aleţă ă

P mantului cu alc tuire şi propriet i diferite;ă ă ăţrift – ruptur profund pe toat grosimea scoar ei;ă ă ă ţcoliziune – ciocnirea a dou pl ci tectonice.ă ă

Alc tuirea scoar eiă ţ

Scoar a terestr este format din minerale şi roci ce au origine, pondere şiţ ă ă

reparti ie diferite.ţ

Mineralele sunt elemente sau compuşi de natur anorganic (uneori organic ),ă ă ă

predominant în stare solid (excep ie mercurul), în form ă ţ ă cristalizată (atomii au o

dispozi ie ordonat ) sau amorf (aşezarea neregulat a atomilor) şi cu propriet i fiziceţ ă ă ă ăţ

(forma cristalelor, transparen a sau opacitatea, culoarea specific , o anumit form aţ ă ă ă

sp rturii, duritatea, densitatea, gustul, mirosul etc.) şi chimice constante. Mineraleleă

iau naştere îndeosebi prin cristalizarea elementelor din topiturile magmatice, din

solu iile apoase şi din unele produse gazoase.ţ

Rocile sunt asocia ii de minerale rezultate prin procese naturale, care au, înţ

func ie de genez , o alc tuire distinct , o structur , textur şi alte propriet i specifice.ţ ă ă ă ă ă ăţ

Exist trei mari tipuri:ă

• Rocile magmatice. Au rezultat prin consolidarea materiei topite în scoarţă la adâncimi diferite (roci intrusive) sau la suprafa a acesteia (ţ roci efusive). În

func ie de condi iile în care s-a realizat formarea acestor roci (temperatur , presiune şiţ ţ ă

durat ), ele vor avea diferite caracteristici (structur , alc tuire, propriet i etc.) ceă ă ă ăţ

conduc la anumite grup ri. Mai frecvent întâlnite şi cunoscute sunt: bazaltul, granitul şiă

andezitul.

Pirit ă Granit

• Rocile sedimentare. Au rezultat la suprafa a scoar ei prin diverse proceseţ ţ

(dezagregare, alterare, acumulare, sedimentare, cimentare, precipitare chimic etc),ă

de unde şi gruparea lor:

— detritice: bolov niş, pietriş, nisip, gresii, argile ş.a.;ă— de precipitare chimică: sare, gips, travertin ş.a.;

— organogene: calcare, diatomite, chihlimbar, c rbune, petrol, gaze naturaleă

ş.a.

• Rocile metamorfice. Au luat naştere în interiorul scoar ei sau în mariţ

bazine tectonice prin transformarea rocilor preexistente (magmatice, sedimentare

etc.) în condi ii de temperaturi ridicate şi presiuni foarte mari; se produc dezvoltareaţ

unor noi minerale, o structur aparte (frecvent şistoas ); frecvente sunt şisturileă ă

cristaline, gnaisele, cuar itele, ardezii, marmure ş.a.ţ

Şist

Aminti i-v :ţ ă• tipurile de roci înv ate şi modul lor de formaăţ re.

Evaluare

• Cum explica i prezen a învelişuriţ ţ lor concentrice ale P mântului?ă• Completa i desenul de mai jos cu învelişurile structurii interne a P mântului.ţ ă

• Ce în elege i prin scoar şi litosfer ?ţ ţ ţă ă• Din ce elemente este alc tuit scoar a?ă ă ţ• Clasifica i pl cile tectonice şi da i dou exemple pentru fiecare categorie.ţ ă ţ ă• Numi i trei procese care se produc la contactele de tip rift şi trei procese laţ

contactele de tip subduc ie.ţ

2

Unit ile majoreăţale reliefului terestru

Relieful major include formele de relief cele mai extinse, cuprinse în dou grupe:ă

macroforme şi mezoforme.

Macroformele

Continentele — marile întinderi de uscat, care alc tuiesc 29% din suprafa aă ţ

P mântului (vezi tabelul de mai jos). Au rezultat treptat prin ad ugarea la mai multeă ă

nuclee prepaleozoice a sistemelor de mun i dezvoltate în paleozoic, mezozoic, neozoicţ

şi prin umplerea cu sedimente a unor bazine tectonice.

Continent Suprafa (mil. kmţă 2) Pondere (%)

Asia 44,3 30,0

Americile 42,0 28,4

Africa 30,0 (29,80) 20,2

Continent Suprafa (mil. kmţă 2) Pondere (%)

Antarctica 12,5 8,4

Europa 10,0 6,7

Oceania şi Australia 8,9 6,0

Bazinele oceanice sunt mari depresiuni în scoar , rezultate din evolu iaţă ţ

rifturilor; au p tur bazaltic şi petice de roci sedimentare. Reprezint 71% dină ă ă ă

suprafa a P mântului.ţ ă

Bazin oceanic Suprafa (mii. kmţă 2) Pondere (%)

Pacific 180 59,9

Atlantic 92 25,5

Indian 73,4 20,3

Arctic 14,7 4,08

Mezoformele. Aceste forme de relief sunt mult mai numeroase, cele de pe

uscat suferind influen a agen ilor externi.ţ ţ

Mun iiţ , cu o pondere de 8,5% din suprafa a Globului, sunt forme cu în l imi deţ ă ţ

regul de peste 1.000 m; altitudinea maxim este atins în lan ul muntos Himalayaă ă ă ţ

(Everest sau Chomolungma — 8.850 m). Au rezultat prin mişc ri orogenetice, având oă

structur cutat şi o alc tuire divers (roci cristaline, vulcanice, sedimentare).ă ă ă ăMasivele muntoase sunt mun i (frecvent hercinici) care datorit vechimii mariţ ă

au fost eroda i puternic de agen ii externi; ulterior, mişc rile epirogenetice pozitive i-ţ ţ ăau fragmentat în blocuri care au fost ridicate la în l imi în jur de 1.000 m; au v iă ţ ă

înguste, cu aspect de defileu şi versan i abrup i; sunt alc tui i din roci cristaline şiţ ţ ă ţ

magmatice vechi.

***

Cele mai întinse lan uri de mun i sunt legate de orogeneza alpin (sistemulţ ţ ă

cordilieri - Anzi, cu peste 15.000 km, Alpii, cu 1.200 km, Carpa ii, cu 1.300km,ţ

Himalaya, cu 2.400 km ş.a.) apoi de cea hercinic (Ural, 2.500 km, Apalaşi, alpiiă

Australieni ş.a.), calcedonian (alpii Scandinaviei) Râurile i-au fragmentat puternic,ă

dând naştere la v i de peste 500 m adâncime. O categorie aparte o constituie lan urileă ţ

mun ilor vulcanici, rezulta i în urma unor erup ii bogate pe fracturi lungi (de exemplu,ţ ţ ţ

lan ul Oaş – Gutâi – C liman – Harghita din ara noastr ).ţ ă ţ ă***

Podişurile au în l imi variabile şi provin fie din mun i foarte vechi, eroda i,ă ţ ţ ţ

fragmenta i şi ridica i pu in, fie din în l area epirogenetic a unor regiuni de câmpie.ţ ţ ţ ă ţ ă

V ile înguste au adâncimi de pân la 200 m; ele separ interfluvii largi (platouri).ă ă ă

Dealurile au în l imi între 300 şi 1.000 m şi provin fie din fragmentarea de c treă ţ ă

râuri a unor podişuri sau câmpii în l ate, fie din cutarea şi în l area mai slab a unoră ţ ă ţ ă

regiuni de la marginea mun ilor (de exemplu, Subcarpa ii). Sunt alc tuiteţ ţ ă

precump nitor din roci sedimentare; v ile sunt mult mai numeroase, au adâncimi deă ă

100-300 m şi predomin în raport cu interfluviile.ă

Câmpiile se desf şoar sub 300 m altitudine, au v i pu in adânci. Sunt de două ă ă ţ ă

tipuri:

• câmpii de eroziune (rezultate prin erodarea complet a unor mun i,ă ţ

podişuri, dealuri);

• câmpii de acumulare (formate prin umplerea unor bazine depre-sionare

sau ridicarea unor platforme litorale).

Podişurile, dealurile şi câmpiile reprezint circa 20% din suprafa a Globului.ă ţ

Platforma litorală constituie o treapt la contactul dintre uscat şi bazinulă

oceanic. Se desf şoar între nivelul m rii (0 m) şi -200 m (uneori poate coborî pân la -ă ă ă ă

400 m), creşte în timpul transgresiunilor şi scade la regresiuni; reprezint 7% dină

suprafa a terestr .ţ ă

Povârnişul continental (taluzul) face leg tura între platforma continental şiă ă

fundul oceanelor, coborând pân la 3.000 m. Are o pant mai mare, este fragmentată ă

de curen i care creeaz adev rate canioane. Prin povârnişul continental se faceţ ă ă

trecerea de la domeniul continental la cel oceanic.

Câmpiile abisale ocup circa 40%, deci cea mai mare parte a bazineloră

oceanice; au rezultat prin expansiunea continu a fundului oceanic în dreptul rifturilor;ă

prezint numai scoar oceanic , având ca urmare p tura bazaltic şi petice sub iri deă ţă ă ă ă ţ

sedimente. În cadrul acestora, de o parte şi de alta a rifturilor exist dorsale, sistemeă

de mun i submerşi rezulta i din acumularea şi consolidarea topiturilor ce ies prin rifturi.ţ ţ

Fosele (1% din suprafa a P mântului) constituie sectoarele cele mai coborâte, laţ ă

adâncimi de peste 6.000 m; se afl în zonele de sub-duc ie, având o desf şurare mareă ţ ă

în Oceanul Pacific.

Toate aceste forme de relief pot fi redate într-un profil schematizat pe care este

notat ponderea fiec ruia (ă ă curb hipsometrică ă).

Curba hipsometric a P mântuluiă ă

Aminti i-v :ţ ă• defini ia continentelor şi a bazinelor oceanice.ţ• elementele componente ale reliefului bazinelor oceanice;

• defini ia litoralului;ţ• locul de formare a gropilor abisale;

• defini ia reliefului;ţ• principalele forme de relief înv ate.ăţ

No iuni noi:ţmacroforme - forme majore de relief;

mezoforme - forme medii de relief.

curb hipsometric (hipsografic ) - reprezentare grafic a suprafe eiă ă ă ă ţ

P mântului, a altitudinii si a adâncimii reliefului în metri.ă

CUPRINS

P mântul – o entitate a UniversuluiăCaracteristicile P mântului şi consecin ele lor geograficeă ţ

(continuare).............................. 3

M surarea şi reprezentarea spa iuluiă ţ

terestru.................................................. 7

Coordonate geografice............................... 7

Reprezent ri cartografice...........................ă 10

M surarea distan elor şi suprafe elor pe h r ile geografice şi în orizontulă ţ ţ ă ţ

local..................... 31

Reprezent ri cartografice şi societatea ăOmeneasc ..............................................ă 35

Relieful terestru..................................... 41

Scoar a terestr ca suprot al reliefului: structur şi alc tuireţ ă ă ă

petrografic .............................ă 41

Unit ile majore ale relifului terestru...........ăţ 52

MINISTERUL EDUCA IEI ŞI CERCET RIIŢ Ă

SILVIU NEGUŢGABRIEL APOSTOL

MIHAI JELENICZ

DAN B LTEANUĂ

GEOGRAFIE FIZICĂGENERALĂ

MANUAL PENTRU CLASA

A IX – A

VOLUMUL 3

81

HUMANITAS EDUCA IONALŢ

Verdana 20 spc 1

82

83

3

Agen i, procese şi ţforme de relief

Relieful reprezint ansamblul asperit ilor existente la nivelul scoar eiă ăţ ţ

terestre, acestea ap rând ca figuri geometrice cu dimensiuni variabile. Sunt numiteă

forme de relief şi se compun din suprafe e cu înf işare şi înclinare diferite careţ ăţ

intr în contact în lungul unor linii. Cele mai mari şi complexe forme suntă

continentele şi bazinele oceanice; în cadrul acestora se separ alte forme, toateă

alc tuind un sistem cu mai multe trepte ce se ierarhizeaz în func ie de genez ,ă ă ţ ă

m rime, evolu ie.ă ţGenetic, formele de relief sunt condi ionate de ac iunea unui agent sau a maiţ ţ

multor agen i. Agen ii sunt factori care, dispunând de energie, creeaz prin diferiteţ ţ ă

ac iuni (procese) forme de relief.ţUnii agen i se manifest în interiorul scoar ei (sau chiar din aste-nosfer ), al iiţ ă ţ ă ţ

la exterior (pe scoar ), de unde gruparea lor în interni (endogeni) şi externiţă

(exogeni). Pot ac iona singular, dar de cele mai multe ori se manifest în asociere,ţ ă

de aici şi gradul de complexitate diferit al reliefului rezultat.

Agen ii interni şi relieful creatţ

În aceast categorie se includ: mişc rile tectonice, vulcanismul, seismicitatea,ă ă

gravita ia etc.ţ

Mişc rile tectoniceă

Acestea sunt deplas ri în anumite locuri ale materiei în scoar , care suntă ţă

generate de energia ce rezult din dinamica pe orizontal sau pe vertical a pl ciloră ă ă ă

tectonice. În func ie de specificul manifest rii şi de rezultate, se împart în mişc riţ ă ă

orogenetice şi epirogenetice.

Mişc rile orogenetice şi relieful creată . Aceste mişc ri au loc în sectoareleă

de ciocnire a pl cilor cu m rimi diferite şi unde sunt şi depresiuni tectonice lungi şiă ă

adânci. Prin ciocnirea pl cilor se produce cutarea, metamorfozarea şi în l areaă ă ţ

materialelor ce alc tuiesc marginile acestora. ă În urma ac iunii lor rezult mun i deţ ă ţ

cutare, ce se asociaz în lan uri cu lungimi de sute sau mii de kilometri. Uneori eleă ţ

sunt înso ite de mun i forma i prin acumularea şi înt rirea materiei topite provenitţ ţ ţ ă ă din adâncul scoar ei.ţ

Pe suprafa a P mântului exist mai multe sisteme de mun i, sau urme aleţ ă ă ţ

acestora, care au fost create de mişc rile orogenetice. În ultimii 600 de milioane deă

ani s-au produs mişc rile orogenetice caledonice, hercinice, alpine, fiecare cu maiă

84

multe faze, ce indic începutul, paroxismul (iau naştere lan urile de mun i) şi finalulă ţ ţ

manifest rii lor.ă

Epirogenez pozitiv şiă ă

epirogenez negativă ă

85

Blocuri vechi precambriene

Blocuri vechi precambriene acoperite cu sedimente

Regiuni muntoase şi de podişuri hercinice

Regiuni de podiş şi câmpie cu scolu vechi acoperit de

sedimente mai multsau mai pu in cutateţ

Lan uriţ muntoase şi podişuri alpine

Mişc rileă epirogenetice şi consecin ele lor.ţ Aceste

mişc ri se producă mai ales în regiunile continentale, ca ridic riă

(epirogeneză pozitiv ) sau coborâri (epirogenez negativ )ă ă ă

ale unor por iuni maiţ mari sau mai mici din acestea. Prin ridicare

cresc altitudinile şi se extinde suprafa a de uscat, iar prinţ

coborâre, altitudinile scad şi suprafa a de uscat se restrânge. Mişc rile de acest tip nuţ ă

provoac modific ri în structura geologic .ă ă ă

Aminti i-v :ţ ă• defini ia mişc rilor tectonice.ţ ă

No iuni noi:ţorogeneza - oros / „munte” + genesis / „naştere” — etap de formare aă

mun ilor (sute de milioane de ani) prin mişc ri de cutare;ţ ăepirogeneză - epeiros / „continent” + genesis / „naştere” — mişc ri lente peă

vertical ale scoar ei terestre (pozitive şi negative).ă ţ

Magmatismul, vulcanismul şi rezultatele

Asemenea fenomene sunt legate de deplasarea materiei topite în scoar sau laţă

suprafa a ei, pe diferite direc ii, deplasare înso it de diverse procese ce duc laţ ţ ţ ă

transformarea rocilor cu care intr în contact (topirea, metamorfozarea etc.) sau laă

crearea de structuri şi reliefuri prin consolidare.

Magmatismul constituie ansamblul de procese şi de structuri interne rezultate

din mişcarea şi consolidarea topiturii (magmei) în scoar .ţăCa urmare a magmatismului rezult :ă• batoli iţ , corpuri magmatice cu dimensiuni foarte mari, având nivelul

superior variat ca form ;ă

88

90

• lacoli iţ , corpuri de dimensiuni mai mici, cu o form specific de ciuperc :ă ă ă• diverse corpuri, care au rezultat prin consolidarea topiturii pe fracturi ce

sec ioneaz straturile; apar sub forma unor bare (ţ ă apofize, filoane), stâlpi (neck-uri),

pere i verticali sau înclina i (ţ ţ dyke-uri) etc.

Vulcanismul este un ansamblu de procese şi forme de relief legate de ieşirea şi

consolidarea materiei topite la suprafa a scoar ei. Toate se înscriu într-un sistem numitţ ţ

erup ie vulcanicţ ă, al c rui rezultat este, de regul , un ă ă aparat vulcanic. Acesta este

compus din:

• vatră, locul de provenien a lavei;ţă• coş, sectorul prin care lava şi gazele ies din adânc la suprafa ;ţă• con, forma creat prin acumularea şi consolidarea materiei topite (lav ) şi aă ă

altor produse la suprafa a scoar ei; este mai ascu it sau mai aplatizat, în func ie deţ ţ ţ ţ

vâscozitatea lavei; uneori erup iile puternice din mai multe faze creeaz un conţ ă

principal şi conuri secundare pe flancurile acestuia;

• crater, partea superioar a conului, prin care ies lava, vaporii de ap şi alteă ă

gaze, cenuşa, bombe vulcanice etc; la unii vulcani are dimensiuni foarte mari şi este

numit caldeir (de exemplu, la Vezuviu);ă

• platouri vulcanice, suprafe e cvasiorizontale rezultate din consolidareaţ

lavelor fluide (bazice).

Aparatul vulcanic

1 conul principal; 2 crater; 3 coş; 4 bazin;

5 curgere de lav ; 6 nori de gaze şi vapori de ap ; 7 cenuş ; 8 lapili şi bombe; 9ă ă ă

con secundar;

10 silluri; 11 dyke-uri

***

Relieful creat prin vulcanism depinde de tipul de lav şi de modul în care s-aă

realizat erup ia. Lavele pot fi acide (vâscoase) şi bazice (fluide), primele creândţ

aparatele vulcanice mari şi extinse, iar celelalte, platourile vulcanice.

Erup iile pot fi violente sau, dimpotriv , slabe, de ele depinzând m rimea şiţ ă ă

forma aparatului vulcanic rezultat. Sunt expulzate cantit i însemnate de lav , cenuşăţ ă ă (pulberi fine), lapili (particule cu diametre de pân la 5 mm), bombe vulcanice (lavă ă care se consolideaz în aer; au aspect fusiform).ă

R spândirea vulcaniloră

92

Vulcanii din bazinele oceanice sunt cei mai numeroşi, cei mai mul i aflându-se înţ

Oceanul Pacific, pe marginile c ruia formeaz aşa-numitul „Cerc de Foc”, este alc tuită ă ă

din insule şi arhipelaguri vulcanice (japonez, filipinez, neo-zeelandez); Oceanul Pacific

are insule vulcanice şi în interior (Hawaii).

În Oceanul Atlantic exist vulcani în lungul liftului (în nord, Feroe, Islanda, insulaă

Sf. Elena în centru), dar şi pe alte fracturi (Antile, Azore, Canare). O alt regiune seă

desf şoar din Marea Mediteran pân în Mun ii Caucaz; unii vulcani din această ă ă ă ţ ă regiune sunt activi şi în prezent (Etna).

93

Harta vulcanilor activi de pe Glob

Vulcanii de pe continente sunt în majoritate stinşi; au fost lega i de fracturileţ

active din depresiunile tectonice în care s-au pl m dit mun ii de cutare (Carpa i,ă ă ţ ţ

Caucaz). Acolo unde ele n-au fost complet închise, procesul se reia.

***

Aminti i-v :ţ ă• diferen a dintre magm şi lav ;ţ ă ă• elementele unui aparat vulcanic;

• etapele unei erup ii vulcanice.ţ

No iuni noi:ţmagmatismul - totalitatea proceselor legate de deplasarea şi consolidarea

magmei în scoar a P mântului;ţ ăbatoli i, lacoli i, filoane, dyke-uri neck-uri -ţ ţ forme rezultate din consolidarea

magmei în scoar .ţă

Mişc rile seismice şi importan a loră ţ

Seismele se produc în acele sectoare ale scoar ei unde, datorit presiunilorţ ă

rezultate din mişcarea blocurilor, se acumuleaz energie (ă arii labile seismice);

dep şirea limitei de stabilitate a blocurilor duce la declanşarea cutremurelor.ăAcestea se manifest ca zguduituri puternice, frecvente timp de câteva secunde,ă

cu posibilitatea relu rii procesului la intervale de câteva minute, ore sau zile. Punctulă

unde are loc declanşarea,numit hipocentru, se poate afla la diferite adâncimi, de

unde clasificarea în cutremure de suprafaţă (pân la 100 km), de adâncimi mediiă

(100-300 km) şi profunde (la peste 300 km). Proiec ia la suprafa a hipocentruluiţ ţă

este epicentrul, de la care undele seismice se propag lateral pe distan e de zeci şiă ţ

mii de kilometri, sl bind treptat ca intensitate.ă

Punctul de declanşare şi punctul de propagare în configuraa ia unuiţ

cutremur

***

R spândirea seismelorăAriile cu seismicitate mare se afl în Oceanul Atlantic, vestul şi estul Pacificului,ă

Marea Mediteran , estul Africii, iar în ara noastr în regiunea Vrancea.ă ţ ăManifestarea cutremurelor este înso it uneori de dezastre, cu mari pierderiţ ă

materiale — distrugerea de construc ii, de c i de comunica ie, incendii — şi de multeţ ă ţ

ori chiar vie i omeneşti. Ele sunt m surate prin sc ri ale intensit ii şi efectelorţ ă ă ăţ

produse, mai cunoscute fiind Mercali şi Richter. În România, cutremure cu intensitate

mare, înso ite de însemnate pierderi materiale şi umane, au avut loc în 1940,1977,ţ

1986, 1990. În lume, în ultimele decenii au avut loc seisme puternice în California,

S.UA. (1992), Turcia (1970, 1999, 2004), Iran (1990,1997) etc.

***

Dinamica pl cilor tectonice şi formarea sistemelor de mun iă ţ

Pl cile tectonice nu sunt unitare şi nici omogene. În afara rifrurilor şi a zonelor deă

subduc ie, care sunt contacte profunde cu fracturi pân la astenosfer , în cadrulţ ă ă

pl cilor apar şi fracturi însemnate, unele aflate între sectoare de scoar cu alc tuireă ţă ă

diferit . Totodat , pl cile sunt rigide, dar se şi mişc cu viteze deosebite, ceea ceă ă ă ă

conduce la ciocniri, fracturi şi înc lec ri. Ca urmare, în sectoarele unde se exercită ă ă aceste uriaşe presiuni tectonice, rocile şi stratele din care sunt alc tuite pl cile suferă ă ă transform ri. Se realizeaz metamorfozarea rocilor, se produce magmatism şiă ă

96

vulcanism, iar stratele sunt cutate mai mult sau mai pu in intens.ţRezultatul principal în timp de zeci, sute de milioane de ani este realizarea unui

sistem de cordiliere separate de fose submerse care, în etapele de paroxism tectonic,

sunt transformate în şiruri de mun i. Dezvoltarea acestora continu pân ce energia ţ ă ătectonic , datorit c reia au luat naştere, se epuizeaz .ă ă ă ăExist mai multe moduri de realizare a sistemelor de mun i, dintre care trei suntă ţ

mai frecvente:

— mun ii n scu i în regiunile de subsiden (de exemplu: Cordilierii, Anzii, Alpiiţ ă ţ ţă

Australiei etc). Placa mai grea coboar , dar peste ea urc marginile pl cii continentale,ă ă ă

care sufer cut ri şi vulcanism. Rezult mun i cu în l imi mari, aşeza i în şiruri aproapeă ă ă ţ ă ţ ţ

paralele;

— mun i dezvolta i în lungul unor fracturi profunde din interiorul unei pl ci (deţ ţ ă

exemplu: Pirinei, Alpii Scandinaviei, Himalaya, arhipelagurile insulare din Pacific etc).

Impulsul tectonic transmis dinspre zonele de rift produce aici flexur ri sau reactivareaă

fracturilor, una dintre p r i intrând sub cealalt care este presat , cutat şi în l at ;ă ţ ă ă ă ă ţ ă— mun ii vulcanici dezvolta i în lungul rifturilor (de exemplu insulele Islanda,ţ ţ

Hebride, cei din Africa Central , etc.) în vecin tatea ariilor de subduc ie (Cordilierii), înă ă ţ

lungul unor falii transformante (arhipelagul Hawaii) şi a unor fracturi continentale.

No iunţ i noi:

vulcanismul - totalitatea fenomenelor legate de ivirile de lav ;ăhipocentru - locul unde se declanşeaz un cutremur în scoar a terestr ;ă ţ ăepicentru - locul de intensitate maxim a cutremurului.ă

Evaluare

• Copia i în caiete şi completa i schema:ţ ţ• Relieful este creat de

• ……….

agen i ............ţ • ……….

• ……….

• ……….

agen i …….......ţ • ……….

• ……….

• Indica i pe schema de mai jos epicentrul şi hipocentrul:ţ

97

• Defini i no iunile: orogenez , masiv, lan şi sistem muntos, epirogenez .ţ ţ ă ţ ă

Indica i pe schema de mai jos epicentrul şi hipocentrul:ţ• Men iona i formele rezultate ca urmare a magmatismului şi reprezenta i-leţ ţ ţ

grafic.

• Numi i elementele aparatului vulcanic corespunz toare cifrelor de peţ ă

desenul de pe pagina urm toareă

98

Agen ii externi şi relieful creatţ

Agen ii externi sunt numi i astfel întrucât ac ioneaz din exterior asupraţ ţ ţ ă

reliefului tectonic, deci centrele de provenien a energiei sunt în principal în afaraţă

scoar ei terestre. Principala surs de energie este cea solar , radia ia, care înc lzeşteţ ă ă ţ ă

inegal scoar a şi apa, influen ând reac iile organismelor şi dinamica lor.ţ ţ ţPrincipalii agen i externi sunt: apele curg toare permanente, ploaia, z pada şiţ ă ă

ghea a, apa m rii, ţ ă

vântul, vie uitoarele şi omul. Exist agen i pe care îi vedem cu ochiul liber şiţ ă ţ

c rora le observ m lesnicios modalit ile de ac ionare. Sunt îns şi agen i şi procese aă ă ăţ ţ ă ţ

c ror evolu ie nu se observ , ci se deduce din rezultatul manifest rii lor în timp.ă ţ ă ă

Acestea sunt legate, pe de-o parte, de ac iunea oscila iilor de temperatur şi umiditateţ ţ ă

în roci şi, pe de alt parte, de manifestarea gravita iei. De regul , asemenea proceseă ţ ă

premerg eroziunea.

Procese de meteorizare

Ac iunea acestor procese conduce la sf râmarea rocilor şi alterarea mineralelorţ ă

din acestea, la crearea unor p turi de materiale cu grosimi variabile pe seama c roraă ă

s-au individualizat solurile şi se dezvolt vegeta ia.ă ţ

Dezagregarea reprezint procesul de sf râmare a rocii. Aceasta esteă ă

determinat de: varia iile diurne ale temperaturii (ziua, +40°C, iar noaptea, în jur deă ţ

0°C), ce produc dilat ri şi contract ri;ă ă

ruperea coeziunii elementelor rocii

(proces frecvent în regiunile

deşertice); înghe ul şi dezghe ul apeiţ ţ

în fisurile rocilor, care provoacă spargerea rocii prin varia iile deţ

volum; p trunderea şi dezvoltareaă

r d cinilor plantelor în fisurile rocilor.ă ă

99

Dezagregarea rocilor

Alterarea chimică este un proces de distrugere a rocii prin modificarea

treptat a alc tuirii chimice şi mineralogice; rezult un produs diferit de roca din care aă ă ă

provenit.

Procese legate de ac iunea gravita ieiţ ţ

Gravita ia este un agent intern, dar are rol hot râtor în a asigura deplasareaţ ă

materialelor ajunse în stare de dezechilibru din diferite cauze.

Cele mai importante tipuri de deplas ri sunt:ă• pr buşirileă — deplas ri bruşte de stânci, blocuri sau mase de roc ; seă ă

produc prin c dere liber , rostogolire, surpare, n ruire;ă ă ă• alunec rile de terenă , care dureaz atât timp cât exist ap în masaă ă ă

deplasat şi cât sunt pante mari. Întrucât producerea alunec rilor este înso it deă ă ţ ă

distrugerea terenurilor agricole, a

construc iilor, a locuin elor etc, suntţ ţ

necesare m suri de prevenire a procesuluiă

(un mod corect de utilizare a terenurilor) sau

de combatere a lui (eliminarea apei din masa

alunecat prin şan uri, plantarea cu arboriă ţ

iubitori de umiditate, care îşi dezvoltă r d cini adânci atât pe râp , cât şi în masaă ă ă

alunecat );ă

Alunec ri de terenă

R – râp de desprindereăT – teren de alunecare

V – valuri de alunecare

P – pat de alunecare

L - lac

100

• curgerile de noroi, care se dezvolt în bazine toren iale în care exist rociă ţ ă

argilo-nisipoase, dup ploi foarte bogate. Materialele se îmbib cu ap şi curg subă ă ă

forma unei limbi de noroi pe canalul torentului;

• sufoziunea — un proces în care ac iunea gravita iei se îmbin cu cea a apeiţ ţ ă

care penetreaz rocile; are loc dislocarea de particule nisipoase, argiloase etc. şiă

transportarea şi evacuarea lor în exterior prin izvoare sufoziene.

Sufoziune şi tasare

C – crov; G – g van; ă P – pâlnie; H – horn;

Iz – izvor; VS – vale sufozionat ; L – lunc ;ă ăT – teras .ă

***

Prin unirea crovurilor se ajunge la g vane ă sau depresiuni mari (padine). Procesul

este accelerat in sectoarele unde, din exterior, se exercit presiuni pe cale naturală ă (troienirea z pezii) sau antropic (construc ii).ă ă ţ

***

101

• tasarea rezult în urma reaşez rii particulelor nisipoase, argiloase din masaă ă

loessului în spa iile goale rezultate în urma dizolv rii calcarului de c tre apa careţ ă ă

circul prin roc . Rezult , la suprafa a scoar ei, microdepresiuni circulare, alungite, cuă ă ă ţ ţ

adâncimi de 0,5-3 m şi diametre de pân la 50 m, numite crovuri; prin unirea lor seă

ajunge la g vane sau depresiuni mari (padine). Procesul este accelerat în sectoareleă

unde, din exterior, se exercit presiuni pe cale natural (troienirea z pezii) sauă ă ă

antropic (construc ii).ă ţ

No iuni noi:ţdezagregare - ansamblul de procese fizice ce produce sf râmarea rocilor;ăalterare chimică - proces de transformare chimic a rocilor;ăscoar de alterareţă - depozitul afânat (p tura) rezultat în urma alter rii fizico-ă ă

chimice;

sufoziune - proces de s pare pe dedesubt de c tre ap în loess şi în depoziteleă ă ă

loessoide;

tasare - proces de îndesare a rocilor afânate (loess etc);

crovuri, g vane, padineă - forme de relief rezultate prin tasare în loess şi

depozitele loessoide.

Aminti i-v :ţ ă• modul de ac iune a unui agent extern;ţ• zone geografice cu dezagreg ri puternice ale rocilor.ă

Evaluare

• Defini i gravita ia şi procesele legateţ ţ

• Numi i condi iile în care se produc alunec rile de teren.ţ ţ ă• Copia i în caiete şi completa i spa iile libere din propozi iile urm toare: ţ ţ ţ ţ ăa) Curgerile de noroi se formeaz în roci…………….. ăb) Sufoziunea se produce frecvent în rocile……………………

d) Tasarea este………..……

e) Prin unirea crovurilor se formeaz ……………ă

Procese şi forme de relief legate de ac iunea precipita iilorţ ţ

Între acestea se disting:

102

• şiroirea — presupune concentrarea apei de ploaie pe unele f gaşe dină

lungul versan ilor unde exercit procese de eroziune, de transport şi de împr ştiereţ ă ă

c tre baza pantelor a elementelor c rate;formele rezultate sunt:ă ă— rigole — şan uri scurte şi pu in adânci, care pot s dispar la sfârşitul ploii;ţ ţ ă ă— ravene — şan uri lungi de zeci de metri, adânci de peste 0,5 m, care taieţ

solul şi se p streaz de la o ploaie la alta;ă ă— ogaşe — şan uri foarte lungi şi adânci (taie depozitul de pe versant aproapeţ

în întregime).

Producerea lor determin degradarea solurilor şi fragmentarea versan ilor.ă ţ

• toren ialitateaţ — ac iunea complex pe care o realizeaz şuvoaiele de apţ ă ă ă produse de ploile bogate (averse) sau de topirea rapid a stratului de z pad .ă ă ă

Dezvoltarea torentelor este înso it de fragmentarea terenurilor, degradareaţ ă

solurilor, distrugerea de locuin e, druţ muri etc.

Toren ialitateaţ1 – bazin de recep ie; 2 canal de scurgere;ţ3 – con de dejec ieţ

Ac iunea apelor curg toare şi formele de relief rezultateţ ă

Apele curg toare, rezultate din precipita ii şi izvoare, au o scurgere permanentă ţ ă

103

dar oscilant în timp; au dimensiuni diferite, de unde numele de pâraie, râuri, fluvii.ăAc iunea lor rezult din îmbinarea proceselor de eroziune, transport, acumulareţ ă

— care se realizeaz diferit de la un sector la altul, dar şi în timpul anuluiăRezultatul ac iunii lor sunt ţ v ileă — forme de relief negative, dezvoltate pe

lungimi foarte mari (de la zeci la mii de kilometri), cu adâncimi de zeci sau sute de

metri şi în alc tuirea c rora intr ca forme derivate versan ii, terasele, lunca şi albiaă ă ă ţ

minor . ă Comune pentru toate v ile sunt versan ii şi albia; la cele evoluate se adaug şiă ţ ă

celelalte.

Albia minoră reprezint sectorul cel mai jos al v ii, care este în permanenă ă ţă

acoperit cu ap . Por iunea cea mai adânc — ă ţ ă talvegul — are o desf şurare sinuoas ,ă ă

în el p strându-se apa şi în perioadele secetoase. Albia este încadrat de ă ă maluri,

unele abrupte (în concavi-t i, unde se exercit eroziune) şi altele domoale (înăţ ă

convexit i, unde au loc acumul ri).ăţ ă

***

Albia minor descrie frecvent bucle (ă meandre). Prin eroziunea lateral , malurileă

concave din meandrele vecine se apropie foarte mult, astfel încât „gâtul” ce le separă

poate fi str puns de cursul de ap la viituri. Se produce fenomenul de îndreptare aă ă

cursului (autocaptare de meandru); rezult un meandru f r ap , numit belciug,ă ă ă ă

care este dominat de o insul (ă popin sau gr dişteă ă ).

***

Lunca (albia major )ăT – teras ; Pt – pod de teras ; F – frunte de teras ; AM – albie major ; Am –ă ă ă ă

104

albie minor ;ăB – belciug; P – popin ; AP – albie p r sit ; ă ă ă ăG – grind

Lunca (albia major )ă este sectorul jos al v ii, aflat de-o parte şi de alta a albieiă

minore; nu este acoperit de apele râului decât la viiturile importante. ă Lunca este un

rezultat al evolu iei prin meandrare a albiei minore.ţÎn cadrul luncii exist ă albii p r site, belciuge, popine, grinduri ă ă de nisip,

pietriş, dar şi unele trepte cu în l imi variate (0,5; 1; 1,5; 2 m) care sunt folositeă ţ

agricol.

Luncile sunt alc tuite din pietriş, nisip, lentile de argil etc. ce au de regulă ă ă grosimea de câ iva metri; aceste materiale sunt folosite pentru construc ii.ţ ţ

Terasele reprezint trepte aflate deasupra albiei minore, la diferite în l imi; nuă ă ţ

sunt inundabile, iar la origine au fost lunci. Transformarea acestora în terase s-a

realizat prin adâncirea albiei râului cu mai mul i metri, din diferite cauze. Vechea luncţ ă

a devenit astfel pod de terasă; suprafa a abrupt , creat prin adâncirea râului,ţ ă ă

formeaz ă fruntea terasei.

Versan iiţ sunt suprafe e înclinate care au rezultat în urma adâncirii râurilor. Seţ

afl deasupra albiei sau a teraselor.ă• V ile tinere sunt înguste şi au versan i cu pant mare, iar cele cu evolu ieă ţ ă ţ

îndelungat sunt largi şi au versan i cu form complex .ă ţ ă ă• V ile adâncite în roci dure au versan i puternic înclina i, care se întâlnescă ţ ţ

adesea la nivelul albiei, cum sunt cheile t iate în calcar.ă• V ile t iate în roci moi sunt largi şi au versan i cu panta redus .ă ă ţ ă• Dac evolu ia este de durat , atunci v ile sunt mult mai largi, au lunc şiă ţ ă ă ă

terase; dac versan ii r mân pr p stioşi şi au dimensiuni mari, rezult ă ţ ă ă ă ă defilee şi

canioane.

Aminti i-v :ţ ă• elementele unei v i;ă• aspectele unei v i în cursul superior, mijlociu şi inferior.ă

No iuni noi:ţtalveg - por iunea cea mai adânc a albiei unei v i, ocupat permanent cu ap .ţ ă ă ă ă

Evaluare

• Desena i un profil cu o teras şi albia major folosind imaginea din stânga.ţ ă ă• Defini i no iunile: versant, terase, albie major .ţ ţ ă

105

Reprezenta i grafic un torent cu elementele lui componente. ţ• Numi i dou m suri de combatere a toren ialit ii.ţ ă ă ţ ăţ

Ac iunea ghe ii. Relieful glaciarţ ţ

Apa în stare permanent înghe at se afl în zonele polare şi sub-polare (laţ ă ă

latitudini mai mari de 66°), precum şi în regiunile foarte înalte din mun i (la pesteţ

5.000 m în zona cald , 3.000 m în zona temperat ). Aici temperatura medie anuală ă ă este sub -2°C, iar precipita iile cad sub form de z pad , care, în timp, prin tasare,ţ ă ă ă

sufer o transformare în ghea . Din aceasta, în sezonul cald, se topeşte doar o mică ţă ă parte, ceea ce determin perpetuarea sa, formând ghe ari cu întinderi diferite.ă ţ

Tipuri de ghe ariţDup m rime şi genez se disting:ă ă ă• ghe ari de calotţ ă, cu dezvoltare mare în Antarctica (aproape 14 mil. km2),

Groenlanda (circa 1,7 mil. km2), din care se desprind blocuri ce plutesc pe ocean

(aisberguri);

• ghe ari montaniţ , care difer func ie de lan ul montan, fiind alpini,ă ţ ţ

pirenieni, hymalayani etc; creeaz un relief specific cu circuri,v i, praguri şi moreneă ă

glaciare.

Ghe ar montan (Mun ii Alpi)ţ ţ

106

***

În cuaternar au existat mai multe faze când ghe arii au avut o dezvoltare mare,ţ

atât în mun ii înal i (Alpi, Pirinei în Carpa i la peste 1.800 m), cât şi pe continente. Auţ ţ ţ

dat naştere la calote glaciare, în America de Nord, Europa, Asia. În Europa calota

glaciar ocupa Peninsula Scandinav , Marea Baltic , Câmpia Germano-Polonez şi oă ă ă ă

parte din vestul Câmpiei Ruse.

În prezent, datorit înc lzirii climei în ultimii zece mii de ani, calotele şi ghe ariiă ă ţ

montani s-au redus foarte mult r mânând numeroase forme de relief specific.ă***

Ac iunea z pezii. Relieful nivalţ ă

Z pada este o form de precipita ie solid , frecvent în regiunile temperate,ă ă ţ ă ă

subpolare, polare, dar şi în mun i, mai ales în etajul alpin. Pe versan i se înregistreazţ ţ ă avalanşe, ce antreneaz blocuri de roc , creând, prin eroziune, v i adânci, iar, la bazaă ă ă

pantei, acumul ri de z pad , blocuri, copaci etc; produc dezastre însemnate. După ă ă ă topirea z pezii, r mâne culoarul creat de avalanş umplut par ial de pietre (râu deă ă ă ţ

pietre), care în fa are o mare îngr m dire de blocuri (con de pietre).ţă ă ă

Evaluare

• Dup m rime şi genez , ghe arii pot ă ă ă ţ fi:

a) ………………………………………….

b) ………………………………………….

• Desprinde i din textul lec iei formele de relief nivalţ ţ• Comenta i cele dou imagini anterioare şi numi i elementele unui ghe ar.ţ ă ţ ţ

Ac iunea apei de mare. Relieful litoralţ

M rile şi oceanele ocup circa 71% din suprafa a P mântului. Ac iunea apei seă ă ţ ă ţ

107

exercit doar la întâlnirea cu regiunile de uscat (la rm) şi pe o por iune din platformaă ţă ţ

litoral .ăLitoralul este regiunea unde se manifest activ influen a m rii; cuprinde o parteă ţ ă

din platforma litorală (pân la o adâncime de mai mul i metri), ă ţ plaja (fâşie joas cuă

nisip sau pietriş), falezele (abrup-turile stâncoase), deltele, lacurile litorale şi o

por iune îngust de uscat, unde se produc brize.ţ ăAc iunea apei m rilor asupra rmului se realizeaz prin valuri, curen i, mareeţ ă ţă ă ţ

(flux şi reflux) etc.

Eroziunea marin şi retragerea falezeiă

Procesele prin care ac ioneaz apa m rii sunt:ţ ă ă• eroziunea (abraziunea) produs prin izbirea falezelor, a stâncilor, de c treă ă

apa înc rcat cu nisip şi pietriş;ă ă• transportul spre larg, a materialelor erodate;

• acumularea de nisip, pietriş şi materie organic pe platforma litoral şi laă ă

linia rmului, ceea ce conduce la extinderea plajei, la dezvoltarea submers sauţă ă

emers de cordoane de nisip care pot închide golfuri (rezult lagune) şi gurile deă ă

108

v rsare ale unor râuri mici (iau naştere lacuri de tip liman, de exemplu, Techirghiol,ă

Taşaul).

Tipuri de rmţăÎn func ie de în l ime, de rezultatele ac iunii proceselor ce au loc şi deţ ă ţ ţ

fizionomie, se disting:

rm cu fiorduriŢă

• rmuri înalte:ţă— cu fiorduri (Scandinavia,

Sco ia, Labrador etc);ţ— cu riass; râurile au v iă

scurte şi înguste care se deschid

spre mare sub forma unor pâlnii

(Bretagne, ara Galilor etc.) în care se produce maree;Ţ— cu canale; este specific regiunilor muntoase sau deluroase cutate, în care

v ile şi depresiunile au devenit canale, golfuri (pe sinclinale), între care culmile auă

r mas ca insule pe anticlinale (Dalma ia);ă ţ• rmuri joaseţă , rezultate din urma invad rii de c tre mare a unor regiuni deă ă

câmpie sau podiş ori prin retragerea ei pe platforma continental .ă— cu lagune şi limane — format prin închiderea mai multor golfuri şi guri de

v rsare ale unor pâraie de c tre cordoane de nisip (grinduri), construite de curen i şiă ă ţ

valuri (nord-vestul M rii Negre);ă

109

— cu delte — dezvoltat la gurile de v rsare ale unor fluvii ce aduc cantit iă ăţ

însemnate de aluviuni; platforma continental este situat la mic adâncime;ă ă ă— cu estuare — apare mai ales în regiunile de câmpie sau podişuri joase

unde exist fluvii importante, al c ror curs inferior este afectat de maree. Producereaă ă

acestora le transform în uriaşe „pâlnii” în care, periodic (în medie la şase ore), apeleă

m rii p trund pe fluviu (flux) pe mai multe zeci sau sute de kilometri (maximum peă ă

Amazon, 1 600 km);

— cu mangrove — rm jos, afectat de maree în regiunile tropicale (Africa deţă

Est); se remarc o adaptare specific a vegeta iei de rm, în func ie de oscila iileă ă ţ ţă ţ ţ

nivelului oceanului.

Aminti i-v :ţ ă• defini ia toren iloţ ţ r;

• elementele componente ale unui torent;

• formarea unei terase;

• defini ia no iunilor de: versan i, cheie, defileu şi canion;ţ ţ ţ• formarea ghe ii şi a ghe arului;ţ ţ• defini ia no iunilor: calot glaciar , banchiz şi aisberg;ţ ţ ă ă ă• defini ia no iunilor: valuri, maree, curen i;ţ ţ ţ• defini ia no iunilor: rm, lagun , liman, delt , estuar;ţ ţ ţă ă ă• tipurile de rm joase şi înalte.ţă

No iuni noi:ţfiord - golfuri adânc ramificate în interiorul uscatului ce au rezultat din

inundarea de c tre mare a unor v i glaciare adânci.ă ă

Evaluare

• Apa m rilor ac ioneaz prin :ă ţ ăa) …………………

b) …………………

c) …………………

• Numi i procesele prin care ac ioneaz apa m rii asupra rmului.ţ ţ ă ă ţă• Pe baza imaginilor de la “Eroziunea şi retragerea falezei” analiza i modul deţ

retragere al falezei.

• Descrie i pe scurt formarea rmului cu fiorduri.ţ ţă• Caracteriza i, pe baza h r ii din atlas,elementele specifice rmului M riiţ ă ţ ţă ă

Negre între gura bra ului Chilia şi Vama Veche.ţ

Ac iunea vântului. Relieful eolianţ

110

Vântul, ca mişcare a aerului în plan orizontal, devine un agent însemnat pentru

relief numai în m sura în care are caracter permanent şi, mai ales, dac are viteză ă ă

mare. Ac iunea este important în regiunile unde roca este lipsit de covor vegetalţ ă ă

protector (deserturi, crestele alpine ale mun ilor), unde se manifest prin trei procese:ţ ă

eroziune (coroziune), defla ie (spulberare) şi acumulare.ţCele trei procese se îmbin , iar rezultatul este un ă relief eolian complex, cu

asocieri de stânci, câmpuri de pietre (hamade sau reguri), depresiuni de defla ie şiţ

câmpuri de dune (erg. în deserturile din Africa, şi kum, în Asia Central etc). Forme cuă

dimensiuni mai reduse se întâlnesc şi în regiunile temperate (dunele de nisip de la

C rei, cele de pe dreapta Ialomi ei, din Câmpia Olteniei etc).ă ţ

Dune de nisip (barcane) Erguri

Evaluare

• Eroziunea realizat de vânt se numeşte …………ă• Defini i no iunile: defla ie, hamada, erg şi reg.ţ ţ ţ• Indica i prin s ge i, pe copia schi ei al turate, direc ia de deplasare aţ ă ţ ţ ă ţ

111

vântului.

• Men iona i trei regiuni geografice cu relief eolian dezvoltat.ţ ţ• Numi i dou zone cu dune aflate pe teritoriul rii noastre.ţ ă ţă

Rocile - factor în geneza reliefului

Rocile nu constituie un agent care prin anumite procese s creeze forme deă

relief. Prin propriet ile lor rocile reac ioneaz îns deosebit la ac iunea agen ilorăţ ţ ă ă ţ ţ

modelatori, influen ând fizionomia inter-fluviilor, v ilor şi versan ilor şi ajungând sţ ă ţ ă impun dezvoltarea unui relief specific.ă

Totalitatea formelor legate de anumite roci alc tuiesc relieful petrografic specifică

lor. Tipice sunt:

Relieful carstic dezvoltat pe calcare, are ca proces principal dizolvarea

realizat de apa înc rcat cu dioxid de carbon; rezult ă ă ă ă lapiezuri, doline, uvale,

polii, precum şi peşteri (cu s li şi galerii), platouri calcaroase, chei, v i seci etc.ă ăAstfel de relief se întâlneşte în ri cum sunt Slovenia, Croa ia, China, S.U.A.,ţă ţ

precum şi în România (Mun ii Aninei, Mun ii P durea Craiului, Mun ii Piatra Craiului,ţ ţ ă ţ

Podişul Mehedin i etc).ţ

112

Relief carstic

Relieful dezvoltat pe conglomerate (roci sedimentare neomogene, asupra

c rora eroziunea s-a manifestat diferit). V ile sunt înguste, au versan i cu trepte şiă ă ţ

poduri interfluviale relativ netede; pe versan i şi pe vârfuri s-au individualizat ţ coloane,

ciuperci (babe, sfincşi) etc.

Relief dezvoltat pe

conglomerate

113

Sfinxul din Bucegi – monument

al naturii

Relieful dezvoltat pe argile

(roci sedimentare cu plasticitate

mare); când sunt puternic umezite

favorizeaz dezvoltareaă

alunec rilor de teren; iar când sunt în straturi groase şi con in oxizi de fier,ă ţ

plasticitatea este redus , fiind favorizat şiroirea, care genereaz rigole, ravene dense,ă ă ă

de unde relieful specific numit „p mânturi rele”.ă

Relieful dezvoltat pe loess şi depozite loessoide (roci sedimentare cu

porozitate mare, care permit o circula ie a apei pe vertical ). Prin tasare şi sufoziuneţ ă

rezult , pe interfluvii, ă crovuri, g vane, padine, v i seci, iar în interior hrube şiă ă

tunele de sufoziune.

Relieful dezvoltat pe nisipuri (roci detritice, omogene, necimentate, cu

porozitate mare). Ca urmare, apa se infiltreaz rapid, putând genera curgeri, iar v ileă ă

sunt largi, pu in adâncite şi seci; vântul creeaz un relief cu dune şi microdepresiuniţ ă

interdunare.

Relieful dezvoltat pe roci magmatice. Pe grani e, în func ie de climat,ţ ţ

rezult : ă blocuri rotunde când alterarea este puternic (climate cu temperaturiă

ridicate şi mult umiditate) şi ă forme ascu iteţ (în

climat rece, unde sunt frecvente înghe ul şiţ

dezghe ul). Pe bazalte sunt platouri întinse; coloane,ţ

mai ales cu pozi ie vertical (Detunatele, în araţ ă ţ

noastr , precum şi în Irlanda, Sco ia ş.a.).ă ţ

Relief pe roci magmatice (“C p âna deă ăţ

114

zah r”ă )

***

Dac agen ii interni creeaz marile reliefuri cu denivel ri însemnate, agen iiă ţ ă ă ţ

externi tind s le anuleze nivelând în l imile şi umplând cu sedimente depresiunile.ă ă ţ

Evolu ia se face în etape de zeci, sute de milioane de ani.ţ***

Evolu ia reliefuluiţa – tinere eţb - maturitate

c - b trâne eă ţd - reîntinerire

Evaluare

•Defini i relieful petrografic.ţ•Relieful dezvoltat pe calcare se

produce datorit ................ă• Descrie i, pe baza no iunilor însuşite anterior, tipul de relief care seţ ţ

formeaz pe argile, loess şi depozite loessoide.ă

Clima — factor important în geneza reliefului

Prin elementele ce o caracterizeaz (îndeosebi temperatur , precipita ii,ă ă ţ

115

umiditate, vânt etc), clima are un rol esen ial în impunerea unei anumite asocieri aţ

agen ilor externi, în determinarea intensit ii proceselor care ac ioneaz şi, de aici, înţ ăţ ţ ă

dezvoltarea unui anumit specific de ansamblu al reliefului. Acestea pot fi urm rite înă

fiecare zon sau regiune climatic , dar în mod deosebit acolo unde vegeta ia lipseşteă ă ţ

sau este foarte slab dezvoltat , astfel încât rocile intr în contact direct cu oscila iileă ă ţ

elementelor meteorologice. Se disting trei situa ii specifice:ţ

Relieful regiunilor deşertice (Sahara, Kalahari, Peninsula Arabia, Afghanistan,

Asia Central , Australia Central şi de Vest, S.U.A., Chile ş.a.), cu varia ii mari deă ă ţ

natur termic , precipita ii extrem de pu ine (sub 300 mm) şi care cad neordonat,ă ă ţ ţ

vânturi puternice, cu regim permanent; agen ii principali sunt vântul, oscila iile deţ ţ

temperatur , ploile rare dar cu caracter toren ial care transport materialeleă ţ ă

dezagregate dar produc şi eroziune lateral . Rezult : stânc rie, câmpuri de pietreă ă ă

(hamade), câmpuri de nisip (erguri).

Peisaj deşertic

Relieful regiunilor glaciare (Antarctica, Groenlanda, crestele înalte ale

mun ilor deasupra limitei z pezilor veşnice), cu temperaturi negative peste zece luniţ ă

pe an, circa 300-500 mm precipita ii, sub form de z pad , vânturi intense.ţ ă ă ăAgentul principal este ghea a, la care se asociaz înghe ul şi dezghe ul, z pada.ţ ă ţ ţ ă

Se produc eroziuni şi acumul ri glaciare. Rezult un relief glaciar, creste, grohotişuri.ă ă

116

Relieful regiunilor periglaciare, corespunz toare zonelor cu climat subpolară

şi alpin dintre limita p durii şi limita z pezilor veşnice. Condi iile climatice suntă ă ţ

reprezentate de temperaturi negative 6-8 luni pe an, frecvente oscila ii termice diurne,ţ

precipita ii în jur de 400 mm, majoritatea sub form de z pad , vânturi intense.ţ ă ă ă

Agen ii principali sunt înghe ul şi dezghe ul, z pada şi vântul. Procesele principale suntţ ţ ţ ă

dezagregarea, tas rile nivale, avalanşele. Rezult : stânc rie, câmpuri de pietre, peneă ă ă

de ghea , poligoane de p mânt, o structur cu un orizont de 1-6 m grosime laţă ă ă

suprafa (molisol) etc.ţă

Amintiti-v :ă• zonele unde vântul ac ioneaz mai puternic;ţ ă• defini ia dunelor şi a oazelor;ţ• forme de relief dezvoltate pe calcare.

No iuni noi:ţerguri – suprafe e întinse acoperite de dune;ţreguri – câmpuri de pietre;

interfluviu – form de relief carstic între dou v i;ă ă ăexocarst – forme de relief pe suprafa a unor roci calcaroase;ţendocarst – forme de relief carstic din interiorul unui masiv calcaros.

4

TIPURI ŞI UNIT I DE RELIEFĂŢ

Relieful este alc tuit dintr-o multitudine de forme care se deosebesc prină

genez , stadiu de evolu ie, dimensiuni şi înf işare, alc tuire şi structur etc. Grupareaă ţ ăţ ă ă

acestora se realizeaz în moduri variate, frecvent îns prin tipizare şi regionare.ă ă

• Tipizarea este ac iunea de separare de modele de forme de relief care sţ ă reflecte tr s turile generale ale unei mul imi de acest gen; se bazeaz pe analiza aă ă ţ ă

numeroase forme, pe eliminarea caracteristicilor particulare şi pe selectarea celor

comune lor. Se ajunge astfel la tipuri care reprezint forme de relief specifice. Acesteaă

se pot grupa dup :ă— agentul care le creeaz : fluviatile, glaciare, eoliene, antropice etc;ă— procesul generator: de eroziune, de acumulare, de dizolvare etc;

— m rime: macroforme, mezofoă rme, microforme etc;

— trepte ierarhice diferite (de exemplu: I — relief fiu via ii; II — de eroziune; IIIţ

— vale, terase, albie major , albie minor ) care exprim grade deosebite deă ă ă

complexitate.

117

• Regionarea este ac iunea de împ r ire a unui spa iu în unit i şi subunit iţ ă ţ ţ ăţ ăţ

de relief care se afl într-o anumit ordine ierarhic , fiecare reflectând un anumit modă ă ă

de alc tuire, structur , dinamic , genez , care îi confer tr s turi specifice. Seă ă ă ă ă ă ă

bazeaz pe cunoaşterea am nun it a reliefului întregului spa iu (componente, rela ii,ă ă ţ ă ţ ţ

înf işare, dimensiuni) şi identificarea acelor caracteristici, frecvent de genez ,ăţ ă

alc tuire, care pot conduce la separarea unit ii cu limite clare şi cu o anumită ăţ ă reflectare în peisaj. De exemplu, în cadrul unit ii Carpa i se separ Carpa ii Orientaliăţ ţ ă ţ

(criteriul principal fiind pozi ia geografic ), iar în cadrul acestora, ierarhic, urmeaz maiţ ă ă

întâi grupa mun ilor vulcanici (criterii: alc tuire, petrografie şi genez ),apoi Mun iiţ ă ă ţ

Harghita (criterii: alc tuire morfologic cu platouri şi conuri vulcanice, dimensiune etc),ă ă

Muntele Ciomatu (criteriu: forma de con cu crater).

118

5

Analiza şi interpretarea reliefului

Studierea reliefului este o activitate complex ce presupune:ă• observa ii, m sur tori, descrieri efectuate pe terenţ ă ă ;

• h r i geomorfologiceă ţ , rezultate din cart ri pe teren, dar şi din corelareaă

valorilor calculate pe h r ile topografice, geologice etc;ă ţ• folosirea unor metode şi mijloace de reprezentare precum:

— profile geomorfologice: sec iuni ale reliefului pe anumite direc ii pe careţ ţ

sunt puse în eviden trepte ale acestuia, inclusiv unele date referitoare la alc tuirea şiţă ă

structura geologic ; pot fi simple — în lungul formelor de relief sau transversal peă

acestea — sau compuse, prin suprapunerea celor simple;

— diagrame, pe care sunt reprezentate valorile rezultate din m sur tori sauă ă

calcule;

119

Profil geomorfologic prin partea central a statului Peruă

1 Fluviul Maranon; 2 Fluviul Huallaga; 3 Fluviul Ucayali

— schi e de hartţ ă — reprezentarea schematic a diferitelor forme deă

relief; interpretarea valorilor altitudinilor, ale adâncimilor, a gradului de adâncire a

râurilor (energia de relief), a densit ii fragment rii generate în suprafa de diferiteăţ ă ţă

genera ii de v i (km/kmţ ă 2), ponderea diferitelor categorii de pante etc;

Harta pantelor

Harta densit ii fragment riiăţ ă

— prezentarea treptelor de relief

(terase, lunci etc.) de pe versan i şiţ

interfluvii, care reflect anumite faze deă

evolu ie şi grupare pe agen i şi procese;ţ ţ— descrierea proceselor de albie

şi de versant şi a rezultatelor şi consecin elor pentru economia local ;ţ ă— evolu ia general a reliefului ca rezultat al interpret rii finale a ideilor deţ ă ă

pe parcursul analizei.

6

Relieful şi societatea omenească

Între om, activit ile sale şi relief exist raporturi de intercondi ionare.ăţ ă ţ

Acestea sunt legate de faptul c relieful constituie suportul material pe care tr ieşteă ă

omul şi pe care îl foloseşte în conformitate cu interesele de moment sau de

perspectiv . ă Raporturile de intercondi ionare se exprim în mai multe direc ii:ţ ă ţ

• Omul şi-a ales întotdeauna terenurile favorabile. Astfel, suprafe eleţ

netede (podurile de teras , luncile înalte, glacisurile etc.) neinundabile, au fostă

precump nitor selectate pentru realizarea de aşez ri, c i de comunica ie. În mun i,ă ă ă ţ ţ

localit ile se dezvolt la baza versan ilor sau în şesul mai înalt al depresiunilor, iarăţ ă ţ

construc ia ţ barajelor principale este legat de por iunile înguste ale v ilor (chei şiă ţ ă

mici defilee cu versan i alc tui i din roci stabile). ţ ă ţ Versan ii dealurilor au fost folosi iţ ţ

pentru planta iiţ de pomi sau viticole.

În secolele trecute, pe vârfurile mai importante ale dealurilor din vecin tateaă

v ilor largi au fost construite cet i, bastioane. De asemenea, aproape pretutindeniă ăţ

centrul istoric al unei aşez ri corespunde unui sector mai înalt, ferit de inunda ii şiă ţ

de unde se putea observa un spa iu larg. ţ Terenurile netede din câmpii sunt utilizate

pentru culturi.

• Omul a modificat local relieful. Cele mai frecvente modific ri s-auă

realizat în sate, oraşe (nivel ri, şan uri), în lungul c ilor de comunica ie (ramblee,ă ţ ă ţ

debleuri), în locurile cu exploat ri miniere (cariere, halde), în regiunile de câmpieă

ml ştinoase (canale pentru drenarea apei şi diguri) sau de câmpii secetoase (canaleă

pentru iriga ii etc), în lungul râurilor, pe care s-au construit baraje, rezultând lacuriţ

etc.

Toate acestea au condus la schimb ri, pe suprafe e limitate, aleă ţ

caracteristicilor reliefului, înso ite de altele în peisaj.ţ

Dig în nordul Olandei

Lacul hidroenergetic Vidraru,

pe Argeş

122

• Omul, modificator indirect al reliefului. Pentru ob inerea unorţ

rezultate economice sau de alt natur , omul a realizat diverse modific ri, cuă ă ă

caracter local sau regional, ale condi iilor naturale, care s-au r sfrânt asupraţ ă

reliefului: extinderea suprafe elor de cultur sau a p şunilor, prin defrişareaţ ă ă

p durilor, a stimulat amplificarea sp l rii la suprafa , producerea de alunec ri deă ă ă ţă ă

teren; construirea unor drumuri în lungul versan ilor a stimulat ravenarea şiţ

toren ialitatea; extinderea terenurilor agricole în luncile largi ale râurilor a condusţ

uneori la nivel ri, la eliminarea depresiunilor şi a lacurilor (Balta Br ilei);ă ă

exploatarea unor vârfuri calcaroase sau din grani e din Dobrogea a condus cuţ

timpul la eliminarea lor; desf şurarea ac iunilor de lupt în timpul r zboaielor a fostă ţ ă ă

înso it de crearea de şan uri şi depresiuni produse de explozia bombelor etc.ţ ă ţ

Evaluare practică

Analiza i harta geomorfologic prezentat mai sus:ţ ă ăPe baza cunoştin elor însuşite la capitolele II şi III nota i în caiete urm toareleţ ţ ă

aspecte

123

• tipul de relief reprezentat pe hart ;ă• elementele componente ale reliefului;

• semnele conven ionale folosite.ţ

124

CUPRINSUL

Relieful terestru

Agen i,pprocese şi forme de relief…………………ţ 3

Tipuri şi unit i de relief…………………………………ăţ 50

Analiza i şi interpretarea reliefului………………..ţ 52

Relieful şi societatea omeneasc …………………..ă 55

MINISTERUL EDUCA IEI ŞI CERCET RIIŢ Ă

SILVIU NEGUŢGABRIEL APOSTOL

MIHAI JELENICZ

DAN B LTEANUĂ

GEOGRAFIE FIZICĂGENERALĂ

MANUAL PENTRU CLASA

A IX – A

VOLUMUL 4

HUMANITAS EDUCA IONALŢ

Verdana 20 spc 1

125

126

7

Relieful orizontului local.

Aplica ii practiceţ

Relieful este diferit de la o regiune la alta, dar, indiferent de gradul de

complexitate, el este util lec iilor practice de geografie. Exist câteva componenteţ ă

care în orice situa ie ofer multiple posibilit i pentru activit i geografice în teren.ţ ă ăţ ăţ

Aceste componente (v ile, interfluviile, versan ii ş.a.) pot fi analizate prină ţ

fizionomie, înclinare, compunere, procese care se produc şi consecin e pentru peisajţ

şi activit ile economice.ăţ• Orice aplica ie practic necesit în prealabil atât cunoaşterea la clas aţ ă ă ă

problemelor şi elementelor ce urmeaz a fi aprofundate pe teren, cât şi alegereaă

instrumentelor pentru m sur tori, a h r ii cu orizontul local pe care va fi trecută ă ă ţ

itinerarul.

• În teren se impune realizarea mai multor opera ii:ţ— stabilirea punctelor de observa ie, orientarea h r ii şi identificareaţ ă ţ

elementelor de pe aceasta în câmpul vizual;

— analiza fiec rei forme de relief, îndeosebi prin descriere, m sur tori,ă ă ă

compara ii, stabilirea elementelor principale şi a celor secundare etc.ţ— De exemplu,pentru interfluvii (culmi, câmpuri), se pot urm ri:ă— forma: convex , concav , dreapt atât în profil transversal, cât şiă ă ă

longitudinal;

— vârfurile principale şi secundare cu în l imea lor (se apreciaz valoareaă ţ ă

relativ );ă— şeile care separ vârfurile (lungimea, adâncimea, dac trec sau nuă ă

c r ri, drumuri);ă ă— modul de folosin .ţăPentru v i se identific şi se descriu:ă ă— albia minor : l ime, forma şi în l imea malurilor, pozi ia curentului deă ăţ ă ţ ţ

ap principal, ostroavele cu lungimea, în l imea, alc tuirea (din nisip, pietriş,ă ă ţ ă

bolovani etc);

— albia major : desf şurarea pe o parte sau pe ambele p r i ale râului,ă ă ă ţ

l ime, componente — trepte cu în l imea lor, bra e p r site, mod de folosin ;ăţ ă ţ ţ ă ă ţă— terase: în l imea podului fa de albia minor , înf işarea podului şi aă ţ ţă ă ăţ

frun ii, gradul de fragmentare prin toren i, ogaşe, structura terasei cu precizareaţ ţ

grosimii stratului de aluviuni, modul de folosin al podului terasei, dar şi a frun ii;ţă ţPentru versan i se urm resc în detaliu dou situa ii deosebite:ţ ă ă ţ— mai întâi înf işarea (concav , convex , complex ) şi aprecieri cantitativeăţ ă ă ă

(înclinarea suprafe elor ce-l compun, în l imea);ţ ă ţ— apoi procesele care au loc (şiroirea, toren ialitatea, pr buşiri, alunec riţ ă ă

etc), pentru fiecare putându-se executa m sur tori (lungimea, suprafa a etc.) şiă ă ţ

aprecieri privind alc tuirea, folosin a, gradul de degradare a terenurilor şi m surileă ţ ă

127

care se pot aplica pentru limitarea acestuia.

Studiu de caz

Observa i cum este modificat relieful în zona în care locui i. Descrie i unţ ţ ţ

aspect care vi se pare reprezentativ. Discuta i în clas dac modific rile suntţ ă ă ă

pozitive sau negative.

128

IV

ATMOSFERA TERESTRA

1

Alc tuirea şi structura atmosfereiă

Caractere generale

Deasupra continentelor şi oceanelor se afl un înveliş gazos, numită

atmosferă, a c rui existen este esen ial pentru desf şurarea vie ii pe Terra.ă ţă ţ ă ă ţ

Acest înveliş este într-o permanent interac iune cu relieful, cu suprafa a solului, aă ţ ţ

oceanelor şi a ghe urilor, prin fluxuri permanente de energie şi substan .ţ ţăÎn îndelungata evolu ie a planetei noastre, atmosfera a existat înc de laţ ă

început, îns avea o compozi ie diferit de cea actual (dominau H, He, C0ă ţ ă ă 2, NH3).

Ea s-a modificat treptat.

La limita inferioar a atmosferei aerul p trunde în scoar prin pori, fisuri,ă ă ţă

cr p turi, excava ii, pân la adâncimi ce variaz de la câteva zeci de metri laă ă ţ ă ă

câteva sute de metri.

129

Forma atmosferei

Atmosfera nu are o limit superioar bine definit . Se poate considera caă ă ă

atare cea de 40 000 km, dac se ine cont de limita pân unde se manifestă ţ ă ă gravita ia, sau cea de 3 000 km, unde densitatea gazelor este egal cu aceea dinţ ă

spa iul interplanetar. Întrucât anumite fenomene (de exemplu, aurorele polare) seţ

produc la în l imi mari, se accept intervalul de la 3.000 la 10.000 km ca f cândă ţ ă ă

trecerea spre spa iul interplanetar.ţ

***

Masa total a atmosferei a fost evaluat la 5,13 x 1Oă ă 15 tone, reprezentând a

milioana parte din masa Terrei; peste 99% din aceasta este concentrat în primii 36ă

de kilometri de la suprafa a P mântului.ţ ăAst zi atmosfera Terrei este supravegheat permanent de o re ea de pesteă ă ţ

9.000 de sta ii meteorologice, de sateli i meteorologici, de sonde şi baloaneţ ţ

speciale şi de sisteme perfec ionate de radar. Meteorologia este ştiin a ce se ocupţ ţ ă cu studiul atmosferei.

***

Alc tuirea atmosfereiă

Atmosfera este alc tuit din diferite gaze, ap în stare de vapori şi aerosoliă ă ă

130

(cenuşi vulcanice, s ruri, pulberi etc).ăÎn cadrul ei se separ în func ie de alc tuire:ă ţ ă

• homosfera, pân la altitudinea de 90-100 km, care este omogen înă ă

privin a amestecului de gaze, ponderea cea mai mare ca volum fiind de inut deţ ţ ă

azot (N2), cu 78,09%, şi de oxigen (O2), cu 20,95%, la care se adaug în ordineă

argonul (Ar), cu 0,93%, dioxidul de carbon, neonul, heliul, hidrogenul, ozonul şi

radonul. Unele gaze au un rol fundamental în realizarea efectului de ser (dioxidulă

de carbon) şi în filtrarea radia iilor ultraviolete (ozonul).ţ

Compozi ia atmosfereiţ

• heterosferă, se afl între 100 şi 750 km, este rarefiat , alc tuit dină ă ă ă

azot, oxigen şi heliu, în stare atomic .ă

• exosfera se afl la în l imi mai mari de 750 km fiind extrem de rarefiat ;ă ă ţ ă

prin ea se face treptat trecerea spre vidul interplanetar, în care mai sunt atomi de

heliu şi de hidrogen.

Aminti i-vţ ă• forma şi compozi ia atmosferei.ţ• principalele straturi ale atmosferei;

• caracteristicile esen iale ale acestora.ţ

No iuni noiţhomosferă – partea atmosferei (troposfer , stratosfera, mezosfer )ă ă

131

caracterizat prin relativa omogenitate chimic (cu gaze în form molecular );ă ă ă ăheterosferă – partea atmosferei, care cuprinde termosfera, ionosfera,

alc tuit predominant din gaze în stare atomic (cu ionizare puternic ).ă ă ă ă

Structura atmosferei

Atmosfera este diferen iat în mai multe subînvelişuri în func ie de pondereaţ ă ţ

gazelor şi de modul de evolu ie al temperaturii şi presiunii.ţ

Troposferă este învelişul aflat la suprafa a P mântului; în cadrul s u seţ ă ă

desf şoar interac iunile cu celelalte învelişuri terestre (apa, relieful, solul,ă ă ţ

vie uitoarele), precum şi totalitatea activit ilor omului; concentreaz peste 80% dinţ ăţ ă

132

Structura atmosferei

masa atmosferei, dar şi cea mai mare parte a vaporilor de ap şi a pulberiloră

atmosferice.

În troposfer , temperatura scade cu circa 6,4°C la fiecare kilometru, pân la oă ă

133

în l ime de 8 km în dreptul regiunilor polare şi de 17 km deasupra Ecuatorului, undeă ţ

temperaturile au valori de -70°, -80°C.

Stratosfera se extinde de la nivelul tropopauzei pân la circa 50 km în l ime.ă ă ţ

Pân la o altitudine de 20-25 km, temperaturile se men in la -50, -55°C, de undeă ţ

încep s creasc , ajungând spre limita superioar a stratosferei, numită ă ă ă stratopauză, chiar la valori pozitive de pân la 20°C.ă

Mezosferă se desf şoar între 50 şi 85 km şi este caracterizat printr-un aeră ă ă

extrem de rarefiat şi prin sc derea rapid a temperaturii, care atinge -90°C spreă ă

limita superioar , numit ă ă mezopauză.

***

În cadrul mezosferei şi termosferei, între 60 şi 150 km, se afl ionosfera, undeă

absorb ia radia iei U. V. Determin ionizarea puternic a gazelor; exist mai multeţ ţ ă ă ă

straturi ionizate intens, notate cu literele D, E, F au proprietatea de a feflecta undele

radio emise de pe suprafa aterestr ).ţ ă***

Termosfera este învelişul exterior, care se extinde pân la 400-800 km, şiă

este caracterizat printr-o rarefiere extrem a aerului. Moleculele rare de gaze suntă ă

disociate în atomi de radia iile ultraviolete şi ca urmare temperaturile cresc,ţ

ajungând la 1 000°C spre partea superioar .ă

2

Factorii genetici ai climei

Clima reflect starea medie multianual a valorilor elementelor meteorologiceă ă

(temperatur , precipita ii, umiditate, nebulozitate, vânt etc.) într-o regiune de mareă ţ

întindere (clim cald , clim temperat , clim rece). În cadrul acestora se distingă ă ă ă ă

unit i regionale mai mici, c rora le corespund anumite tipuri de clim , denumite, înăţ ă ă

func ie de întindere, climate (ecuatorial, deşertic, subtropical, temperat oceanic etc,ţ

iar pe alt treapt climat de munte, deal, câmpie etc), topoclimate (de vale, deă ă

p dure etc) şi microclimate (într-un spa iu limitat).ă ţClima este rezultatul interac iunii în spa iu şi timp a trei categorii de factori:ţ ţ

radiativi, dinamici şi fizico-geografici.

Radia ia solarţ ă

134

Componente ale radia iei solareţ

Radia ia solar are un rol esen ial în geneza fenomenelor meteorologice;ţ ă ţ

ceilal i factori influen eaz regional regimul lor de manifestare (durat , intensitate,ţ ţ ă ă

reparti ie).ţDin energia emis de Soare, P mântul primeşte o parte infim , care este însă ă ă ă

suficient pentru desf şurarea tuturor proceselor ce au loc în învelişul exterior ală ă

planetei.

Radia ia solar se manifest ca radia ie termic (direct ) şi radia ieţ ă ă ţ ă ă ţ

crepuscular (particule). Aceste radia ii au lungimi de und diferite, repartizate înă ţ ă

trei domenii: ultraviolete (9%), vizibile (41%) şi infraroşii (50%).

Din energia solar ajuns la nivelul superior al atmosferei, numai 47% oă ă

str bate, ajungând sub diferite forme pe suprafa terestr . Restul fie esteă ţă ă

reflectat în spa iul interplanetar (30%), fie este absorbit de atmosfer (ozonul dină ţ ă ă

stratosfera re ine o parte din ultraviolete, iar C0ţ 2 şi vaporii de ap , o parte dină

radia ia infraroşie).ţCa urmare a modific rilor survenite pe parcursul str baterii atmosferei, seă ă

diferen iaz :ţ ă

135

Radia ia directţ ă (S) — este radia ia care str bate atmosfera şi ajunge laţ ă

uscat sau la apa oceanelor (20-30%). Difer în cursul zilei în func ie de unghiul deă ţ

inciden al razelor.ţă

Radia ia difuzţ ă (D) — este radia ia ce ajunge la suprafa a terestr prinţ ţ ă

difuziunea realizat de particulele din atmosfer şi de apa din nori. Este maximă ă ă

când cerul este acoperit de nori.

Radia ia globalţ ă sau total este format din radia ia direct şi din ceaă ă ţ ă

difuz . Distribu ia radia iei totale anuale pe Glob este urm toarea:ă ţ ţ ă— în regiunile tropicale (cer senin), pustiurile Sahara, Kalahari, cele din

Peninsula Arabia şi din nord-vestul Australiei, atinge valoarea maxim (mai mare deă

180 kcal/cm2);

— în zona cald , cu cantit i mai mari pe continente şi la tropice şi mai miciă ăţ

la Ecuator şi pe oceane (nebulozitate mai mare), valori între 140 şi 180 kcal/cm2;

— la latitudini medii scade uniform de la 140 kcal/cm2 la 80-100 kcal/cm2;

— la latitudini mai mari de 60° scade sub 80 kcal/cm2.

Radia ia total depinde, în orice regiune, de durata zilei şi de factori precumţ ă

nebulozitatea, umiditatea şi gradul de poluare a aerului.

***

Cantitatea de energie solar ce ajunge efectiv la suprafa a terestr difer înă ţ ă ă

func ie de distan a pe care o str bate de la exteriorul atmosferei pân la nivelulţ ţ ă ă

acesteia. Variaz în fiecare loc în func ie de pozi ia Soarelui pe bolt în timpul zileiă ţ ţ ă

(maxim la amiaz şi minim diminea a şi seara) şi de latitudine (în func ie deă ă ă ţ ţ

m rimea unghiului de inciden al razelor în raport cu suprafa a curb a Terrei).ă ţă ţ ă

• Radia ia reflectatţ ă (R) - cea respins de suprafa a terestr şi care esteă ţ ă

indicat de albedoul acestora (60-95% la z pad , 8-20% de sol, 25-45% nisip etc);ă ă ă• Radia ia terestrţ ă (T) este cea emis de suprafa a P mântului în urmaă ţ ă

înc lzirii;ă• Radia ia atmosfericţ ă (A) este cea emis de aerul înc lzit. Diferen aă ă ţ

dintre radia iile care înc lzesc suprafa a terestr şi cele care o r cesc constituieţ ă ţ ă ă

bilan ul radiativ.ţ***

Circula ia atmosfericţ ă

Masele de aer. În cazul troposferei se diferen iaz volume de aer cuţ ă

dimensiuni diferite care se caracterizeaz , fiecare, prin anumite valori deă

temperatur , presiune, înc rc tur în vapori de ap , şi care au dinamica şi evolu iaă ă ă ă ă ţ

136

distincte; poart numele de ă mase de aer. Caracteristicile şi le dobândesc prin

contactul direct cu suprafa a terestr şi prin schimbul de energie între ele şiţ ă

aceasta.

Formarea fronturilo atmosferic

(a – cald, b – rece)

În func ie de caracteristicile termice sunt mase de aer cald (la tropice, laţ

Ecuator) şi mase de aer rece (în regiunile polare şi subpolare), iar dup ă regiunea

137

geografică deasupra c reia se formeaz (mase arctice, mase polare, maseă ă

tropicale, mase oceanice şi mase continentale).

Dinamica maselor de aer este strâns legat de diferen ele de presiune aleă ţ

acestora.

No iuni noiţmas de aeră - volum de aer cu m rimi diferite dar omogene prin propriet ileă ăţ

dobândite pe suprafa a de origine.ţ

Evaluare

• Limita superioar a atmosferei terestre este la altitudinea: a) 25 000 km,ă

b) 2 000 km, c) 18 000 km.

• Cea mai mare parte din atmosferăeste concentrat pân la:ă ăa) 36 km, b) 50 km, c) 20 km.

• Homosfera este alc tuit dină ă

straturile...... ..................................................................

• Defini i no iunile:ţ ţa) presiune atmosferic , ăb) mas de aer, ăc) front atmosferic.

Straturile

atmosferei LimitaCaracteristicile generale (minimum

dou )ăTroposferaStratosferaMezosferă

• Caracteriza i fronturile reci şi fronturile calde prin trei elemente specifice.ţ

Presiunea aerului

Aerul exercit o presiune permanent asupra suprafa ei terestre, a c reiă ă ţ ă

m rime este influen at de temperatur şi de altitudine. Presiunea scade cuă ţ ă ă

altitudinea la început mai repede şi apoi din ce în ce mai încet, datorit rarefieriiă

aerului. În general, în partea inferioar a troposferei scade cu 1 milibar la fiecare 8ă

km altitudine.

Presiunea atmosferic este mai ridicat în regiunile cu temperaturi sc zute şiă ă ă

mai redus acolo unde se înregistreaz temperaturi mai mari. Ca urmare, regională ă

se dezvolt areale cu presiune mare (anticicloni) şi areale cu presiune mic (cicloni).ă ă

Existen a lor determin deplasarea în plan orizontal a maselor de aer dinspreţ ă

138

centrele de maxim presiune spre cele de minim presiune.ă ă

Barometrul

Dinamica general a maselor de aerăDiferen ierile de temperatur de pe Glob pun în eviden o zonalitate aţ ă ţă

repartiz rii presiunii atmosferice: patru zone de maxim presiune (dou la poli şiă ă ă

dou la tropice), separate de trei zone de minim presiune (la Ecuator şi laă ă

latitudinile medii). Acestea impun o deplasare general şi permanent a maselor deă ă

aer din troposfera.

139

Ciclon

Dac P mântul nu ar avea o mişcare de rota ie, direc iile majore de deplasareă ă ţ ţ

s-ar realiza în sensul meridianelor. Mişcarea de rota ie impune îns for a Coriolis,ţ ă ţ

care modific sensul deplas rii: din nord-sud sau sud-nord în direc ii orientate spreă ă ţ

dreapta în emisfera nordic şi spre stânga în cea sudic . Ca urmare, în emisferaă ă

nordic deplas rile N-S devin NE-SV, iar cele S-N se transform în SV-NE; situa iaă ă ă ţ

este invers în cealalt emisfer . Ele pot fi urm rite în traiectoria vânturiloră ă ă ă

permanente şi sezoniere.

140

Celulele circula iei generale ţîn emisfera nordică

Plecând de la reparti ia general pe Glob a ariilor de maxim şi de minimţ ă ă ă presiune s-a imaginat un sistem de şase circuite (câte trei în fiecare emisfer ) ceă

antreneaz aerul din toat troposfera. Acestea au configura ia unor celule cuă ă ţ

componente orizontale (la nivelul suprafe ei terestre şi în partea superioar aţ ă

troposferei) şi verticale (ascendente în ariile cu presiune mic şi descendente înă

cele de maxim presiune).ăMişcarea de revolu ie şi înclinarea axei terestre determin pe parcursulţ ă

anului, în cele patru anotimpuri, migrarea ariilor de convergen şi divergen .ţă ţăCaracteristicile generale ale circula iei prin sistemul celulelor sufer uneleţ ă

modific ri în cele dou emisfere ca urmare a reparti iei deosebite în cadrul lor aă ă ţ

regiunilor de uscat şi de bazine oceanice. În emisfera sudic , dominant oceanic ,ă ă

ele au o desf şurare normal , pe când în cea nordic , unde oceanele Atlantic şiă ă ă

Pacific alterneaz cu întinderi mari de uscat, se produc anomalii (în afara ariiloră

permanente de maxim şi de minim presiune aici se dezvolt şi arii care au numaiă ă ă

caracter sezonier: maxime de iarn în Siberia şi Canada).ă

Fronturile atmosferice. Existen a concomitent pe suprafa a terestr a uneiţ ă ţ ă

multitudini de mase de aer cu propriet i fizice deosebite face ca între ele s seăţ ă

dezvolte contacte variate, sub forma unor suprafe e slab înclinate numite fronturiţ

atmosferice. În lungul acestora, mişcarea maselor impus de diferen ele deă ţ

presiune dintre ele se realizeaz diferit. Masa activ o înlocuieşte pe cea mai slab ,ă ă ă

sta ionar , proces în care regiunea este traversat de frontul de aer,producându-seţ ă ă

vânt puternic, nori, precipita ii bogate, modificarea rapid a temperaturii, a umezeliiţ ă

etc. În interval de câteva ore, masa de aer activ o înlocuieşte pe cea sta ionar ,ţ ă

provocând o modificare radical a valorilor elementelor meteorologice.ă

141

Se disting mai multe tipuri de fronturi de aer, cel mai frecvent fiind folosit

drept criteriu modul de deplasare a masei active, care are un anumit poten ialţ

caloric:

• fronturi reci, dezvoltate la contactul dintre mase de aer rece, care sunt

active şi p trund sub mase calde (sta ionare), pe care le disloc . Se dezvolt laă ţ ă ă

început nori cirrus, apoi cumulonimbus, ce dau precipita ii; pe m sura îndep rt riiţ ă ă ă

aerului cald de c tre cel rece temperatura devine tot mai sc zut ;ă ă ă

• fronturi calde, care apar la contactul dintre o mas rece sta ionar şiă ţ ă

una cald activ . Aceasta din urm va urca peste cea rece şi o va împingeă ă ă

concomitent. Rezult nori cirrus, nimbus (dau precipita ii bogate). Dup trecereaă ţ ă

frontului masa cald domin , cerul va deveni senin, iar temperaturile vor creşte.ă ă

Aminti i-v :ţ ă• defini ia ţ presiunii atmosferice;

• cauza diferen ierilor de presiune pe Glob.ţ

No iuni noiţfront atmosferic – suprafa care separ dou mase de aer cu caracteristiciţă ă ă

fizice deosebite;

izobară – linie ce uneşte, pe h r ile reliefului baric, puncte cu aceeaşiă ţ

presiune;

anticiclon – structur baric de form circular sau alungit corespunz toareă ă ă ă ă ă

unui areal de presiune mare (valorile presiunii cresc de la periferie spre centrul

structurii);

ciclon – form negativ a reliefului câmpului baric, de regul circular , cuă ă ă ă

valorile cele mai sc zute în centru;ăcâmp baric – suprafa pe care se înregistreaz o anumit distribu ie aţă ă ă ţ

presiunii atmosferice;

nebulozitate - perioad de timp în care cerul este acoperit cu nori;ăhart sinoptic ă ă - reprezentarea cartografic a câmpului baric.ă

Vânturile

Vânturile sunt deplas ri ale aerului în plan orizontal care tind s atenuezeă ă

diferen ele de presiune existente la un moment dat între dou regiuni.ţ ăPe suprafa a P mântului vânturile prezint o mare diversitate: unele auţ ă ă

caracter zonal (afecteaz suprafe e întinse), altele au o extindere regional şi suntă ţ ă

periodice, iar o a treia categorie este format din vânturi locale, care pot fi periodiceă

sau nu.

142

Vânturile zonale.

• Alizeele sunt vânturi regulate care bat de regul între 5° şi 30°ă

latitudine, dinspre ariile tropicale cu presiune mare spre Ecuator.

Datorit for ei Coriolis, direc ia lor este dinspre nord-est în emisfera nordic şiă ţ ţ ă

dinspre sud-est în emisfera sudic ; asigur o vreme senin şi uscat . În arealul loră ă ă ă

sunt localizate marile deşerturi ale lumii (Sahara, cele din Peninsula Arabia, din

Australia etc).

• Vânturile de vest se manifest între 35° şi 60° latitudine nordic şiă ă

sudic şi bat dinspre ariile tropicale cu presiune ridicat spre ariile cu presiuneă ă

sc zut localizate spre paralela de 60°.ă ă

• Vânturile polare de est se produc în zonele latitudinilor mari şi bat

dinspre arealele cu presiune mare localizate la poli spre câmpurile cu presiune joasă de la paralela de 60°. Direc ia de manifestare este NE-SV în emisfera nordic şi SE-ţ ăNV în cea sudic .ă

Vânturile regionale şi locale.

Acestea se manifest pe spa ii restrânse şi sunt datorate diferen elor deă ţ ţ

presiune a aerului introduse de particularit ile suprafe ei terestre (întindereaăţ ţ

oceanelor şi a uscatului, prezen a lan urilor de mun i etc). Aici intr :ţ ţ ţ ă

• Musonii: vânturi care-şi schimb periodic direc ia în func ie deă ţ ţ

diferen ele de presiune dintre uscat şi ocean dezvoltate iarna şi vara. ţ Denumirea

a.

143

.....b

Formarea musonilor:a) de iarn ; b) de var (M = ă ă maxim de presiune;

D = maxim de depresiune

provine de la cuvântul arab „mausiny”, care a fost utilizat pentru a numi

vânturile cu aceste caracteristici din sudul Asiei şi din Oceanul Indian.

• Brizele:

— de mare, vânturi larg r spândite în lungul rmurilor, care se datorează ţă ă înc lzirii şi r cirii diferen iate a uscatului şi a m rii. Brizele marine bat ziua dinspreă ă ţ ă

mare (presiune ridicat ) spre uscat (aer înc lzit, presiune minim ), iar noapteaă ă ă

dinspre uscat spre mare;

144

Briz marină ă

— de munte, care se înregistreaz mai ales pe versan ii de la contactulă ţ

munte — depresiune şi prezint de asemenea o alternan diurn . Ziua, pe timpă ţă ă

senin, versan ii sunt puternic înc lzi i, aerul urcând din v i (presiune maxim ) spreţ ă ţ ă ă

culmi (presiune minim ) sub forma unui vânt ascendent, numit briza de vale. Inversă

noaptea.

145

Briz de munteă

Bariera montan şi ăcircula ia aerului. Foehnţ

• Foehnul: un vânt cald şi uscat care coboar pe versan ii ad posti i aiă ţ ă ţ

muntelui atunci când masele de aer trec peste lan urile muntoase.ţ

• Mistralul: se produce în sudul Fran ei, fiind un vânt rece, uscat şi cuţ

vitez mare ce ia naştere prin coborârea în culoarul Rhonului a aerului de peă

platourile din Masivul Central Francez.

• Criv ulăţ : un vânt rece care se manifest iarna în estul României, fiindă

provocat de circula ia aerului dinspre nord-est.ţ

• Simunul în Sahara şi hamsinul în Arabia sunt vânturi fiebin i ce producţ

cele mai puternice furtuni de praf.

• Ciclonii tropicali se formeaz pe oceane, în zona intertropical şi seă ă

dezvolt ca forma iuni turbionare caracterizate prin vânturi puternice (în centruă ţ

viteza dep şeşte 120 km/h, ajungând uneori la 450 km/h). În Extremul Orient eleă

sunt numite taifunuri, iar în Marea Caraibilor uragane (huricane). Pe continente,

la latitudini de 2-60°, forma iunile turbionare au dimensiuni mai mici, dar suntţ

146

extrem de violente; se numesc tornade (de exemplu în S.U.A., Australia) şi

provoac pagube materiale mari şi numeroase victime.ă

Tornadă

Amintiti-v :ă• defini ia vântului;ţ• caracteristicile principale ale vânturilor;

• principalele tipuri de vânturi înv ate;ăţ• cauza form rii alizeelor;ă• cauza form rii musonilor;ă• localizarea acestora pe Glob;

• formarea brizelor de munte şi marine.

Factorii geografici

Factorii geografici sunt cei care diversific regional situa iile impuse deă ţ

circula ia general a maselor de aer şi de reparti ia radia iei solare pe Glob.ţ ă ţ ţ

Ac iunea lor poate fi urm rit atât pe spa ii foarte întinse (o parte dintr-unţ ă ă ţ

continent), cât şi pe spa ii restrânse (spa iul limitrof unor lacuri).ţ ţInfluen a lor determin modific ri regionale, în plus sau în minus, ale valorilorţ ă ă

elementelor meteorologice în raport cu cele care sunt specifice zonei climatice în

care se afl acea unitate natural . Cei mai însemna i factori fizico-geografici sunt:ă ă ţ

147

Pozi ia geografic a unei regiuni.ţ ă

Se refer în primul rând la raportarea unei regiuni geografice la o zonă ă climatic (de exemplu: România se afl pe paralela de 45° în cadrul zoneiă ă

temperate). Prin aceasta se face trimiterea la principalele elemente meteorologice

(temperatur medie anual 6-10°C, precipita ii 600-800 mm, vânturile de vest) ceă ă ţ

definesc aceast zon .ă ăÎn al doilea rând pozi ia implic raportarea la elemente cu caracter regional.ţ ă

De exemplu, şi România, şi Fran a se afl pe paralela de 45°, dar cea de a douaţ ă

este lâng Oceanul Atlantic, pe când România se afl în sectorul continental, la oă ă

dep rtare de peste 2 000 km de ocean. Ca urmare, clima va avea aici un caracteră

mai secetos (400-600 mm precipita ii, temperaturi medii în ianuarie de -2°, -5° şi înţ

iulie de 20 - 23°C).'

Oceanele. Constituie un mediu omogen care se înc lzeşte mai greu şi seă

r ceşte mai lent. Aceast caracteristic face ca în masele de aer de deasupra loră ă ă

amplitudinile termice diurne, lunare, sezoniere s fie mai mici ca valoare în raportă

cu cele de pe uscat.

Curen ii oceanici produc îns modific ri regionale, în regimurile deţ ă ă

manifestare ale elementelor meteorologice. În regiunile în care se deplasează curen ii calzi sau curen ii reci valorile temperaturilor aerului vor fi mai ridicate şi,ţ ţ

respectiv, mai coborâte.

Continentele. Acestea se înc lzesc şi se r cesc repede. ă ă Ca urmare, aici apar

amplitudini termice mari şi un grad de usc ciune accentuat.ăTemperaturile medii iarna sunt mai mici decât cele de pe ocean. De exemplu,

temperatura de 5° din ianuarie trece prin nordul Fran ei la 52° latitudine, iar în estulţ

Europei pe la sudul M rii Caspice şi prin Coreea, la 40° latitudine, iar izoterma deă

-20°C trece prin nordul extrem al Europei (paralela de 70°), dar coboar în centrulă

Asiei la 55° latitudine (lacul Baikal).

Ca urmare a r cirii accentuate a uscatului în timpul iernii, atât în centrul Asiei,ă

cât şi în nordul Canadei se formeaz mase anticiclonale.ă

Altitudinea reliefului. O dat cu creşterea acesteia se modific şi valorileă ă

elementelor meteorologice; de exemplu, temperatura scade cu 0,64°C la 100 m;

presiunea scade cu 1/30 din valoarea de la baza treptei la fiecare 275 m în

altitudine. Acest fenomen determin modificarea caracteristicilor climatice zonaleă

cu altele pe vertical , ce impun ă etajarea climatică.

În ara noastr , pân la circa 1.000 m sunt specifice valorile elementelorţ ă ă

meteorologice caracteristice zonei temperate. Mai sus acestea se modific ,ă

individualizându-se un etaj montan pân la 2.000-2.200 m (temperaturi mediiă

anuale de 6-0°C, precipita ii 800 – 1.000 mm) şi unul alpin la peste 2.000-2.200 mţ

148

(temperaturi medii anuale negative, precipita ii peste 1.000 mm, majoritatea subţ

form de z pad ).ă ă ăLa Ecuator şi la tropice, din aceleaşi motive, la altitudini de peste 5.000 m

exist un etaj cu ghe ari.ă ţ

Etajarea elementelor bioclimatice

(Muntele Kilimanjaro)

Dispunerea marilor unit i de reliefăţ . În raport cu circula ia general aţ ă

maselor de aer, desf şurarea îndeosebi a lan urilor muntoase determin modific riă ţ ă ă

climatice regionale. Cordilierii, de pild , se desf şoar de la nord la sud, iară ă ă

Himalaya de la vest la est. Amândou lan urile muntoase sunt bariere pentruă ţ

masele de aer ce vin de pe ocean. Acestea dau precipita ii bogate pe versan iiţ ţ

expuşi; pe versan ii din interiorul continentului, unde acestea ajung uscate şi, prinţ

coborâre, dau efecte foehnale, precipita iile sunt foarte reduse.ţ

Ghe ariiţ au influen regional sau local asupra regimului termic din zoneleţă ă ă

în care se afl . De pild , masa de ghea care acoper Antarctica dezvolt oă ă ţă ă ă

banchiz imens ce influen eaz valorile de temperatur a aerului de deasupraă ă ţ ă ă

sudului oceanelor Pacific, Indian şi Atlantic.

Vegeta iaţ influen eaz regimul de manifestare a elementelor climatice înţ ă

func ie de tipul de forma iuni (p dure, p şune, culturi) şi de evolu ia ei sezonier . înţ ţ ă ă ţ ă

general, vegeta ia atenueaz amplitudinea valorilor lor.ţ ă

Lacurile şi fluviile mari modific condi iile climatice locale. Evapora ia esteă ţ ţ

mai intens ; ca urmare, umezeala din aer este mai mare şi temperaturile maiă

149

coborâte, dar cu amplitudini termice mai reduse.

Datorit influen ei acestor factori, prezenta i mai înainte, condi iile climaticeă ţ ţ ţ

pot suferi modific ri pe plan local, ajungându-se la o diversitate de topoclimate.ăActivit ile antropice, la rândul lor, influen eaz regimul de manifestare aăţ ţ ă

elementelor meteorologice direct (modificarea con inutului de C02 din atmosfer ,ţ ă

înso it de dezvoltarea efectului de ser ) şi indirect (schimbarea unor condi iiţ ă ă ţ

naturale fizico-geografice — t ierea p durilor, amenajarea unui lac artificial,ă ă

desecarea unei b l i, de exemplu a B l ii Br ilei etc. — duce la modificareaă ţ ă ţ ă

topoclimatului).

Aminti i-vţ ă• rolul reliefului în reparti ia elementelor climatice (exemplifica i cuţ ţ

etajarea climatic a muntelui Kilimandjaro).ă

No iuni noiţtornadă – coloan de aer cu deplasare circular foarte rapid , dezvoltat înă ă ă ă

jurul centrilor barici de foarte joas presiune: are aspectul unei pâlnii cu evolu ie înă ţ

spiral , cu diametre de 100-150 m şi cu viteze de 300 km/h.ă

Evaluare

• Indica i cauzele distribu iei diferite a radia iei totale anuale pe Glob.ţ ţ ţ• Defini i albedoul şi exprima i-l pentru:ţ ţa) zonele acoperite cu z pad ;ă ăb) zonele acoperite cu nisip;

c) zonele acoperite cu sol.

• Numi i trei zone de convergen şi patru zone de divergen ale aerului.ţ ţă ţă• Defini i vânturile şi caracteristicile acestora.ţ• Numi i cinci factori geografici care influen eaz caracteristicile climatice ţ ţ ă• Da i denumirea celor dou structuri barice (A, B). Defini i formele şiţ ă ţ

preciza i caracteristicile lor.ţ

150

• Explica i cele dou circuite ale maselor de aer între tropice şi Ecuator.ţ ă

Temperatura aerului

Aceasta depinde în primul rând de intensitatea radia iei solare, care variaz :ţ ă• în timpul anului, ca urmare a mişc rii de revolu ie a P mântului;ă ţ ă• diurn, datorit mişc rii de rota ie;ă ă ţ• latitudinal, datorit înclin rii axei terestre şi formei P mântului.ă ă ă

Diferen ierile temperaturii sunt legate şi de mişc rile maselor de aer, care modificţ ă ă nebulozitatea, umiditatea şi regimul vânturilor. Condi iile locale, reprezentate prinţ

altitudinea şi orientarea reliefului, au de asemenea un rol important în modificarea

valorilor de temperatur .ăTemperatura medie a aerului pe Glob este de 13°C. Dac în compozi iaă ţ

aerului nu ar exista gazele ce creeaz efectul de ser , aceast valoare ar fi deă ă ă

-18°C.

În troposfer , temperatura aerului descreşte cu altitudinea, cu circa 0,6°C laă

fiecare 100 m. Când aerul este uscat, aceast descreştere este mult mai rapid ,ă ă

ajungând la 1°C la fiecare 100 m.

Izotermele anuale pun în eviden o descreştere a temperaturilor dinspreţă

zona intertropical spre poli, concomitent cu descreşterea radia iei solare în aceeaşiă ţ

direc ie. Cele mai ridicate temperaturi medii anuale nu sunt atinse îns la Ecuator,ţ ă

datorit nebulozit ii accentuate, ci în lungul tropicelor, datorit cerului senin şiă ăţ ă

insola iei puternice. În partea nordic a Saharei s-a înregistrat temperatura maximţ ă ă absolut , de 58,5°C.ă

***

Exist un Ecuator termic care este diferit de Ecuatorul geografic, fiind situată

151

mai spre nord de acesta datorit extinderii mai mari a continentelor în emisferaă

nordic .ă***

Repartizarea m rilor şi oceanelor influen eaz de asemenea izotermele,ă ţ ă

acestea efectuând brusc o inflexiune în zonele de coast .ăTemperaturile medii anuale au valori de 20 - 30°C în zona intertropical , deă

10 - 20°C în zona temperat şi de 0 - 10°C în zona rece. ă Temperaturile cele mai

sc zute sunt atinse pe continente în regiunile polare din Antarctica (aproape -90°C)ă

şi din Siberia de Est.

Analiza iţ● mersul izotermelor în lunile ianuarie şi iulie pe cele dou h r i şi stabili iă ă ţ ţ

cauzele abaterilor.

152

Izotermele lunii ianuarie (reduse la nivelul m rii)ă

153

Izotermele lunii iulie

154

Pentru izotermele lunii

ianuarie avem:

sub – 400 C

de la -40 la

– 200 C

de la -20 la

00 C

de la 0 la 200 C

de la 20 la

300 C

peste 300 C

Pentru izotermele lunii iulie

avem:

de la – 20 la

00 C

de la 0 la

200 C

de la 20 la

300 C

peste 300 C

155

Amplitudinile termice (diferen a între valorile extreme). Cele anuale suntţ

foarte mari în regiunile reci (subpolare şi polare) şi mici în regiunea ecuatorial .ă

Amplitudinile termice diurne prin modificarea bilan ului radiativ, ca urmare aţ

mişc rii de rota ie a P mântului, variaz diferit de la o regiune la alta:ă ţ ă ă— sunt mari la Ecuator (în jur de 10°C);

— au valorile cele mai mari la tropice (ziua urc la 35° - 50°, iar noaptea poateă

sc dea sub 0°C);ă— prezint valori din ce în ce mai mici la latitudini mari.ăTemperatura aerului, fiind dependent de radia ia caloric emis de suprafa aă ţ ă ă ţ

P mântului, ă variaz în raport cu altitudineaă . în medie ea scade cu 6,4°C/1 000 m

sau 0,6°C/100 m.

Local, particularit ile reliefului (de pild , o regiune bine închis de mun i înal i)ăţ ă ă ţ ţ

pot favoriza inversiuni de temperatur cu consecin e pentru peisaj.ă ţ

Norii şi precipita iileţ

Apa se g seşte în atmosfer sub form de vapori, în stare lichid (pic turi) şiă ă ă ă ă

solid (cristale mici de ghea ). Cu cât aerul este mai cald, cu atât creşte capacitateaă ţă

acestuia de a înmagazina vapori de ap .ăNorii se formeaz în atmosfer prin condensarea şi sublimarea (înghe area)ă ă ţ

vaporilor de ap în prezen a unor particule fine, numite ă ţ nuclee de condensare.

***

• În func ie de forma pe care o dezvolt norii se diferen iaz în noriţ ă ţ ă

stratiformi (fâşii paralele cu suprafa a terestr ) şi nori ţ ă cumuliformi (dezvoltare mare

pe vertical ).ă• La în l imi mariă ţ (6-12 km), norii alc tui i din cristale de ghea , apar ină ţ ţă ţ

tipurilor:

— cirrus (culoare alb şi cu aspectul unor filamente sau bucle albe);ă— cirrocumulus (p turi sub iri, albe);ă ţ— cirrostratus (straturi extinse sau lenticulare);

• La în l imi mediiă ţ (2-4 km), sunt forma i dominant din pic turi de ap şiţ ă ă

sunt reprezenta i de:ţ— altocumulus (bancuri de nori albi sau cenuşii ce las o umbr pe sol);ă ă— altostratus (culoare cenuşie; sunt asocia i cu vremea rea, indicând ploiţ

sau c deri de z pad );ă ă ă

• La în l imiă ţ sub 2 000 m, sunt nori predominant forma i din pic turi de ap ;ţ ă ă

se disting:

— nimbostratus (groşi, de culoare gri, care dau o vreme instabil , cu ploi şiă

z pezi persistente);ă— stratocumulus (straturi de nori cenuşii sau albicioşi cu aspect neregulat);

• Norii cumuliformi indic o tedin de instabilitate atmosferic ; au baza laă ţă ă

1.500-2.000 m, dar se extind mult în în l ime (6.000-8.000 m); se disting:ă ţ— cumulus (nori denşi, în forma unor gr mezi sau cupole; indic în generală ă

vreme bun sau averse de ploaie);ă— cumulonimbus (denşi cu dezvoltare peste 10 km în zona temperat şi 18ă

km în regiunile intertropicale; dau cantit i mari de precipita ii).ăţ ţ***

Prin coborâre, pic turile se unesc, formând pic turi mari, iar o parte din cristaleleă ă

de ghea se topesc. Ele alc tuiesc ţă ă ploaia. Când cristalele sunt foarte mari şi nu se

topesc decât par ial, ele pot ajunge la suprafa a terestr sub form de boabe deţ ţ ă ă

ghea (ţă grindină).

Formarea norilor în altitudine

***

Grindină. Sunt buc i de ghea care de regul nu dep şesc 5 cm înăţ ţă ă ă

diametru, uneori îns sunt cât „oul de g in ” sau „oul de ra ” ori chiar mai mari.ă ă ă ţă

Astfel, la 3 septembrie 1970 a fost m surat (în localitatea Caffeyville din statulă ă

Kansas, S.U.A.) o bucat de grindin având diametrul de 19 cm, circumferin a deă ă ţ

44,5 cm şi greutatea 750 grame.

***

Precipita iile atmosfericeţ

Precipita iile atmosferice includ totalitatea particulelor de ap , în stare lichidţ ă ă sau solid , aflate în c dere liber şi provenind din atmosfer . Pe lâng ă ă ă ă ă ploaie, care

este forma cea mai r spândit , precipita iile atmosferice includ şi ă ă ţ burni aţ (pic turiă

fine de ap ), ă z padaă , lapovi aţ (amestec de pic turi de ap şi fulgi de z pad ),ă ă ă ă

m z richea şi grindinaă ă (boabe de ghea cu dimensiuni mici, în prima situa ie, şiţă ţ

mari în cea de-a doua).

Exist şi precipita ii care se formeaz pe sol sau pe obiecte aflate la sol: ă ţ ă rouă (pic turi de ap ), ă ă bruma (cristale fine de ghea ), ţă chiciura (ap înghe at peă ţ ă

suprafe ele expuse vântului rece) şi ţ poleiul (ap înghe at pe crengi, pietre, asfaltă ţ ă

etc).

Repartizarea precipita iilor pe Glob este în func ie de circula ia maselor deţ ţ ţ

aer, de transportul aerului umed de pe oceane pe continente şi de conforma iaţ

reliefului.

Pe Glob, precipita iile medii anuale au o reparti ie neregulat .ţ ţ ă— Zona ecuatorial — cu precipita ii de 2.000-3.000 mm pe an. Cad la fel peă ţ

oceane şi pe continente (Amazonia, bazinul fluviului Congo, Arhipelagul Indonezian,

Insulele Filipine).

— În regiunile cu circula ie musonic (India, Indochina, sudul Himalayei)ţ ă

exist valori foarte mari (de exemplu în statul indian Assam, peste 12.000 mm/an).ă— La latitudini temperate, pe unele insule sau pe continente, unde,

sezonier, circula ia maselor de aer este tot dinspre ocean (de exemplu, arhipelagulţ

Hawaii, vestul S.U.A., la 45-60°, America de Sud, la latitudini de 40-50°; în Hawaii,

cantitatea este de aproape 12.000 mm/an).

— În zonele continentale unde bat alizeele se înregistreaz medii anuale subă

500 mm şi pe alocuri chiar sub 300 mm. Precipita iile cad neregulat. Predominţ ă timpul senin, iar umiditatea este redus (deserturile Sahara, Kalahari, Atacama, dină

Peninsula Arabia, Iran, Australia central-vestic ). ă În deşertul Atacama, de pild , s-aă

înregistrat cea mai mic valoare de precipita ii: 1,8 mm în 10 ani (polul aridit ii).ă ţ ăţ— În regiunile temperate se înregistreaz precipita ii între 500 şi 1.000ă ţ

mm/an. Valori mai ridicate sunt pe oceane şi în regiunile continentale limitrofe (1

000 mm). Ele scad spre interiorul continentelor (800 mm, 700 mm, 500 mm şi chiar

sub 500 mm).

— La latitudini temperate, în interiorul continentelor, în regiuni bine

încadrate de lan uri muntoase, unde nu ajung decât foarte rar masele de aer umedeţ

dinspre oceane (de exemplu, Asia Central , Marele Bazin în S.U.A.) cad precipita iiă ţ

reduse.

— În regiunile polare, datorit evapora iei reduse, punctului de satura ieă ţ ţ

sc zut, circula iei polare, cad în medie 300 mm/an, preponderent sub form deă ţ ă

z pad .ă ăAstfel de regimuri şi o astfel de reparti ie a precipita iilor au drept consecin e:ţ ţ ţ— favorizarea anumitor culturi de specii de plante în zonele tropicale;

— c deri de ap toren iale care duc la eroziuni şi inunda ii în zoneleă ă ţ ţ

temperate şi mediteraneene;

— împiedicarea dezvolt rii unei vegeta ii bogate sau a culturilor în deserturi;ă ţ

aici vegeta ia are adapt ri;ţ ă— preocup ri pentru producerea unor precipita ii artificiale.ă ţ

***

M surarea precipita iiloră ţ se face cu ajutorul unor instrumente numite

pluviografe sau pluviometre, prin care se determin stratul de ap c zut în milimetriă ă ă

(1 mm este echivalent cu un litru de ap c zut pe un metru p trat). Valorileă ă ă

înregistrate sunt redate pe h r i cu ajutorul izohietelor (linii care unesc punctele cuă ţ

aceleaşi cantit i de precipita ii c zute într-un anumit interval de timp).ăţ ţ ă***

Pluviografe şi dispozitive de

m surare a scurgeriiă

Aminti i-v :ţ ă• cum se înc lzeşte atmosfera;ă

161

• factorii care influen eaz temperatura aerului;ţ ă• tipurile de clim specifice zonelor de temperatur ;ă ă• elementele caracteristice fiec rui tip de climat;ă• regiunile geografice de pe Glob cu precipita ii bogate, respectiv reduse;ţ• regiunile geografice ale rii noastre cu valori ridicate ale precipita iilor;ţă ţ• consecin ele reparti iei inegale a precipita iilor.ţ ţ ţ

No iuni noiţizotermă – izolinie care uneşte punctele cu valori egale ale temperaturii

aerului;

izolinie – linie care uneşte punctele cu valori egale ale aceluiaşi parametru.

162

CUPRINSUL

Relieful terestru

Reliefulorizontului local. Aplica ii practice...ţ ... 3

Atmosfera terestră................................. 6

Alc tuirea şi structura atmosferei................ă 6

Factori genetici ai climei............................ 13

MINISTERUL EDUCA IEI ŞI CERCET RIIŢ Ă

SILVIU NEGUŢGABRIEL APOSTOL

MIHAI JELENICZ

DAN B LTEANUĂ

GEOGRAFIE FIZICĂGENERALĂ

MANUAL PENTRU CLASA

A IX – A

VOLUMUL 5

HUMANITAS EDUCA IONALŢ

Verdana 20 spc 1

163

164

3

Climatele Terrei

În func ie de factorii genetici, s-au individualizat mai multe tipuri de climţ ă (climate). Factorii radiativi şi circula ia general au impus tipuri zonale, iar ceiţ ă

geografici tipuri regionale şi locale.

Clima zonal se diferen iaz în şapte tipuri principale: ecuatorial , tropical ,ă ţ ă ă ă

arid şi subarid , temperat , subpolar şi polar .ă ă ă ă ă

Climat ecuatorial

T – temperatur ; P - precipita iiă ţ

Clim ecuatorială ă. Aceast clim este permanent cald şi umed şi seă ă ă ă

extinde în medie pe 5° latitudine nordic şi sudic în zona de convergenă ă ţă intertropical , dar regional se extinde şi mai mult (în bazinul Amazonului, Americaă

Central , bazinul fluviului Congo, în Golful Guineei, Indonezia şi în Filipine).ăSunt caracteristice temperaturile medii anuale de 26-27°C, diferen ieriţ

sezoniere şi amplitudini termice anuale foarte mici, datorit valorilor relativă

constante ale radia iei solare.ţPrecipita iile medii anuale sunt abundente, dep şind 2.000 mm/ an, înţ ă

apropierea coastelor aceste cantit i fiind mult mai mari. Spre exemplu, înăţ

Columbia, la Buenaventura, pe rmul Pacificului, se înregistreaz peste 9.000ţă ă

mm/an. Nebulozitatea este ridicat , iar atmosfera este permanent saturat cuă ă

165

vapori de ap . Aceste condi ii favorizeaz dezvoltarea p durilor ecuatorialeă ţ ă ă

luxuriante, dar sunt greu suportate de om.

Clima tropicală cu sezoane alternante. Se extinde frecvent în zona

cuprins între 5-12° (15°) latitudine şi se diferen iaz în:ă ţ ă

a) clim subecuatorială ă determinat de circula ia atmosferic sezonieră ţ ă ă (migrarea calmelor

Climat subecuatorial

T – temperatur ; P - precipita iiă ţ

ecuatoriale şi a alizeelor) în condi iile unor temperaturi ridicate de 20-28°Cţ

(radia ii solare puternice). Se disting dou sezoane: unul ploios (corespunz torţ ă ă

anotimpului var din emisfera respectiv ), când se extind calmele ecuatoriale până ă ă la 12° latitudine, şi altul secetos (corespunz tor iernii din emisfera respectiv ), cândă ă

bat vânturile alizee.

b) clim musonică ă cu un caracter mai mult regional; se datorează circula iei sezoniere opuse a maselor de aer determinate de diferen ele mari deţ ţ

temperatur şi presiune dintre continentul Asia şi Oceanul Indian. Temperaturileă

sunt ridicate (20-25°C), cu diferen ieri termice mici între cele dou sezoane (de 5-ţ ă7°C).

166

Sezonul ploios se datoreaz deplas rii maselor de aer dinspre Oceanulă ă

Indian spre sudul şi sud-estul Asiei (vara), care aduc cantit i mari de precipita iiăţ ţ

(peste 12.000 mm în Assam), iar sezonul secetos se datoreaz deplas rii maseloră ă

de aer dinspre continentul Asia spre Oceanul Indian.

Clima tropical arid şi subaridă ă ă se extinde între 15° şi 35° latitudine şi

cuprinde marile deşerturi ale lumii din Africa (Sahara şi Kala-hari), din Asia

(Peninsula Arabia, Iran, Pakistan), America de Sud, America de Nord (Arizona, New

Mexico, Mexicul de Nord-Vest) şi din Australia Central . Acest tip de clim seă ă

extinde în ariile cu presiune mare corespunz toare mişc rilor descendente aleă ă

aerului şi vânturilor alizee.

Exist un regim de insola ie care poate s ating 3.500-4.000 de ore pe an.ă ţ ă ă

Temperaturile medii anuale sunt ridicate (25 - 30°C) şi se înregistreaz mariă

diferen ieri diurne. În zilele de var temperaturile pot s ajung la 50°C, iar înţ ă ă ă

nop ile de iarn temperaturile pot s fie negative.ţ ă ă

Climat tropical uscat

T – temperatur ; P - precipita iiă ţ

Precipita iile sunt rare şi neregulate, iar uneori pic turile de ploaie se evaporţ ă ă

înainte de a atinge solul. În Sahara cad ploi extrem de rar (5 mm/an), înregistrându-

se mai mul i ani consecutivi f r precipita ii. În semideşerturi se înregistreaz 50-ţ ă ă ţ ă

167

150 mm, cu o repartizare neuniform , sub form de averse şi cu diferen ieriă ă ţ

cantitative mari de la an la an.

Din cauza modific rilor globale ale climei şi activit ilor umane este evidentă ăţ ă o tendin de extindere a regiunilor deşertice şi de accentuare a secetelorţă

prelungite.

Clima subtropicală este o clim de tranzi ie între zona tropical şi zonaă ţ ă

temperat propriu-zis . Se extinde în jurul latitudinii de 40° şi prezint două ă ă ă variante: clima mediteranean şi clima subtropical cu ploi de var .ă ă ă

Climat subtropical

T – temperatur ; P - precipita iiă ţ

— Clima mediteraneană cuprinde bazinul M rii Mediterane, California,ă

provincia Capului în Africa de Sud, sud-vestul Australiei, între 30 şi 40° latitudine, şi

este caracterizat prin ierni blânde şi ploioase şi veri c lduroase şi uscate.ă ă

Temperaturile medii anuale sunt de peste 15°C în timpul iernii, lunile cele mai reci

având temperatura medie de peste 10°C. În jurul M rii Mediterane limita climeiă

mediteraneene coincide cu limita culturii m slinului. Precipita iile sunt cuprinseă ţ

între 400 şi 800 mm şi au adesea un caracter toren ial.ţ

— Clima subtropicală cu ploi de var , este întâlnit în partea de est aă ă

continentelor între 25° şi 35° latitudine (în sud-estul R.P. Chineze, sudul Japoniei,

sud-estul S.U.A., în Argentina, nordul Africii şi în estul Australiei). Este un climat cald

168

şi umed, cantit ile de precipita ii ajungând la 1.000-1.500 mm, repartizate varaăţ ţ

datorit aerului umed adus de pe oceane, din zona tropical , de alizee şiă ă

musoni.Iarna se înregistreaz invazii de aer rece de pe continent, înso ite de vânturiă ţ

reci.

Clima temperată. Se extinde între 40 şi 60° latitudine, în zona temperat , şiă

corespunde teritoriilor dominate de circula ia vestic . Acest climat este caracterizatţ ă

prin existen a celor patru anotimpuri, cu o variabilitate accentuat a vremii. ţ ă Sunt

diferen iate dou sub-tipuri, cu numeroase areale de tranzi ie între ele.ţ ă ţ

Climat temperat

T – temperatur ; P - precipita iiă ţ

— Clima temperat-oceanică este caracteristic p r ii vestice a contiă ă ţ -

nentelor din zona temperat (Europa de Vest, S.U.A., Chile, Noua Zeeland ), undeă ă

sunt predominante masele de aer umed, oceanic, din vest. Iernile sunt blânde, iar

verile r coroase. Temperaturile medii anuale au valori de 10-15°C, iar cantit ileă ăţ

medii anuale de precipita ii sunt în jur de 1.000 mm. ţ Precipita iile ţ

cresc spre latitudinile mari, unde se înregistreaz şi c deri mai abundente deă ă

z pad în sezonul rece.ă ă

— Clima temperat-continentală se extinde din Europa de Est pân înă

169

partea central a Asiei, apoi în America de Nord, în sudul Americii de Sud şi esteă

caracterizat prin veri c lduroase şi uscate şi prin ierni extrem de reci, cu oă ă

dezvoltare intens a ariilor anticiclonale (Anticiclonul Canadian şi Anticiclonulă

Siberian). Datorit înc lzirii puternice a uscatului, verile sunt foarte c lduroase, cuă ă ă

temperaturi medii lunare de 15 - 20°C, iar iernile sunt reci, cu temperaturi medii

lunare sub 0°C. Sunt evidente diferen ierile sezoniere mari de temperatur , cuţ ă

valori duble fa de cele caracteristice climatului temperat-oceanic. Cantit ileţă ăţ

medii anuale de precipita ii au valori reduse, fiind cuprinse între 300 şi 500 mm. Înţ

timpul verii precipita iile au regim toren ial, iar în timpul iernii invaziile de aer receţ ţ

polar genereaz viscole puternice.ăÎn centrul Asiei, clima cap t caracter ă ă arid (deserturile Kara Kum, Kâzâl Kum,

cele din China).

În estul Asiei, circula ia maselor de aer impune un climat ţ temperat musonic

cu precipita ii bogate vara şi ierni aspre.ţ

No iuni noiţAmplitudine termică – diferen a dintre valorile extreme ale temperaturilorţ

Climat subpolar

T – temperatur ; P - precipita iiă ţ

170

Clima subpolară. Este o clim de tranzi ie spre regiunile polare şi se extindeă ţ

între 50 şi 70° latitudine, în nordul Canadei, nord-estul Europei şi în nordul Asiei, în

extremit ile polare de convergen . Predomin masele de aer polar, rece, cuăţ ţă ă

precipita ii reduse. Temperaturile medii anuale sunt în jur de 0°C, dar se manifestţ ă amplitudini lunare mari.

În timpul iernii se înregistreaz geruri puternice, cu temperaturi minime careă

au ajuns la -69°C la Verhoiansk şi la -71,1 °C la Oimiakon, în Siberia.

Vara este scurt , iar temperatura medie a lunii celei mai calde nu dep şeşteă ă

10°C, ceea ce nu permite solului s se dezghe e decât la suprafa . Stratul de solă ţ ţă

veşnic înghe at de dedesubt poart denumirea de ţ ă permafrost.

Clima polară. Este cea mai friguroas clim zonal ; împreun cu climaă ă ă ă

subpolar ocup circa 1/5 din suprafa a Terrei. Se extinde în Antarctica şiă ă ţ

Groenlanda, unde este cea mai aspr , fiind influen at de calotele polare.ă ţ ă

***

Oimiakon. Oraş în Siberia, într-o depresiune de pe valea fluviului Indighirka,

unde s-a înregistrat cea mai sc zut temperatur într-un punct locuit permanent:ă ă ă

-71,1°C (iarna anului 1964).

Ariile de maxim presiune polare determin existen a unor temperaturiă ă ţ

extrem de sc zute, cu minime absolute care ajung la -90°C (sta iunea Vostok înă ţ

Antarctica) şi precipita ii reduse, sub form de z pad . Verile polare suntţ ă ă ă

caracterizate printr-o iluminare prelungit , iar „nop ile polare”, când lipseşte totală ţ

radia ia solar , sunt extrem de geroase.ţ ă***

171

Clima mun ilor înal iţ ţT – temperatur ; P - precipita iiă ţ

Clima mun ilorţ . Lan urile muntoase determin pe de o parte etajarea climei,ţ ă

iar pe de alt parte ă

172

Zona subalpin şi alpin (Alpii Elve iei)ă ă ţ

173

reprezint un obstacol major în circula ia maselor de aer. Etajarea depinde deă ţ

pozi ia lan ului muntos într-o anumit zon climatic , de altitudine, orientarea şiţ ţ ă ă ă

masivitatea acestuia.

Ca urmare, în orice sistem muntos, de la baz şi pân la o anumit în l imeă ă ă ă ţ

caracteristicile climatice vor fi similare cu cele ale zonei de clim în care se afl .Maiă ă

sus se succed etaje de clim ale c ror caracteristici se reg sesc în zonele de climă ă ă ă desf şurate la latitudini mai mari.ă

De exemplu, în mun ii din zona temperat sunt specifice condi iile zonei de laţ ă ţ

baz pân la circa 800 m altitudine; mai sus se individualizeaz etaje cu climat maiă ă ă

rece, iar pe crestele şi pe vârfurile ce dep şesc 3.000 m exist ghe ari (la fel ca laă ă ţ

latitudinile polare).

Aminti i-v :ţ ă• cum se formeaz norii;ă• principalele tipuri de nori;

influen a precipita iilor asupra reliefuluiţ ţ

Evaluare

• Preciza i factorii care determin modificarea temperaturii aerului.ţ ă• Analiza i harta izotermelor din lunile ianuarie şi iulie şi preciza i principaleleţ ţ

valori din zonele climatice.

• Calcula i amplitudinea termic pentru data de 20 iulie 1999, când ziuaţ ă

temperatura a fost de 34°C şi noaptea de 16 - 18°C.

• Pe baza h r ii cu precipita iile medii anuale din atlas, nota i în caiete ă ţ ţ ţa) zonele cu precipita ii între 500 şi 1.000 mm/an;ţb) zonele cu precipita ii foarte mari – 10.000 mm/an;ţc) zonele cu precipita ii sub 500 mm/an.ţ• Specifica i trei consecin e ale reparti iei precipita iilor pe Glob.ţ ţ ţ ţ• Caracteriza i, pe baza informa iilor din text şi a h r ilor, tipurile climeiţ ţ ă ţ

temperate urm rind cerin ele din tabelele de mai jos:ă ţ

Tipul de

climăTemperatura Vânturile

174

Tipul de

climăPrecipita iileţ Reparti iaţ

geografică

4

Evolu ia si tendin ele de ţ ţevolu ie a climeiţ

La scara timpului geologic, care se m soar în sute de milioane de ani, climaă ă

este într-o continu evolu ie, înregistrând pe ansamblu atât perioade de r cire, cât şiă ţ ă

intervale de înc lzire. S-a pus în eviden existen a zonelor de clim , de la ceaă ţă ţ ă

ecuatorial la cele tropicale, temperate şi polare, care au avut îns extindere diferit înă ă ă

timpul perioadelor geologice. Au existat perioade în care clima pe ansamblu a

P mântului a fost foarte cald , determinând o dezvoltare mare a vie uitoarelor (deă ă ţ

exemplu, în Jurasic), şi altele în care s-au înregistrat r ciri puternice, ce au favorizată

extinderea ghe arilor. Astfel clima rece din pleistocen a permis dezvoltarea unorţ

enorme calote de ghea , care acopereau o mare parte din America de Nord (pân laţă ă

latitudinea de 38°), Europa de Nord (pân la Alpi, Carpa i şi nordul şi centrul Câmpieiă ţ

Ruse) şi por iuni însemnate din nordul Asiei. Cercet rile au ar tat c aceste calote s-auţ ă ă ă

extins în trei – cinci faze, când climatul era foarte rece, şi s-au redus tot la fel când

climatul s-a înc lzit (faze interglaciare). În ultima parte a cuaternarului (holocen)ă

înc lzirea general a climei a determinat topirea celei mai mari p r i din aceste calote,ă ă ă ţ

dar nu continuu, ci cu unele mici reveniri.

Astfel de varia ii climatice au influen at desf şurarea unor evenimente sociale şiţ ţ ă

economice cum sunt, spre exemplu, migra iile popula iilor, apari ia unor perioade deţ ţ ţ

foamete, diferite conflicte sociale etc. În prezent se înregistreaz o perioad deă ă

înc lzire global a climei, cu efecte regionale diferite. Între acestea o mare importană ă ţă au: efectul de ser , reducerea stratului de ozon şi poluarea atmosferei. Evolu ia climei,ă ţ

în prezent, conduce la o perioad de înc lzire global cu efecte regionale, accentuareaă ă ă

efectului de ser , crearea de diverse discontinuit i în stratul de ozon, dezvoltareaă ăţ

polu rii aerului, etc.ă

Efectul de seră

Efectul de ser const în înc lzirea straturilor inferioare ale atmosferei datorită ă ă ă absorb iei diferen iate a razelor solare de c tre anumi i componen i ai atmosferei, cumţ ţ ă ţ ţ

175

sunt vaporii de ap şi dioxidul de carbon (C0ă 2), la care se adaug gazul metan (CHă 4,

oxidul de azot (N20) şi gazele din grupa cloro-fluoro-carbonului (ClFC).

Activit ile umane contribuie la creşterea con inutului de gaze din atmosfer .ăţ ţ ă

Gazele absorb radia ia infraroşie şi contribuie la o înc lzire global a climei.ţ ă ă

***

Prin arderea combustibililor fosili (c rbuni, petrol, gaze naturale) şi prină

incendierea p durilor se realizeaz o creştere a con inutului de C0ă ă ţ 2; prin extinderea

culturii orezului, care favorizeaz fermenta ia anaerob , se formeaz gazul metană ţ ă ă

(CH4). S-a calculat c în ultimul secol volumul de gaze cu efect de ser a crescut înă ă

atmosfer cu 30%.ă

Dac se men ine ritmul actual al emisiilor de gaze se apreciaz c între aniiă ţ ă ă

2.020 şi 2.100 se va realiza o dublare a con inutului de C0ţ 2 în atmosfer , înso it , de oă ţ ă

înc lzire global a climei. ă ă Aceasta va genera tendin a de ridicare a nivelului Oceanuluiţ

Planetar, prin topirea mai accentuat a ghe urilor polare, modificarea zonalit iiă ţ ăţ

vegeta iei şi faunei şi accentuarea unor fenomene climatice extreme.ţ

În epoca istoric s-au înregistrat dou intervale de r cire a climei, între anii 0 şiă ă ă

400 d.Hr. şi în Evul Mediu, între 1.550 şi 1.850, acesta din urm fiind cunoscut subă

numele de „Mica Glacia ie”.ţ***

Reducerea stratului de ozon

Prin eliberarea în atmosfer a unor gaze rezultate din procesele industriale, înă

special a celor din grupa cloro-fluoro-carbonului (ClFC), utilizate în sistemele frigorifice,

omul contribuie la distrugerea ozonului stratosferic (îl descompune în atomi de

oxigen).

În zonele polare, mai ales deasupra Antarcticii, s-au observat „g uri” în stratulă

de ozon, iar în zona temperat s-a pus în eviden o sub iere a acestuia, cu efecteă ţă ţ

periculoase asupra omului prin extinderea cazurilor de cancer al pielii şi de cataracte

oculare şi prin reducerea rezistentei sistemului imunitar.

Aminti i-v :ţ ă• importan a stratului de ozon (03) pentru Terra.ţ

No iuni noiţefect de seră – înc lzirea aerului din troposfera inferioar ca urmare aă ă

176

reflect rii radia iei calorice, provenind de la suprafa a scoar ei terestre, de c treă ţ ţ ţ ă

dioxidul de carbon din aer.

Poluarea atmosferei

Prin activit ile sale legate de consumul de energie, industrie, transporturi,ăţ

desp duriri şi prin modificarea utiliz rii terenurilor omul contribuie la schimbareaă ă

compozi iei chimice a atmosferei şi la poluarea acesteia.ţ

“G uri“ în stratul de ozon ădeasupra Antarcticii

177

Atmosfer poluat în apropierea ă ăunui obiectiv industrial

Poluan iiţ cuprind oxidul de azot, monoxidul de carbon, dioxidul de sulf şi o serie

de pulberi de metale grele, ciment, c rbuni etc. Circula ia automobilelor produce, maiă ţ

ales în oraşe, o poluare puternic a aerului cu reziduuri de hidrocarburi. Aceşti poluan iă ţ

au efecte directe asupra s n t ii, în special asupra sistemului respirator.ă ă ăţPoluan ii sunt prelua i de curen ii de aer, se combin cu apa din atmosfer şi dauţ ţ ţ ă ă

ploile şi ce urile acide, care se disperseaz asupra vegeta iei, solurilor şi apelor.ţ ă ţAccidentele industriale şi r zboaiele produc o poluare puternic a atmosferei, cuă ă

efecte pe regiuni întinse.

Poluarea radioactivă este legat de experien ele militare nucleare dină ţ

atmosfer şi de accidentele de la centralele nucleare, cum a fost cel de la Cernobâl, înă

Ucraina, din aprilie 1986, care a dus şi la contaminarea atmosferei, vegeta iei şiţ

solurilor din ara noastr . Deşi experien ele militare din atmosfer au fost interzise dinţ ă ţ ă

1963 şi au încetat efectiv din 1980, efectele lor negative asupra mediului vor persista

o perioad îndelungat .ă ă

Studiu de caz

Analiza efectelor polu rii din zona în care locui i sau din vecin tatea unor unit iă ţ ă ăţ

industriale.

V propunem urm toarele ă ă întreb ri-problemă ă:

• Care poluan i pot schimba mai frecvent calitatea mediului?ţ• Care sunt sursele de poluare?

• Ce modific ri datorate polu rii constata i în mediul înconjur tor?ă ă ţ ă

178

În func ie de situa iile întâlnite în spa iul apropiat, pute i s formula i alteţ ţ ţ ţ ă ţ

întrebâri-problem care s v conduc la analiza temei propuse.ă ă ă ăOrganizarea pe grupe a colectivului de elevi (fiecare dintre ele având obliga ia sţ ă

urm reasc un anumit parametru, s adune informa iile necesare şi s întocmesc ună ă ă ţ ă ă

raport) va conduce la o mai mare acoperire a problematicii studiate.

• Compara i informa iile ob inute de fiecare grup , sistematiza i-le şiţ ţ ţ ă ţ

propune i solu ii de rezolvare sau lua i o decizie pe care o considera i optim pentruţ ţ ţ ţ ă

situa iile semnalate.ţ• Argumenta i solu ia aleas .ţ ţ ă• Adopta i propria voastr opinie.ţ ă

5

H r i climatice si harta sinoptic . Analiza şi interpretarea dateloră ţ ă

Pentru cunoaşterea şi în elegerea proceselor meteorologice şi pentruţ

caracterizarea diferitelor climate sunt necesare m sur tori asupra valorilor pe care leă ă

înregistreaz to i parametrii meteorologici, înc de la mijlocul secolului trecut acesteaă ţ ă

au devenit o preocupare distinct , în toate rile organizându-se re ele de sta ii cuă ţă ţ ţ

aparatur corespunz toare. În ultimele decenii s-a ad ugat cercetarea prin intermediulă ă ă

sateli ilor meteorologici şi a rachetelor specifice acestui domeniu.ţObserva iile şi m sur torile sunt multiple (temperaturi, precipita ii, vânt,ţ ă ă ţ

umiditatea aerului, presiune, nebulozitate, fenomene meteorologice etc.) şi se fac

dup un program cu caracter universal. Datele brute rezultate din m sur tori suntă ă ă

prelucrate, calculându-se valori medii, zilnice, lunare, anuale şi multianuale, la care se

adaug stabilirea situa iilor extreme. Toate acestea servesc la realizarea diferiteloră ţ

tipuri de reprezent ri grafice şi cartografice (h r i).ă ă ţ• Prima grup cuprinde grafice pentru fiecare parametru meteorologic, prină

care se urm reşte în principal eviden ierea evolu iei în timp a acestuia într-un loc (deă ţ ţ

exemplu, evolu iile temperaturilor într-un an sau multianual la sta ia Braşov; la felţ ţ

pentru precipita ii, umezeal etc).ţ ă• Cea de a doua grup cuprinde diferite tipuri de h r i, în care un elementă ă ţ

(temperaturi, precipita ii, presiune, umezeal etc.) este reprezentat pe un anumitţ ă

teritoriu. Pe aceste h r i apar mai întâi linii cu valoare egal a acelui element (izotermeă ţ ă

pentru temperatur , izobare pentru presiune, izohiete pentru precipita ii etc.) şi apoiă ţ

valori extreme sau date care sprijin cunoaşterea elementului reprezentat. Seă

întocmesc h r i sinoptice la intervale scurte de timp, pentru aprecierea şi prognozareaă ţ

evolu iei vremii, şi h r i climatice, pe care sunt reprezentate valorile mediiţ ă ţ

multianuale.

179

H r i sinoptice cu relieful baric – situa ia atmosferic într-o zi din lumaă ţ ţ ă

martie. Evolu ia st rii atmosferice de la ora 6.00 la ora 18.00ţ ă

No iuni noiţcâmp baric – suprafa pe care se înregistreaz o anumit distribu ie a presiuniiţă ă ă ţ

180

atmosferice;

nebulozitate – perioad de timp în care cerul este acoperit cu nori;ăhart sinoptică ă – reprezentarea cartografic a câmpului barică

Vremea şi prevederea ei

Vremea (timpul) reprezint starea fizic a atmosferei într-un loc (într-o regiune)ă ă

la un moment dat. Ea este caracterizat prin anumite valori ale elementeloră

meteorologice (presiune atmosferic , temperaturi, umiditatea aerului, nebulozitate,ă

precipita ii, vânt etc.) şi de un anumit mod de manifestare a fenomenelorţ

meteorologice (brum , chiciur , polei, viscol, grindin , secet , usc ciune, rou etc).ă ă ă ă ă ăFiind dependent de caracteristicile maselor de aer, a c ror dinamic esteă ă ă

continu deasupra oric rei regiuni, vremea se modific permanent, în intervaleă ă ă

variabile (de la câteva ore la mai multe zile). De exemplu, diminea a este senin şi cald,ţ

dup -amiaza se înte eşte vântul, cerul se acoper treptat cu nori, cad precipita iiă ţ ă ţ

bogate; în timpul nop ii şi a doua zi cerul se însenineaz treptat, dar temperaturileţ ă

sunt cu câteva grade mai sc zute decât în ziua precedent . S-a produs deci oă ă

modificare de vreme prin înlocuirea unei mase de aer cald de c tre una rece.ăModific rile st rilor de vreme sunt analizate de c tre meteorologi prin urm rireaă ă ă ă

dinamicii şi a caracteristicilor fizice ale maselor de aer care se deplaseaz deasupraă

unor teritorii largi (de exemplu, pentru ara noastr , cele din Europa). Pe baza datelorţ ă

înregistrate la sta iile meteorologice din şase în şase ore se întocmesc h r i sinopticeţ ă ţ

(h r i meteorologice speciale), ce servesc la caracterizarea st rii de vreme într-un locă ţ ă

si la un moment dat.

Aminti i-v :ţ ă• defini ia climei;ţ• diferen a dintre clim şi vreme.ţ ă

No iuni noiţprognoză – prevederea timpului (analiza elementelor meteorologice pe spa iiţ

întinse ce indic evolu ia lor în 24, 48 de ore sau mai multe zile).ă ţ

6

Clima si societatea omeneasca

181

Condi iile climatice au exercitat permanent o influen direct sau indirectţ ţă ă ă asupra oamenilor cu reflectare în desimea popularii unor teritorii şi în modalit iăţ

variate de desf şurare a unor activit i economice. Pe m sura dezvolt rii societ ii şi aă ăţ ă ă ăţ

tehnologiilor tot mai performante în secolul XX, determinarea climatic din secolele şiă

mileniile anterioare şi-a diminuat însemn tatea. Pe ansamblu raporturile dintre cei doiă

componen i se înscriu în câteva coordonate:ţ

Clima cald şi umedă ă (0 - 10° latitudine) şi cea temperat umedă ă (30 - 60°

latitudine) au favorizat concentrarea popula iei şi dezvoltarea aşez rilor umane înţ ă

anumite zone; aici este concentrat în prezent o mare parte din locuitorii planetei şiă

aproape în totalitate aşez rile cu peste 1 milion de oameni şi marile metropole. Opus,ă

în deşerturile calde situate la latitudini de 10 - 40° şi în zonele polare şi sub-

polare, climatul are un rol restrictiv, atât pentru extinderea aşez rilor (sate în oaze,ă

oraşe mici îndeosebi pe litoral etc), cât şi pentru dezvoltarea unor activit i economiceăţ

variate (în regiunile reci doar pescuit, vânat şi unele exploat ri petroliere în condi iiă ţ

dificile, în oaze agricultur de subzisten ).ă ţă

Concentr ri de popula ie pe anumite continenteă ţ

182

Oaz în Saharaă

Condi iile climatice din regiunile ecuatoriale, mediteraneeneţ şi

temperat oceanice, cu temperaturi pozitive şi precipita ii bogate, au facilitatţ

activit i economice variate şi în tot timpul anului (culturi agricole cu 2 - 3 recolte,ăţ

râuri cu debite mari ce au un poten ial energetic ridicat şi în bun m sur valorificat).ţ ă ă ă

Spre deosebire de acestea, în celelalte regiuni condi iile climatice au impus terenuri cuţ

poten ial agricol şi resurse de vegeta ie, soluri şi ap limitate.ţ ţ ăModificarea valorilor de temperatur şi umiditate ă în raport de altitudine în

regiunile montane înalte conduce la schimb ri esen iale în caracteristicileă ţ

vegeta iei, solurilor, dar şi în poten ialul de umanizare. Pe m sura creşterii altitudiniiţ ţ ă

aşez rile sunt tot mai rare şi mai mici (se afl la în l imea cea mai mare de pe Glob şiă ă ă ţ

în România), iar posibilit ile de practicare a diverselor culturi agricole şi de creştere aăţ

animalelor tot mai reduse; de exemplu, în România, la 1.000-1.200 m exist doar loturiă

mici de culturi de cartof, ov z, iar fâne ele urc pân la 1.400 m.ă ţ ă ăTehnologiile secolelor XX şi XXI au permis realizarea de lucr ri complexe şiă

activit i diversificate care au condus, pe de-o parte, la modific ri ăţ ă topoclimatice şi

microclimatice favorabile omului şi dezvolt rii aşez rilor (lacuri de baraj, ex. pe Nil,ă ă

iriga ii în regiunile aride din step şi de la marginile deserturilor, desec ri în regiunileţ ă ă

ml ştinoase etc.)ăDar amplificarea şi diversificarea circula iei şi activit ile industriale au condus şiţ ăţ

la modific ri în alc tuirea atmosferic (creşterea con inutului de C0ă ă ă ţ 2, 03, a cantit ilorăţ

de pulberi) şi, prin aceasta, la schimb ri climatice globale (creşterea uşoar aă ă

temperaturii aerului şi a nivelului de radia ie UV) cu consecin e pentru to i ceilal iţ ţ ţ ţ

componen i naturali, dar şi pentru societatea uman .ţ ă

7

183

Clima orizontului local

Cunoaşterea caracteristicilor climatice ale orizontului local se poate realiza în

mai multe modalit i:ăţ

1. Orientarea climatic generală ă se face plecând de la h r ile climatice aleă ţ

României existente în atlasele şcolare, de pe care se pot aprecia valori medii

multianuale referitoare la temperatur , precipita ii, vânturi, unele date fenologice,ă ţ

precum şi unit ile climatice de rang diferit în care se afl localitatea natal . ăţ ă ă Se fac

compara ii cu situa ii specifice altor aşez ri.ţ ţ ă

Ad post meteorologic şi girueteă(sta iune geografic Orşova)ţ ă

2. Cunoaşterea activit ilor de la o sta ie meteorologicăţ ţ ă. În elegereaţ

modului în care se realizeaz înregistrarea valorilor elementelor meteorologice şi seă

apreciaz caracteristicile vremii se efectueaz în dou faze:ă ă ă

• Mai întâi, în şcoal , se fac preciz ri asupra no iunilor:ă ă ţ— Vremea (starea fizic a atmosferei într-un loc la un moment dat) seă

apreciaz prin interpretarea valorilor privind presiunea atmosferic , temperaturi,ă ă

umiditatea aerului, nebulozitate, precipita ii, vânt, producerea unor fenomeneţ

meteorologice etc;

— Sta ia meteorologicţ ă, aceasta fiind alc tuit din:ă ăplatforma meteorologică: suprafa 26/26 m, instrumente şi aparate pentruţă

înregistrarea caracteristicilor temperaturii din aer şi sol, umidit ii, precipita iilor,ăţ ţ

vântului, radia iei solare, z pezii, chiciurei etc;ţ ăcl direaă : în care se determin valorile presiunii atmosferice, se interpretează ă

diagramele de la aparatele cu înregistrare automat , se transmit toate datele rezultateă

184

din m sur tori. Prezentarea va fi înso it de o schi a sta iei pe care sunt amplasateă ă ţ ă ţă ţ

toate aparatele importante.

• Vizitarea sta ieiţ . Acest proces presupune trecerea elevilor pe la fiecare

aparat, instrument şi realizarea, împreun cu specialistul meteorolog, a mai multoră

observa ii, m sur tori privind elementeleţ ă ămeteorologice, care vor fi notate în caiete. Se confrunt , apoi, schi a sta iei cuă ţ ţ

realitatea din teren.

***

Se recomand ca activitatea elevilor s se fac cel pu in în trei momente dină ă ă ţ

programul de m sur tori de la sta ie (la orele 7, 13,19) şi în mai multe zile, ceea ce le-ă ă ţar permite urm rirea evolu iei valorilor.ă ţ

***

Chiciur (Podişul Sucevei)ă

3. Observa ii şi m sur toriţ ă ă în orizontul local. Se realizeaz în momenteă

diferite şi în mai multe locuri (în p dure, pe câmp, la marginea şi în centrul localit ii),ă ăţ

rezultatele fiind notate şi comparate.

Frecvent se pot m sura temperaturile, cantit ile de precipita ii, grosimeaă ăţ ţ

stratului de z pad , dar se pot face şi aprecieri referitoare la intervalele de timp lipsiteă ă

de precipita ii, durata ploilor, datele la care se produc diferite fenomene meteorologiceţ

(rou , brum , chiciur , viscol etc), dar şi consecin ele manifest rii lor asupra peisajuluiă ă ă ţ ă

şi culturilor agricole.

185

Etaje şi nuan e climaticeţ

186

V

Hidrosfera

1

Componentele hidrosferei

O mare parte a suprafe ei P mântului este acoperitţ ă ă de m ri şi oceane. În plus, ap exist şi pe uscatul terestruă ă ă

propriu-zis, precum şi în atmosfer , în sol şi subsol, înă

organismele vii.

Apele planetei alc tuiesc un înveliş numită

hidrosferă, care interfereaz cu litosfera şi atmosfera,ă

fiind o parte a geosistemului. Apa, componenta acestui

înveliş, este prezent sub mai multe forme:ă• lichidă: râuri, fluvii, lacuri, m ri şi oceane, apeă

freatice şi de adâncime, pic turi în structura norilor;ă•solidă: ghea , z pad ;ţă ă ă•gazoasă: vapori de ap în atmosfer ;ă ă• în compozi ia chimic a rocilor, înţ ă

organismele vii.

În cadrul sistemului ecologic planetar, prezen a apeiţ

este condi ia indispensabil vie ii, iar pentru ţ ă ţsocietatea omeneasc ea reprezint o resursă ă ă

natural fundamental , de care depinde orice domeniu ală ă

activit ii economice.ăţExist un anumit ă circuit al apei în natură, care

implic urm toarele procese:ă ă•evaporarea apei de la nivelul scoar ei terestre, înţ

urma înc lzirii acesteia de c tre radia ia caloric solar ;ă ă ţ ă ă•ascensiunea vaporilor de ap în atmosfer până ă ă

când aceştia ajung în zona nivelului de condensare, unde

se produce transformarea lor în pic turi de ap ceă ă

formeaz norii;ă•revenirea apei pe suprafa a terestr sub form deţ ă ă

precipita ii şi încadrarea sa în cursuri de ap , lacuri, m ri,ţ ă ă

oceane.

Aminti i-v :ţ ă

187

• defini ia hidrosferei;ţ• elementele componente ale hidrosferei.

188

189

Op ionalţCircuitul general cunoscut sub numele de „circuitul apei în natur ” este redus laă

o surs major a evapor rii (m rile şi oceanele), ascenden a vaporilor şi formarea deă ă ă ă ţ

nori care se deplaseaz spre uscat, precipita ii şi revenirea apei în oceane prină ţ

intermediul râurilor. În realitate circuitul este mult mai complex.

Evaporarea aduce în atmosfer de pe ocean cam 450.000 kmă 3 de ap şi de peă

uscat 62.000 km3. O mare parte din apa din nori cade pe oceane; o alt parte,ă

echivalent cu circa 100.000 kmă 3, cade pe uscat. Aici o parte se evapor , alta seă

scurge prin râuri, sau poate r mâne ca z pad , ghea , ori se infiltreaz în sol, roci. Seă ă ă ţă ă

adaug cea care stagneaz în lacuri sau este încorporat de plante, animale.ă ă ă

Distribu ia apei pe Globţ

Mai mult de şapte zecimi din suprafa a P mântului sunt acoperite de apţ ă ă oceanic . În ambele emisfere predomin apa, în compara ie cu uscatul, dar cu ponderiă ă ţ

diferite:

emisfera sudic ă 83% apă 17% uscat;

emisfera nordică 60,7% apă 39,3% uscat.

Geografii au stabilit c , în privin a reparti iei uscatului şi a apei pe întinsulă ţ ţ

planetei, se pot distinge şi alte emisfere decât cele cunoscute, şi anume:

• „emisfera oceanic ”, având drept „pol” sud-estul arhipelagului Nouaă

Zeeland ;ă• „emisfera uscatului”, având drept „pol” insula Dumet, din estuarul fluviului

Loara.

190

1.“emisfera oceanic ” 2.“emisfera uscatului”ă

***

Suprafa a continental o dep şeşte pe cea a Oceanului Planetar numai în douţ ă ă ă sectoare:

• între paralelele de 40 şi 70° latitudine nordic , unde blocul continental ală

Eurasiei şi jum tatea nordic a Americii de Nord ocup o arie mai extins decât aă ă ă ă

întinderilor oceanice;

191

• între paralelele de 70 şi 90° latitudine sudic , unde Antarctica acoper maiă ă

mult de trei p trimi din regiunea circum-polar sudică ă ă***

Resursele de ap ale TerreiăCategorii

de resurse

Volumul

(mii. km3)

Pondere %

Oceanul Planetar 1.340,00000 97,1000Ghe ariţ 24,00000 1,7000Ap subterană ă 16,00000 1,1900Ap de suprafaă ţă 0,17600 0,0100Ap atmosferică ă 0,01300 0,0010Ap biologică ă 0,00112 0,0001Total 1.380,00000 100,0000

Din tabelul de mai sus rezult c :ă ă• cea mai mare parte a volumului de ap al planetei se concentreaz în m riă ă ă

şi oceane, fiind aşadar ap s rat ,ă ă ă• din mai pu in de trei procente care r mân, cea mai mare parte se afl înţ ă ă

ghe ari şi calote glaciare.ţRezult c popula ia de peste şase miliarde de oameni a planetei noastre are, deă ă ţ

fapt, la dispozi ie, pentru consumul personal şi pentru activitatea sa economico-ţsocial , numai circa 1% din volumul total de ap dulce al planetei.ă ă

192

Schema celor trei st ri ale apei în natură ă

Aminti i-v :ţ ă• defini ia circuitului apei în naturţ ă

2

Apele oceanice si continentale

Hidrosfera include dou componente principale: Oceanul Planetar şi apeleă

continentale.

Oceanul planetar

193

Oceanul Planetar constituie ansamblul întinderilor marine (m ri şi oceane) de peă

globul p mântesc, care sunt legate între ele, formând o singur mas lichid .ă ă ă ăSpre deosebire de suprafe ele continentale, Oceanul Planetar prezintţ ă

continuitate, în sensul c din orice punct al s u se poate ajunge în oricare alt punct şiă ă

înapoi, f r a str bate uscatul.ă ă ăOceanul este o întindere vast de ap de pe suprafa a P mântului, cu un bazină ă ţ ă

oceanic bine delimitat de mase continentale.

Marea este o întindere de ap s rat mai redus decât un ocean, care comunică ă ă ă ă de obicei cu oceanul prin strâmtori sau peste praguri submarine, prezentând unele

particularit i fa de regimul hidrologic al apelor oceanice.ăţ ţăSuprafa a oceanelor Globului coincide cu „nivelul zero” al planetei.ţ

Principalele caracteristici ale oceanelor şi m riloră pot fi rezumate în felul

urm tor:ă• comunic între ele prin strâmtori sau prin zone deschise;ă• adâncimea medie a Oceanului Planetar este de 3.800 m;

• adâncimea maxim (11.033 m) o dep şeşte de peste trei ori pe cea medie;ă ă• relieful fundului oceanic este neregulat

Diviziunile Oceanului Planetar

Oceanul Planetar este divizat în patru bazine oceanice (fiecare înglobând şi un

num r mai mare sau mai mic de m ri): Pacific, Atlantic, Indian şi Arctic.ă ă

194

Denumirea

oceanului

Suprafa a (kmţ 2) Volumul (km2) Adâncimea (m)

medie maximă

Oceanul Pacific 179.710.000 723.710.000 4.028 11.033Oceanul Atlantic 91.655.000 330.100.000 3.627 8.384Oceanul Indian 74.917.000 291.945.000 3.897 7.437Oceanul Arctic 14.788.000 16.700.000 1.131 5.449Oceanul Planetar 361.070.000 1.362.455.000 3.800 11.033

Elementele unei zone de litoral

195

***

Oceanul Pacific — oceanul recordurilor:

• cel mai întins, acoperind jum tate din întinderea Oceanului Planetar;ă• cel mai adânc, atât ca adâncime medie, cât şi ca adâncime maxim (11.033ă

m în Groapa Marianelor);

• cel mai bogat în insule;

• concentreaz cea mai mare arie vulcanic de pe glob, cunoscut subă ă ă

numele de „Cercul de Foc al Pacificului”.

Oceanul Atlantic — al doilea ocean al planetei ca întindere, adâncime maximă (8 384 m în Groapa Puerto Rico) şi ca volum al apelor.

În acest ocean este mai bine individualizat, decât în celelalte, lan ul muntosţ

submarin, care în unele locuri iese deasupra nivelului apelor marine sub forma unor

insule vulcanice, cum sunt Islanda, Azore, Sfânta Elena ş.a.

Oceanul Indian — al treilea ocean al planetei ca întindere, situat, spre

deosebire de primele dou , preponderent în zona ecuatorial şi tropical ; apele sale,ă ă ă

sunt mai calde decât ale celorlalte oceane; are pu ine m ri m rginaşe şi cel mai micţ ă ă

num r de insule.ă

Oceanul Arctic — este centrat pe Polul Nord şi are o form aproape circular . Oă ă

important caracteristic a sa o constituie prezen a ghe ii, care îl acoper pe mai bineă ă ţ ţ ă

de jum tate din întindere, pe timpul verii, şi pe trei p trimi, în timpul iernii.ă ă

În unele lucr ri figureaz şi un al cincilea ocean, numit Oceanul înghe at de Sud,ă ă ţ

Oceanul Austral sau Oceanul Antarctic, constând din reunirea p r ilor sudice aleă ţ

oceanelor Pacific, Atlantic şi Indian, între paralela de 60° latitudine sudic şi rmurileă ţă

Antarctidei.

***

Aminti i-v : ţ ă• alc tuirea Oceanului Planetar;ă• defini ia bazinului oceanic şi modul lui deţ formare;

• formele de relief ale bazinelor oceanice.

M rileăMarea este o întindere de ap s rat de dimensiuni mai reduse decât oceanul,ă ă ă

cu care comunic de obicei prin strâmtori sau peste ă

196

Marea este o întindere de ap s rat de dimensiuni mai reduse decât oceanul,ă ă ă

cu care comunic de obicei prin strâmtori sau peste praguri submarine, prezentândă

particularit i fa de regimul hidrologic al apelor oceanice.ăţ ţăM rile pot fi clasificate dup mai multe criterii:ă ă

Marea Moartă

Forma iuni saline pe malul ţM rii Moarteă

• dup ă geneză:

— epicontinentale, situate pe platforma continental ;ă— de ingresiune, formate prin pr buşirea unor por iuni din uscat;ă ţ

197

• dup ă pozi ieţ (situarea geografic ) şi gradul de comunicare cu oceanul:ă— m ri continentaleă sau m ri interioare, înconjurate de uscat, comunicândă

cu oceanul prin strâmtori (Marea Neagr , Marea Baltic ş.a.);ă ă— m ri m rginaşeă ă , aflate la marginea continentului şi comunicând larg cu

oceanul, care, la rândul lor, pot fi de dou feluri:ă— m ri deschiseă , deosebindu-se de restul oceanului doar prin adâncimile cu

mult mai reduse (Marea Arabiei, Marea Ross);

— m ri semiîă nchise, par ial înconjurate de regiuni continentale şi separateţ

de ocean prin insule şi/sau peninsule;

— m ri interinsulareă , delimitate, practic, de insule şi arhipelaguri; de

exemplu Marea Javei, Marea Celebes, Marea Banda.

Unele m ri (ca Marea Adriatic , Marea Ionic ş.a.) sunt de fapt doar golfuri,ă ă ă

respectiv intrânduri marine în uscat. La polul opus, unele m ri adev rate sunt numiteă ă

golfuri, precum Golful Bengal, Golful Hudson. Denumirea de mare a fost dat şi unoră

lacuri mai întinse, ca Marea Caspic , Marea Arai, Marea Moart , care nu comunic cuă ă ă

oceanul.

Con inutul în s ruri al unui litru de ap oceanicţ ă ă ă— clorur de sodium – 23,48 g.ă— clorur de magneziu – 4,98 g.ă— sulfat de sodium – 3,92 g.

198

Aminti i-v :ţ ă• defini ia m rii;ţ ă• principalele tipuri de m ri înv ate şi localizarea acestora.ă ăţ

No iuni noiţmare epicontinentală – mare desf şurat pe platforma continental ;ă ă ăingresiune – acoperirea regiunilor joase din zona litoral de c tre apele m rii înă ă ă

urma unei coborâri a uscatului sau a ridic rii nivelului apei.ă

Propriet ile apelor oceanice ăţ

Salinitatea

În apele Oceanului Planetar s-au dizolvat, în decursul timpului, mari cantit i deăţ

s ruri. Salinitatea reprezint concentra ia de s ruri existente în ap şi se m soar înă ă ţ ă ă ă ă

grame/litru sau în procente. Aceasta este, în medie, de 35% sau 35 de grame de s ruriă

într-un litru de ap marin .ă ăÎntre s rurile din Oceanul Planetar, predominante sunt clorurile (88%), urmateă

de sulfa i (10%). între cloruri, cea mai mare pondere o are clorur de sodiu, careţ ă

reprezint 3/4, urmat de clorur de magneziu.ă ă ăSalinitatea variaz în func ie de anumi i factori, între care zona-litatea climatică ţ ţ ă

şi aportul apelor dulci (precipita ii, fluvii, ghe ari):ţ ţ• în zona ecuatorial , precipita iile bogate fac ca m rimea ei s fie de 34%;ă ţ ă ă

199

Harta salinit i medii a apelor oceanice la suprafaăţ ţă

200

• în regiunile tropicale aride, cu evapotranspira ie intens , salinitateaţ ă

creşte, atingând în unele areale valori de 39-42% (de exemplu Golful Persic, Marea

Roşie);

• în zonele temperate, salinitatea are valoarea mediei mondiale;

• în regiunile polare, unde evapora ia este redus şi o parte din ap rezultţ ă ă ă din topirea ghe arilor de origine continental , salinitatea scade pân la 30-33%.ţ ă ă

Pe vertical , varia iile salinit ii sunt reduse şi de regul aceasta creşte o dată ţ ăţ ă ă cu adâncimea, cea mai pu in s rat ap aflându-se deasupra, în schimb, în uneleţ ă ă ă

m ri interioare varia iile sunt accentuate, ca de exemplu în Marea Neagr : laă ţ ă

suprafa este de 18-19%, creşte la 21-22% la circa 200 m şi la 24% la adâncimeaţă

de 2.000 m.

În afar de s ruri, în apa Oceanului Planetar sunt dizolvate şi gaze, între careă ă

oxigenul, atât de important pentru via . În unele m ri, lipsite de mişcarea apei peţă ă

vertical , se constat o acumulare a unor cantit i însemnate de hidrogen sulfurat.ă ă ăţ

Cel mai semnificativ exemplu în acest sens îl ofer Marea Neagr , în care, de laă ă

adâncimea de 150 m, prezen a hidrogenului sulfurat împiedic via a.ţ ă ţ

Aminti i-v :ţ ă• defini ia salinit ii;ţ ăţ• rela ia dintre salinitate şi zonele de clim .ţ ă

Temperatura

Temperatura apei oceanice rezult , în principal, din procesul de înc lzire,ă ă

determinat de radia ia solar direct .ţ ă ăTemperatura apei marine variaz atât pe vertical , aşadar în adâncime, cât şiă ă

pe orizontal , latitudinal. La aceast varia ie contribuie şi dinamica maselor de aeră ă ţ

şi dinamica apelor marine (în principal curen ii, calzi sau reci). To i aceşti factoriţ ţ

determin varia ia zonal a temperaturii apelor de suprafa , dup cum urmeaz :ă ţ ă ţă ă ă• 25-30°C în regiunea intertropical ;ă• 8-18°C în regiunile temperate;

• 0 - minus 2°C în regiunile polare.

Varia ia în latitudine a temperaturii, salinit ii şi a densit ii apelorţ ăţ ăţ

oceanice de suprafaţă

În general, valoarea temperaturii apei oceanice scade pe m sur ce creşteă ă

adâncimea, dar modul în care se realizeaz acest lucru difer de la o regiune la alta.ă ăÎn ce priveşte m rile, sunt de re inut dou situa ii:ă ţ ă ţ• în m rile care comunic larg cu Oceanul Planetar, varia ia temperaturiloră ă ţ

pe vertical este la fel ca în ocean;ă

202

• în m rile separate de Oceanul Planetar prin praguri apar diferen e deă ţ

temperatur de o parte şi alta a pragului, putând rezulta inversiuni termice prină

schimbul de ape ce se realizeaz în sectorul pragului.De pild , apele mai calde şiă ă

mai s rate ale M rii Mediterane p trund prin pragul Dardanele-Bosfor şi ajung peă ă ă

fundul M rii Negre.ă

***

În emisfera boreal , în stratul de ap de la suprafa a Oceanului Planetar seă ă ţ

înregistreaz temperaturile cele mai mari în luna august, iar cele mai sc zute înă ă

luna februarie, iar în emisfera austral exact invers.ă***

.

Varia ia temperaturii apei înţ

func ie de adâncimeţ

203

CUPRINS

Atmosfera terestrăClimatele Terrei......................................... 3

Evolu ia şi tendin ele de evolu ie a climei......ţ ţ ţ 18

H r i climatice şi harta sinoptic . Analiza i şi interpretareaă ţ ă ţ

datelor.................................. 25

Clima şi societatea omeneasc ....................ă 30

Clima orizontului local................................ 33

Hidrosfera.............................................. 38

Componentele hidrosferei........................... 38

Apele oceanice şi continentele..................... 45

MINISTERUL EDUCA IEI ŞI CERCET RIIŢ Ă

SILVIU NEGUŢGABRIEL APOSTOL

MIHAI JELENICZ

DAN B LTEANUĂ

GEOGRAFIE FIZICĂGENERALĂ

MANUAL PENTRU CLASA

A IX – A

VOLUMUL 6

HUMANITAS EDUCA IONALŢ

Verdana 20 spc 1

204

205

2

Apele oceanica şi continentale

(continuare)

Densitatea apei oceanice

Valoarea acestei caracteristici fizice a apei marine este strâns legat deă

salinitate şi de temperatur :ă• cu cât apele sunt mai s rate, cu atât densitatea lor este mai mare; deciă

apa este mai grea şi are tendin a s coboare la fund;ţ ă• apa s rat atinge o valoare mare a densit ii la o temperatur sub 0°C, înă ă ăţ ă

timp ce apa dulce atinge acest parametru la 4°C. În consecin o ap r cit de oţă ă ă ă

mas de aer rece va coborî, fiind înlocuit de una cald de sub ea.ă ă ă

Culoarea

Culoarea apei oceanice este o proprietate fizic dependent de gradul deă ă

transparen al ei şi de con inutul în substan e organice şi anorganice.ţă ţ ţCu cât apa con ine mai pu ine particule în suspensie, cu atât transparen a eiţ ţ ţ

este mai mare. Transparen a creşte la salinit i mari şi la temperaturi ridicate. Ea seţ ăţ

exprim prin adâncimea pân la care se poate vedea un disc de culoare alb ;ă ă ă

aceast adâncime este de 50-60 m în Marea Sargaselor, dar numai de 6-8 m înă

Marea Alb .ăÎn zona intertropical , culoarea apei este albastr , întrucât radia iile albastreă ă ţ

p trund la adâncimi mari.ă

M rile în care exist o însemnat cantitate de mas organic (plancton)ă ă ă ă ă

prezint o culoare verzuie (de exemplu Marea Sargaselor), iar cele în care fluviileă

aduc o mare cantitate de aluviuni fine au culoarea galben (Marea Galben ) sauă ă

galben-verzuie, atunci când exist şi mult mas organic .ă ă ă ă

Aminti i-v :ţ ă• evolu ia temperaturii apei la suprafa şi în adâncime;ţ ţă• rolul salinit ii şi temperaturii în dinamica apelor.ăţ

Evaluare

• Desprinde i din textul lec iei trei caracteristici-record pentru Oceanulţ ţ

Pacific.

• Argumenta i afirma iile:ţ ţa) salinitatea are valori mai mici la Ecuator şi în regiunile polare;

b) salinitatea are valori mai mari în regiunile tropicale;

206

c) salinitatea M rii Negre este redus .ă ăMen iona i pe schema de mai jos elementele componente ale reliefuluiţ ţ

bazinelor oceanice.

• Explica i cum variaz temperature apei m rilor în regiunile polare.ţ ă ă• Numi i doi factori care influen eaz transparen a apei.ţ ţ ă ţ• Completa i tabelul:ţ

Denumirea m riiă Geneza Pozi iaţ

geograficăM. MediteranăM. RoşieM. JaponieiM. NeagrăM. Baltică

Dinamica apelor oceanice

Apele Oceanului Planetar nu sunt inerte, ci se afl într-o continu mişcare,ă ă

datorit unor factori cosmici (for a de atrac ie a Soarelui şi a Lunii) sau geograficiă ţ ţ

(vântul, cutremurele, erup iile vulcanice, diferen ele de temperatur şi deţ ţ ă

salinitate).

Mişc rile apei oceanice sunt concretizate în valuri, maree şi curen i.ă ţ

Valurile

Valurile reprezint o form de mişcare caracteristic apei de la suprafa aă ă ă ţ

oceanelor, determinat de for a de frecare a aerului prin vânt, de cutremure şi maiă ţ

rar de erup iile vulcanice. Sunt mişc ri oscilatorii, de s ltare şi coborâre a apei f rţ ă ă ă ă

a se deplasa. Numai la rm, unde adâncimea apei este mai mic , valurileţă ă

dobândesc şi o deplasare pe orizontal , rostogolindu-se spre uscat sub form deă ă

ap spumoas . în acest caz, mişcarea apei din circular devine translatorie, iar valulă ă ă

207

obişnuit se transform în val de transla ie.ă ţAtunci când are loc r sturnarea valurilor, se produce fenomenul de ă deferlare

(spargere), înso it de retragerea apei spre adânc printr-o deplasare gravita ional .ţ ţ ă

Mişcarea particulelor de ap ăpe m sur ce avanseaz valulă ă ă

Valurile din largul oceanului sunt aproape paralele şi formeaz ceea ce seă

numeşte hulă. În schimb, în zona de rm forma lor difer în func ie de adâncimeaţă ă ţ

apei.

208

maree minimă

for a de atrac ie a Luniiţ ţ

maree maximă

for aţ de atrac ie aţ

Soarelui

Formarea mareelor

209

Val care se apropie de rm (trei momente diferite)ţă

Fenomenul de dereflare

210

Furtunile, uraganele şi taifunurile produc valuri cu efecte catastrofale asupra

rmurilor.ţăValurile au, în mod obişnuit, dimensiuni mici: 0,5-3 m în l ime, ajungând la 6-18ă ţ

m în timpul furtunilor şi chiar mai mult în cazul valurilor tsunami, mai frecvente în

Oceanul Pacific, unde se înregistreaz un grad ridicat de seismicitate şi vulcanism.ă

***

Tsunami sunt valuri provocate de obicei de cutremure şi erup ii vulcanice, dar şiţ

de alunec ri submarine pe povârnişuri continentale, şi au viteze foarte mari.ă

Denumirea lor provine din limba japonez (ă tsu = port; nami = val) şi este legat deă

faptul c ac ioneaz cu o mare for distructiv asupra uscatului, provocând pagubeă ţ ă ţă ă

considerabile în porturi.

Un val are urm toarele elemente:ă• creasta: linia (partea) cea mai înalt a valului;ă• baza: linia cea mai joas a valului;ă• în l imea: diferen a dintre creast şi baz ;ă ţ ţ ă ă• lungimea: distan a dintre dou creste sau dintre dou baze.ţ ă ă***

Mareele

Mareele reprezint o form specific de mişcare a apei m rilor şi oceanelor,ă ă ă ă

manifestat prin:ă• flux, ridicarea nivelului apei şi înaintarea ei spre uscat, invadând plaja şi

gurile de v rsare ale cursurilor de ap sau în l ându-se în fa a rmurilor înalte;ă ă ă ţ ţ ţă• reflux, retragerea apei, redevenind emerse uscaturile acoperite cu ap înă

timpul fluxului.

Producerea mareelor este o consecin a atrac iei exercitate de Lun şi deţă ţ ă

Soare, în conformitate cu legea atrac iei gravita ionale. For a de atrac ie a Lunii esteţ ţ ţ ţ

de 2,1 ori mai mare decât a Soarelui, întrucât distan a dintre Lun şi P mânt este deţ ă ă

390 de ori mai mic decât aceea dintre P mânt şi Soare. De aici rezult trei concluzii:ă ă ăa) fluxul impus de atrac ia Lunii va fi mai mare decât cel determinat de cea aţ

Soarelui;

b) când cele dou corpuri cereşti se afl pe acelaşi aliniament, for ele deă ă ţ

atrac ie vor fi maxime (în fazele de Lun Nou şi Lun Plin );ţ ă ă ă ăc) când pozi iile lor se vor situa în unghiuri de 90° (la p trare), for ele deţ ă ţ

atrac ie se scad, rezultând fluxuri cu valori minime.ţ

211

Insula Mont saint – Michel (nordul Fran ei), pe rmul M rii Mânecii: laţ ţă ă

flux (stânga) şi reflux (dreapta)

Producerea fluxului decurge în felul urm tor: atunci când Luna se afl laă ă

meridianul locului, ea exercit atrac ia cea mai puternic şi va face ca suprafa aă ţ ă ţ

212

oceanului s se ridice, bombându-se, determinând un val de flux. Acelaşi lucru seă

întâmpl şi la punctul opus, de partea cealalt a Globului, întrucât Luna, ac ionândă ă ţ

asupra centrului P mântului, micşoreaz for a de gravita ie a acestuia pe latura opusă ă ţ ţ ă şi apa oceanic se elibereaz , ridicându-se (flux).ă ă

***

Mareele ies în eviden mai ales la gura de v rsare a unor fluvii, sub forma unorţă ă

valuri mareice care înainteaz treptat în amonte, contrar cursului apei.ă

Acest fenomen se manifest spectaculos pe fluviul Amazon, unde este numită

pororoca, un val înalt pân la 4,5 m, care înainteaz pe circa 800 km spre izvoareleă ă

fluviului.

***

***

Maree pe Glob (metri)

Oceanul Atlantic

Golful Fundy (Canada) 19,6

Golful Bristol (M. Britanie) 14,5

Golful Saint-Malo (Fran a) ţ 13,3

Golful Puerto Gallego (Argentina) 12,7

Oceanul Pacific

Golful Şelihov (Marea Ohotsk) 13,2

Marea Bering 8

Oceanul Indian

Fitzroy (Australia) 14,4

Bhaunagar (India) 12,5

***

Aminti i-v :ţ ă• cauzele producerii mareelor.

No iuni noiţ

213

plancton (gr. plankton „r t citor") – totalitatea organismelor vegetale şiă ă

animale care plutesc liber pe suprafa a apei m rilor şi oceanelor;ţ ădeferlare – procesul de spargere a valurilor marine ca urmare a sc deriiă

adâncimii fundului apei marine o dat cu apropierea de rm;ă ţăora portului – indic ora producerii fluxului într-un port.ă

Curen ii oceaniciţ

Curen ii reprezint o form de mişcare a apelor oceanice, pe anumite direc ii,ţ ă ă ţ

sub ac iunea anumitor factori (vânturile, diferen a de salinitate, de temperatur şi deţ ţ ă

nivel a apelor).

Se disting:

— curen i rezulta i din ac iunea ţ ţ ţ vânturilor regulate (alizeele) sau

periodice (musonii):

• curen i de derivţ ă, în zona de ac iune a vânturilor;ţ• curen i liberiţ , în zonele unde vântul a încetat iar deplasarea apei se face

în virtutea împingerii ei din regiunile anterioare (sunt o prelungire a curen ilor deţ

deriv ).ă

— curen ii forma i de diferen ele de densitateţ ţ ţ ale maselor de ap dină

dou bazine marine separate printr-un prag; poart numele de curen i deă ă ţ

compensa ie; de exemplu, între Marea Neagr şi Marea Egee, la fund circul curen i cuţ ă ă ţ

ap dens , s rat , iar la suprafa , în sens invers, curen i cu ap dulce. Viteza deă ă ă ă ţă ţ ă

deplasare a masei de ap variaz ; de regul este cuprins între 0,3 km şi 0,4 km/h,ă ă ă ă

cum este cazul Curentului Floridei, la ieşirea sa din Golful Mexic.

— curen i oceanici în func ie de temperatura apeiţ ţ :

• calzi, venind din regiunile calde, de exemplu Gulf-Stream (sau Curentul

Golfului) în Oceanul Atlantic, Kuro-Shivo, în Oceanul Pacific;

• reci, care se formeaz în regiunile polare sau vin din adâncurile oceanice,ă

de exemplu Curentul Labradorului, în Oceanul Atlantic, Oya-Shivo, Curentul Peru, în

Oceanul Pacific.

— curen ii verticaliţ , constând în deplas ri ale maselor de ap pe vertical ,ă ă ă

din adânc spre suprafa ; sunt provoca i de diferen ele de densitate, de temperatur ,ţă ţ ţ ă

de salinitate şi, uneori, şi de specificul reliefului submarin. Aceşti curen i au oţ

importan deosebit pentru aerisirea apei şi redistribuirea substan ei nutritive peţă ă ţ

vertical , care favorizeaz dezvoltarea lumii organice.ă ă

Principalii curen i din Oceanul Planetar ţ

214

În fiecare emisfer exist , în regiunea ecuatorial , câte un curent de deriv ,ă ă ă ă

datorat ac iunii alizeelor, care deplaseaz masele de ap de la est spre vest, aşa-ţ ă ănumi ii ţ curen i ecuatorialiţ : Curentul Ecuatorial de Nord şi Curentul Ecuatorial de Sud.

Mişcarea curen ilor între Oceanul Atlantic şi Marea Mediteranţ ă

***

Direc ia şi viteza curen ilor oceanici de suprafe calzi şi reci sunt influen ate de:ţ ţ ţă ţ• for a Coriolis, consecin a mişc rii de rota ie a P mântului, determinţ ţă ă ţ ă ă

abateri spre dreapta, în emisfera nordic , şi spre stânga, în emisfera sudic ;ă ă• configura ia rmului oceanului, adâncimea fundului oceanic.ţ ţă***

215

Harta principalilor curen i oceaniciţ

216

***

El Niño. La intervale de timp ce variaz , între trei şi opt ani, în oceane şiă

atmosfer are loc o extraordinar perturbare, care îşi are originea în Pacificul de Estă ă

dar îşi face sim ite efectele pe întreaga planet . Fenomenul, numit El Niñoţ ă

(Copilaşul), determin modific ri bruşte şi substan iale ale vremii cu manifest riă ă ţ ă

contradictorii: ploi toren iale sau, din contr , secete puternice, perioade de frig oriţ ă

de mare c ldur , o mai mare frecven a ciclonilor tropicali etc. Efectul cel maiă ă ţă

cunoscut şi studiat al fenomenului El Niño îl reprezint înc lzirea apelor curentuluiă ă

rece Peru, care scald rmul pacific al Americii de Sud, înc lzire care provoacă ţă ă ă perturb ri ale vremii şi afecteaz planctonul (cu consecin e asupra faunei marine, înă ă ţ

principal asupra popula iilor de peşti, care se reduc; ca urmare se diminueaz şiţ ă

cantitatea pescuit ).ă***

Aminti i-v :ţ ă• cauza principal a form rii curen ilor oceanici şi în mod special a celor deă ă ţ

compensa ie din zona strâmtorii Bosfor.ţ

No iuni noi:ţpororoca - fenomen de întoarcere a apelor spre amonte, pe Amazon.

Termenii echivalen i sunt „mascaret” pentru Sena şi „bora” pentru Gange.ţ

Evaluare

• Numi i mişc rile apelor oceanice specifice categoriilor men ionate:ţ ă ţa) mişc ri permanente:.……………….ăb) mişc ri periodice:………………….ăc) mişc ri neregulate:…………………ă• Completa i în dreptul cifrelor de sub desenul al turat elementele unui val.ţ ă

• Procesul de spargere a valurilor se numeşte …….......

• O maree este format din:ăa) ……………………………………. ;

b) ……………………………………. .

• Numi i pe baza imaginii intitulat “Formarea mareelor”ţ ăa) cauza producerii mareelor;

b) momentul de producere al mareelor minime;

c) momentul de producere al mareelor maxime.

• Men iona i :ţ ţa) trei cauze ale producerii curen ilor oceanici;ţb) doi factori care influen eaz viteza curen ilor oceanici. Descrie i traseulţ ă ţ ţ

curen ilor oceanici din Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific. Marca i cu x, în tabelul deţ ţ

mai jos, în ce ocean se g sesc curen ii oceanici men iona i.ă ţ ţ ţ• Analiza i “Harta principalilor curen i oceanici”. Descrie itraseul curen ilorţ ţ ţ ţ

oceanici din Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific.

• Marca i cu x, în tabelul de mai jos, în ce ocean se g sesc curen ii oceaniciţ ă ţ

men iona i.ţ ţ

Curen iiţ

oceanici

Oceanul

Indian

Oceanul

Atlantic

Oceanul

PacificMozambicBengueleiBrazilieiLabradorOya-Shivo

Apele continentale

Dup pozi ia lor, în raport cu suprafa a scoar ei terestre, apele continentaleă ţ ţ ţ

sunt de dou feluri: ape de suprafa şi ape subterane.ă ţăApele continentale de suprafaţă se prezint sub form de:ă ă• ape curg toare (râuri şi fluvii);ă• ape st t toare (lacuri, b l i, mlaştini);ă ă ă ţ• ghe ari.ţ

Apele curg toareă

Apele curg toare cuprind pâraie, râuri şi fluvii, pentru toate acesteaă

utilizându-se denumirea generic de ă râuri. Ele provin din apele de precipita ie şiţ

din izvoare, care curg la suprafa a scoar ei terestre concentrându-se pe anumiteţ ţ

direc ii (f gaşe).ţ ăElementele hidrografice ale unui râu sunt:

218

a) Izvorul, care reprezint locul (punctul) de unde începe s se formezeă ă

cursul unui râu; acesta poate fi punctul de ieşire natural a apei dintr-un strată

acvifer subteran la suprafa a scoar ei terestre sau locul de topire a unui ghe ar, oriţ ţ ţ

chiar un lac.

219

Tipuri de re ele hidrograficeţ

b) Cursul de apă, f gaşul (albia minor ) prin care se scurge apa râului întreă ă

izvor şi gura de v rsare. Acest curs este încadrat de maluri şi con ine ă ţ talvegul,

partea morfologic cea mai joas , în care apa râului are o vitez de curgere mare.ă ă ăÎn lungul cursului de ap se pot distinge trei sectoare distincte: superioră

(cursul superior), mijlociu (cursul mijlociu) şi inferior (cursul inferior), care sunt mai

bine eviden iate la râurile ce str bat unit i de relief variate:ţ ă ăţ• în cursul superior, de regul , relieful este mai înalt şiă

accidentat,versan ii sunt proeminen i, albiile sunt înguste şi cu praguri, iarţ ţ

scurgerea apei se face vijelios; râurile formeaz repezişuri şi cascade, care apară

îns şi în celelalte sectoare;ă• în cursul mijlociu relieful este mai pu in înalt, fragmentarea este maiţ

redus , exist lunci şi terase, scurgerea apei este mai bogat , dar mai pu ină ă ă ţ

tumultuoas ;ă• în cursul inferior altitudinile sunt reduse, relieful este slab fragmentat,

luncile şi terasele sunt bine dezvoltate, apa are vitez redus ; unele râuri şi fluviiă ă

meandreaz puternic.ă

c) Gura râului, locul de v rsare într-un alt râu sau fluviu, ori într-un lac, oă

mare sau chiar în Oceanul Planetar. Locul în care un râu debuşeaz în altul poartă ă numele de confluen , râul care se vars în altul se numeşte afluent, iar râul careţă ă

primeşte afluentul se numeşte râu colector.

Râurile se vars în m ri şi oceane printr-o gur de v rsare simpl sau prină ă ă ă ă

estuare ori delte.

Dun rea la Cazaneă

220

Cursul meandrat al fluviului african Okavango

d) Lungimea râului corespunde distan ei dintre izvor şi gura de v rsare şiţ ă

variaz de la câteva sute de metri la mii de kilometri; cel mai lung curs de ap esteă ă

Nilul, care m soar 6 671 km.ă ă

e) Bazinul hidrografic reprezint suprafa a de pe care un râu îşi adună ţ ă apele. Are m rime şi form diferite, în func ie de zonele de clim , de relief şi de al iă ă ţ ă ţ

factori.

f) Cump na de apeă — linia marilor în l imi ce separ dou bazineă ţ ă ă

hidrografice vecine. Prin adâncirea mai rapid a pâraielor dintr-un bazin ceă

determin înaintarea izvoarelor lor, pozi ia cumpenei de ap se poate modifica,ă ţ ă

ceea ce face ca, în timp, un bazin hidrografic s se extind treptat, iar cel lalt s seă ă ă ă

micşoreze.

Modul de alimentare şi regimul de scurgere a râurilor

Sursele de alimentare. Apa râurilor provine din ape subterane, din ploi, din

topirea z pezii şi a ghe ii sau din lacuri şi mlaştini. La alimentarea râurilor participă ţ ă de obicei mai multe surse, distingându-se râuri cu alimentare pluvio-nivală (din

ploi şi z pezi), pluvio-glaciar (din ploi şi topirea ghe arilor) etc.ă ă ţÎn anumite regiuni predomin un anumit ă tip de alimentare: pluvială, în cele

ecuatoriale; nivală, în regiunile cu ierni aspre şi cu mult z pad ; ă ă ă subterană, în

regiunile cu roci permeabile sau solubile etc.

221

Debitul râurilor. Reprezint volumul (cantitatea) de ap scurs într-o unitateă ă

de timp prin albia râului, într-o anumit sec iune a sa, şi se exprim în metri cubi peă ţ ă

secund (mă 3/s) sau în litri pe secund (l/s). Aceast cantitate poate varia de la o ziă ă

la alta, de la o lun la alta ş.a.m.d. Din acest motiv, se calculeaz debitul mediuă ă

zilnic, lunar şi anual. Din necesit i practice se iau în calcul şi extremele: debiteleăţ

minime şi, respectiv, maxime.

Varia iile în curs de un an ale debitului şi nivelului râului reprezint ţ ă regimul

de scurgere sau regimul hidrologic al râului.

Factorii care influen eaz debitele sunt:ţ ă• cantitatea de precipita iiţ care cade în bazinul râului;

• temperatura aerului, variabil de la o zi la alta şi de la un anotimp laă

altul;

• vegeta ia prin tip şi grad de desf şurare plus spa iu şi timp,ţ ă ţ• relieful, prin: altitudine, pant ;ă• suprafa a bazinuluiţ — cu cât este mai mare, cu atât debitele vor fi mai

însemnate;

• rocile, care pot influen a debitul prin propriet ile lor.ţ ăţ

222

Cascada Angel (Venezuela),

cea mai mare de pe glob (1.005 m)

Regimul hidrologic al râului

Regimul hidrologic al râului sau regimul de scurgere reprezint varia iile înă ţ

curs de un an ale debitului şi nivelului apei râului. Dup modul în care se asociază ă fazele cu scurgere minim cu cele cu scurgere maxim se disting dou tipuri deă ă ă

regim hidrologic:

• Regim hidrologic simplu, care se caracterizeaz , în timpul unui an,ă

printr-o scurgere a apei râurilor cu o creştere însemnat , urmat de o sc dere.ă ă ă• Regim hidrologic complex, care este caracteristic râurilor al c roră

bazin se desf şoar în mai multe zone climatice sau pe mai multe etaje, într-un lană ă ţ muntos înalt; Nilul, de exemplu, îşi are izvoarele în zona ecuatorial (ploi bogateă

permanent), trece prin cea de savan (un sezon ploios şi altul secetos), prin deşertă

(Sahara) şi ajunge la v rsare în regiunea climatului mediteranean.ă

223

Rev rs ri şi inunda iiă ă ţRâurile au oscila ii sezoniere normale care determin rev rs ri ciclice, deţ ă ă ă

regul moderate. Exist îns şi creşteri de debite excep ionale, produse întâmpl toră ă ă ţ ă

şi pe scurt durat , numite ă ă viituri, care pot determina inunda iiţ . În timpul

inunda iilor apa acoper întreaga lunc , rezultând pierderi materiale foarte mari.ţ ă ă

***

În func ie de regimul hidrologic, râurile pot fi dasificate în trei tipuri:ţ• permanente;

• intermitente (seac o dat la câ iva ani);ă ă ţ• temporare (seac în fiecare an).ă***

Aminti i-v :ţ ă• elementele hidrografice ale unui râu;

• caracteristicile cursului unei ape curg toare care str bate forme de reliefă ă

diferite de la izvor la v rsare;ă• defini ia talvegului.ţ• defini ia no iunilor: afluent, confluen , lungimea râului, bazinulţ ţ ţă

hidrografic;

• sursele de alimentare a apelor curg toare.ă

No iuni noi:ţviitură – creştere brusc şi puternic a nivelului unei ape curg toareă ă ă

determinate de ploi şi de topirea brusc a z pezii, sau de ruperea unui baraj naturală ă

ori antropic;

debitul râului – volumul de ap scurs într-o unitate de timp prin sec iuneaă ţ

activ a râului (se exprim în mă ă 3/s sau l/s).

Apele st t toareă ă

Sunt mase de ap care stagneaz în depresiuni, formând lacuri, b l i,ă ă ă ţ

mlaştini.

Lacurile

Un lac este o mas de ap dintr-o excava ie (depresiune) de pe suprafa aă ă ţ ţ

uscatului. Elementele principale ale unui lac sunt depresiunea sau cuveta

lacustră şi apa cantonată în ea.

224

Lacul Baikal

Lacul glaciar Thune din Alpii Elve ieniţ

Dimensiunile sunt extrem de variate:

• ca suprafaţă, de la câteva zeci de metri p tra i (cele mai numeroase) laă ţ

zeci de mii de km2 (de exemplu, Lacul Superior, Huron, Michigan ş.a. în America de

Nord, Victoria, Tanganyika în Africa, Ladoga în Europa, Arai, Baikal în Asia) sau chiar

de sute de mii de km2 (Marea Caspic , în jur de 370.000 kmă 2). Exist şi lacuri cuă

suprafa a extrem de variabil , unele dublându-şi întinderea de la un sezon la altul,ţ ă

precum Eyre, în Australia, sau Ciad, în Africa.

• ca adâncime, de la mai pu in de un metru la 1.620 m (Baikal);ţ

225

• ca volum de apă, care difer foarte mult, în func ie de suprafa şi deă ţ ţă

adâncime.

— Dup ă origine, lacurile sunt de dou feluri:ă• naturale, rezultate prin acumularea apei în cuvete create de agen iţ

naturali;

• antropice, formate în spatele unor baraje realizate de om.

***

Cele mai mari lacuri (km2)

Marea Caspic 371.000ăSuperior 82.362Victoria 68.100Arai 64.000Huron 59.510Michigan 58.100Tanganyika 32.900Baikal 31.500Erie 24.500Ontario 19.500

***

Lacuri naturale

În func ie de agentul care a creat depresiunea (cuveta), se disting mai multeţ

subtipuri:

a) lacuri a c ror cuvet a fost creat de un agent internă ă ă :

• lacuri tectonice, formate în depresiuni tectonice (în Rift Valley, din estul

Africii: Tanganyika, Malawi ş.a.; Marea Moart şi Tiberiada pe valea Iordanului,ă

Baikal în Siberia);

• lacuri vulcanice, formate în cratere vulcanice, cum sunt Crater Lake în

Mun ii Stâncoşi, Sfânta Ana în masivul Ciomatu;ţ

b) lacuri a c ror cuveta a fost creat de agen i externiă ă ţ :

• lacuri glaciare, cantonate în depresiuni create prin eroziunea exercitată de ghe ari. Sunt frecvente în:ţ

— regiunile polare şi subpolare care au fost acoperite de calote glaciare,

de exemplu partea septentrional a Americii de Nord (cu „Marile Lacuri” — Superior,ă

Huron, Michigan, Ontario şi Erie —, Lacul Urşilor, Lacul Sclavilor ş.a.), nordul Europei

226

(numeroase lacuri în Peninsula Scandinav , mai ales în Finlanda, şi în nordul Rusieiă

— Ladoga, Onega ş.a.), în Siberia;

— în circurile şi pe v ile glaciare din masivele muntoase care în cuaternară

au fost acoperite de ghe ari (de exemplu Como, Maggiore, Geneva în Mun ii Alpi,ţ ţ

Bâlea, Bucura, Z noaga, Lala în Mun ii Carpa i);ă ţ ţ

Cratere şi lacuri vulcanice în

mun ii Ruwenzori (Africa)ţ

• lacuri carstice, situate în depresiuni (doline, uvale), ap rute în urmaă

dizolv rii rocilor calcaroase; de exemplu, la noi în ar , V r şoaia, în Mun ii Apuseni,ă ţ ă ă ă ţ

Z tonul în Podişul Mehedin i;ă ţ

• lacuri litorale, formate prin:

— închiderea unor golfuri marine prin cordoane de nisip (unele p strândă

leg tura cu marea prin „porti e"), lacurile fiind numite lagune; de exemplu, Razelm,ă ţ

Siutghiol;

— bararea gurii de v rsare a unor râuri, rezultând ă limane maritime:

Techirghiol, Mangalia, Jatlageac, Taşaul etc.

• lacuri fluviatile, aflate de regul în lunca râurilor:ă— lacuri de lunc , cantonate în microdepresiunile din lunc , unele fiindă ă

numite b l i;ă ţ

227

— limanuri fluviatile, formate prin bararea (închiderea) gurilor de v rsareă

ale afluen ilor; de exemplu, Snagov şi C ld ruşani, pe Ialoţ ă ă mi a, Balta Alb pe Buz u:ţ ă ă

• lacuri eoliene, situate în microdepresiuni aflate între dune de nisip; de

exemplu, Calafat, în sudul Olteniei;

• lacuri de tasare, care s-au dezvoltat în microdepresiuni de tipul:

— crovuri, g vane, padine, de genul celor din estul Câmpiei Româneă

(Ianca, Plopu, Lacu S rat);ă— cele din masive de sare în care s-a pr buşit tavanul unor ocne (Grotaă

Miresii de la Sl nic Prahova, Lacul Ursu de la Sovata, Lacul f r fund de la Ocnaă ă ă

Sibiului ş.a.);

• lacuri de baraj natural, formate prin bararea unor v i de c tre mase deă ă

roc alunecate sau pr buşite de pe versan i; de exemplu,Lacu Roşu din Carpa iiă ă ţ ţ

Orientali.

Lacuri antropice

Aceast categorie de lacuri a luat naştere prin bararea unor râuri în diverseă

scopuri: hidroenergie, piscicultura, regularizarea regimului scurgerii, crearea

rezervelor de ap pentru iriga ii, industrie, alimentarea localit ilor, agrement etc.ă ţ ăţ

Unele lacuri îndeplinesc mai multe asemenea utilit i.ăţDin aceast categorie fac parte:ăa) iazurile, formate de regul în spatele unor diguri de p mânt; apaă ă

acumulat este necesar în sezonul secetos pentru alimentarea localit ilor şiă ă ăţ

ad parea vitelor;ăb) heleşteele, amenajate pentru piscicultura;

c) lacuri hidroenergetice, amenajate în special pentru ob inerea deţ

energie electric , apa lor fiind folosit şi pentru iriga ii, alimentarea cu ap aă ă ţ ă

localit ilor, piscicultura, agrement etc.ăţ

***

Pe unele râuri şi fluvii exist adev rate lan uri de lacuri hidroenergetice, cumă ă ţ

sunt Columbia, Tennessee, Parana (în America), Huanghe, Changjiang, Indus, Obi,

Angara (în Asia), Congo, Zam-bezi (în Africa), Volga, Nipru, Olt, Argeş, Bistri a (înţ

Europa).

***

Amintiti-v :ă● defini ia lacurilor;ţ● clasificarea lacurilor dup genez ;ă ă● caracteristicile lacurilor tectonice.

228

● regiunile cu lacuri glaciare;

● formarea lagunelor şi a limanurilor.

Apele subterane

Apele subterane sunt apele din interiorul scoar ei terestre, care circul în rociţ ă

prin fisuri şi pori şi se acumuleaz sub form de straturi acvifere. Straturile acvifereă ă

(roci permeabile îmbibate cu ap ) se suprapun peste straturi de roci impermeabile,ă

alc tuite din argile, marne, roci cristaline ş.a.ăExist dou categorii de ape subterane: ape freatice şi ape de adâncime.ă ă

229

Mişcarea apei subterane

Apele freatice sunt cele aflate la adâncime mic (pân la 40 m). ă ă Se

formeaz prin infiltrarea apelor de ploi, z pezi sau a apelor de suprafa . Pot fiă ă ţă

exploatate prin s parea fântânilor.ăApele de adâncime au origine diferit , dar de regul se formeaz dină ă ă

precipita iile ce se infiltreaz la adâncime în scoar a terestr (se numesc ţ ă ţ ă ape

vadoase). Uneori sunt prinse între dou straturi impermeabile şi poart numele deă ă

straturi acvifere captive;

***

Apele de adâncime se g sesc adeseori sub presiune, fiind numite apeă

arteziene. Atunci când sunt interceptate prin forare, aceste ape dau naştere la

izvoare arteziene.

***

Ape de adâncime

Izvoarele

— Atunci când o pânz freatic sau un start acvifer de adâncime suntă ă

intersectate de o vale, apa iese la suprafa şi curge. Locul de apari ie la zi a uneiţă ţ

ape subterane se numeşte izvor.

— Dup regimul de scurgere a apeiă , se pot deosebi:

● izvoare cu scurgere continuă;

● izvoare cu scurgere intermitentă, cum sunt izbucurile şi gheizerele.

Izbucurile apar în regiunile carstice şi dau o cantitate mare de ap .ă

230

Gheizerul Old Faithfull (“B trânul fidel”) din Parcul Na ională ţ

Yellowstone

Gheizerele sunt izvoare termale interminente din regiunile vulcanice.

Activitatea lor este determinat de infiltrarea apelor de precipita ie care vin înă ţ

contact cu roci fierbin i. Vaporii de ap care iau naştere din acest contactţ ă

dobândesc o presiune înalt şi împing apa spre suprafa , uneori direct, alteoriă ţă

traversând un labirint de fisuri şi goluri subterane. Datorit presiunii vaporilor, laă

anumite momente, apa izbucneşte sub form de coloane ce ajung la 10 - 40 mă

în l ime.ă ţ— Dup temperatura apeiă , izvoarele se clasific în urm toarele tipuri:ă ă● reci, cu temperatura apei egal sau inferioar temperaturii medii aă ă

aerului;

● calde, cu temperatura apei mai ridicat decât media temperaturiiă

aerului.

— Dup cantitatea de substan e minerale dizolvateă ţ , apele subterane

se clasific în:ă● ape dulci, când con inutul de s ruri este mai mic de 1 g/l;ţ ă● ape minerale, care con in pân la 5 g/l s ruri;ţ ă ă● saramuri, ape cu mineralizare mai mare de 50 g/l.

Dup specificul s rurilor dizolvate, pot fi s rate, sulfuroase, iodurate,ă ă ă

clorurate, ferugionoase etc.

231

Aminti i-v :ţ ă● defini ia no iunilor: strat acvifer, strat acvifer captiv, izvor;ţ ţ● clasificarea izvoarelor dup temperatura apei.ă

***

În mod conven ional, izvoarele cu temperatura peste 20°C se numescţ

termale; un caz aparte de asemenea izvoare sunt gheizerele. Apele termale se

întâlnesc frecvent în regiunile vulcanice (Cercul de Foc al Pacificului, bazinul M riiă

Mediterane, insulele din Dorsala Medio-Atlantic : Islanda, Azore).Apele termale potă

furniza energie, care poart numele de ă energie geotermică.

***

No iuni noi:ţapa freatică – apa aflat în primul strat acvifer;ăgheizerit – roc sedimentar de precipita ie chimic rezultat prin depunerileă ă ţ ă ă

din apa gheizerului şi a izvoarelor termale.

energie geotermică – energie generat de apele termale.ă

Evaluare

• Defini i no iunile: bazin hidrografic, debitul râului, strat acvifer.ţ ţ• Asocia i cifrelor din desenul de mai jos elementele hidrografice ale unuiţ

râu.

232

• Men iona i:ţ ţa) sursele de alimentare ale apelor;

b) patru factori care influen eaz debitele;ţ ăc) trei cauze ale producerii inunda iilor;ţd) regiunile care au fost afectate de inunda ii în tara noastr în iulie 1999.ţ ă• Clasifica i:ţa) râurile, dup regimul hidrologic;ăb) apele subterane, dup cantitatea de substan e minerale dizolvate înă ţ

ap ;ăc) izvoarele, dup regimul de scurgere a apei.ă• Defini i regimul hidrologic.ţ• Caracteriza i regimul hidrologic simplu şi unul dintre subtipuri la alegere.ţ• Nota i originea lacurilor men ionate în tabelul de mai jos:ţ ţ

Denumirea lacului Geneza lacului Lacu Roşu Siutghiol Taşaul Sovata Scropoasa Snagov Malawi

Ladoga

Como Baikal

233

Ghea şi ghe ariţă ţ

Apa se întâlneşte şi în stare solid , sub form de ă ă gheaţă (ap înghe at ), careă ţ ă

are structura cristalin şi este mai uşoar decât apa în stare lichid , datorită ă ă ă densit ii mai reduse (0,89-0,93). În regiunile în care z pada cade în cantit iăţ ă ăţ

suficiente şi temperatura medie anual este negativ , f când ca aportulă ă ă

precipita iilor solide s întreac consumul prin topire şi evaporare, se formeazţ ă ă ă mase de ghea , numite ghe ari.ţă ţ

Volumul apei înmagazinate în ghe ari este considerabil, reprezentând maiţ

mult de jum tate din totalul apei dulci de pe Glob şi fiind de circa 140 de ori maiă

mare decât întreaga cantitate de ap de suprafa (râuri, fluvii, lacuri).ă ţăFormarea ghe arilor este condi ionat de tasarea stratului de z pad subţ ţ ă ă ă

propria sa greutate.

Exist dou mari tipuri de ghe ari: ghe ari montani şi ghe ari de calot .ă ă ţ ţ ţ ă

Banchiz de ghea în Antarcticaă ţă

— Ghe arii montaniţ actuali ocup , de obicei, formele negative de relief dină

mun i (ţ ghe ari de circ, ghe ari de valeţ ţ ), unele platouri (ghe ari de platouţ ) sau

poalele unor masive muntoase (ghe ari de tip alaskianţ ).

În regiunile muntoase, ghe arii se întâlnesc deasupra limitei z pezilorţ ă

234

permanente. Altitudinea absolut a acestei linii descreşte de la Ecuator spre poli,ă

aflându-se la 5.000-5.500 m în regiunea ecuatorial şi coborând la circa 3.000 m înă

zonele temperate, la mai pu in de 1.000 m în insulele din regiunile subpolare şi laţ

nivelul m rii în regiunile polare.ă

Ghe ar în Himalayaţ

— Ghe arii de calotţ ă reprezint mase mari de ghea , din regiunile polare,ă ţă

cu grosimi considerabile, dep şind în unele cazuri 3.000 m. în prezent exist două ă ă

mari calote glaciare: calota antarctică (circa 14 mil. km2), care acoper aproape înă

întregime continentul sudic, şi calota groenlandeză (1,7 mil. km2), care ocup ceaă

mai mare parte a celei mai întinse insule de pe Glob, Groenlanda. Împreun , celeă

dou calote glaciare ocup mai mult de o zecime din uscatul planetar.ă ăCalota antarctic se continu şi deasupra domeniului marin (oceanic), undeă ă

formeaz ă ghe arii de seifţ sau plutitori, unii de dimensiuni considerabile, ca de

exemplu, ghe arul de şelf Ross, cu o suprafa de peste dou ori mai mare decât aţ ţă ă

României.

Aisberg în apele antarctice

235

Din calotele glaciare se detaşeaz blocuri de ghea numite ă ţă aisberguri

(„mun i de ghea ") care plutesc pe întinsul oceanelor spre zona cald , pân cândţ ţă ă ă

se topesc.

În apele din regiunile polare este caracteristic şi ă banchiza, un câmp de

ghea marin cu aspect de blocuri lipite cu grosimi de la câ iva metri, la zeci sauţă ă ţ

chiar sute de metri. Se formeaz , prin înghe area direct a apei oceanice, pân laă ţ ă ă

74° latitudine nordic (ocup cea mai mare parte a Oceanului Arctic, iarna) şi 55-ă ă60° latitudine sudic .ă

***

Cei mai lungi ghe ariţ (km)

Bering (M. Coastelor, Alaska) 185

Seward (M. Coastelor, Alaska) 100

Malaspina (M. Coastelor,Alaska) 100

Fedcenko (M. Pamir) 100

Siachen (M. Karakorum) 77

Ghe arii cu cea mai mare suprafa (kmţ ţă 2)

Vatnajokull (ins. Islanda) 8 390

Sorfonna şi Austfonna (arh.

Spitsbergen) 7 320

McGill Icefield (ins. Axei Heiberg, Arhipelagul Arctic Canadian)

7 250

Barnes Ice cap (ins. Baffin) 6 000

***

Aminti i-v :ţ ă● defini ia ghe arului, calotei glaciare, banchizei polare şi aisbergului;ţ ţ● cauzele fluctu rii limitei z pezilor permanente.ă ă

No iuni noi:ţghe ari de şelf ţ – p tur de ghea provenit din scurgerea ghe ariloră ă ţă ă ţ

continentali, cu grosimi de 400 - 500 m, care se prelungeşte în domeniul marin.

3

Analiza si interpretarea unor date hidrologice

În decursul timpului, omul a creat instrumente tot mai diverse şi mai

236

complexe ajungând la cele moderne, care sunt de regul automate.ăÎn cazul cercet rilor marine sunt de amintit câteva aparate şi instala ii, cumă ţ

sunt:

• batigraful, aparat care m soar şi înregistreaz adâncimea m rii.ă ă ă ă• batiscaful, nav submarin , echipat special pentru studii oceanograficeă ă ă

la mare adâncime;

• batisfera, nacel sferic , etanş , suspendat de o nav -baz şiă ă ă ă ă ă

înzestrat cu echipament special pentru cercet ri submarine.ă ăÎn prezent un rol tot mai important îl joac ă sateli ii artificialiţ . Aceştia sunt

folosi i mai ales pentru observarea şi cercetarea Oceanului Planetar care, atât dinţ

punct de vedere hidrologic, cât şi meteorologic de altfel, a fost înainte de aceste

mijloace de investigare ultramoderne un adev rat „pustiu”, neexistând posibilitateaă

efectu rii de observa ii şi analize. Începând cu deceniul al optulea al secolului al XX-ă ţlea a fost organizat un adev rat ă sistem mondial integrat al sta iunilorţ

oceanice (SMISO), care permite efectuarea de observa ii şi m sur tori permanenteţ ă ă

în diferite puncte caracteristice ale Oceanului Planetar.

În cazul cursurilor de ap se efectueaz cu regularitate m sur tori în cadrulă ă ă ă

sta iilorţ sau posturilor hidrometrice (hidrologice), unit i care dispun deăţ

instrumente şi aparate pentru m surarea sistematic a diverselor elementeă ă

hidrologice (nivel, debit, aluviuni, temperatur , chimismul apelor etc). Când suntă

amplasate pe lacuri, acestea poart numele de ă sta ii sau posturi limnimetriceţ .

Asemenea m sur tori permit observarea sistematic , dup programe şi metodiciă ă ă ă

unitare, asupra tuturor elementelor hidrologice.

Aparatur pentru m sur ri ă ă ăsubacvatice

237

Sonar

M surarea nivelului apei ă se face, printre altele, cu ajutorul:

• mirei hidrometrice, o rigl gradat fixat în albia râului sau în cuvetaă ă ă

unui lac şi utilizat pentru citirea varia iei nivelului apei;ă ţ• limnigrafului, un aparat pentru înregistrarea grafic automat aă ă

varia iilor de nivel ale unui curs de ap , ale unui lac sau ale unui rezervor de ap .ţ ă ăPe baza şirurilor de date înregistrate într-o anumit perioad de timp seă ă

realizeaz un ă hidrograf, respectiv un grafic care indic varia ia nivelului sauă ţ

debitului unui curs de ap la un post hidrometric.ă• sonarul — echipament modern pentru cercet ri subacvatice,care emiteă

şi, apoi, recepteaz undele sonore, reperând astfel relieful fundului oceanic sauă

unele obiecte subacvatice. În acest fel se m soar , implicit, şi adâncimea apei înă ă

punctul respectiv.

M surarea vitezei apeiă se realizeaz cu diverse instrumente, între care:ă• flotorul, obiect confec ionat din materiale uşoare care are calitatea de aţ

pluti şi a se deplasa o dat cu apa râului;ă• morişca hidrometrică, aparat compus, schematic, dintr-o palet (ce seă

roteşte sub ac iunea curentului apei) şi dintr-un sistem de înregistrare a rota iilorţ ţ

efectuate de palet .ă

M surarea debiteloră , cunoscând valoarea vitezelor apei (m surate cuă

morisca hidrometric sau cu alt instrument), debitul dintr-o sec iune a ă ţ

unui curs de ap poate fi calculat prin mai multe metode, toate având îns laă ă

baz produsul dintre suprafa a sec iunii cursului unui râu într-un loc şi vitezaă ţ ţ

m surat aici (sec iunea-viteza).ă ă ţ

M surarea temperaturiiă se face la sta iile sau posturile hidrometrice — darţ

se poate realiza şi în alte puncte — de regul de dou ori pe zi, cu termometreă ă

speciale, pentru a rezista la presiunea apei şi la contactul cu anumite corpuri solide

şi, totodat , pentru a nu fi modificat valoarea înregistrat la adâncimea dorit oă ă ă ă

dat cu parcurgerea de straturi de ap cu temperaturi diferite atunci cândă ă

238

termometrul este readus la suprafa .ţă

M surarea transparen ei apeiă ţ . Transparen a este calitatea unei ape de aţ

l sa s treac prin ea energia luminoas . M surarea ei se face cu ajutorul ă ă ă ă ă discului

de transparen sau discul lui Secchiţă , un disc cu diametrul de 30 cm, vopsit în

alb. Transparen a, m surat în metri, reprezint adâncimea pan la care se poateţ ă ă ă ă

vedea acest disc. Atunci când apa con ine multe suspensii, transparen a esteţ ţ

redus .ă

***

M surarea salinit ii şi a cantit ii de aluviuni în suspensieă ăţ ăţSe face, de regul , cu ajutorul ă batometrelor, care colecteaz probe de ap ,ă ă

de la diferite adâncimi, pentru analize. Acesta este un cilindru metalic, care se

închide la ambele capete dup ce au fost extrase probele. În laborator, probaă

respectiv este decantat sau filtrat şi, apoi, se stabileşte prin cânt rire, dup caz,ă ă ă ă ă

cantitatea de s ruri sau de aluviuni.ă

M surarea transparen ei apei. ă ţ Se face cu ajutorul discului de

transparen sau discul lui Secchiţă .

M surarea culoriiăDe regul , apele au culoarea albastr sau albastru-verzuie, dac sunt lipsiteă ă ă

de substan e minerale şi de plancton.ţPentru determinarea culorii apelor marine şi lacustre se foloseşte, de obicei,

aşa-numita scar colorimetrică ă, alc tuit din probe cu solu ii colorate, de laă ă ţ

albastru pân la cafeniu.ă***

No iuni noi:ţmir hidrometrică ă – band plat de metal din duraluminiu cu o lungime deă ă

50 cm şi gradat din 2 în 2 cm pentru m surarea nivelului apelor.ă ă

Studiu de caz

Calitatea apelor de suprafa în orizontul local.ţăReflecta i la urm toarele probleme : ţ ă• Factorii (naturali şi antropici) care contribuie la schimbarea calit iiăţ

apelor.

• Reziduurile care considera i c pot afecta calitatea apelor.ţ ă• Principalele tipuri de reziduuri şi sursele lor de provenien .ţăRealiza i o scurt prezentare a situa iei întâlnite.ţ ă ţ

239

CUPRINSUL

Hidrosfera

Apele oceanice şi continentale..................... 3

Analiza şi interpretarea unor date

hidrologice............................................... 49

MINISTERUL EDUCA IEI ŞI CERCET RIIŢ Ă

SILVIU NEGUŢGABRIEL APOSTOL

MIHAI JELENICZ

DAN B LTEANUĂ

GEOGRAFIE FIZICĂGENERALĂ

MANUAL PENTRU CLASA

A IX – A

VOLUMUL 7

HUMANITAS EDUCA IONALŢ

Verdana 20 spc 1

240

241

4

Hidrosfera şi societatea omenească

Apa — condi ie indispensabil vie ii şi activit ii umaneţ ă ţ ăţ

Apa - condi ie indispensabil vie iiţ ă ţ

Apa este, pentru om, mai pre ioas decât petrolul şi mai necesar decât grâulţ ă ă

sau orezul. Şi aceasta întrucât, al turi de aer, apa este condi ia indispensabil vie ii,ă ţ ă ţ

iar pentru societatea omeneasc ea reprezint acea resurs natural fundamentală ă ă ă ă de care depinde orice domeniu al activit ii umane.ăţ

Dup cum se cunoaşte, apa din m ri şi oceane reprezint leag nul vie ii, înă ă ă ă ţ

acest mediu ap rând primele forme de via . Apa este constituentul esen ial ală ţă ţ

materiei vii, reprezentând, de exemplu, la mamifere, circa 93% din greutatea

sângelui şi 80% din masa muscular (circa 65% la om), iar în cazul unor speciiă

inferioare (spongieri, meduze) organismul este alc tuit în propor ie de peste 90%ă ţ

din ap .ă

Apa şi aşez rile umane şi economiaă

Aşez rile umane au fost dintotdeauna polarizate cu prec dere de cursuri deă ă

ap , lacuri şi rmuri marine. Aproape toate civiliza iile str lucite ale omenirii auă ţă ţ ă

fost condi ionate de asemenea elemente. Şi ast zi cele mai importante concentr riţ ă ă

de popula ie se afl tot în asemenea locuri, chiar dac nu mai exist o condi ionareţ ă ă ă ţ

direct total (apa poate fi adus , prin diverse mijloace, de la mari distan e).ă ă ă ţConsumul de ap a crescut foarte mult pe plan mondial, mai ales în a douaă

jum tate a secolului al XX-lea, datorit unui complex de factori între care exploziaă ă

demografic şi urban , creşterea nivelului de trai, extinderea iriga iilor, dezvoltareaă ă ţ

industriei etc.

Cel mai mare consumator de ap este activitatea economic , îndeosebiă ă

agricultura şi industria, fiecare cultur şi, respectiv, produs industrial având ună

consum specific.

Consumul personal al omului a cunoscut o creştere vertiginoas , de la numaiă

10 - 15 litri pe zi în secolele trecute la peste 200 litri pe zi în prezent, existând însă

mari diferen ieri regionale: peste 1.500 de litri în rile dezvoltate fa de mai pu inţ ţă ţă ţ

50 de litri în rile în curs de dezvoltare.ţă

242

Apa lipseşte în Sahara atât oamenilor,

cât şi vitelor

Sistemul hidroenergetic şi de naviga ie ţde la Por ile de Fier Iţ

Apa — cale de transport.

Atât naviga ia interioar , predominant fluvial , cât şi cea maritim au oţ ă ă ă

vechime multimilenar . Deşi, între timp, s-au dezvoltat şi alte c i de transport,ă ă

naviga ia îşi men ine înc un loc important, mai ales în ceea ce priveşte transportulţ ţ ă

m rfurilor, care este, în acest caz, mai ieftin decât oricare alt mijloc.ă

243

Canalul Panama

Naviga ia fluvial este înlesnit ast zi de ample lucr ri de regularizare aţ ă ă ă ă

cursurilor de ap şi de construc ia de canale, realizându-se, în unele cazuri,ă ţ

adev rate artere de naviga ie (de exemplu, axa Dun re-Main-Rhin, care leagă ţ ă ă Marea Neagr cu Marea Nordului).ă

În ceea ce priveşte naviga ia maritim , rmurile Oceanului Planetar suntţ ă ţă

împânzite de porturi, unele cu o foarte mare capacitate.

Resursele biologice ale hidrosferei

Sunt imense, mai ales cele faunistice din Oceanul Planetar, care reprezintă principalul domeniu de pescuit şi de acvacultura al omenirii (specii de peşti,

moluşte, crustacei etc

Resursele minerale

Sunt, de asemenea, imense şi concentrate în principal în Oceanul Planetar.

Unele asemenea resurse se afl dizolvate (diferite s ruri, magneziul, calciul, bromul,ă ă

manganul ş.a.), mai exploatat fiind clorura de sodiu cunoscut mai simplu dreptă ă

„sare de buc t rie”. Se adaug nodulii polimetalici, de pe fundul oceanelor,ă ă ă

z c mintele de hidrocarburi (petrol, gaze naturale) din platforma continental etc.ă ă ă

Degradarea hidrosferei

244

În ultimele decenii s-a constatat o influen negativ tot mai accentuat aţă ă ă

omului asupra apelor, atât marine, cât şi continentale.

Apele marine sunt afectate îndeosebi de poluare, principalul agent poluant

fiind hidrocarburile. Cele

Maree neagr în Golful Persic (1991)ă

mai importante polu ri sunt provocate de transporturile maritime, evacuareaă

reziduurilor de la motoare şi mai ales sp larea tancurilor petroliere. În ultima vremeă

au fost frecvente aşa-numitele „maree negre”, valuri marine infectate cu produse

petroliere care se abat asupra rmurilor urâ ind peisajul, distrugând flora şi faunaţă ţ

(fiind, printre altele, compromis pescuitul), împiedicând desf şurarea normal aă ă

activit ii umane.ăţÎn afar de hidrocarburi, m rile şi oceanele sunt poluate de o serie de deşeuriă ă

metalice (mai periculoase fiind cele de mercur şi de plumb), deşeuri radioactive

(unele fiind depozitate în recipiente, altele pur şi simplu aruncate), apele reziduale

ale aşez rilor şi întreprinderilor de pe rmuri, deşeurile industriale etc.ă ţă

245

Poluare pe Sena

Apele continentale sunt supuse unui proces de degradare care îl dep şeşte cuă

mult pe cel caracteristic m rilor. Aproape nu mai exist ar în care cursurile de apă ă ţ ă ă şi lacurile s nu fie poluate, principalele surse de poluare fiind: apele industrialeă

uzate, cu o nocivitate complex , apele uzate evacuate de centrele populate,ă

impurificarea cu uleiuri minerale şi reziduuri petroliere, chimizarea şi irigarea

agriculturii, mari cantit i de substan e chimice fiind sp late de pe terenuri şiăţ ţ ă

drenate

5

Hidrografia orizontului local.

Aplica ii practice în orizontul localţ

Observa iile şi m sur torile se pot axa pe câteva direc ii: apele curg toare,ţ ă ă ţ ă

apele subterane şi, unde este cazul, asupra lacurilor şi izvoarelor.

246

Bra din Delta Dun riiţ ă

• La apele curg toareă , elevii pot urm ri mai multe elemente şi chiar potă

realiza m sur tori şi înregistr ri în timp:ă ă ă— diferen e şi asem n ri între tipuri de ape curg toare (pârâu, râu;ţ ă ă ă

colector şi afluent) care se refer la dimensiuni (îndeosebi l ime, adâncime),ă ăţ

materialele transportate (nisip, pietriş, bolov niş etc), caracteristicile maluriloră

(abrupt sau domol, în l ime, alc tuire), forme de acumulare (ostroave, plaje) şiă ţ ă

eroziune etc;

— întocmirea unui profil al albiei între cele dou maluri ale unui curs deă

ap . Se realizeaz pentru cursuri de ap cu l ime nu prea mare prin sondareaă ă ă ăţ

adâncimii apei la distan e constante (din 0,5 în 0,5 m) cu ajutorul unui fir cu plumbţ

(diviziuni din 10 în 10 cm). Valorile vor fi raportate pe hârtie milimetric la un sistemă

cu dou axe — vertical (adâncimi) şi orizontal (l imea râului) — fiecare având oă ă ă ăţ

scar de reprezentare (2 cm pentru 1 metru şi, respectiv, 1 cm pentru 1 m).ă

Suprafa a dintre profilul realizat şi nivelul apei (planul orizontal) reprezintţ ă sec iunea vieţ a c rei m rime poate fi calculat ;ă ă ă

M surarea adâncimi apei înă

sec iunea vie AB şi a vitezei apeiţ

între punctele C şi D

— stabilirea vitezei de curgere a

apei cu ajutorul unor flotoare (buc eleăţ

de lemn); distan a între punctul deţ

lansare a flotorului A şi cel final B este

de 50 sau 100 m; se cronometrează

247

timpul şi se aplic formula ăV = S/txm/s. Prin înmul irea m rimii sec iunii vii cu viteza se ob ine m rimeaţ ă ţ ţ ă

debitului (m3/s).

— observarea şi m surarea varia iei nivelului apelor râului prin fixareaă ţ

unei mire gradate (din 2 în 2 cm) la baza malului înalt şi a mai multor ruşi lateraliţă

de mir la intervale constante de distan din metru în metru. Se fac aprecieri înă ţă

fiecare zi atât asupra ridic rii sau coborârii nivelului apei prin citiri de mir , cât şi aă ă

extensiei sau retragerii apei din râu prin m surarea distan ei de la ap la ruşi.ă ţ ă ţă

Într-un an se pot separa intervalele cu nivele mari care au provocat inunda ii,ţ

intervalul în timp şi în spa iu de manifestare a inunda iilor, dar şi cel cu nivele foarteţ ţ

mici.

• La apele subterane concluziile rezult din m surarea în fântâni, pe de oă ă

parte a adâncimii la care se afl luciul apei şi, apoi, a fundului volumului de ap înă ă

raport cu nivelul suprafe ei în care a fost s pat pu ul; m sur torile se fac la maiţ ă ţ ă ă

multe fântâni, se trec pe un plan al localit ii şi se comenteaz .ăţ ă

• La un izvor se poate urm ri:ă— localizarea (în versant, teras , treapt din lunc etc);ă ă ă— calcularea debitului cu un vas gradat (l/s);

— m surarea temperaturii apei.ăPrin repetarea opera iunilor la anumite intervale de timp (zile, s pt mâni) seţ ă ă

deduce evolu ia.ţ

Harta batimetric a lacului ăde la Ocna Sibiu

• La un lac cu dimensiuni mici se pot realiza:

— mai întâi întocmirea pe o hârtie milimetric a formei sale;ă

248

— în al doilea rând prin m sur tori de adâncime (cu firul cu plumb) din 2 înă ă

2 m în lungul unor profile desf şurate radial dintr-un punct. Se trec pe suprafaă ţă lacului de pe hârtia milimetric atât direc iile pe care s-au efectuat m sur torile, câtă ţ ă ă

şi valorile de adâncime rezultate în punctele de apreciere. Prin interpretarea

acestora se pot trasa izolinii cu adâncimi de 0,5, 1, 2, 3 m, precum şi adâncimea

maxim . Pe baza acestor valori se poate ajunge la calcularea suprafe ei lacustre, aă ţ

volumului de ap ;ă— în al treilea rând se execut observa ii asupra proceselor care se producă ţ

pe malurile lacului ( rm abrupt cu n ruiri, trepte şi firide determinate de valuri,ţă ă

rm jos etc), forma iunile vegetale dezvoltate, interven iile antropice etc.ţă ţ ţ

No iuni noi:ţsec iune vieţ – suprafa rezultat din sec ionarea albiei unui râu cu un planţă ă ţ

vertical.

flotor – corp plutitor mic folosit pentru determinarea vitezei curen ilor de ap .ţ ă

249

VI

VIA A ŞI SOLURILEŢ

1

Biosfera si organizarea ei. Evolu ia vie ii pe terraţ ţ

Biosfera reprezint un înveliş terestru format din totalitatea vie uitoareloră ţ

care exist în ap , aer şi în sol. Acest înveliş se afl într-o continu interac iune cuă ă ă ă ţ

celelalte învelişuri şi este alc tuit din circa 2 milioane de specii de vie uitoare (circaă ţ

1,5 milioane specii de animale şi circa 500.000 de specii de plante) identificate

pân în prezent la care se adaug multe înc neinventariate de ştiin .ă ă ă ţăCea mai mare parte a vie uitoarelor îşi duce existen a într-un spa iu care seţ ţ ţ

extinde de la 200 m adâncime în oceane (pân unde p trunde lumina solar ) laă ă ă

5.500 m în l ime, limita z pezilor veşnice în zona ecuatorial . Forme de via auă ţ ă ă ţă

fost întâlnite îns şi în zonele abisale ale oceanelor, pe mun ii cei mai înal i aiă ţ ţ

planetei, pe z pad şi ghea , chiar şi în stratosfera inferioar pân la 20 kmă ă ţă ă ă

în l ime, în litosfer s-au g sit bacterii anaerobe în depozitele de petrol, laă ţ ă ă

adîncimea de 3-4 km.

Planta ie de palmieriţ

250

Rela iile dintre biosfer şi celelalte învelişuri terestreţ ă

Deşi masa biosferei (circa 80 miliarde de tone) este redus , comparativ cu aă

celorlalte învelişuri planetare, ea influen eaz elementele sistemului terestru.ţ ă

Schema leg turilor biosfer – atmosfer –ă ă ă– litosfer - hidrosferă ă

Înf işarea actual a suprafe ei terestre este mult diferit de cea existent înăţ ă ţ ă ă

urm cu 4 miliarde de ani, când au ap rut primele forme de via în mediul acvatic.ă ă ţă

În timp, între diferitele componente ale mediului s-au stabilit rela ii complexe, înţ

strâns leg tur cu evolu ia vie uitoarelor, marcând configura ia biosferei.ă ă ă ţ ţ ţ

Aminti i-v :ţ ă• defini ia biosferei şi a zonei biogeograficeţ

251

FACTORII CARE DETERMINA R SPÂNDIREA ORGANISMELORĂ

Organismele vii şi mediul în care acestea tr iesc formeaz ecosfera; în cadrulă ă

ei se diferen iaz ecosisteme terestre şi acvatice. Ştiin a care se ocup cu studiulţ ă ţ ă

interac iunii dintre organisme şi mediul lor de via se numeşte ţ ţă ecologie.

P dure de fagă

Un ecosistem este alc tuit din comunitatea de fiin e vii – ă ţ biocenoză – şi din

teritoriul pe care acestea îşi desf şoar existen a – ă ă ţ biotop. Ecosistemele sunt

caracterizate prin fluxuri de materie şi energie ce realizeaz interac iunea dintreă ţ

elementele proprii, dar şi între acestea şi sistemele vecine. Aceste fluxuri cuprind

principalii componen i ai materiei vii, cum sunt carbonul, hidrogenul, oxigenul şiţ

azotul.

Diversitatea ecosistemelor este determinat de varietatea factorilor naturali şiă

de influen a activit ilor umane. ţ ăţ Principalii factori naturali sunt: radia ia solar ,ţ ă

factorii climatici (precipita iile, temperatura, vânturile), solurile, relieful.ţ

Radia ia solarţ ă. Aceasta reprezint principala surs de energie pentruă ă

ecosisteme şi are un rol esen ial în diferen ierea zonal a vegeta iei şi faunei.ţ ţ ă ţ

Durata perioadei de lumin regleaz procesul de fotosintez , iar creşterea bilan uluiă ă ă ţ

radiativ de la Ecuator spre poli are rol în regimul termic şi desf şurarea proceseloră

biotice.

252

Factorii climatici. Dintre elementele climatice, precipita iile şi temperaturaţ

au un rol important în diferen ierea vie uitoarelor atât la scar global , cât şi local .ţ ţ ă ă ă

Precipita iileţ . Cantitatea de ap care poate s fie folosit de vie uitoareă ă ă ţ

depinde de raportul dintre precipita ii, scurgere, evapo-transpira ie şi infiltra ie. Laţ ţ ţ

rândul lor aceste procese sunt influen ate direct de învelişul vegetal. Spre exemplu,ţ

pe un versant înclinat precipita iile c zute se scurg cu repeziciune, iar lipsa apeiţ ă

este mai accentuat decât pe o suprafa plan . Temperaturile foarte ridicateă ţă ă

favorizeaz evaporarea rapid a apei din sol, generând un accentuat deficit de ap .ă ă ăPlantele adaptate condi iilor de usc ciune poart numele de plante ţ ă ă xerofite,

cele care prefer locurile cu umiditate pronun at sunt numite higrofite, cele careă ţ ă

prefer condi ii intermediare de umiditate sunt numite ă ţ mezofite, iar cele din

mediul acvatic, hidrofile.

Temperatura are un efect direct asupra vie uitoarelor, determinândţ

distribu ia zonal a acestora. Fiecare specie de plant are şi anumite praguri deţ ă ă

temperatur care îi limiteaz arealul (de exemplu, plantele tropicale nu rezistă ă ă înghe ului). În zonele temperate, unii arborii îşi pierd frunzele pentru a rezistaţ

temperaturilor sc zute. ă În func ie de temperatur animalele îşi regleaz ciclul deţ ă ă

via . Unele mamifere hiberneaz iarna, iar unele specii de p s ri migreaz spreţă ă ă ă ă

regiunile mai calde.

Vântul favorizeaz r spândirea semin elor şi polenizarea plantelor, în mun i,ă ă ţ ţ

spre limita superioar a p durii, copacii pot s fie deforma i de vânturile dominante,ă ă ă ţ

c p tând o form de „arbore steag”. Prin accentuarea evapotranspira iei, vântulă ă ă ţ

este un factor limitativ pentru dezvoltarea vegeta iei la marginea deşerturilor.ţ

***

Plantele xerofite se întâlnesc în deşerturi şi în stepe, au un ciclu vegetal foarte

scurt, activ în perioada cu precipita ii (plante efemere), esuturile lor acumuleazţ ţ ă apa (de aceea cactuşii sunt numi i plante suculente), au r d cini adânci şiţ ă ă

ramificate prin care plantele absorb necesarul de ap din sol sau din depoziteleă

acvifere subterane. Suprafa a frunzelor s-a redus pân la spini, pentru micşorareaţ ă

evapotrans-pira iei.ţ***

Aminti i-v :ţ ă• factorii care contribuie la r spândirea plantelor şi a animalelor pe Glob;ă• ciclu vegetal.

No iuni noiţ

253

biocenoză – unitate complex şi unitar alc tuit din totalitatea organismeloră ă ă ă

(plante, animale) între care se stabilesc rela ii de interdependen în leg tur cuţ ţă ă ă

modul lor de trai (biotop);

biotop – complex de factori abiotici, din mediu (aer, ap , sol etc.) în care seă

dezvolt o biocenoz ;ă ăplante xerofite – plante adaptate la climatul secetos (deşert, semideşert,

step );ăplante higrofite – plante care se dezvolt în climatele umede;ăplante mezofite – plante care folosesc o cantitate moderat de ap ;ă ăplante hidrofile – care tr iesc în ap .ă ă

Relieful are un rol important în diferen ierea vie uitoarelor fiind substratulţ ţ

tuturor factorilor şi condi iilor fizico-geografice.ţRelieful montan ofer condi ii de via diferite (îndeosebi de natur climatică ţ ţă ă ă

şi sol), de unde repartizarea pe vertical a vegeta iei şi faunei în mai multe etaje şiă ţ

subetaje.

Versan ii însori i au temperaturi mai ridicate şi sunt mai usca i decât ceiţ ţ ţ

umbri i, comunit ile vegetale fiind astfel diferite în func ie de expunere.ţ ăţ ţ

Trandafirul deşertului

Efecte importante sunt introduse şi de pozi ia versan ilor în raport cuţ ţ

circula ia maselor de aer umed. De exemplu, pe fundul v ilor umbrite exist maiţ ă ă

pu in lumin şi mai mult umiditate decât pe pante sau culmi; acumularea apei dinţ ă ă ă

pânzele subterane în microdepresiuni favorizeaz dezvoltarea terenuriloră

254

ml ştinoase cu o vegeta ie higrofit .ă ţ ă

Solul constituie substratul hr nitor pentru asocia iile de plante şi animale.ă ţ

Formarea sa depinde de aportul de materie organic asigurat de asocia iile deă ţ

plante şi de activitatea animalelor mici, a ciupercilor şi bacteriilor în cadrul stratului

superficial al scoar ei terestre. Distribu ia solurilor este strâns corelat cu cea aţ ţ ă

climei, vegeta iei şi faunei. Tipul de sol, con inutul de s ruri, textura şi structuraţ ţ ă

acestuia au un rol important în diferen ierea ecosistemelor.ţ

Un model de etajare a vegeta ieiţîn mun ii Carpa i (E=etaj)ţ ţ

Factorii biologici. Aceştia sunt reprezenta i de totalitatea vie uitoarelor careţ ţ

tr iesc într-un ecosistem şi de rela iile dintre acestea.ă ţEcosistemele terestre depind de capacitatea plantelor de a produce materia

organic prin fotosintez din dioxid de carbon, ap şi substan e minerale. Planteleă ă ă ţ

verzi sunt produc torii primariă de materie organic ; ele stau la baza dezvolt riiă ă

altor forme de via .ţăPlantele sunt consumate de animalele ierbivore, care alc tuiesc astfel primulă

nivel de consumatori. La rândul lor, ierbivorele servesc ca hran animaleloră

carnivore.

***

255

Toate exemplarele unei specii formeaz o ă popula ieţ . Într-un ecosistem sunt

numeroase specii ale c ror popula ii se afl în interac iune, ele formând oă ţ ă ţ

comunitate.

Leg turile de acest fel dintre diferite specii sunt cunoscute sub numele deă

lan uri troficeţ . Un alt grup de vie uitoare (bacterii, ciuperci) transform materiaţ ă

organic şi o redau solului sub form de substan e nutritive. Toate aceste rela iiă ă ţ ţ

influen eaz r spândirea geografic a plantelor şi animalelor.ţ ă ă ă***

Activit ile umaneăţ sunt reprezentate prin desp duriri, utilizarea variat aă ă

terenurilor, distrugerea unor specii de animale prin vân toare şi introducerea înă

unele ecosisteme a unor specii noi

Planta ie de ceai în apropierea oraşului Nairobi (Kenya)ţ

etc. Toate aceste activit i au un rol din ce în ce mai mare în modificareaăţ

reparti iei geografice a plantelor şi animalelor şi în reducerea biodiversit ii. Întreţ ăţ

1.700 şi 1.990 suprafa a terenurilor agricole a crescut de aproape cinci ori înţ

detrimentul p durilor, pajiştilor şi a terenurilor umede. ă În prezent,ritmul

desp duririlor este de 100.000-200.000 ha pe an, fiind mai accentuat în rileă ţă

s race, în curs de dezvoltare. În multe ri s-au luat m suri de reîmp durire aă ţă ă ă

terenurilor.

Presiunea uman de la marginea deserturilor determin distrugereaă ă

256

vegeta iei fragile din semideşerturi şi o intensificare a ţ procesului de

deşertificare.

În multe locuri, savanele sunt distruse prin incendiere pentru ob inereaţ

terenurilor pentru culturi şi p şunat, ceea ce contribuie la creşterea con inutului deă ţ

C02 şi particule în atmosfer şi la accentuarea efectului de ser .ă ăPrin amploarea modific rilor provocate vegeta iei şi faunei, omul a determinată ţ

schimb ri importante în rela iile factorilor naturali, a c ror ac iune în unitatea deă ţ ă ţ

mediu devine mai lent şi mai restrâns .ă ă

Medii de via pe terraţă

Pe Terra exist o mare diversitate a condi iilor de via care pot fi grupate înă ţ ţă

dou mari domenii: domeniul acvatic şi domeniul terestru.ă

Domeniul de via acvatic ţă are cea mai mare pondere şi cuprinde două subdomenii:

Apele marine şi oceanice, care ocup 71% din suprafa a planetei. Suntă ţ

diferen iate în func ie de adâncimea apei, de temperatur şi salinitate, de prezen aţ ţ ă ţ

curen ilor marini etc. Cea mai mare concentrare de vie uitoare se înregistreaz înţ ţ ă

stratul de la suprafa a oceanelor în care p trunde lumina, numit zon ţ ă ă eufotică. În

acest strat cu o adâncime de pân la 100 m se g sesc numeroase organismeă ă

vegetale şi animale plutitoare, de dimensiuni mici, care alc tuiesc ă fitoplanctonul

şi zooplanctonul. Ele formeaz hrana animalelor care înoat (peşti, broaşteă ă

estoase, balene, delfini) şi constituie ţ nectonul.

Zon litoral în insula Sardiniaă ă

Apele de la adâncimi mai mari formeaz ă zona abisală, în care vie uitoareleţ

sunt adaptate condi iilor de presiune mare şi de luminozitate sc zut .ţ ă ăSectorul din apropierea rmului cu cea mai mare frecven a speciilor, şi careţă ţă

257

este situat pe platforma continental , poart denumirea de ă ă zon litorală ă; apele din

largul oceanului pân la o adâncime de 500 m alc tuiesc ă ă zona pelagică.

a

b

Faun marin : ă ăa)corali; b)peşti

***

Cea mai mare abunden şi diversitate de vie uitoare marine se întâlnesc înţă ţ

zona tropical unde sunt rmuri cu mangrove, iar pe platforma litoral se întâlnescă ţă ă

re-cifi de corali.

***

Apele continentale sunt reprezentate de râuri, lacuri şi mlaştini. Râurile

sunt un mediu de via cu ap în continu mişcare. ţă ă ă Vie uitoarele sunt influen ate deţ ţ

viteza de curgere a apei, de aluviunile transportate şi de temperatur . La munte,ă

unde viteza curentului este mare şi apa este puternic oxigenat , cresc p str vi. Înă ă ă

râurile din câmpii, unde viteza de curgere este redus , spre maluri se dezvoltă ă

258

plantele acvatice.

Lacurile sunt medii cu ape stagnante, în cadrul c rora formele de viaă ţă întrunesc o mare diversitate.

Domeniul de via terestruţă corespunde vegeta iei şi faunei de peţ

continente: de la suprafa a solului, din sol şi din peşteri. ţ De o impresionantă complexitate, se distribuie pe suprafa a Terrei în func ie de factorii zonali şi de ceiţ ţ

azonali.

Condi iile climatice (îndeosebi reparti ia radia iei globale, a temperaturilor şiţ ţ ţ

precipita iilor) determin distribu ia zonelor de vegeta ie, iar relieful, prin altitudineţ ă ţ ţ

şi desf şurare, introduce diferen ieri importante în r spândirea pe etaje aă ţ ă

vie uitoarelor.ţUnii factori locali (roc , exces de umiditate etc.) impun areale azonale deă

specii de plante şi animale (plante calcifile, plante pe nisip etc). Un loc aparte îl

reprezint mediul cavernicol (hipogen), în care vie uitoarele sunt mai pu ine şi suntă ţ ţ

adaptate la întuneric.

Mediul este într-o continu evolu ie şi transformare sub ac iunea factoriloră ţ ţ

naturali şi a celor antropici. Cele mai importante transform ri sunt legate deă

reducerea diversit ii biologice, de extinderea terenurilor degradate şi a polu riiăţ ă

datorate, în primul rând, creşterii presiunii umane asupra Terrei.

Amintiti-v :ă

• domeniile de via ale Terrei şi caracteristicile generale ale acestoraţă

Evaluare

• Men iona i doi factori care au contribuit la diferen ierea biosferei peţ ţ ţ

Terra.

• Defini i no iunile: biocenoz , biotop, ecosistem.ţ ţ ă• Caracteriza i un ecosistem folosind şi no iunile însuşite la biologie.ţ ţ• Numi i patru factori care contribuie la diferen ierea biosferei.ţ ţ• Indica i, prin s ge i, coresponden a dintre tipurile de plante şi condi iileţ ă ţ ţ ţ

de dezvoltare ale acestora.

259

plante xerofile

plante hidrofile

plante mezofile

plante care se dezvolt într-un mediuă

secetos

plante care se dezvolt în condi ii deă ţ

umiditate medie

plante care se dezvolt în condi ii deă ţ

umiditate ridicată

2

Pedosfera

Pedosfera este un înveliş terestru discontinuu care înglobeaz totalitateaă

solurilor. Solul este stratul situat la suprafa a scoar ei terestre la contactul dintreţ ţ

roc , ap , aer şi vie uitoare, format ca urmare a alter rii rocilor sub ac iuneaă ă ţ ă ţ

agen ilor climatici, hidrologici şi biologici şi a acumul rii de materie organic . Elţ ă ă

este diferit de rocile pe care se formeaz , având o calitate nou , aceea de strată ă

complex, activ din punct de vedere biologic, fertil şi care are capacitatea de a

înmagazina ap şi aer.ă

260

Sol fixat pe un relief înclinat.

***

Ştiin a care se ocup cu studiul form rii, evolu iei şi clasific rii solurilor esteţ ă ă ţ ă

pedologia. Calitatea productiv a solului constituie condi ia dezvolt riiă ţ ă

agriculturii, silviculturii, industriei

261

alimentare şi industriei lemnului, care

sunt esen iale în mersul sociţ et ii omeneşti.ăţ***

Factorii pedogenetici

Solul se formeaz în urma evolu iei înă ţ

timp a unei p r i sub iri de la suprafa a scoar eiă ţ ţ ţ ţ

terestre sub ac iunea factorilor ţ pedogenetici.

Aceştia sunt substratul petrografic, relieful,

clima, activitatea biologic şi timpul.ă

Substratul petrografic este

reprezentat de diferite tipuri de roci care, prin

propriet ile lor, influen eaz procesele deăţ ţ ă

formare a solurilor. Pe

Profil de sol

diferite tipuri de roci se pot forma

aceleaşi soluri în condi ii climaticeţ

asem n toare, dar exist şi unele roci, cumă ă ă

sunt calcarele şi rocile bogate în s ruri, careă

determin formarea unor soluri specifice,ă

diferite de cele zonale.

Solurile se dezvolt pe seama scoar ei deă ţ

alterare de la suprafa a rocilor rezultat prinţ ă

procese de alterare şi dezagregare, la

desf şurarea c rora o contribu ie semnificativă ă ţ ă au şi vie uitoarele.ţ

262

Peisaj agrar din Irlanda

Relieful reprezint suportul pe care se dezvolt solurile şi influen ează ă ţ ă formarea acestora în mod diferen iat pe principalele trepte de în l ime — mun i,ţ ă ţ ţ

dealuri şi câmpii. În spa iul montan, etajarea climei şi a vegeta iei în func ie deţ ţ ţ

altitudine impune şi etajarea corespunz toare a solurilor.ă

Factorii climatici au un rol important în formarea solurilor prin influen aţ

direct asupra proceselor fizice, chimice şi biologice ce au loc în sol.ăPe versan i, ploile toren iale provoac eroziunea solurilor, îndep rtândţ ţ ă ă

stratul fertil de la suprafa a acestora. Temperaturile ridicate, asociate cuţ

umiditatea, determin descompunerea rapid a substan elor organice din sol. Înă ă ţ

cazul unor temperaturi sc zute, substan ele organice se descompun lent,ă ţ

acumulându-se de la an la an. Vânturile intensific evaporarea apei de laă

suprafa a solului şi produc procese de defla ie şi de acumulare a particulelor fine,ţ ţ

transportate uneori de la mari distan e.ţFactorii climatici, în ansamblu, diferen ia i în func ie de fluxul de energieţ ţ ţ

solar , determin zonalitatea covorului vegetal, a proceselor pedogenetice şi aă ă

solurilor.

263

Cultur cerealier pe soluri lateritice (Statele Unite ale Americii)ă ă

Factorii hidrologici sunt reprezenta i de pânzele freatice, careţ

influen eaz diferit solul în func ie de zonele climatice şi de relief. De exemplu, înţ ă ţ

zonele uscate, apa freatic situat în apropierea suprafe ei solului este supusă ă ţ ă unui proces de evaporare intens , contribuind la concentrarea s rurilor în sol.ă ă

Factorii biologici au un rol esen ial în formarea solului şi în schimbul deţ

materie şi energie cu celelalte învelişuri. Procesele de solificare cuprind procesele

de descompunere şi de încorporare în sol a resturilor organice, înso ite deţ

formarea humusului, o forma iune natural de culoare neagr sau brun ceţ ă ă ă

264

asigur fertilitatea solului.ăÎn sol se desf şoar procese ă ă biochimice complexe datorate diferitelor

grupe de microorganisme cum sunt bacteriile şi ciupercile. Râmele, termitele şi

furnicile din sol contribuie la îmbog irea solurilor cu materii organice, laăţ

amestecarea lor cu constituien ii minerali ai solului şi la structurarea materialelor.ţ

Timpul ca factor pedogenetic diferen iaz solurile vechi, evoluate, cuţ ă

orizonturile bine conturate, de solurile tinere,din lunci şi de pe terasele

joase.Formarea unui sol poate s dureze sute sau mii de ani. Uneori pot fiă

identificate soluri fosile; sunt formate în alte condi ii de mediu decât cele actuale;ţ

alterneaz cu loessuri.ă

Activit ile umaneăţ pot influen a procesele naturale de evolu ie a solurilorţ ţ

prin diverse ac iuni. Astfel, prin lucr ri agrotehnice (desec ri, drenaje, îndiguiri)ţ ă ă

se schimb regimului hidric al solului, prin excar ri se ajunge la distrugerea totală ă ă a stratului fertil (exploat ri în cariere, construc ii etc).ă ţ

De asemenea, prin desp duriri, urmate de o utilizare necorespunz toare,ă ă

omul contribuie şi la accelerarea proceselor de eroziune a solurilor, la

declanşarea alunec rilor şi la intensificarea defla iei etc.ă ţ

Propriet ile solurilorăţ

Solurile, în decursul evolu iei, dobândesc sub ac iunea factorilorţ ţ

pedogenetici, anumite propriet i.ăţ

Fertilitatea este caracteristica principal a solurilor, aceasta fiindă

însuşirea solului de a asigura plantelor substan e nutritive, ap şi aer.ţ ă

Culoarea este diferit pentru fiecare orizont şi reflect compozi iaă ă ţ

elementelor care-l compun, dar şi unele procese pedogenetice; variaz între gri şiă

negru.

Textura pune în eviden ponderea pe care o au în sol particulele deţă

argil , praf şi nisip. Textura fin (grea) corespunde unui con inut ridicat de argil ,ă ă ţ ă

cea mijlocie (lutoas ) cuprinde cele trei componente în propor ie egal , iar ceaă ţ ă

grosier (uşoar ) indic predominarea elementelor nisipoase.ă ă ă

Structura solului pune în eviden modul de grupare al particulelor de solţă

în agregate cu diferite forme. Astfel, solurile pot s aib o structur granular ,ă ă ă ă

265

foioas , columnar sau prismatic .ă ă ă

Profilul solului

Solurile evoluate sunt diferen iate într-o serie de orizonturi cu textur ,ţ ă

structur şi culoare diferite care reflect procesele care au dus la formarea lor.ă ă

Aceastea formeaz profilul solului din regiunile tropicale şi temperate umede, eleă

au grosimi mari (mai mul i metri). În regiunile polare şi montane înalte sunt multţ

mai scurte.

Aminti i-v :ţ ă• defini ia şi formarea solului;ţ• factorii care contribuie la formarea solului;

• elementele din alc tuirea solului.ă

No iuni noiţpedogeneză – procesul de formare a solului;

pedosferă – învelişul de sol al planetei.

R spândirea solurilor pe globă

266

Teren cu cernoziomuri

în Europa de Est

Cultura solului în savană

Dispunerea latitudinal a zonelor de clim şi vegeta ie a determinat oă ă ţ

evolu ie specific a proceselor ce au creat solurile şi o diferen iere zonal a lor.ţ ă ţ ă

Prezen a lan urilor de mun i determin etajarea condi iilor fizico-geografice şiţ ţ ţ ă ţ

formarea unor etaje de soluri care nu coincid întru totul cu zonele de soluri.

Combinarea local a unor factori pedogenetici (relief, pânze freatice, rociă

etc.) a determinat existen a solurilor azonale.ţ

Soluri zonale

Solurile zonei ecuatoriale şi tropicale cu sezoane alternante.

Condi iile pedogenetice sunt caracterizate prin precipita ii abundente tot timpulţ ţ

267

anului şi prin temperaturi ridicate care favorizeaz o descompunere rapid aă ă

resturilor vegetale. Solul este un amestec de argil şi cuar cu un con inut ridicată ţ ţ

de fier, de unde şi numele de feralsoluri.

Solurile regiunilor deşertice cu clim arid şi subaridă ă ă s-au format în

condi iile existen ei unui deficit accentuat de umiditate legat de cantit ile foarteţ ţ ăţ

reduse de precipita ii şi de evapora ia mare datorat temperaturilor ridicate.ţ ţ ă

Areale întinse sunt ocupate cu suprafe e stâncoase de tip hamada, de deserturiţ

de piatr şi de dune de nisip. Solurile sunt sub iri şi discontinui şi au un con inută ţ ţ

bogat în s ruri. De exemplu, ă calcisolurile au concentr ri de carbona i înă ţ

orizontul B sub form de concre iuni care uneori pot s formeze o crust , iară ţ ă ă

solonceacurile şi solone urileţ au o mare concentrare de s ruri solubile.ă

Solurile zonei temperate oceanice – dezvoltate în condi iile uneiţ

umidit i moderate şi sub p dure. Mai importante sunt:ăţ ă— luvisolurile, formate sub p duri de foioase, p duri de amestec şiă ă

pajişti;

— argiluvisolurile, dezvoltate sub p duri de foioase (fag, stejar); auă

caracteristic un orizont A de culoare brun-roşcat sau brun ;ă ă— podzolurile corespund unui climat umed şi r coros şi se dezvolt subă ă

p durile de conifere.ă

268

269

Tipuri de sol

Sol brun argiloluvial Cernoziom

podzolit

Solurile zonei temperat-continentale, formate într-un climat cu 300-

600 mm precipita ii, ierni reci şi veri calde ce faciliteaz trecerea de la p durileţ ă ă

de foioase la step şi semipustiu. Exist mai multe tipuri de astfel de soluri:ă ă— castanoziomurile se formeaz pe loess şi corespund unui climată

uscat şi cald cu diferen ieri nete dup anotimp;ţ ă— cernoziomurile sunt soluri fertile, formate pe loess, într-un climat

secetos. Au un orizont A bogat în humus.

Solurile de tundră se afl în zona subpolar . ă ă Exist soluri turboase,ă

turb rii şi soluri scheletice cu multe materiale dezagregate. Ele se caracterizează ă prin prezen a la suprafa a unui orizont alc tuit din resturi organice şi substan eţ ţă ă ţ

chimice rezultate din descompunerea par ial a materiei organice.ţ ăAcumularea treptat a materiei organice în adâncime d naştere turbei.ă ă

Aceste soluri sunt, în majoritate, umede, datorit pânzei freatice aflate înă

apropierea suprafe ei terenurilor.ţSolurile montane. Sunt etajate în func ie de diferen ierea pe vertical aţ ţ ă

condi iilor bioclimatice şi de pozi ia lan ului de mun i într-o anumit zonţ ţ ţ ţ ă ă climatic .ă

Ca şi în cazul vegeta iei, etajele de soluri nu reproduc întru totul solurileţ

zonale. În mun i solurile prezint o mare diversitate datorit variet ii reliefului şiţ ă ă ăţ

a proceselor geomorfologice. Solurile sunt dezvoltate pe roci afectate diferit de

270

procesele de dezagregare, alterare şi eroziune. Cele mai r spândite suntă

combisolurile, în regiuni cu ploi abundente şi vegeta ie bogat .ţ ă

Solurile azonale. Existen a lor este legat de prezen a unor factori cu rolţ ă ţ

dominant în pedogenez . Apar pe areale mici indiferent de zon sau etaj. Aceştiă ă

factori pot fi: diferite tipuri de roci, luncile râurilor cu aluviuni recente, arealele cu

exces de umiditate sau cu activit i umane intense.ăţSolurile aluviaie (fluvisolurile) sunt soluri tinere, dezvoltate pe aluviuni

recente.

Regosoluri — sunt soluri puternic erodate f r orizont fertil.ă ăRedzine — soluri dezvoltate pe calcare; au humus.

Soluri gleice — pe terenuri cu exces de ap datorit prezentei pânză ă ă freatice de adâncime mic .ă

Aminti i-v :ţ ă● factorii care influen eaz r spândirea solurilor pe glob;ţ ă ă● principalele tipuri de soluri specifice zonelor climatice înv ateăţ

No iuni noiţprofil de sol – succesiunea orizonturilor unui sol realizat pe cale natural .ă ă

Poate fi modificat prin eroziune sau antropic;ăorizont de sol – por iune omogen din sol ca alc tuire şi propriet i. Suntţ ă ă ăţ

notate cu litere majuscule

zon biopedoclimatică ă – spa iu desf şurat în sens latitudinal cuţ ă

caracteristici geografice proprii, unitare în peisaj şi structur , individualizate prină

evolu ia în timp a rela iilor dintre condi iile şi procesele climatice, biotice şiţ ţ ţ

pedogenetice.

Evaluare

• Numi i factorii pedogenetici.ţ• Numi i elementele constituente ale solului.ţ• Defini i profilul de sol.ţ• Numi i solurile specifice zonei temperate.ţ• Explica i procesul pedogenetic din zonele cu climat arid şi semiarid. ţ• Ordona i urm toarele tipuri de sol dup gradul de fertilitate: soluriţ ă ă

s r turoase, podzolice, soluri cenuşii, cernoziomuri.ă ă

271

3

Zonele biopedoclimatice

P durile ecuatoriale şi tropicale umedeă

Aceste p duri sunt situate în zona climatic ecuatorial , extins pe 5° de oă ă ă ă

parte şi de alta a Ecuatorului, dar şi în afara acesteia, în areale cu condi iiţ

climatice asem n toare. Cele mai extinse areale sunt în bazinul Amazonuluiă ă

(selvasul), în bazinul fluviului Congo, în Nigeria şi în Golful Guineii, în Arhipelagul

Indonezian, Insulele Filipine şi nord-estul Australiei.

Precipita iile abundente, de peste 1.500 - 2.000 mm, şi temperaturileţ

constant ridicate, de 25 - 27°C, favorizeaz dezvoltarea unei vegeta ii luxuriante,ă ţ

cu o mare varietate de specii de plante (ajung la peste 1.000 pe un kilometru

p trat).ăP durile ecuatoriale sunt dispuse etajat, pe dou -trei straturi, cei mai înal iă ă ţ

arbori ajungând la în l imea de 50 - 70 m. Dintre arbori mai r spândi i suntă ţ ă ţ

palmierii, abanosul, mahonul, palisandrul, arborele de cauciuc, arborele de

chinin . Vegeta ia p durilor ecuatoriale cuprinde un num r mare de liane (90%ă ţ ă ă

din speciile existente pe Glob) şi plante epifite, cum sunt orhideele şi diferite

ferigi.

P durea ecuatorial ă ă(bazinul Amazonului)

P durile zonei tropicale umede se aseam n cu cele ecuatoriale, îns au ună ă ă ă

num r mai redus de specii şi sunt adaptate climatului cu sezoane alternante.ă

272

În regiunile litorale din zona ecuatorial , cu rmuri joase şi maree, seă ţă

formeaz p durile cu mangrove. Arborii au un sistem aerian de r d cini deă ă ă ă

sus inere în care sunt re inute şi sedimentele transportate în timpul fluxului.ţ ţFauna p durilor ecuatoriale cuprinde câteva zeci de mii de specii deă

insecte, numeroase p s ri şi reptile. Dintre mamifere, sunt r spânditeă ă ă

maimu ele, cum sunt gorila, cimpanzeul, pavianul şi babuinul în Africa,ţ

urangutanul şi gibonul în Asia de Sud-Est, la care se adaug animalele carnivore,ă

similare celor din savane. Defrişarea p durilor ecuatoriale determin distrugereaă ă

iremediabil a mii de specii de plante şi animale.ă

P durile musoniceă

Aceste p duri sunt localizate în arealele de manifestare a vânturiloră

musonice din estul şi nord-estul Indiei şi din Peninsula Indochina, unde climatul

prezint dou sezoane distincte. P durile sunt asem n toare cu cele din regiunileă ă ă ă ă

tropicale umede, dar îşi pierd în cea mai mare parte frunzele în anotimpul

secetos, corespunz tor musonului de iarn . P durile sunt constituite din arbori cuă ă ă

lemn valoros pentru industria mobilei, ca santalul şi teckul, care ajung la în l imiă ţ

de 15 - 35 m, şi din h işuri dese de bambus. Fauna cuprinde diferite specii deăţ

maimu e, tigrul, pantera, elefantul ş.a.ţ

Aminti i-v :ţ ă● deosebirile dintre p durea musonic şi cea ecuatorial ,ă ă ă● caracteristicile p durii ecuatoriale şi aria ei de r spândire.ă ă

Savanele

Vegeta ia de savan este constituit din pâlcuri de arbori şi din suprafe eţ ă ă ţ

întinse cu ierburi înalte şi se dezvolt între 5 şi 15° latitudine nordic şi sudic înă ă ă

Africa, America de Sud şi în nordul şi estul Australiei.

273

Zebre în savana Llanos (savan ) înăafricană Venezuela

274

P dure – galerie în savana africană ă

Climatul este caracterizat prin existen a a dou sezoane distincte: o varţ ă ă umed şi c lduroas , legat de extinderea regimului ecuatorial al precipita iilor, şi oă ă ă ă ţ

iarn uscat , corespunz toare condi iilor introduse de vânturile alizee.ă ă ă ţDintre arbori, mai r spândi i sunt baobabul (cu trunchiul gros), palmierul deă ţ

savan şi acaccia (cu coroan în form de umbrel ), iar dintre ierburi predomină ă ă ă ă gramineele xerofite înalte de pân la 2 - 3 m (iarba elefan ilor). Arborii au coroaneleă ţ

sub form de pâlnie întoars sau umbrel şi r d cini adânci, pentru a extrage apaă ă ă ă ă

din sol. În Brazilia, vegeta ia de savan poart numele de ţ ă ă campo-cerrado şi

caatinga, iar în Venezuela, de llanos; caatinga este format din tufişuri spinoaseă

xerofite. În lungul râurilor mari se întâlnesc p duri-galeriiă , care se dezvoltă folosind umiditatea mare a solului din lunci şi cuprind specii comune cu cele din

p durile ecuatoriale.ăFauna cuprinde numeroase ierbivore (antilopa, gazela, bivolul, girafa, zebra)

şi carnivore (leul, tigrul, ghepardul şi pantera). În apele râurilor mari tr ieşteă

crocodilul, iar în apropierea apelor vie uiesc rinocerul şi hipopotamul. În Australia,ţ

un animal caracteristic este cangurul. Dintre p s ri sunt specifice cele mari,ă ă

alerg toare, cum sunt stru ul în Africa, nandu în America de Sud şi emu în Australia.ă ţ

Deşerturile şi semideşerturile

Deşerturile şi semideşerturile cuprind regiuni în care evapora ia dep şeşte cuţ ă

mult cantit ile de precipita ii; corespund ariilor tropicale caracterizate prinăţ ţ

descenden a aerului, presiuni mari şi vânturi alizee care bat regulat spre zonaţ

ecuatorial .ăÎn func ie de condi iile de ariditate, deserturile se diferen iaz în ţ ţ ţ ă deşerturi

hiperaride (cu precipita ii sub 50 mm/an), ţ deşerturi aride (50-150 mm/an) şi

semideşerturi (150 - 250 mm/an).

Cele mai întinse deserturi sunt în Africa (Sahara şi Kalahari), Asia (Peninsula

Arabia, Iran, Pakistan, Thar în India), partea central a Australiei, America de Nordă

(Podişul Mexican, Mojave-Sonora) şi în America de Sud (Atacama).

Deşerturi exist şi în afara regiunilor tropicale, în emisfera nordic , ajungândă ă

pân la aproape 50° latitudine: Gobi, Kara-Kum, Kâzâl-Kum, Takla-Makan (Asia),ă

Marele Bazin (America de Nord) ş.a.

Vegeta ia este concentrat în cea mai mare parte în semideşerturi şi prezintţ ă ă

diferite adapt ri la condi iile de ariditate. Unele plante ierboase sunt efemere şi îşiă ţ

desf şoar întregul ciclu vegetativ în perioadele scurte cu ploi. Cactuşii şi agavele,ă ă

de exemplu, sunt plante suculente care acumuleaz rezervele de ap în esuturiă ă ţ

speciale; pot s reziste perioade îndelungate f r ploi. Ierburile sunt xerofite sauă ă ă

halofile şi rezist pe soluri uscate, bogate în s ruri.ă ăDeşerturile au o vegeta ie care difer mult de la o regiune la alta. Spreţ ă

exemplu, în Sahara predomin ierburile, tufişurile xerofite, iar în deşerturile Mojaveă

(S.U.A.), Sonora (Mexic) sunt caracteristici cactuşii candelabru.

Fauna este reprezentat prin diferite specii de şerpi, scorpioni şi insecte.ă

C mila dromader, specific deşertului Sahara, a fost domesticit ; în Gobi suntă ă ă

c mile cu dou cocoaşe şi cai s lbatici, în Atacama, lame etc. În semideşert seă ă ă

întâlnesc hiene şi şacali. Pentru deşertul Kalahari este caracteristic stru ul african.ţDeşertificarea este un proces complex de extindere a inuturilor aride prinţ

distrugerea treptat a vegeta iei regiunilor semideşertice. Aducând mari dauneă ţ

rilor din zon , ea continu s acapareze noi areale.ţă ă ă ă

Arborele în form de ăpâlnie în deşert (Asia)

Pantere

Cauzele deşertific rii sunt legate de variabilitatea climatic şi în primul rândă ă

de tendin ele globale de înc lzire a Terrei şi de activit ile omului prin presiuneaţ ă ăţ

exercitat asupra inuturilor semiaride extrem de fragile, datorit creşteriiă ţ ă

demografice rapide. În inuturile semiaride tr iesc peste 600 de milioane deţ ă

oameni, a c ror existen este amenin at permanent de înaintarea deşerturilor cuă ţă ţ ă

viteze care pot s ating mai mul i kilometri pe an. În perioada 1970-1980ă ă ţ

extinderea secetei în Sahel a avut efecte dramatice asupra popula iei locale şi aţ

provocat numeroase victime şi migra ii.ţ

***

În deşerturi predomin suprafe ele întinse lipsite de vegeta ie, acoperite cuă ţ ţ

dune de nisip sau cu stânci. Vegeta ia este localizat pe fundul v ilor seci (ueduri) şiţ ă ă

în oaze, unde se întâlnesc palmieri, care folosesc rezervele de ap din pânzeleă

freatice.

***

Aminti i-v :ţ ă● condi iile climatice în care se dezvolt savana;ţ ă● denumirile sub care mai este cunoscut , în America de Sud, savana;ă● ce sunt p durile-galerii şi unde sunt mai bine dezvoltate.ă

No iuni noiţcampo-cerrado – asocia ii vegetale din savana Braziliei centrale (vegeta ieţ ţ

ierboas cu pâlcuri de copaci);ăllanos – zon cu accacii în nordul p durii amazoniene;ă ăcampos – zon cu palmieri în Podişul Braziliei;ăcaatinga – forma iune vegetal alc tuit din arbori xerofi i cu în l ime mic ,ţ ă ă ă ţ ă ţ ă

r d cini profunde, trunchi îngroşat la baz , arbuşti sub form de tufe spinoase şiă ă ă ă

m r cinişuri. Face trecerea de la p durea ecuatorial la savanele cu arbuşti xerofiliă ă ă ă

(Brazilia).

Vegeta ia mediteraneanţ ă

inuturile cu vegeta ie mediteranean se extind între 30 şi 40° (45°)Ţ ţ ă

latitudine şi cuprind teritoriile din jurul M rii Mediterane, din peninsula California şiă

din Australia de sud-vest. Climatul este caracterizat prin veri secetoase şi

c lduroase şi ierni blânde şi ploioase.ăVegeta ia este format din arbori veşnic verzi, xerofi i, cum sunt stejarul deţ ă ţ

plut , stejarul veşnic verde, pinul de Alep, m slinul s lbatic. Copacii sunt scunzi, auă ă ă

coaj groas şi frunze mici şi cerate, pentru a rezista la usc ciune. În Australia esteă ă ă

caracteristic eucaliptul şi salcâmul. Cea mai mare parte a p durilor mediteraneeneă

a fost distrus , locul lor fiind luat de tufişuri dese numite în sudul Europei ă maquis şi

garriga, iar în California, chaparral. Fauna cuprinde numeroase insecte, vipera cu

corn, broasca estoas , magotul şi şacalul.ţ ă

Cuprinsul

Hidrosfera

Hidrosfera şi societatea omeneasc .............ă 3

Hidrografia şi orizontul local. Aplica ii practice în orizontulţ

local........................................... 10

Via a şi solurileţBiosfera şi organizarea ei. Evolu ia vie ii pe ţ ţTerra....................................................... 15

Pedosfera................................................. 32

Zonele biopedoclimatice............................. 48

MINISTERUL EDUCA IEI ŞI CERCET RIIŢ Ă

SILVIU NEGUŢGABRIEL APOSTOL

MIHAI JELENICZ

DAN B LTEANUĂ

GEOGRAFIE FIZICĂGENERALĂ

MANUAL PENTRU CLASA

A IX – A

VOLUMUL 8

HUMANITAS EDUCA IONALŢ

Verdana 20 spc 1

3

Zonele biopedoclimatice - continuare

P durile subtropicale umedeă

Aceste p duri se g sesc mai ales pe coastele estice ale continenteloră ă

(frecvent între 30 şi 40° latitudine), unde climatul de tip mediteranean este înlocuit

cu un climat umed gra ie influen ei vânturilor umede care bat dinspre ocean (alizee,ţ ţ

musoni). Datorit umidit ii accentuate şi temperaturilor ridicate aceste p duri suntă ăţ ă

veşnic verzi şi cuprind arbori impun tori. Sunt r spândite în Asia de Sud-Est, în estulă ă

Braziliei şi estul Australiei, la care se adaug partea de vest a Americii de Nord.ă

***

În Australia se întâlnesc p duri de eucalipt, în care arborii ating 110 mă

în l ime. Pe coastele vestice ale S.U.A., la nord de San Francisco, p durile suntă ţ ă

alc tuite din arbori de sequoia, cu în l imi putând atinge 120 m.ă ă ţ***

P durile de foioase cu frunze c z toareă ă ă

Aceste p duri sunt caracteristice zonei climatice temperate cu nuană ţă oceanic şi de tranzi ie spre climatul continental şi au o extindere mai mare înă ţ

emisfera nordic — Europa de Vest şi Central , estul Americii de Nord, estul Asiei. Înă ă

emisfera sudic ocup spa ii mai restrânse, în sudul Americii de Sud şi în Nouaă ă ţ

Zeeland . În sezonul rece, datorit temperaturilor sc zute, arborii îşi pierd frunzele.ă ă ă

Principalele specii de arbori sunt reprezentate de fag, stejar, ar ar, tei, ulm, carpen,ţ

frasin. Dintre arbuşti, mai r spândi i sunt cornul, sângerul şi lemnul câinesc.ă ţFauna acestor p duri este format din cerb, c prioar , mistre , lup, vulpe, ursă ă ă ă ţ

brun şi jder.

În cea mai mare parte p durile de foioase au fost defrişate, locul lor fiind luată

de planta ii, pajişti şi terenuri agricole.ţ

Stepele

Stepele sunt forma iuni vegetale alc tuite din ierburi şi sunt caracteristiceţ ă

climatului temperat continental, cu ierni aspre şi cantit i reduse de precipita ii.ăţ ţ

Plantele dispun de un sezon de vegeta ie scurt, de numai 3 - 4 luni pe an. Acesteţ

forma iuni se afl în partea de est a Europei (ţ ă pustă în Ungaria, b r gană ă în

România, stepă în Rusia), partea central a Asiei, în America de Nord, unde suntă

numite prerii, şi în America de Sud, unde sunt cunoscute sub numele de pampas.

Limita vestic a stepei din Europa trece prin sud-estul rii noastre. Trecereaă ţă

dintre p durile de foioase şi step se realizeaz prin intermediul unei fâşii deă ă ă

tranzi ie, numit ţ ă silvostepă, în care ierburile stepei alterneaz cu pâlcuri deă

copaci. Principalele ierburi din step sunt colilia şi iarba vântului, iar fauna cuprindeă

iepuri, popând i, hârciogi şi diferite p s ri, ca potârnichea, prepeli a. În Asiaă ă ă ţ

Central , datorit sc derii cantit ii de precipita ii, stepele sunt înlocuite deă ă ă ăţ ţ

semideşerturi şi deşerturi reci, cum sunt Gobi şi Takla Makan.

Preria nord-american se situeaz între 30 şi 55° latitudine nordic , în aniiă ă ă

'30, în urma des elenirii preriei, s-a înregistrat o intensificare a defla iei şi aţ ţ

furtunilor de praf, fenomen cunoscut sub numele de „dust bowl”.

În Argentina, pampasul se extinde între 32° şi 38° latitudine sudic şi esteă

caracterizat prin predominarea ierburilor graminee înalte, care cresc în smocuri de

tip tussock. La poalele Arizilor, unde cantit ile de precipita ii sunt mai reduse, seăţ ţ

întâlneşte o vegeta ie ierboas de semideşert.ţ ă

P durile de conifereă

P dure de conifere de-a lungul ăunui fiord din Norvegia

Aceste p duri au o larg extindere în emisfera nordic , formând un inelă ă ă

continuu (Europa de Nord, Asia şi America de Nord) la nord de p durile de foioase şiă

de stepele şi pustiurile temperate. Aceste p duri sunt veşnic verzi şi sunt alc tuiteă ă

din diferite specii de conifere, cu trunchiuri drepte şi înalte şi cu frunze aciculare.

Pui de urs (America de Nord)

În Canada şi S.U.A., p durile de conifere sunt alc tuite din brad Douglas, pină ă

alb şi molid, în nordul Europei şi vestul Asiei predomin molidul, bradul şi pinul, iară

în Siberia de Est este mai r spândit laricele, care-şi schimb frunzele în fiecare an.ă ă

P durile dese şi întunecoase de conifere din nordul Asiei sunt cunoscute sub numeleă

de taiga.

Fauna cuprinde animale cu blan pre ioas (jder, samur, zibelin , hermelină ţ ă ă ă ş.a.), precum şi elan, cerb, urs, vulpe, iepure, castor ş.a. şi diferite p s ri, cum suntă ă

cocoşul de mesteac n, ierunca ş.a.ă

Tundra

Tundra se dezvolt în nordul p durilor de conifere, în regiunile subpolare cuă ă

un climat aspru, subpolar, caracterizat prin temperaturi medii anuale negative.

Peisajul de tundr se extinde în nordul Siberiei, unde ocup peste 3.000.000 de kmă ă 2,

în nordul Europei şi al Americii de Nord. În emisfera sudic tundra ocupă ă extremitatea sudic a Americii de Sud şi insulele din jurul continentului antarctic.ă

Vegeta ia de tundr este format din plante ierboase cum sunt rogozuriţ ă ă

arctice, muşchi, licheni, plus s lcii pitice şi mesteceni. În emisfera nordic trecereaă ă

de la taiga la tundr se face printr-o fâşie de tranzi ie, numit silvotundr , în careă ţ ă ă

mai apar p duri izolate de mesteceni, pini şi molizi cu talie redus , al turi deă ă ă

vegeta ia ierboas . Vegeta ia este diferen iat în func ie de microformele de relief,ţ ă ţ ţ ă ţ

generate de alternan a frecvent a înghe ului şi dezghe ului.ţ ă ţ ţFauna cuprinde renul, lemingul, vulpea polar , iepurele alb, boul moscat (înă

America de Nord) şi diferite p s ri, ca bufni a de z pad , ciuful de z pad etc.ă ă ţ ă ă ă ă

Forme de via de pe ghe arii continentaliţă ţ

Formele de via de pe întinderile de ghea continentale, reprezentate prinţă ţă

calotele antarctic şi groenlandez şi câmpurile glaciare din Islanda şi din sudulă ă

Americii de Sud şi din alte locuri, sunt reduse şi cuprind numai câteva specii de

alge. Teritoriile din jurul calotelor au aspectul unor deserturi polare stâncoase,

acoperite cu fragmente col uroase de roci şi cu petice reduse de vegeta ie deţ ţ

tundr (mai ales muşchi şi licheni) în locurile ad postite. Pe rmurile Antarctideiă ă ţă

tr iesc pinguinii, iar în Groenlanda, vulpile polare.ă

Pinguini în Antarctica Urşi pe banchiză

***

În insulele din emisfera sudic este caracteristic varza de Kerguelen, oă ă

plant cu frunze mari folosit în trecut de marinari pentru prevenirea scorbutului.ă ă***

Aminti i-v :ţ ă• aria de r spândire a p durilor de foioase şi de conifere;ă ă• caracteristicile stepelor şi alte denumiri sub care ele se întâlnesc pe Glob.

No iuni noiţmaquis (machia) – tuf rişuri permanent verzi, dese, alc tuite din stejarul deă ă

stânc , m slinul s lbatic, fisticul (tipic în insula Corsica şi pe coastele stâncoase aleă ă ă

M rii Mediterane);ăgarriga – forma iune vegetal xerofit , dezvoltat pe soluri calcaroase,ţ ă ă ă

alc tuit din arbuşti, palmierul pitic,rozmarin,prezent în Spania,sudulă ă ă

Fran ei,Algeria.ţ

Evaluare

• Caracteriza i, din punct de vedere biopedoclimatic, unit ile fizico-ţ ăţgeografice din America de Nord şi Europa traversate de paralela de 45° latitudine

nordic . Stabili i dou asem n ri şi dou deosebiri dintre zonele bio-geograficeă ţ ă ă ă ă

caracterizate.

• Urm ri i linia meridianului de 25° longitudine estic pe teritoriulă ţ ă

continentului Europa. Caracteriza i biopedoclimatic unit ile de relief traversate deţ ăţ

meridian dup urm torul model:ă ă

Unitate

a de relief

Clima Vegeta iaţ Fauna Solurile

4

Biosfera,solurile şi activitatea umană

Activit ile umane au modificat ecosistemele terestre din cele mai vechiăţ

timpuri. Aceste modific ri s-au intensificat o dat cu dezvoltarea agriculturii şi maiă ă

ales o dat cu dezvoltarea societ ii industriale moderne. Creşterea popula ieiă ăţ ţ

exercit o presiune din ce în ce mai mare asupra terenurilor, fiind necesare cantit iă ăţ

sporite de hran , ap , fibre textile, resurse minerale etc.ă ăDefriş rile, modificarea utiliz rii terenurilor, distrugerea mediilor umede,ă ă

poluarea provoac dispari ia unor specii de plante şi animale, în acest felă ţ

determinând reducerea biodiversit ii Terrei.ăţDin 1.700 pân în prezent terenurile agricole au crescut de aproape cinci oriă

în detrimentul pajiştilor şi al terenurilor umede. Ritmul desp duririlor este în prezentă

de 100.000 – 200.000 ha pe an, fiind deosebit de intens în rile s race, în curs deţă ă

dezvoltare, în consecin , din zona tropical .ţă ăCele mai profunde transform ri ale biosferei şi ale învelişului de sol seă

înregistreaz în perimetrul localit ilor urbane şi rurale. Aşez rile umane şiă ăţ ă

activit ile industriale produc şi o puternic poluare a solurilor. Ploile acideăţ ă

determin desfolierea arborilor şi, în consecin , distrugerea unor suprafe e întinseă ţă ţ

de p dure.ăDatorit extinderii activit ilor umane, în prezent, ne afl m într-o perioad deă ăţ ă ă

extinc ie rapid a numeroase specii de vie uitoare, comparabil cu crizele geologiceţ ă ţ ă

din trecutul planetei. Anual 50.000 de specii de plante şi animale sunt aduse în

pragul dispari iei din cauza modific rii condi iilor de mediu. În vederea atenu riiţ ă ţ ă

acestor fenomene, Comisia Mondial pentru Mediu şi Dezvoltare a recomandat ca,ă

în medie, 12% din teritoriile na ionale s fie protejate în parcuri şi rezerva iiţ ă ţ

naturale.

Utilizarea agricol şi suprap şunatul din regiunile semideşertice duc laă ă

intensificarea spulber rii nisipurilor de vânt, la distrugerea cuverturii fragile de sol şiă

la extinderea deserturilor, fenomen cunoscut sub denumirea de deşertificare.

Parc na ionalţ Sector de creast ăPricopan din parcul

M. M cină

Soluri s r turate puternică ăErodate, cu vegta ie halofitţ ă

Desp duririle şi utilizarea neadecvat a versan ilor contribuie la degradareaă ă ţ

solurilor prin procese de eroziune şi alunec ri. Aceste activit i, asociate cuă ăţ

modific rile climatice, determin şi o extindere a efectelor dezastrelor naturale.ă ăÎn prezent, circa 15% din suprafa a continentelor (aproximativ 20 milioane deţ

km2) — excluzând suprafe ele ocupate de ghea — este afectat de diferiteţ ţă ă

procese de degradare. Procesele de eroziune ale solurilor de in 56%, procesele deţ

defla ie 28%, degradarea chimic 12%, degradarea fizic 4%.ţ ă ă

Aminti i-v :ţ ă• specificul vegeta iei de tundr ;ţ ă• deosebirea dintre tundra arctic şi cea antarctic .ă ă

No iuni noiţdeşertificare – proces de extindere a deserturilor, în detrimentul regiunilor

vecine;

Sahel – regiune (zon ) de trecere (circa 300-500 km l ime) între savan şiă ăţ ă

deserturile nord africane, cu vegeta ie ierboas şi precipita ii de 200-600 mm.ţ ă ţ

5

Aplica ii biopedogeografice în orizontul localţ

Asemenea aplica ii sunt mai dificil de realizat în spa iul unui oraş, unde, înţ ţ

timp, mul imea lucr rilor antropice a condus la modific ri profunde în alc tuirea şiţ ă ă ă

structura forma iunilor vegetale şi a p turii de sol. Ele sunt posibile în vecin tateaţ ă ă

acestora şi, în bun m sur , în mediul rural, apoi în spa iile naturale ocrotite aflateă ă ă ţ

în apropiere.

Pentru forma iunile biogeografice, profesorul de geografie poate realiza,ţ

împreun cu elevii, mai multe tipuri de observa ii, îndeosebi în lungul unui profil prină ţ

trecerea de la suprafe ele cu p şune în interiorul unei p duri. Se pot face, astfel,ţ ă ă

aprecieri privind tipul de forma iuni vegetale (alc tuire, densitate, în l ime etc),ţ ă ă ţ

asupra modific rilor survenite în interiorul p durii între plantele ierboase, stratul deă ă

arbuşti şi arbori (densitate, grosime, în l ime etc.) în func ie de cantitatea de lumină ţ ţ ă şi modific rile de temperatur , umiditate etc. Importante sunt observa iile legate deă ă ţ

urm rile interven iei antropice (t ierea arborilor, des elenit, înlocuirea vegeta ieiă ţ ă ţ ţ

spontane cu livezi, parcuri, diverse construc ii etc).ţPentru sol, la rândul s u, se identific maluri abrupte unde pot fi urm rite:ă ă ă

profilul acestuia în întregime, separarea de orizonturi ce au culori, textur , structură ă deosebite; se realizeaz m surarea acestuia, reac ia chimic prin aprecierea ph -ă ă ţ ă

ului şi se întocmeşte schi a profilului; se descrie utilizarea solurilor.ţ

VII

MEDIUL, PEISAJUL ŞI SOCIETATEA OMENEASCĂ

Mediul natural constituie un sistem (local

sau global) alc tuit din componente naturaleă

(relief, structur geologic şi resurse de subsol,ă ă

ape, aer, sol, vegeta ie şi faun ) .ţ ăSpre deosebire de acesta, mediul

înconjur tor reprezint totalitatea componenteloră ă

naturale şi a celor create prin activit i umane,careăţ

se intercondi ioneaz , asigurând un echilibruţ ă

ecologic; determin condi iile de via pentru om şiă ţ ţă

de dezvoltare pentru societate. Prin urmare, mediul

înconjur tor este mediul natural, influen at deă ţ

om,atât pozitiv (prin lucr ri de ameliorare, deă

drenare, împ duriri etc), cât şi negativ (prină

poluare, defriş ri, distrugeri de specii etc). În cadrulă

lui se disting dou nuan ri — mediu antropică ţă

(modificarea produs de om este aproape total ) şiă ă

mediu antropizat (schimb rile sunt par iale).ă ţMediul înconjur tor are dou tipuri deă ă

componente:

• naturale, incluzând elemente abiotice

(aerul, apa, substratul geologic, relieful, solul) şi

biotice (vegeta ia şi animalele);ţ• antropice, introduse de om prin

activit ile sale.ăţMediul înconjur tor nu este o simpl sum deă ă ă

elemente, ci un tot în care elementele componente

interac ioneaz , manifestându-se ca un organism:ţ ă

când este modificat , voit sau nu, una dintreă

componente, sufer modific ri şi alte componente, cu care se afl în strânsă ă ă ă interdependen .ţă

Mediul geografic a avut, ca elemente ini iale, rocile (şi implicit relieful), apa şiţ

aerul — elemente primare, la care s-au ad ugat ă elementele derivate — solurile

şi vie uitoarele, iar, în final, noosfera, „învelişul spiritual al Terrei” sau, mai concret,ţ

sfera transform rilor şi a amelior rilor biosferei prin inteligen a uman .ă ă ţ ăCa urmare a ac iunii umane tot mai accentuate rezult ţ ă medii antropizate.

Peisaj din mun ii Vosgi – un model de echilibru al rela iei om - mediuţ ţ

***

Termeni sinonimi pentru mediul înconjur tor sunt: mediu ambiant,ă

environement, mediu ecologic, mediu de via . Termenul environement, de origineţă

francez (environ semnificând împrejurime, vecin tate), preluat în limba englez ,ă ă ă

precum şi în alte limbi de pe Glob, este în prezent cvasigeneralizat. Termenul de

mediu ambiant are un în eles ceva mai larg, putând cuprinde şi semnifica ii de ordinţ ţ

psihologic, artistic, social.

***

Mediu natural neafectat de ac iunea uman (sector din p dureaţ ă ă

amazonian )ă

***

„Şi ca încheiere, nu ne r mâne decât s constat m cât de perfect se îmbin şiă ă ă ă

cât de armonios depind unul de altul elementele geografice, în ceasornicul viu al

P mântului s-a mişcat roti a apelor curg toare, ea a pus în mişcare şi roti aă ţ ă ţ

eroziunii terestre şi cu aceasta au început a se mişca şi roti ele atmosferei şi aleţ

viet ilor p mântului. Şi aceast constatare nu e literatur , ci vine, dup cum s-aăţ ă ă ă ă

v zut, din considerarea clar şi în eleg toare a înseşi for elor naturii.” (Georgeă ă ţ ă ţ

Vâlsan, V ile — originea şi evolu ia loră ţ )

***

No iuni noiţpeisaj geografic – elemente vizibile, stabile şi de durat ale mediuluiă

înconjur tor rezultate din condi ionarea reciproc a acestora, la un moment dat;ă ţ ăabiotic – lipsit de via ;ţămedii antropizate – areale ale mediului natural influen ate de activit ileţ ăţ

oamenilor

1

Interac iunile dintre elementele naturale ale mediuluiţ

Exist rela ii care s-au dezvoltat la nivelul elementelor fiec rui factor deă ţ ă

mediu, dar şi la nivelul întregului sistem de mediu, unele având rol conduc tor şiă

imprimând tr s turile de baz ale acestuia, reflectate în peisaj. În amândouă ă ă ă situa iile, rela iile au caracter spa ial, temporal,cauzal,func ional şi dinamic-evolutiv.ţ ţ ţ ţ

Ele pot fi analizate separat, dar trebuie avut în vedere faptul c permanent există ă interac iuni.ţ

Rela iile spa ialeţ ţ pun în eviden leg turi pe teritorii cu suprafe e variabile.ţă ă ţ

Astfel, mediile deşertice cuprind por iuni mari din Africa, Australia, Asia etc, regiuniţ

în care întregul sistem de rela ii dintre elementele de mediu este subordonat celorţ

de natur climatic . Oazele constituie spa ii reduse în deşert, în care, local, seă ă ţ

impun alte rela ii determinate de prezen a unor izvoare sau a unei pânze de apţ ţ ă situate la adâncime mic .ă

Rela iile temporaleţ relev schimb ri par iale sau totale ale factorilor deă ă ţ

mediu sau ale mediului în întregime, în intervale de timp diferite. Astfel, evolu iaţ

condi iilor climatice în Cuaternar, în care fazele reci glaciare au alternat cu fazeţ

temperate, în America de Nord şi Europa Central şi de Nord, a determinată

modific ri în rândul celorlalte rela ii dintre componentele mediului, pe parcursul aă ţ

zeci de milioane de ani. Ca urmare, s-a trecut de mai multe ori de la medii specifice

calotelor glaciare la cele ale p durilor de conifere sau de foioase, şi invers.ă

Rela iile cauzaleţ conduc în general la transform ri esen iale în alc tuirea şiă ţ ă

modul de reflectare a unei unit i de mediu ca peisaj. De exemplu, schimbarea peăţ

distan e mari a pozi iei cursului unui fluviu într-un deşert (Tigru şi Eufrat) sau într-oţ ţ

regiune arid (Huang He) a fost urmat de modific ri ale rela iilor dintre elementeleă ă ă ţ

mediului şi de înlocuirea acestuia (din regiuni fertile şi cu aşez ri numeroase s-aă

trecut la un mediu de pustiu).

Rela iile de func ionalitateţ ţ determin sensul dezvolt rii unit ii de mediu.ă ă ăţ

Unul sau câ iva componen i pot genera leg turi care orienteaz ansamblul acestora.ţ ţ ă ă

De exemplu:

— prezen a rocilor calcaroase într-o regiune creeaz un mediu carstic înţ ă

care modul de func ionare a leg turilor dintre elementele naturale şi antropiceţ ă

conduce la individualizarea specificului acestuia: forme de relief, microclimat,

circula ia apei, tip de sol, vie uitoare şi activit i ale omului (materiale deţ ţ ăţ

construc ie) aparte reflectate în peisaj;ţ— luncile râurilor, indiferent de unitatea geografic în care se afl (munte,ă ă

dealuri, câmpii), datorit rela iilor func ionale ce se stabilesc între ap din râu şiă ţ ţ ă

pânza freatic limitrof şi celelalte elemente de mediu, dobândesc caracteristiciă ă

care asigur omogenitatea dar şi individualitatea teritorial .ă ă

P dure în lunca Dun rii ă ă(Balta Br ilei)ă

Carier de marmur în Italiaă ă

Rela iile cu caracter dinamicţ , respectiv modific rile spa iale şi în timp, caă ţ

urmare a schimburilor de energie şi materie ce conduc la evolu ia mediului, suntţ

caracterizate prin transform ri par iale care, însumate, pot genera un nou tip deă ţ

mediu. Rapiditatea evolu iei depinde de impunerea unui grup de rela ii generate deţ ţ

unul sau doi factori ai mediului. Astfel, la nivel local, se produce schimbarea

mediului natural într-unul antropic, trecând prin mai multe faze de „antropizare”; la

un nivel mai semnificativ, putem exemplifica cu extinderea deşertului Sahara, în

detrimentul unit ilor de relief vecine (savana nord-african ).ăţ ă

2

Interac iunile dintre om si mediul terestruţ

Mult vreme mediul n-a fost influen at de om şi de activitatea acestuia. Omulă ţ

aflat în stadiul de culeg tor şi de vân tor era foarte bine integrat mediului şi nu îiă ă

aducea daune. Abia începând cu Neoliticul, aşadar în urm cu circa 8.000 de ani,ă

omul devine un factor activ în modificarea naturii, prin practicarea agriculturii,

creşterea animalelor şi realizarea de aşez ri. Ca urmare, defrişeaz p durea pentruă ă ă

a face loc ogoarelor (în unele cazuri se ajunge la erodarea solului), degradează p mântul prin p şunatul excesiv, irig terenurile — aşa au ap rut vechile civiliza iiă ă ă ă ţ

din v ile fertile (Nil, Indus, Gange, Tigru şi Eufrat ş.a.).ăPe m sur ce popula ia a cunoscut o creştere accelerat , chiar exploziv , iară ă ţ ă ă

omul a dobândit mijloace tot mai perfec ionate de interven ie asupra naturii,ţ ţ

modificarea antropic a mediului natural s-a accentuat. De pild , în ultimele câtevaă ă

secole, mediul natural al planetei n-a suferit decât transform ri spontane minime, înă

schimb a cunoscut schimb ri importante datorit intensific rii activit ii umane.ă ă ă ăţDar transformarea naturii, realizat în prezent aproape numai prin intermediulă

tehnicii şi a puternicelor mijloace oferite de aceasta, satisface nevoile umane însă duce şi la degradarea mediului. Iat câteva din excesele impactului om-natur ce auă ă

devenit tot mai evidente în secolul al XX-lea:

• extragerea, anual, a peste 20 de miliarde de tone de roc , a peste 10ă

miliarde de tone de combustibili minerali fosili (c rbuni,petrol, gaze naturale), aă

peste un miliard de tone de minereuri feroase şi neferoase etc;

Turm de bizoni în preeriile nord – americane. În medalion, Buffalloă

Bill – unul dintre cei care au adus în pragul dispari iei, prin vânareţ

excesiv , aceast specieă ă

• dublarea suprafe ei terenurilor agricole, în principal în dauna p durilor;ţ ă• dispari ia a câteva sute de specii de vie uitoare dintre cele maiţ ţ

importante, mult mai multe aflându-se în pericol de extinc ie;ţ

• acumularea unor mari cantit i de deşeuri şi reziduuri;ăţ• r spândirea poluan ilor mediului pe toat întinderea P mântului.ă ţ ă ăDezvoltarea societ ii omeneşti a impus, treptat, un sistem nou (antropic) laăţ

contactul celor cinci geosfere, dar, în cea mai mare parte, în prezent, pe uscat.

Gra ie unor variate eforturi, ţ omul este creatorul unui mediu specific, prin

îmbinarea, sau, în unele cazuri, înl turarea unor elemente ale componenteloră

mediului natural. În acest mediu, importante sunt:

Poluare cu gaze de eşapament

emise de autovehicule

• aşez rile umaneă , cu o diversitate de înf iş ri, în concordan cuăţ ă ţă

condi iile pe care le ofer cadrul natural (spa iul, caracteristicile reliefului, climatulţ ă ţ

vitreg sau favorabil etc), cu specificul etapei istorice de dezvoltare a societ ii (de laăţ

satul de colibe la oraşe-cet i şi, azi, la metropole).ăţ• agricultura, practicat în forme multiple, în func ie de condi iileă ţ ţ

climatice, dar mai ales în func ie de nivelul de dezvoltare economic şi social-istoric,ţ

are consecin e diferite în modificarea mediului natural;ţ• industria: la rândul lor, diversele ramuri industriale au impus, în ultimele

dou secole, modific ri însemnate în mediu, atât din cauza excava iilor create prină ă ţ

exploatarea z c mintelor minerale şi a prelucr rii (halde şi iazuri de decantare),ă ă ă

prin extrac ia petrolului (câmpuri de sonde sau platforme marine), prin realizarea deţ

baraje şi lacuri hidroenergetice, prin crearea de platforme industriale, diguri, bazine

portuare etc, cât şi prin introducerea în mediu a unui volum însemnat de noxe,

deşeuri lichide şi solide, sau realizarea de construc ii, multe dintre ele abandonateţ

dup pierderea importan ei economice.ă ţÎn concluzie, omul, prin activit i orientate în direc ia realiz rii unor scopuriăţ ţ ă

imediate, a devenit, direct sau indirect, un factor active în modificarea elementelor

mediului în care tr ieşte. Astfel, el a creat forme de relief (halde, diguri, canale,ă

taluze, ramblee, cariere etc), a nivelat ondul rile reliefului, prin sec ionareaă ţ

versan ilor şi prin construc ia unor c i de comunica ie şi transport, a crescut risculţ ţ ă ţ

producerii de alunec ri, surp ri, toren i, ogaşe etc, a schimbat complet mediulă ă ţ

terenurilor ml ştinoase (prin desec ri şi nivel ri) etc.ă ă ă

***

Afectarea mediului înconjur tor îşi are r d cinile într-un anumit mod de aă ă ă

concepe „st pânirea naturii”, necunoscându-i bine sau nerespectându-i legile,ă

printre care şi unele legi cu caracter ecologic, definite de americanul Barry

Commoner:

a) toate sunt legate de toate, reflectând existen a unei re ele de leg turiţ ţ ă

reciproce în natur ;ăb) orice lucru trebuie s duc undevaă ă , în sensul c în natur nu există ă ă

„deşeuri”; ceea ce este eliminat de un organism ca deşeu este hran pentru altul;ăc) natura se pricepe cel mai bine, stabilind probabilitatea c orice schimbareă

major introdus de om într-un sistem natural este nociv pentru sistemulă ă ă

respectiv.

***

3

Peisajele naturale

Relief de canale, diguri şi mlaştini

pe grindul Chituc

Spre deosebire de alte ştiin e ale naturii, în geografie se foloseşte îndeosebiţ

termenul de peisaj pentru a ilustra un anumit mediu specific de pe întinsul planetei.

Pentru diferen ierea tipurilor de peisaje se foloseşte frecvent ca principal criteriuţ

vegeta ia, întrucât aceasta reflect o adev rat sintez de factori naturali, înţ ă ă ă ă

principal pedoclimatici, şi condi ioneaz r spândirea speciilor faunistice.ţ ă ăAşadar, peisajul este o parte omogen a unit ii de mediu care iese înă ăţ

eviden („se vede”) printr-un element dominant (p durea, savana, câmpul de nisipţă ă

etc.)

Tipuri de peisaje naturale

(vezi şi subcapitolul R spândirea geografic a vegeta iei şi faunei)ă ă ţ

Aspect din p durea ecuatorial africană ă ă

Peisajul p durii ecuatorialeă . Dezvoltarea acesteia este condi ionat deţ ă

existen a unor temperaturi ridicate şi constante şi de precipita ii bogate. Solurileţ ţ

sunt s race în humus şi au caracter lateritic.ăAcest tip de p dure este veşnic verde şi înregistreaz cel mai mare num r deă ă ă

specii de arbori, la care se adaug lianele (plante lemnoase ag toare) şi epifi eleă ăţă ţ

(ferigi, orhidee ş.a.). Multe specii au valoare economic , fiind exploatate pentruă

lemn pre ios (mahon, abanos, palisandru ş.a.), latex (arborele de cauciuc), fructeţ

(arborele de cafea, arborele de cacao) etc.

P durea ecuatorial ad posteşte o mare varietate de specii de vie uitoare.ă ă ă ţInterven ia omului a f cut ca p durile ecuatoriale s -şi restrâng mult arealulţ ă ă ă ă

într-o serie de regiuni sud-americane (în Brazilia îndeosebi),africane (R.D.Congo,

Nigeria ş.a.), asiatice (Indonezia, Filipine, India ş.a.). În locul p durilor defrişate s-auă

extins culturile agricole, îndeosebi planta ii de arbori tropicali (de cafea, de cacao,ţ

de vanilie ş.a.), dar în unele cazuri s-au instalat fenomene ca degradarea terenurilor

prin lateritizare, eroziune etc.

Aminti i-v :ţ ă

● caracteristicile climei în care se dezvolt p durea ecuatorial ;ă ă ă● influen a antropic în modificarea peisajului p durii ecuatoriale.ţ ă ă

Peisajul p durii musoniceă este caracteristic sudului Asiei (îndeosebi înă

Peninsula Indochina şi în anumite regiuni ale Indiei), unde climatul este musonic.

Speciile de arbori sunt, în ansamblu, cele caracteristice p durii ecuatoriale, dară

num rul lor este mai redus, p durea fiind mai pu in dens şi umbroas . Pe alocuriă ă ţ ă ă

este întrerupt de por iuni de savan . Datorit exploat rii intense, fie pentru lemnă ţ ă ă ă

de foc, fie pentru lemn pre ios (destinat exportului), au fost defrişate mari întinderiţ

ale acestui tip de p dure, l sând loc terenurilor degradate, mai ales în India.ă ă

Peisajul de savană este proprie climatului subecuatorial cu două anotimpuri. Predomin asocia ia vegetal erbacee, cu graminee având creştereă ţ ă

rapid în sezonul ploios. Arborii sunt rari, cu r d cini adânc înfipte în p mânt, iară ă ă ă

cursurile de ap sunt înso ite adeseori de p duri-galerii.ă ţ ăFauna este alc tuit mai ales din mamifere mari, atât erbivore, cât şiă ă

carnivore, bune alerg toare, unele tr ind în turme; în ape sau în apropiereaă ă

acestora se adaug hipopotami, crocodili, specii de p s ri (flamingo, pelicani,ă ă ă

egrete ş.a.).

Savan africană ă

Suprafe ele ocupate cândva de savane au intrat treptat (total sau par ial) subţ ţ

cultur şi, o dat cu acest proces, s-au restrâns arealele de r spândire a faunei,ă ă ă

punând în pericol existen a multor specii. În plus, regiunile de savan care n-au fostţ ă

transformate în terenuri arabile constituie în prezent domeniul creşterii extensive a

animalelor, în multe ri africane, sud - americane şi asiatice.ţă

Peisajul de stepă. Este un peisaj de climat temperat-continental cu nuan eţ

excesive. Cuprinde o vegeta ie de tip ierbos, în care domin gramineele, la care seţ ă

adaug leguminoase, compozite, umbelifere etc. Fauna este mai pu in bogat decâtă ţ ă

cea forestier , dominând roz toarele, la care se adaug erbivore, carnivore, speciiă ă ă

de p s ri.ă ă

Stepa asiatic (Mongolia)ă

Aceast asocia ie vegetal poart denumiri diferite: ă ţ ă ă stepă în Europa şi Asia,

prerie în America de Nord, pampas în America de Sud, veld în sudul Africii,

tussock în Noua Zeeland . Exist îns anumite diferen e între acestea. Deă ă ă ţ

exemplu, în prerii predomin ierburile înalte, iar în pampas asocia ia ierboas esteă ţ ă

pres rat cu tufişuri.ă ăinuturile stepice au constituit din vechi timpuri marile terenuri de p şunatŢ ă

ale lumii. Cu timpul, mai ales în ultimele dou secole, acestea au fost transformateă

masiv în terenuri agricole — printre altele „grânarele lumii” —, factorii favorizan iţ

fiind fertilitatea ridicat a solurilor şi faptul c stepele se suprapun, de regul ,ă ă ă

câmpiilor şi podişurilor joase. Dar, o dat cu aceasta, flora şi fauna stepei s-aă

modificat profund, cu consecin e asupra echilibrului ecologic din zon .ţ ă

Amintiti-v :ă● speciile de arbori caracteristici p durii musonice;ă● elementele floristice specifice savanei;

● denumirile sub care mai este cunoscut stepaă

Peisajul deşertic este caracteristic regiunilor aride, atât tropicale

(pustiurile calde: Sahara, Kalahari, Namib, Rub al-Khali, Victoria, Gibson, Marele

Deşert de Nisip, Arizona ş.a.), cât şi temperate (pustiurile reci: Gobi, Karakum,

Atacama ş.a.).

Elementele comune celor dou tipuri de pustiuri sunt amplitudinile termiceă

ridicate, precipita iile foarte sc zute (sub 250 mm anual, dar de regul între 50 şiţ ă ă

100 mm), solurile absente sau foarte s race, lipsa vegeta iei sau, unde exist , esteă ţ ă

rar şi cu pu ine specii.ă ţÎn pustiurile calde vegeta ia este ceva mai variat , cu adapt ri pentruţ ă ă

utilizarea (economic ) a apei: multe specii au frunze caduce, suculente sauă

spinoase, cu ciclu rapid de dezvoltare. În schimb, în pustiurile reci vegeta iaţ

dominant este format din tufe rare de graminee, mici plante lemnoase târâtoare,ă ă

muşchi, licheni etc.

Peisaj deşertic din Peninsula Arabia

Deşerturile sunt pu in propice şi vie ii, şi activit ii umane, cu excep iaţ ţ ăţ ţ

oazelor. Gra ie iriga iilor unele areale deşertice au fost transformate în ogoareţ ţ

roditoare, ca de exemplu în pustiurile Karakum (Kazahstan, Turkmenistan), Mojave

(S.U.A.), Sonora (Mexic), Sahara (Libia, Algeria, Tunisia), din Peninsula Arabia

(Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Arabia Saudit ).ă

Peisajul mediteranean este caracteristic regiunii din jurul M rii Mediterane,ă

cu un climat subtropical într-o zon de contact a climatului deşertic cald şi arid cuă

climatul temperat – oceanic. Cu unele diferen ieri, acest tip de peisaj se întâlneşte şiţ

în sud-vestul S.U.A. (California), partea central a statului Chile, regiunea Cap dină

Africa de Sud, sudul Australiei.

Esen ele lemnoase caracteristice, cândva foarte r spândite, dar ast zi destulţ ă ă

de rar întâlnite datorit exploat rii îndelungate, sunt: stejarul de plut , pinul deă ă ă

Alep, cedrul de Liban, m slinul s lbatic ş.a.ă ăPeisajul din jurul M rii Mediterane este unul dintre cele mai transformateă

antropic de pe întreaga planet . Aici au înflorit, înc din vechi timpuri, str luciteă ă ă

civiliza ii (egiptean , fenician , iudaic , greceasc , roman , bizantin , maur ş.a.),ţ ă ă ă ă ă ă ă

exist o mare concentrare de popula ie şi, implicit, de aşez ri omeneşti, seă ţ ă

desf şoar intense activit i economice, se manifest cea mai mare presiuneă ă ăţ ă

turistic de pe Glob etc.ăPeisajul de taiga este o asocia ie vegetal complex , dominat de p duri deţ ă ă ă ă

r şinoase (molid, pin, brad, larice), caracteristic emisferei boreale (Europa, Asia,ă ă

America de Nord), cuprins între p durea de foioase, în sud, şi tundr , în nord.ă ă ă

Constituie cel mai mare fond forestier al planetei. Aceste p duri se extind şi c treă ă

sud, în mun ii înal i. Fauna taigalei este destul de variat , remarcându-se animaleleţ ţ ă

cu blan pre ioas .ă ţ ăPeisajul taigalei, mult vreme aproape intact, este din ce în ce mai multă

modificat de om, la exploatarea lemnului ad ugându-se extrac ia unor resurseă ţ

minerale: c rbuni (bazinele Peciora, Tunguska şi altele în Siberia), petrol (în bazinulă

fluviului Obi din Siberia, în provincia canadian Manitoba, în starul Alaska dină

S.U.A.), minereu de fier (în Siberia, în Laponia, în Peninsula Labrador), aur (Siberia,

Alaska) ş.a.

Amintiti-v :ă● condi iile climatice în care se dezvolt taigaua;ţ ă● r spândirea geografic a asocia iei vegetale de taiga.ă ă ţ

Peisajul de tundră — peisajul de la nord de taiga, formând o fâşie de-a

lungul rmului Oceanului Arctic. Acest peisaj este asociat totodat calotelorţă ă

glaciare antarctic şi groenlandez . Clima este arctic , vegeta ia este s rac , fiindă ă ă ţ ă ă

format predominant din muşchi şi licheni, fauna, de asemenea foarte s rac şiă ă ă

omogen ca specii.ăTundra este un mediu natural pu in modificat de om.ţ

4

Factorii geoecologici naturali

Exist cinci asemenea factori: relieful, apa, aerul, solul, vie uitoarele (planteleă ţ

şi animalele). Frecvent, aceste componente sunt separate în dou grup ri: ă ă abiotice

(primele patru componente), sau elementele fizice neînsufle ite, şi ţ biotice

(vie uitoarele, în afara omului).ţEvolu ia şi asocierea acestora în timp a dus la individualizarea unui mediuţ

global diferit de cel dezvoltat pe celelalte planete ale Sistemului Solar. În acelaşi

timp ele se reflect , practic, în tipuri de peisaje.ă

a) Componenta relief. Analiza factorilor morfologici care constituie

suportul natural al mediului înconjur tor are în vedere:ă

• elemente morfometrice, care pot avea, dup caz, un rol favorizant sauă

nu: altitudinile joase permit dezvoltarea aşez rilor şi a exploat rii agricole, spreă ă

deosebire de cele înalte; pantele mici cu desf şurare mare sunt favorizante fa deă ţă

cele mari; cu cât fragmentarea terenurilor este mai ridicat , cu atât poten ialulă ţ

pentru locuire este mai restrâns;

• formele majore de relief, care ofer posibilit i diverse de habitat:ă ăţ

câmpiile asigur aproape în întregime condi ii pentru dezvoltarea aşez rilor şi aă ţ ă

unor activit i diversificate; poten ialul de habitat scade mult spre regiunileăţ ţ

montane, reducându-se la areale restrânse în masivele înalte şi disp rând, practic,ă

în etajul alpin al celor foarte înalte;

• formele secundare de relief care diversific habitatul; astfel, culoareleă

de v i cu terase, depresiunile, fâşiile litorale joase sunt spa ii optime pentru locuireă ţ

în aşez ri mari, compacte, şi pentru un mod de via variat, pe când în chei, defilee,ă ţă

canioane, pe rmurile înalte, stâncoase, habitatul lipseşte sau este extrem deţă

redus;

• alc tuirea petrografic a reliefuluiă ă şi con inutul în resurse de subsolţ

impun un grad divers de favorabilitate activit ilor economice; astfel, în regiunileăţ

montane şi deluroase, prezen a resurselor minerale şi de combustibili a facilitatţ

concentr ri de popula ie, dezvoltarea de aşez ri, dar şi creşterea suprafe elor cuă ţ ă ţ

terenuri degradate; diversele tipuri de roci au constituit înc din vechime materialeă

folosite de om, nu numai pentru construc ii, ci şi pentru diferite crea ii artistice;ţ ţ

• dinamica proceselor de versant şi de albie care, în majoritatea

situa iilor (alunec ri de teren, toren i, şiroiri, rev rs ri etc), provoac degrad ri deţ ă ţ ă ă ă ă

teren şi restric ioneaz activit ile omului.ţ ă ăţ

b) Componenta aer, care constituie învelişul superior al mediului

geografic, cu rol vital pentru vie uitoare:ţ

• poten ialul energeticţ al mediului este asigurat predominant de radia iaţ

solar pe care suprafa a terestr o primeşte diferen iat, datorit formei P mântului;ă ţ ă ţ ă ă

conduce la deosebiri zonale de mediu;

• regimul termic, în afar de indicator al posibilit ilor de via şi locuire,ă ăţ ţă

este cel care favorizeaz men inerea sau extinderea calotelor glaciare, extindereaă ţ

deşertific rii, a arealelor cu secete frecvente etc;ă

• regimul precipita iilorţ , de care depinde gradul de umezeal ală

solurilor, scurgerea râurilor, alimentarea pânzelor de ap şi, de aici, condi ii diferiteă ţ

de via şi de folosire a terenurilor; important este cunoaşterea frecven eiţă ă ţ

diferitelor tipuri de precipita ii, mai ales a ploilor toren iale (pot produce inunda ii şiţ ţ ţ

eroziuni puternice), a ninsorilor abundente, care asigur un strat gros de z padă ă ă etc;

• regimul de manifestare a unor fenomene meteorologice care pot

avea rol distructiv (tornadele, grindina — pentru suprafe ele cu culturi, viscolul,ţ

poleiul şi chiciura etc).

c) Componenta apă, învelişul cu extindere mare aflat la contactul aerului

cu relieful, vital pentru vie uitoare, om şi activit ile sale:ţ ăţ

F r Nil n-ar exista Egiptulă ă

Oraşul – port Genova pe

rmul M rii Liguriceţă ă

• regimul scurgerii râurilor, cu intervale de timp în care debitele mari

produc rev rs ri şi inunda ii, sau, invers, în care debitele mici determin chiară ă ţ ă

fenomenul de secare al albiilor;

• lacurile reprezint resurse importante pentru habitat (în jurul lacuriloră

mari se afl multe aşez ri), turism, naviga ie, alimentarea cu ap a localit ilor şi aă ă ţ ă ăţ

instala iilor industriale şi agricole;ţ

• pânzele de ap subterane, izvoareleă sunt utilizate diferen iat: cele cuţ

ap potabil pentru consumul popula iei, cele minerale şi termale pentru tratamentă ă ţ

balnear; o bun parte din apele subterane este nepotabil şi doar o parte restrânsă ă ă a lor este folosit ca ap industrial ;ă ă ă

• m rile şi oceaneleă , prin dimensiunea spa ial şi desf şurare, asigur :ţ ă ă ă

medii diferen iate de via pentru un num r mare de organisme; resurse minerale şiţ ţă ă

combustibili, acumulate pe fund şi în structurile reliefului oceanic (îndeosebi în

regiunile de platform , unde exist rezerve de petrol şi gaze); în ele se manifestă ă ă valuri, curen i, maree, efecte de natur termic asupra regiunilor litorale, induse deţ ă ă

curen ii oceanici, fie ei calzi ori reci etc.ţ

d) Componenta biotică este un sistem dezvoltat mai ales în ultimele 600

de milioane de ani şi care a cuprins îndeosebi nivelul superior al m rilor şi oceaneloră

(frecvent pân la 200 m adâncime), suprafa a uscatului, dar şi partea superioar aă ţ ă

scoar ei şi baza atmosferei, formându-se la contactul a trei învelişuri:ţ

Locuin omeneasc ţă ăpe un teren defrişat (Africa)

• vegeta iaţ are rol esen ial în oxigenarea atmosferei, în fixarea carbonuluiţ

şi în realizarea materiei organice, în men inerea unei anumite st ri de umiditate aţ ă

aerului;

• valorificarea animalelor şi a plantelor (îndeosebi a celor de cultur ) aă

impus diverse activit i economice (vân toare, pescuit, culturi agricole, produseăţ ă

alimentare, textile, piel rie, înc l minte, bl nuri etc);ă ă ţă ă

• distribu ia plantelor şi a animalelorţ , impus de condi iile deă ţ

umiditate, temperatur , lumin , con inutul în s ruri din ap etc, se manifest înă ă ţ ă ă ă

alc tuirea şi structura unit ilor de mediu, reflectându-se în peisaje şi, în mareă ăţ

m sur , în specificul activit ilor umane.ă ă ăţ

e) Componenta edafic (solurile):ă

• este legat de regiunile de uscat unde materia organic s-a putută ă

acumula în depozitele de pe diferitele suprafe e;ţ

• în func ie de cantitatea de humusţ acumulat, prezint o anumită ă fertilitate de care

depinde produc ia de biomas agricol şi silvic ;ţ ă ă ă

• constituie factorul natural în care se manifest influen e dinspre toateă ţ

celelalte componente ale mediului.

5

Tipurile de mediu natural

Evolu ia rela iilor dintre cele şase componente majore ale mediului a condusţ ţ

la individualizarea unei mul imi de unit i ale acestuia, cu dimensiuni, structur şiţ ăţ ă

reflectare în peisaj deosebite, care se înscriu într-un sistem ierarhic. Prima

diferen iere a acestora implic drept criteriu componentul care reprezint suportulţ ă ă

de care sunt legate prin genez şi evolu ie, şi anume medii pe uscat, respectivă ţ

medii în bazinele marine şi oceanice. Urmeaz , în cadrul acestora, grup rile zonale,ă ă

determinate de factorul climatic, grup rile pe vertical , cauzate de extensiaă ă

reliefului montan, şi grup rile azonale, caracteristice influen ei locale sau regionaleă ţ

a celorlal i factori de mediu, între care omul are un rol esen ial.ţ ţ

Principalele medii pe uscat

Se desf şoar pe 29% din suprafa a P mântului, fiind prezente la toateă ă ţ ă

latitudinile, dar cu o mai mare concentrare în emisfera nordic .ă

Mediul regiunilor ecuatoriale

Vegeta ie ecuatorialţ ă

Se desf şoar de o parte şi de alta a Ecuatorului, în medie pân la 5°ă ă ă

latitudine, cu o extensie deosebit în America de Sud (bazinul Amazonului ş.a.),ă

Africa (bazinul fluviului Congo, litoralul Golfului Guineii ş.a.), Asia de Sud-Est

(arhipelagurile Indonezian, Filipinez etc). Climatul are un rol esen ial în rela iile cuţ ţ

ceilal i factori, remarcându-se prin constan a, în timpul anului, a valorilorţ ţ

temperaturilor (25-28°C), umidit ii (peste 85%),respectiv a precipita iilor(1.000-ăţ ţ3.000 mm, cu regim aproape diurn) etc. C ldura şi umezeala accentuate auă

favorizat dezvoltarea unei vegeta ii predominant reprezentate de p dure. Eaţ ă

constituie elementul de mediu care imprim caracteristica esen ial a acestuia,ă ţ ă

reflectat într-un peisaj aparte.ă

Mediul regiunilor tropical-umede cu dou anotimpuri ăSe desf şoar în ambele emisfere, între 5° şi 20° latitudine (America Central ,ă ă ă

estul Braziliei, India, Indochina, China de Sud - Est, nordul Australiei şi o mare parte

din Africa Central ), dar regional poate ajunge şi la 30-35° (Argentina, sudul Africii);ă

cuprinde regiuni de câmpie, podişuri, lan uri de mun i nu prea înal i, în care peisajulţ ţ ţ

se impune fie prin p duri, fie prin forma iuni ierboase. Toate aceste regiuni facă ţ

parte din zona cald , dar au ca specific succesiunea a dou sezoane distincte, unulă ă

cald şi ploios (temperaturi de 20 - 25°C, cea mai mare parte din precipita iileţ

anuale, de 1.000 – 1.500 mm, provocând umezeal bogat , de 75%), şi cald şiă ă

secetos (temperaturi de 10 - 20°C, precipita ii rare, sub form de averse), inegaleţ ă

ca m rime, ceea ce se r sfrânge în peisaje diferite.ă ăAl turi de aceste caracteristici, se impun îns în peisaj forma iunile vegetaleă ă ţ

care difer mult în func ie de cantit ile de ap ce rezult din precipita ii şiă ţ ăţ ă ă ţ

lungimea intervalului secetos,

rezultând:

● p duri tropicale care îşi p streaz frunzele ă ă ă în ciuda celor 2-3 luni de

secet ; rezervele de ap din sol atenueaz usc ciunea;ă ă ă ă● p duri tropicale care îşi pierd frunzele; ă● „p durile galeriiă ”, care înainteaz în lungul râurilor cu debite bogate;ă● p durile musoniceă (India, Asia de Sud-Est, pe rmurile Americiiţă

Centrale);

● savana, o forma iune predominant ierboas , alc tuit din specii xerofile,ţ ă ă ă

specific inuturilor secetoase mai mult de patru luni. Acolo unde ploile sunt maiă ţ

frecvente, al turi de ierburi exist şi pâlcuri de arbuşti sau arbori cu în l imeă ă ă ţ

redus , r d cini profunde şi crengi pu ine alc tuind o coroan aplatizat .ă ă ă ţ ă ă ă

***

În Africa exist savane cu baobabi, savane cu acacii, savane cu palmieri, iar înă

America de Sud exist savane cu ierburi înalte şi arbori rari, ce poart nume diferiteă ă

în statele în care aceste forma iuni sunt dominante ţ (campos în Brazilia, llanos în

Venezuela etc). Presiunea antropic este relativ mare şi în aceste regiuni, mai alesă

în centrele de exploat ri de minereuri, rezultând, pe spa ii variate, peisajeă ţ

antropizate.

***

Medii tropical-uscate

Ocup suprafe e foarte mari, între 15° şi 25° latitudine, uneori pân la 30°; înă ţ ă

emisfera nordic se g sesc în nordul Africii (de la Atlantic şi pân la Marea Roşie),ă ă ă

apoi în Peninsula Arabia, Irak, Iran, o bun parte din Pakistan, India şi Podişulă

Mexican, iar în emisfera sudic exist pe areale mai restrânse în sudul Africiiă ă

(Kalahari), în America de Sud (Atacama, în Chile), centrul şi estul Australiei.

Predomin regiunile joase de câmpie şi de podişuri.ăCaracteristicile factorilor de mediu depind de climatul cald şi uscat, cu mari

varia ii diurne şi precipita ii anuale sub 200 mm, cu o distribu ie neuniform . înţ ţ ţ ă

aceste condi ii, vegeta ia aproape c lipseşte, speciile de plante prezentândţ ţ ă

adapt ri şi o densitate extrem de mic . Precipita iile pu ine şi evapora ia intens facă ă ţ ţ ţ ă

ca marea majoritate a v ilor s fie seci.ă ă

Tipurile de medii sunt determinate de diferen ierile climatice regionale; seţ

disting:

● deşerturile propriu-zise, unde precipita iile sub 150 mm/an cad înţ

câteva averse la intervale mari de timp (sunt şi ani lipsi i de ploi); se remarc prinţ ă

mase de nisip cu dune de dimensiuni mari şi câmpuri de pietre. Vegeta ia foarteţ

s rac (câteva specii de graminee) se datoreaz unor depresiuni în care pânzaă ă ă

freatic se afl la adâncime mai mic .ă ă ă

Deşertul Negev din Israel

● semideşerturile se desf şoar la trecerea dinspre deşert c tre regiunileă ă ă

vecine (savan sau regiune subtropical ); aici cantitatea de precipita ii este maiă ă ţ

mare (300-350 mm), iar ploile cad anual şi mai regulat, ceea ce conduce la o

vegeta ie de sezon cu ierburi, arbuşti şi plante suculente (brusa cu acacii din nordulţ

Saharei, brusa cu cactacee din Mexic, catinga brazilian etc). ă V ile sunt mai mari şiă

au ap în sezonul umed.ă

● oazele (pânza de ap se afl la adâncime mic ) şi v ile mariă ă ă ă , cu

ap permanent sau în cea mai mare parte a anului, constituie medii favorabileă

aşez rilor umane şi culturilor de curmali, leandri, arbori de fistic şi alte planteă

necesare alimenta iei.ţ

***

În unele oaze sunt şi exploat ri de petrol şi gaze, condi iile naturale fiind aiciă ţ

puternic influen ate de extinderea construc iilor şi a instala iilor, astfel încât s-aţ ţ ţ

ajuns la medii locale antropizate (nordul Libiei, Arabia Saudit , Iran, Kuweit).ă***

Cuprinsul

Via a şi solurile - continuareţZone biopedoclimatice – continuare............. 3

Biosfera,solurile şi activitatea uman ...........ă 11

Aplica ii biogeografice în orizontul local........ţ 14

Mediul peisajul şi societatea

omenească............................................. 16

Interac iunile dintre elementele naturale aleţ

mediului................................................... 20

Interac iunile dintre om şi mediul terestru....ţ 24

Peisaje naturale........................................ 30

Factori geocologici naturali......................... 47

MINISTERUL EDUCA IEI ŞI CERCET RIIŢ Ă

SILVIU NEGUŢGABRIEL APOSTOL

MIHAI JELENICZ

DAN B LTEANUĂ

GEOGRAFIE FIZICĂGENERALĂ

MANUAL PENTRU CLASA

A IX – A

VOLUMUL 9

HUMANITAS EDUCA IONALŢ

Verdana 20 spc 1

5

Tipurile de mediu natural

Medii subtropicale

Sunt concentrate la latitudini de 30-40°, mai ales în jurul M rii Mediterane, înă

vestul SUA, în Chile, Africa de Sud şi în sudul Australiei. Climatul se remarc prină

dou sezoane distincte: var cald (4r-6 luni) şi uscat (temperaturi de 20 - 25°C),ă ă ă ă

cu frecvente mase de aer tropical şi iarn umed (în 4-5 luni cade cea mai mareă ă

cantitate de precipita ii, sub form de ploi toren iale, din cele 500 - 1.000 mmţ ă ţ

anuale) şi r coroas (temperaturi medii de 5 - 10°C).ă ăÎndep rtarea p durilor a uşurat dezvoltarea de tuf rişuri xerofi-le de tipulă ă ă

maquisului, frigana, garriga (în zona M rii Mediterane), ă scrub (Australia) etc.

Sunt medii intens populate.

Medii temperate propriu-zise

Se întind în latitudine între 40° şi 60°, având o mare dezvoltare pe

continentele din emisfera nordic . în cadrul lor se includ câmpii, dealuri, podişuri,ă

dar şi importante lan uri de mun i, ceea ce determin o diversificare a lor. Mareaţ ţ ă

întindere a continentelor în longitudine, precum şi desf şurarea lan urilor de mun iă ţ ţ

au impus separarea mai multor regiuni în care condi iile climatice sunt diferite,ţ

r sfrângându-se în specificul forma iunilor vegetale, al solurilor, al modului deă ţ

realizare a scurgerii apei râurilor, al dinamicii proceselor actuale etc. Aici sunt cele

mai variate medii antropizate şi antropice.

***

Fiind o regiune intens populat , mediile naturale mai au o ponă dere însemnată doar în regiunile muntoase, mai ales în spa iul alţ pin şi subalpin.

Cea mai mare întindere o au în Eurasia, din estul României şi pân în vestulă

Chinei, apoi în America de Nord (podişurile din centrul SUA şi al Canadei) şi America

de Sud (Argentina).

***

• Mediul temperat-oceanic: se afl în spa iile continentale vecineă ţ

oceanelor, având o dezvoltare mai mare în regiunile de câmpie şi dealuri (în Europa

de Vest) şi mai restrâns în dreptul lan urilor de mun i (Cordilieri, Anzi), careă ţ ţ

constituie bariere în calea maselor de aer aduse de circula ia vestic . În Europa şi înţ ă

America, clima blând cu veri r coroase şi ierni pl cute (circa 800-1.000 mmă ă ă

precipita ii) asigur , pe de o parte, o vegeta ie bogat , cu p duri de foioase, iar peţ ă ţ ă ă

de alt parte, soluri fertile.ă

• Medii temperat-continentale: se desf şoar în p r ile centrale aleă ă ă ţ

continentelor, la distan e mai mari în raport cu oceanele, fiind de cele mai multe oriţ

încadrate de sisteme de mun i înal i (Carpa i, Caucaz, Himalaya, cele din Extremulţ ţ ţ

Orient etc), care împiedic p trunderea maselor de aer oceanic.ă ăClimatul se caracterizeaz prin frecven a maselor de aer continental, polare şiă ţ

arctice, precipita ii pu ine (sub 500 mm/an) şi o accentuare a secetei c treţ ţ ă

sectoarele centrale ale continentelor sau în cele care sunt încadrate de mun i înal i.ţ ţ

Ca urmare, se pot diferen ia trei regiuni distincte climatic, care se reflect înţ ă

caracteristicile celorlal i factori de mediu, impunând tr s turi aparte în peisaj:ţ ă ă— mediul semiarid de step şi silvosă tep , cu vegeta ia ierboasă ţ ă

alc tuit din specii de graminee xerofile (stepa euroasiatic , pampasul argentinian,ă ă ă

preeria nord-american );ă- mediul arid temperat, care cuprinde deserturile din Asia Centrală

(Kara-Kum, Kîzîl-Kum), China, Mongolia, Marele Bazin din S.U.A. ş.a., cu perioadă vegetativ scurt (dureaz 1-2 luni; martie-mai);ă ă ă

- mediul temperat rece,la latitudini mari,50°-66°, practic fâşiile de

trecere la regiunile subpolare din nordul Americii de Nord şi din Eurasia, din

Scandinavia pân în Siberia, cu condi ii climatice dure; p durile de conifereă ţ ă

constituie forma iunea vegetal caracteristic .ţ ă ă

Mediile reci de la latitudini polare

Se desf şoar în nordul Canadei, Alaska, Groenlanda, extremitatea nordic aă ă ă

Eurasiei şi insulele arctice, Antarctica — regiuni cu un climat foarte rece, z peziă

persistente şi ghea . ţă Au fost influen ate de activit ile umane în mai mic m sur .ţ ăţ ă ă ă

Se disting dou tipuri:ă

Peisaj finlandez

• mediul subpolar (de tundră), prezent în extremit ile continentelorăţ

nordice, cu un climat cu sezon de iarn lung şi foarte rece (temperaturi sub -30°C,ă

z pad , vânturi intense) şi unul de var redus (temperaturile se pot ridica la 10°C),ă ă ă

vegeta ie (tundr ) discontinu , predominant reprezentat de muşchi, licheni;ţ ă ă ă• mediul polar glaciar, care se manifest în Groenlanda, în insulele dină

Oceanul Arctic şi în Antarctica, fiind cel mai rece de pe P mânt.ă

***

În mediul polar glaciar, temperaturile medii lunare sunt negative, valorile cele

mai sc zute fiind înregistrate la sta ia Vostok (-88,3°C) în Antarctica; doar înă ţ

sezonul de var , în unele zile, temperaturile devin pozitive, provocând o slab topireă ă

a z pezii. Ca urmare, precipita iile sunt numai sub form de z pad care, prină ţ ă ă ă

tasare, se transform în mase de ghea ce ating în Antarctica şi Groenlandaă ţă

grosimi de la câteva sute de metri la peste 2.000m.

***

Principalele medii în bazinele oceanice

Bazinele oceanice, care acoper 71% din suprafa a terestr , constituie ună ţ ă

mediu general omogen în care se îmbin trei componente naturale: apa, relieful şiă

vie uitoarele. Se adaug , pentru partea exterioar a învelişului de ap , amesteculţ ă ă ă

de aer, realizat prin valuri, curen i, apoi p trunderea luminii. Componenta de mediuţ ă

care reflect însumarea şi influen a celorlalte (îndeosebi lumina, dinamica şiă ţ

salinitatea apei, panta şi alc tuirea reliefului submers etc), oferind cea mai netă ă diferen iere în sub tipuri, este via a. ţ ţ Se disting trei tipuri principale, în cadrul c roraă

se pot separa subtipurile zonale, regionale, locale:

• Mediul litoral se afl în vecin tatea rmului, pe o parte din şelf, undeă ă ţă

exist condi ii bune de lumin , aerare a apei şi o mare varietate de plante şiă ţ ă

animale. Separarea subtipurilor este impus de deosebiri regionale de temperatură ă şi salinitate a apei, de direc ia de manifestare a curen ilor oceanici, deţ ţ

caracteristicile reliefului submers (neted sau stâncos, acoperit de nisip, mâl etc).

• Mediul pelagic, desf şurat în stratul de ap de la suprafa a m rilor şiă ă ţ ă

oceanelor în care p trunde lumina, este bine oxigenat îndeosebi datorit valurilor şiă ă

con ine un num r mare de vie uitoare.ţ ă ţ

• Mediul abisal ocup cea mai mare parte din Oceanul Planetar,ă

desf şurându-se între fundul bazinelor acestora şi limita pân la care p trundeă ă ă

lumina. Este un mediu afotic, cu salinitate şi presiune ridicate, temperaturi tot mai

sc zute în raport cu adâncimea, o bio-mas caracterizat prin specii pu ine cuă ă ă ţ

numeroase adapt ri.ăMedii geografice în România

România, prin pozi ia geografic , se încadreaz la interferen a spa ial aţ ă ă ţ ţ ă

extremit ilor mediilor temperat - oceanice şi continentale. ăţ Al i factori geograficiţ

(îndeosebi dezvoltarea în altitudine a reliefului şi presiunea antropic ) au condus laă

diversificarea acestora. Din punct de vedere ierarhic se separ mai întâi trei mediiă

principale (carpatic, de dealuri şi podişuri, de câmpie), iar în cadrul acestora, altele

cu întindere mai mic , ale c ror caracteristici naturale au fost modificate de om înă ă

m sur diferit (uneori, local, chiar o schimbare total ).ă ă ă ăÎn acest sens, de exemplu, în Carpa i se deosebesc mediile: alpin, subalpin,ţ

forestier, al depresiunilor şi culoarelor de vale. În celelalte dou tipuri principale,ă

presiunea activit ilor umane este foarte accentuat şi, ca urmare, mediile naturaleăţ ă

propriu-zise s-au redus la areale mici, unele cu caracter de rezerva ii naturale.ţ

***

„Nu cred c exist ceva mai important decât conservarea naturii, cu excep iaă ă ţ

supravie uirii omului, şi aceste dou no iuni sunt atât de strâns legate încât esteţ ă ţ

greu s le despar i” ă ţ(aviatorul Charles Lindbergh).

***

6

Rolul mediului geografic în evolu ia şi dezvoltarea societ ii omeneştiţ ăţ

Mediul geografic i-a oferit omului, în primul rând, suportul teritorial, şi apoi,

toate resursele necesare existen ei umane şi dezvolt rii societ ii omeneşti pân laţ ă ăţ ă

nivelul atins în prezent. Fiecare element al mediului geografic în parte şi toate la un

loc, îmbinate, au contribuit la evolu ia şi dezvoltarea societ ii omeneşti. înc nuţ ăţ ă

putem concepe practic o lume independent de elementele Naturii, capabil s seă ă ă

dispenseze de condi ion rile fizico-geografice (aer, ap etc).ţ ă ă

Omul şi atmosfera

Una dintre condi iile fundamentale ale existen ei vie ii pe P mânt, inclusiv aţ ţ ţ ă

omului, o constituie echilibrul calitativ şi cantitativ al componentelor atmosferei.

Omul este influen at de atmosfer prin mai multe elemente: ţ ă• cantitatea de oxigen, f r de care nu poate tr i, principalele surse deă ă ă

oxigen fiind vegeta ia, îndeosebi p durea, şi Oceanul Planetar;ţ ă• umiditatea relativ a aerului, care influen eaz evapotranspira ia corpuluiă ţ ă ţ

uman;

• temperatura aerului, care favorizeaz sau nu desf şurarea normal aă ă ă

vie ii umane şi care duce la diferen ierea teritorial a activit ilor sale agricole şi deţ ţ ă ăţ

alt natur .ă ăLa rândul s u, şi ă omul exercit influen asupra atmosfereiă ţă , îndeosebi

prin poluare (gaze, impurit i solide sub form de particule etc).ăţ ă

Omul şi hidrosfera

Apele au influen at şi continu s influen eze în variate feluri existen a şiţ ă ă ţ ţ

activitatea uman , precum şi reparti ia popula iei pe întinderea planetei:ă ţ ţ• cea mai mare parte a suprafe ei planetei (peste 7/10 din întinderea sa,ţ

respectiv Oceanul Planetar) este nelocuit , doar unele insule şi arhipelaguri f cândă ă

excep ie de la regul ;ţ ă• r spândirea popula iei pe suprafa a terestr a fost condi ionat , practic,ă ţ ţ ă ţ ă

şi de reparti ia apelor continentale;ţ• popula ia are la dispozi ie, pentru consumul personal şi pentru activit ileţ ţ ăţ

sale, numai 1% din volumul total de ap dulce al planetei, respectiv apele dulci deă

suprafa (râuri, fluvii, lacuri), la care trebuie s ad ug m şi unele pânze freatice;ţă ă ă ă

aceast cantitate este neuniform repartizat , întinse regiuni ale Globului, în prezentă ă

dens populate (zonele temperat , mediteranean , pe unele rmuri tropicale etc),ă ă ţă

nedispunând de necesarul pentru consum.

În ultimele decenii s-a constatat o influen negativ tot mai accentuat aţă ă ă

omului asupra apelor, atât marine, cât şi continentale.

Omul şi scoar a terestrţ ă

R spândirea apelor şi a uscatului este condi ionat de relieful major ală ţ ă

scoar ei terestre. La rândul lor, relieful, resursele minerale din scoar a terestr şiţ ţ ă

solul condi ioneaz reparti ia popula iei şi unele activit i umane.ţ ă ţ ţ ăţPrin activitatea sa, omul a modificat aspectul reliefului, uneori radical. Astfel,

el a redus unele coline şi a creat microdepresiuni prin exploatarea unor roci şi

minereuri, prin secarea de lacuri şi mlaştini, a realizat movile, canale, diguri,

tuneluri etc. A acoperit o mare parte a uscatului cu aşez ri (sate, oraşe — unele deă

dimensiuni impresionante), c i de comunica ie etc.ă ţSolul a devenit locul de întâlnire al tuturor poluan ilor: pulberi din aer şi gazeţ

toxice dizolvate de precipita ii în atmosfer se întorc în sol; apele de infiltra ieţ ă ţ

poluate impregneaz solul şi de aici trec în râuri, infesteaz suprafe ele inundateă ă ţ

sau irigate; aproape toate reziduurile sunt depozitate prin aglomerare sau numai

aruncate la întâmplare pe sol. Degradarea solului are loc şi în cazul iriga iilor f cuteţ ă

nera ional (care duc la salinizare sau umiditate exagerat ), al excesului deţ ă

îngr ş minte chimice, de erbicide şi pesticide, al lucr rilor agricole practicateă ă ă

neadecvat condi iilor de sol etc.ţ

Degradarea terenurilor Deşeuri (gunoaie) prin şiroire şi reversare

lâng piramidaă(Pâclele Mari) lui Keops

Omul şi biosfera

Ca fiin , omul este parte a biosferei, dar, spre deosebire de altele, elţă

manifest cea mai mare autonomie fa de mediu. Cu toate acestea, el nu se vaă ţă

putea dispensa niciodat de resursele ecologice.ă

Specii de vie uitoare pe cale de dispari ie:ţ ţA – gâsca nene din arhipelagul Hawaii

B – urs panda uriaş (China)

C – zimbri în rezerva ia Bialowieza (Polomia – Belarus); la noi în arţ ţ ă au disp rut, fiind recoloniza i în rezerva iiă ţ ţ

„Deşi reprezint , f r îndoial , elementul de seam (nu ne referim aici decâtă ă ă ă ă

la aspectul natural al prezen ei sale, f când abstrac ie de latura spiritual atât deţ ă ţ ă

specific umanit ii), omul este totuşi doar o simpl roti dintr-un ansambluă ăţ ă ţă

complex, din care fac parte o mul ime de componente. Omul trebuie s respecte unţ ă

anumit echilibru şi s se supun anumitor legi care fac parte efectiv din îns şiă ă ă

constitu ia materiei vii.” (Jean Dorst, Înainte ca natura s moar ).ţ ă ă

Pentru a-şi asigura resursele de hran şi unele materii prime, omul a ac ionată ţ

asupra biosferei, schimbându-i local compozi ia şi înf işarea prin: defrişareaţ ăţ

p durilor şi des elenirea pajiştilor pe care le-a înlocuit cu terenuri cultivate; creareaă ţ

de noi soiuri de plante şi de animale; degradarea unor imense suprafe e datoritţ ă

p şunatului excesiv; introducerea în cultur a unor teritorii vaste f r a avea înă ă ă ă

vedere locuri de refugiu pentru vie uitoarele specifice, prin dispari ia a sute deţ ţ

specii (multe altele fiind în pericol de extinc ie), sc derea sim itoare a efectivelor deţ ă ţ

mamifere şi de p s ri din cauza vân rii excesive, braconajului şi polu rii, prină ă ă ă

intoxicarea peştilor şi a altor vie uitoare marine cu substan e poluante etc.ţ ţ

Evaluare

• Defini i mediul natural şi mediul înconjur tor.ţ ă• Identifica i elementele componente ale mediului înconjur tor.ţ ă• Men iona i tipurile de rela ii dezvoltate la nivelul mediului în ansamblu.ţ ţ ţ• Desprinde i din textul lec iei:ţ ţ— trei elemente prin care omul a influen at atmosfera;ţ— trei elemente prin care omul a schimbat compozi ia şi înf işareaţ ăţ

biosferei;

— dou aspecte de modificare a scoar ei terestre.ă ţ● Numi i dou aspecte ale impactului om-natur caracteristice secolului XX.ţ ă ă

Mediul orizontului local

Exist o multitudine de medii rezultate din îmbinarea variat a componenteloră ă

naturale cu cele antropice şi care se reflect în peisaje care comport diferen ieri înă ă ţ

timp. În func ie de situa ii se pot analiza medii locale de câmpie, dealuri, munte,ţ ţ

depresiuni, culoar de vale, delt , litoral etc, dar în cadrul acestora se pot separaă

medii antropizate (un sat r sfirat sau risipit), antropice (un oraş) sau dominantă

naturale (etajul alpin din mun ii Retezat ori F g raş, o rezerva ie natural etc).ţ ă ă ţ ă

Indiferent de situa ie, cunoaşterea concret a acestora impune revedereaţ ă

preliminar a informa iilor referitoare la componentele geografice, inclusivă ţ

identificarea leg turilor de intercondi ionare care s-au stabilit între ele.ă ţ

Pe teren analiza trebuie orientat în dou direc ii:ă ă ţ— prima const în observa ii şi m sur tori pentru fiecare component naturală ţ ă ă

(vezi capitolele anterioare), inclusiv în aprecierea caracteristicilor normale ale

acestora;

— a doua, nu mai pu in important , const în deducerea leg turilor careţ ă ă ă

stau la baza sistemului de mediu local.

Astfel, un sistem local de mediu de câmpie din România se va

caracteriza prin relief cu pu ine denivel ri: cu câmpuri plate, v ile cu versan i şiţ ă ă ţ

maluri cu diferen e mici de nivel, soluri şi vegeta ie natural relativ unitare impuseţ ţ ă

de condi iile climatice. Complexitatea acestuia este îns determinat de leg turileţ ă ă ă

multiple dobândite de sistemul natural pe m sura implic rii şi diversific riiă ă ă

activit ilor omului:ăţ— au rezultat construc ii de locuin e şi str zi;ţ ţ ă— suprafe ele de câmp au fost des elenite, vegeta ia natural fiind înlocuitţ ţ ţ ă ă

cu culturi;

— în lungul râurilor au fost amenajate lacuri folosite pentru piscicultura, dar

a c ror ap este folosit şi în iriga ii;ă ă ă ţ— au fost s pate pu uri, canale de iriga ii, dar unde a fost cazul şi lucr ri deă ţ ţ ă

desecare;

— unele movile au fost nivelate, iar în preajma aşez rilor, unde în subsolă

exist petrol, au fost realizate amenaj ri pentru exploatarea acestuia, etc.ă ăAceste interferen e pot fi urm rite cel mai bine de elevi într-o excursie al c reiţ ă ă

traseu va trece prin toate sectoarele ce reflect situa ii diferite de mediu: centrulă ţ

satului cu concentrare de gospod rii şi gr dini, terenuri cu culturi agricole, pâlcul deă ă

p dure din apropiere, iazul şi modific rile din lungul v ii, etc. În fiecare situa ie seă ă ă ţ

urm resc rela iile dintre componente. Prin repetarea traseului în cele patruă ţ

anotimpuri ale anului se ajunge la interpret ri evolutive ale peisajului ca urmare aă

intercondi ion rii factorilor naturali.ţ ă

Un mediu urban implic , desigur, alte aspecte:ă— pe de-o parte se remarc modificarea aproape complet a unoră ă

caracteristici ale componentelor naturale în spa iul strict al localit ii:ţ ăţ— nivelarea reliefului, impunerea unor culoare de deplasare a curen ilor deţ

aer în lungul bulevardelor încadrate de blocuri, înlocuirea vegeta iei naturale dar şiţ

amenajarea unor parcuri, folosirea pânzelor freatice pentru alimentarea popula ieiţ

şi nevoile economice, etc.

— pe de alt parte, dobândirea unor raporturi multiple cu mediile spa iiloră ţ

limitrofe folosite pentru diverse activit i: exploat ri forestiere, turism, amenaj riăţ ă ă

hidrotehnice, c i de comunica ie, etc.ă ţ

Braşov – exemplu de peisaj antropic

Valea Prahovei la Buşteni – medii etajate.

Şi în acest caz trebuie s se pun în eviden , prin observa ii repetate, rolulă ă ţă ţ

pe care omul, direct sau indirect, îl are în modificarea mediului. Se pot compara

h r i cu evolu ia aşez rii timp de mai multe decenii sau secole (ex. Bucureştiul) dară ţ ţ ă

înso ite de confruntarea cu realitatea din teren.ţ

Un culoar de vale dintr-o regiune de munte se va caracteriza printr-o

succesiune de medii locale frecvent desf şurate etajat. La Buşteni, de pild , se voră ă

impune:

— vatra depresiunii, un mediu antropizat puternic;

— albia îndiguit a Prahovei, terase cu diverse construc ii, drumuri,ă ţ

amenaj ri pentru turism, parcuri;ă— versan ii mun ilor cu antropizare par ial diferen iat (p duri de foioase,ţ ţ ţ ă ţ ă ă

de amestec, de conifere, planta ii forestiere, drumuri forestiere, poteci, uneleţ

amenaj ri pentru turism);ă— crestele şi vârfurile Mun ilor Bucegi — mediu natural cu slabe influen eţ ţ

antropice; culmile muntelui Baiu cu antropizare par ial (p dure înlocuit cu pajişti).ţ ă ă ăCunoaşterea acestora presupune mai întâi analiza fiec ruia (observa ii,ă ţ

descrieri pe componente geografice) şi apoi stabilirea de leg turi semnificativeă

pentru aprecierea specificului modific rilor produse prin interven ia omului.ă ţ

Cuprinsul

Mediul,peisajul şi societatea omeneasc ă- continuare

Tipurile de madiu natural........................... 3

Rolul mediului geografic în evolu ia şi dezvoltarea societ iiţ ăţ

omeneşti.................................... 10