PEDAGOGIESUBIECTUL 1

ABORDAREA INTERDISCIPLINARA A FENOMENULUI EDUCATIONAL

Premisa abordării interdisciplinare a conţinuturilor învăţării este aceea de a asigura unitatea cunoaşterii şi depăşirea graniţelor disciplinelor de învăţământ.

Este unanim acceptat că, în viaţa de zi cu zi, nu folosim cunoştinţe disparate acumulate la anumite discipline şi nu valorificăm capacităţi specifice unei materii de studiu.

Abordarea integrată a cunoaşterii nu este un element de noutate, pedagogii subliniind, încă de la vechii greci, importanţa transmiterii cunoaşterii ca un tot unitar. Viaţa noastră este una complexă, unitară, prin urmare ar trebui să studiem fenomenele din perspectiva diferitelor discipline, intercorelate şi, mai mult, din perspectiva valorificării învăţării nonformale şi informale în context formal.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea şi mai ales în zilele noastre se impune cu tot mai multă insistenţă concepţia interdisciplinară în abordarea fenomenului educaţional. Necesitatea abordării interdisciplinare a fenomenului educaţional decurge din relaţiile de interdependenţă cu celelalte laturi ale vieţii – economice, sociale, culturale, politice etc.

Educaţia a devenit obiect de studiu al mai multor discipline ştiinţifice, fie generale sau particulare, aparute mai demult, recent sau în curs de afirmare, cunoscute sub numele de sistemul ştiinţelor educaţie.

CARACTERUL INTERDISCIPLINAR AL PEDAGOGIEI CA ŞTIINŢĂ

Pedagogia actuala trebuie sa faca fata complexitatii fenomenului educaţional şi diversitatii sarcinilor şi provocărilor de genul solutionarea corecta a raportului cultură generală -cultură de specialitate la nivelul conţinutului, asigurarea unei mai mari apropieri a şcolii de viaţa reală, etc. Acest lucru impune consolidarea caracterului interdisciplinar al pedagogiei.

Exemple de raporturi de interdisciplinaritate ale pedagogiei cu alte ştiinţe sunt: relaţia pedagogie-biologie este determinata de necesitatea studierii atat a naturii

organice a dezvoltării psihice, cât şi a influenţelor educaţiei asupra dezvoltării intelectuale şi atitudinale a copilului;

relaţia pedagogie-psihologie este determinată atât de necesitatea cunoaşterii personalităţii umane şi componentelor sale şi a mecanismelor care ghidează învăţarea cât şi de posibilităţile educaţiei de a influienta evoluţia unor procese şi însuşiri psihice;

relaţia pedagogie-sociologie este impusă de faptul că acţiunea educativă o activitate socială şi presupune cunoasterea modului în care factorii de mediu contribuie la realizarea unei acţiuni educaţionale eficiente;

relaţia pedagogie-filosofie da acţiunii educaţionale o dimensiune sistemică, integratoare, cu privire la realitate, contribuie la definirea şi încadrarea finalităţilor educaţiei în contextul socio-cultural al existenţei umane

Prin urmare, pedagogia este o ştiinţă cu caracter interdisciplinar care are ca obiect de studiu modalitatile de producere intenţionată a unor modificări în plan cognitiv, afectiv-motivaţional şi comportamental al elevilor, in vederea formării unei personalităţi armonioase şi echilibrate.

INTERDISCIPLINARITATEA ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE     

1

Literatura pedagogică oferă mai multe soluţii metodologice moderne de abodare a fenomenului educational:

o pluridisciplinaritatea sau abordarea tematică, o interdisciplinaritatea sau abordarea integrată, o transdiciplinaritatea sau abordarea cross-curriculară.

Perspectiva interdisciplinară facilitează elevului "formarea unei imagini unitare asupra realităţii" şi dezvoltarea unei "gândiri integratoare" (Stanciu, M., Reforma conţinuturilor învăţământului.

Corelaţiile interdisciplinare sunt legături logice între discipline, în sensul că explicarea unui fenomen solicită informaţii şi metode studiate la diferite materii. Acestea pot fi spontane sau planificate şi pot fi legate de definirea unor concepte / noţiuni, de utilizarea unor metode sau instrumente, de transferul unor valori şi formarea unor atitudini prin diferite discipline.

Abordarea interdisciplinară nu elimină organizarea curriculum-ului pe discipline, ci este un demers complementar.

Actuala programă şcolară a fost elaborată din perspectiva trecerii de la modelul de proiectare curriculară centrat pe obiective la modelul centrat pe competenţe.

Competenţele sunt ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care trebuie dobândite / formate elevilor în cadrul procesului de invatamant şi de care fiecare elev are nevoie pentru dezvoltarea sa personală. Aceste competente vizează unele domenii ştiinţifice, dar si aspecte de ordin interdisciplinar şi transdisciplinar, realizabile prin mai multe arii curriculare.

In condiţiile actuale, interdisciplinaritatea se impune ca o direcţie "renovării" activităţii profesorilor, atât în ceea ce priveşte conţinutul lecţiilor, cât şi metodele şi strategiile de lucru.

La nivelul activităţii din clasă, aceste linii de politică educaţională exprimă necesitatea unei mai bune cunoaşteri a elevilor, pentru a identifica nevoile, interesele de cunoaştere şi ritmul dezvoltării fiecăruia, formării capacităţii cadrelor didactice de a adecva situaţiile de învăţare, conţinuturile şi materialele educaţionale la caracteristicile individuale ale elevului, implicării elevilor în învăţare prin crearea unor situaţii de învăţare apropiate de viaţa concretă.

Abordarea interdisciplinară este o solutie metodologica recomandata de politica reformei educaţiei din ţara noastră.

Interdisciplinaritatea - se referă şi la transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta;- reprezintă o modalitate de organizare a conţinuturilor învăţării, cu implicaţii asupra

întregii strategii de proiectare a curriculumului. Chiar in planul de învăţământ sau in programele disciplinelor sau ariilor curriculare sunt sugerate unele demersuri interdisciplinare. Abordarea interdisciplinară a conţinuturilor este o necesitate dată de nevoia firească a copilului preşcolar de a explora mediul înconjurător, fizic şi social, de a-l cunoaşte si a-l stăpâni. Modul natural in care copiii invata despre ce îi inconjoară nu este acumularea de cunoştinţe pe domenii ale stiintei ci integrarea informaţiilor, priceperilor, capacităţilor diverse in jurul unor teme care le-au stârnit interesul

- este o condiţie a procesului de predare –invatare in conditiile unui invatamant modern, formativ, o modalitate modernă de realizare a lecţiilor. Ea contribuie la

formarea şi dezvoltarea unei gandiri flexibile si a capacitaţii lor de a aplica cunoştinţele în practică;

fixarea si sistematizarea mai buna a cunoştinţelor ( o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită)

activarea elevilor, stimularea creativitatii si formarea unui om cu o cultură vastă. 

crearea unui mediu propice pentru ca fiecare elev să se exprime liber, să-şi dea frâu liber sentimentelor, să lucreze în echipă, individual. 

2

Abordarea interdisciplinara a activitatilor de instruire o permite elevului să acumuleze informaţii despre obiecte procese, fenomene care vor fi

aprofundate în anii următori ai şcolarităţii;o clarifică mai bine o temă făcând apel la mai multe discipline;o creează ocazii de a corela limbajele disciplinelor şcolare;o permite aplicarea cunoştinţelor în diferite domenii;o constituie o abordare economică din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de

cunoştinţe şi volumul de învăţare. 

Activităţile interdisciplinare au pronunţate valenţe formative. Ele contribuie la dezvoltarea intelectuală, socială, emoţională, fizică şi estetică a copilului, cultivă încrederea în forţele proprii şi spiritul de competiţie. Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării copilului: intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică.

INTERDISCIPLINARITATEA ACTIVITATILOR DIN GRADINITA

Exemplu:La prescolari, activitatile cu continut matematic se coreleaza cu jocurile si activitatile la alegere, cu cunoasterea mediului, educarea limbajului, cu activitati practice, muzicale si plastice deoarece in mare parte obiectivele sunt comune.

Jocul didactic interdisciplinar este o activitate în care se îmbină sarcini didactice din domenii de cunoaştere diverse, într-o structură unitară, axată pe învăţare. El imprimă activităţii didactice un caracter dinamic şi atrăgător, induce o stare de bucurie şi de destindere care previne monotonia şi oboseala şi fortifică energiile intelectuale şi fizice ale elevilor.

Jocul o In cadrul desfasurarii jocului de constructie, copiii vin in contact cu diverse piese

geometrice, betisoare de diferite lungimi si grosimi. Prin efectuarea constructiilor, ei trebuie sa numere piesele necesare, sa intuiasca forma, marimea, grosimea si asezarea spatiala. Sau, in jocul de constructii “Podul” copiii trebuie sa-l realizeze din 3 cuburi groase si 2 piese dreptunghiulare subtiri. La fel jocul de constructii “Patul” in care copiii au ca sarcina de a aseza 2 cutii de chibrite vertical si una orizontal.

o in jocurile senzoriale , prescolarii iau cunostinta despre formele, dimensiunile, pozitiile spatiale, culorile obiectelor cu care ei vin in contact, formandu-si deprinderi si priceperi de a alcatui multimi in functie de criteriile stabilite, multimi cu mai putine, mai multe sau tot atatea obiecte .

o Jocurile de miscare din cadrul activitatilor complementare contribuie la consolidarea cunostintelor matematice. Copiii exerseaza cunostintele matematice in jocuri ca “La stadion” , “Care este mai mic?” , “Trageti la tinta “ etc.

o In jocurile muzicale, ca de exemplu Elefantii” , “Zece negri mititei” , “Hai sa zicem una” contribuie la consolidarea numaratului in ordine crescatoare si descrescatoare

o Invatarea dansurilor populare presupune utilizarea numerelor (2 pasi la dreapta, 2 pasi la stanga si 2 inapoi)

o In jocurile de intrecere , prescolarii se impart in echipe – clasificarea echipelor se face cu ajutorul numerelor ordinale :prima, a doua, a treia echipa .

Activitati practice

3

o Cand copiii executa tema de insirare –“Margelele papusii” – fie dupa modelul educatoarei, fie dupa indicatii verbale pentru a fi mai atractiva, ei vor alterna marimile, culorile, formele prin numarul pe care ei il aseaza .

o Prescolarii isi fixeaza foarte bine formele geometrice prin confectionarea din hartie a unor obiecte ca “paharul” , “coiful” , “avionul” , “morisca” , etc.

o prin decuparea unor forme geometrice pentru impodobirea diferitelor lucrari Educatie plastica

o In cadrul desenului se pot decora diverse obiecte cu figuri geometrice alternand forme , marimi sau pozitii spatiale diverse . Prin aceste activitati copiii se obisnuiesc cu incadrarea desenului in pagina, pastreaza proportiile, deprinderi care le vor usura mai tarziu munca cu fisele matematice .

Activitati de cunoastere a mediuluio Activitatile de cunoasterea mediului in care prescolarii au de observat plante si

animale este un prilej de verificare si consolidare si a cunostintelor matematice. Copiii sunt pusi in situatia de a stabili forma partilor componente, sa compare dimensiunile, sa precizeze culorile, sa stabileasca global numarul petalelor, al frunzelor unei plante, flori si numarul diferitelor parti : 2 ochi , 4 picioare, un bot etc.

o in activitatea de observare a mijloacelor de transport si locomotie ei recunosc numarul de roti al fiecarui vehicul si forma lui exterioara ( dreptunghi , cerc).

Educarea limbajului o Prin sarcinile care vizeaza imbogatirea vocabularului activ si pasiv al copiilor cu

adjective care exprima insusiri referitoare la forma, marimea, dimensiunea obiectului

o Prin activitatile de redare a continutului unor povesti ca de exemplu ”Capra cu trei iezi”: ofera posibilitatea de familiarizare a copilului cu numarul

3 si notiuni ca primul, al doilea, al treilea ied sau mic, mijlociu si mare. “Ciubotele ogarului”: ogarul are 2 galbeni si vrea sa-si cumpere o pereche

de ciubote; Povestea “Alba ca zapada si cei 7 pitici” vine si consolidarea cunostintelor

copiilor cu numerele pana la 7 : sunt 7 pitici cu 7 patuturi , 7 scaunele etc. “Ridichea uriasa”: cele 7 personaje impreuna reusesc sa smulga ridichea

din pamant . o prin sarcinile care vizeaza gruparea elementelor din tablou, precizarea culorilor, a

marimilor si a pozitiilor spatiale precum si citirea imaginilor de la stanga la dreapta din lecturile dupa imagini

o Prin activitatea de memorizare copiii invata poezii care pot fi apoi folosite in activitatea matematica la familiarizarea cu numerele, formele geometrice – exemplu “Puisorul” , “Roaba” , “Chipul cifrelor” – unde copiii iau cunostinta cu semnele grafice ale cifrelor

Contribuţia evaluării autentice la proiectarea interdisciplinară a învăţăriiNoile metodele "alternative", de evaluare contribuie la proiectarea interdiciplinară a

invatarii. Metodele ca proiectul, portofoliul, investigaţia etc. - sunt în acelaşi timp metode de

predare-învăţare şi metode de evaluare. Ele permit profesorului să analizeze direct activitatea elevului, să evalueze procesul prin care se ajunge la anumite rezultate, şi nu numai rezultatele/ produsele finale. Proiectul este o metodă complexă, care necesită o perioadă mare de timp (una sau mai multe săptămâni). Proiectul solicită elevului să realizeze planul unor activităţi desfăşurate în şcoală, dar mai ales în afara şcolii, sub coordonarea învăţătorului, pornind de la identificarea unei probleme. De exemplu, un proiect la "Educaţie civică" poate aborda problematica drepturilor copilului sau diferite aspecte morale. Alte proiecte pot viza cauzele sau efectele

4

poluării mediului. Pentru elaborarea lor, elevii trebuie să caute informaţii, să le combine, să formuleze probleme şi să caute soluţii, valorificând informaţii de la diferite discipline. Trebuie să combine textul cu desenul, colajul etc. Proiectul se poate realiza individual sau în grup. Organizarea sa în grup aduce mai multe beneficii. Particularităţile individuale reclamă organizarea activităţilor în grupuri mici, unde sarcinile pot fi individualizate şi pot fi mai uşor măsurate performanţele şi progresul înregistrat. Învăţarea reciprocă este un tip de învăţare eficient şi, de obicei, puţin valorificat în şcoală, care apare în contextul învăţării în grupuri mici şi în derularea de proiecte. Strategiile didactice trebuie să includă învăţarea prin cooperare, învăţarea prin descoperire, jocul, întrucât acestea sunt modalităţile de abordare interdisciplinară care creează un context al învăţării plăcut, stimulativ, care valorifică interesele, nevoile copilului şi experienţele lor de viaţă şi creează premisele învăţării automone şi ale reuşitei şcolare. Portofoliul include rezultatele relevante, obţinute prin celelalte metode şi tehnici de evaluare (probe scrise, verificări orale, probe practice, autoevaluare, proiect, observarea sistematică a comportamentului etc.) sau prin activităţi extracurriculare. Reprezintă "cartea de vizită" a elevului, urmărindu-i progresul pe o perioadă de timp. Structura sau elementele portofoliului sunt, în general, definite de profesor. Elevul are însă libertatea de a cuprinde în portofoliu materialele pe care le consideră necesare sau care îl reprezintă cel mai bine. Deşi unele elemente ale portofoliului au fost evaluate separat, la momentul respectiv, de către profesor, se poate face o apreciere globală a portofoliului. În aceste situaţii, profesorul stabileşte criterii clare, holistice, pe care le comunică de la început elevilor. Din perspectiva proiectării interdisciplinare a învăţării şi a evaluării, proiectul şi portofoliul prezintă următoarele avantaje:

promovează dezvoltarea globală a personalităţii, prin valorificarea achiziţiilor de la diferite discipline de studiu, prin integrarea cunoştinţelor, a capacităţilor, deprinderilor şi atitudinilor/ valorilor;

stimulează responsabilitatea elevului, prin libertatea de selectare a temelor şi a mijloacelor de realizare;

evaluează elevii în acţiune / în procesul de învăţare; pun accent pe identificarea/ formularea problemelor şi apoi pe rezolvarea lor; angajează elevii în situaţii reale de viaţă; au semnificaţii practice, sociale, economice

şi implicaţii în educaţia morală; deplasează accentul de la "a învăţa despre", la "a şti cum"; ü promovează învăţarea

prin contactul direct cu lucrurile (şcoala activă); încurajează autoevaluarea, gândirea, mai degrabă decât memorarea sau

recunoaşterea unei informaţii; sunt interactive, angajează elevii în înţelegerea evaluării.

Abordarea integrată a învăţării şi utilizarea metodelor alternative de evaluare stimulează crearea unei relaţii de colaborare, de încredere şi respect reciproc între învăţător şi elevi şi între elevi. Elevul nu se simte "controlat", ci sprijinit. Profesorul trebuie să fie mai mult un organizator al situaţiilor de învăţare şi un element de legătură între elev şi societate, care mediază şi facilitează accesul la informaţie. Implicarea elevilor în procesului didactic trebuie realizată în toate laturile acestuia: predare-învăţare-evaluare.

5