01 Octavian Smigelschi

7/29/2019 01 Octavian Smigelschi

http://slidepdf.com/reader/full/01-octavian-smigelschi 1/45

Palatul AsociaþiuniiASTRA, inaugurat în anul1905, sediu al Bibliotecii

ASTRA din 1904

Sediul modern al BiblioteciiASTRA (în construcþie);

termen de execuþie – sfârºitulanului 2006

Mi-am imaginat întotdeauna Paradisul ca o Bibliotecã.

Jorge Luis Borges

Biblioteca J udeþeanã ASTRA

1861-2006145 ani în serviciul Lecturii

Octavian Smigelschi

1866 - 1912

Nr. 1

2006SIBIU



Serv ic i i le publ ice a le Bib l io tec i i „ASTRA”

Sediul Central

Str. G. Bariþiu, nr. 5

[email protected]

OCabinetul de documentare „Andrei Oþetea” - Etaj I, Sala 11OSecþia de împrumut adulþi - Etaj I, Sala 8OSala Internet - Etaj I, Sala 7O Informatizare - Etaj I, Sala 7OCataloage (alfabetic ºi sistematic) - Etaj I I, Sala 15

O Informare bibliograficã ºi documentareºtiinþificã - Etaj I I, Sala 21OCatalogare ºi organizarea colecþiilor - Etaj I I, Sala 19O Periodice. Colecþii speciale - Etaj I I, Sala 20OSala de lecturã - Etaj I I, Sala 17

*

* *

vSecþia de împrumut copii ºi tineri- Str. Filarmonicii, nr. 2

vSecþia audio-vizualã „Timotei Popovici”- Str. Filarmonicii, nr. 2

FILIALE

üFi l ia la Hipodrom – Str. Rahovei, nr. 2üFil iala Vasi le Aaron – str. Semaforului, Bl. 22

üFil iala Valea Aurie – Str. Ludoº, Bl. 31

üFil iala B?lea – Str. Bâlea, Bl. 9

http://www.bjastrasibiu.ro



CONSILIUL J UDEŢEAN SIBIUBIBLIOTECA J UDEŢEANĂ ASTRA SIBIU

SSeerriiaaPPEERRSSOONNAALLIIAA

OOCC T TAAVVIIAANN SSMMIIGGEELLSSCCHHII



CONSILIUL J UDEŢEAN SIBIUBIBLIOTECA J UDEŢEANĂ ASTRA SIBIU

OOCCTTAAVVIIAANN SSMMIIGGEELLSSCCHHII

SSEERRIIAA PPEERRSSOONNAALLIIAA

SIBIU2006

NNRR.. 11



Lucrare elaborată în cadrul Serviciului de InformareBibliografică şi DocumentareŞtiinţifică

Text şi ilustraţii:Dorin Gogâlea

Tehnoredactare computerizată, scanare foto şi grafică copertă

Daniela Rusu

Lucrare multiplicată deVictoriţa Marin

în Atelierul de legătorie alBibliotecii Judeţene ASTRA



AArrg g uummeenntt

Inaugur ă m seria „Personalia” cu un nume ilustru al Sibiuluişi al Culturii Române, Cultur ă pe care şi-a asumat-o cu talentul să u

plastic, oferind-o timpului spre înă lţarea spiritului – pictorulOctavian Smigelschi.

Seria î şi propune să valorifice patrimoniul documentar alBibliotecii ASTRA, cu privire la viaţa şi activitatea personalităţilor sibiene care au tr ă it şi au creat în spaţiul sibian şi care au lă satmoşteniri culturale deosebite în cultura locală , naţională şiuniversală .

La rândul ei, seria se doreşte a fi un instrument de informarespecific activităţii Bibliotecii, înlesnind celor interesaţi de astfel deteme calea rapidă spre informare, cercetare şi studiu.

Dincolo de trimiterile exacte la sursele bibliografice, seria esteîntregită şi cu extrase din studii sau periodice menite să creioneze un

portret cât mai amplu al personalităţilor.Recomandă rile noastre bibliografice se bazează în primul rând

pe sursele existente în Biblioteca ASTRA (colecţii speciale, periodice,cataloage, indici bibliografici). Uneori facem trimiteri şi la surseexistente în Biblioteca Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” sauîn Biblioteca Muzeului Brukenthal.

Tipă rită într-un tiraj care să acoper e nevoile stricte deinformare ale celor interesaţi, seria va fi dublată şi de componenta saelectronică , aceasta din urmă fiind uşor întregită cu datele noi careapar.

De asemenea, avem în vedere reunirea acestor studii într-uncorpus – sinteză estetică şi valorică a unui bogat patrimoniucultural sibian.

Ion Onuc Nemeş director



„„AA FFOOSS T T OO IINNIIMMĂĂ DDEE RROOMMÂÂNN””

În căutarea izvoarelor artei autentice

Contemporanii l-au caracterizat modest şi tăcut.Chiar un însingurat, cel puţin în datele generale. MareleIorga sesizează acest lucru: „Era muncitor, de o conştiinţă pioasă faţă de neamul său, închis cu totul în gândul celor ceavea să le facă, având doar putinţa de a vădi prin zâmbetmarea-i iubire pentru ai lui”.1 „Mut ca o lebădă”, aşa cum afost magul din Lancrăm (Lucian Blaga), Smigelschi şi-acăutat încă din anii de început ai tinereţii, o identitateartistică proprie.

Personal, am dorit să găsesc răspunsuri la câteva întrebări ce apar după parcurgerea studiilor şi articolelorconsacrate pictorului.

Care a fost motivaţia şi neliniştea căutării unui drum

nou în pictura vremii?Unde a găsit izvorul şi mai apoi calea estetică originală eliminat?

La vârsta de 24 ani, Smigelschi încerca printr-oautobiografie adresată societăţii „Transilvania” dinBucureşti să obţină o bursă de studiu. Unul din argumenteleinvocate, arăta că: „(...) am venit la convingerea, că aş potea încerca lupta pentru întruparea idealurilor mele; sim ţ esc a

po şede acele condi ţ iuni, care sunt de lipsă pentru o înaintare în artă”.2

1 *** Neamul românesc, 15 noiembrie 1911 [Nicolae Iorga]2

Smigelschi, Octavian [Autobiografie], În: Calendarul pentru popor.ASTRA, 1934, p. 163-164



Seria PERSONALIA

8

Idealul artisticÎn spaţiul transilvănean al secolului XIX se conturau

două curente în pictura bisericească. Primul, era ilustrat depictura bizantino-română, practicată de zugravii şi iconariide la sate, preoţi şi tărani.

Al doilea, cel de inspiraţie apuseană, devenise untipar de creaţie al pictorilor academici, marcat de norme şidogme.

Acest curent câştigă teren, având un rol conducător.Academismul pictorilor români produce o rupere a tradiţiei

bizantine în pictura bisericească. Smigelschi sesizează acestaspect. Simte că are capacitatea de a interveni cu o viziunenouă, care se va dovedi novatoare. Avem astfel structurateelementele definitorii modelării unui ideal artistic capabilsă regenereze pictura bisericească tradi ţ ională.

Opţiunea pentru „o artă pe înţelesul tuturor” avea caprim izvor tradiţia populară, unde descoperă un puternic şisănătos simţ coloristic.

„Înţelegând” importanţa specific naţională a stiluluibizantin pentru noi, Smigelschi se pogoară, aşa cum seexprimase Goga în 1903 „în adâncul duhului (nostru)plăsmuitor, contopindu-se cu idealurile celor ce vor înf ăptuidupă moartea sa, câţiva ani mai târziu, marele act al Unirii Transilvaniei cuŢara”.3

NaturaMărturisind că: „(...) încă nu sunt matur de a produceceea ce aş voi, însă am idee (...) cum aş avea de a privilumea aceasta (...) din punct de vedere artistic”, Smigelschidescoperă al doilea izvor artistic de inspiraţie-NATURA.

3

Mândrescu, Gheorghe. Octavian Smigelschi şi idealurile Unirii. În:Steaua, 29, nr. 12, dec. 1978, p. 52-53



Octavian Smigelschi

9

„Nu ştiu dacă este natura frumoasă ori urâtă, bună ori rea din punct de vedere filosofic, însă la tot casul

produce lucruri minunate, care î ţi atrag atenţiunea; vietăţi acăror viaţă a o studia este de sigur o ocupaţiune foarteinteresantă. Iară pictura o primesc ca un felu de istorienaturală, care n-are alt scop decât a studia felul cum seexprimă natura şi a reproduce din via ţ a naturei ceia ce-ieste cu putin ţă cu mijloacele de care dispune.

Ş i câte lucruri sunt pre lume, cari prin altă artă nuse pot reproduce a şa de perfect, ca cu ajutorul picturii?”4

Cultura populară Consilierul consistorial Miron Cristea solicita în

1903 ca pictura bisericească să ţină cont de tradiţie, adică decontinuitate estetică. Nu trebuia să fie ignorate cerinţelemoderne ale artei, care avea: „(...) să fie expresiuneagustului românesc şi a timpului în care s-a f ăcut”. 5 Cusiguranţă, cererile exprese de utilizare a motivelor naţionalegeometrice l-a determinat pe Smigelschi să-şi concentrezeatenţia şi percepţia artistică spre tezaurul artei populareromâneşti în ansamblul ei, Transilvania şi vechiul Regat.Avem astfel identificat al treilea izvor al crezului artistic.Un izvor pur, autentic, care îl va ajuta să impună un nou stilde pictură în viaţa socială. Sincronizat deopotrivă cu viaţaartistică europeană a vremii. Smigelschi constată că: „(...)

spiritul românesc se exprimă prin tot ce provine de ladânsul, prin limbă, literatură, moravuri; însă multe calităţiale lui se exprimă foarte caracteristic prin exteriorul seu.Românul este graţios şi uşor în miscările sale, f ără de a finumai o frasă; armonie în forme şi în culorile portului seu;

4 Smigelschi, Octavian. Op. cit., p. 164-1655 Petranu, Coriolan. Octavian Smigelschi. 30 de ani de la moartea

pictorului, Sibiu, Tiparul Institutului de arte grafice „Dacia Traiană”,1943, p. 5



Seria PERSONALIA

10

iară când este urât şi grotesc, niciodată nu este greoiu”. 6 Acest pasaj autobiografic, examinat din perspectiva

disputelor şi polemicilor privind originea românească apictorului ne întăreşte convingerea că Smigelschi a fost „oinimă de român” care se revendică din „părinţi români”.Ziarele maghiare ale vremii: „Pesti Hirlap”, „BudapestiHirlap” (1903) îl considerau ungur iar un profesor sasaccentua originea polonă.

Smigelschi s-a considerat întotdeauna român. Chiarşi în 1937 mai existau ecouri în presa sibiană de limbă

germană pe tema originiilor sale, saşii din Sibiuconsiderându-l Român (vezi: Siebenbürgisch deutsches Tageblatt, 11 noiembrie 1937). Putea oare un ne-român să detecteze cu atâta acurateţe trăsăturile specifice neamuluiromânesc şi ale culturii populare?

Opiniile interesante depsre limba română certifică într-o manieră definitorie pentru Smigelschi, un adevărincontestabil: „El este expresia fidelă a neamului românescardelean din timpul său, cu care s-a identificat pe deplin”. 7 Iată în câteva secvenţe, sentimentele lui Smigelschi desprelimba românilor: „este aptă a reproduce cu putere originală orice sentimente, de la cele mai drăgălaşe până la sudalnelecele mai grozave; exteriorul, ce arată un spirit mlădios; eugândesc că ceia ce exprimă acestea, aceia şi este întradevărromânul: un popor înzestrat cu calităţi omeneşti foarte

valoroase; şi apoi un popor a(le) cărui calităţi omeneşti vinla iveală într-un mod atât de perfect în privinţa formelorexterioare, înzestrat cu un gust estetic atât de matur – nu esteacesta un material, cum numai şi-l poate dori un pictor?”8

6 Smigelschi, Octavian. Idem, p. 1657

Petreanu, Coriolan. Op.cit., p. 78 Smigelschi, Octavian. Idem, p. 166



Octavian Smigelschi

11

Model European interculturalCunoscător al limbii germane şi maghiare,Smigelschi s-a integrat uşor în mediul artistic sibian alvremii.

În timpul studiilor f ăcute la Liceul de stat maghiardin Sibiu, leagă o prietenie durabilă cu Fritz Schullerus(1866, Făgăraş – 1898, Cincu Mare) continuată apoi şi laŞcoala pentru profesori de desen de la Budapesta. La Sibiu

frecventează cu folos cursurile de pictură iniţiate de pictorulCarl Dörschlag, originar din Germania. Dacă alăturăm petinerii Arthur Coulin – coparticipant la pictarea Catedraleidin Sibiu alături de Smigelschi, pe Hermine Hufnagel şiLotte Goldschmidt – avem configurată o veritabilă avangardă artistică sibiană.

Aceasta va transforma Sibiul într-unul din centreleartistice de marcă ale timpului. „Prin activitatea pe care audesf ăşurat-o ei au marele merit de a fi reuşit să înfrângă indiferenţa mediului orăşenesc faţă de artă, să o impună înviaţa societăţii ca pe un fenomen ce trebuie acceptat şireceptat, încercând în acelaşi timp s-o aducă sincron cu viaţaartistică europeană.”9

Împreună cu ei, Smigelschi intră în contact direct cuprincipalele direcţii ale artei de la sfârşit de secol XIX şi

început de secol XX, asumându-şi tezele curentului artisticcunoscut sub denumirea „ARTA 1900”. Studiile de laBudapesta, iniţierile la Academiile de arte din München şiBerlin pregătesc încet – dar sigur – o nouă deschidere înpictură. Începând cu anul 1898, Smigelschi efectuează maimulte călătorii la München, Budapesta, Florenţa, Roma,

9

Mesea, Iulia. Moment aniversar în arta sibiană (1866-1996). În: Tribuna, CXII, nr. 1695, 28 iunie 1996, p. 3



Seria PERSONALIA

12

Ravenna. Este o perioadă densă de acumulări artistice,comparaţii, sublimări şi căutări de drumuri noi.

Privit din această perspectivă, procesul de modelarespirituală al pictorului Smigelschi are puternice conotaţii şiinterferenţe europene. Avem, de fapt, un model deinterculturalitate dublat de cel multicultural.

„Fiind de convingerea, că cunoştinţe cât de multe nustrică nimenui, m-am nisuit a-mi procura o cultură intelectuală cât se poate de multe lucruri bune şi frumoasece s-au produs pre terenul literaturii la toate popoarele, întru

cât mi-au fost acestea accesibile prin literaturile de limbilece le cunosc, adecă românească, nemţească şi ungurească; -şi după cum socotesc eu am satisf ăcut scopului lor, care înprima linia este de a fi percepute şi simţite”.10 Ce poate fimai convingător faptul că multe din creaţiile lui Smigelschişi ale celor din avangarda sibiană se regăsesc în colecţiiparticulare şi în muzeele de artă din Sibiu, Budapesta,München şi Berlin? În consens cu evoluţia artei picturaleeuropene: „(...) arta lor va căpăta aspectul unei sinteze, alunei gref ări a atitudinii – în primul rând – şi stilisticiimodernităţii pe o structură tradiţională”.11

Creator de stil nou în pictura bisericească Panoramei artistice europene, Smigelschi îi adaugă

dimensiunea naţională românească. În anul 1904, trece

Carpaţii în Vechiul Regat şi vizitează tezaurele de pictură ale multor biserici şi mănăstiri.Este tot mai convins că poate fi găsită o soluţie

viabilă între pictura monumentală şi arhitectură, care trebuiesă-i fie subordonată. Decantările estetice şi de tradiţie îldetermină „pe cel mai important pictor ieşit din Transilvania

10

Smigelschi, Octavian. Idem, p. 16411 Mesa, Iulia. Op. cit., p. 3



Octavian Smigelschi

13

la sfârşitul secolului trecut”. (apud George Oprescu – istoricşi critic de artă) să reunească elementele tradiţionale ale

artei bizantine – monumentalitatea şi decorativismul – cuexperienţa stilului Renaşterii şi a picturii germane.Se conturează tot mai pregnant trăsăturile specifice

unui nou stil în pictura bisericească românească – Stilulneo-bizantin - remarcat prin calitatea desenului şi acompozi ţ iei, simplitate şi precizie, forme şi expresii încadrate riguros în spa ţ iu „cu o notă de gravitate şimăre ţ ie”. 12

Catedrala mitropolitană din Sibiu este socotită „operă monumentală, după care Octavian Smigelschi poatefi apreciat f ără rezerve” (apud V. Vătăşianu). Din păcate:„(...) marea dorinţă de a fi zugrăvit pe ziduri însăşi epopeeaistorică a poporului român”13 este realizată de Smigelschidoar în parte. Şi cu toate acestea, elementele definitorii alestilului neo-bizantin se relevă în Catedrală în toată splendoarea lor. A pictat în frescă cupola Catedralei, peIisus Christos – Pantocrator – şi pe cei patru evanghelişti dinpandantive precum şi icoanele ce alcătuiesc iconostasul.Găsim motive ornamentale din broderia populară românească, ornamentica din decorul pereţilor, motivepopulare în veştmintele magilor, îmbrăcămintea păstorilor,copiii-îngeri cu steaua. Naşterea Domnului este încadrată înmediul românesc iar Sf. Filofteia poartă un costum

românesc. Una din trăsăturile definitorii ale stilului neo-bizantin o reprezintă trecerea de la rigiditatea şiconservatorismul academic la observaţia directă şisurprinderea realistă a aspectelor vieţii cotidiene.

12 Mândrescu, Gheorghe. Op. cit., p. 5213

Schileru, Eugen. Pictura lui Smigelschi. În: Informa ţ ia Bucure ştiului,28 VIII, 1967, p. 2



Seria PERSONALIA

14

Hieratismul oriental este înlocuit cu studiul direct alrealităţii.

De fapt, Smigelschi dorea să impună o pictură: „(...)menită să eternizeze viaţaşi caracterul ţăranului român”.14 Sintetizând spiritul apusean cu cel răsăritean

(bizantin): „(...) Smigelschi a creat la Sibiu un stil propriu pecare îl putem numi „neobizantin” adică o sinteză strălucită de elemente din pictura bizantină, a Renaşterii şi din ceapopulară românească”.15

Exegetul cel mai pertinent în opinia noastră, criticul

de artă şi istoricul Vasile Vătăşianu (născut în 1902 la Sibiu– mort, 1993 la Cluj) – analizând activitatea lui Smigelschi,ajunge la concluzia următoare: „(...) cea mai valoroasă operă care ne-a dat-o pictura ardeleană românească de dinainte derăzboi (nn – primul război mondial) depăşind ca atare cumult cadrele regionale şi asumându-şi o importantă naţională”.16

Dorin GogâleaAugust, 2006

14 Vătăşianu, Vasile. Pictorul Octavian Smigelschi, Sibiu, 1936, p. 2915 Păcurariu, Mircea. Pictura lui Octavian Smigelschi. În vol.:Catedrala Mitropolitană din Sibiu. 1906-2006, Sibiu, Editura

Andreiana, 2006, p. 6816 Vătăşianu, V. Op. cit., p. 77



Octavian Smigelschi

15

CCRROONNOOLLOOGGIIEE DDOOCCUUMMEENN T TAARRĂĂ

11885500 • Strămoşii neamului SMIGELSCHI au fost “stegari ai

regelui polon” (apud, N. Iorga)Unul dintre ei – Mihail – s-a refugiat în Ardeal, după

mişcările revoluţionare din Polonia din anii 1830.Este controversată ORIGINEA REALĂ a tatălui

viitorului mare pictor O. Smigelschi: “Religiunea greco-catolică a tatălui său, dacă nu e o confesiune ulterioară, neindică mai repede originea ruteană, popor numeros înPolonia, fiindcă polonezii sunt refractari stilului oriental şipicturii bizantine. Caracterul lui Smigelschi, om modest şităcut, este contrar caracterului polonez”. (apud CoriolanPetreanu, Sibiu 1943). Stabilit iniţial la Bumgard, MihailSmigelschi se căsătoreşte cu aromânca Ana Sebastian.Ulterior, se stabileşte în Ludoş, ca notar. Au avut patrubăieţi, dintre care Victor obţine doctoratul în teologie laViena şi activează ca professor de teologie şi canonic laBlaj. Altul, Vasile, devine un cunoscut arhitect, profoundataşat idealurilor culturaleşi naţionale ale ASTREI.

1866• 9 martie: în Ludoşul – mare (comitatul Sibiului) se

naşte din “părinţi români de religiune Greco-catolică”,Octavian Smigelschi. Despre Ludoş (Luduş sau GrossLogdes) istoricul Nicolae Iorga scrie: “E un sat risipit iarăşipe margeni de dealuri şi în valea de la picioarele lor”. (…)“Aici, la Ludoş, este datina poetică de a se încununa nucii

cu cununi de flori, de cele mai multe ori de flori adevărate,



Seria PERSONALIA

16

şi nu cu hâdele chivere de tinichea, ce se obişnuiesc aiurea;pe un dulap al bisericii se usucă în praf o sumă de altfel de

cununi ale unor fericiri care s-au veştejit poate cu totul înasprele griji ale vieţii”.Iorga, Nicolae. Pagini alese din însemnările de

călătorie prin Ardeal şi Banat. Bucureşti,Minerva, 1977-vol. I, p. 114-115

(colecţia BPT, nr. 915)

1880• Începe şcoala în satul natal, urmând cursurileLiceului maghiar de stat din Sibiu (azi, Colegiul naţional

“Gh. Lazăr”). Împreună cu Fritz Schullerus, de care îl valega o strânsă prietenie, urmează cursurile de pictură inaugurată de Carol (Carl) Dörschlag, originar din Germania

1884• Luând bacalaureatul, urmează cu o bursă de stat

Şcoala pentru profesori de desen din Budapesta, subconducerea lui Bartolomeu Szekeley, alături de bunulprieten F. Schullerus.

1890• Numit profesor de desen la Baña Stiavnica (Semiţ,

Slovacia)• Redactează o autobiografie pentru societatea“Transilvania” din Bucureşti, care acorda burse tinerilor

români. Este datată martie 1890, Bungard. În motivaţiaautobiografică arată că: “Prevăzut cu cualificaţiunea aceasta,nu ar resta alta, decât a ocupa un post de profesor. Însă simţ că aceasta nu este cariera care mi-ar aduce îndestulareasufletească spre care tot omul se nisuieşte; ci natura mă împinge a-mi consacra puterile într-altă direcţiune, pre

terenul artelor”. (O. Smigelschi)



Octavian Smigelschi

17

• Organizează prima expoziţie la Sibiu, împreună cucolegii săi saşi Schullerusşi Wellmann.

1892• Profesor de desen la Liceul de stat din Dumbrăveni

(Judeţul Târnava Mare). Postul acesta îl păstrează până înanul 1911, când a fost pensionat, pentru a se consacraexclusiv artei. Din anul 1905 era în concediu tot cu acestscop, mutându-se la Sibiu.

1898• Consistoriul metropolitan din Sibiu numeşte o

Comisie care să instituie un concurs pentru planurile dezidire a Catedralei, câştigat de proiectul “Constantin şiElena Hagia Sofia” prezentat de arhitectul Iosif Kommer dinBudapesta şi Virgil Nagy, profesor la Politehnica dinBudapesta. Organizându-se o licitaţie pentru executarealucrării, aceasta este câştigată de maeştrii Szalay şi Eder,care vor începe lucrările după demolarea capelei greceşti şia altor clădiri achiziţionate pe strada Măcelarilor (azi, str.Mitropoliei)

• Începând cu acest an, O. Smigelschi efectuează maimulte călătorii la München, Budapesta, Florenţa, Roma,Ravenna. “Ceea ce l-a fermecat la Ravenna a contopit înindividualitatea sa…” afirmaŞtefan Groh, profesor de desen

la Şcoala de desen din Budapesta, convins că după ceOctavian Smigelschi va expune şi în străinătate, va fi maiapreciat, iar “(…) conaţionalii săi vor ajunge la cunoştinţă că ce artist eminent şi naţional în toate fibrele sale posed ei în Smigelschi”. (Apud Transilvania, mai-iunie, 1903, anXXXIV, p. 202)



Seria PERSONALIA

18

1902• 13 iulie: în Biserica grecească din str. Măcelarilor

este oficiată ultima Sfântă Liturghie de către un sobor depreoţi, între care se află şi dr. Elie Miron Cristea, viitorulprim patriarh al României reîntregite. A fost prezentă floarea intelectualităţii române din Sibiu şi din întregulArdeal şi Banat.Biserica a fost construită între anii 1797-1799, pictată deIoseph Neuhauser, profesor de arte plastice la Institutul Terezian din Sibiu, pentru suma de 550 florini.

• 14 iulie: încep lucrările de demolare a Bisericiigreceşti care a servit drept catedrală episcopală şi mai apoimitropolitană marelui Andrei Şaguna

• 18 august: punerea pietrei de temelie a viitoareiCatedrale ortodoxe române din Sibiu, cu ocazia zilei denaştere a împăratului Francisc Iosif I – în prezenţamitropolitului Ioan Meţianu. S-au rostit cuvântăriimpresionante, între care Elie Miron Cristea, care a precizat:“Vecinică şi mai trainică decât acest granit să fie tăria legiiromâneşti”.

• 19 august: ziarul “Tribuna” condus de Ioan Slaviciscrie: “Sărbătoare îndoită este pentru neamul românesc ziuade astăzi. Modestă bisericuţă care exprima în realităţidureroase starea bisericii noastre a dispărut, pentru ca să facă loc clădirii Sionului românesc început de marele

Şagunaşi ajuns să fie isprăvit de actualul mitropolit.”

1903• Octavian Smigelschi organizează a doua expoziţie de

pictură la Blaj incluzând opera cu caracter exclusiv religios,printre care planul decorării Catedralei unite.

• 14-25 octombrie: la Sibiu, artistul organizează a treiaexpoziţie care este îmbogăţită cu 71 lucrări laice, pictură şi

grafică.



Octavian Smigelschi

19

În expoziţie a fost inclus şi un covor cu dimensiunile7x5 m executat de ţărănci din Maramureş, după un carton

special lucrat de O. Smigelschi. Expoziţia reuneşte aprecieriunanime, remarcându-se noutatea concepţiei lui Smigelschi în pictura religioasă, prin folosirea unor elemente dinornamentica populară românească, inspirată de bogăţiadecorului, costumelor, scoartelor ţărăneşti din Transilvaniaşi Banat.

• A patra expoziţie de pictură la Budapesta, care setransformă într-o veritabilă revelaţie, fiind comparată cu tot

ceea ce avea mai bun pictura maghiară de gen.• 21 octombrie: ziarul german din Sibiu –

Siebenbürgisch Deutsches Tageblatt, nr. 9071,consemnează:“(…) Nici la noi în Ungaria, nici în Germania, nu cunosc penime, care s-ar simţi în acest stil aşa de acasă (caSmigelschi). Cu toate acestea, fiind arta bizantină înstrăinătate cu totul străină, până când în bisericile greceşti edin vremurile cele mai îndepărtate un stil viu, ar fi de doritca artistul să o răspândească în cercuri cât mai largi (şi înstrăinătate). Pentru că, cum de obicei se întâmplă la noi înţară, şi în cazul acesta e foarte verosimil, ca străinătatea să-laprecieze mai iute după meritul lui, şi că conaţionalii(compatrioţii) săi numai atunci vor înţelege ce artist distinsşi în toate fibrele sale naţionale, găsesc în el”.

• 24 noiembrie: în “Revista pentru cultură, literatură şiartă” – Luceaf ărul – fondată la 1 iulie 1902 la Budapesta decătre un grup de tineri universitari români sub conducerealui Al. Ciura, O. Goga şi O. C. Tăslăuanu, poetul “pătimiriinoastre” Octavian Goga, scrie: “E de datoria noastră, ca să-iprilejuim acestui mare talent… înflorirea deplină, să-l faceminterpretul dragostii ce nutrim pentru artă”.

• 30 noiembrie: în ziarul sibian “Telegraful Român” se

publică concursul pentru pictarea noii Catedrale



Seria PERSONALIA

20

mitropolitane. S-au înscris 15 pictori români, germani şimaghiari.

Arhiepiscopia a instituit o comisie de experţi formată din pictorul George Demetrescu Minea, directorul “Şcolii deBelle Arte” din Bucureşti, arhitectul Ioan Mincu, professorlaŞcoala superioară de arhitectură din Bucureşti şi “pictorulacademic” Friedrich Miess din Braşov. Aceştia s-aupronunţat favorabil pentru trei pictori: Octavian Smigelschidin Dumbrăveni, Iosif Bala din Viena şi Sigismund Vaida –A Szirnai din Budapesta. După ce au executat o lucrare de

probă în Catedrală, în şedinţa Consistorului Arhidiecezandin 12/25 aprilie 1904, s-a decis ca lucrarea să fie încredinţată lui Octavian Smigelschi, profesor de desen laGimnaziul de Stat din Dumbrăveni.

• 15 decembrie: în revista “Luceaf ărul” poetulOctavian Goga constată că Octavian Smigelschi este: “(…)un talent real, de o concepţie remarcabilă (…) pogorându-se în duhul plăzmuitor al nostrun (…) dându-ne prilejul rar alcâtorva clipe de adevărată mândrie naţională”.

1904• Evoluând într-o perioadă preponderant clasicistă,

Smigelschi va pune accent pe elementul tradiţional,ajungând la o soluţie viabilă între pictura monumentală şiarhitectura căreia socotea că trebuie să-i fie subordonată. În

scopul unei documentări cât mai cuprinzătoare, el va treceCarpaţii în anul 1904, ca să: “(…) cunoască arhitectura şimai cu seamă pictura mânăstirilor şi bisericilor cespiritualizează peisajul românesc din Oltenia şi până înBucovina”. (Cf. Popescu, Daniel – revista “Luceaf ărul”,1943).

Efectuează călătorii de cercetare a picturii vechibisericeşti la Tismana, Cozia, Bistriţa, Horezu, Curtea de

Argeş, Bucureşti, Snagov, Sinaia, Iaşi, Suceava, Suceviţa,



Octavian Smigelschi

21

Dragomirna, Putna, Rădăuţi, Humor, Voroneţ, Cernăuţi.Bisericile şi iconostasele pe care le va picta la Sanţ, Rădeşti

(Aiud), Sibiu, Ciacova (Timiş) S.A., poartă amprenta unuispirit atent la valorile tradiţiei, f ără a le fi rămas subjugat.Opera sa nu s-a redus la o simplă reproducere.

Reunind elemente tradiţionale ale artei bizantine,monumentalitatea şi decorativismul, cu experienţa stiluluiRenaşterii şi a picturii germane (în speţă a unui Böcklin,cunoscut din perioada studiilor), stilul său – Neobizantin – î şi găseşte imaginea cea mai fidelă în decorarea Catedralei

din Sibiu.• 12/15 aprilie: participă la concursul organizat pentru

executarea picturilor Catedralei din Sibiu, pe care îl câştigă.Primeşte comanda decorării cupolei, pantandivilor şiiconostasului pentru suma de 32.000 coroane.

1905• Octavian Smigelschi se stabileşte la Sibiu.

1906• 12 mai: şedinţă extraordinară a Sinodului Bisericii

ortodoxe române din Transilvania în sala festivă a CaseiNaţionale “ASTRA”, unde mitropolitul Ioan Meţianu şiepiscopul Ioan Papp al Aradului au fost primiţi cu ovaţii.

• Seara, are loc privegherea prescrisă la sfinţirile de

biserică, organizată la Biserica din cartierul Iosefin.• 30 aprilie/13 mai-1 mai/14 mai: ceremoniile de

sfinţire a Catedralei Mitropolitane din Sibiu, monument dearhitectură reprezentativ pentru stilul bizantin din Transilvania şi din întreaga ţară. În Duminica Samaritencei,acum 100 de ani, un sobor impresionant de ierarhi, preoţi şidiaconi în frunte cu mitropolitul Ioan Meţianu au săvârşitslujba de târnosire a acestui “Sion al ortodoxiei româneşti”

Savantul Nicolae Iorga venit de peste Carpaţi, a donat un



Seria PERSONALIA

22

Engolpion de argint şi o icoană valoroasă. Pictura cupolei şia iconostasului a fost executată de Octavian Smigelschi,

originar din Ludoş, judeţul Sibiu.1907

• 6 mai: ziarul “Neamul Românesc” editat de NicolaeIorga î şi informează cititorii despre contribuţia bănească (coroane) a sibianului Octavian Smigelschi pentru ajutorareafamiliilor celor ucişi în răscoalele din 1907

• Execută pictura bisericii din Ciacova (Timiş)

1908• Câştigă prin concurs premiul Fraknói, care îi asigură

atelier şi locuinţă în casa acestuia din Roma, inclusiv obursă de 3.000 coroane anual.

• Expoziţie organizată la Budapesta• 8 septembrie: ziarul Neues Pester Journal” observă

că: “(…) şi Smigelschi, pe care l-am amintit mai sus,dovedeşte prin mărimea concepţiei şi prin titlul său că la elpredispoziţia şi activitatea echivalează în modul cel maiideal”.

• 12 septembrie: ziarul budapestan “Pester Loyd” nr.219 remarcă: “Dintre pictorii bisericeşti, cel mai marerezultat l-a arătat Oct. Smigelschi.

După părerea mea, el e singurul care poate fi

asemănat cu Lotz. Nu cartoanele expuse aici determină părerea mea (…) ci pictura cupolei din biserica gr.-ort. dinSibiu. Eu am avut ocaziune să admir desenurile ei puterniceşi culorile pline ale mozaicului bizantin. Întreagacompoziţie, care vesteşte capacitatea unui pictor modern,arată un simţ de stil demn de invidiat”.



Octavian Smigelschi

23

1909• Pictează biserica unită din Rădeşti (Alba). În timpul

lucrărilor, se manifestă pentru prima oară boala de inimă,care se agravează cu timpul• Primeşte o comandă din partea Ungariei pentru

pictarea altarelor capelei Ràkòczi, care a rămas neexecutată.Pictura Catedralei din Blaj şi a restului Catedraleimitropolitane din Sibiu au rămas în stadiul de proiect.

1911• Intenţionează să realizeze un Triptic pentru

Expoziţia de la Roma, proiect nerealizat din cauza unui atacde cord.

1912• Agravarea bolii de inimă îl determină să plece pentru

tratament la Nauheim, în Germania• Este invitat la Budapesta pentru a participa la un

concurs pentru pictarea unei Capele din Caşovia.• 10 noiembrie: moare la Budapesta, în plină glorie

artistică, la vârsta de 46 ani. Fratele lui, Victor, îl aduce înArdeal şi este înhumat la Blaj.

Nicolae Iorga deplânge destinul care a încremenit“(…) mâinile f ăcătoare de minuni ale marelui pictor (…)cinste pentru neamul în care s-a născut şi binecuvântare defrumuseţe pentru dânsul.”

• 15 noiembrie: în “Neamul Românesc”, mareleNicolae Iorga îl omagiază astfel: “Ca să şi-l închipuie cinevacare l-a cunoscut, trebuie să se gândească la maeştrii ceimari. Un astfel de meşter a fost şi el. Era muncitor, de oconştiinţă pioasă faţă de neamul său, închis cu totul îngândul celor ce avea să le facă, având doar putinţa de a vădiprin zâmbet marea-i iubire pentru ai lui, iar încolo stângaciuşi tăcut, venind din umbră şi dispărând f ără să prinzi de

veste; aşa a fost el.”



Seria PERSONALIA

24

BBIIBBLL IIOOGGRRAAFFIIEE SSIIBBIIAANNĂĂ

1. Dragoman, Corneliu – Ludo şanul OctavianSmigelschi. În: Tribuna Sibiului, nr. 5949, 3 sep.1976, p. 2 [Restituiri şi Restanţe]

2. Horşia, Horia – Octavian Smigelschi. În: Arta, 25,nr. 12, dec. 1973, p. 16-17

3. Mândrescu, Gheorghe – Octavian Smigelschi şiidealurile Unirii. În: Steaua, 29, nr. 12, dec. 1978, p.52-53

4. Melin, A. - Octavian Smigelschi. În: Cosânzeana,nr. 42, 26 oct. 1913, p. 610-611

5. Oprişiu, Mircea – Octavian Smigelschi, pictorulCatedralei Mitropolitane din Sibiu. În: Tribuna, nr.580, 6 martie 1992, p. 3

6. Petreanu, Coriolan – Octavian Smigelschi. 30 deani de la moartea pictorului. Extras din:„Luceaf ărul”, III, nr. 1 Sibiu, Tipografia „Dacia

Traiană”, 1943, 7 p.

7. r.R. – Octavian Smigelschi. În: Telegraful Român,nr. 82, 26 iulie/8 august 1908, p. 338-339

8. Sabău, Nicolae – Contribu ţ ii la cunoa ştereapictorului Octavian Smigelschi (1866-1912). În:



Octavian Smigelschi

25

Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Series Historia.Fasciculus 1, 1972, p. 49-70 [Cluj]

9. Sporea, Elena C. „Vine Crăciunul”. Pisă de teatrupentru copii în două acte de Elena C. Sporea. Cunote de Kiriak şi ilustraţii de Octavian Smigelschi.Sibiu, Editura „Asociaţiunii”, 1926, 24 p.

BA/229503

10. Tudoran, Olimpia – Considera ţ ii privind crea ţ ia

portretistică şi peisagistică a lui OctavianSmigelschi (1866-1912). În: St. Comunic. MuzeulBrukenthal. Sibiu. Galeria de artă, 2, 1979, p. 91-104.

11. Vătăşianu, Virgil. Pictorul Octavian Smigelschi.Sibiu, 1936

BA/104500

12. V.F. Pictorul Octavian Smigelschi. În: FlacăraSibiului, XII, nr. 2501, 2 aprilie 1955, p. 2

** *

13. Smigelschi, Octavian [Autobiografie]. În:

Calendarul pentru popor al „Asocia ţ iunii” pe anul 1934, p. 161-167

14. Păcurariu, Mircea. Pictura lui Octavian Smigelskidin Catedrala Mitropolitană din Sibiu. În: Transilvania, XXXV (CXI), nr. 4, 2006, p. 27-30

15. Păcurariu, Mircea. Octavian Smigelschi. În:

Saeculum. Revistă de sinteză culturală. Director



Seria PERSONALIA

26

fondator Lucian Blaga – serie nouă – IV (VI), nr. 2(20), 2005

** *

16. Puşcariu, Ilarion, Cristea, E. Miron, Voileanu,Matei. Biserica Catedrală de la Mitropolia ortodoxă română în Sibiu. Istoricul zidirii 1857-1906. Cu 24ilustra ţ ii şi 3 facsimile. Sibiu, Tiparul Tipografiei

Arhidiecezane, 1908 BA/84539

17. *** Catedrala. Sibiu, 30 aprilie / 13 mai 1906.Număr unic din incidentul sfinţirii catedralei ort.rom. din Sibiu. (31,5x23,5). Redactată de SilvestruMoldovan. Editura şi tiparul Tipografiei HenricMeltzer.

18. Mesea, Iulia. Moment aniversar în arta sibiană (1866-1996). În: Tribuna, CXII, nr. 1695, 28 iunie1996, p. 3

19. Păcurariu, Mircea. Catedrala Mitropolitană dinSibiu. La 90 de ani de la sfin ţ ire. (1906-1996). În:

Telegraful român, 144, nr. 17-18, 1 mai 1996, p. 1

20. Dâdârlat, Nicolae, Forsea, Gheorghe. O sută deani de la punerea pietrei fundamentale la CatedralaMitropolitană din Sibiu. În: Telegraful român, 150,nr. 31-34, 15 august-1 septembrie 2002



Octavian Smigelschi

27

21. Răşinăreanu, Visarion. Catedrala Mitropolitană din Sibiu – 95 de ani de la sfin ţ ire. În: Tribuna,

CXVII, nr. 3122, 2 iunie 2001, p. 222. Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu. Catedrala

Mitropolitană din Sibiu 1906-2006. Sibiu, EdituraAndreiana, 2006

23. *** Octavian Smigelsc hi. Album. Bucureşti, EdituraMeridiane, 1986

24. Iacob, Radu. Biserica din Tâmpălhaza (Rădeşti)Alba. 1912



Seria PERSONALIA

28

RREEFFEERRIINNŢŢEE ŞŞII IINN T TEEPPRREE T TĂĂRRII CCRRII T TIICCEE

„Calităţile principale ale artistului sunt: 1. Simţuldeosebit pentru pictura monumentală – decorativă şi pentruacomodarea ei la arhitectură; 2. Talentul de compoziţie; 3.Desenul superior culoarei, eleganţa şi valoarea expresivă aliniei; 4. Idealul de frumuseţe. Criticile ce i s-au adus de

gazete sunt: invenţia nu prea bogată; că ar fi fost o victimă apicturii vechi bizantine şi a normelor academice; înconsecinţă ar fi privit ca un străin arta modernă şi i-ar filipsit focul intern şi puterea de a convinge; apoi că nu ecolorist şi că cartoanele lui ar fi mai grăitoare decâtvariantele lor de pe perete”.

Coriolan Petreanu(Sibiu, 1943)

„Care este meritul lui Smigelschi? El se întoarce latradiţia bizantină în pictura bisericească. Dar nu la o imitareori copiere sterilă, ci la o nouă pictură bizantină, carecorespunde idealului vremii la o pictură neo-bizantină. (...)

Regenerarea picturii bizantino-române o vede înaplicarea cunoştinţelor în perspectivă, anatomie, studiul

draperiilor etc. şi în îmbrăţişarea ornamenticii ţărăneştigeometrice; el preconizează crearea unei arte monumentalede caracter naţional pe baza binzantino-română, prin avântulpersonalităţii creatoareşi al inspiraţiei individuale”.

IDEM

„A fost inimă de român...”„Dar Smigelschi mai are o latură, mai puţin

cunoscută până acum, însă tot atât de valoroasă. El nu a



Octavian Smigelschi

29

văzut numai bisericile Ardealului, ci toată viaţa cuprinsă însatele de la cotituri de cale. Pânzele şi acuarelele rămase

după răposatul, o dovedesc deplin aceasta.Iată, un colţ de strană dintr-un sat de pe Târnave, ofecioară cu ochii vii, o leliţă în prag, o înmormântare, obobotează, şi alte f ărâme ale vieţii noastre de popor cucaracteristice pronunţate. Atâtea semne neîndoiase că Smigelschi a fost inimă de român, a simţit româneşte şi a înveşnicit o lume pe care o înţelegea adânc.

El a fost o adevărată glorie a noastră, cu care ar

trebui să ne mândrim mai mult”.A. Melin

(Cosânzeana, III, nr. 42, 26 oct. 1913, p. 611)

„Era ocupat îndeajuns cu studii tematice, figurale,decorativeşi de peisagist. Şi după o vorbă a sa proprie, maibine de un deceniu din viaţa sa la „experementalisat”.

Aşa se face, că în tablourile pe care le-a creat încatedrala metropolitană din Sibiiu – parte în colaborare cuCOULIN – dintr-o dată apare ca pictor de o personalitatedeosebit de marcantă. Ce nizuia el cu înviorareaşi adâncireaartei bisericeşti gr. ort., indicase în proiectele sale blă jene.(...) Cine se apropie să privească aceste picturi, nu va puteala început să surprindă un fel de sentiment particular, ce-lcuprinde, deosebindu-se tablourile de tot ce vezi adeseori şi

de aceea cu ce eşti obişnuit.Iţi trebuie timp ca să pătrunzi în miez. Dar pe lângă osuficientă capacitate de apercepţiune artistică, curând acestsentiment e înlocuit cu impresia care şi-o face privirea uneiadevărate opere de artist. Înţelegi intenţiile şi ţinta sa.Găseşti aici că Smigelschi a reuşit să-şi realizeze principiile,pe care el însuşi şi le-a grupat în următoarele scurte punctede vedere:



Seria PERSONALIA

30

«Concepţia vastă decorativă şi uzare de spaţiu.Spiritualizarea formei. Un fel de a prezenta armonic relieful,

după plan corect conceput.Ignorarea realismului care se contrazice cumonumentalitatea. Condamnarea tuturor tertipurilorartistice, în perspectivele de aer şi de spaţiu. Linişte plină dedemnitate, seriozitate adevărat creştinească. Simplitate naivă eventual naivă – neafectată şi adevăr interior în concepţiune.Despreţuirea molatecului dulce, şi mai bine figuri ţeapănedecât o mişcare exagerată în prezentare.»

Este notoriu că astfel de principii sunt diametralopuse artei bisericeşti apusene de azi, care prea adesea înlocuieşte adevărul printr-o sentimentalitate nedesluşită”.

r.R. Telegraful Român, nr. 82, 26 iulie/8 august 1908, p.

338-339

Amprenta unui spirit atent la valorile tradiţiei

“Reunind elementele tradiţionale ale artei bizantine,monumentalitatea şi descriptivismul, cu experienţa stiluluiRenaşterii şi a picturii germane (în speţă a unui BÖKLINcunoscut din perioada studiilor) stilul său, neo-bizantin î şigăseşte imaginea cea mai fidelă în decorarea catedralei dinSibiu.

Calităţile desenului şi compoziţiei, simplitatea şiprecizia i-au oferit prilejul parcurgerii unei game variate deforme şi expresii, încadrate riguros în spaţiu, cu o notă degravitateşi măreţie. În afara temelor de inspiraţie religioasă,a lucrat în ulei, pastel sau acuarelă peisajeşi mai ales figuride ţărani români transilvăneni, urmărind a răspândimonumentalitateaşi în domeniul artei profane.



Octavian Smigelschi

31

Expresivitatea acestor figuri este dată dedramatismul ce reiese din dârzenia şi hotărârea unor oameni

peste care viaţa a lăsat urme adânci, păstrându-i nestrămutaţi în dorinţa lor de libertate şi dreptate. Înţelegând “importanţaspecific naţională a stilului bizantin pentru noi”, Smigelschise va pogorî, cum se exprimase Goga în 1903, “în adânculduhului (nostru) plăsmuitor”, contopindu-se cu idealurilecelor ce vor înf ăptui după moartea sa, câţiva ani mai târziu,marele act al Unirii Transilvaniei cuŢara”.

Gheorghe Mândrescu

Steaua, 29, nr. 12, dec. 1978, p. 53

Cel mai important pictor transilvănean

“George Oprescu îl aprecia pe Octavian Smigelschica fiind: “(…) cel mai important pictor ieşit din Transilvaniala sfârşitul secolului trecut”.

„(…) este unul din primii artişti transilvăneni careface pasul de la rigiditateaşi convenţionalismul academic laconcepţia artistică bazată pe observaţia directă şi pesurprinderea realistă a aspectelor vieţii cotidiene. Alături desensibilele sale peisaje construite pe ritmicitatea volumelorşi de portretele de firmă introspecţie psihologică stă, la marecinste, pictura de biserică.

Talentat şi îndrăzneţ, el învinge hieratismul oriental

tradiţional şi pictează pornind de la studiul realităţii.Cea mai importantă realizare a sa în acest domeniu

este pictarea Catedralei Ortodoxe din Sibiu, pe care istoriculde artă Virgil Vătăşianu o caracterizează fiind “o operă monumentală, după care O. Smigelschi poate fi apreciat f ără rezerve”.

Iuliu Mesea

Tribuna, CX II, nr. 1695, 28 iunie 1996, p. 3



Seria PERSONALIA

32

Palatul “ASTRA”, a doua casă

“(…) specialiştii consideră drept culme a artei luiiconostasul şi, mai ales, cupola Catedralei din Sibiu,recunoscându-l ca adevărat reformator al picturii noastre degen. Smigelschi şi-a iubit cu fevroare neamul în care s-anăscut, a fost membru active al “ASTREI”, palatul ei fiind adoua casă a sa, achiziţionându-i majoritatea lucrărilor, aflateazi la Brukenthal”.

Corneliu Dragoman Tribuna Sibiului, nr. 5949, 3 sep. 1976, p. 2

Smigelschi, sculptorul

“Dacă pe un DEGAS şi pe un RENOIR, notorietatea

şi mai cu seamă interesul unor colecţionari mari – negustorii-a ajutat şi apoi determinat să definitiveze rodul acestorpreocupări sculpturale tardive, cu totul altfel s-au petrecutlucrurile în cazul lui Smigelschi. Din păcate, pictorul sibiana rămas destul de izolat şi nu s-a găsit nimeni care să tulbureaceastă singurătate spre a-l îndemna să-şi transforme acelemanechine, ori modele figurative în sculpturi adevărate.Smigelschi, realizând aceste figurine, în concepţia lui le-a

hărăzit în exclusivitate rolul unor modele, dar, (…) elealcătuiesc exemple persuasive care credem că depăşesc cumult stadiul de schiţă figurativă şi se apropie în chip vrednicde piesele ce aparţin repertorului plastic autentic.

În cuprinsul acestor pilde pe care le-a lăsat, maestrulsibian nu s-a gândit la o sculptură cu rol propriu-zis, cu ovaloare funcţională adevărată, însă a f ăcut un lucru aproape



Octavian Smigelschi

33

tot atât de însemnat transmiţându-ne talentul său şi dovadaindubitabilă a calităţilor sale de plastician”.

Nicolae SabăuStudia Universitatis Babe ş-Bolyai. Series Historica.

Fasciculus1, 1972, p. 70

Un capitol nou în pictura bisericească

“Posesoare a celui mai însemnat număr de lucrări dincreaţia pictorului Octavian Smigelschi, galeria de artă Brukenthal ne oferă posibilitatea aprofundării creaţiei unuiadin cei mai talentaţi artişti transilvăneni de la finele veaculuitrecut. Consemnat în literatura de specialitate ca: “activ înspecial în cadrul picturii bisericeşti de factură neoclasică”,lucrări ca decorarea Catedralei ortodoxe de la Sibiu,proiectele de zugrăvire a Catedralei din Blaj, a Capelei

RACOCZY din Budapesta au devenit puncte de referinţă pentru opera lui Smigelschi, apreciate şi menţionate ca atarede prestigioşi istorici de artă.

Academician profesor Virgil Vătăşianu înmonografia închinată artistului, releva în principal meritulacestuia de a fi înscris un nou capitol în pictura bisericească dar şi talentul de desenator “uşurinţa exprimării în creion oricărbune”, afirmând că desenele (pe atunci în colecţiaASTREI) erau, nu numai cel mai preţios tezaur de artă alacestui muzeu, ci în acelaşi timp şi cea mai valoroasă operă pe care ne-a dat-o pictura ardeleană românească de dinaintede război, depăşind ca atare cu mult cadrele regionale şiasumându-şi o importanţă naţională.”

Olimpia TudoranStudii şi Comunicări Muzeul Brukenthal. Sibiu.

Galeria de artă, 2, 1979, p. 91



Seria PERSONALIA

34

Creatorul stilului neobizantin“Spre deosebire de marii săi contemporani, fie

ardeleni, fie de dincolo de Carpaţi, care se inspirau mai multdin arta Renaşterii, Smigelschi s-a întors la tradiţia bizantină din arta bisericească, la pictura în frescă, dar nu la o imitareori copiere a ei, ci la “o regenerare” a artei bisericeşti, după cum afirma el însuşi. Renaşterea italiană i-a fost izvor

pentru multe scene, dar n-a nesocotit cu nimic nici picturabizantină tradiţională, mai ales cea din ţările româneextracarpatice.

La această sinteză a spiritului apusean cu celrăsăritean (bizantin) a adăugat apoi diverse motiveornamentale din broderia populară românească (ornamente în decorul pereţilor) motive populare în veştmintele îngerilor.

Dacă ar fi pictat întreaga catedrală, ar fi introdus şielemente locale, aşa cum am constatat mai sus (de pildă,costumul popular al Sfintei Filofteia, coroanele magilor, îmbrăcămintea păstorilor, copiii-îngeri cu steaua, etc.)

În felul acesta, Smigelschi a creat la Sibiu un stilpropriu, pe care îl putem numi “neobizantin”, adică osinteză strălucită de elemente din pictura bizantină, a

Renaşterii şi din cea populară românească”.

Preot Prof. Dr. Mircea PăcurariuCatedrala Mitropolitană din Sibiu

1906-2006, 2006, p. 67-68



Octavian Smigelschi

35

AANNEEXXEE



Seria PERSONALIA

36

Cupola Catedralei: Decora ţ ia ferestrelor



Octavian Smigelschi

37

Octavian Smigelschi: Începătoriile



Seria PERSONALIA

38

Octavian Smigelschi: Evanghelistul Luca



Octavian Smigelschi

39

Octavian Smigelschi: Evanghelistul Marcu



Seria PERSONALIA

40

Octavian Smigelschi: Arhanghelii



Octavian Smigelschi

41

Octavian Smigelschi: Îngerul mor ţ iiModel figurativ, Roma, 1910-1911



Seria PERSONALIA

42

Octavian Smigelschi: Maria tronând.Model figurativ, Roma, 1910-1911



Octavian Smigelschi

43

Octavian Smigelschi: AnahoretModel figurativ, Roma, 1910-1911



Seria PERSONALIA

44

Octavian Smigelschi: Sf. Emeric?Model figurativ, Roma, 1910-1911



Octavian Smigelschi

CCuupprriinnss

1.Argument ...................................................... 5

2. Studiu introductiv ......................................... 7

3. Cronologie documentară ............................... 15

4. Bibliografie sibiană ...................................... 245. Referinţeşi interpretări critice ...................... 28

6. Anexe. Ilustraţii ............................................ 35

01 Octavian Smigelschi

Documents

Transcript of 01 Octavian Smigelschi