1 martie 1837: se naşte la Humuleşti, primul copil al lui Ştefan a Petrei Ciubotariul şi al

Smarandei Creangă.

1846 - 1853: Ion Creangă învaţă în şcolile din Humuleşti, Broşteni şi Tg. Neamţ.

1854 - 1855: urmează şcoala catihetică din Fălticeni.

1855 - 1858: frecventează cursurile Seminarului de la Socola-Iaşi.

1859: se căsătoreşte cu Ileana Grigoriu şi este hirotonosit diacon.

1860: se naşte Constantin, unicul său fiu.

1863: Ion Creangă se înscrie la Şcoala Normală din Iaşi, având ca director pe Titu Maiorescu.

1864: Ion Creangă devine institutor.

1871: intrat în conflict cu autoritatea bisericească este răspopit, iar în anul următor este destituit

din învăţământ.

1874: reintegrat în învăţământ de către fostul său director de la şcoala normală, funcţionează la

şcolile din Sărărie şi Păcurari. Preocupat de dezvoltarea învăţământului, Ion Creangă a

contribuit la elaborarea unor manuale şcolare ca: Metodă nouă de scriere şi cetire, Învăţătorul

copiilor, Povăţuitorul la cetire prin metoda fonetică, Geografia judeţului Iaşi ş.a.

1875: Creangă îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, cu care leagă o strânsă prietenie şi la îndemnul

căruia începe să scrie şi să frecventeze cercul Junimii.

1876 - 1878: publică în Convorbiri literare: Soacra cu trei nurori, Capra cu trei iezi, Moş

Nichifor Coţcariul, Povestea lui Stan Păţitul, Ivan Turbincă, Povestea lui Harap Alb etc.

1881 - 1882: publică primele două părţi din Amintiri din copilărie.

după 1885: starea sănătăţii sale se înrăutăţeşte.

1887: vizitează pe Mihai Eminescu, care se află la Mănăstirea Neamţ.

la 31 decembrie 1889 se stinge din viaţă în casa sa din Ţicău-Iaşi. Va fi înmormântat la cimitirul

Eternitatea din aceeaşi localitate.