valentin e. busuioc

rbatul din calea lactee

2

Coperta i ilustra iile: Nicolae MACOVEI

Copyright © Valentin E. BUSUIOCvbusuioc@yahoo.com

Copyright © pentru aceast edi ie: Editura Eminescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a RomânieiBUSUIOC, VALENTIN E.

rbatul din Calea Lactee/ Valentin E. Busuioc, -Bucure ti, Editura Eminescu, 2004

ISBN 973-22-0989-5

© Editura EMINESCU, 2004

3

valentin e. busuioc

rbatul din calea lactee

Editura EMINESCU, 2004

4

5

Moto:

„Cine nu iube te, nu-L iube te pe Dumnezeu, pentru c Dumnezeu este iubire”.

I Ioan 4,8

6

7

stau în fa a colii de scrisadumbrit de îngerul p zitor

uzind serafimii pe linia vie iicu raze sub iri de lumin

d traseele sângelui oaseleorbita ochiuluisub care p rile se vor închina unui zeu

d oul pe care-l ine la piept cel lalt înger uit cum îi lipe te coaja continuu

cu limba lui transparent v d chiar pe mine copil

inventând cuvintepansând prin interioro pieli orbitoareabsent

8

e o zi lini tit de duminicdin acelea în care prafulse a eaz pe scauneca i cum s-ar reg si astfeleu expediez pe internetfotografii i poezii f titluîncât în camer e tot mai frig i-ntunerici chiar fereastra se retrage i u a la fel

iar trupul mi-e din ce în ce mai chircitseam cu al unei cârti ecu al unui p ianjencu al unui fir de nisipce se a eaz linpe un scaunde plu

9

exist aerpe care nu-l respir nimenie într-o seringîntr-un stilouîntr-un paisau în memoria unui computer

fiindc vine o vremecând aerul nu mai vrea s fie respirati-atunci singurul lucru pe care-l dore ti

e pu in ap c lduîn care s i înmoi picioareleîn timp ce prive ti cum în lumina luniiun câine muribundse avânt în larg

10

singur tatea fiec rei sericu propria-mi umbrie ind pe fereastrcu distan a dintre pere isus inut de aerul împ iatcu str zi argintiide la urme de melci totu i f nici o senza ie

e o astfel de searîn care manuscrisele mi se prind pe t lpiînlocuind descuamata piele

11

goliciunea pe fe ele noastrebe ia de-a ne fi cunoscut pe internettu ascunzându-te în mai multe locuri deodatînconjurat de o pulbere fin indigoeu c utându-te ziua întreag pe chattransformându- i numele în coduri binarei chipului t u dându-i formatul jpg

privind zi de zicum toate aceste necitite e-mail-urise ridic -n tavan i se rotesc s lbatic în juru-mipân ce seara mi se las pe mânoimul dresat al trupului t u

12

târziu în noapteorientându-m dup steleprin labirintul ora uluicu aburul gurii reflectat în anonime vitrineauzind cum se exfoliaz manechinelede prea mult lumincitind involuntar diverse afi ece prezint izbitoarea asem naredintre genomul uman i cel al mu teidar totu i ajungând acasunde devin dintr-o dat fericitchiar mai mult decât câinelece m întâmpin scheunând

-i dau drumulpe strad

13

tu e ti marginea unui anpe care se a eaz b trâniicând ies din spital pentru ultima oari î i pip ie t cu i oasele craniului

ti goliciunea poemelor scrise pe-ntunericfereastra cu care m trezesc în privirinorul de fum al ig rilor meleprins într-o fotografiepurtat de vânt

14

o femeie se gânde te-n de ertla b rbatul din calea lacteedar urmele luinu se afl printre dune fierbin inici în dic ionarul de sinonime

sându-se visat printr-o fantprin care doar cuvintele intrfiindc iube te realulcât s înal e cu privirea o steaori s populeze o oaztr ind precum o cârtiîn memoria computerului descuamatdin vitrin

15

16

17

stau în odaiecu reportofonul în mânîn fa am coli albecreionul de 0,5 mmiar din dreaptalumina ferestreivreau s înregistrez orice tr ire

aflu cum se na te poemuli pe m sur ce caseta audio

se învârte în golmilioane de particule de prafse a eaz cu moartele mele celulepe coala de scris

18

cineva tace în oraîmpr tiind nisip prin înc perenu are sonerie nici flori la fereastrvecinii sim indu-l dup cum zboar p rilemereu împreunse spune c uneori pleac de acasi cump clepsidre

sticla topind-o în uria e lentilepe care i le înfige sub pieleori de câte ori vreun poet b nuie te

cineva undevaînmul te materia

19

exist norii oameni bolnavi

ce c toresc pe scara tramvaiuluiinsule pe care nu ni le putem închipuiiubite ce se sufoc -n memorie

ri cu ochi alba trii frun i ce se descre esc într-un s rut

exist norii gustul zmeurei ce nu se poate uita

pezi mai înalte decât cerulfrig împins pân la dulcedureri matematiceexplozia singur ii din noi

exist nori

20

e frig i întunericîn m nu a pierdutcineva st la fereastr

judec dup cum scriupe îng lbeni ii pere iîn alte trupuri poate c e caldi alcoolurile zdren uiesc manuscrisele c rnii

dar eu simt via a ca pe un os spiralatce m p trunde din ce în ce mai adânci m fixeaz în piele

încât presimt dac -a bea cana cu lapte

tavanul s-ar dizolvaîn spirtul memoriei

21

traversezi singur stradatiind c nu te a teapt nimeni acas

nici m car musca prins între ferestrece nu tie dac în untruunde e cald i miroase a cozonace locul unde va pleca atunci când va muriori dac nu cumva sub stele e acel locde unde iat c vine chiar acuma b rbatulobosit i nesigur pe sinene tiind dac tr ie te între cer i p mîntori între dou coper i

22

vecinii mi-au spus nu mai plec de acas

fiindc în lipsa meacamera în care scriu se dilatajungând pân în mijlocul drumuluidar nu i-am crezut i-am plecati-n seara asta când m-am întors

pl cu a cu numele str zii lipseai poarta avea urme de melc pe z vor

iar acum în timp ce scriu acest poemdin oglind m privesc din ce în ce mai aproapevecinii strada tavanul pere iicu toatele n pustindu-seînspre coala de scris

23

24

25

aerul vibreaziar eu ascult cum seac un fluviu subterani-a vrea s m eliberez mi c pere ii acoperi i cu poeme-i scot în strad apoi în afara ora ului-i abandonez pe un câmp viscolit-i încol easc lupii

iar ei de fric se lipeasc unul de altul

din ce în ce mai tarepân când se vor sf râmai se vor transforma într-o pulbere fin

vântul s-o arunce pân -n zoripeste inocentul ora

26

afar e întuneric i ninge iar noisolidari cu paharele goale de vinîn care ne înghesuim tremurândele umbrest m într-un bar la subsolprivindu-ne-n ochi cu sfialca i cum în oglind am fiapoi sim ind poezia pe-aproapene oprim rând pe rând respira iai o hait de lupi devenim

ie ind din pe teridin mormite din pieleîn câmpia colii de scriss-o-ncol im

27

stau în penumbri gândesc aidoma

un necunoscut îmi face semne cu mânaori poate c scrie cu aerdespre durerea de-a se plimba prin oraca pe o tabl de ah

teptând cu înfrigurare acel momentîn care întunericul va fi la mutarei-l va conduce

pe str zi f nume

28

într-o sal de lecturcu anonima coal de scrisevitându-ne privirile i orice atingeresim ind c la col ul str ziiun necunoscut ghice te în ridurilecelor ce privesc cerulpân când acesta disparedeslu ind astfelcum se descompune memoria ora uluidincolo de c i i r spântiide aceast hârtiepe care poemul a stat atât de pu indoar cât s se u urezede durerea de-a fi

29

mi-e seteiar tu-mi oferi un pahar cu lapteprivind albul pere ilor

într-un târziuîmi treci mâna prin p rca prin nisipul clepsidrei

nu- i fie team îmi spuiora ul e goli în penumbra acestui ultim exod

ne vom surprindememoria

30

ploaie de octombrielocuim într-o cas f adresgândindu-nela felul de-a se lichefia al sângeluitu stai învelit în manuscrisei-mi spui c nu e nimic animalic

în a privi cerul i-a suspinaeu sporesc confuzialuându-mi pulsulîn lumina unei stele c toare

31

32

33

am treizeci i opt de aniîmbr cat în halatul g lbui

uit cum ficusuli-a r sucit o frunz spre mine

poate c în adâncul memoriei saleo insect albastr îmi caut un numepoate c ar vrea s -l mângâi u or

-l terg cu buretele îmbibat în beredar ast zi am treizeci i opt de anii pentru fiecare întâmplare f r spuns

le ar t palmele norilorapoi le suprapunpe frunze u or îng lbenite

34

cineva va muricei însingura i audcum carii sap -n lemnul icoanei

un tren ne aminte tecum prindeam pe te cu mâna

fotografia ta e luat de vânt

35

36

37

fa în facu dic ionarul explicativalegând cu coada ochiului cuvinteleamintindu-mi unele lucruritr ite i uitate de al iigolindu-mi singur tateaîn penumbra unui poemcu pielea ca de g incând numele mi se tergede pe cartea de vizit

toate aceste nea teptate lovituri ale vie iiprimite cu r cealde o îng lbenitcoal de scris

38

atât de singurîncât îmi dezgrop amintirilecum ar fi aceeaîn care am fost ultima oar în cimitirul bellui l-am condus pe iosif naghiucând din cuvinte

atunci cândîntr-un col al aleii poe ilorun liliac înflorea a doua oari-n copacii de-al turi

frunzele abia se mai puteau st pâni

39

40

41

cea mai bun prietenfumeaz doar în zilele f sode obicei st la geami încadreaz în cercurile de fum

insectele ce au umbra la scara 1/1nu-i pas de nimic i de nimenidoar fumeazpân la filtrupân la degetepân la ospân ce obscura ei straddevine palpabildilatându-se bruscde lumina unei ferestreîn fl ri

42

trandafirul î i scutur petaleleîn paharul cu vintu nu spui nimicdoar m atingicum ai desena într-o can cu laptecum mi-ai descrie din cuburi un norsun -a t cerecineva ascult la ui-un aer voalat se prelinge pe covor

punând biblioteca în umbr

lpile se recunoscpielea viseaz din nou în culori

43

azi locuiesc la mansardîn amintirea acelei seriîn care ai l sat s i se vad sufletulalbind astfel pere iist teai în mân cu o coal de scrism-ai pus s i dictez tot ce-mi trece prin minteai vrut s fii muritoare

fii secretara mea de cuvintedar eu î i repetam într-una cuvântul mâineiar tu l-ai pus strat peste stratpân când hârtia n-a mai rezistati-a cr pat sub forma unei ferestre

eu am deschis-oa venit vântuli te-a luat

44

singur prin ceape str zi aglomerateprintre frunze ve tede i priviri sinuciga ecu zile în care m simt num ratde b trâni din balcoaneprintre câini vagabonzice-mi miros palmelecum mi-ar mirosi în memoriedar totu i atât de fericit

rindu-mi ceas de ceasgradul de descuamarea pielii

45

nu m atingenu-mi spune pe numeam trupul sub ireca foi a de argint a icoanei

reia nimeni nu i se mai închinnici m car aerul pe care-l con inei-a vrea totu i s tiu

ce e în mintea acvileicând planeaz i prinde-ntre ghearereflexia aceluia i p str vi nu via a lui remu rile poate

nu m atingesunt întâmpl ri ce-ar îmb trâni i-o statuie

46

prea multe linii în palmîncât privirea se opre tepe-aripa unei mu te albastredar realitatea este bun cu mine

p trunde prin toate sim urileceea ce-mi aminte tede naivitatea pe care-o am diminea adup ce m tai cu aparatul de rascrezând c pot opri sângelecu un petec de hârtieuitând c acesta va cre te continuuseara fiind nevoit s desprind de pe faun întreg poem

47

48

49

camer bolnavcenu iul tremurândîntr-un vechi filamentumbra ferestrei pe ma ina de scrisiar semn de cartefisura oglinzii

atâtea spaime într-o diminea ploioasîncât traversez ora ulîntinzându-mi la picioarelabirintul

50

aleg cu grij colile de scrispe cea mai alb o pun dedesubtîncep întotdeauna cu una g lbuiepe care stiloul scrie mai greuzgâriind în c utarea cuvintelornu m uit la mâiniîn c inici în creierdoar a tept în t cerelaptele s dea în fociluminând biblioteca

51

arunci duminica poemela picioarele celor ce î i privesc frunteaca i cum te-ar cunoa tespre a le reaminti

oricât de mult ar purta pantofiiace tia sunt reci

fiecare se va întoarce singur acasîntr-o camer goal str inprecum firul de prafreadus de vântîntr-aceea i p sitvitrin

52

dis-de-dimineabeau un pahar cu ap i privesc noriiteama de-a nu uita drept semn de cartefotografia m nu iiîmi aminte te cum locatarii de vizavideschid duminica fereastramereu pe dinafarcum vopsesc apoi în albastrufisurile pere ilorpurtând neputincio i în veneproiec ia unor fluvii demult disp ruteal c ror ecou înc mai electrizeazierbarul

53

mersul pe jos searaprintre frunzele unor copaci anonimiîn lumina pe care o d dep rtarea

act de identitate la mineori oglindnimicul care s -mi aratecu ce începe memoria celor dragiaflând cu durere

doar atunci când sfâr esc în rânpere ii î i redobândesc transparen atocmai acumcând strada se opre te bruscn-o ia la dreapta nici la stânga

sându-m neputinciosîn mijlocul vie ii

54

te întorci acas obositnimeni s nu vad c e ti pustiiti s nu- i r spund la salut

tii c e ti bolnavdup cât de atent e ti privit peste um ramintindu- i astfelcând le-ai vorbit ultima oarunor obiecte stricate

întârzii cu mâna pe clan a u iipân când umbra va preînchipui o fereastri s intri-n odaie ca-ntr-un lichid amniotic nu recuno ti decât bucuria papucilor

iar patul s te primeascprecum manuscrisulpl cintele calde

55

56

57

sear de iarngândindu-m la poe iicondamna i s scrie cu unelte de plumb

împing pe dealul memorieiapele pe care nu le-au transpirat

respire prafulsat de cuvinte moi i c ldu e

scoase de Dumnezeu noaptea pe uli ereci i întunecoaseunde ies la vânat p rilece au în loc de aripi coli de scrisi ciocuri ascu ite

albastre

58

azi m-am reg sitîn sertarul cu fluturicule i de tat l meudirect de pe tâmplele muribunzilorîn m rul pe care un necunoscut îl tot picteazpân ce îi terge memoriaîn p rile unor insule secretece poart sub aripiîng lbenitele coli de scrispierdute în r zboide cei ce salvau fluturivisând

59

ternutulla început atât de str inca le ia vie ii pe care o înc lzesc zilnic în gurpentru a o scuipa apoi b rb te te-n rân

râna din care vin i din care vine iubitape care-o îmbr ezca pe o letrin cu care începe speciamemorând nop ileîn care zgâriem pân la sânge pere iiîntrebându-ne apoi diminea ala ce bun atâtea ferestrecând ochii au suficient lumindar scotocind în suflet sear de seardup dumnezeiasca rân

60

serile de toamn în parcul carolprivind cum o b trân hr ne te porumbeiidirect din mân(ridurile eiprecum inelele de cre tere al copaciloramintindu-mi de pl cinta cu brânz a bunicii)

teptând golit de memorieclipa în care i se termin semin elei-mi arat palmele-i ciupite

doar pe linia vie ii

61

duminicilecu privirea pierdut -n tavaneliminând vocaledin numele obiectelor stricateprivind noriicu fotografia ploii în creiernum rând în oapt c ile necitite

ezate ca un labirint pe covorstr tut în vârful picioarelorori de câte ori un necunoscut

strig la geampe un nume bizardin consoane

62

milpentru coala de scris r mas -n ma inspre-a lumina pere ii acoperi i cu poemepentru aripa oimuluice tresarecând îi desenez conturul pe-o frunzpentru ochii mameice m privesc din albumbucuro i s -mi ofere cozonacul fierbintepentru mâinile melece-i mângâie tâmpleleînnegrindu-i p rul la loc

când-o tân apoi adolescentvisându-se într-o dup -amiaz de varal ptându- i copilulplângând

63

manuscrisulcit în câmpie

îndurând anevoieciulinii i ciocurile p rilorsub iindu-secând luna coboar -n pupila haitei de lupitremurând în ochiul de ap

sat de cel ce-a v zut noriipentru ultima oar

64

te ridici într-o dimineai la i patul i s pleci s i iei r mas bun de la câine

ori de la p ianjen uzi florile

ca i cum nu te-ai mai întoarce vreodatiar u a s-o la i descuiat fereastra la feli f vreo hart la tine s mergi continuu

pân când nimeni nu- i va mai r spunde la saluti complet gol f linii în palm ajungi la cap tul lumii

aidoma acelui pe te uriace tr ie te toat via a-n adâncuride unde nu iese decât o singur datunei stele c toare

-i dea nume

65

C u p r i n s

(stau în fa a colii de scris...) 7(e o zi lini tit de duminic ...) 8(exist aer...) 9(singur tatea fiec rei seri...) 10(goliciunea pe fe ele noastre...) 11(târziu în noapte...) 12(tu e ti marginea unui an ...) 13(o femeie se gânde te-n de ert...) 14(stau în odaie...) 17(cineva tace în ora ...) 18(exist nori...) 19(e frig i întuneric...) 20(s traversezi singur strada...) 21(vecinii mi-au spus...) 22(aerul vibreaz ...) 25(afar e întuneric i ninge...) 26(stau în penumbr ...) 27(într-o sal de lectur ...) 28(mi-e sete...) 29(ploaie de octombrie...) 30(am treizeci i opt de ani...) 33

66

(cineva va muri...) 34(fa în fa ...) 37(sunt atât de singur...) 38(cea mai bun prieten ...) 41(trandafirul î i scutur petalele...) 42(azi locuiesc la mansard ...) 43(singur prin cea ...) 44(nu m atinge...) 45(prea multe linii în palm ...) 46(camer bolnav ...) 49(aleg cu grij colile de scris...) 50(s arunci duminica poeme...) 51(dis-de-diminea ...) 52(mersul pe jos seara...) 53(s te întorci acas obosit...) 54(sear de iarn ...) 57(azi m-am reg sit...) 58(a ternutul...) 59(serile de toamn în parcul carol...) 60(duminicile...) 61(mil ...) 62(manuscrisul...) 63(s te ridici într-o diminea ...) 64

67

valentin e. busuioc

scut în 1965. Licen iat al Facult ii de Jurnalismi tiin ele Comunic rii, Universitatea Bucure ti.

A publicat volumele 111 poeme (Ed. Muntenia,1993), Via a în direct (Ed. Leda, 1995), Vortex(Ed. Eminescu, 1999) i rbatul din Calea Lactee(Ed. Eminescu, 2004). Scrie poezie, proz scurt i teatru.

Inclus în antologii de poezie din România, Belgia,Canada, Japonia, Marea Britanie, Slovenia i S.U.A.

A ob inut mai multe premii literare în ar i înstr in tate.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1996). Cronici literare semnate de Ion Ro ioru (Tomis,

12/1993 i 1/2000), Ion Dragomir (Metafora, 2/1993),erban Codrin (Orion, 1/1993), Constantin Ab lu

(România literar ,17/1994), David Alexandru (Semn,1/1995), Mircea Petean (Steaua, 4-5/1995), Edith Horvath(Steaua, 6/1995), Corina Mihaela Apostoleanu (Tomis,9/1995), Grigore oitu (Poesis, 12/1995), BarbuCioculescu (Contrapunct, în numerele din sept.1996 idin iunie-sept.2000), Florin Laz r (Steaua, 7/1999),Octavian Soviany (Contemporanul, 1/2000), NicolaeMotoc (Tomis, 2/2001) Nicoale Baboi (Via a Armatei,8/1993), Nicolae Boghian (Via a Armatei, 7/1999) i al ii.

68

Comentarii critice – Selec ie:

“Venit ca din alte sfere, pentru a- i petrece via a obligatorie (caun concediu) în aceast lume, poetul Valentin E. Busuioc scrie unjurnal de excep ie despre aceast unic aventur (...). Nota iile suntprecise, orânduite dup un ritual tiut numai de autorul-ini iat. Elesunt f cute numai cu privirea, ce con ine puteri alchimice, în

sur s macereze realitatea, s scoat din ea esen e ce alc tuiescde fapt spa iul pictural pe care poetul îl i traseaz , dar îl i reface,povestindu-l “.

Nicolae BOGHIAN

“Valentin E. Busuioc scrie mai mult o poezie a cotidianului, aactualului, poetul coborând în „miezul vie ii” unde absurdul,plictiseala, neprev zutul, haosul î i urmeaz complementar unulaltuia, unde „oglinda lumii” se f râmi eaz în milioane de cioburi,fiecare din ele reflectând o parte a lumii“.

Florin LAZ R

„Valentin E. Busuioc e printre poe ii, nu prea mul i la num r,care, f a face cu totul abstrac ie de practicile i cuceririle poezieioptzeciste, dep esc faza elabor rii re etelor scriiturale i neprezint poezia ca produs finit ce- i conserv ca prin miracol toatprospe imea roural-auroral cu care a venit pe lume la ceasul încare prin insomniile îndr gosti ilor de frumos zburd capricioaseleiele”.

Ion RO IORU

„Valentin E. Busuioc se las cu greu prins în plasaauctorialit ii, el este mai mult un privitor al poeziei, un observatorsecret al acesteia, decât un implicat în mecanismul ei textualizant. Programul s u poetic este acela de a sublinia nesemnificativul,de a-l ridica la rangul de uman. El se lumineaz privind obiectele,„smulgând lucrurilor cea ce ele tiu despre oameni”, precummodernistul Eugene Guillevic”.

Grigore OITU

69

Majoritatea textelor luiValentin E. Busuioc încep prin afi simple puneri în pagin alecotidianului, transcrip ii, înstare brut , ale unor experien ecare nu întârzie, înc rcându-se depresentimentul metafizicului,dobândind un aer de stranietate,în timp ce discursul poetuluitinde s se insoliteze, princultivarea rupturilor semantice,a a a-numitelor alotopii.

Conceptul de realitate ,asupra c ruia se fixeaz poemele sale, nu se reduce lacontactul epidermic cu lucrurile, ci, infinit mai mult decâtasta, angajeaz divinul pe care obiectele îl reveleaz iîl ascund totodat , ceea ce face ca rupturile prezente lanivelul discursului s fie tot atâtea modalit i prin care eulpoetic încearc s deconstruiasc datele empiriei,operând în suprafa a realului intersti ii care deschid

tre zonele cele mai adânci ale acestuia, scriind astfel opoezie a substan ei. Astfel, Valentin E. Busuioc sesitueaz în descenden a a a-zisei lirici a obiectelor, a c reipartitur reu te s-o interpreteze într-o cheie personal ,impunându-se ca un autor de o remarcabil originalitate .

Octavian SOVIANY

ISBN 973-22-0989-5