1. NECESITATEA STRATEGIE I DE ACŢIUNE

FORMAREA PROFESIONALĂ A PERSONALULUI DIN

ENTITĂŢILE REŢELEI NAŢIONALE DE INOVARE ŞI

TRANSFER TEHNOLOGICSTRATEGIA DE ACŢIUNE PENTRU FORMAREA PROFESIONALĂ A PERSONALULUI DIN

ENTITĂŢILE REŢELEI NAŢIONALE DE INOVARE ŞI TRANSFER TEHNOLOGIC

1. NECESITATEA STRATEGIEI DE ACŢIUNE 1.1 . Nevoia promovarii accesului

la programe de formare profesională capabile să transmită cunoştinţe şi să dezvolte aptitudini în întreprinderi şi instituţii publice pentru a inova şi a dezvolta în România o gândire antreprenorială.

1.2. Nevoia unor obiective pentru formarea profesională in domeniul Inovarii, Transferului tehnologic si Antreprenoriatului.

1.3. Nevoia la nivelul spectrului socio-economic romanesc de a se concepe, a se produce si a se comercializa produse si servicii noi (atat la nivelul sectorului privat, cat si la cel public-administratii si autoritati publice centrale si locale.)

1.4. Nevoia instruirii managementului si personalului din domeniul ITT si al Antreprenoriatului.

1.5. Nevoia asigurarii unei dezvoltari competitive la nivelul spectrului socio-economic romanesc.

1.6. Nevoia utilizarii rezultatelor obtinute in cadrul proiectului “Program de dezvoltare a resurselor umane din cadrul entităţilor Reţelei Naţionale pentru Inovare şi Transfer Tehnologic (ReNITT) în domeniul managementului în vederea eficientizării procesului de transfer tehnologic” proiect pilot pe scena inovării româneşti în domeniul formării profesionale, finanţat prin Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 – „Investeşte în oameni!”

IRECSON - PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE

2007 – 2013 – „INVESTEŞTE ÎN OAMENI!”

2. SCOPUL STRATEGIEI DE ACTIUNE Introducerea graduală încă din

învăţământul gimnazial, continuând cu cel liceal şi mergând până la învăţământul universitar a Formarii Profesionale in domeniul ITT si Antreprenoriatului.



3. CONTINUTUL STRATEGIEI DE ACTIUNE

Strategia de actiune cuprinde patru parti:

3.1. Stabilirea obiectivelor pentru instruirea personalului RENITT.

3.2. Crearea unui parteneriat deschis pentru formarea profesionala, care pentru inceput cuprinde IRECSON si AROTT. Acesta va promova instruirea formatorilor prin dezvoltare de metode si cursuri specifice.



3.3. Crearea unui pact pentru Formarea Profesionala in domeniul ITT si Antreprenoriat. Intre Ministerul Educatie Nationale, Ministerul Culturii, Ministerul Economie si Ministerul pentru IMM-uri,Comert si Mediul de Afaceri . Pactul intre Ministere si Parteneriatul deschis dintre IRECSON si AROTT va actiona in directia coordonarii si indeplinirii obiectivelor propuse.

3.4. Crearea unui program minimal de formare profesionala in ITT si Antreprenoriat, cu referire la competentele specifice de baza care vor fi transmise personalului RENITT.



4. CADRUL STRATEGIEI DE ACTIUNEAcesta este reprezentat de Strategia Inovarii:

”O Uniune a inovarii”, construita pe o abordare strategica a inovarii si care reprezinta obiectivul politic primordial al UE si fundamentul strategic pentru formarea profesionala in ITT si Antreprenoriat.

In acest sens, instrumentele politice, masurile si finantarile sunt astfel proiectate incat sa poata contribui la alinierea politicilor nationale/regionale ale statelor membre UE, in domeniul inovarii.

In mod concret, aceasta initiativa propune urmatoarele:



1. Continuarea investițiilor statelor membre în educație, cercetare şi dezvoltare, inovare şi TIC. Astfel de investiții ar trebui, pe cât posibil, nu numai să fie protejate de reducerile bugetare, ci să beneficieze de finanțări suplimentare.

2. Elaborarea reformelor care să crească rentabilitatea investițiilor în educație, cercetare şi dezvoltare, inovare şi TIC şi să abordeze problema fragmentării. Sistemele de cercetare şi de inovare ale UE şi ale statelor membre trebuie să fie coordonate mai bine, iar performanța acestora trebuie îmbunătățită.



3. Modernizarea sistemelor educaționale la toate nivelurile. Excelența trebuie să devină principiul director. Este nevoie de universități de talie mondială, trebuie să crească nivelul competențelor şi să fie atrase talente de vârf din străinătate.

4. Cercetătorii şi inovatorii trebuie să poată lucra şi coopera în întreaga UE la fel de uşor ca şi la nivel național. Spațiul european de cercetare trebuie finalizat în termen de patru ani, instituind astfel un cadru pentru o veritabilă liberă circulație a cunoştințelor.



5. Simplificarea accesului la programele UE. Efectul de pârghie al acestora asupra investițiilor din sectorul privat trebuie intensificat, cu sprijinul Băncii Europene de Investiții. Rolul Consiliului European pentru Cercetare trebuie consolidat. Contribuția programului cadru la dezvoltarea IMM-urilor cu creştere rapidă trebuie intensificată. Fondul european de dezvoltare regională ar trebui să fie exploatat la maximum pentru dezvoltarea capacităților de cercetare şi inovare în întreaga Europă, pe baza unor strategii de specializare regionale inteligente.



6. Cercetarea UE trebuie să producă mai multe inovări. Trebuie intensificată cooperarea dintre lumea ştiinței şi mediul de afaceri, trebuie îndepărtate obstacolele şi trebuie instituite stimulente.

7. Indepărtarea barierelor rămase în calea antreprenorilor care vor să „introducă idei pe piață”: un acces mai bun la finanțare, în special pentru IMM-uri, drepturi de proprietate intelectuală accesibile, reglementări şi obiective mai inteligente şi mai ambițioase, instituirea mai rapidă de standarde interoperabile şi utilizarea strategică a bugetelor alocate achizițiilor publice. Ca o etapă intermediară, ar trebui să se ajungă la un acord în privința brevetului UE înainte de sfârşitul anului 2013.



8. Lansarea de parteneriate europene pentru inovare cu scopul de a accelera cercetarea, dezvoltarea şi desfăşurarea pe piață a inovărilor, în vederea abordării provocărilor societale majore, punerii în comun a expertizelor şi resurselor şi stimulării competitivității industriei din UE,etc.

9. Punctele forte din domeniul design-ului şi creativității trebuie exploatate mai bine. Trebuie să fie promovate inovarea în domeniul social. Trebuie să fie dezvoltată o mai bună înțelegere a inovării din sectorul public, să fie identificate şi oferita vizibilitate inițiativelor de succes şi să se compare progresele obținute.

10. Imbunătățirea lucrului cu partenerii internaționali. Aceasta înseamnă deschiderea accesului la programele UE de CD, asigurând în acelaşi timp existența unor condiții comparabile în străinătate. Aceasta înseamnă, de asemenea, adoptarea unui front UE comun pentru a proteja interesele, acolo unde este nevoie.



Beneficiile rezultate din cele zece puncte programatice vor fi semnificative, dupa cum urmeaza: dacă se îndeplineşte obiectivul de a cheltui 3% din PIB-ul UE pentru cercetare şi dezvoltare (CD) până în 2020, ar putea fi create 3,7 milioane de locuri de muncă şi PIB-ul anual ar putea creşte cu aproape 800 de miliarde EUR până în 2025 . Realizarea acestui obiectiv va necesita sprijinul deplin şi susținut din partea Consiliului European, Parlamentului European, guvernelor statelor membre, întreprinderilor, autorităților publice, cercetătorilor şi publicului.



Inițiativa „O Uniune a inovării” ne oferă o viziune, un program, o distribuție clară a sarcinilor, precum şi proceduri de monitorizare solide. Comisia Europeană va face tot posibilul pentru ca inițiativa „O Uniune a inovării” să devină realitate.

În acest context european: -Educaţia şi instruirea în antreprenoriat trebuie introduse în programul cursurilor furnizorilor de formare profesională în domeniul ITT. -Nevoia unei colaborari pentru conceperea cursurilor, materialelor didactice, instruire pentru formatori şi programe de studiu. Astfel, este stabilită o platformă fermă pe care o putem construi de acum înainte.



-Conştiinţa politică crescândă cu privire la educaţia şi instruirea în antreprenoriat din ultimii ani, susţinută de documentele europene recente, constituie o baza solidă pentru lansarea unei asemenea strategii.

-O cultură naţională competitivă a antreprenoriatului nu va apărea pur şi simplu. Va fi solicitat întregul sistem sistem educaţional românesc. Dar până acolo, strategia de faţă îşi propune să rămână doar la nivelul ReNITT şi să confere competenţe în ITT şi antreprenoriat personalului din unităţile membre ale reţelei, la un standard ridicat. Pentru ca acest lucru să se îndeplinească, vor fi necesare următoarele:



-Crearea unui suport de management în organizaţiile de formare profesioanlă, la autorităţile regionale şi locale orientat spre ITT şi antreprenoriat;

-Formarea de formatori pentru domeniul ITT şi antreprenoriat şi asigurarea de instruire a acestora;

-Suplimentarea cursurilor şi materiilor oferite de organizaţiile care asigură educaţie sau instruire în şi despre ITT şi antreprenoriat;

-Crearea de spaţii pentru cursuri şi materii în domeniul ITT şi antreprenoriat în curricula unor programe existente şi asigurarea că acestea sunt atractive pentru resursa umană din cadrul ReNITT;



-Asigurarea cooperării în ceea ce priveşte ITT şi antreprenoriatul între furnizorii de formare profesională în domeniu;

-Asigurarea unor resurse de cunoaştere bazată pe cercetare pentru educaţie şi instruire în ITT şi antreprenoriat;

-Demonstrarea beneficiilor unei educaţii şi instruiri mai bune în ITT şi antreprenoriat la fiecare etapă a educaţiei;

-Sporirea interesului pentru antreprenoriat în rândul celor mai tineri angajaţi ai entităţilor ReNITT



In plus, sunt necesare si urmatoarele definitii generale pentru inovare si Antreprenoriat care vor fi folosite in strategia de actiune:

-Inovarea este o activitate din care rezultă un produs (bun sau serviciu) nou sau semnificativ îmbunătăţit sau un proces nou sau semnificativ îmbunătăţit, o metodă nouă de marketing sau o metodă nouă organizaţională în practicile de afaceri, în organizarea locului de muncă sau în relaţiile externe. -Inovarea este bazată pe rezultatele unor tehnologii noi, pe noi combinaţii ale tehnologiei existente sau pe utilizarea altor cunoştinţe obţinute de întreprindere.



-Antreprenoriatul înseamnă stabilirea viabilităţii economice a unei inovaţii şi transpunerea ei în demararea sau dezvoltarea unei afaceri (organizaţie/ întreprindere). Antreprenoriatul înseamnă inovativitate şi asumare a riscului prin iniţierea afacerii proprii şi funcţionarea ei.

In baza celor de mai sus Parteneriatul deschis pentru formare profesională între IRECSON şi AROTT, va contribui la dezvoltarea culturii de ITT şi antreprenoriat la nivelul ReNITT.



5. VIZIUNEA STRATEGIEI DE ACTIUNE PENTRU INSTRUIRE IN ITT SI

ANTREPRENORIATAceasta viziune este de a:- Oferi personalului ReNITT o introducere în gândirea inovativa şi antreprenoriale;- Dezvolta cunoştinţele de ITT şi antreprenoriat ale personalului ReNITT;- Dezvolta abilitatea personalului de a acţiona inovator şi antreprenorial.



Pentru realizarea acestora sunt necesare cunostinte referitoare la:- Educaţia şi instruirea în ITT şi antreprenoriat permit individului să creeze valori prin iniţierea de noi activităţi sau îmbunătăţirea celor existente, gândind independent, făcând faţă incertitudinii şi identificând şi exploatând noi oportunităţi şi impunându-şi scopuri ambiţioase şi îndeplinindu-le. - Aceste activităţi pot fi comerciale sau sociale. - Este nevoie de noi activităţi care crează valori şi care sunt iniţiate de oameni întreprinzători.



- Educaţia şi instruirea în ITT şi antreprenoriat joacă un dublu rol. Mai întâi, tinde să stimuleze dorinţa de a fi inovator, iar apoi de a deveni antreprenor prin asumarea riscului. - Acest lucru poate fi îndeplinit prin cunoştinţele relevante fondării, funcţionării şi dezvoltării unei organizaţii sau întreprinderi, completate cu cunoştinţe despre procesul de inovare şi transfer tehnologic. - Educaţia şi instruirea în ITT şi antreprenoriat pot fi discipline independente sau elemente integrate în disciplinele existente.



- Predarea trebuie structurată progresiv în cadrul sistemului de formare profesională. Ea trebuie să plece de la construirea unei baze de cunoştinţe în domeniul ITT şi al antreprenoriatului, unde accentul trebuie pus pe stimularea dorinţei de inovaţie. De exemplu, predarea de competenţe antreprenoriale concrete sporeşte pe măsură ce participanţii la instruire se apropie de desăvârşirea formării lor în domeniu.

- Teoria şi practica educaţiei inovative trebuie folosite în mare măsură în cadrul sistemului de formare profesională.Formatorii trebuie să folosească o metodologie care sporeşte competenţele de specialitate ale resursei umane şi abilitatea de a folosi aceste competenţe în mod inovativ atât în mod individual, cât şi împreună cu alte competenţe. Metodele de predare inovative trebuie să consolideze competenţele comprehensive, de durată ale personalului ReNITT.



- Cercetările în domeniul educaţiei arată că învăţarea completă este dobândită prin rezolvarea de probleme practice, în care cunoştinţele de specialitate sunt compleméntate de cunoştinţele experimentale. Personalul ReNITT trebuie să participe la procese creative şi să îşi dezvolte cunoştinţe experimentale în paralel cu cunoştinţele lor de specialitate. Interacţiunea îndeaproape cu comunitatea de afaceri este, deasemenea, un element important al educaţiei şi instruirii de succes în ITT şi antreprenoriat.



-Obiectivul este ca cei care au beneficiat de educaţie sau instruire în ITT şi antreprenoriat să creeze mai multe valori pentru ei înşişi şi pentru alţii care nu au beneficiat de o astfel de educaţie sau instruire.

-Această iniţiativă va ajuta la crearea unei forţe de muncă cu competenţe antreprenoriale în cadrul ReNITT şi la o creştere a numărului celor care îşi fondează întreprinderi proprii inovative sau care devin angajaţi cu o gândire antreprenorială în instituţii publice, asociaţii sau întreprinderi existente.



6. OBIECTIVE PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ ÎN CADRUL ReNITT PENTRU PERIOADA 2014-2020

La baza stabilirii obiectivelor a stat înţelegerea largă a educaţiei şi instruirii în ITT şi antreprenoriat.

Obiectiv 1 – Dezvoltarea de metode de lucru şi crearea de oportunităţi de experinţă şi absorbţie, astfel încât personalul să îşi dezvolte conştiinţa şi imaginaţia, pentru a dobândi încredere în propriul potenţial inovativ şi un cadru pentru asumarea de angajamente şi întreprinderea de acţiuni. Formatorii trebuie să folosească metode de predare inovative care sporesc abilitatea participanţilor la instruire de a-şi folosi competenţele în mod inovativ şi de a-şi dezvolta independenţa.



Deja se fac eforturi pentru crearea de discipline, materiale didactice noi şi alte activităţi pentru personalul din cadrul ReNITT. În plus, vor fi dezvoltate noi metode de predare care să conducă la acumularea de competenţe în domeniul ITT şi al antreprenoriatului în rândul personalului ReNITT. Competenţele referitoare la ITT şi antreprenoriat sunt cuprinse în standarde ocupaţionale precum Managerul de Inovare, Broker de Tehnologii, Standardul SR 13547-4 Model de dezvoltare a afacerii prin inovare şi lista competenţelor comune mai multor ocupaţii (Hotărârea nr.86 / 26.06.2008). Scopul predării este de a instrui cursanţii să gândească în mod inovativ, învăţând să realizeze elementele unui proces de inovare. Munca viitoare în cadrul formării profesionale va lua, forma continuării iniţiativelor actuale.



Obiectiv 2 – Dobândirea de cunoştinţe cu privire la metode inovative şi competenţe antreprenoriale în cadrul prsonalului ReNITT.



Concret, aceasta înseamnă:

-Evaluarea competenţelor antreprenoriale ale angajaţilor trebuie să fie inclusă în examene, în cadrul disciplinelor relevante;

-Formatorii trebuie să aibă oportunitatea de a obţine calificări şi instruiri pentru predare de ITT şi antreprenoriat;

-Personalul talentat, cu înclinaţii spre ITT şi antreprenoriat, în mod special, trebuie să aibă oportunitatea de a participa la programe pentru dezvoltarea talentului, cu scopul de a-şi dezvolta propriul proiect inovator



Obiectiv 3 – Elaborarea de programe care să dezvolte abilităţile de comunicare interpersonală şi competenţele de dezvoltare individuală, precum şi spiritul de iniţiativă: -Ca parte integrantă a competenţelor pe care le predau, aceste programe de studiu trebuie să dezvolte abilităţile antreprenoriale ale personalului cu scopul de a îndeplini nevoile societăţii pentru aptitudini antreprenoriale şi orientare profesională de nivel ridicat.

-Programele de studiu trebuie să folosească modalităţi de predare care să dezvolte aptitudinile cursanţilor de a sesiza şi profita de oportunităţile existente, precum şi, înţelegerea de a pune în practică şi a vinde ideile creative.



Concret, aceasta înseamnă:

-Elaborarea de tipuri de testări şi examene care să ofere posibilitatea documentării competenţelor antreprenoriale reale din domeniul studiat;

-Formatorilor din aceste programe de formare profesională trebuie să li se ofere posibilitatea să obţină calificări şi să se perfecţioneze profesional în baza unei strânse legături între abilităţile profesionale şi gândirea inovativă în ceea ce priveşte sfera de activitate în care profesează;

-Stabilirea unui ghid de evaluare a formatorilor care să introducă elemente de evaluare a competenţei în abordarea ITT şi antreprenoriatului.



Obiectiv 4 – Implementarea de iniţiative cu scopul de a consolida educaţia şi pregătirea profesională în domeniul antreprenoriatului în cadrul învăţământului universitar, precum şi cu scopul declarat de a motiva mai mulţi studenţi să-şi creeze propria afacere:

-Aceste iniţiative includ crearea de obiecte de studiu şi programe concentrate pe antreprenoriat la care pot participa studenţi. -Strategia îşi propune susţinerea realizării de parteneriate între organizaţiile de formare profesională din cadrul ReNITT şi instituţiile de învăţământ superior care susţin cultura antreprenorială şi formarea unor centre de antreprenoriat în cadrul acestor parteneriate.



-Universităţile îşi pot mări profilul antreprenorial şi competenţele educaţionale în această direcţie, de exemplu, prin oferirea studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor posibilitatea de a intra mai mult în contact cu întreprinderile mici, nou create, prin intermediul centrelor de antreprenoriat.

Interdependenţa dintre cele 4 obiective arata astfel:



Interdependenţa dintre obiectivele strategiei



Obiectiv 1

Dezvoltarea de metode de lucru şi crearea de oportunităţi de experinţă şi absorbţie, astfel

încât personalulsă îşi dezvolte conştiinţa şi imaginaţia, pentru a dobândi încredere în propriul

potenţial inovativ

Obiectiv 2

Dobândirea de cunoştinţe cu privire la metode inovative şi competenţe antreprenoriale în cadrul personalului ReNITT

Obiectiv 3

Elaborarea de programe care să dezvolte abilităţile de

comunicare interpersonală şi competenţele de dezvoltare

individuală, precum şi spiritul de initiative.

Obiectiv 4

Implementarea de iniţiative cu scopul de a consolida educaţia

şi pregătirea profesională în domeniul antreprenoriatului în

cadrul învăţământului universitar.

7. PARTENERIATUL DESCHIS PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ ÎN ITT ŞI ANTREPRENORIAT DINTRE

IRECSON ŞI AROTTIn timpul derularii proiectului, IRECSON si AROTT au creat si consolidat un parteneriat national deschis si coerent pentru formarea profesionala in ITT si Antreprenoriat care are ca obiectiv infiintarea unui centru naţional pentru educaţie şi training. In acest sens s-au urmarit:

• dezvoltarea competenţelor profesionale ale unui număr de minim 300 de manageri şi personal al reţelei entităţilor ITT din România, în vederea identificării de soluţii eficiente la provocările procesului de transfer tehnologic;

• informarea unui număr de minim 300 de manageri şi angajaţi ai organizaţiilor de ITT din România cu privire la oportunităţile de dezvoltare de proiecte, în parteneriat, între membrii reţelei în vederea consolidării şi dezvoltării acesteia;

• creşterea competitivităţii entităţilor de ITT din România în vederea încurajării dezvoltării unei pieţe a rezultatelor cercetării şi a produselor inovative în toate sectoarele economiei naţionale.



Pe parcursul celor 3 ani, numărul de participanţi la instruirile organizate în domeniul ITT a fost de 571 persoane (din care 285 au fost femei), dintre care, ponderea celor certificaţi în managementul inovării şi organizarea muncii a fost de 32% iar ponderea celor certificaţi pentru actualizarea şi îmbunătăţirea competenţelor a fost de 97%. Deasemenea, proiectul menţionat a pus bazele unei reţele de lectori în domeniul ITT care poate acoperi cu activităţi de formare şi informare în domeniul ITT in întreaga ţară.



Parteneriatul dintre IRECSON si AROTT va fi interesat si de activitati de tipul:

- atragere de finantari externe si interne sub forma de sponsorizari, contributii in natura si finantari de proiecte:

- asigurarea diseminarii sistematice a cunostintelor, implementarea activitatilor de formare profesionala, precum si , mai multa sustinere a acestor activitati in sistemul national;



- extinderea parteneriatului si cu alte institutii/organizatii de formare profesionala;

- sprijinirea educatiei formale la nivel gimnazial, liceal si universitar, pentru a imbunatati educatia si trainingul privind ITT si Antreprenoriatul;

- Parteneriatul are în vedere deschiderea de centre de formare profesională regională pentru ReNITT în Iaşi (Regiunea Nord-Est), Constanţa (Regiunea Sud-Est), Cluj (Regiunea Nord-Vest), Timişoara (Regiunea Vest) şi Braşov (Regiunea Centru). Deocamdată parteneriatul are deschise centre de formare în Bucureşti (Regiunea Bucureşti-Ilfov) şi Craiova (Regiunea Sud-Vest).



7.1. MISIUNEA PARTENERIATULUI

Parteneriatul deschis pentru formare profesională în ITT şi antreprenoriat va avea 10 misiuni principale:

7.1.1. DEZVOLTAREA PREDĂRII ÎN SPIRIT ANTREPRENORIAL

Parteneriatul se va axa pe dezvoltarea abilităţilor de predare ale formatorilor şi va ajuta la dezvoltarea cunoştinţelor şi competenţelor în organizaţiile profesionale pentru ITT şi antreprenoriat.



7.1.2. DEZVOLTAREA PROGRAMELOR DE STUDII, A CURSURILOR SI A METODELOR DE PREDARE PENTRU ANGAJAŢII ReNITT

Parteneriatul va putea funcţiona ca organism de coordonare între instituţiile de formare, cu scopul de a crea oferte interdisciplinare, pentru cursanţi din diferite entităţi de ITT dându-le oportunitatea de a se cunoaşte. Parteneriatul va putea de asemenea dezvolta noi metode şi materiale de predare în colaborare cu cercetători şi profesori.

7.1.3. ELABORAREA TESTELOR Şl EXAMENELOR

Parteneriatul va contribui la elaborarea testelor şi formelor de examinare care vor face posibilă evaluarea competenţelor de ITT şi antreprenoriale ale personalului ReNITT, incluzând contribuirea la înscrierea subiecţilor în sistemul de recrutare şi promovare pe bază de concurs.



7.1.4. DEZVOLTAREA TALENTULUI

Parteneriatul va dezvolta un program de susţinere a talentului pentru persoanele cu un talent deosebit care îşi pornesc propriile afaceri bazate pe ITT.

7.1.5. CULEGEREA Şl DISEMINAREA CUNOŞTINŢELOR

Parteneriatul se va constitui într-un centru de acumulare şi diseminare a cunoştinţelor privind educaţia şi trainingul antreprenorial în România. Acest lucru se poate realiza prin iniţierea de cercetări, analize şi evaluări în domeniu şi diseminarea cunoştinţelor către ReNITT, instituţii de învăţământ dar şi către societate.



7.1.6. INIŢIATIVELE INTERNAŢIONALE ŞI MULŢI-NAŢIONALE

Parteneriatul va asigura o dimensiune internaţională şi pluri-naţională a activităţii de promovare a educaţiei şi trainingului în ITT şi antreprenoriat. Aceasta poate lua forma participării la forumuri internaţionale, cooperare multi-naţională în cadrul programului HORIZON, de exemplu, sau cooperare cu alte centre de inovare şi tranfer tehnologic din străinătate.

7.1.7. DIALOGUL CU INSTITUŢIILE EDUCAŢIONALE

Parteneriatul trebuie să susţină dezvoltarea strategiei pentru educaţie şi training în ITT şi antreprenoriat la toate nivelurile sectorului educaţional.



7.1.8. IMPLEMENTAREA ACTIVITĂŢILOR PENTRU STIMULAREA UNEI CULTURI ANTREPRENORIALE

Parteneriatul va putea susţine iniţiativele noi şi pe cele actuale care promovează cultura inovării şi antreprenorială, de exemplu, Revista Inobarometru, Ziua cercetătorului, Forumul Inovării, Seminarul „Interferente economico-sociale la frontiera inovarii”, Ziua inovării, Saloanele de cercetare regionale, Saloane internaţionale ale cercetării şi inovării.

7.1.9. OPERATOR CU INIŢIATIVE NAŢIONALE ŞI REGIONALE

În unele cazuri, parteneriatul va fi desemnat ca operator în cadrul unor proiecte naţionale şi regionale, incluzând proiecte din fonduri structurale. IRECSON şi AROTT vor putea de asemenea să îşi asume rolul de coordonatori de proiect cu scopul asigurării implementării proiectelor naţionale şi regionale.



7.1.10. INTERACŢIUNEA PARTENERIATULUI CU ALŢI ACTORI

-O bază importantă pentru succesul şi eficacitatea parteneriatului va fi furnizată de implicarea mediului de afaceri, autorităţilor locale, alţi actori regionali şi alte părţi interesate care pot contribui la co-finanţarea activităţilor de formare profesională derulate prin parteneriat. Parteneriatul poate fi un punct bun de pornire pentru companiile care doresc să intre în contact cu studenţii cu rezultate foarte bune în cadrul pregătirii în ITT şi antreprenoriat.



-Contribuţia adusă de întreprinderile private sub forma sponsorizării, co-finanţării de proiecte şi forţa de muncă voluntară va juca un rol important în cadrul funcţionării parteneriatului.

-În domeniile cercetării şi dezvoltării, a consultanţei şi a capitalului de risc există jucători care vor putea să îşi aducă o contribuţie pozitivă la extinderea parteneriatului. Aceasta ar putea lua forma reţelelor de pregătire profesională sau dezvoltării cursurilor, stagiilor şi workshop-urilor.



8. PACTUL PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ ÎN DOMENIUL ITT ŞI AL ANTREPRENORIATULUI

Pentru a asigura susţinerea strategiei şi extinderea acesteia la învăţământul formal, este propus prin strategie un Pact pentru formare profesională în domeniul ITT şi al antreprenoriatului între Ministerul Culturii, Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul Economiei si Ministerul Mediului de Afaceri.

-Discuţii regulate privind obiectivele şi modalităţile, şi implicarea persoanelor interesate. Participanţii la Pact se vor întâlni anual cu Parteneriatul deschis pentru formare profesională şi cu persoane interesate, relevante pentru a discuta cum progresează acţiunile pentru promovarea educaţiei şi trainingul privind ITT şi antreprenoriatul. Punctul de plecare pentru discuţie va fi raportul anual al parteneriatului, care va urma strategia şi va măsura progresul implementării acestuia.



-Parteneriatul va realiza analize şi evaluări ale implementării strategiei pentru a oferi pactului o bază mai bună de luare a deciziilor în viitor. În acest sens, prima evaluare a implementării strategiei va fi realizată în 2016. Raportul de evaluare va fi prezentat pactului.

-Programele de instruire în domeniul ITT şi al antreprenoriatului vor fi formate din cursuri certificate de către Consiliul de Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor (CNFPA), cursuri care se vor finaliza cu eliberarea de diplome CNFPA şi care se vor adresa managerilor şi personalului entităţilor din cadrul ReNITT, pe următoarele specializări:



Specializări Nr. minim de ore de pregătire

1.Managementul Proiectelor 42

2.Managementul vânzărilor 42

3.Comunicare si Relatii Publice 42

4.Marketing 42

5.Managementul Resurselor Umane 42

6.Managementul Sistemelor de Calitate 42

7.Managementul Inovării 88

8.Broker de Tehnologii 42



-Cursurile se vor putea desfăşura în sistem classic (în clasă) sau în sistem e-learning.

-În cadrul proiectului, prin parteneriatul dintre IRECSON şi AROTT, a fost înfiinţat un Centru electronic pentru formare profesională continuă în domeniul ITT (e-Center for Continuous Vocational Training for ITT (e-CVTITT)) care asigura: - resurse şi instrumente pentru desfăşurarea cursurilor în sistem e-learning -resurse informative pentru dezvoltarea unei reţele de parteneriate (bază de date cu parteneri, zone de interes, cereri de parteneriat, oportunităţi de finanţare, proiecte de succes, etc.) pentru oferirea de asistenţă organizaţiilor din domeniu.



-Programele de formare profesională în domeniul de ITT şi al antreprenoriatului dezvoltate pentru specializarea/perfecţionarea entităţilor reţelei naţionale de ITT vor putea fi oferite pe de o parte organizaţiilor cu activitate de cercetare-dezvoltare care formează suportul ofertei pe piaţa inovării şi pe de altă parte companiilor/firmelor care reprezintă cererea potenţială. Astfel, competenţele de ITT şi antreprenoriat vor fi transferate la nivel sectorial dinspre domeniul TT spre cercetare (pe de o parte) şi spre mediul economic (pe de altă parte).



8.1. MANAGEMENTUL PROIECTELOR

Specializarea în managementul proiectelor are în vedere toate persoanele care au responsabilitatea de a realiza şi implementa proiecte de inovare la nivel operational. Managementul proiectelor nu poate fi complet separat de funcţiile de management organizaţional, sau de sarcinile tehnice specifice proiectării şi dezvoltării.

Cercetarea şi literatura indică o serie de domenii funcţionale care sunt componente esenţiale ale

competenţei şi performanţei managementului de proiect la acest nivel.



Acestea sunt:• Stabilirea scopului şi a obiectivelor proiectului• Stabilirea specificaţiilor proiectului• Stabilirea criteriilor de succes ale proiectului• Stabilirea activităţilor specifice proiectului şi eşalonarea lor în timp• Estimarea şi asigurarea resurselor necesare realizării proiectului• Estimarea şi bugetarea costurilor• Estimarea şi asigurarea resurselor;• Gestionarea şi controlul utilizării resurselor;• Planificare şi controlul achiziţiilor şi contractelor;



- Managementul contractelor;

- Managementul financiar al proiectului;

- Identificarea, documentarea, prioritizarea , cuantificarea riscurilor;

- Urmărirea şi controlul riscurilor;

- Selectarea şi managementul echipei de proiect;

- Stabilirea unui sistem de comunicare dedicat proiectului

- Stabilirea nivelului de calitate pentru activităţi şi rezultate

- Managementul implementării.



Competenţele managerului de proiect se corelează cu funcţiile ce ilustrează întregul proces de management de proiect, respectiv: autorizarea şi delegarea; stabilirea echipei proiectului; identificarea factorilor interesaţi în proiect; stabilirea planului proiectului; stabilirea sarcinilor de realizat; elaborarea structurii proiectului, pe activităţi; stabilirea rolurilor şi responsabilităţilor în cadrul echipei de proiect; elaborarea unui plan de lucru pentru fiecare sarcină de realizat; alcătuirea graficului de derularea a proiectului, stabilirea resurselor necesare, a costurilor şi identificarea şi înregistrarea riscurilor; contractarea serviciilor, bunurilor şi/ sau lucrărilor necesare în desfăşurarea proiectului; comunicarea planului proiectului şi obţinerea aprobării din partea factorilor interesaţi; pregătirea unui buget pentru finanţarea proiectului; asigurarea de rezerve şi eliberarea de fonduri; pregătirea lucrărilor pentru începere, întrerupere, sau continuare; monitorizarea progresului proiectului; analizarea şi comunicarea rezultatelor; negocierea schimbărilor, indiferent de sursa acestora; modificarea planurilor (atât fizic, cât şi financiar).

Unităţile de competenţă specifice specializării “managementul proiectelor” sunt:



-Stabilirea scopului proiectului

-Stabilirea cerinţelor de management integrat al proiectului

-Planificarea activităţilor şi jaloanelor proiectului

-Gestiunea utilizării costurilor şi a resurselor operaţionale pentru proiect

-Realizarea procedurilor de achiziţii pentru proiect

-Managementul riscurilor

-Managementul echipei de proiect

-Managementul comunicării în cadrul proiectului

-Managementul calităţii proiectului

-Standardul ocupaţional care stă la bază pregătirii este cel de “Manager de proiect”, iar un ghid de instruire pentru această specializare este prezentat în Anexa 2.



8.2. Managementul vânzărilorActivitatea de vânzare piaţa inovării se

poate produce în orice moment al zilei şi în orice loc, însă ceea ce este cu adevărat important constă în modalitatea de efectuare, în sine, astfel încât să obţinem rezultatele aşteptate.

În activitatea de vânzare sunt întâlnite două elemente principale, pe de-o parte vânzătorul (unitatea din infrastructura de ITT) iar de cealaltă parte cumpărătorul (întreprinderea). În cadrul cursului vor fi analizate aceste două elemente principale, precum şi căile de a se ajunge la o vânzare profesionistă.



Clienţii sunt foarte pretenţioşi şi au de-a face cu mai mulţi furnizori/ producători. Ei aşteaptă ca personalul de vânzări să fie foarte bine pregătit, să vină cu idei care să le îmbunătăţească activitatea lor, să fie eficienţi şi mai ales de încredere. Se spune că, pe bună dreptate, este uşor să câştigi un client nou, dar este foarte greu să-l menţii aproape de produsele sau serviciile noi pe care i le poţi oferi. Astfel sarcina personalului de vânzări nu se rezuma doar la a vinde ci au în vedere implicarea totală în asigurarea satisfacţiei clientului.



Dacă ar fi să dăm o definiţie activităţii de vânzare în sine, am putea spune că:

“Vânzarea este un proces de interacţiune şi comunicare cu un potenţial client pentru a-l convinge să cumpere ceva – bunuri, servicii, idei, produse noi - care să-i satisfacă nevoile şi dorinţele individuale”.

În timp ce noile tehnici de vânzări, programe de pregătire şi metode de vânzare apar mereu, vânzarea şi procesul vânzării rămâne practic neschimbat. Principiile vânzării stau la baza tuturor tehnicilor de vânzare eficiente, a programelor de pregătire în vânzări şi personalu-lui de vânzări de succes.



Pentru o reuşita vânzărilor, lucrurile trebuie văzute din perspectiva potenţialului client Trebuie să-i fie înţelese problemele, ambiţiile şi trebuie să fie convins de modul în care cu ajutorul noilor produse şi/sau servicii îşi va atinge scopul.

Unităţile de competenţă specifice specializării “managentul vânzărilor” sunt:



-Analiza mediului de afaceri

-Controlul îndeplinirii planurilor de acţiune din domeniul vânzărilor

-Elaborarea strategiilor de vânzare

-Evaluarea performanţelor vânzării

-Implementarea strategiilor de vânzare

-Instruirea forţei de vânzări

-Recrutarea personalului

-Stabilirea obiectivelor de vânzare şi a resurselor necesare atingerii acestora.

Standardul ocupaţional care stă la bază pregătirii este cel de “Manager de vânzări”, iar un ghid de instruire pentru această specializare este prezentat în Anexa 1.



8.3. Comunicare si Relatii Publice

Standardul ocupaţional care stă la bază pregătirii în această specializare este cel de “Asistent Relaţii Publice şi Comunicare”. Asistentul de relaţii publice şi comunicare este intermediar între organizaţia pe care o reprezintă şi publicul specific acelei organizaţii, fiind responsabil faţă de aceste parţi şi distribuind informaţii care dau posibilitatea publicului organizaţiei să-i înţeleagă politicile.



Prin latura comunicaţională pot fi desfăşurate activităţi legate de constatarea şi influenţarea opiniilor unui grup de persoane. Pentru aceasta, realizează cercetarea tuturor publicurilor: primeşte informaţii de la acestea, informează conducerea în legătura cu atitudinile şi reacţiile acestora, participă la implementarea de politici care demonstrează atenţia crescută faţă de publicuri si evaluează constant eficienţa tuturor programelor de relaţii publice.

Poate implementa programe de acţiune planificate, care să servească atât organizaţia, cât şi interesul public. Activitatea lui se bazează pe comunicare eficientă şi pe realitate, fiind legată de fapte. Asistentul de relaţii publice şi comunicare poate avea mai multe roluri, în funcţie de necesităţile organizaţiei:



-analist: el trebuie să cunoască organizaţia (statut, istorie, imagine, cultură), bunurile şi serviciile organizaţiei, publicuri variate, mediul, comunicările anterioare.

-cercetător: va încerca să obţină toate datele, să facă sondaje, anchete, analize, pentru a putea aprecia şi sfătui organizaţia, propunând soluţii (fiind aşadar şi consilier);

-implementator de strategie: implementează strategii pentru interior sau pentru exterior in conformitate cu obiectivele vizate, incitând, persuadând, pentru a atrage atenţia publicurilor sau a schimba atitudini şi comportamente;

-responsabil cu logistica: realizează bugete şi calendare ale acţiunilor;

-creator: concepe mesajul;

-specialist: alege forma mesajului, caractere potrivite pentru tipar, fotografii, ilustraţii, culori, prezentări grafice;

-rol tehnic: alege mass-media;

-rol de imaginaţie: alege suporturile;

-rol de expertiză: alege tehnicile de comunicare;

-educator, comunicator şi om de echipă etc.



În interiorul unei organizaţii, asistentul de relaţii publice şi comunicare are ocazia să îndeplinească diverse sarcini, în funcţie de tipul organizaţiei şi de anvergura departamentului de comunicare unde funcţionează. În cazul său, comunicarea internă reprezintă o cale de a gestiona anumite nevoi ale organizaţiei (integrarea noilor angajaţi, organizarea muncii, circulaţia informaţiilor, sentimentul de apartenenţă, climatul intern). Comunicarea externă este asociată manifestărilor publice ale asociaţiei: relaţiile cu presa, expoziţiile, audiovizualul, publicitatea, promovarea, campaniile de opinie, organizare de evenimente (lansări, cocteiluri, inaugurări), gestiunea crizelor, campaniile de finanţare, propaganda, afacerile publice, lobby-ul, serviciul de informare si de reclamaţii, revista presei, feedback-ul.



Unităţile de competenţă specifice specializării “Comunicare si Relatii Publice” sunt:

-Organizarea de evenimente

-Organizarea campaniilor integrate

-Evaluarea eficientei programelor de relaţii publice

-Eficientizarea comunicării în organizaţie

-Menţinerea relaţiilor cu mass-media

-Pregătirea întâlnirilor de lucru

-În Anexa 3este prezentat un ghid de instruire pentru această specializare



8.4.Managementul resurselor umane

Managementul resurselor umane este parte integrantă din strategia oricărei organizaţii. Organizaţia îşi stabileşte direcţia în care trebuie să se îndrepte şi aria de cuprindere a activităţii acesteia, astfel încât să-şi poată antrena şi utiliza corespunzator resursele şi competenţele, pentru a obţine avantaj competitiv, spre satisfacţia celor care exercită influenţă asupra organizaţiei (stakeholderi, acţionari, manageri, angajaţi, furnizori, investitori, comunitate).

Strategia de resurse umane realizează armonizarea dintre individ, post, organizaţie şi mediu, prin intermediul unor politici specifice:

• politica de asigurare a personalului necesar prin angajare;

• politica de management al performanţei;

• politica de dezvoltare a angajaţilor;

• politica de recompensare-motivare;

• politica de schimbare organizational;



Punerea în parctică a strategiei de resurse umane, implică luarea deciziilor pe trei nivele:

•nivel strategic, unde se stabilesc direcţii pe termen lung, în funcţie de contextual pieţei

•nivel managerial unde se stabilesc programe concrete ale acestor direcţii pe termen lung

•nivel operational unde se pun în practică programele elaborate anterior

Unităţile de competenţă specifice specializării “managentul resurselor umaner” sunt:



•Consilierea celorlalţi manageri în probleme de resurse umane•Coordonarea desfăşurării activităţilor de resurse umane•Coordonarea elaborării politicilor şi programelor de resurse

umane•Coordonarea personalului din departamentul de resurse

umane•Elaborarea strategiei de resurse umane•Monitorizarea costurilor de personal•Monitorizarea sistemului de relaţii de muncă al organizaţiei•Organizarea activităţii departamentului de resurse umane•Reprezentarea compartimentului de resurse umane

Standardul ocupaţional care stă la bază pregătirii este cel de “Manager de resurse umane”, iar un ghid de instruire pentru această specializare este prezentat în Anexa 4.



8.5. MarketingStandardul ocupaţional care stă la bază

pregătirii în această specializare este cel de “Manager Marketing”. Ocupaţia se referă la activitatea desfăşurată pentru analizarea mediului de afaceri, stabilirea obiectivelor de marketing ale firmei şi a resurselor necesare atingerii acestora, elaborarea strategiilor de marketing şi comunicare şi stabilirea planurilor de promovare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, controlul îndeplinirii planurilor strategice, evaluarea performanţelor campaniilor de promovare şi promovarea imaginii de firmã.



Specializarea include deasemenea competenţe privind recrutarea membrilor echipei de marketing şi instruirea acestora în vederea îndeplinirii obiectivelor de marketing ale companiei. Managerul de marketing controlează şi evaluează modul de aplicare a deciziilor şi gradul de îndeplinire a obiectivelor de marketing asumate; planifică, organizează şi coordonează programele şi politicile de marketing cum ar fi de stabilire a cererii de produse şi servicii oferite de firmă şi de concurenţii săi din piaţă, şi de identificare a potenţialilor clienţi. Elaborează strategii de stabilire a preţurilor, cu scopul de a maximiza profitul firmei sau cota de piaţă asigurând în acelaşi timp satisfacerea clienţilor firmei. Coordonează dezvoltarea de produse şi monitorizează tendinţele care indică nevoia de produse şi servicii noi.



Unităţile de competenţă specifice specializării “Manager marketing” sunt:• Optimizarea relaţiei companie – client• Identificarea oportunităţilor noi pe piaţa de afaceri naţională şi internaţională• Elaborarea strategiei şi a politicilor de marketing• Menţinerea vizibilităţii ridicate a portofoliului de mărci/ brand-uri• Aplicarea managementului bugetului de marketing• Asigurarea managementului resursei umane din departamentul de marketing

În Anexa 5 este prezentat un ghid de instruire pentru această specializare.



8.6. Managementul sistemului calităţii

Scopul instruirii constă în crearea abilităţilor, competenţelor şi formarea atitudinii caracteristice persoanelor care vor gestiona sistemul de management al calităţii dintr-o organizaţie din domeniul cercetării şi inovării, din poziţia de reprezentanţi ai managementului de vârf al organizaţiei.

Programul de instruire va avea următoarele obiective:

-Formarea abilităţilor si competenţei de planificare a sistemului de management al calităţii;

-Formarea capacităţii de implementare a unui sistem de management al calităţii în conformitate cu standardele de referinţă şi de acţiune ca responsabil al acestui system;

-Formarea competenţelor privind verificarea prin audit intern a funcţionarii sistemului de management al calităţii şi de monitorizare a acestuia;

-Formarea competenţelor, abilitaţilor şi atitudinii care concură la îmbunătăţirea continuă a sistemului de management al calităţii.



Unităţile de competenţă specifice specializării în Managementul sistemului calităţii sunt:

Domenii de competenţă Unităţi de competenţă

Planificare - Elaborarea politicii în domeniul calităţii

- Implementarea politicii în domeniul calităţii

- Organizarea funcţiei calităţii

Implementare - Implementarea sistemului de management al calităţii

-Asigurarea şi implementarea tehnicilor, metodelor şi instrumentelor specifice managementului calităţii

- Elaborarea şi implementarea metodelor IT de analiza a datelor

Verificare - Elaborarea, implementarea şi urmărirea programelor de audit

- Monitorizarea efectuării inspecţiilor şi încercărilor

Îmbunătăţire - Educarea, instruirea şi motivarea pentru calitate a personalului

- Evaluarea furnizorilor

- Îmbunătăţirea propriei pregătiri profesionale

- Menţinerea şi îmbunătăţirea sistemului calităţii

- Stabilirea şi menţinerea relaţiilor cu clienţii şi furnizorii în scopul asigurării calităţii

- Tratarea neconformităţilor şi stabilirea acţiunilor corective şi a acţiunilor preventive

Standardul ocupaţional care stă la bază pregătirii este cel de “Manager al Sistemelor de Management al Calităţii”, iar un ghid de instruire pentru această specializare este prezentat în Anexa 6



8.7. Managementul inovăriiObiectivul instruirii este însuşirea de cunoştinţe în domeniul inovării

şi transferului de tehnologie. Prin aceasta se transmit competenţe necesare organizării şi dezvoltării funcţiei inovare în cadrul organizaţiilor, şi pentru identificarea de soluţii eficiente la provocările procesului de inovare şi transfer tehnologic.

Instruirea va completa pregătirea cursanţilor pentru a putea deveni buni manageri în domeniul inovării, cu orientări spre formarea unei gândiri creative, tehnico-economice şi de afaceri.

Tematica instruirii trebuie este bine să fie secondată de un plan cadru, cuprinzând expuneri, prezentări ale studiilor de caz, aplicaţii individuale specifice tematicii de curs. Tematica va urma conţinutul standardului occupational “Manager de inovare” şi al standardului naţional ”Model de dezvoltare a afacerii prin inovare”, elaborate de ASRO (standard elaborat în cadrul proiectului Dezvoltarea capacităţii ANCS de elaborare a politicilor publice în domeniul inovării şi al transferului tehnologic pentru asigurarea unei dezvoltări socio-economice durabile - Cod SMIS 24210).



Principalele caracteristici ale managerului de inovare sunt: capacitatea de a fi vizionar şi de a fi

conştient de riscurile potenţiale ale aplicării noului (pentru a le minimaliza prin politici şi măsuri adecvate). La acestea se adaugă capacitatea şi disponibilitatea de a învăţa continuu, capacitatea de analiză şi sinteză, capacitatea de comunicare şi negociere, abilităţi de lucru în echipă, rezistenţă la stress.

Ocupaţia de manager de inovare cere pe lângă aprofundate cunoştinţe despre procesul de inovare şi de management, stăpânirea unor cunoştinţe complexe, atât tehnologice, cât şi economice, o cultură generală şi ştiinţifică, cunoştinţe de comunicare, marketing, negociere.

Activităţile cadru pe care trebuie să le desfăşoare sunt:

- elaborarea strategiei de inovare a firmei, în urma auditării acesteia;

- implementarea planului de realizare a strategiei de inovare al firmei;

- coordonarea dezvoltării profesionale a echipei;

- coordonarea culegerii de idei creative;

- crearea unui sistem de gestiune a datelor privind ideile de inovare;

- elaborarea metodelor de valorificare a capitalului intelectual al firmei;

- evaluarea procesului de inovare în toate fazele lui;

- asigurarea continuităţii procesului de inovare în firmă.



Un manager de inovare trebuie să îndeplinească următoarele roluri:

- rolul interpersonal, care trebuie să se materializeze prin înţelegerea clienţilor, motivarea şi coordonarea echipei de inovare, motivarea factorilor de decizie, medierea opozanţilor procesului de inovare, organizarea cooperării cu reţelele externe de colaborare;

- rolul informaţional, adică propria informare privind stadiul tehnicii în domeniul său de activitate şi a tuturor factorilor care participă la procesul/procesele de inovare;

- rolul decizional, prin care decide soluţia cu risc minim, fiind capabil să prezinte argumente certe pentru a influenţa deciziile managerului general şi ale consiliului de administraţie în ceea ce priveşte finanţatea.

Principalele probleme pe care managerul de inovare trebuie să le rezolve în activitatea sa sunt:

- implementarea în firmă la toate nivelurile a mentalităţii conform căreia inovarea reprezintă cea mai bună soluţie pentru dezvoltare economică şi competitivitate, precum şi - implementarea culturii organizaţionale specifică firmelor inovative.



Unităţile de competenţă specifice specializării “Manager de inovare” sunt:

-Elaborarea strategiei de inovare a firmei

-Implementarea planului de realizare a strategiei de inovare al firmei

-Coordonarea dezvoltării profesionale a echipei

-Coordonarea culegerii de idei creative

-Crearea unui sistem de gestiune a datelor privind ideile de inovare

-Elaborarea metodelor de valorificare a capitalului intelectual al firmei

-Evaluarea procesului de inovare

-Asigurarea continuităţii procesului de inovare

În Anexa 7 este prezentat un ghid de instruire pentru această specializare.



8.8. Broker de tehnologiiBrokerul de tehnologii este persoana calificatã pentru

efectuarea transferului tehnologic, este persoana ce leagă oferta cu cererea pe piaţa inovării respectând proprietatea industrială.

Prin transfer tehnologic se înţelege examinarea sistematicã şi independentã a unei tehnologii oferită de un deţinător cu drepturi de proprietate industrială pentru a determina caracteristicile, avantajele, modul de aplicare pe piaţă, în scopul găsirii unui partener interesat de a aplica respectiva tehnologie. Brokerul identifică rezultatele, inclusiv ale cercetării, în special acele rezultate considerate potrivite pentru apicarea lor în piaţă şi promovarea acestora în legătură cu nevoile economiei.



Transferul tehnologic este o componentă esenţială a inovării. Transferul de tehnologie desemnează o relaţie economică contractuală între două sau mai multe întreprinderi care se întinde pe o perioadă îndelungată şi care are ca efect crearea unei comunităţi de interese în scopul completării de activităţi incluzând: concesionarea de licenţe şi furnizarea de materiale, crearea de tehnologii noi, schimbul de informaţii despre tehnicile şi tehnologiile utilizate, producţia şi comercializarea produselor rezultate.

Transferul de tehnologie se referă la activităţi de diseminare de informaţii, transferul de cunoştinţe, formarea profesională, consultanţă privind produse şi servicii inovate.

La baza transferului tehnologic stau inovarea şi creativitatea tehnologică.



Activităţile tipice şi servicii legate de Transferul Tehnologic şi exploatarea rezultatelor cercetării pot include dar nu se restrâng la următoarele:

-conştientizare: ex. promovarea serviciilor, publicarea de oportunităţi tehnologice.

- contact: audituri tehnologice/evaluare tehnologică, vizite la firme, întâlniri pentru identificarea ofertelor şi nevoilor locale; organizarea de evenimente de transfer tehnologic, brokerage, zile deschise, seminarii, expoziţii; contact direct cu IMM-urile şi alţi participanţi potriviţi; dezvoltarea unei baze de date la cerinţele companiilor locale.



-asistenţă: căutarea de tehnologii care să se potrivească nevoilor identificate/ diseminarii de profile tehnologice şi căutare de parteneri pentru exploatarea tehnologiilor identificate prin cooperare; asistenţă în pregătirea unor întâlniri comune între potenţiali parteneri; asistenţă în pregătirea şi încheierea contractelor şi planurilor de exploatare tehnologică; căutare de servicii adiţionale în aceste probleme, posibil în cadrul schemelor de suport comunitar existente pe plan naţional.

- contracte semnate: asistare în încheierea contractelor de transfer tehnologic / contracte de cooperare tehnologică



Brokerii de tehnologii sunt specialişti care trebuie să demonstreze abilităti analitice, onestitate, tenacitate, să aprecieze situaţiile în mod realist, să aibă capacitatea de examinare, să înteleagă operaţiuni complexe dintr-o perspectivă largă şi să înţeleagă rolul unităţilor individuale în cadrul întregii organizaţii.

Calificarea Broker de tehnologii presupune efectuarea unui complex de activităţi a căror rezultat presupune:

- examinarea sistematicã şi independentă a unei tehnologii oferită de un deţinător cu drepturi de proprietate industrial pentru a determina caracteristicile, avantajele, modul de aplicare pe piaţă, în scopul găsirii unui partener interesat de a aplica respectiva tehnologie

- efectuarea transferului tehnologic respectând proprietatea industrială, asigurând consultanţă şi asistând părţile pe durata transferului, după caz;

- promovarea serviciilor, publicarea de oportunităţi tehnologice.



Unităţile de competenţă specifice specializării “Broker de tehnologii” sunt:

•Dezvoltarea portofoliului de clienţi şi a reţelelor de colaborare •Promovarea produselor, cunoştinţelor, tehnologiilor, serviciilor

tehnologice •Acordarea de asistenţă tehnică pentru alegerea ofertei sau

cererii optime •Acordarea consultanţei necesare realizării transferului

tehnologic •Cooperarea cu alte părţi implicate în transferul tehnologic

În Anexa 8 este prezentat un ghid de instruire pentru această specializare



9. CONCLUZII1.Pentru a da un răspuns clar strategiei UE 2020, în

viitor, un număr semnificativ mai mare de persoane trebuie să primească educaţie şi training în ITT şi antreprenoriat.

2.Educaţia şi trainingul privind ITT şi antreprenoriatul susţin crearea mai multor antreprenori bine pregătiţi şi a mai multor companii inovative cu rate mari de creştere. Competitivitatea viitoare a României va fi consolidată de faptul că sistemul educaţional românesc stimulează abilitatea studenţilor de a gândi inovativ, de a vedea oportunităţile şi de a transforma ideile în valoare.



3.Viziunea strategiei este să dezvolte cunoştinţele angajaţilor din cadrul ReNITT şi ale studenţilor cu privire la ITT şi antreprenoriat precum şi abilitatea lor de a acţiona în mod antreprenorial.

4.Strategia de acţiune pentru formarea profesională a angajaţilor din entităţile Reţelei Naţionale de Inovare şi Transfer Tehnologic a fost realizată în cadrul proiectului „Program de dezvoltare a resurselor umane din cadrul entităţilor Reţelei Naţionale pentru Inovare şi Transfer Tehnologic (ReNITT) în domeniul managementului în vederea eficientizării procesului de transfer tehnologic”, finanţat prin Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 – „Investeşte în oameni!”.



VA MULTUMESC !



1. NECESITATEA STRATEGIE I DE ACŢIUNE

Documents

Transcript of 1. NECESITATEA STRATEGIE I DE ACŢIUNE