100 De Ani De Vestimentație Românească 100 De Ani De filedin lumea bună purtau halate lungi, din...

Pagina2

Colegiul Național 'Unirea'

100 De Ani De Vestimentație Românească

Moda reprezintă totalitatea practicilor care definesc, la un moment dat, un grup social:atunci când se referă la corpul uman se iau în considerare practici sociale precum:mişcări ale corpului,

gesturi de muncă, îngrijirile corporale, în final sunt create La 15 octombrie 1922 regele Ferdi-

nand şi regina Maria se încoronează la Alba Iulia, în mijlocul Transilvaniei, drept suverani ai noului stat român. De la 137 000 km2, cât avea România Veche, cea nouă, de după Unire, ajungea la 295 049 km2, numărându-se acum printre ţările mijlocii ale Europei, asemănătoare ca suprafaţă (nu şi ca populaţie) cu Anglia sau cu Italia. De la 7 897 311 de locui-tori ai Vechii Românii, cea nouă trece la 16 267 177 (18 057 028 în 1930).

Unirea noilor provincii nu modifică semnificativ structura populaţiei. Oraşe mai mari erau în 1930:Bucureşti, cu 639 040 de locuitori, apoi Chişinău, Cernăuţi, Iaşi, Cluj, Galaţi, cu peste 100 000, şi alte nouă cu peste 50 000 de lo-cuitori. Nivelul de trai al populaţiei aces-tor oraşe se îmbunătăţeşte, veniturile crescând simţitor. Dupa calcule lui Mihail Monoilescu, în cartea sa „Rostul şi desti-nul burgheziei româneşti”, România avea, în 1938, 716 milionari (dintre care 7 cu un venit de peste 10 milioane), 70 529 de cotribuabili cu un venit de peste 100 000 de lei, 304 400 de contribuabili cu un venit între 20 000 şi 40 000 de lei. Relativa bunăstare a lucrătorilor poate fi o explicaţie pentru preocuparea locuitori-lor oraşelor mari pentru modă.


Pagina3


După Primul Război.... În perioada interbelică, portul (îmbrăcămintea) varia de la o zonă geografică la alta, dar

şi în funcţie de situaţia materială şi de mentalitatea individului şi a colectivităţii în care acesta îşi desfăşura activitatea. Pentru unii, îmbrăcămitea răspundea unei necesităţi fizice, pentru alţii

(sau, mai ales, pentru altele), hainele constituiau un etalon al bogăţiei şi al modernităţii.

La ţară, îmbrăcămintea era confecţionată în gospodărie;din in sau cânepă (cămăşi, iz-mene) lână (pantaloni, fuste, flanele), blană (co-joace, căciuli), piele (opinci). Costumele naţionale erau purtate cu mândrie mai ales de bătrânii satului. Ceilalţi preferau hainele făcute mai în grabă şi fără înflorituri. Doar în zonele de munte portul popular se menţinea la toate cate-

goriile de vârstă. Renunţarea la portul tradiţional în bene-

ficiul hainelor cumpărate de la oraş punea în evidenţă procesul de modernizare ce avea loc în lumea satului, adaptarea ţărănimii la noul ritm de viaţă al societăţii româneşti. Rar se întâmpla ca mirele şi mireasa să fie îmbrăcaţi în costume naţionale;era aproape o modă ca tinerii să-şi comande haine la oraş, iar mireasa să aibă coroniţă făcută la târg. De asemenea, naşii pur-tau costume din stofă, ghete şi pălării.

La oraş, îmbrăcămintea era mult mai variată, deoarece şi stratificarea populaţiei era mai accentuată. Viaţa modernă, cu ritmul ei tot mai alert, a impus simplificarea modei, precum şi o diversificare, în funcţie de activităţile desfăşurate şi de ocaziile la care participau per-soanele respective. Caracterista generală a modei din perioada interbelică a fost tendinţa de a deveni tot mai comodă şi de a permite o adaptibilitate rapidă la diferitele situaţii (serviciu,

plimbare, activităţi casnice, etc.).


Bărbaţii din “lumea bună” au început să renunţe la costumul rigid, cu guler şi manşete de catifea, cu poale lungi, la vestă, monocle, baston de bambus şi la ceasul purtat la brâu. Preferinţele se îndreptau spre hainele mai comode:costum, pantofi sau ghete, pălărie sau căciulă, în funcţie de anotimp.Bărbaţii nu ieşeau în oraş cu capul descoperit, fără haină şi fără cravată, chiar dacă era vară şi foarte cald. Magazinele de pălării aveau o foarte bună vân-zare;primăvara şi toamna se purtau pălării mai groase, iar vara pălării de pai.Acasă, barbaţii din lumea bună purtau halate lungi, din mătase sau din stofă, aveau papuci comozi. Pijamaua (bluză şi pantalon) era nelipsită din garderoba acestora.După război, barbaţii au început să-şi tundă barba, să se radă la frizer. De asemenea, părul se purta scurt şi era întreţinut cu grijă, fiind pieptănat de 2-3 ori pe zi.

Pagina4


Moda feminină era complicată şi, ade-seori, capricioasă. Doamnele mai în vârstă au rămas la vestimentaţia antebelică:rochii lungi până la pământ, înzorzonate cu tot felul de dan-tele, funde şi alte accesorii;nelipsită era pălăria, cu boruri mari şi extrem de încărcată, cu pene de diverse culori, agrafe, funde, etc. Femeile aristocrate, rafinate, îşi ascundeau trupul într-o vestimentaţie luxuriantă, care impunea respect. Părul era lung, strâns în coc la spate.

Femeile tinere erau în pas cu moda occidentală, mai ales cu cea de la Paris. În Bucureşti şi în principalele oraşe din ţară exis-tau “magazine de modă”, unde se confecţiona îmbrăcăminte sau încălţăminte la “comandă”, dar se putea cumpăra şi “de-a gata”. Rochiile au devenit mai scurte, “trei sferturi” sau chiar până la genunchi. Talia era “căzută”, adică peste şolduri, pentru a se pune în relief corpul. Uneori se folosea material transparent, mai ales pentru bluze, sub care se observau, cu discreţie, sânii. Pălăriile au devenit mai mici, fără multe accesorii.Vopsitul podoabei capilare ascunsă de palarii cu numeroase accesorii tip voalete si aplicaţii viu colorate avea un succes nebun;tot atunci se inventează ondulatorul cu

aburi, care nu dauna părului.

In lumea bună se poartă rochiile cu spa-tele foarte decoltat, diademe cu pene, mantouri. Blana era regina ţinutelor de gala:vulpe argintie, astrahan, asortate bijuteriilor cu aur şi pietre preţioase. Din recuzita nu lipseau nici perlele, brosele în forma de flori evantaiul decorat, umbreluţa si poşeta, decupate in acelasi ton. Damele îşi ascundeau albeaţa tenului străveziu de razele soarelui sub umbrele japoneze sau pălării de pai cu borurile foarte largi. Pudra alba era accesoriu de neînlocuit acolo unde natura nu era in acord cu tonul epocii.


Parfumul folosit diferea în funcţie de vârstă şi de gusturi. Doamnele mai în vârstă se parfumau şi se pudrau din belşug. Iarna se folo-sea manşonul din blană de vulpe (maron sau argintie), pentru ca mâinile să fie protejate de ger. Tinerele fete nonconformiste purtau pantofi în culori vii sau sandale, fuste până la genunchi, bluze „en coeur” sau chimono, părul tuns scurt (a la garcon), pălăriuţă sau chiar şapcă. Ele nu ezitau să meargă iarna la patinaj sau la schi, îmbrăcându-se cu pantaloni bufanţ¬i şi cu şubă, iar vara să petreacă 10-12 zile la mare, unde purtau costume din două piese (lăsând o parte a corpului descoperită). Ele erau adesea ţinta ironiilor din partea doamnelor în vârstă, care constatau lipsa de feminitate, de graţie şi de eleganţă a domnişoarelor „de astăzi”. La domi-ciliu, femeile purtau capot de casă, lung, înflo-rat, de mătase. Pudra, rujul, rimelul şi parfumul făceau parte din recuzita zilnică a oricărei femei din lumea bună.

Pagina5


În timpul celui de-al Doilea...Pantofi şi poşete din lemn acoperit cu pânză, rochii reciclate din anii trecuţi,

pardesie şi pălării vechi, dar accesorizate în aşa fel încât să pară noi. Afectată de conflagraţia mondială, moda a căutat soluţii de supravieţuire. În 1941, acestea au fost găsite nu în croieli inedite ale hainelor, ci în combinaţii de materiale diferite, de

care nu era nevoie pe front.

O discuţie despre moda anilor 1940 nu-şi are rostul fără a înţelege impactul pe care l-a avut cel de-Al Doilea Război Mondial asupra vieţii de zi cu zi. Conflagraţia mondială a schim-bat, astfel, faţa modei pentru totdeauna. S-ar putea spune chiar că moda feminină a peri-oadei a fost dictată de Adolf Hitler. Invadarea Poloniei de către Germania nazistă în septem-brie 1939 a dat tonul a tot ceea ce s-a întâmplat în următorul deceniu. Iar moda a urmat trendu-rile sociale şi evenimentele din sfera economică. Lumea era în război şi preocupările legate de vestimentaţie au trecut în plan se-cund, influenţate, în mod evident, de privaţiunile impuse de conflictul global. Japonezii îi bombar-dau pe americani la Pearl Harbor, în 1941, la 7 decembrie, iar Germania invada Norvegia, Danemarca, Olanda, Belgia şi Franţa.

Aprovizionarea fabricilor a fost raţionalizată. Nylonul şi lâna erau necesare frontului, iar importul de mătase japoneză a fost întrerupt după episodul Pearl Harbor. Vâscoza, un material sintetic, înrudit cu nylonul şi des-coperit în 1930, devine astfel cel mai utilizat

material pentru confecţionarea hainelor.


Rochiile sunt scurte şi largi, au cute sau pliuri şi talia foarte bine marcată. Buzunarele abundă şi ele la orice tip de rochie. Jachetele şi taioarele sunt lungi, cambrate pe talie şi în-cheiate în faţă cu nasturi. Fusta de la taior e dreaptă, aproape strâmtă sau foarte puţin evazată.Se poartă jachetele în culori vii – roz ri-diche, verde bob de mazăre sau galben lămâie – care să înveselească rochiile din anul prece-dent. Pardesiele rămân şi ele identice cu cele din perioada anterioară:lungi, fără guler şi, ade-sea, din stofă ecossaise, prinse uneori în cor-

doane pe talie.

Pagina6


Poşete, pantofi, eşarfe, voalete, toate sunt create cu ingeniozitate din materiale refo-losite sau neobişnuite. Astfel, lemnul e la mare modă pentru confecţionarea poşetelor şi panto-filor. Şi aceasta nu pentru că ar fi mai bun, ci pentru că piele şi talpă nu se mai găseau ap-roape deloc. Nici în Franţa, nici în Germania, nici în Italia... niciunde. Dar această nevoie de a face pantofi din lemn (izvorâtă din necesităţile timpului) nu i-a împiedicat pe creatori să mizeze pe culoare şi să dea o aparenţă de eleganţă. Talpa pantofilor era vopsită, astfel, în roşu ap-rins, bleumarin sau galben, iar căputa era din pânză sau stofă. Talpa groasă de câţiva cen-timetri era bătută în ţinte, la fel ca bocancii de armată. Doar că ţintele erau din cauciuc şi mari

cât o monedă, fapt care împidica alunecarea

Cu toate acestea, sunt confecţionaţi tot din lemn. Acelaşi material a fost folosit cu suc-ces şi pentru poşete. Acestea sunt mari, din lemn natural, lăcuit sau vopsit în culori vii. În unele modele e valorificată chiar şi scoarţa co-pacilor. Altele, mai elegante, combină lemnul cu

stofa şi mătasea cu fermoare strălucitoare


FOTO:Pantofi cu talpă din lemn şi cu ţinte, purtaţi în timpul celui de-Al Doilea Război

O altă invenţie sunt pantofii confecţionaţi din aceeaşi stofă cu rochia, purtaţi după-amiază. Au toc înalt şi talpă din trei bucăţi prinse între ele cu benzi de cauciuc pentru a da mai multă flexibilitate piciorului. Pantofii de

seară sunt îmbrăcaţi în mătase colorată şi

Pagina7


Odată cu venirea comuniștilor...În anii regimului comunist care urmează războiului “când încep să-şi revină

celelalte ţări (…) şi Dior lansează new look care este de fapt un import american. Atunci la noi intelectualitatea era trimisă în puşcării, ţărănimea chiabură, adică oamenii care au muncit şi care au făcut oarecare avere la ţară sunt duşi în Bărăgan. Sunt nişte acţiuni politice care au făcut să se rupă firul şi noi să nu mai fim în comu-

nicare cu Apusul," spune Adina Nanu.

Comunicarea cu Occidentul înseamnă şi evoluţia modei. Christian Dior aduce înapoi fe-meii luxul prin creaţii elaborate, blănuri şi bi-juterii extravagante. În România însă, aceste decoraţiuni care separă clasele sociale sunt blamate şi hainele de blană sunt chiar tăiate la spate în tramvai. Femeilor le rămân costumele deux pieces din stofă de lâna şi rochiile simple, de bun gust. Apar “restricții la materiale, pan-tofi cu talpă de lemn, din două rochii se face una, femeile poartă turban că să nu se ducă la coafor. Adică sărăcie!”.Deceniul 1950 – 1960 este numit în România epoca Gheorghe Gheorghiu-Dej şi modelul sovietic este urmat pe toate planurile, mai ales în modă.Femeile îşi leagă capul cu basmale, ţesăturile din care se realizează confecţii sunt sărăcăcioase şi în nuanţe sumbre, de pământ.

În deceniul următor, Nicolae Ceauşescu devine liderul statului şi apare o oarecare des-chidere către vest. Revistele de modă reproduc totuşi modele de fuste mini, rochii lungi de seară şi pantaloni evazaţi, chiar şi haine de blană pentru femei din Paris sau Milano. Inter-esul Elenei Ceauşescu pentru modă se transformă într-o tendinţă de a readuce tradiţia naţională în vogă, de a o integra în noul stil boem purtat în Occident. Liniile clasice ale cos-tumelor feminine Chanel au însemnat moda perfectă pentru acele femei cu responsabilităţi în cadrul Partidului. Ele alegeau desigur încălţămintea Guban Timişoara, inspirată din

revistele de modă Neckerman şi Quelle.


Pagina8


Tinerii descoperă jeanşii, “The Beatles” şi ulterior fusta mini creată de Mary Quant şi purtată cu stil de Twiggy. Costumele unisex sunt piese de rezistenţă ale anilor 1970 şi 1980 în în-treaga lume. Ele devin singurul trend nou acceptat în România într-o perioadă în care mişcarea punk aducea Europei un suflu nou şi în modă. Nivelul de trăi al oamenilor în ţara scade şi astfel şi preocupările lor vestimentare pierd din pasiune. Tinerii sunt singurii care urmăresc atent noutăţile în modă şi aleg să creeze propriile versiuni ale stilurilor purtate în afară ţării. Ei aleg pantaloni evazaţi, rochii lungi şi mulate pe corp, sandale şi pantofi cu talpă ortopedică, accesorii ingenioase.


Pagina9


Revoluția în modă

Românii, mai inventivi şi eleganţi în comunism Chiar dacă nu aveau de ales între multe cosmetice şi bijuterii, doamnele reuşeau să arate bine şi să fie co-

chete. Din contră, mulţi stilişti spun că, în urmă cu mai bine de 28 de ani, românii erau mult mai eleganţi.Majoritatea îşi făceau hainele la croitor, iar puţinelor lucruri cumpărate din magazine se adăugau hainele şi accesoriile aduse din străinătate

sau celor fabricate de cei cu mai multă imaginaţie

Printre elementele care aparţin modei comuniste se numără părul purtat permanent, tuşul negru folosit de doamne pentru a-şi con-tura ochii sau parfumul Liliac, dar şi celebrii blugi, deveniţi faimoşi, dar foarte scumpi şi ex-trem de greu de găsit. Chiar dacă se încerca o uniformizare în ceea ce priveşte moda, românii erau inventivi şi reuşeau să găsească modalităţi de „fentare“ a regimului. Din păcate, mulţi dintre cei care ieşeau în străinătate pe atunci îşi amin-tesc că simţeau pe pielea lor diferenţele izbi-toare în ceea ce priveşte hainele, accesoriile sau machiajul. Moda anilor '80-'90 a cunoscut reveniri și

în ultimii ani, iar fashionistele au fost recucerite de stilul punk, dar și de hainele oversized care au marcat perioada respectivă. Părul blond și accesoriile metalice ori foarte colorate au fost elemente esențiale ale acestor ani și au dat

ținutelor un farmec aparte.


Regulile în modă devin tot mai lejere după anii '90, iar în noul secol deja nu mai există restricții de niciun fel, fiecare îmbrăcându-se cum îi poftește inima. Combinațiile inedite, dar cu bun gust, sunt cele care cuceresc acum, iar conservatorismul nu este deloc privit cu ochi buni, cel puțin în ceea

Pagina10

Colegiul Național 'Unirea' 100 De Ani De Vestimentație Românească

Anii ’90 in Romania vin la inceput cu schimbari minore, dar pe parcus observam aparitia unor schimbari radicale. La inceput moda adopta inca tinutele clasice, elegante, usor indraznete, si continua cu topurile mini, pantalonii denim si pantofii tip platforme. Partea buna e ca oamenii nu erau influentati de moda, pe atunci moda era perceputa de cei din jur ca fiind o arta si nu o ba-taie de joc. Romania avea sa devina un loc al tuturor posibilitatilor, dar a se intelege ca acest lucru aduce doar mizerie si multa

Pagina11


Cuprins

Introducere..............................................pagina 1 După Primul Război................................pagina 2 În timpul celui De-al Doilea.....................pagina 5 Odată cu venirea comuniștilor.................pagina 7 Revoluția în modă...................................pagina 9


100 De Ani De Vestimentație Românească 100 De Ani De filedin lumea bună purtau halate lungi, din...

Documents

Transcript of 100 De Ani De Vestimentație Românească 100 De Ani De filedin lumea bună purtau halate lungi, din...