ASOCIAŢIA ARHEO VEST TIMIŞOARA

ARHEOVEST

V2

-IN HONOREM DOINA BENEA-

Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie

Timişoara, 25 noiembrie 2017

JATEPress Kiadó

Szeged 2017

Editor: Sorin FORȚIU (cu mulțumiri pentru ajutorul punctual acordat lui Andrei STAVILĂ, Cristian OPREAN, Adrian CÎNTAR și Simona REGEP) Coordonator: Dorel MICLE DVD-ROM: Adrian CÎNTAR WEB: Sorin FORȚIU și Claudiu TOMA Coperta: Alice DUMITRAȘCU Foto copertă: Tudor VREME-MOSER, http://ideatm.ro/wordpress/ Această lucrarea a apărut sub egida:

© ArheoVest, Timișoara, 2017 Președinte Lorena SMADU

www.arheovest.com

ISBN 978-963-315-358-1 (Összes/General) ISBN 978-963-315-360-4 (II. kötet/volumul)

Avertisment: Acest volum digital este o imagine cât se poate de fidelă a celui tipărit.

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor revine în totalitate autorilor.

DVD-ROMul conține contribuțiile în varianta color precum și imaginile la rezoluția maximă trimisă de autor.

719

SPAȚIUL CELOR VII ȘI AL CELOR MORȚI. LANDSCAPE ARCHAEOLOGY ÎN ZONA

NECROPOLEI TUMULARE DE LA COSTÂNA (COM. TODIREȘTI, JUD. SUCEAVA)

Dumitru Boghian*, Vasile Budui**, Sergiu-Constantin Enea***, Sorin Ignătescu****

* Universitatea “Ştefan cel Mare”, Suceava; dumitruboghian@yahoo.com ** Universitatea “Ştefan cel Mare”, Suceava; vbudui@yahoo.com *** Liceul Teoretic “Ion Neculce”, Târgu Frumos; eneasergiu2014@yahoo.com **** Universitatea “Ştefan cel Mare”, Suceava; sorinig@atlas.usv.ro Abstract. The reconstitution of the complex relationships between humans and the natural land-scape in which they lived in the Bronze Age is an extremely important epistemological com-ponent for understanding the dynamics and characteristics of human settlements. In this paper, the authors propose to present, in an integrated manner, based on the study of historical car-tographic materials (Austrian maps and plans from the 18th and 19th centuries, Romanian inter-war military maps), on the realization and interpretation of digital terrain models (DEM), in the GIS computerized system, of the archaeological field researches and the results of interdis-ciplinary investigations, an attempt to model the protohistoric landscape in the Ilişeşti stream catchment area and of the barrow necropolis from Costâna (Todireşti commune, Suceava coun-ty), which belonged to the Bilyi Potik-Komariv (Bialyi Potik-Komariw) communities from the final phase of the Middle Bronze Age (XVIII/XVII–-XVI c. BCE) with certain influences from the late Mnogovalikovaya Culture.

In this sense are highlighted the geological, geo-morphological and morphometric fea-tures of the relief from the Ilişeşti catchment (in which the Costâna area is located), the right tributary of the Suceava River (basin of the middle course), the old features of the hydrography, the climatic and paleoclimatic elements, the biotopes and biocenoses, soil characteristics, natu-ral resources (especially salt sources), in combination with paleobotanic and dendrocronological data, which give us a comparatively reasonable picture of the natural landscape in this area in Subboreal.

The correlation and the associated/integrated study of the archaeological and paleogeog-raphical data allow us to conclude that the protohistoric landscape in the Ilişeşti catchment was, during the Middle Bronze Age, an important cultural contact space between the communities of Suceava’s middle course and those in the Piedmontan region of the Carpathians (to the west) and those in the Moldavian Plain (to the east), as well as those in Rădăuţi Depression (to the north) and those in the Neamţ Subcarpathians (to the south), where the barrow necropolises represented special material and spiritual landmarks of the communion of the worlds of the living and the dead. Keywords: landscape archaeology, Subboreal, the Ilişeşti catchment area, Costâna, Bilyi Potik- Komariv, interdisciplinary research.

720

1. Introducere Cunoașterea realităților arheologice ale epocii bronzului mijlociu din Podișul

Sucevei a înregistrat, în ultima perioadă, o serie de progrese importante, care pun pro-blema evidențierii raporturilor dinamice care au existat, pe multiple planuri, între dife-ritele comunități umane, precum și a celor referitoare la reconstituirea legăturilor com-plexe dintre oamenii și societățile din această perioadă și peisajul natural din Subbo-real, cu toate particularitățile sale.

2. Obiective În lucrarea pe care o supunem atenției specialiștilor, dorim să prezentăm, inte-

grat, pe baza investigării materialelor cartografice istorice (hărțile și planurile habsbur-gice din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea1, planurile directoare de tragere, filele 4279 și 4280), a realizării și interpretării modelelor digitale ale terenului (DEM), în sistem informatizat GIS, a cercetărilor arheologice de teren și a rezultatelor investigațiilor inter-disciplinare, o încercare de modelare a peisajului protoistoric din zona necropolei tumu-lare de la Costâna (com. Todirești, jud. Suceava) care a aparținut comunităților Bilyi Potik-Komariv (faza finală a Bronzului Mijlociu, sec. XVIII/XVII–XVI BC), cu certe influențe Mnogovalikovaya târzii, precum și a celui din întregul bazin hidrografic Ilișești (Fig. 1/1÷7). În acest sens, putem evidenția, deja, realizările deosebite obținute de cole-gii noștri pentru microzona necropolei tumulare de la Adâncata (jud. Suceava)2.

3. Date arheologice 3.1. Date generale despre necropolă Monumentele tumulare din necropola de la Costâna-Imaș (comuna Todirești,

jud. Suceava) au fost descoperite, în anii '70 ai secolului al XX-lea de către Mircea IGNAT3, au fost verificate, ulterior, de către noi4 și menționate de Mugur ANDRONIC într-o lucrare despre evoluția habitatului uman preistoric în bazinul pârâului Ilișești5 și de către Bogdan-Petru NICULICĂ6. În cel de-al doilea deceniu al secolului al XXI-lea, doi dintre tumulii din necropola de la Costâna-Imaș, numerotați T1 și T2, au fost cercetați arheologic exhaustiv, fiind datați la finalul Bronzului mijlociu (sec. XVII–XVI BC) și încadrați în cultura Komariv-Bilyi Potik, iar unul a fost distrus prin lucrări edilitare (T3).

Menționăm că au fost repertoriate, în timpul cercetărilor de diagnostic arheo-logic din anii 2011–'12 și ulterior7, în total, șase movile (inclusiv cea distrusă), dintre

1 Iosep, 2008, p. 18-30; Idem, 2010, p. 5-11; Iosep et alii, 2011; Iosep et alii, 2013, secţ. 58-59. 2 Niculică et alii, 2013, p. 144-155. 3 Colegul Mircea IGNAT ne-a precizat că existau patru movile vizibile la nord de satul Costâna. Mulțumim și pe această cale pentru aceste informații deosebit de utile. 4 Cercetare de teren Dumitru BOGHIAN, Bogdan-Petru NICULICĂ și Sorin IGNĂTESCU, în anul 1997, când s-au repertoriat doar trei tumuli. 5 Andronic, 2010, p. 194, fig. 1, pct. 27, unde menționează aceleași trei movile vizibile; Niculică, 2012, p. 237-254. 6 Niculică, 2012, p. 237-254. 7 Boghian et alii, 2012, p. 266-268, 450; Boghian et alii, 2013, p. 198-199; cercetare de teren cu rezistivimetrul S. Ignătescu, Al.-I. Cristea, 2015.

721

Fig. 1. Localizarea necropolei de la Costâna și a bazinului hidrografic Ilișești8.

care trei pe imașul satului (devenit azi cartier de locuințe), T4 în vechiul cimitir al satu-lui, T5 în parcul Centrului de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică Costâna, afec-tat de o pivniță și T6 în vatra satului, acoperit de clădiri și grădini.

Din studierea materialelor cartografice austriece, reiese că, pe lângă monumen-

8 suporturi cartografice: ANCPI; https://www.geomil.ro; http://www.nationsonline.org; V. Budui. A se consulta DVD-ROMul atașat volumelor ArheoVest pentru rezoluțiile maxime ale Fig. 1÷5.

722

Fig. 2. Localizarea Podișului piemontan (1÷2b), hărțile: geologică (2a), hidrografică (3) și hipsometrică (4) ale bazinului hidrografic Ilișești9.

9 suporturi cartografice: ANCPI; B. P. Niculică 2013; http://www.geo-spatial.org; V. Budui. 

723

tele repertoriate, ar fi posibilă și existența altor tumuli, pe dreapta pârâului Ilișești, în vatra satului Costâna, pe glacisul de la poalele Dealului Satului/Pe Sat, acoperiți de gospodării și/sau aplatizaţi, prin lucrările agricole și edilitare10, investigațiile viitoare trebuind să precizeze existența și/sau non-existența acestora.

De asemenea, mai putem preciza că, în zona investigată, nu au fost descoperite, cel puțin deocamdată, posibile morminte plane. 

3.2. Cercetarea complexului funerar T1/2011 Pentru a înțelege mai bine raporturile complexe dintre spațiul celor vii și al celor

morți și a congruenței materiale și spirituale dintre acestea, descriem pe scurt comple-xele funerare investigate prin săpături arheologice.

În ceea ce privește movila nr. 1 (T1/2011) de la Costâna-Imaș (Fig. 4/1), care avea înălțimea actuală de 1 m și diametrul maxim de 25 m (ca urmare a acțiunilor antro-pice, ulterioare) și era parțial afectată de extinderea drumului județean 178A și a unui șanț pentru îngroparea unor cabluri, a fost cercetată exhaustiv în anul 2011, când au fost obținute date foarte prețioase referitoare la modul de realizare și a funcționalității acestui monument precum și asupra ritului funerar al comunităților din Bronzul mijlo-ciu11. Astfel, s-a putut stabili că, inițial, pe nivelul de antic călcare (-1,04/-1,10 m față de vârful tumulului), a fost delimitat, cu scop pragmatic și cultic-spiritual, deopo-trivă, perimetrul complexului funerar, constând dintr-un ring cvasi-circular (diametre maxime 6 × 6,30 m), alcătuit din lespezi de gresie sarmațiană locală, provenite din structura geologică fie a Dealului Mare, fie a Dealului Osoi, din apropiere.

În centrul acestui ring de piatră, a fost săpată groapa mormântului principal, de formă rectangulară, cu colțurile rotunjite și axul lung pe direcția N–S, prezentând dimensiuni diferite: 1,60 × 1,10 m, la partea superioară, şi 1,55 × 0,90 m, către fund, unde a atins nivelul lutului în curs de gleizare, foarte umed în prezent, probabil mai uscat, în climatul mai arid de la sfârșitul Bronzului mijlociu, având o adâncime reală de 0,55–0,60 m, față de solul antic de călcare.

Din punct de vedere constructiv, se pare, în conformitate cu amenajarea pietre-lor care acopereau mormântul principal și cu “lăsarea” pământului de umplutură, în zona respectivă, că groapa a fost completată cu o construcție lemnoasă, care proteja cadavrul și inventarul, placată cu lespezi de gresie, căpătând caracterul unei ciste/pseu- do-ciste12, care, ulterior, s-a deteriorat și a tasat scheletul.

În această groapă, desemnată a aparține mormântului 1 (M1/2011), a fost iden- tificat scheletul, unei tinere (juvenis, 18–20 de ani)13, puternic tasat și cu stare de con-servare precară (lipsă părți din coloană, bazin etc.), depus între -1,45–1,60 m adâncime

10 Planul Districtului Bucovina în 72 secțiuni, întocmit după ridicări geometrice în anii 1773, 1774 și 1775 de Departamentul Imperial – Regal al Statului Major General; Katastralmappe Kostina in der Bukowina, 1855, Blatt III, Arhivele Naționale Suceava, Nr. inv. 287/49/3. 11 O parte dintre informațiile arheologice prezentate în acest articol au mai fost menționate în Boghian et alii, 2012, p. 266-268, 450; Boghian et alii, 2016, p. 116-117. 12 Niculică, Boghian, 2015, p. 79-92. 13 Precizările legate de vârsta și sexul/genul defuncților au fost realizate de colegele Angela SIMALCSIK și Vasilica-Monica GROZA; Boghian et alii, 2016, p. 121-123.

724

Fig. 3. Bazinul hidrografic Ilișești. Hărțile: pantelor (1), expoziției terenului (2),

acoperirii terenului (3) și solurilor (4)14.

(de la vârful tumului), pe partea stângă, în poziţie chircită (craniul orientat 15° NNE – membrele inferioare 195° SSV, faţa spre est; mâinile aduse în față, 90°, probabil – unghiul humerus-radius+ulna; 90° - unghiul dintre trunchi și femure; picioarele puter-nic flectate, ≈30° - unghiul femur-tibie+peroneu; metacarpienele deteriorate), în aso-ciere cu extremitatea distală a membrului posterior drept (în conexiune anatomică), pro- venit de la un individ imatur15 de Ovis/Capra.

14 suporturi cartografice: V. Budui; http://land.copernicus.eu/pan-european/corine-land-cover 

725

Ca piese de inventar funerar, la sud de groapa mormântului central M1 (cca. 0,60–1 m de colţul de SV) și în legătură cu acesta, se găseau depuse, pe nivelul antic de călcare, probabil într-o amenajare a cărei formă nu a putut fi definită: o ceașcă de tip kantharos (?), o amforetă, cu tortiţele ușor supraînălţate și un vas tip ghiveci, lucra-te, primele două, din argilă cu nisip/pietriș în compoziție, și/sau cu şamotă, ultimul reci-pient, trei lamele de silex de Prut (posibile inserții?), iar la nivelul acoperișului gropii: două “inele”/verigi de os, cu urme de calcinare, şi o cataramă circulară de os, cu sec-țiunea transversală convex-concavă (orificiu central și perforare laterală).  

În interiorul ringului de piatră, pe întreaga sa suprafaţă, în special la vest şi printre pietrele aflate deasupra mormântului de înhumație M1, precum și în zona inven-tarului ceramic, se găseau dispersate resturile osteologice puternic și uniform incine-rate, ale unui individ tânăr (juvenis), de sex masculin, cu vârsta cuprinsă între 16 și 20 ani: fragmente de cutie craniană, dentiție (premolari și molari, S de groapă), elemente ale scheletului post-cranian, provenind de la oasele lungi, în asociere cu un maxilar aparținând unui subiect matur de Bos taurus, două vârfuri de săgeată din silex de Prut, calcinate, cu baza concavă (sectorul NNN al ringului), reprezentând, potrivit tuturor probabilităților, un mormânt de incinerație sacrificial, “răspândit” deasupra M1 (-0,60– 0,90 m din vârful movilei), desemnat drept M3/2011. De asemenea, este posibil ca unele piese din inventarul T1/2011, așa cum sunt: un topor-ciocan din siltit, parțial cio-plit și neperforat și un frecător/pisălog fragmentar, din gresie de râu16, găsite la vest de groapa M1, la -0,60–0,70 m adâncime, să fie legate de acest mormânt sacrificial.

La aproximativ 0,80 m SE, în exteriorul ringului (2,5 m SE de colțul sud-estic al gropii M1) a fost găsită o depunere de oase lungi, părți ale unui schelet fragmentat, rău conservate, fără cutie craniană, care aparțineau unui individ de sex masculin (adul-tus), cu vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani, desemnat drept M2/201117. Această depu-nere, care pare să imite forma unei înhumații parțiale, în poziție chircită, pe partea dreap-tă, în acest caz, cu axul lung pe direcția N–S, fără alte elemente de inventar, reprezintă, probabil, un mormânt secundar, ca poziție spațială și status al individului (o reînhu-mare?), fără a se putea preciza, din motive obiective, încadrarea sa cronologică (con-temporaneitate sau posterioritate, față de mormintele centrale M1 și M3/2011).

Întregul complex funerar, compus din construcțiile și mormintele descrise, a fost acoperit cu două mantale de pământ și amestec. Prima, care alcătuia movila iniția-lă (diametre maxime = 7 × 7,50 m; înălţimea = 0,5 m), era compusă din material adu-nat din stratul vegetal antic (molisol, aluviosol), lespezi de gresie, unele “măcinate” din cauza umidității; fragmente ceramice grosiere sau mai fine, tipice doar prin pasta cu nisip/silicolit în compoziție, încadrate cronologic la finalul Bronzului mijlociu, depu-

15 Determinări arheozoologice efectuate de colegele conf. univ dr. Luminița BEJENARU și lect. univ. dr. Simina-Margareta STANC (Universitatea “Al. I. Cuza”, Iași), cărora le mulțu-mim și pe această cale. 16 Boghian et alii, 2016, p. 116-117, 121-123. 17 Facem aici și necesarele corecturi, deoarece din erori de tehnoredactare, acest mormânt apare că a fost descoperit în anul 2012 (Boghian et alii, 2016, p. 116-117, 121-123.)

726

Fig. 4. Descoperirile arheologice de la Costâna-Imaș din

T. 1/2011 (1) și T. 2/2012 (2).

se probabil și cu rol ritualic, dar fără o coerenţă anume. Cea de-a doua manta, care a înălțat construcția tumulară, avea o grosime de

0,40-0,55 m și era compusă din molisoluri puțin diferenţiate, faţă de cele anterioare, în care au fost descoperite și câteva fragmente ceramice cucuteniene și Komariv, reali-zându-se, astfel, o movilă de peste 1 m înălţime și 25–26 m diametru, la suprafața căreia

727

s-a dezvoltat solul vegetal actual, molisolic evoluat, în care s-au găsit fragmente cera-mice datate în sec. II–IV AD și în secolul al XVIII-lea (un fragment specific de pipă)18.

3.3. Cercetarea complexului funerar T2/2012 Situată imediat în proximitatea sud-vestică a T1/2011, movila nr. 2 de la

Costâna-Imaș (T2/2012) era cea mai vizibilă (Î=1,50 m; D. maxime 34–35 m; D. pro-priu-zis 25 m - Fig. 4/2), dar prezenta o distrugere pe treimea nord-nord-vestică (împru-mut pământ). Acest complex funerar se deosebea de T1/2011, putând fi considerat ante-rior acestuia. La realizarea sa, a fost utilizată o cantitate foarte mică de gresii sarmațiene (spre SV, câteva gresii marcau zona centrală a movilei, pe nivelul -0,40–0,50 m și, în interiorul acesteia, aproximativ în centru, arealul mormântului M.1/2012; alte lespezi dispersate au fost descoperite la marginile de sud și vest ale tumulului, printre care se aflau câteva mici fragmente osteologice calcinate, foarte dificil de recuperat și deter-minat). De asemenea, au fost sesizate specificități de realizare a gropii mormântului și ale elementelor de rit/ritual19.

Astfel, aproximativ în centrul movilei, a fost săpată groapa mormântului, de for-mă aproximativ ovală (1,65 × 0,95 m), adâncită inegal în solul antic de călcare, moliso-lic, până în stratul brun (cca. 40–50 cm; între -1,65–1,95/2 m de la vârful movilei). O parte din pământul extras a fost depusă spre nord-vest, nord și nord-est, apărând în pro-filul nordic al sectorului I (SE), sub forma unei mici ridicături de culoare brună intensă. Cu toate observațiile atent făcute, nu au putut fi observate elemente care să dovedească prezența unei construcții sau a unui “sicriu” de lemn, care bănuim că au existat, dar s-au distrus din cauza condițiilor de zacere, care au afectat și materialul osteologic al defunctului.

Singurul defunct înmormântat în T2/2012 se găsea în M1/2012 și era un indi-vid tânăr, de sex masculin (20–25 de ani; adultus)20, depus în decubit dorsal, cu orien-tarea NV–SE (315°, craniul; 135°, picioarele), mâinile dispuse pe lângă corp, picioarele moderat chircite, genunchii “ridicați” și “căzuți” spre dreapta.

Craniul defunctului era așezat pe un strat subțire de ocru roșu, care se păstra discontinuu, pe sol și pe oasele occipitale și parietale. Probabil că stratul de ocru roșu a acoperit diferite piese vestimentare din trusoul funerar și așternutul defunctului, care au putrezit, rămânând doar oxizii minerali de fier. Scheletul depus era complet din punct de vedere anatomic, dar condițiile de zacere (umiditatea, sărăturarea solului, bio-perturbațiile) l-au fragmentat, la descoperire prezentând o stare de conservare precară. În complexul mormântului nu au fost descoperite alte elemente de inventar funerar, ci doar pământ de umplutură îmbibat, probabil, cu substanțe organice. Doar deasupra gropii, puțin spre vest, la doar -0,15 m de suprafață, la baza solului vegetal actual, a fost descoperit un topor de luptă, șlefuit și perforat, realizat din andezit, care credem că poate fi pus în legătură cu mormântul și defunctul, ca însemn extern și ofrandă fune-rară.

Groapa mormântului a fost astupată cu o parte din molisolul cafeniu în care a

18 Boghian et alii, 2016, p. 116-117. 19 Boghian et alii, 2016, p. 123-124. 20 Boghian et alii, 2016, p. 117-118.

728

fost săpată, movila fiind înălțată cu o importantă cantitate de sol antic din apropiere (molisoluri de luncă), puțin diferențiate macroscopic și structural în stare umedă și uscată, ceea ce a făcut dificilă precizarea etapelor de ridicare a mantalei construcției.

La partea superioară a mantalei, au fost găsite câteva fragmente ceramice atipice (negre și roșiatice, cu incluziuni litice) și rare piese de silex, dintre care un fragment de gratoar mic, pe capăt de lamă, ușor patinat, iar în solul vegetal actual câteva fragmente ceramice specifice secolelor II–IV AD, medievale și materiale moderne/ (cuie, gloanțe).

4. Zona Costâna și bazinul Ilișești. Date geografice 4.1. Caracteristici geomorfometrice Microregiunea în care este situată necropola tumulară de la Costâna este com-

ponentă a bazinului hidrografic Ilișești și se află în partea est-centrală a jud. Suceava (NNE României), în bazinul cursului mijlociu al râului Suceava, la distanțe cuprinse între 15 și 20 km V–NV de municipiul omonim (Fig. 1/1÷7). Situat în partea vestică a Podișului Sucevei (Piemontul colinar Marginea-Ciungi), cursul său ortoclinal (sub-secvent) și bazinul pârâului Ilișești își adună apele din teritoriul a opt comune: Ilișești, Păltinoasa, Ciprian Porumbescu, Bălăceana, Comănești, Stroiești, Șcheia și Todirești (Fig. 2/1, 3).

Din perspectivă geomorfologică, Piemontul colinar Marginea-Ciungi, cunos-cut și sub denumirea de Dealurile piemontane Ciungi-Leahu, Podișul piemontan Ciun-gi-Cerdacu-Clit-Fătu sau Piemontul Obcinei Mari, pătrunde ca un pinten spre Valea Sucevei, între limita nord-vestică a Depresiunii Rădăuți și partea nord-vestică a Podi-șului Fălticenilor, pe dreapta culoarului râului Suceava, intrat în al doilea segment al cursului mijlociu. Acest piemont colinar se dezvoltă între văile Moldovei şi Sucevei, pe aliniamentul pericarpatic Păltinoasa – Cacica – Solca – Voievodeasa – Straja, locul de întâlnire între Obcina Mare (componentă a Obcinelor Bucovinei) şi Podişul Sucevei. Podișul piemontan (colinar) se desfășoară de la VSV către ENE, pe o lățime de 8–10 km, coborând în trepte, de la 600–700 m (VNV) către 400 m (ESE), în conformitate cu structura monoclinală21 (Fig. 2/2b).

Din punct de vedere geologic, Piemontul colinar Marginea-Ciungi reprezintă un martor sarmațian-pliocen care și-a păstrat, grație structurii (straturi succesive de gresii sarmațiene-volhyniene), multe dintre caracteristicile sale pre-cuaternare (Fig. 2/2b), în ciuda unor procese intense de eroziune cuaternare, determinate de energia de relief și de dezvoltarea unei bogate rețele hidrografice, cu principalele axe (Sucevița, Solca, Soloneț, Ilișești/Ilișasca, Șcheia), subsecvente/cvasi-perpendiculare pe Obcina Mare, care i-au fragmentat suprafața22. Către izvoarele pârâului Ilișești (spre SV), pre-domină faciesul fluvio-deltaic, care este propriu Dealului Ciungi și zonei înconjurătoare, caracterizat prin depozite de natură preponderent ruditică, intercalate cu lutite și are-nite volhyniene: argile, argile nisipoase, nisipuri cu straturi de gresii, peste care se găsesc dispersate pietrișuri23. Faciesul litoral-neritic volhynian, predominant în bazi-nul Ilișești, prezintă acumulări de aprox. 150 m grosime, alcătuite din depozitele argilo- 21 Brânduș, Cristea, 2013, p. 46-47. 22 Popp, Martiniuc, 1971; Băcăuanu et alii, 1980; Oprea-Gancevici, 2010, p. 19-30. 23 Barbu et alii, 1964; Ionesi, 1968.

729

nisipoase cu intercalații de gresii calcaroase (0,8–1 m grosime) și/sau concrețiuni gre-zoase24.

Relieful colinar al bazinului hidrografic Ilișești se înscrie într-un ecart altitu-dinal de 368 m, între altitudinea maximă a extremității sud-vestice a Dealului Mare, în zona izvoarelor pârâului, de 661,5 m, și cea minimă de 293,5 m, la gura de vărsare a acestuia în râul Suceava, în dreptul localității Costâna (Fig. 2/4). În arealul de referință se individualizează o serie de dealuri care depășesc altitudinea de 400 m, cum sunt: Dealul Teișoara (527 m), Dealul Movila Mare (452 m), Dealul Gorjanului (427 m), Dealul Ciuha (468 m), Dealul Bâtcii (493 m), Dealul Mare (661,5 m), Dealul Salciei (526 m), Dealul cu Rupturi (476 m), Dealul Osoiului (424 m) etc., care păstreză alcă-tuirea lor structurală, unele având versanți sculptați sau prezintă frunți de cuestă. Reli-eful structural este reprezentat de platourile și cuestele, care mai păstrează structura litologică, existente, mai ales, pe partea dreaptă a văilor secundare mai importante din arealul Piemontului colinar, cu profiluri transversale asimetrice, bazinul Ilișești fiind un bun exemplu în acest sens (a se vedea cuestele de pe dreapta pârâurilor Ilișești, Bălăceanca și Știrlivăț).

Studiul realităților geografice și a materialelor cartografice digitale arată că în Podișul piemontan relieful prezintă o deosebită densitate a fragmentării orizontale, pre-cum și valori ridicare ale geodeclivităților și ale energiei de relief25. Foarte răspândit este relieful scuptural (fluvio-denudațional) reprezentat prin culmile interfluviale mai mari/principale sau mai mici/secundare, unele evoluate/desprinse din cele structura-le, versanții deluviali, mai abrupți sau prelungi, frunțile și reversurile de cuestă evolu-ate. De altfel, grefat pe structura general monoclinală volhyniană, cu depozite superfi-ciale și friabile, relieful a fost puternic sculptat, fapt care a condus la lărgirea văii pârâ-ului, diferit pe segmente, până la 1 km în sectorul superior, iar în aval de satul Ilișești, lunca atinge lățimi de peste 1 km, în dreptul localității Costâna, și depășește 2 km, către confluenţa cu râul Suceava.

Ca forme ale reliefului de acumulare fluviatilă, în bazinul Ilișești pot fi identi-ficate: şesurile aluviale, proluviile, glacisurile și conurile de aluvionare (dejecție), în ultimul caz meritând a fi menționat cel din zona Costâna, dezvoltat pe partea stângă a pârâului26, unde se află și necropola tumulară.

Ca urmare a acțiunii unui complex de factori, și în bazinul pârâului Ilișești, se manifestă numeroase procese geomorfologice de degradare și/sau agradare a terenu-rilor: eroziunea de suprafață, eroziunea de adâncime/ravenarea, deplasările de teren – alunecări, surpări etc., unele ilustrate chiar în micro-toponimia locală (ex. Dealul cu Rupturi), toate cu influențe nefaste și asupra solurilor și siturilor arheologice.

Ca urmare a dezvoltării unor intense procese morfo-genetice pliocen-pleisto-cene (bombarea zonei Ciungi), rețeaua hidrografică a microregiunii este oarecum radi-ală și cvasi-perpendiculară pe cursul mijlociu al Sucevei27. Totodată, este de remarcat

24 Ionesi, 1968. 25 Brânduș, Cristea, 2013, p. 47. 26 Niculică, 2012. 27 Condurache, 1997-1998, p. 95-99.

730

faptul, nu lipsit de importanță și pentru evoluția istorică a comunităților umane, că bazi-nul și cursul pârâului Ilișești (L=18 km; S=82,2 km2)28, face legătura dintre două bazine hidrografice importante: al Moldovei, pe dreapta, și cel al Sucevei, pe stânga29 (Fig. 2/3).

În acest context, arătăm că rețeaua apelor de suprafață (pârâuri, iazuri), cu ali-mentare pluvio-nivală și subterană este deosebit de densă în bazinul hidrografic Ilișești, favorizând existența habitatului uman, în toate timpurile. De asemenea, remarcăm pre-zența bogatelor ape subterane freatice cantonate și/sau libere, care apar la suprafață, ca izvoare de versant, sau alimentează obârșiile pârâurilor principale și afluenților aces-tora, din bazinul studiat (Ilișești, Bălăceanca, Știrlivăț), în principal, sau a acelora din bazinele vecine de dreapta: Săliștea, Șcheianca și Șomuzul Mare (Pripasna, Vătafului, Frumoasa), care izvorăsc din culmea interfluvială deosebit de activă din dreapta bazi-nului.

Potrivit caracterizărilor geologico-geografice asupra reliefului arealului de refe-rință, zona Costâna, bazinul Ilișești prezintă o orientare generală a văilor și interfluviilor determinată de structura geologică (Sarmațian/Volhynian), cursurile dezvoltându-se diferit: monoclinal, cataclinal/consecvent, pe direcţia NV–SE, conform cu structura (afluenții de stânga ai Bălăceancăi și Ilișeștiului), cvasi-perpendicular pe structură, ortoclinal/subsecvent (Bălăceanca, Ilișești) și invers cu structura, obsecvent/anaclinal (afluenții de dreapta ai Bălăceancăi, și Ilișeștiului, în special Pârâul Gorjanul).

Aspectul terenului, exprimat în declivitatea/înclinarea/panta și expoziția, ca indicatori morfometrici (Fig. 3/1÷2), arată modul de evoluție a rețelei hidrografice pe structura geologică existentă și caracteristicile profilelor transversale de vale. Astfel, micile cursuri și bazine consecvente/cataclinale, evoluate pe reversuri de cuestă, cu expunere sud-estică, prezintă pante mai lungi, puțin înclinate, de până la 5°, mai mari doar pe versanții văilor, și profiluri cvasi-simetrice, fiind ocupate, în special, de terenu-rile agricole, în timp ce bazinele obsecvente/anaclinale, evoluate pe frunțile de cuestă cu orientare nord-vestică, se caracterizează prin pante mai scurte, cu o declivitate pre-dominantă de peste 10°, fiind ocupate de pășuni și păduri pe dreapta, prezente și în zona obârșiei pârâului Ilișești.

Pârâul Ilișești a dezvoltat o vale subsecventă, neconformă/cvasi-perpendiculară pe structură, asimetrică, în profil transversal, cu versantul stâng prelung și mai slab înclinat, iar cel drept abrupt, cu aspect cuestiform (“Cuesta Ilișeștiului”), cu pante frec-vente de 15–20°, care domină lunca cu peste 100 m, în bazinul superior, și cu circa 150–200 m în segmentul bazinului inferior, ocupat tot de de pășuni și păduri, dar și de câmpurile cultivate, pe unele platouri.

Climatul bazinului hidrografic Ilișești este cel specific dealurilor/podișului, cu nuanțe temperat-continentale, moderat termice și pluviometrice, uneori excesive, la contactul Oscilației nord-atlantice cu Anticiclonul est-european și Anticiclonul scandi-nav, prezentând o temperatură medie anuală cuprinsă între 7,4 și 7,9°C, cu variații mul-tianuale, precipitații medii multianuale de 600–620 mm; regimuri de temperatură bine

28 Ujvari, 1972, p. 491. 29 Brânduș, Cristea, 2013, p. 47.

731

individualizate sezonier; vânturile dominante de NV – SE30, la care se adaugă microcli-matele/topoclimatele locale (ale versanților slab însoriți, ale văilor înguste și împădu-rite, de orientarea văilor și vânturile dominante, de culoarul Sucevei etc.).

4.2. Caracteristici bio-pedologice și resurse Aflat la contactul dintre zonele biogeografice continentală est-carpatică și cea

alpină, carpatică31, vegetația naturală din zona bazinului hidrografic Ilișești și, implicit, cea din microarealul necropolei tumulare de la Costâna, prezintă o îmbinare în cadrul Etajului nemoral, a Subetajului pădurilor de fag şi răşinoase (Fagus sylvatica, Car-pinus betulus, brad/Abies alba, molid/Picea excelsus), specific pentru zonele carpatică (Obcina Mare) și sectorul superior al bazinului Ilișești, în asociere, în restul teritoriu-lui, cu fragmentele pădurilor colinare de fag și carpen (așa-numitele păduri dacice de fag/Symphyto-Fagion)32, vestigii ale făgetelor istorice (bucovinele de odinioară; ex. Pădurea Pătrăuți33), care erau mult mai extinse în bazinul Ilișești34, împletite cu vege-tația de luncă (pe cursul Ilișești și la confluența cu Suceava) și pajiști populate cu Agro-stis tenuis-Festuca rubra, Cynosurus cristatus, Danthonia provincialis, Festuca rubra, Festuca pratensis, Arrhenatherum elatius, Trisetum flavescens, Nardus stricta, Rumex alpinus, Deschampsia caespitosa, sau cu vegetație stepică ponto-sarmatică (fânațe, pajiș-ti naturale cu Agrostis tenuis-Festuca rupicola, Festuca rupicola-Danthonia pro-vincialis, Festuca rupicola-Onobrychis viciifolia, Festuca valesiaca, Agrostis tenuis-Poa pratensis, Bothriochloa ischaemum)35 şi alte ierburi mezoxerofite, xerofite și xero-mezofite36 (Fig. 3/3), asemănătoare, în parte, cu cele de la Bosanci-Ponoare și cele de la Frumoasa37, precum și cu suprafețe cultivate (antropizate), dezvoltate pe soluri faeziomice și luvosoluri, fiecare cu fauna specifică: mistreţul (Sus scrofa ferus), cer-bul (Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus), veverița (Sciurus vulgaris), viezurele (Meles meles), pisica sălbatică (Felis silvestris), jderul de copac (Martes martes), diho-rul (Mustela putorius), vulpea (Canis vulpes), pentru biotopul forestier, și iepurele de câmp (Lepus europaeus), popândăul (Spermophilus citellus), şoarecele de câmp (Micro-tus arvalis), în cazul biotopului stepic.

Distribuția solurilor din cadrul bazinului Ilișești (Fig. 3/4) este guvernată, în principal, de contextele fito-climatice și geomorfologice în care acestea au evoluat, ale

30 Brânduș, Cristea, 2013, p. 61-66; Tănasă, 2011. Această tendință din ultimii ani de creștere a temperaturii se manifestă și în alte regiuni din estul țării (Budui, 2008, p. 143-158). 31 http://www.natura.org/biogeographicregions.html (13.10.2017); Anexa 2 din O.M. nr. 776/ 2007; Pașcovici, 1994, p. 26-30. 32 Agenția Națională a Pădurilor și Mediului, Distribuție Habitate Natura 2000, Art. 17DH, 2007-2012, Conservarea Naturii (http://atlas.anpm.ro/atlas#). 33 Pădurea Pătrăuți; Seghedin, 1983. 34 Iosep et alii, 2011. 35 Popovici et alii, 1996. 36 Chifu et alii, 2006, p. 16-20; Tomescu, 2016. 37 Fâneţele seculare Ponoare, cod: ROSCI0082; http://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/ SDF.aspx?site=ROSCI0082; Horeanu, 1973, p. 125-149; Tomescu, Găitan, 2014, p. 163-171; Fânețele seculare Frumoasa, cod: ROSCI0081; http://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/SFD. aspx?site=ROSCI0081; Seghedin, 1983.

732

căror elemente au influențat atât distribuția zonală altitudinală, cât și distribuția azonală pe versanți. De asemenea, media multianuală a precipitațiilor (620 mm) înscrie terito-riul bazinului Ilișești în aria pedogenetică a solurilor zonale mai evoluate, cu orizont Bt (faeoziomuri și luvosoluri).

Astfel, în cadrul arealului studiat, principala clasă a solurilor zonale este repre-zentată de Cernisoluri, prezente pe terenurile slab sau moderat înclinate de pe partea stângă a bazinului (versantul stâng al văii pârâului Ilişeşti), corespunzând teraselor Sucevei și platourilor cvasiorizontale din jumătatea inferioară: faeoziomuri tipice, cam-bice, argice, greice, foarte răspândite, și cele hidromorfe, gleice și stagnice, prezente pe suprafețe mai reduse. Faeoziomul tipic, solul cel mai fertil din zonă, este răspândit pe suprafețe extinse, pe terenuri cvasiorizontale sau slab înclinate, la altitudini cuprinse între 300 și 450 (500) m. Formarea și evoluția sa a fost condiționată de existența înde-lungată a spațiilor deschise, cu pajiști, în condițiile generale ale pădurilor de cvercinee.

Faeoziomul tipic este asociat cu subtipul greic, favorabil cultivării plantelor, prezent, pe arii extinse, pe reversul de cuestă dintre Dealul Osoiului și Dealul Bâdigani, până în dreptul localității Bălăceana, pe interfluviul dintre pârâurile Bălăceana și Ilișești (preajma localității Brașca), și pe flancul sud-estic al bazinului, între Dealul Ciuha și Dealul Teișoara.

Faeoziomul cambic, favorabil, de asemenea cultivării plantelor, apare pe supra-fețe mai însemnate în Dealul cu Rupturi (partea nord-vestică) și în bazinul pârâului Gorjanului (Dealul La Humărie). Faeoziomul gleic are o fertilitate mai scăzută și apare, pe suprafețe foarte mici, asociat altor subtipuri (cambic, argic), în timp ce faeoziomul stagnic, este prezent, în special, pe Dealul Osoiului și Dealul La Ghervanca.

Clasa Luvisolurilor este bine reprezentată prin: preluvosol și luvosol. Prelu-vosolul, sol brun tipic de pădure, cu fertilitate medie spre bună, este întâlnit pe supra-fețe mai mici, orizontale sau pe platourile cu pante line, precum cel al Dealului Osoiului. În cadrul acestui subtip, morfologic, preluvosolurile molice se caracterizează prin exis-tenţa unui orizont humifer (Am) mai închis la culoare, apropiat de faeoziomuri, şi un orizont Bt tipic de sol de pădure.

Luvosolurile tipice, ca soluri tipice de pădure, au o culoare mai închisă pe tere-nurile agricole, față de cele acoperite cu păduri și pajiști, au o fertilitate medie și sunt mai răspândite pe areale plane, dar se întâlnesc şi suprafeţe restrânse, pe terenuri în pantă, în acest din urmă caz fiind supuse proceselor erozionale. O parte dintre aceste soluri prezintă fenomenul de stagnogleizare în diferite grade de intensitate. Luvoso-lurile albice, reci și cu un grad scăzut de fertilitate, asociate celorlaltor subtipuri, în special stagnice, sunt destul de răspândite, în partea de vest a bazinului, pe forme de relief plane sau slab înclinate, fiind acoperite cu păduri și/sau cu pajişti naturale.

Condițiile geomorfologice și hidrologice locale au favorizat și apariția unor soluri azonale de tipul gleiosol (suprafețe restrânse, dispersate în lunci sau pe unele pâraie mici, care drenează versanți cu deluvii subțiri cu apa freatică aproape de supra-față) și stagnosol (suprafețe mai mari, la vest de localitatea Ilișești, utilizat pentru pajişti naturale și numai puțin pentru folosinţă arabilă), din clasa Hidrisoluri, aluviosoluri (tipice, entice, cambice, gleice şi molice; soluri tinere, cu utilizare agricolă, formate pe depozite aluviale aduse de pâraiele principale în timpul viiturilor/revărsărilor; răs-

733

pândite pe diferite arii din lunca pârâului Ilișești și a Bălăceancăi) și regosoluri (predo-minante pe versantul drept, puternic înclinat și cu eroziune de adâncime (ravene), al văii pârâului Ilișești, utilizat pentru pășuni), din clasa Protisoluri.

Configurația și distribuția tipurilor de sol amintite anterior ne arată că bazinul hidrografic al pârâului Ilișești a fost, de-a lungul timpului, în cea mai mare parte, ocu-pat de pădure (prezența, pe majoritatea suprafețelor, a solurilor caracteristice vegeta-ției de pădure, cu orizont argiloiluvial Bt), fapt atestat și de materialele cartografice istorice (ex. Plans des Bukowiner Districts ... in denen Jahren 1773, 774, und 775)38, în care se observă vegetația predominant forestieră existentă la data întocmirii hărții în jumătatea vestică a arealului vizat și în stânga pârâului, a cărei exploatare intensă, în asociere cu ceilalți factori (condițiile geomorfometrice) și unele proceduri agricole eronate (arăturile în lungul pantei) au accentuat și accelerat eroziunea de suprafață și eroziunea de adâncime, afectând atât învelișul pedologic actual, cât și solurile fosile și siturile arheologice. Restul teritoriului s-a caracterizat printr-o vegetație de pășune amestecată cu arbuști și câmpuri de cultură, completând resursele micro-zonei, chiar dacă fertilitatea naturală a solurilor actuale mai subțiri, în formare și evoluție, era mai mică.

Discutând despre resurse, trebuie să arătăm că în partea de V–SV a Piemontul colinar Marginea-Ciungi, imediat la V–SV de bazinul Ilișești se găsesc izvoarele săra-te (slatinele) care bordează rama exterioară a Obcinei Mari, de la Solca39, Cacica40, Marginea și Voitinel41, Vicovul de Jos42, unele destul de abundente și astăzi, care au fost utilizate din protoistorie de către comunitățile umane, ca importantă resursă ali-mentară pentru hrana oamenilor și animalelor, precum și pentru unele tehnologii. Nu în ultimul rând, în subsolul microzonei și din albiile râurilor puteau fi procurate ca resur-se autohtone, rocile considerate utile de către comunitățile epocii bronzului: din structura platourilor – gresiile sarmațiene, utilizate pentru construcții, inclusiv funerare, și unelte; din prundișuri – silicolitele, pentru adaos tehnologic în pasta ceramică, gresiile silici-oase, siltitele și marnele bituminoase etc., pentru unelte și/sau arme43.

5. Discuții Trecând la încercarea de realizare a unei schițe a evoluției paleomediului din

zona despre care discutăm în Subboreal, arătăm că nu există lucrări speciale în acest sens, fiind nevoiți să adunăm și să interpretăm asociat puținele date de care dispunem, chiar dacă se referă la areale din proximitate.

Se consideră că Subborealul (sec. 37–5 BC) a adus semnificative modificări climatice, caracterizându-se prin declinul ulmului și teiului, din pădurile de stejărișuri

38 Iosep 2011; Iosep et alii, 2013, secţiunile 58-59. 39 Ursulescu, 1977, p. 307-317; Dumitroaia et alii, 2004, p. 314-315; Boghian et alii, 2004, p. 138-140. 40 Andronic, 1989, p. 171-177; Idem, 2009; Andronic, Mareș, 1996, p. 21; Idem, 1997, p. 8-9; Idem, 1995, http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=309; (13.10.2017). 41 Andronic, Ursu, 2003, p. 264. 42 Boghian, 2013, p. 48-49. 43 Boghian et alii, 2004, p. 135-160.

734

amestecate și printr-o ofensivă a fagului (Fagus silvatica) și carpenului (Carpinus betu-lus) în pădurile central europene44, dar și zonele subcarpatice și carpatice (Subcarpații Buzăului/Bisoca, Depresiunea Făgăraș, Transilvania sudică etc.), unde se observă ace-leași fenomene de extindere a carpenului (Carpinus optimum), în paralel cu o mai inten-să modificare antropică a mediului forestier (despăduriri, foc, practicarea agriculturii, pășunat din ce în ce mai extins)45. Cu toate acestea, pădurile de foioase amestecate (Quercetum mixtum) continuau să ocupe suprafețe importante în Podișul Sucevei46, ajungând până în apropierea albiilor râurilor47, cărbuni de stejar (Quercus spp.) și arin negru (Alnus glutinosa) fiind descoperiți în unii tumuli datați în Bronzul Mijlociu din necropola tumulară de la Adâncata (Suceava), aparţinând comunităților Bilyi Potik-Komariv48, precum și în alte situri din Podișul Volhyno-Podolian49.

Pe baza acestor date, care vor trebui, firește, completate cu altele50, avem multe motive să considerăm că în bazinul pârâului Ilișești s-a produs un fenomen asemănător, având în vedere și frecvența dealurilor cu peste 400 m altitudine și influențele clima-tului montan, făgetele și carpinetele căpătând, probabil, o pondere mai însemnată, decât anterior, în vegetația nemorală subboreală, fiind probabil mai extinsă decât în Evul Mediu, împletită cu cea de luncă, pajiștile fiind proprii doar cursului mijlociu și infe-rior. Pajiștile naturale ocupau, credem, treimea est-nord-estică a bazinului Ilișești și prezentau, probabil, același conspect floristic, favorizând pășunatul vitelor, a căror creștere era una dintre ocupațiile importante ale comunităților umane din epoca bron-zului. De aceea, pentru existența comunităților umane din epoca bronzului timpuriu și mijlociu, aceste modificări ale climatului și vegetației nu au fost, credem, atât de dramatice, cum ar părea din punct de vedere teoretic și al comportamentelor omului modern, trupurile de pădure în transformare graduală oferind aceleași resurse imedia-te, necesare vieții de zi cu zi.

Mai importante par schimbările climatice și de vegetație produse către sfâr-șitul Bronzului mijlociu și final manifestate în condițiile ultimei aridizări maxime din Subboreal51, resimțită cel mai puternic în stepe ponto-caspice52, care a generat, asociat, reducerea suprafețelor acoperite de pădure și extinderea arealelor silvo-stepice și ste- 44 Behre, 1995, p. 5-37; Litt et alii, 2001, p. 1233-1249. 45 Pop et alii, 1971, p. 219-223; Cârciumaru, 1996, p. 143; Tanțău et alii, 2009, p. 164-173; Tanțău et alii, 2011a, p. 171-178; Tanțău et alii, 2011b, p. 281-290; Feuerdean, Tanțău, 2017, p. 77-79. 46 Popovici, 1934, p. 277-295. 47 Chiriloaei et alii 2012, p. 64-77; Rădoane et alii, 2015, p. 142-159; Kern, Popa, 2016, p. 113-120. 48 Semeniuc, Popa, 2015, p. 249-252. 49 Swiesznikow, 1967, p. 50, 64; Sulimirski, 1968, p. 108; Березанская, 1985, p. 430; Makaro-wicz, 2008, p. 333-352. 50 Din păcate, demersurile noastre pentru obținerea unor date sporo-polinice, din probele de pământ recoltate din M1/2012 (T2/2012), care să sporească gradul de încredere în aceste aser-țiuni, nu au fost, din motive subiective, încununate de succes, poate doar deocamdată. 51 Борисов, Мимоход, Демкин, 2011, p. 144-154. 52 Koryakova, Epimakhov, 2014, p. 8-10.

735

pice, iar în anumite contexte politico-militare, deplasări și imbricări de populații și for-marea altor entități etno-culturale. Chiar și în aceste condiții de aridizare subboreală, Podișul Sucevei a continuat să ofere condiții corespunzătoare viețuirii diferitelor comu-nități umane.

În cadrul acestei reconstrucții integrate a peisajului, trebuie să nu pierdem din vedere, credem, faptul că și vegetația, la rândul ei, la fel ca și comunitățile faunistice și umane, oferă răspunsuri adaptative la condițiile de mediu, astfel putându-se explica o anumită “stabilitate” a condițiilor de mediu și fenomenelor demografice micro-zonale în cadrul unor schimbări macro. Credem că nu este lipsită de sens nici precizarea con-form căreia evenimentele paleoclimatice locale/micro-zonale sunt, la rândul lor, impor-tante în înțelegerea și reconstrucția dinamicii locuirilor umane. Dar în acest domeniu mai sunt foarte multe de făcut!

Revenind la o scurtă trecere în revistă a dovezilor locuirilor umane din Bronzul mijlociu în bazinul Ilișești, arătăm că acestea sunt, deocamdată, foarte puține, reflec-tând doar stadiul actual al cercetărilor, deoarece, nu departe, pe teritoriul actual al comu-nei Adâncata sunt cunoscute, deocamdată, șase așezări, cu locuire durabilă și/sau sezo-nieră (Adâncata-Dealul Lipovanului, Adâncata-Pleșa, Adâncata-Sub Pădure, Călugă-reni-Grădini, Fetești-La Schit și Fetești-La Stejari) și binecunoscuta necropolă Bilyi Potik-Komariv53, la care se adaugă cele din proximitate, care sugerează o imagine mai apropiată de realitățile de altădată, referitoare la densitatea locuirii acestor comunități în Podișul Sucevei.

Astfel, câteva fragmente ceramice din pastă cu silicolit pisat și nisip în com-poziție fiind recuperate perieghetic din punctul Costâna-Pe Deal/Deasupra satului54 (800 m ESV de T1 și T2), denotând prezența unei eventuale așezări Komariv, necro-pola tumulară din punctul Costâna-Imaș, despre care am vorbit deja, și un topor din rocă vulcanică, descoperit la Ilișești-Șipoțel55, care se adaugă unor piese mai vechi, adu-nate în zona Ilișești și aflate în fosta colecție a lui Johann Christian DRESSLER56, numărul acestor descoperiri reflectând stadiul cercetărilor și hazardul. În imediata vecinătate a bazinului, dar în legătură și cu realitățile din acestă micro-regiune de trecere din cursul mijlociu al Sucevei, către partea de vest și nord a Podișului piemontan, sunt cunoscute așezările de la Botoșana-Dealul Crucii57 și Humo-reni-Coasta Dinești (comuna Comănești)58, înmormântările Komariv din unii tumuli din necropola tumulară de la Cajvana-Codru59, unele topoare de bronz descoperite la Cajvana și Solca60 și numeroase topoare de piatră, realizate din roci vulcanice: Ciprian Porumbescu, Cajvana, Cacica, Comănești, Părhăuți, Soloneț Todirești sau din roci sedi-

53 Niculică et alii, 2013, p. 152-153; Niculică, 2015, p. 123-124, 126-128, cu toată bibliografia. 54 Boghian et alii, 2013, p. 198. 55 Niculică, 2015, p. 278. 56 Dressler, 1960, p. 7-9. 57 Niculică, 2015, p. 126, cu toată bibliografia. 58 Niculică, 2015, p. 129, cu toată bibliografia. 59 Ignat, 2006, p. 10-15, 23-24, 33; Niculică, 2015, p. 134-135, cu toată bibliografia. 60 Niculică, 2015, p. 140-141.

736

Fig. 5. Redarea bazinului Ilișești și a împrejurimilor în harta austriacă din

1778, cu trasarea arealelor cu necropole tumulare61: 1. Dealul Teișoara; 2. Movila mare; 3. Dealul Ciritei; 4÷5. Dealul Grochii (Vâlcele-Florinta);

6. Costâna.

61 suport cartografic Iosep et alii, 2013. 

737

mentare și metamorfice: Botoșana, Cajvana, Solca62. Mai puțină atenție s-a acordat, din păcate, repertorierii monumentelor tumulare,

indiferent în ce perioadă sunt încadrate, atât a celor din bazinul hidrografic al pârâului Ilișești, cât și din întreg Podișul Sucevei. În acest sens, revenim la datele oferite de mate-rialele cartografice istorice menționate anterior, care ne oferă prețioase informații, care pot completa hărțile arheologice actuale. Astfel, în harta Plans des Bukowiner Districts ... 1773, 774, und 77563, realizată cu multă meticulozitate de topografii habsburgi, au fost marcate multe movile funerare care astăzi fie nu mai sunt vizibile în totalitate în peisaj, fie au fost aplatizate sau distruse.

Suprapunând peste această hartă istorică harta topografică 1:25000 georeferen-țiată, vedem că este vorba de șirurile și grupurile de tumuli de extremitatea sud-estică a bazinului Ilișești, de pe culmile interfluviale către izvoarele pârâurilor Săliștea, Șchei-anca și spre afluenții de stânga ai Șomuzului Mare.

Asemenea grupuri de movile se observă între localitățile Costâna, Mihoveni, Sfântu Ilie, Moara, Stroești-Zaharești, Ilișești și Bălăceana (Fig. 5, cu numerotarea din text): 1. pe dealul Teișoara, comuna Șcheia (cel puțin trei movile, distruse/acoperite de releu și construcțiile acestuia); 2. Dealul Movila Mare (Stroești), o movilă impu-nătoare, nefiind exclusă existența altora mai mici; 3. pe lobii Dealului Ciritei, comuna Șcheia, denumit Mogilno Berg (nouă movile, distribuite în grupuri de câte două-trei; patru movile erau cunoscute și cartate ulterior, astăzi fiind cunoscute trei movile (pe lobul nordic, la sud-est de localitatea actuală Trei Movile cunoscută în perioada inter-belică și ca Patru Movile (în planul director de tragere); 4÷5. pe lobii Dealului Grochii, în teritoriul actual al localităților Vâlcele și Florinta, comuna Șcheia; 6. în actualul teri-toriu administrativ al satului Costâna (o movilă mare, una dintre cele șase reperate prin cercetări arheologice). Toate acestea se adaugă la mențiunile anterioare ale unor tumuli existenți în bazinul pârâului Ilișești, la Ilișești-Ratuș, semnalați de J. Chr. Dressler64 și M. Andronic65, care îi atribuie primei epoci a fierului (?), doar în baza apropierii de un asemenea sit, doi tumuli localizați la vărsarea Bălăceancăi în Ilișești66, și pe culmea interfluvială cu bazinul Solonețului, la Bălăceana-Extremitatea NV a Dealului Pădurii (doi tumuli cu înălțimi 1–2 m; diametre maxime 20–30 m) și alți doi în punctul Pădu-rea Fântânii67, încadrați ipotetic tot în Hallstatt.

Sumarizând descoperirile, observăm că se conturează existența, în bazinul pârâ-ului Ilișești și în imediata sa vecinătate, a șapte-opt grupări de monumente tumulare, pe ambele culmi interfluviale (VNV și ESE), care, în afara celor de la Costâna, sunt greu de încadrat cultural-cronologic numai pe baza dimensiunilor, a tipologiei ampla-

62 Niculică, 2015, p. 273-290, cu toată bibliografia. 63 Iosep, 2011; Iosep et alii, 2013, secțiunile 58-59. 64 Dressler, 1960, p. 10-12, 16. 65 Andronic, 2010, p. 192, fig. 1, pct. 6. 66 Andronic, 2010, p. 192. Credem că este vorba de unii tumuli din microzona Vâlcele-Florinta, aflați pe dreapta cursului pârâului Ilișești, în apropierea imediată a confluenței cu pârâul Bălă-ceanca. 67 Andronic, 2010, p. 193.

738

samentului și eventualei proximități a unor situri, doar cercetările arheologice putând aduce clarificările necesare, deoarece, așa cum s-a dovedit prin cercetările mai vechi, din Depresiunea Rădăuți, în cadrul aceleiași necropole sau chiar într-același monument funerar pot exista atât complexe din epoca bronzului, cât și din perioada târzie a pri-mei vârste a fierului (Hallstatt D)68. Evident că lămurirea multora dintre problemati-cile expuse va constitui substanța proiectelor viitoare.

De altfel, chiar și așezările istorice, cu atestare medievală (Costâna, Părhăuți, Berendești/Berindești, Serghiești), mai apropiate, ca model de întemeiere, de preistorie și antichitate se găsesc pe glacisurile, conurile de aluvionare și martorii de eroziune și sculpturali de pe ambele maluri ale pârâurilor Ilișești și Știrlivăț, evidențiate fie din Dealul Mare (Costâna), fie din Dealul Osoi, în unele cazuri, pe aceleași amplasamente unde au funcționat cele pre-/protoistorice și din antichitate, pe locurile mai înalte din apropierea pârâurilor care traversează/drenează zona și constituiau căi lesnicioase de acces între cursul mijlociu al Sucevei și zona piemontană propriu-zisă (cu resursele sale salifere, în principal) și Obcina Mare.

6. Concluzii Studierea integrată a trăsăturilor geomorfometrice ale bazinului hidrografic al

pârâului Ilișești, în care este cuprinsă și zona necropolei de la Costâna-Imaș, corelat cu celelalte date din cursul mijlociu al Sucevei și microzona Adâncata (segmentul sud-estic al Podișului Dragomirnei, interfluviul Suceava-Siret), ne oferă prilejul unor conclu-zii, fie și parțiale, legate de felul în care comunitățile epocii bronzului mijlociu gestio-nau, material și spiritual, spațiul pe care în ocupau.

Astfel, se observă predispoziția comunităților protoistorice (epoca bronzului, posibil și de epoca fierului) de a marca perimetrul spațiului locuit cu monumente fune-rare tumulare, amplasate organizat în șiruri, care jalonau, probabil, traseul căilor vechi de circulație (drumuri principale și secundare), și în grupuri, după criterii de organizare socială (familie, clan, comunitate teritorială?), în locuri deschise, atunci, cu bună vizi-bilitate din și către amplasamentul acestora, pe culmile interfluviale (cumpenele de ape), care funcționau ca hotare naturale. Chiar dacă nu ocupă o poziție de înălțime, necropola tumulară de la Costâna se găsea în apropiere unui vad al râului Suceava, la începutul unor trasee protoistorice, care legau, pe de o parte, cele două bazine mici (Soloneț și Ilișești) și cele două bazine mari: Suceava și Moldova.

În aceste condiții, spațiile funerare, ca spații sacre (spații de protecție; strămoșii care protejează, evident spiritual)69, erau parte componentă a spațiului ocupat și gestio-nat de anumite comunități, mai mari sau mai mici, într-un continuum spiritual spațiul celor vii era și spațiul celor morți. Această viziune asupra spațiului era o componentă foarte importantă a mentalului colectiv (sufletul social70) al comunităților protoistorice, menținându-se până în timpurile istorice, când movilele au fost utilizate ca repere prin-cipale în hotărniciile localităților medievale (din “movilă în movilă”), până în zorii

68 Ignat, 2006, p. 10-15, 23-24, 33. 69 Eliade, 1995, p. 13-37, passim. 70 Durkheim, 1995, p. 208.

739

epocii moderne, când s-au produs mutații importante în sistemele de administrare teri-torială, și nu numai.

Această concepție despre perceperea și organizarea spațiului, fără a fi pur spe-culativă, se observă și în cadrul organizării interne a complexelor monumentelor fune-rare, precum și în gruparea lor, cu morminte și monumente centrale și secundare, putând considera, cu prudența științifică de rigoare, tumulii cercetați de la Costâna-Imaș ca necropolă familială/de clan.

Nu credem, în momentul de față, având în vedere stadiul cercetărilor, că se poa-te realiza o ierarhie a necropolelor tumulare ale comunităților Bilyi Potik-Komariv, în special pe baza criteriului numeric al monumentelor funerare, a monumentalității și inventarului funerar al tumulilor, cu atât mai mult cu cât multe movile au fost aplatizate, ca urmare a lucrărilor agricole din perioada contemporană, postbelică, mai ales, altele au fost distruse prin activitățile constructive, edilitare, sau sunt “acoperite” de vetrele de sat și/sau pădure, asocierea acestor factori făcând invizibile multe asemenea monu-mente funerare.

Rămâne ca cercetările viitoare să aducă noi date și cuvenitele completări legate de raporturile complexe, naturale și culturale care au existat între mediu/peisaj și comu-nitățile umane din epoca bronzului.

740

BIBLIOGRAFIE Andronic, 1989

Mugur ANDRONIC, Cacica - un nou punct neolitic de exploatare a sării, În: Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie, 40, 2 1989, pp. 171-177.

Andronic, 2009

Mugur ANDRONIC, Un sat din Bucovina numit... Cacica, Ed. Istros, Brăila, 2009, 106 pg., ISBN 978-973-1871-40-0.

Andronic, 2010

Mugur ANDRONIC, Etude de cas: l’évolution de l’habitat humain préhistorique dans le bassin hydrographique de la rivière Ilişeşti, În: Annales d'Université „Valahia” Târgovişte, Section d'Archéologie et d'Histoire, XII, 1, 2010, pp. 191-197.

Andronic, Mareş, 1995

Mugur ANDRONIC, Ion MAREȘ, Cacica, Judeţ: Suceava, Punct: Salina Cacica, Anul: 1995, http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=309&d=Caci ca-Suceava-Salina-Cacica-1995 (13.10.2017).

Andronic, Mareş, 1996

Mugur ANDRONIC, Ion MAREȘ, Cacica, Jud. Suceava, on-line http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=461 (13.10.2017).

Andronic, Ursu, 2003

Mugur ANDRONIC, Constantin-Emil URSU, Voitinel, com. Gălăneşti, Marginea, com. Marginea, jud. Suceava, În: Mircea Victor ANGE-LESCU, Corina BORŞ, Florela VASILESCU (eds), Carmen BEM, Bogdan TĂNĂSESCU, Tiberiu VASILESCU (red.) [et alii], Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2002, [prezentată la] A XXXVII-a ediție a Sesiunii Anuale de rapoarte Arheologice, Covasna, 2‒6 iunie 2003, Ministerul Culturii şi Cultelor, Comisia Națională de Arheologie, Direcția Generală a Patrimoniului Cultural, Direcția Arheologie, Muzeul Carpaților Răsăriteni – Sfântu Gheorghe, cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2003, 520 pg., ISBN 973-7 930-02-9; p. 341.

Behre, 1995 Karl-Ernst BEHRE, Die Entstehung Entwicklung der Natur und Kul-turlandschaft der ostfriesischen Halbinsel, În: Karl-Ernst BEHRE, Hajo van LENGEN, Ostfriesland – Geschichte und Cestalt einer Kultur-landschaft, Ostfriesische Landschaft, Aurich, 1995, 378 pg., ISBN 97 8-3 925365850; pp. 5-37.

Barbu et alii, 1964

Neculai BARBU, Liviu IONESI, Bica IONESI, Masivul Ciungilor-carac-terizare geologico-geomorfologică, În: Analele Știinţifice ale Univer-sităţii „Al. I. Cuza” Iași, Ştiinţele naturii, Secţia geologie-geografie, X, 1964, pp. 105-114.

Băcăuanu et alii, 1980

Vasile BĂCĂUANU, Nicolae BARBU, Maria PANTAZICĂ, Alexandru UNGUREANU, Dumitru CHIRIAC, Podişul Moldovei. Natură, om, economie, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, 344 pg.

Boghian, 2013 Dumitru BOGHIAN, The works of Balthazar Hacquet – sources for the study of the natural resources used by the pre-historical and historical communities from the north-eastern Carpathian area, În: Bogdan Petru NICULICĂ, Dumitru BOGHIAN (eds), Semper fidelis! In Honorem Magistri Mircea Ignat, Bibliotheca Societas Pro Patrimonium, I, Ed. Istros a Muzeului Brăilei, Suceava, 2013, 408 pg. ISBN 978-606-654-070-4; pp. 43-64.

741

Boghian et alii, 2004

Dumitru BOGHIAN, Nicolae URSULESCU, Constantin CATANĂ, Gheorghe ROMANESCU, Mircea IGNAT, Ion MAREŞ, Bogdan Petru NICULICĂ, Sorin IGNĂTESCU, Unele consideraţii privind identifi-carea şi repertorierea resurselor utile din zona montană a judeţului Suceava utilizate în preistorie şi istorie, În: Codrul Cosminului, SN, 8–9 (18–19), 2002–2003 (2004), pp. 135-159.

Boghian et alii, 2012

Dumitru BOGHIAN, Sorin IGNĂTESCU, Ioan IGNAT, Elena VIERU, Costâna, com. Todirești, jud. Suceava, Punct: Imaș, Cod sit: 150542.01, În: Mircea Victor ANGELESCU (ed) [et alii], Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2011, A XLVI-a Sesiune Națio-nală de Rapoarte Arheologice, Târgu Mureș, 23‒26 Mai 2012, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, Comisia Naţională de Arheologie, Direcţia Patrimoniu Cultural, Muzeul Județean Mureș, Institutul Națio-nal al Patrimoniului, București, 2012, 459 pg.; pp. 266-268, 450.

Boghian et alii, 2013

Dumitru BOGHIAN, Sorin IGNĂTESCU, Bogdan-Petru NICULICĂ, Sergiu-Constantin ENEA, Ioan IGNAT, Loredana PRICOP, Alexandru GAFINCU, Costâna, com Todirești, jud. Suceava, Imaș”, În: Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2012, A XLVII-a Sesiune Națională de Rapoarte Arheologice, Craiova, 27‒30 mai 2013, Ministerul Culturii, Institutul Național al Patrimoniului, Comisia Naţio-nală de Arheologie, Direcţia Patrimoniu Cultural, Muzeul Olteniei - Craiova, Ed. Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2013, 385 pg., ISSN 23-43-919X; ISSN-L 23-43-919X; pp. 198-199.

Boghian et alii, 2016

Dumitru BOGHIAN, Angela SIMALCZIK, Vasilica-Monica GROZA, Sergiu-Constantin ENEA, Sorin IGNĂTESCU, Descoperirile funerare de la Costâna-Imaș (com. Todirești, jud. Suceava, România). Probleme privind încadrare cultural-cronologică și ritul funerar, În: Livia SÎRBU, Nicolae TELNOV, Larisa CIOBANU, Ghenadie SÎRBU, Maia KAȘU-BA (eds), Culturi, Procese şi Contexte în Arheologie. Volum omagial Oleg Leviţki la 60 de ani, Ed. Institutului Patrimoniului Cultural, Aca-demia de Știinte a Moldovei, Chişinău, 2016, 346 pg., ISBN 978-997 5-136-00-6; pp. 114-140.

Brânduş, Cristea, 2013

Costică BRÂNDUȘ, Alexandru-Ionuț CRISTEA, Județul Suceava, Ed. Academiei Române, București, 2013, 205 pg.+2 planşe, ISBN 978-97 3-27-2276-3.

Budui, 2008 Vasile BUDUI, Caracteristici ale temperaturii aerului în Podişul Cen-tral Moldovenesc dintre Siret şi Șacovăţ, În: Analele Univesităţii „Ștefan cel Mare”, Suceava, XVII, 2008, pp. 143-158.

Cârciumaru, 1996

Marin CÂRCIUMARU, Paleoetnobotanica, Ed. Glasul Bucovinei, Iaşi, 1996, 270 pg., ISBN 973-98011-5-3.

Chifu et alii, 2006

Toader CHIFU, Ciprian MÂNZU, Oana ZAMFIRESCU, Flora și vege-tația Moldovei (România), vol. II, Vegetația, Ed. Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2006, 698 pg., ISBN 973-703-158-X; 978-973-703-158-7; vol. II, 698 pg., ISBN 973-703-160-1; 978-973-703-160-0.

Chiriloaei, 2012

Francisca CHIRILOAEI, Maria RĂDOANE, Ioana PERȘOIU, Ionel POPA, Late Holocene history of the Moldova River Valley, Romania, În: Catena, 93, 2012, pp. 64-77.

742

Condurache, 1998

Cristina Paula CONDURACHE, Aspecte paleogeografice ale contac-tului dintre Orogenul Carpatic și Platforma Moldovenească între Valea Sucevei și Valea Moldovei, În: Lucrările Seminarului Geografic Dimitrie Cantemir, 17-18, 1998, pp. 95-99.

Dressler, 1960 Johann Christian DRESSLER, Chronik der Bukowiner Landgemeinde-Illischestie, Donauschwäbische Beiträge, 36, Freilassing, Pannonia-Verlag, 1960, 566 pg.

Dumitroaia et alii, 2004

Gheorghe DUMITROAIA, Dorin NICOLA, Roxana MUNTEANU, Constantin PREOTEASA, Dan MONAH, Dumitru BOGHIAN, Sorin IGNĂTESCU, Solca, com. Solca, jud. Suceava, Slatina Mare, În: Mircea Victor ANGELESCU, Irina OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU, Florela VASILESCU (eds), Carmen BEM, Paula JERCAN, Irina NICOLAE (red.) Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2003, [prezentată la] A XXXVIII-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Cluj-Napoca, 26‒29 mai 2004, Ministerul Culturii şi Cultelor, Comisia Natională de Arheologie, Direcția Monumente Istorice şi Muzee, Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, ciMeC- Institutul de Memorie Culturală, 2004, 524 pg., ISBN 973-7930-06-1; pp. 314-315.

Durkheim, 1995

Émile DURKHEIM, Formele elementare ale vieții religioase, Ed. Poli-rom, Iași, 1995, 424 pg., ISBN 973-97108-5-9.

Eliade, 1995 Mircea ELIADE, Sacrul și Profanul, Ed. Humanitas, București, 1995, 118 pg, ISBN 973-28-0598-6.

Feurdean, Tanţău, 2017

Angelica FEUERDEAN, Ioan TANȚĂU, The Evolution of Vegetation from the Last Glacial Maximum until the Present, În: Maria RĂDOANE, Alfred VESPREMEANU-STROE (eds), Landform Dynamics and Evolution in Romania, Springer Geography, Springer International Publishing Switzerland, 2017, XV + 865 pg., ISBN 978-3-319-32587-3; 978-3-319-32589-7; pp. 67-86.

Horeanu, 1973 Clement HOREANU, Flora și vegetația rezervației Ponoare-Bosanci, județul Suceava, În: Studii şi Comunicări, Ştiinţe Naturale, Muzeul Jude-ţean Suceava, III, 1973, pp. 125-149.

Ignat, 2006 Mircea IGNAT, Necropolele tumulare din zona Rădăuți în cadrul lumii traco-getice (sec. VII-V a. Ch.), Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2006, 128 pg., ISBN 978-973-8966-08-6.

Ionesi, 1968 Bica IONESI, Stratigrafia depozitelor miocene de platformă dintre Valea Siretului și Valea Moldovei, Ed. Academiei, București, 1968, 392 pg.

Iosep, 2008 Ioan IOSEP, O “radiografie” cartografică a peisajului Bucovinei la începutul epocii moderne (1778). Partea I-a, În: Analele Universităţii „Ștefan cel Mare” Suceava, Secțiunea Geografie, Anul XVII, 2008, pp. 18-30.

Iosep, 2010 Ioan IOSEP, O “radiografie” cartografică a peisajului Bucovinei la începutul epocii moderne (1778). Partea a II-a, În: Analele Universităţii „Ștefan cel Mare” Suceava Secțiunea Geografie, Anul XIX, 2010, pp. 5-11.

743

Iosep et alii, 2011

Ioan IOSEP, Constantin-Emil URSU, Simona PALAGHEANU, Plans des Bukowiner Districts bestehend in 72 Sections welche in denen Jahren 1773, 774, und 775 von einem Departement des Kaÿs: König-licher General Staabs geometrisch aufgenommen worden, Ed. Karl A. Romstorfer, Suceava, 2011, 56 pg. + 72 pl., ISBN 9786069247846.

Iosep et alii, 2013

Ioan IOSEP, Constantin-Emil URSU, Simona PALAGHEANU, Cele dintâi hărți ale Bucovinei – O retrospectivă necesară - Die Ersten Karten der Bukowina - Ein notwendiger ruckblik (cu hărţi) = Die Ersten Karten der Bukowina - Ein notwendiger ruckblik: Schiţa Bucovinei (1773) Harta generală a Bucovinei (1774) Schiţa ridicării Bucovinei compusă din 71 secţiuni (1775): Skizze der Bukowina (1773) General Carte der Bukowina (1774) Brouillons der Bukowiner Auf-nahme Bestehend in 71 Sectionen (1775), Ed. Karl A. Romstorfer, Suceava, 2013, Secțiunile 58-59, 220 pg., ISBN 9786069332993.

Kern, Popa, 2016

Zoltán KERN, Ionel POPA, Dendrochronological and Radiocarbon Analyses of Subfossil Oaks from the Foothills of the Romanian Carpa-thians, În: Geochronometria, 43, 2016, pp. 113-120.

Koryakova, Epimakhov, 2014

Ludmila KORYAKOVA, Andrej Vladimirovich EPIMAKHOV, The Urals and Western Siberia in the Bronze and Iron Ages, Cambridge University Press, 2014, 382 pg., ISBN 978-1-107-65329-0.

Litt et alii, 2001

Thomas LITT, Achim BAUER, Tomasz GOSLAR, Josef MERKT, Krys-tyna BAŁAGA, Helmut MÜLLER, Magdalena RALSKA-JASIEWI-CZOWA, Martina STEBICH, Jörg F. W. NEGENDANK, Correlation and synchronisation of Lateglacial continental sequences in northern central Europe based on annually laminated lacustrine sediments, În: Quaternary Science Reviews, Oxford, Elsevier, 20, 11, 2001, pp. 1233-1249.

Makarowicz, 2008

Przemysław MAKAROWICZ, Elitarne pochówki z kurhanu koma-rowskiego w Ivanju na Wołyniu - zarys możliwości interpretacyjnych, În: Józef BEDNARCZYK, Janusz CZEBRESZUK, Przemysława MAKAROWICZ, Marzena Szmyt (eds), Na pograniczu światów. Studia z pradziejów międzymorza bałtyckopontyjskiego ofiarowane Profesorowi Aleksandrowi Kośko w 60. rocznicę urodzin, Wydawnictwo Poznańskie, Poznań, 2008, 595 pg., ISBN 9788371775109; ISBN 837 1775105; pp. 333-352.

Niculică, 2012 Bogdan-Petru NICULICĂ, The bronze sword of Costâna (Todireşti commune, Suceava county), În: Satu Mare. Studii și Comunicări, Seria Arheologie, XXVIII/1, 2012, pp. 237-254.

Niculică, 2015

Bogdan-Petru NICULICĂ, Epoca Bronzului în Podișul Sucevei, Ed. Karl A. Romstorfer, Suceava, 2015, 622 pg., ISBN 978-606-8698-06-9.

Niculică et alii, 2013

Bogdan-Petru NICULICĂ, Vasile BUDUI, Daniela POPESCU, Liviu POPESCU, Ioan IGNAT, The Komariv (Komarów) settlement of Adân-cata–Sub Pădure (Adâncata commune, Suceava county). Archaeolo-gical researches and habitat conditions, În: Revista Arheologică, SN, IX, 1, 2013, Chișinău, pp. 144-155.

744

Niculică, Boghian, 2015

Bogdan-Petru NICULICĂ, Dumitru BOGHIAN, Funerary construc-tions characteristic to the Komariv (Middle Bronze Age) communities in the Suceava Plateau, În: Raluca KOGĂLNICEANU, Mihai GLIGOR, Roxana-Gabriela CURCĂ, Susan STRATTON (eds), Homines, Funera, Astra 2. Life Beyond Death in Ancient Times (Romanian Case Studies). Proceedings of the International Symposium on Funerary Anthropol-ogy 23-26 September 2012, „1 Decembrie 1918” University (Alba Iulia, Romania), Archaeopress Publishing Ltd., Oxford, 2015, 132 pg., ISBN 978-1-78491-206-2; pp. 79-92.

Oprea-Gangevici, 2010

Dinu OPREA-GANCEVICI, Considerations upon the River System în the North of the Suceava Tableland, În: Analele Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, Secțiunea Geografie, XIX, 2010, pp. 19-30.

Paşcovici, 1994

Vasile PAȘCOVICI, Necesitatea constituirii unei noi rezervaţii fores-tiere de protecţie (R.F.P.) cu fag ornamental de Păltinoasa (Fagus s. moldavica ssp. nov.), În: Bucovina Forestieră, 2(2), 1994, pp. 26-30.

Pop et alii, 1971

Emil POP, Viorica LUPȘA, Nicolae BOŞCAIU, Diagrama sporopo-linică de la Tăul Zănoguţii (Munţii Retezat), În: Emil POP (ed) Prog-rese în palinologia românească: [Comunicări prezentate la] Simpo-zionul de palinologie, Cluj, 14 mai 1970, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1971, 280 pg.; pp. 219-223.

Popp, Martiniuc, 1971

Nicolae POPP, Constantin MARTINIUC, Zona de contact între Carpaţii Orientali şi Podişul Sucevei, În: Studii şi comunicări, Ştiinţe naturale, nr. 2/1, 1971, Muzeul Judeţean, Suceava, pp. 21-32.

Popovici, 1934 Radu POPOVICI, Pădurile paleo- şi neolitice din nordul României. Teză prezentată la Facultatea de Ştiinţe din Cernăuţi pentru a obţine gradul de doctor în ştiinţele naturale, În: Buletinul Facultăţii de Ştiinţe Cernăuţi (BFSC), VIII, 1934, pp. 277-295.

Popovici et alii, 1996

Dumitru POPOVICI, Toader CHIFU, Costache CIUBOTARU, Dumitru MITITELU, Gheorghe LUPAȘCU, Gabriel DAVIDESCU, Petru PAS-CAL, Pajiștile din Bucovina, Ed. Helios, Iași, 1996, 340 pg. 24 fig., 74 tab., ISBN 973-95892-7-8.

Rădoane et alii, 2015

Maria RĂDOANE, Constantin NECHITA, Francisca CHIRILOAEI, Nicolae RĂDOANE, Ionel POPA, Cătălin ROIBU, Delia ROBU, Late Holocene fluvial activities and relations with subfossil trunks: case study Moldova and Siret Rivers, Romania, În: Geomorphology, vol. 239, 2015, pp. 142-159.

Seghedin, 1983 Taras George SEGHEDIN, Rezervațiile naturale din Bucovina, Ed. Sport-Turism, București, 1983, 128 pg.

Semeniuc, Popa, 2015

Anca SEMENIUC, Ionel POPA, Analize antracologice, În: Bogdan Petru NICULICĂ (ed), Epoca Bronzului în Podișul Sucevei, Ed. Karl A. Romstorfer, Suceava, 2015, 622 pg., ISBN 978-606-8698-06-9; pp. 249-252.

Sulimirski, 1968

Tadeusz SULIMIRSKI, Corded Ware and Globular Amphorae North-East of the Carpathian, Athlone Press, London, 1968, 250 pg.

Swiesznikow, 1967

Igor SWIESZNIKOW, Kultura komarowska (Na podstawie materialów z płn. Podkarpacia i zach. Wolynia), În: Archaeologia Polski, XII (1), 1967, pp. 39-107.

745

Tanţău et alii, 2009

Ioan TANȚĂU, Maurice REILLE, Jacques-Louis DE BEAULIEU, Sorina FĂRCAȘ, Simon BREWER, Holocene vegetation history in Romanian Subcarpathians, În: Quaternary Research, 72, 2009, pp. 164-173.

Tanţău et alii, 2011a

Ioan TANȚĂU, Sorina FĂRCAȘ, Claudia BELDEAN, Anca GEANTĂ, Lacrina ȘTEFĂNESCU, Late Holocene Paleoenvironments and Human Impact in Făgăraș Depression (Southern Transylvania), În: Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, 6, 1, 2011, pp. 171-178.

Tanţău et alii, 2011b

Ioan TANȚĂU, Angelica FEUERDEAN, Jacques-Louis DE BEAU-LIEU, Maurice REILLE, Sorina FĂRCAȘ, Holocene vegetation his-tory in the upper forest belt of the Eastern Romanian Carpathians, În: Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology, 309, 2011, pp. 281-290.

Tănasă, 2011 Ion TĂNASĂ, Clima Podișului Sucevei – Fenomene de risc, impli-cații în dezvoltarea durabilă, Teza de doctorat, coord. ştiinţific prof. univ. dr. Costică BRÂNDUŞ, Universitatea “Ștefan cel Mare” din Suceava, 2011 (ms).

Tomescu, 2016 Cezar Valentin TOMESCU, Biodiversitatea florei şi vegetaţiei ecosis-temelor naturale din bazinul râului Suceava, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2016, 604 pg., ISBN 978-606-17-1040-9.

Tomescu, Găitan, 2014

Cezar Valentin TOMESCU, Andreea GĂITAN, Flora cormofită din aria naturală protejată Fâneţele seculare Ponoare-Bosanci (Suceava), În: Bucovina Forestieră, 14(2), 2014, pp. 163-171.

Ujvari, 1972 Iosif UJVARI, Geografia apelor României, Ed. Știinţifică, București, 1972, 592 pg.

Ursulescu, 1977

Nicolae URSULESCU, Exploatarea sării din saramură în neoliticul timpuriu, în lumina descoperirilor de la Solca (jud. Suceava), În: Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie, 28, 3, 1977, pp. 307-317.

Березанская, 1985

Софья Станиславовна БЕРЕЗАНСКАЯ, Комаровская культура, În: Археология Украинской ССР, I, Наукова думка, Киев, 1985, pp. 428-436.

Борисов et alii, 2011

Александр Владимирович БОРИСОВ, Роман Алексеевич МИМО-ХОД, Виталий Александрович ДЕМКИН, Палеопочвы и природные условия южнорусских степей в посткатакомбное время, În: КСИА (Краткие сообщения Института археологии), 225, 2011, pp. 144-154.