Teorie literară –pentru gimnaziu

Procedee artistice – procedee prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau al unei construcţii gramaticale pentru a sugera imagini.

- orice schimbarea de înţeles făcută cu bună ştiinţă care scoate în relief un gând, o impresie, o dorinţă, etc.

Comparaţia - figura de stil prin care se alătură doi termeni, cu scopul de a-l evidenţia pe primul. Acestea pot denumi obiecte, fiinţe, persoane, acţiuni sau noţiuni abstracte. Între cei doi termeni ai comparaţiei se stabileşte o relaţie de asemănare marcată prin construcţii: ca, precum, cât, asemenea, la fel ca, etc. „ Precum un râu de munte când gheata s-a topit / Se varsă peste maluri…”(V. Alecsandri)

Exemple: a) „Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa.” ( I. Creangă)

b) „Să nu zică leahul c-a intrat într-o cetate românească ca într-o ţarină pustie.” (C. Negruzzi)

c) „Şi ca nouri de aramă, şi ca ropotul de grindeniOrizontu – ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni” ( M. Eminescu)

d) „Nalt cât casa/ Verde ca mătasea” ( folclor)e) „Fulgii zbor, plutesc în aer, ca un roi de fluturi albi”. (V. Alecsandri)

„Căci pretutindeni murmurul l-auzi/Asemeni unui tainic călăuz” .(D. Anghel)

Epitetul - figura de stil care exprimă însuşiri deosebite, neaşteptate ale obiectelor sau ale acţiunilor, determinând un substantiv sau un verb.Felul epitetelor:

- După partea de vorbire determinată:a) epitet al substantivului: „ Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă”(V.

Alecsandri) „ Val de brumă argintie mi-a împodobit grădina” ( O. Goga)b) epitet al verbului: „Codru-şi bate frunza lin” „ Melancolic cornul sună” ( M. Eminescu) „ Cu frâul pe coamă el fuge nebun”. (G. Coşbuc)

- După numărul de termeni din care este alcătuit:a) simplu: „ Sub palida lumină apar misterios” ( V. Alecsandri)

1

b) multiplu: „Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe cu jălire” ( V. Alecsandri) „ Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare” (V. Alecsandri) „ În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit” ( V. Alecsandri)

- După valoarea stilistică:a) cromatic: „Luminile biruite, decolorate, palide, albe, ofilesc, descresc şi

dispar”( D. Anghel) „ Pe câmpi un val de argintie ceaţă” (M. Eminescu)b) personificator: „Codrii se zvârcoleau neputincioşi” (C. Hogaş) „ În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi”. ( V. Alecsandri)c) metaforic: „ Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi” ( M. Eminescu) „ De treci codrii de aramă, de departe vezi albind” ( M. Eminescu) „ La pământ mai că ajunge al ei păr de aur moale” ( M. Eminescu)

d) hiperbolizator: „Sălbatecul vodă e-n zale si-n fier Şi zalele-i zuruie crunte Gigantică poart-o cupolă pe frunte…” (G. Coşbuc)

- După poziţie:a) postpus: „Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat O groază nebună” (G. Coşbuc) „Valuri străvezii de aburi sclipitori se ridicau în unde creţe” (C. Hogaş)b) antepus: „ Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte”. (V. Alecsandri) „ Blând îngânat de-al valurilor glas.” ( M. Eminescu) „Căci pretutindeni murmurul l-auzi Asemenea unui tainic călăuz” (D. Anghel)

Personificarea – figura de stil prin care se atribuie însuşiri omeneşti unor lucruri şi unor fiinţe necuvântătoare.

Exemple: „Pâraiele umflate curg iute şopotind Şi mugurii pe creangă se văd îmbobocind” ( V. Alecsandri) „ Văzduhul bubuieşte!... pământul dezmorţit Cu mii şi mii de glasuri semnalului răspunde” ( V. Alecsandri) „ Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte Şi privind la focul vesel care-n sobe străluceşte” ( V. Alecsandri) „ El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.” ( V. Alecsandri)

2

Metafora – figura de stil prin care se trece de la sensul obişnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparaţii subînţelese, cu scopul plasticizării imaginii.

- figura de stil prin care se înlocuieşte un termen obişnuit (propriu) prin altul neobişnuit (figurat) pe baza unor asemănări între cei doi termeni.

- este o comparaţie prescurtată, deoarece lipseşte termenul cu care se face comparaţia

Exemple: „ Mircea însuşi mâna-n luptă vijelia-ngrozitoare” ( M. Eminescu) „Numele Măriei Tale e destul tun” (C. Negruzzi) „ Toată floarea cea vestită a întregului Apus” ( V. Alecsandri) „ Un fulger se aprinde în ochii lui pe loc.” ( V. Alecsandri) „Căci vorba-i e tunet, răsufletul ger Şi vodă-i un munte.” (G. Coşbuc)

Enumeraţia – constă în însuşirea unor termeni de acelaşi fel sau cu sensuri apropiate în context, urmărindu-se amplificarea ideii exprimate.

Exemple: „În sfârşit, venea duiumul oştii: trăsături, bagaje, pedestraşi, şleahtă pospolită…”(C. Negruzzi) „ Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium.” ( M. Eminescu) „ Munţii sloboziră…ploile, trăsnetele şi şuvoaiele.” (G.Galaction) „ Zbierăt, raget, ţipet, vaiet, mii de glasuri spăimântate Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate.” ( V. Alecsandri) „Feţişoara lui/ Spuma laptelui; Mustăcioara lui / Spicul grâului; Perişorul lui / Pana corbului; Ochişorii lui / Mura câmpului” (Mioriţa)

Repetiţia – constă în reluarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte, pentru a întări o anumită idee, sau a evidenţia anumite aspecte ale obiectelor sau acţiunilor prezentate.Exemplu: „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iar.” ( V. Alecsandri) „ Ard satele române! ard holdele-n câmpii! Ard codrii…”( V. Alecsandri)

"Stai, paşă, o vorba de aproape să-ţi spun … Stai, paşă! Să piară azi unul dintre noi “ (G. Coşbuc) “Cine-i ? strigă Tudor […] Cine-i ? rânji bătrânul […]

Cine-i ? strigă înăbuşit Şoimaru” (M. Sadoveanu) “Amurg de toamnă violet… Doi plopi, în fund, apar în siluete Apostoli în odăjdii violete – Oraşul tot e violet” (G. Bacovia)

3

Aliteraţia - o repetiţie de tip special ce constă în repetarea unor consoane sau a unor grupuri de consoane sau silabe initiale pentru obţinerea unui efect muzical sau onomatopeic (armonie imitativă)

Exemple : “Frunzele-i cad, zbor în aer şi de crengi redezlipesc Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc “ ( V. Alecsandri) “Crivăţul din meazănoapte v â j âie prin v i j elie” “Prin vulturi vântul viu vuia” – (G. Coşbuc) “Şi zalele-i zuruie crunte” – (G. Coşbuc) “Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie” (M. Eminescu)

Asonanţa – un procedeu artistic ce constă în repetarea aceleiaşi vocale accentuate ce creează impresia de multiplicare şi acumulare.

Exemple: “Iată craiul socru mare “(M. Eminescu) “O, dulce–al nopţii mele domn De ce nu vii tu ? Vină ! “ (M. Eminescu)

Inversiunea – este un procedeu artistic care constă în schimbarea ordinii obişnuite a cuvintelor intr-o propoziţie, cu scopul de a scoate în evidenţă un obiect, o însuşire, o idee.

Exemple: “ În văzduh voios răsună clinchete de zugălăi” ( V. Alecsandri) “Cu mustaţă răsucită şede-n ea un mire flutur”(M. Eminescu) “Pe vodă-l zăreşte călare trecând ” (G. Coşbuc) “El ca pe-o mireasă moartă o-încunună dinspre ziori C-un văl alb de promoroacă …” ( V. Alecsandri) “Astfel ades eu nopţi intregi am mas Blând îngânat de-al valurilor glas” (M. Eminescu)

Prof. Bercea RodicaŞcoala cu clasele I-VIII Filiaşi, jud. Dolj

4