11. TOLERANŢELE ŞI ABATERILE GEOMETRICE

11.1 Suprafeţe şi profile adiacente.

In desenele de execuţie ale pieselor se sugerează prin simboluri si reprezentări grafice formele si dimensiunile suprafeţelor ideale sau geometrice. Procedeele tehnologice utilizate in mod practic la executarea pieselor conduce inevitabil la obţinerea unor suprafeţe reale diferite de cele geometrice. In categoria abaterilor de forma se includ numai abaterile ce apar la macrogeometria suprafeţelor si sunt repetabile la intervale comparabile cu dimensiunile de gabarit ale pieselor.

Principalele cauze generatoare de abateri de formă sunt: imperfecţiunile maşinilor-unelte, imperfecţiunile de construcţie si poziţionare ale sculelor, deformaţiile elastice in sistemul scula - piesa - dispozitiv - maşină, neuniformitatea procesului de aşchiere ca urmare a variaţiei adaosului de prelucrare sau avansului, uzura progresivă a sculelor etc.

Studiul amănunţit al abaterilor suprafeţelor dă posibilitatea cunoaşterii şi limitării acestora astfel încât piesele să corespundă din punct de vedere funcţional.

Noţiunile sunt definite in STAS 7384-85 “Abateri şi toleranţe geometrice. Terminologie".- suprafaţa reală este considerata suprafaţa ce separă materialul piesei de mediul

înconjurător.- suprafaţa efectivă este suprafaţa pusa in evidenta cu mijloacele de măsurare. Este

apropiata de suprafaţa reala astfel încât in studiul practic al formei pieselor ea va fi luată în considerare.

- suprafaţa adiacentă este o suprafaţă identică cu suprafaţa geometrică (reprezentată în desen), tangentă la suprafaţa efectiva dinspre partea exterioara materialului piesei si aşezata astfel încât distanta maxima pana la suprafaţa efectivă sa aibă cea mai mică valoare posibilă.

Desigur că studiul global al unei suprafeţe este deosebit de complex. Pentru simplificare se vor utiliza profilele obţinute prin secţionarea pieselor cu plane de .diferite orientări. Mai mult, suprafaţa si profilul vor fi limitate in spaţiu la suprafaţa de referinţa si respectiv lungimea de referinţă, întinderi în limitele cărora se determină abaterea de formă sau poziţie.

Denumirile profilelor sunt similare cu cele ale suprafeţelor intersectate cu plane.Profilul adiacent este profilul de aceeaşi formă cu profilul geometric, tangent la

profilul efectiv dinspre partea exterioară materialului piesei si aşezat astfel încât distanta maxima măsurata pana la profilul efectiv, in limitele lungimii de referinţa, sa fie minimă.

Întrucât marea majoritate a pieselor întâlnite in practică sunt mărginite de suprafeţe simple, plane, cilindrice sau sferice, sunt definite in STAS noţiunile de; dreaptă adiacentă, plan adiacent, cilindru adiacent, cerc adiacent, iar pentru cazul general suprafaţă adiacentă şi profil adiacent de formă dată.

11.1.1. Dreaptă adiacentă.

Dreapta adiacentă este dreapta tangentă profilului efectiv de partea opusă materialului piesei si aşezata astfel încât distanta maxima pana la profilul efectiv sa aibă valoarea cea mai mică posibilă, aşa cum se sugerează în figura. 11.1. Dintre toate tangentele A, numai una satisface condiţia impusă distanţei hmax. este dreapta A1 a cărei distanţă maximă, h1 este cea mai mică dintre toate.

1

Dreapta adiacentă este bine determinată ca formă, dar are poziţia dependentă de profilul şi materialul piesei

Fig. 11.1. Dreaptă adiacentă Fig. 11.2. Plan adiacent

11.1.2. Plan adiacent.

Plan adiacent este planul tangent la suprafaţa efectivă in exteriorul materialului piesei si aşezat astfel încât pe suprafaţa de referinţa, distanta maximă până la suprafaţa efectivă sa aibă valoarea cea mai mică aşa cum se sugerează în figura. 11.2.

11.1.3. Cerc adiacent.

Cerc adiacent este cercul tangent cu diametrul minim circumscris unui arbore ca în figura. 11.3, a sau cu diametru maxim înscris intr-un alezaj ca în figura. 11.3 ,b.

Fig. 11.3. Cerc adiacent, a--la arbore şi b--la alezaj.

11.1.4.Cilindru adiacent.

Cilindru adiacent este cilindrul de diametru minim ,tangent la suprafaţa efectivă de partea opusă materialului piesei. Pentru arbori aşa cum se poate vedea în figura 11.4 ,a este cilindrul cu diametrul minim în care mai pătrunde arborele pe lungimea de referinţă, iar pentru alezaje (figura.11.4. ,b) este cilindrul cu diametrul maxim, ce mai poate fi introdus in alezaj.

2

Fig. 11.4.Cilindru adiacent; a--la arbore şi b--la alezaj.

11.2.Abateri şi toleranţe geometrice.

11.2.1. Abateri geometrice.

Abaterea de formă este abaterea formei suprafeţei reale fată de forma suprafeţei nominale sau abaterea formei profilului real fată de forma profilului nominal şi se exprimă prin mărimea distantei maxime măsurată intre suprafaţa efectiva si suprafaţa adiacenta, respectiv intre profilul efectiv si profilul adiacent. La măsurarea abaterii de formă nu se ia in considerare rugozitatea suprafeţei.

Abaterea limita de forma reprezintă valoarea maxima a abaterii de formă.

11.2.2. Toleranţa de formă.

Toleranta de formă este zona determinată de abaterea limită de formă, cu alte cuvinte este spaţiul dintre suprafaţa sau profilul adiacent si suprafaţa sau profilul echidistant situat la distanţa egală cu abaterea limită , de partea materialului piesei.

Se impune observaţia ca suprafaţa adiacentă, respectiv profilul adiacent limitează de o singură parte materialul piesei având rolul hotărâtor asupra jocului ce se obţine la asamblarea pieselor.

11.3.Clasificarea şi simbolizarea abaterilor şi toleranţelor geometrice.

După tipul suprafeţei sau profilului abaterile de geometrice întâlnite in practică au denumiri şi simboluri consacrate. În STAS 7385/1-85 sunt prezentate toate toleranţele geometrice împreună cu simbolurile grafice cu care se înscriu în desenele de execuţie ale pieselor. În tabelul 11.1.se prezintă clasificarea toleranţelor geometrice împreună cu simbolurile lor grafice.

În continuare se vor definii toate toleranţele împreună cu abaterile aferente.

11.4. Abateri şi toleranţe de formă.

11.4.1. Abatere de la rectilinitate

Abaterea de la rectilinitate (nerectilinitatea) este distanţa maximă dintre profilul efectiv si dreapta adiacentă, in limitele lungimii de referinţa; distanţa maximă "h1 " din figura 11.1. Toleranţa de la rectilinitate apare ca zona dintre dreapta adiacentă, A1 şi o dreaptă paralelă , la distanţa egală cu abaterea limită situată înspre materialul piesei Pentru a se încadra în toleranţă profilul efectiv al piesei trebuie să se înscrie în acest spaţiu pe toată lungimea de referinţă.

3

4

11.4.2Abatere de la p1anitate

Abatere de la p1anitate (neplanitate) este distanţa maximă între planul adiacent si suprafaţa efectivă a piesei; distanţa maximă, hmax din figura. 11.2 . în limitele suprafeţei de referinţa. Toleranţa la planitate este spaţiul cuprins intre planul adiacent si un plan paralel, la distanta egală cu abaterea limită situat în partea dinspre materialul piesei.

11.4.3.Abatere de la circularitate.

Abaterea de la circularitate este distanţa maximă dintre profilul efectiv si cercul adiacent. Toleranta la circularitate este coroana circulară cuprinsă între cercul adiacent si un cerc concentric ce intersectează materialul piesei astfel încât diferenţa razelor sa fie egală cu abaterea limită.

Formele cele mai des întâlnite ale abaterii de la circularitate sunt ovalitatea, poligonalitatea si forma de spirală prezentate în figura 11.5.

Fig.11.5. Abateri de la circularitate; a-- ovalitatea, b --poligonalitatea şi c --forma de spirală.

Ovalitatea (figura. 11.5 ,a ) apare când profilul efectiv este asemănător unei elipse. Diametrul cercului adiacent este egal cu axa mare, dmax astfel încât abaterea de la circularitate este semidiferenţa axelor. Mărimea ovalităţii este prin definiţie diferenţa diametrelor extreme, deci dublul abaterii de la circularitate.

Poligonalitatea (figura. 11.5, b) este determinată de un profil efectiv aproximativ poligonal. Se observă ca ovalitatea este un caz particular de poligonalitate. Pentru un număr impar de laturi sau pentru un număr relativ mare de laturi, abaterea de la circularitate nu poate fi pusă in evidentă prin măsurarea diametrului în diferite poziţii unghiulare. In aceste cazuri este necesară trasarea profilogramei la o scară mult mărita.

Forma de spirala (figura 11.5, c ) apare la piesele rectificate cu avans radial. Dacă porţiunea de racordare a capetelor spiralei arhimedice este scurtă, la măsurarea diametrelor apare o variaţie brusca de diametru in poziţii apropiate, iar dacă porţiunea de racordare este tot o spirala şi se întinde până la jumătate din lungimea profilului efectiv, diametrul rămâne constant in orice poziţie s-ar măsura (profilul seamănă cu o cardioidă). Punerea in evidenţă a abaterii de la circularitate poate fi făcuta numai prin trasarea profilogramei.

5

11.4.4. Abaterea de la cilindricitate

Abaterea de la cilindricitate este distanţa maximă dintre cilindrul adiacent si suprafaţa efectivă în limitele lungimii de referinţă. Dar cum cilindrul adiacent este o suprafaţa greu de materializat, în practică se are in vedere ca abaterea de la cilindricitate se compune din abaterea de la circularitate în secţiune transversală şi din abaterea profilului longitudinal median. Drept profil longitudinal adiacent se consideră perechea de drepte adiacente paralele astfel încât distanta intre ele sa fie minimă ( a se revedea figura. 11.4 ).

Fig.11.6. Abateri de la cilindricitate; a--conicitatea, b --forma de butoi , c --forma de "şa" şi d--curbarea axei .

Formele deosebite ale abaterii de la cilindricitate sunt prezentate în figura 11.6.Ele sunt:- conicitatea, in cazul cind generatoarele profilului longitudinal nu sunt paralele (figura. 11.6,a). Conicitatea este, prin definiţie, diferenţa diametrelor extreme raportate la lungimea pe axe dintre secţiunile in care s-au măsurat diametrele. Altfel spus, conicitatea este variaţia diametrului cu deplasarea de 1 mm in lungul axei (capitolul 8.1.). Abaterea de formă de la cilindricitate este semidiferenţa diametrelor extreme si nu depinde de lungimea piesei.În mod greşit se consideră această conicitate numai diferenţa diametrelor extreme;

- forma de butoi, daca generatoarele sunt curbe si diametrul minim apare la unul din capete ca în figura 11.5 b;- forma “şa”, daca profilul efectiv are generatoarele curbe,.concave şi diametrul maxim

apare la unul din capete ca în figura 11.6, c;

6

- curbarea axei, dacă locul geometric al centrelor secţiunilor transversale este o linie curbă (axa de simetrie a suprafeţei este curbată ca în figura 11.6, d.)

In cazul conicităţii, forma butoi si forma “şa”, abaterea de la cilindricitate apare ca semidiferenţa diametrelor extreme. In cazul curbării axei diametrul d0 este constant în lungul axei. In acest caz abaterea de la cilindricitate apare ca abatere maximă de la rectilinitate a generatoarei.

Toloranţa de la cilindricitate apare ca spaţiul dintre cilindrul adiacent si un cilindru coaxial ce intersectează materialul piesei astfel încât diferenţa razelor să fie egală cu abaterea limită.

11.4.5.Abaterea de la forma dată a profilului.

Abaterea de la forma dată a profilului, este distanţa maximă dintre profilul adiacent de formă dată şi profilul efectiv în limitele lungimii de referinţă. De obicei profilul dat este o curbă compusă din mai multe curbe simple sau o curbă definită prin puncte discrete la care se prescriu coordonatele.

11.4.6. Abaterea de la forma dată a suprafeţei.

Abaterea de la forma dată a suprafeţei este distanţa maximă dintre suprafaţa efectivă şi suprafaţa adiacentă de formă dată în limitele suprafeţei de referinţă.

Toleranţele de formă ale suprafeţelor trebuie sa se găsească în interiorul câmpului de toleranţă pentru dimensiunea care limitează întinderea piesei.

11.5.Toleranţele şi abaterile de orientare.

11.5.1. Abateri de la paralelism.

Abaterea de la paralelism, este diferenţa între distanţa maximă si minimă pe direcţie normală la baza de referinţa dintre aceasta şi profilul sau suprafaţa adiacentă, în limitele lungimii sau suprafeţei de referinţa.

Fig. 11.7.Drepte coplanare. Fig. 11.8.Drepte oarecare. Fig. 11.9.O dreaptă şi un plan.

Abaterea de la paralelism poate apare intre doua drepte (axe), o dreaptă şi un plan sau între două plane Când dreptele(axele) sunt coplanare, figura 11.7, abaterea de la paralelism este diferenţa între ymax si ymin în limitele lungimii de referinţă. Toleranţa la paralelism apare ca suprafaţa cuprinsă intre două drepte paralele cu baza distanţate cu abaterea limită.

7

Dacă dreptele sunt cuprinse în spaţiu, figura 11.8. măsurarea se face în două plane perpendiculare Px si Py , fiecare conţinând cate una din drepte, Δ1 si respectiv Δ2 . Abaterea de la paralelism intre dreptele Δ1 si Δ 2 este suma geometrică a abaterilor APlx si APly măsurata în raport cu intersecţia celor doua plane Δ3. In acest caz toleranţa apare cu spaţiul cuprins în interiorul unei prisme dreptunghiulare cu muchiile paralele cu baza de referinţa si de secţiune transversală, APlx

limită şi APly limită sau ca spaţiul interior unui cilindru paralel cu baza de referinţa de diametru egal cu abaterea limită.

Pentru aprecierea abaterii de la paralelism intre o dreaptă (axa) şi un plan, figura 11.9 se va considera proiecţia dreptei pe planul respectiv.

Dreapta si proiecţia ei determina un plan perpendicular. Abaterea de la paralelism intre o dreaptă şi un plan este identică cu abaterea de la paralelism a două drepte în plan.

Toleranţa la paralelism dintre o dreaptă şi un plan este spaţiul cuprins între două plane paralele cu planul dat, distanţate între ele cu abaterea limită.

Abaterea de la paralelism între două plane este diferenţa dintre valorile extreme ale distanţelor dintre plane măsurate in cele patru colturi ale unui dreptunghi cu suprafaţa egala cu suprafaţa de referinţa, figura 11.10.Toleranţa la paralelism dintre două plane este similară cu cea dintre o dreaptă şi un plan.

11.5.2 Abaterea de la perpendicularitate.

Abaterea de la perpendicularitate sau abaterea de la unghiul drept este abaterea de la paralelism intre elementul considerat şi un plan sau o dreaptă ce formează unghiul nominal de 90 0

cu baza de referinţa, măsurată în limitele lungimii de referinţa. Abaterea de la perpendicularitate nu se măsoară în dimensiuni unghiulare întrucât cea mai mică unitate de unghi , secunda, nu satisface nevoile practice fiind si foarte greu de apreciat. Unghiul drept nominal poate fi materializat între laturile unui echer, laturile unui bloc de cale unghiulare sau de o axa de rotaţie si planul determinat de traiectoria unui punct solidar cu axa în mişcare rotaţie in jurul axei.

Fig. 11.10.Plane Fig. 11.11.Două drepte Fig. 11.12.Toleranţa dreptelor paralele. perpendiculare. perpendiculare.

Abaterea de la perpendicularitate intre două drepte are sens numai dacă ele se intersectează, deci dacă sunt coplanare, figura 11.11. In acest caz toleranţa la perpendicularitate apare ca zona cuprinsă intre două plane paralele intre ele, perpendiculare pe baza de referinţa si distantate cu abaterea limita, figura 11.12 .

Abaterea de la perpendicularitate între o dreaptă şi un plan este egală cu abaterea de la paralelism intre o dreapta si normala la plan daca planul este baza de referinţă, figura 11.13,a şi cu abaterea de la paralelism între un plan P si planul normal pe dreaptă determinat de normalele N1 şi N2 când baza de referinţa este dreapta, figura 11,13. ,b.

8

Fig. 11.13 Dreaptă perpendiculară pe plan

In cazul când baza de referinţa este planul, figura 11.13, a, dacă există două plane Px si Py

perpendiculare, abaterea de la perpendicularitate se poate măsura separat, APdx si APdy , astfel abaterea totală este suma geometrică Toleranţa de la perpendicularitate apare ca zona interioară a unei piramide dreptunghiulare normală pe plan de secţiune 2APdxlim * 2APdylim sau a unui con normal drept cu raza bazei APd limită.

Fig. 11.14. Două plane perpendiculare

In cazul când baza de referinţă este dreapta, toleranţa la perpendicularitate este identică cu cea de la perpendicularitatea între două drepte, figura 11.12.

Abaterea de la perpendicularitate între două plane este egală cu abaterea de la paralelism dintre normala pe planul bază de referinţa, N1 (figura 11.14) şi celălalt plan, P2 sau abaterea de la paralelism dintre normala la planul bază de referinţa si normala pe muchia comuna N 2 conţinută în celălalt plan, măsurată în limitele lungimii de referinţă.

Toleranţa la perpendicularitate între doua plane este spaţiul cuprins intre două plane paralele distanţate cu dublul abaterii limită şi perpendiculare pe planul bază de referinţă

9

11.5.3. Abaterea de la înclinare.

Abaterea de la înclinare este abaterea de la paralelism între drepte sau plane ce formează cu baza de referinţă (dreaptă sau plan) unghiul nominal, măsurată in limitele lungimii de referinţă. Problemele ce se pun sunt similare cu cele de la abaterile de la perpendicularitate. Excepţie face numai câmpul de tolerantă de la înclinarea a doua drepte care este spaţiul dintre două conuri coaxiale cu baza având distanţa dintre generatoare egală cu abaterea de la înclinare limită (În mişcare de rotaţie, in jurul unei axe, o dreaptă determină un con si nu un plan ca atunci când unghiul dintre ele este drept), figura 11.15.

Fig. 11.15. Abaterea de la înclinare

11.6. Toleranţele şi abaterile de poziţie.

Funcţionarea corectă a dispozitivelor si maşinilor este condiţionată de poziţionarea corectă a pieselor si a subansamblelor. Faptul ca suprafeţele pieselor vin in contact prin montare, conduce la concluzia că poziţiile relative ale diferitelor suprafeţe ale aceleiaşi piese trebuie sa fie cât mai corecte. Poziţia nominală a suprafeţelor, axele sau planele de simetrie este indicata in desen prin dimensiuni liniare sau unghiulare fata de alte elemente numite baze de referinţă.

Abaterea de poziţie este abaterea de la poziţia nominală a unei suprafeţe, a axei ei, a unui profil sau a unui plan simetric fată de baza de referinţă sau abaterea de la poziţia nominala reciprocă a unei suprafeţe a axelor lor, a unor profile sau a planelor de simetrie.

La aprecierea abaterilor de poziţie nu se iau în consideraţie abaterile de formă. În locul suprafeţelor sau a profilelor efective se vor considera suprafeţele sau profilele adiacente respectiv axele sau planele de simetrie ale acestora. In practica măsurării poziţiile axelor sau a planelor de simetrie pot fii determinate în funcţie de generatoare sau de suprafeţele simetrice.

Abaterea limită de poziţie este valoarea maximă admisă a abaterii de poziţie. Toleranţa de poziţie este zona delimitată de abaterile limită de poziţie.

10

11.6.1 Toleranţele si abaterile de la poziţia nominală.

Abaterea de la poziţia nominală este mulţimea abaterilor dimensiunilor efective fată de cele nominale care determină poziţia unei suprafeţe (axe) în raport cu bazele de referinţă. În figura 11.16. se prezintă abaterea de la poziţia nominală a unui alezaj pe suprafaţa unei plăci dreptunghiulare.

Fig. 11.16. Abaterea de la poziţia nominală.

Poziţia nominală este dată prin coordonatele carteziene ale centrului, N1 si N2 in raport cu bazele de referinţă (marginile plăcii). Abaterea de la poziţia nominală în acest caz este suma geometrică a abaterilor APP1 si APP2.

Toleranta la poziţia nominală este zona din jurul punctului, axei sau planului prin care este precizata poziţia nominală, delimitată de distanţa maximă egală cu abaterea limită.

11.6.2. Abaterile de la coaxialitate şi de la concentricitate.

Abaterea de la coaxialitate sau de la concentricitate este egală cu distanta maximă între axele de simetrie a două suprafeţe de rotaţie, măsurată in limitele lungimii de referinţă.

Daca abaterea se măsoară intr-un plan transversal pentru suprafeţe ce se cuprind reciproc ea va apare ca abatere de la concentricitate sub forma de excentricitate, "e". În această situaţie toleranţa la concentricitate apare ca interiorul unui cerc cu raza egală cu abaterea limită.

Fig.11.17. Abaterea de la coaxialitate.

11

În cazul când abaterea se măsoară în limitele lungimii de referinţă se va numi abatere de la coaxialitate şi dacă lungimea de referinţă este mai scurtă decât distanţa între capetele limită ale celor două suprafeţe de rotaţie, este necesară precizarea poziţiei lungimii de referinţă.

Având in vedere că, în general, axele sunt două drepte oarecare, pentru evaluarea cât mai riguroasă a abaterii de la coaxialitate este necesar sa se precizeze poziţia distantei minime ( sau chiar intersecţiei) in raport cu limitele lungimii de referinţă. Astfel pot fi întâlnite două cazuri distincte: când punctul de distantă minimă se găseşte între limitele lungimii de referinţă, figura 11.17, a , şi când punctul de distanţă minimă se găseşte în afara limitelor lungimii de referinţă, figura 11.17, b. Este evidentă deosebirea intre poziţiile în cele două cazuri deşi abaterea de la coaxialitate se consideră valoarea maximă dintre h1 si h2 .

Abaterea de la coaxialitate se prezintă sub forma de frângere (necoaxialiate unghiulară) dacă suprafeţele de rotaţie sunt cap la cap şi axele se intersectează, ca în figura 11.18.a. şi sub formă de necoaxialitate încrucişată, când axele sunt oarecare in spaţiu, figura 11.18.b.

Fig. 11.18. Necoaxialitate; a--frângere şi b--încrucişare. Fig. 11.19. Abatere de la simetrie

Toleranta la coaxialitate se prezintă sub forma unui cilindru cu raza egală cu abaterea limită, coaxial cu baza de referinţă.

11.6.3. Abaterea de la simetrie.

Abaterea de la simetrie este distanţa maximă dintre planele (axele) de simetrie ale elementelor considerate, măsurată in limitele lungimii de referinţă, figura 11.19. Aceasta abatere are sens numai daca cel puţin o suprafaţă nu este de rotaţie.

Toleranţa la simetrie apare ca zona din jurul bazei de referinţă la distanţă egală cu abaterea limită. În toate cazurile în care se pot măsura distanţele până la limite ce reprezintă elementul de simetrie, a şi b valoarea abaterii este egală cu semidiferenţa dintre a şi b luată în modul.

11.7. Toleranţa de bătaie circulară.

11.7.1. Toleranţa de bătaie circulară radială.

Bătaia radiala şi bătaia frontală sunt abateri ale suprafeţelor pieselor în mişcare de rotaţie în raport cu axa de rotaţie .aceste abateri nu cuprind jocurile in lagărele de susţinere.

12

Bătaia radială este diferenţa dintre distanta maximă si minimă între suprafaţa efectivă si axa de rotaţie măsurată pe direcţia normală la generatoare ca în figura 11.20. Toleranţa la bătaia radială este o coroană circulară concentrică cu axa de rotaţie la care diferenţa razelor este egală cu bătaia radială limită

Fig.11.20.Bătaia radială. Fig.11.21.Bătaia frontală.

11.7.2.Toleranţa de bătaie circulară frontală.

Bătaia frontală este abaterea de la paralelism intre un plan perpendicular pe axa de rotaţie şi

planul unui cerc de diametru. D dat, cum se sugerează în figura 11.21. Bătaia frontală este diferenţa dintre valorile extreme indicate la instrumentul C cu direcţia de măsurare paralele cu axa de rotaţie la distanta D/2 de aceasta, pe parcursul unei rataţii complete. Pentru eliminarea jocului axial se aplică de obicei o forţă axială, Fa . Toleranţa la bătaia frontală este similară cu toleranţa la perpendicularitate intre două drepte, figura 11.12, dar planele sunt distanţate cu bătaia frontală maximă.

11.7.2.Toleranţa de bătaie totală radială şi frontală.

Bătaia totală este ca şi bătaia circulară, numai că se evaluează pe întreaga lungime a generatoarei dacă este vorba de bătaia totală radială sau pe toată lungimea razei la bătaia totală frontală. Este o extindere a abaterii de bătaie la întreaga suprafaţă.

Înscrierea în desenele de execuţie se va face cu simbolurile grafice şi folosind dreptunghiuri cu două sau trei casete şi cu săgeată. În prima se trece simbolul abaterii, în a doua abaterea limită şi în a treia elementul de referinţă. Exemplele de simbolizare pot fi văzute în figurile 3.4 , 5.4 şi 5.5 (montaje cu rulmenţi şi calibre).

13