m mTZ O 2vE ^ u 3 S T

BABETA

THEOCHAR ALEX!.

BABETAROMAN ORIGINAL

B R A ŞO T

T I P O G R A F I A A L K X I .

w .

CAPITOLUL 1.

R u ş i n e a .

„Din Ionică ’oi face un Domn !“„Să te ajute Dumnedeu! Cu ce draga de inimă

n’aş fi făcut şi eu din Tomiţa-al meu, căci este cu cap drăguţul, scîe carte şi încă ce bine, cu to te că n’a mers de cât numai done erni la dascălul Ianeu...“

„Bine, b in e ,. .. sein R eveico ... Par’că diceai cărţi trebue banii pentru cele trei (jile din urmă ce aţi muncit în câmp la noi.“

„Aşa, nene Radule,“ întări lelea Reveica oftând. Nenea Radu să scula, merse la masă, deschise puiul ei şi scdse 0 hârtie de un fiorin şi două băncuţe de câte <}ece creiţari.

„Trei nemţesci bani răi, atât vi să face,“ (jise el apoi întinând banii acelei neveste cu faţa pricăjită, cu portul sărăcuţ, care stetea dinaintea lui si despre care am aiujit că o chiamă Reveica.

„Trei nemţesci, nene Radule,“ repetâ femeia cu un suspin amar când primi banii, pe care, luându-i, îi legâ intr’un colţ al cârpei sale de pe cap, apoi mai (jise: „remâneţî cu bine,“ şi plecâ, clătinând mereu din cap.

Nenea Radu iernase acum numai cu nevastă-sa, cu lelea Maria, fata şchiopului.

Am aiuj.it. că omul nostru s’a făgăduit a face Domn din Ionică al său, cu tdte astea să nu credem

l»

i

cumva, că va fi fost vr’un sătean putred de bogat, cum să află câte unul ici colea şi printre Românaşii nostril. Era cu dare de mână, — nici vorbă cât des­pre asta, dar uitându-te la el credeai că nu prâ are cele de lipsă. Acum bună âră nu încălţase nici cis- me, nici opinci măcar, ci era .desculţ tot asemenea ca şi nevastă-sa. Fiind vacul frumos ca şi acum şi când n’avea să mârgă la oraş, umblau tot de-auna pe tăl­pile ce le primiseră de la mamele lor, căci le dove­dise mai trainice de cât tălpile cismelor, ale papucilor său ale opincilor. Aşa să deprinseseră ei să umble desculţi din moşi strămoşi şi nici prin cap nu le tre­cuse vr’o dată a să lăsa de acest obiceifi din bătrâni, măcar că „nea“ Radu-şi agonisise vr’o două p&nrân- turi de arat, tot atâtea, ba pare-mi-să chiar mai multe locuri de fânaţiî şi că avea şâpte cai in grajd, cinci pe drum cu marfă d ’ale negustorilor şi trei său pa­tru cară.

„Amjit-ai Ionică, tată-tău vrea să facă Domn din tine,“ (jise lelea Maria cătră un băieţaş ca de vr’o şâpte ani care să tăvălea pe prispă.

„Vreai să te facî?“ mai adaose ea.Băiatul îmbrăcat numai în o iiă lungă şi încins

cu un găitan roşu peste mijloc, clinti din ochii săi cei mititei şi uitându-se la mă-sa nu <jise de cât:

„P ă i!“ apoi remase cu ochii aţintiţi asupra pă­rinţilor săi, care eşiseră in curte.

„Ve().i cât e de cu minte, “ strigă nea Radu.„Nu-mi mai trece, că şi R eveica ...“ reincepu le- -

lea Maria.„Ce nu-ţî trece?“ repetă nea Radu, căci lelea

Maria să întrerupsese din vorbă şi pornise să gonâscă un viţel, care să apucase să i’âdă prin crepăturile şu- rei, pe unde eşia câte un firicel din orzul cel mult, ee era acolo.

i

„Nu-mi mai trece că Reveica ar fi voit să facă şi ea Domn din Tom iţă-al ei,11 îşi săvârşi ea apoi vorba, intoreându-să la bărbat şi la copil.

„Nu-i mumă şi ea?11 făcu nea Radu, „ba mai mumă de cât tine,11 adause el în sine.

„Ce mai m um ă/1 (jise Jelea Maria strâmbând din nas,

„Ca tdte mumele,41 urmâ nea Radu.„Ce, mă pui în rând cu o femeia ca Reveica,

pe mine nevastă cinstită,11 ţifni lelea Maria aprinsă.„D ’apoi,11 îngânâ nea Radu, „adică vorba vine,

ea nu l ’a avut de-a g a ta .. .11„ Ş t . . .11 făcu lelea Maria clintind din ochi şi ară­

tând cu o privire fugitivă asupra lui Ionică, care nu-şî luase ochii de pe ei, „eu nu Fam făcut cu o cătană, ca Reveica pe T o m iţa ...“

„ Ş t . . .11 repetă acum şi nea Radu la rândul sâu punându-şi tot o dată degetul pe gură.

Dar Ionică aurise şi înţelesese.Lelea Maria nu era atât de rea de inimă seu a-

tât de neprecugetată la cap, după cum am trebui să conchidem din vorbele ei de până acum.

La semnul ce-i făcu bărbatu-său, îşi luâ sâma că i pornise gura pe dinainte şi tăcu.

Era insă prâ târdiu, căci acela de care să feria, n ’avea trebuinţă dă explicări, i era de ajuns cu ceia ce -aurise.

Ionică să sculase şi pe nesimţite o luase spre poieniţă, unde văzuse pe Tomiţa cu un cârd de băeţî.

Ulmeniî, căci aici se petrec aceste evenimente, nu se putea numi sat, nici cătun măcar, de 6re-ce sta numai din vr’o şepte, opt case, şi n ’avea nici bi­serică, nici cârcimă măcar.

Locuitorii din Ulmeni să închinau la iconele bi­sericii din satul vecin şi tot în acel sat anume Bâr-

I

sescî închinau paharele de-şl potolea setea de rachiu. Acest sat învecinat nu era departe, cale ca de vr’un pătrar de oră.

Mai era în aprop:ere şi oraşul Stefânesu, ca vr’o oră departe de Ulmenî.

De şi nu trăiau de cât vr’o opt nouă gazde in acestă localitate, Ulmenii nu să puteau (jice că ar fi fost un loc pustiu, mai ales pe timp de vară, unde oră­şenii veniau cu cârdul ca să-şî petrecă prin împreju­rimea cea desfătată.

Casele lui nea Radu erau cam pe Ia capul satu­lui, la marginea pădurei, pe o poeniţă din cele mai minunate, câte poţi vedea pe acest frumos pământ.

Spre drâpta caselor era un pisc crescut tot cu bra(ji drepţi ca o făcliă şi înalţi ca o biserică; spre stânga o grădină boereseă, cu flori frumdse, care să vedeau prin zăbrelele de fier ce împrejmuia acea grădină.

In faţa caselor era poeniţa er în fundul ei pă­duri de brad, aşedate una după alta tot mai pe deal, tot mai sus, de pare că dealul cel mai din fund, cel mai depărtat, era aşa de înalt în cât nu mai avea de cât o palmă, mult două până ’n cer, când era senin, âr când era ploie şi cerul plin de nori sburători a- tunci acei munţi erau acoperiţi mai până jos la casele lui nea Radu. Aşa dară nici astea nu erau tocmai departe de cer.

Erba de pe poeniţă nu se făcea mare ci rămâ­nea numai ea un deget de lungă, căci o pâsceau vi­ţeii, care o scurtau mereu şi astlel era ca şi când pământul ar fi fost acoperit cu un covor scump de catifea m61e şi verde ca smaraldul.

Sus cerul albastru, jos covorul cel verde deschis, împrejur munţii cu bracjii cei mândrii, etă teatrul, pe pare băeţii din Ulmeoi săvârşiau vitejiile lor copilă-

7

rescî. Să jucau, sd întreceau în fugă, să luptau, arun­cau pietril cu praştia, sS trânteau în luptă drdptă său cu piedecă. Aici era lumea lor unde imitau mult pu­ţin pe dmeniî cei mari.

Vătaful copiilor era Tomiţa al Reveichiî, căci el scia să-i mustruăscă mai bine de cât ort care, el a- runca mai bine şi mai departe cu praştia, fugia mai iute şi era mai tare de cât toţi cei lalţî. El scia cele mai multe cântece, cele mai minunate poveşti şi câte nesdrăvănii tdte.

Toţi băeţii-1 iubiau, numai unul era, care riu-1 putea suferi, Ionică al Radului.

Acesta era cu vr’ un an mai mic de cât Tomiţa şi cu mult mai slab, mai şubred, mai nepriceput în­tru tdte, dar să credea mai mult de cât densul şi-l pizmuia pentru trecerea ce avea dinaintea celor lalţî băieţi.

Era o pizmă mare, care cuprinsese t,6tâ firea lui Ionică şi l’ar fi omorît, dăcâ nu s’ar fi mângâiat <ji- eându-şi, că Tomiţa-i sărac, venindu-i aminte, că muină-sa nu-i aducea nici o dată pâine albă din Ste- fănesci, cum i aducea lui in fie care vinere, când pă­rinţii sSi se întorcea de la oraş, dar nu numai pâine albă, ci chiar covrigei fragezi de să topiau în gură şi colaci albi ca zăpada şi moi ca fulgii şi b u n i. .. mai buni de cât ceapa. Dar cu tdte astea, când nu era vorba de mâncare, ci de joc şi de alergare, ceia ce sd întâmpla mai des, vedea că Tomiţa îi lua pe dinainte şi atunci se mîhnia. Numai nădejdea, că mâncarea cea bună îl va face să crescă mai mare de cât Tomiţa şi să-l intrecâ întru tdte, numai acdsta nă­dejde îl mai ţinea de nu i crepa ferea în el.

Aceste gânduri şi simţiri nu erau aşa de lămu­rit aşezate în capul lui Ionică, cum le-am espus noi aici, dar in fine de şi mai nelămurite, ele existau,

I

erau realitate, şi-i înfluinţau tot pasul, totă por­nirea. —

Când avttjise din gura mame-sei vorba, că Re- veica făcuse pe Tomiţa cu o cătană, eşise tiptil, ca să nu-1 simţă părinţii săi şi să nu-1 oprâscă cumva de la săvârşirea pasului, de care p*e bine scia, că este o răutate.

Dintru întâii! mergea încet şi pândind cu câda ochiului decă-1 vede mumă-sa ori tată-său, observând însă că aceştia nu-1 luară în sâmă, o porni fuga in acea parte a poeniţei, unde vedea pe băeţii adunaţi la o laltâ.

Atât nea Radu cât şi lelea Maria vătjuseră prea bine plecarea lui, crezuseră insă că merge ca să se intâlnâscă ca tot de-a-una cu băeţii.

Da, asta o voia şi Ionică, să să întâlnescă cu băeţii, dar nu ca tot de-a-una, căci astăzi avea o scire, care trebuia să do bore pe Tomiţa, să-l facă de bat­jocură, de rîsul băeţilor.

Pe pajiştea poenii era val-vârtej.Un cârd de băeţi din satul Bărsesci venise ca

să caute prin pădurea de la Ulmenî bureţi de cei lăptoşi, de care nu să făceau nicâiri aşa de buni la gust ca sub brădetul de la Ulmeni.

Intoreându-să băeţii Bărsesceanî spre casă, daseră prin poeniţă, er acolo fură întâmpinaţi de câta To- miţei. —

„Ho măi,“ strigase prietinul nostru la vederea băeţilor streini, „dâcă vă trebue bureţi, căutaţi pe la v o i!“

„De când te ai făcut jitar?“ întrebă unul dintre băieţii de la Bărsesci.

Jitari să numiau păzitorii pădurei. Sătenii de prin munţi nu urăsc însă pe nimeni mai tare de cât pe aceşti âmenî, cate nu-i lasă să să folosescă după

- 9 -

placul lor de lemne, şi de alte bunătăţi ale pâ- durei.

întrebarea strigată de Bărsescenî cătră Tomiţa, era ca şi cea mai mare ocară cu care să putea aco­peri vr’un om prin acele părţi ale lumii.

„Eu jitar!“ răcni Tomiţa, „staţi numai că ve a- răt eu vouă să-mi cj.iceţ\ jitar, ho pe e i!“

La acâstâ provocare a lui Tomiţa, Ulmenenii cu dânsul in frunte, se aruncară pe Bărseseeni şi sâ în- căierară.

Lupta nu ţânu mult, căci strategia şi curagiul lui Tomiţa fiind mai presus de a adversarilor sfei a- cestia peste puţin fură fugăriţi.

Tocmai în clipâla in care Bărsescenii o luară la sănâtdvsa sosi Ionică pe câmpul de bătaiă.

„A i vădut Ionică cum fug de noi Bărsescenii, “ i strigă Tomiţa mândru de isbânda sa.

„Yâ4ut,“ făcu tainicul duşman, apoi fără nici o transiţiune, după firea copiilor începu să strige:

wTomiţo, mă-ta te-a făcut cu o căt.ană!“„L ’a făcut cu o câtană, n’are tată, mă-sa e o

blăstâmată!“ repetară de o dată toţi copii arătând cu degetele spre Tomiţa, şi toţi câţi îl urmaseră până acum ca pe un mai mare al lor, s6 retraseră ca şi ruşinaţi de la densul, dându-se în partea lui Ionică.

Acesta se simţia fericit de efectul vorbelor sale şi repeta: „da, da, l’a făcut cu o cătană, am au^it-o din gura mamei mele.“

Insă fericirea sa n’avu să dureze mult timp.La cuvintele cele hulitâre ale lui Ionică, repetate

apoi de toţi băeţii, Tomiţa remase dintru întâiu ea şi uimit. Dar înlemnirea sa nu ţenu mult timp, peste puţin îşi veni în fire.

„Minţi m işelule/ răcni el de o dată şi sări laIonică,

1«

Câta de băeţî să spulberă ca pleva în vânt dina­intea furiei lui.

„Minţi ca un câine," mai repetă Tomiţa încă o dată, apoi apucând pe Ionică de peptu îl sgudui de i să elănţinau dinţii.

„Lasă-rnă, săriţi, ajutor!“ sbierâ fiul lui nea Radu luat de grâza morţii.

Cum să trudea ca să scape din încleştarea de fer a lui Tomiţa, i se rupse cheutârea de la cămaşe, de care-1 îuhăţase protivnicul său şi rupându-să, scăpă din tnâniîe lui Tomiţa, dar numai pentru a să lungi cu faţa în sus pe ârba poenii.

Tomiţa să aplecă spre el ca să-i tragă vr’o două. In urma acestei mişcări i pică cuţitaşul ce-1 purta in- tr’o tâcă la brâu.

Acestă întâmplare fu scăparea lui Ionică, căci Tomiţa, ca să nu-şi per<jă cumva cuţitul, să repezi, spre el şi-l smulse de jos împreună cu un pumn de ârbă şi de paie uscate, aruncând tot ce luase de jos în senul său cave se sbătea de focul maniei. Apoi să întârse âră spre Ionică.

Vitâzul nostru însă să folosise de regazul ce-i dase mişcarea lui Tomiţa, se sculace de jos, făcuse vr’o doui paşi, apoi căzuse în mijlocul băieţilor.

Acolo-1 năpădise sângele pe gură şi prin nas.„ L ’a ucis! L ’a o m ont!" ţipară copii împrăştiin-

du-se care în cotro.Tomiţa însă infiorat de resultatul luptei sale fugi

în pădure.CAPITOLUL II.

Fugit.

S6rele asfinţise, când Tomiţa, luând o hotă- rîre mare, să întorsese la coliba sărmanei sale mame,

„Ce mi-ai făcut, ce mi-ai făcut?“ strigă lelea Reveiea cu ochii lăcrimaţi la vederea lui.

„El a fost de vină, el a început, de ce nu şi-a ţenut. gura !“ respunse Tomiţa posomorit.

„Nea Radu şi lelea Maria strigă ’n gura mare, că dâcâ-or pune mâna pe tine, te-or schilodi cum le- ai schilodit şi tu pe Ionică al lor.“

„Că deu, n’or mai pune ei mâna pe mine!"„Of, of, serach de noi!‘!„Că eu ’mi iau lumea ’n cap.-‘„Vai de păcatele ndstrep„Dar să nu cre<Jî că fug de frica lui nea Radu,

c i . . . “„Nu fagi de frica lui nea Radu, ci . repetă

lelea Reveiea tremurând ca verga şi fâeendu-se albă ca crinul.

„Ci, c i . . . “ îngâna băiatul şi nu putea să spună, căci lacrimele cele amare îi înecau glasul.

Apoi invelindu-şi faţa cu amândouă manile strigă Cu ;vocea întreruptă de suspine.

„Fug mamă de ruşine... am să me ascund, să nu mă mai va(Jă nimeni, mă duc la streini, care nu mă scie.“

„De ce, păcatele mele, de ce lugi'?-1 , „De ruşine, mamă ! că tn’ai făcut cu o cătană,

mamă!“Şi cu astea o tuli alergând ca un cerb gonit.Reveiea voia să-l chieme înapoi, dar nu era in

stare să scdtă o vorbă măcar. Pare că o strîngea ci­neva de gât aşa de tare în cât nu putea idei să ţipe.

îl urmări cu ochii cât îl nun putea vedea, până la un loc, unde o cotitură a drumului îl făcu ne­văzut.

D ’abia în acel moment îşi regăsi glasul.,,Tomiţo!" st igâ ea cu viers pătrunzător,

Tomiţa însă nu o mai aucjia, ori că nu voia s’oau(|ă.

„Tomiţo !u repetă biata femeiă încă o dată apoi câ4u la pământ.

Luna să inălţase pe bolta cerului.Reveica tot lungită stetea pe prispa colibei sale

unde am vă4ut’o că<Jend, când durerea cea mare, ca- re-i sfâşiase inima la fuga 'fiu-său, ’i tăiase t6te pu­terile.

Lelea Maria lui Radu, mama lui Ionică era aple­cată d’asupra ei, o scutura de braţ şi-i striga:

„U , surată Reveico, sc61ă/‘Reveica deschise ochii.Cum dete cu ei de Maria incepu să sbiere ca

luată din iele.„Mi Taţi mâncat!“ ţipâ ea.Lelea Maria se obli şi privind pe surată-sa cu

faţa speriată îşi făcu cruce.„A nebunit sărmana," 4ige ea apoi*„Ba n’am nebunit,“ respunse Reveica şi gemând

se sculâ de jos.„Dâcă n’ai nebunit, ce ţi este pentru Dumne4eu,"

strigă Maria.„A fugit Tomiţa, şl-a luat lumea ’n cap, m’a

părăsit," respunse Reveica şi şirăie de lacrime i spă­lară faţa cea pricăjită.

,,D6r’ nu va fi fugit de grdza nâstră, vai d > mine," făcu Maria.

„Aş, de grdza vdstră!" 4ise Reveica cu un aer de suprem dispreţ.

„Decă-i aşa, să scii de bine că să va înt<5rce cât de curând. Va fi mers in pădure.

„Ba nu s’a mai îr.târce cât e lumea şi pămân­tul. Mi l ’aţl mâncat, mânca-v’ar şi pe voi."

„Ci mângâie te surat’o, lui Ionică al nostru nu-ieste mimic,"

IS

„Dar ce-mi e mie de Ionică al vostru ca să mă mângâi ă cu gândul că nu-i este nimic. “

„Apoi dâcă mi-l’ar ti omorît Tomiţa-1 tău, ţi-ar fi părut mai bine.“

„Batăr aş fi sciut, că n’a fugit de urîtul meu.“ „De urîtul tău, dar ce-mi vorbesc! surată, pare-

că tot ai căpiat!‘‘„Of, afurisită să fi fost şi clipâla în care mî-a

venit gândul să mă mut aici la Ulmeni, între nisce 6meni hulitori precum sunteţi v o i . . . ba vai, chiar de s’ar mai întdrce Tonii ţa, nu va mai fi băiatul du­ios, mi l’aţi otrăvit cu vorbele vfistre. Aiujl colea, să-i spune-ţi în faţă, că l ’aş fi făcut cu o cătană!11

„Reveică dragă, să nu care cumva să erecţi că am vorbit cu vr’o răutate de tine. . . dar ean afurisita de gură, când nici cu gândul nu te gândesci ţi-o ia pe dinainte, cu tot felul de bazaconii. . . aşa 4eu • • • mă luâ şi pe mine pe dinainte... uitasem că Ionică e de faţă şi că mă aude. Băiatul, săracul de el, cu capul său cel nepriceput a zorit pe dată să alerge după Tomiţa şi să-i strige ’n gura mare..

„Că Fam făcut, cu o cătană, aşa este femeiă, aşa a strigat spurcăciunea de fiu-tău după odorul m eu?“

„Ce mă mai întrebi, căci o scii dâră.11 „îm i cam dedeam eu cu părerea, dar apriat nu

am sciut cum s’a petrecut. Bine surată Mario, îţi mulţănresc de t6te bunătăţile tale. Dar aşa să dea Dumnedeu ca bucuria ce mi-ai făcut cu unicul meu fiu, aceiaş bucurie să aibi şi tu cu Ionică al tău!11

„Taci Reveico, că numai păcate-ţi faci. Ia-ţi îna­poi blăstemul tău ... ori ce mi-ai cere, fiă lucrul cel mai preţuit de pe faţa pământului, averea mea t6tă ţi-o dau, numai să-ţi întorci cuvântul.41

„Aşa! şi creiji că eu am mai puţină inimă, că eu-mi iubesc mai puţin copilul de cât tine, de şi l’am făcut cu o cătană.

— 14

„D ’apoi nu-i drept 6re?“ ţifni lelea Maria care nu era din cele răbdătdre.

„Drept, drept! ş i . . . dâcă-i drept, ce aţi avut cu sărmanul băiat. ? “

„Dar nu ţî-am spus că n’anv avut ninnc cu el, şi că-mi pare rău de vorba ce mî-a scăpat din gură, dar acum ean spune-mi şi tu, n’a luat Tomiţă-al tău o cru ciu liţă ?...11

„Ce fel de cruciuliţă ?“„De a u r . . .11„Cum să fi luat el o asemenea cruciuliţă şi de

unde? Nu sciu nimic de asta.“„Ci-că o purta Ionică a,l meu atârnată de gât âr

acum n’o mai are.“„Trâba lu i . . . “„Aşa, b in e ... Remâi sănătbsă Reveico.11„Dâcă este un Dumnezeu în cer şi dreptate la

el trebue să vă resplătâscă răul ce mi-aţl făcut!11Maria nu-i mai respunse nimic ci să întdrse a

casă. —„Găsitu-o-ai ?“ o intrebâ nea Radu.„Nu, — am căutat pe pajişte, am întrebat pe

toţî.“„Şi pe T om iţa ...?11„Tomiţa a fugit!11„U nde?“„Dar mai sciu şi eu, — mă-sa dice, că a luat

lumea ’n cap.11„Ce ne-om face noi fără cruciuliţa lui Ionică ?“„N ’am avut nici o dată lipsă de e a . . .? 11„D ’apoi Ion ică ..- era unicul sem n...11„Cine scie pentru ce va fi bună şi perderea asta,

Dumne4eu va fi vrut să fie aşa.11„P6te că-i aşa cum < ici tu nevastă.11 —Tomiţa fugind de la coliba rnâ-sci, o luase peste

1»

o livade înverzită care se întindea ca vr’un cart de oră de la UI meni şi bătea în hotarul Bărsescilor. Nu să opri băiatul nici măcar ca să răsufle până ce n’a- junse la capătul livedei, până dară nu eşise din ho­tarul locului său de nascere.

Ajuns pe vetra comunei Bârsesci eăcju pe.o petră mare ce stetea lingă drum, îşi sprijini cotele pe ge­nunchi, îşi puse capul intre pâlnii şi resuflând cu sgomot de sarcina oboselei, începu a să gândi.

Era hotărît a nu să mai intdrce a casă cu nici un preţ. Mai bine m ort, de cât o viaţă plină de hulă şi de ruşine, care nu să putea şterge nici o dată. Trebuia să să ascundă printre drnenî, care nu scia de ruşinea lui. Dar unde să se ducă. Decă s’av fi oprit în Bărsesci ar fi fost ca şi când ar fi rămas a casă... căci pre era aprdpe, omenii d’acolo să intâlniau cu cei din Ulmenî, îi cunoscea... tot asemenea ar fi fost şi dâcă ar fi mers la oraş, la Stefănescî.

„Trebue să mă duc departe, departe, ca să mi să părcjă până şi urma, să nu mai dau de nici o faţă cunoscută. Voi trece graniţa şi m ’oi duce dincolo în ţera românâscă, în acea binecuvântată ţâră, unde omul trăiesce mai in ticnă ca aici şi unde-mi voi găsi şi eu vr’o bucăţică de pâine.“

Cam aşa îşi dicea bietul copil.Apoi urmând mai departe cu gândurile sale să

întrebâ:„Dar cum să trec graniţa, eu ce să merg, ce să

mănânc, la cine să mă d u c?41Etă msce întrebări, care ar fi putut încurca pe

un om cu mintea cdptă de cum pe un sărman băiat ca şi Tomiţa.

„Voi cerş i... căci cine cere, nu pere,“ îşi cjise el. ,,Dar e ruşine,11 adause el, „mă voi duce mai bine prin pădure peste plain, mă voi hrăni cu bureţi, cu

16

rădăcini şi burueni, cum voi putea şi eu, 6r dâcă voi peri de f<Sme, mort voi fi. Mai bine aşa de cât în­cărcat cu ruşine."

Tomiţa de şi mi număra mai mult de cât ca vr’o opt an!, cunoscea t6te potecile şi cărările care prin munţi! dimprejur duceau în România. Le cunos­cea, căci vara-ârna mergea când după găteje, când la fragi, zmeură şi bureţi de străbatea pădurile în tote părţile lor.

De pe pâtra pe care să aşedase Tomiţa putea vedea dinaintea sa dasupra satului Bărsesci şirul de munţi peste care trebuia să treeâ ca se ajungă în România.

Luna plină lumina aprdpe ca şi sdrele.In drâpta i să arată vârful cel ascuţit al „posto-

varului," de unde să vedea până ’n vama românescă la Predeal, ir în stânga câma muntelui numit „petra mare," care părea a fi chipul unui om lungit in un cosciug deschis.

De multe ori să uitase băiatul nostru la acâstă formaţiune bizară a muntelui, dar nici o dată nu i să nălucise în formele nnui chip atât de jalnic şi amar.

Aşa de tare-1 impresiona acâstă vedere în cât nu o putu suferi şi-şi întârse îndată ochii de la ea, aruncând o privire asupra livecjeî peste care fugise şi care să perdea în zarea cea pălită a lunei. Vă(ju ca şi nisce năluci şirul de munţi, cax*e încheiau ori­zonul locului său de nascere.

Să scutură ca de un chin greu şi nu mai voi să vâ<jă nici acâstă panoramă, care la lumina astrului nopturn şi sub impresiunea disperăm sale i să arătă posomorît, lugubru chiar, până când sub razele sârelui şi în veselia jocurilor copilăresc!, nu mai departe de cât a<jî dimineţă chiar, i să păruse ca şi raiul pe pă­mânt.

17

Obosît să sculâ de pe pâtră şi o porni înainte spre Bârsesci, unde voia sS trecă pe dinaintea cârci- mei, apoi s’o cotâscă la drâpta pe o potecă îngustă spre munţii prin care duceau plaiul peste hotarul ţărei. —

Cărcima Bărsescilor era tocmai în capul satului. „ Nici n’ar fi putut lipsi d’aeolo, căci Bărsesciî erau lîngă drumul împărătesc, care drept prin mijlo­cul satului ducea dincolo în „Ţeră.“

Acest drum de vecuri întregi şi pănă în timpul în care să petrece naraţiunea nostră, era, am putea dice unica cale pe timp de ernă, care mijlocea legă­tura Europei occidentale cu măndsele ţânuturî ale ţă­rilor dunărene.

Era dară un drum f6rte umblat, şi cârcima de lîngă acest drum din Bărsescî era una din cele mai cercetate formând prima staţimie de la Stefănescî spre România, er cărăuşul cel adevărat, crescut din neam în neam la acâstă cam murdară dar poetică meserie, ar fi murit mai bine, de cât să nu să fi oprit la lo­curile sciute şi consacrate de un venerabil obiceiu ca locuri de staţiune.

Mai în tătă vremea, (pua, sera, ba chiar şi năp- tea găsiai câte un car două, încărcate pănă sus cu marfă, trase dinaintea cârcimei, date din drum pe cât să putea.

Să formase ca şi o schelă dinaintea acelui han.Tomiţă peste puţin ajunse la cârcimă, de unde

voia să apuce apoi în drăpta spre munte.Dar o întâmplare tot de-a-una interesantă pentru

trecător şi fărte atrăgetdre pentru copii, îl făcu să să oprâscă şi să privâscâ.

Qn car încărcat din greu cu marfă sfetea răstur­nat în şanţul şoselei, âr împrejurul carului să formase un cerc de 6menî din care parte făcea gură, parte să

2

18

încerca a da vr’un ajutor, parte insă privia nu­mai, fără a 4>ce sâu a face ceva.

Un om spătos, cu chica lungă, cu un brâu lat, împodobit cu flori formate din ţintişâre, şi purtând în el o tâcă cu vr’o patru cuţite; cu mânile gr6se, crepate de frig şi murdare de necurăţeniile drumului, înjura cât îl lua gura şi făcea o gălăgie în cât or| cine putea scii îndată că este stăpânul carului răsturnat.

„Luate-ar hăla şi hăla," striga el, „dar orb ai fost, chior ai fost de ai mânat carul în şanţ şi l’ai resturnat pe drum oblu, în cât nici palma mea nu-i mai 6blă. Că bine ţi-ar fi fost să-ţi fi frânt gâtul, mâi prostule şi nătărăule. Te dau dracului châză rea ce eşti numai să dau de vr’un băiat, care să te înlo­cuiască."

„Ia-mS pe mine în locul lui, bade,“ strigâ To- miţa, ca şi inspirat de o ideiă bună.

„Dar te pricepi tu măi Statupalmă să umbliî cu caii şi scii tu ce va să 4 ^ un car de cărăuş.

„Sciu nene.u„Dă-te în lături," se răsti acum badea Nicolae

cărăuşul, cătră băâtul care resturnase carul şi care să opintea cu alţii de a-1 ridica.

Băâtul tresări şi să pituli de o parte lîngă unul dintre privitorii cei mai groşi.

încă o opintire, şi încă una şi mai una şi âtă âtă că chervanul stă erăş pe râtele sale, mândru şi umflat, consciu de însemnătatea sa centenară.

Badea Nicolae îşi şterse cu dosul înânex sudorile de pe fruntea cea sbârcită, adăugând la brazdele sbâr- citurei încă şi unele de praf şi zmâlă şi după ce-şi înavuţise astfel figura 4ise cătră Tom iţa:

,,Hei pizmiric, dâcă te pricepi la d’al de-ale ca­rului, ean pune-mi la loc şerigla cea de colo, să ve­dem ce ispravă-mi vei face.

19

Tomiţa ajutase de multe ori slugilor lui nea Ra­du din Ulmenî aşa în cât, fiind băiat deştept învă­ţase tdte apucăturile şi soia şi acum ce şi cum să facă. In scurt timp aşedase şerigla la loc spre mul­ţumirea ui badea Nicolae.

„Cum te chiamă,“ îl întreba cărăuşul cu un zim- bet de mulţămire pe buzele sale adumbrite de nisce mustăţi stufdse şi sburlite.

,,Tomâ,u respunse băiatul nostru.„A l cui eşti?“„Al Reveichiî lui Ciurea din Ulmeni.“„Da, este al Rer eichii,“ afîrmâ unul dintre Băr-

sescenii privitori.„Ai tată?“Acesta întrebare îl săgetâ la inimă pe bietul T o­

ma şi speriat aruncă o privire sfîiciosă împrejur, ca şi când ar fi voit să vedă că 6re nu se va apuca ci­neva să spuiă cărăuşului, că era feciorul nelegiuit al unei cătane.

Dar pe semne cei de faţă ori că nu sciau nimic despre pata nascerei sale, ori că în acel moment să ocupau de vr’o altă cestiune mai interesantă, destul, că nimen nu cjise nimic.

Tomiţa ca şi zorit de o putere nespusă respunse la întrebarea lui badea Nicolae, că n’are tată.

„Bine, mă voi înţelege dar cu mă-ta îndată ce mă voi fi întors de la Bucurescî.“

„Până atunci în s ă . . . “ îngâna Toma întristat, văclend că nădejdea sa de a pleca în ţâră cu acest mândru car de negustorie să risipise tot atât de iute precum venise, ba chiar mai iute încă.

„Până atunci. .. hop în car şi hai să plecăm cu Dumne4eu, — âr tu,“ să adresâ nea Nicolae cătră celalt băiat, „ticălosule să fi bun bucuros că te las cu atâta. Aucji colea, să-m i restdrne el gogiu-

2*

gugiamite carul meu pe un drum oblu „ca şi în palmă,. “

Tomiţa să urca in car, badea Nicolae mereu bon- cănind după el şi peste puţin plecară înainte, căci cărăuşul voia să sosâscă cel dintâiu la vama Nemţu- lui, când vor deschide porţile a doua 4> diminua.

Astfel eroul nostru găsise un minunat adăpost, tocmai pe când credea că va fi silit să rătăcâscă prin păduri, să d6rmă pe vr’un vârf de munte şi să-şi as­tâmpere fdmea cu bureţi şi cu rădăcini.

Am voi sâ-1 însoţim şi noi pe calea cea roman­tică ce avu să percurgă ca să ajungă la Bucuresci, căci frumseţea acelui drum ar merita ca s’o facem, dar mulţimea întâmplărilor în ale căror curent trebue să punem pe cetitori, ne silesc, ca să părăsim de o cam dată pe Tomiţa în voia întâmplări.

II vom regăsi, căci de acum înainte avem să nu-1 mai părăsim din ochii nostril cei atenţi, acum însă suntem siliţi să alergăm în altă parte a lumei, într’un loc unde iubitul cetitor şi drăgălaşa ceti tore nici cu gândul n’ar fi gândit, că vor fi transportaţi dintr’un singur salt de la Bărsesei.

La Viena în capitala Austriei trebue să mergem acum, rugând pe toţi, care voiesc să ne urmeze şi d’aici înainte, să facă bine a veni cu noi.

CAPITOLUL III

P rim u l debut.

Pe acel timp — sunt ca vr’o două-deci şi mai bine de ani de atunci — Viena era cu totul deose­bită de Viena cea de astădî.

Oraşul era încă împresurat de bastiuni ca d’un cere âr dinaintea bastiunelor să întindea un câmp larg jur împrejurul oraşului.

21

Acest câmp se numia „glacis.“Dinqolo de „glacis“ începeau suburbiile.Eşind din oraş prin porta numită a Seoţianilor,

aveai spre drepta pe bastiune aşa numita grădină a paradisului dr în faţă „ glacis ul‘‘ oare pe atunci era un câmp larg, deşert şi pustiu, unde însă astăzi să dice, că s’ar fi concentrat cele mai măreţe şi impor­tante clădiri ale capitalei austriaco. Traversând acel „g!acis“ dedeai în suburbiul — mahalaua ar <jice Bu- curescenii, — numit „a lui Iosif. “

Acest suburbiu era p’atunei şi este paremi-se şi astădi un fel de cartier latin. Era şi este locuit de studenţi, dar mai cu semă de ascultătorii facultăţii de medicină, care şed p ’acolo pentru a fi în apropierea spitalului cel mare, unde-şi au sălile lor de anatomie şi clinica, adecă unde traduce în praxă, ceia ce în­vaţă în teorie.

In apropierea spitalului celui mare era o casă, aprfipe şi mai mare de cât spitalul, numită la „spa­niolul cel negru. “ Acăstă clădire era o adevărată ca- sarmă, căci sute şi sute de persdne, pentru ca să nu (Jicem de familii locuiau prin cele multe odăi şi odă­iţe , care formau nisce locuinţe mai mari şi mai mici, dar tdte aprfipe de o potrivă de miserabile s6u cel puţin repulsătdre.

Nisce scări întunecase, şepte, opt seu chiar mai multe, conduceau în nisce coriddre posomorite, aşter­nute cu lespedi de petră, care erau tot de-a-una ji ­lave de evaporaţiunea fimenilor, ce circulau p ’acolo.

Cu cât te urcai mai sus cu atât scara devenia mai îngustă, mai sucită, mai greu de umblat, cori- ddrele însă erau tot mai murdare si aerul prin ele tot mai infectat.

Tocmai sus de tot în podul caselor erau nisce locuinţe — mansarde le <jic Francezii —- folosite de

22 -

stratul cel mai sărac dintre locuitorii cei veseli ai ve­selei Viena, oraşul împărătesc, cum îl numesc Aus- triacii.

Cu voia cetitorilor avem să dăm o visită în una din aceste mansarde.

După ce ne-am urcat patru etagiurî, sosim aprope fără resuflare dinaintea unei uşî înguste şi scunde, care odinidră fusese albă, care acum însă era mai mult de cât cenuşie. Pe o tăbliţă de tinichea albă prinsă cu patru cuie ruginite în mijlocul uşei stetea cu litere de jumătate şterse legenda: Wenzislaw Ci- bolca, agent.

Aici avem să intrăm.Cum deschidem uşa dăm într’o odaiă ca de vr’o

opt metrii pătraţi de mare, cu două firide, formate de inclinaţiunea coperişelor, ăr în aceste firide găsim nisce ferestrii cu gămurile destul de murdare.

O masă lungă de brad, văpsită cu alb, dar ştărsă de văpsălă la cele mai multe locuri, plină de pete de cernelă, ba iei colea chiar cu cioplituri, cum le fac uneori băeţiî pe băncile publice, stetea în mijlo­cul mansardei. In faţa mesei era un divan cu învă- litdrea ruptă în mai multe locuri de să vedea umplu­tura de păr de cal, lîngă divan de amândouă lăturile vr’o două scaune de lemn cu jelţ de paie destrămate, într’un colţ un dulap cu uşa eşită din ţi ţi ni, etă în­tregul mobiliar destul de miser al acestei odăi.

In momentul când intrăm, mansarda este ocu­pată de trei fiinţe femeiesci.

Una, mai în verstă de cât cele lalte stetea lun­gită pe divan, alta îmbrăcată ca de ducă şedea pe un scaun, âr a treia, cea mai tânără pisa ceva şi avâ o faţă cât se pâte de acră şi silnică.

„ L ’aţi înmormântat,“ întrebâ bătrâna, care era njama celor lalte două femei,

„D a,14- făcu cea de pe scaun, fata mai mare a- nume Maria.

„Nu va fi fost lume multă la mormânt,11 conti­nuă D6mna Cibolca.

„Lume m ultă!11 repetă Maria cu un zimbet sar­castic, „la mormântul unui căpitan în retragere, scă­pătat, unde te duci cu gândul mamă?"

„Voi aţi voit-o aşa, decă mă lăsaţi pe mine să fac, cum am voit, altmintre l ’am fi îngropat pe tată, dar p6te nici n ’ar fi murit,11 dise fata cea ma' naică contenind pisatul pentru un moment.

Nimen nu-i respunse nimic.Se făcu o pausă.Babeta, asta era numele fetei celei mai mici, după

ce pisase câtva timp cu înverşunare să opri de odată şi uitându-să crunt la mă-sa (Jise cu gura încleştată:

„Dar noi amândouă ce ne om face?11D6mna Cibolca ofta.„Pe Maria ai măritat’o ,11 urma Babeta vărsând

din ochii ei cei ver<|î un foc de ură consumătăre a- supra mamei sale, „pe mine in s ă ...4*

„Taci, taci,11 o întrerupse bătrâna, „astădi cel puţin în 4bia în care aţi înmormântat pe nefericitul vostru tată, nu-mi mai aduce aminte, că purtarea ta i-a scurtat firul vieţei.11

„Purtarea mea!41 exclama Babeta cu un surîs diavolesc pe buzele ei cele supţirele şi pălite, „ori traficul Dv. cu nevinovăţia mea. Dar aţi fost răi spe­culanţi... forte r ă i . . .44

„Babetă,11 strigă bătrâna cu voce tânguităre seu- lându-să cu chin de pe divan. Dar nu să putu sus­ţine pe piciorele ei cele şovăitdre, ci recăzu din nou pe mobila cea sdrenţuită.

„Are dreptate Babeta,11 adause Maria fără nici un pic de milă, „aţi speculat cu nevinovăţia ei,“

- » -

24

„T6tâ lumea scia de desfrânările baronilor Ros­ten,44 adause Babeta. „Atât seniorul de majorat W al­ter cât şi cavalerul Maltez Hugo, erau reputaţi crai­doni. D r. cu tdte astea m’aţi dat în acea casă.44

„Nimen nu ni-a spus asemenea lucru despre ba­ronul de Rosten,“ clise bătrâna. „Baronesa, mama lor, avea trebuinţă de o camerieră. Noi ne aflam în mare lipsă. Ţie Mario îţi picase norocul. Pentru aţi fa .e trusoul am dat pe Babeta din casă, căeî baronesa Rosten îmi fusese amică . . . “

„Baronesa amică, ori baronul am ic?44 dise Ba­beta cu impertinenţă.

„Şt,“ făcu Maria.D6mna Cibolca nu respunse nimic, ci, irapreu-

nându-şi mânile şi ridicându-şl ochii cătră cer cjise ’năbuşită de un chin amar: „cu ce ţl-am greşit oD6mne de m’ai bătut aşa de cumplit.11

„Mai întrâbă cu ce a păcătuit," reluâ Babeta. „Dar ai uitat 6re că in casa baronesei Rosten am fost sedusă de fiul ei Hugo, şi că în loc să sari cu trup şi suflet, ca să-mi recâştig on6rea perdută..."

„Hugo era Maltez, călugăr, el nu putea deci să- ’ţi dea unica reparaţiune posibilă/4

„El, da e drept, nu putea să me ia de soţie,44 adause Babeta, „dar frate-său W a lte r ...44

„Nebunia!“„Nebuniă, firesce dâcă însăşi părinţii neîndreptă-

ţitei, dâcă Dta şi cu reposatul tată în loc de a face gură în lume, aţi pus peptul de aţi cocoloşit trâba. In loc să pretindeţî, ca să me aşecje în iatacul cel mai elegant din castelul baronilor Rosten, să me în- grijâscă ca pe una care dă un moştenitor acelei case, în loc să faceţi astea, m ’aţî trimis în o ţâră depăr­tată, într’un sat prost la omeni streini, care vorbiau o limbă ce nu înţelegeam şi care m ’au pus în ,o co-

25 ~

îi bă de am dat viaţa unui prunc. Apoi m’aţi adus a casă la voi er pe prunc pe care în dureri l ’am năs­cut, am fost silită a-1 lăsa la acei dmeni streini. Sunt mamă, copilul îmi trăiesce, dar nu sein unde. Insă bun e Dumnedeu şi me va ajuta să regăsesc copilul meu.“ —

„Cum, căci nici nu-1 cunosci!14 observa Maria.„I-am legat o cruciuliţă de gât, ca să-l cunosc,

să-l regăsesc. “„Adică ţi-e dor să aibi un copil la tine, tu care nu

şeii de unde să-ţi potolesci fdmea,44 adause Maria.„Ha, ba,“ rîse Babeta, .,nu sunt mamă aşa de

duidsă după cum credi tu. îl caut pe fiu-meu, ca să am o puternică armă în contra baronului Walter Rosten.41

„Adică voiesci să-l storci cu ajutorul fiului tău.14,,Da, aşa voiesc.“„Zadarnică intenţiune, rm te-a lăsa mama."„Nici ea nu va trăi cât lumea!‘ ‘„Tăceţi, ori voiţi să me omorîţi aici în acâstă

clipelă cu vorbele vdstre. Sunteţi ca şi nisce căţele, ba mai rele chiar.41 gemu bătrâna.

„Mai rele deu căci căţeaua când n ’are ce mânca a casă merge în vecin şi se satură cum pdte, eu însă trebue să mor de f6me.14

Acesta conversaţiune, care ne-a făcut să întreve­dem o prăpastiă fiordsă, care insă nu ne-a j^rmis ca să distingem cu amănuntul grozăveniile ascunse în adâncimea ei, aşa în cât vom fi siliţi a mai reveni, — fu întreruptă prin intrarea unui tânăr.

„Bine că sosesc!, “ exclamâ Ddmna Cibolea cu ore care veselie la vederea celui sosit.

„Dar nici un bine nu-ţi aduc mamă,14 response tânărul, care era de vt’o done-deci şi patru de ani. T6tă înfăţoşarea lui arăta că din frageda-i copilărie a

26

fost deprins cu lipsa şi că în t6te 4^e e a trebuit să să lupte în contra miseriei celei mai cumplite.

„Of, v ’aţi conjurat cu toţii, ca să-mi amărîţi vi- âţa! Şi tu Otone, care de altă dată îţi ţineai de da­torie a mă mângâia, astădî îmi vorbesc! astfel, toc­mai astăzi, când mângâierea mî-ar fi mai de lipsă ca ori când!“

„Până ce vei fi împresorată de asemenea fiinţe. la aceste cuvinte tânărul arată cu un gest de nespus dispreţ asupra surorilor sale.

Babeta nu-1 lăsâ să-şi termineze vorba.„Frumos, atât ne-a mai lipsit, să ne critici şi

tu,“ cjise ea restită.„Mamă,“ reluâ Oto, care părea frământat de o iri-

taţiune grozavă, „trebue să te mântuesci de aceste hiene, ca'e sunt in stare să te mănânce de viiă. 0 - presce pe Maria de a mâi veni la noi, er pe Babeta trimite-o în lume “

„Ha, ha, bravo!“ făcură amândouă fetele cu bat­jocură.

„O D6mne!“ exclamă bătrâna, „ce voi mai au(ji. Puteam eu 6re să opresc pe Maria de a nu lua parte la înmormântarea tatălui său! Er’ d ’acolo a venit aici. Cât despre Babeta, am notat-o deja la biroul de in- formaţiuni pentru un post de guvernantă. — Cruţă- mă Otone, dâcă-ţî este cu putinţă.

„$ u pot să te cruţ mamă, trebue să-ţi spui de mârşăvia cea mai cumplită, ce s’a săvârşit de când stă lumea asta, şi care s’a săvârşit de ele.“

„A aflat, “ făcu Babeta cu o clintire de ochi spre Maria şi urină a pisa cu mare sgomot aşa încât d’a- bia să mai putea înţelege ce să vorbia.

„Da, am aflat c ă . . . “„A i face mai bine să tacî,“ întrerupse Babeta pe

frate-sSu.

27

„Să tac,“ reluă Oto, „da, pdte aşi tăcea decă aşi sciî că te căiesc! şi dâcă nu mî-ar fi frică eă chiar mormântul să va deschide şi că mortul din el va striga împotriva nostră!“

„Ce este pentru Dumnec}eu!“ suspină bătrâna, „sfârşesce, spune, nu mă mai chinui.“

„Surorile mele au vândut cadavrul tatălui nos­tru ___“

„V ân du t!... cum a şa ... ce blasfemie! cui l ’a vândut ?“ întrebă Ddmna Cibulca cu vocea întreruptă de grdză.

„L ’au dat spitalului!11„Spitalului, nu înţeleg!“ fise bătrâna ca şi a-

iurită. —„Nu înţelegi, d ’apoi nu sciî,“ făcu Oto, „că stu­

denţii de medicină vin la spital ca să studieze la ca­davre, tăindu-le bucăţele ...“

„Ş ’apoi!“ făcu Maria cu un cinism grozav.„Apoi, apoi,“ sbierâ Oto revoltat şi, păşind spre

ferâstră, deschise gâmul dintr’o singură smuciturâ, — „ân priviţi colea, vedeţi pe acel om cu vana ’n spi­nare, el duce bucăţelele de carne pe care le-au rupt din sărmanul corp al tatălui nostru.“

,,Ti-ha scârbosul de e l!“ ţipă Babeta şi, ridicând pisălogul din piuşâră îl aruncă cu atâta putere în spinarea lui Oto, în cât acesta lovit chiar în osul spi- nărei, cădu jos ca şi mort.

„L ’ai ucis!“ sbierâ Ddmna Cibolca frângându-şî mânile.

Maria s’aplecase speriată la Oto.„Nu, n’a murit, “ <bse ea după un scurt examen.In acest moment Oto deschise ochii.„Rîdicaţi-mă,“ îngâna el cu vocea stinsă, „şi

puneţi-mâ pe divan, căci nu-s în stare de a mă mişca!u

38

Femeile săriră la el şi punându-şi tote puterile ridicară pe bietul tânăr şi-l aşeciară pe divan.

Bătrâna era ca şi leşinată, fetele erau tîmpite de spaimă.

„Numai de n’ar muri,“ borborosi Maria.Babeta tăcea dar nu-şi mai lua ochii de pe f’ra-

te-său, urmărind cu încordare orî ce mişcare a lui.Oto resufla cu greu, părea a fi cu totul cutropit

de dureri.Ochii numai din când în când i să deschideau,

<$r de câte ori privirea i cădea asupra vr’uneia dintre surorile sale, faţa i să consuma ca de o durere şi de o scârbă nespusă.

,,Mî-e sete,“ cjise el în fine după o tăcere înde­lungată, întreruptă numai de gemetele dâmnei Ci- bolca. —

„Să-ţi aduc puţină apă?“ întrebă Maria.„Pune şi zahar în ea. Am un praf răcoritor în

busunar, îmi voi face o limonată.“Pe când Maria i prepara paharul de apă cu za­

har, Oto scose din buzunarul giletcii sale un plic în­gust şi supţirel şi-l desfăcu cu mânile tremurânde.

„Adă,“ cţise el apoi şi luând paharul vărsâ pra­ful din plic în apă, amestecă cu linguriţa, apoi cu o mişcare convulsivică ’1 puse la gură şi bău.

Paharul era golit de jumătate.Oto, când îl luâ de la gură, fu apucat de un

cutremur grozav.„Este amar praful tău,“ întreba Maria, „adă să

gust.“ —„Amar ca fierea,“ respunse Oto, „nu gusta —

este otravă/'„O travă!“ ţipară t6te trei femeile.„Da, m’am otrăvit ca să scap de dragostea

v6strâ>“

29

Maria şi Babeta la aceste cuvinte rentaseră ca şi înlemnite, D6mna Cibolca insă, aruncându-să ca ne­bună asupra fiului său, i smulse paharul de jumătate golit din mâna lui cea tremurândă, şi până să fi prins de veste cineva ce vrea să facă, îl şi pusese la gură şi-l golise până la fund.

Apoi eătjuse jos.,,Blăstemate, afurisite să fiţî,“ mai <jise ea 8Ub

convulsiuni grozave, cu buzele învineţite şi cu ochii stâlpiţî.

Maria scdse o răcnitură de grdză apoi fugi ca si aiurită, ca si gonită de fu ride infernului.

Babeta era singură cu doui muribunzi.Stete cu ochii înholbaţî, er când să trezi din a-

meţela în care căzuse, văcju că atât frate-său cât şi mamă-sa expiraseră deja.

Să hotărî deci a să duce şi ea cât mai de grabă din acel loc înfricoşat.

Dar cu mânile gole nu putea pleca.Prin odaiă nu se afla nici un obiect de valdre,

trebuia deci să seormonâscă prin busunarele morţilor.„La mama sciu că nu voi găsi nimic,“ (jise ea

cu un zimbet amar, „să vedem la 0 to .“Nu găsi nici la frate-său de cât numai două pli­

curi asemenea acelui din care scosese praful otrăvitor, care deci de bună sâmă cuprindeau şi ele aceiaş otravă.

„Ce să fac cu aceste plicuri ?“ să întrebă dânsa şi era gata să le arunce, dar îuându-şl sâma, le puse în busunar (jicend: ,,cine scie dâcă nu-mi vor prinde bine vr’o dată.“

,,Servitorul de la anatomie/1 continuă ea apoi, ,,îml va da cel puţin câte cinci fiorini de fie-care cadavru.

Să prepară să plece ca să încheiâ acest târg în­fricoşat.

Tocmai când voia să ăsă ătă că se deschise uşa.Nimen nu intrâ.O mână de bărbat să vîrî prin crepătură ăr o

voce răguşită strigâ:,,0 scrisăre de oraş pentru Domnişora Babeta

Cibolca.u,,Aicî,“ strigâ ea şi sărind la uşă luâ scrisărea.„De la biroul de plasament,u borborosi Babeta,

după ce aruncase o privire asupra plicului, apoi să grăbi a rupe învălitorea scrisdrei şi a ceti.

„Am găsit un post pentru Dta în capitala Ro­mâniei, la Bucuresci. Plata este bună de şi numai- în o casă de comerciant. O fetiţă de doui şi un bă­ieţel de cinci ani. Părinţii trăiesc amendoui.

Banii de călătorie sunt avisaţî.“„Guvernantă la un comerciant român, după ce

am aspirat a fi contesă germană! Ce contrast! Dar în fine. . . n ’am ce alege. . . trebuia să fiu bună bu- eurdsă că mi se oferă acest adăpost — strălucit în comparaţiune cu starea mea de astaclî.

CAPITOLUL IV.

l ^ i p s c a n u l .

In rondelul şoselei care străbate grădina numită a lui ,,Kiselef,“ ce să desfată dinaintea Bucurescilor, stetea caretă de caretă, trăsuri şi birjî jur împrejur.

Boeril şi boerdicele, bancherii şi toptangii capi­talei cu soţiile, copii, guvernantele şi cu bonele lor eşiseră la şosea, ca să ia puţin aer, să vă<jâ şi să fiă văcjuţi şi vă du te. Cursa nu mergea mai departe de cât până în acel rondel. Acolo visitii întorceau tră­surile şi, până a nu apuca înapoi ărăş spre Bucuresci, să opreau, ca să resufle caii şi să mai privăscă boerii.

81

Intr’o trăsură elegantă, trasă de doui cai galbini şedeau în fund un domn şi o damă, ăr pe banchetă era un băiat ca de vr’o cinci ani şi lângă băiat o guvernantă.

Băiatul era un copil f6rte drăgălaş şi se juca cu un balonaş de gumieîastic, aruncându-1 când domnu­lui, când ddmnei când apoi guvernantei.

Toţi făceau haz de jocul nevinovat al copilului, dar cine ar fi observat mai de aprdpe pe guvernantă ar fi văcjut, că veselia ei nu-i isvora din inimă, ci era o penibilă prefăcătorie.

Domnul, care era tatăl băiatului şi soţul Dom- nei şi care purta numele de Sasan, într’un moment de neîndemânătâcie scăpâ balonul aşa de nefericit, în cât cădu jos pe şosea şi să rostogoli o bucăţică de drum.

„Ah, cine-mi va aduce balonul,“ exclamă co­pilul. — ‘

„Eu, scumpul meu,1 respunse guvernanta, gata de a părăsi trăsura.

„Domnişdră Babeta . . . “Da, guvernanta era Babeta Cibolca şi domnul

Sasan era comerciantul la care primise angajament şi care in acest moment o reţinea să nu se cobbre din carâtă.

Tocmai atunci un chervan încărcat cu marfă tre­cea pe lângă trăsura de care ne ocupăm.

Lângă chervan mergea un băiat ca de vr’o opt ani, care observând balonul ce să rostogolea pe şosea, îl lua de jos şi alerga cu el la trăsură.

Acolo-1 presentâ cjicând:„Poftim coc6ne.“„Ce băiat prevenitor/1 observâ D6mna Sasan că-

trâ soţu-său, care primi balonul din mâna băiatului.„Stai puţin/1 (lise comerciantul cătră băiat scor­

monind prin buzunar, căci voia să-i dea un bacşiş.

32

„Nu pot să stau coc6ne, trebue să alerg după car, să nu mă perd cumva de el,“ şi cu astea băia­tul se luâ iute după chervan, care purcese înainte spre bariera Bucureseilor.

„Păcat că nu i-ai dat nimic,“ observă D6mna Săsan.

,,Nu-i pră târ<jiu!“ replică comerciantul.„Crecli că-1 vom ajunge cu trăsura,11 întrebă soţiâ sa.„Ba că nu vom arangia d<5ră o gănă după el.“„Aşa dară. .„II voi revedea, căci carul cu care era îmi a-

duce marfă şi mie; am văclut mărcile lădilor.“„V a veni la noi băiatul, ce bine,“ făcu mititelul

Sas an. „Să ’l aduci sus la mine ca să-i mulţămesc şi eu,“ mai adause el.

„Ce 4>ce Costică?“ întrebă Babeta care nu în­ţelesese pe băiat, de 6re-ce vorbise românesce.

D6mna Sasan i tălmăci dorinţa copilului.„A h ce suflet bun drăguţul,“ exclamă nemţdica

ca şi extasiată şi sărută cu foc pe micul Costică pe amăndoui obraji ai lui.

Părinţii se simţiră fdrte măguliţi.„D a să mi-1 aduci tată, şi să-l opresci pentru

tot de-a una ca să am cu cine mă juca,“ <jise apoi Costică, preocupat de găndul la băiatul de cărăuş.

De astă dată vorbise nemţesce în cât îl înţelese şi guvernanta.

„Etă o ideiă minunată, ce băiat cu minte,“ a- plaudâ Babeta, care precalcula deja, că un asemenea arangiament i-ar lua de pe umeri tocmai jumătate din sarcina ce avea cu supravegherea copiilor.

„Da, da,“ afirmă şi Domnul Sasan. „Acest băiat de cărăuş pare a fi înzestrat de la natură cu bune calităţi, să-l angagiăm ca soţ de joc şi de studiu pen­tru Costică. Ce (jicl dragă Mari.

38

„Ce să qlic?“ replică Ddmna Săsan, „îmi pare că ar fi bine.“ *

„Da,“ reluă guvernanta după"o mică pausă, „cu cât mă gândesc mai mult cu atât mai nimerit găsesc planul Dv. Costică în urma acestui arangiament va primi o educaţiune mai potrivită sexului său, căci presupui cumcă băieţii vor avea, său mai bine <jis vor primi un institutor.

„Negreşit,“ o întrerupse Domnul Sasan, „nu-i aşa Mari!11

„Da, da,“ afirmă Dămna Sasan, ,,acăstă întoc­mire o găsesc de pră bună. Atunci şi Leniţa va fi cu atât mai bine îngrijită.11

,,Da D6mnă,“ să grăbi a <Ş.ice Babeta, „cât des­pre acăstă nu încape nici o îndoială, dară vă rog să nu credeţi cumva că mă voi îngriji mai puţin ca până acum de binele scumpului Costică,“ apoi îl să­rută din nou.

,,Să mergem tată,11 <j’ae Costică întorcând des-merdările nemţăicei. „D ’abia apuc să mă joc c u -----c u . . . . dar cum îl chiamă?11 să întrerupse mititelul.

„Nu sciu nici eu,“ respunsn Domnul Sasan, „vom afla însă şi asta. Trage Ioşi,“ adause el apoi adre- sându-să cătră vizitiu.

Acesta prinse hăţurile mai strâns în mâuă, ri­dică biciul şi pocnind una cu el, făcu pe cai să por- nâscă în pas mendru, mărunt dar des, şi săltând mereu.

Astfel peste puţin ajunseră la capul podului Mo- goşdei.

Pe acele timpuri nu era încă nici un drum de fer prin România, ea deci nu era legată cu streină- tatea de cât prin Dunăre şi apoi prin şosâua naţio­nală care de la punctul Predeal trecea pe la Câm- pina, PloiescI şi venia la Bucuresci.

Acostă şosea traversa grădina Kiselef şi dedea în capitală pe la barierea podului Mogoş<5ei.

Era deci în t6tă vremea val mare la capul ace­lui pod. Dar mai cu sămă pe timpul când reintrau şi boeriî în caretele lor de la preumblare de pe şosea atunci adese-ori să grămădeau atâtea trăsuri dinaintea barierei, în cât dedeau prilej la învălmăşeli şi siliau pe cei care veniau mai pe urmă să se opreseă în drum, până le isbutia epistaţilor să restabilăscă or­dinea şi să asigureze circulaţiunea.

pică ori ce ar cjice amicii pretinsului progres. Pe timpul acela, când comunicaţiunea şi transportul să făcea cu ajutorul carelor trase de cai, era mai multă poesiă în lume, era un train cum am (lice mai cu ticnă, de cât acum unde tdte până şi sentimentele să tractăză cu iuţăla produsă de puterea aborului.

6re streinul care sosia atunci la Bucurescî nu primia o ideiă mai împunătăre de cât astătji despre însemnătatea acestei metropole, vetjend pitoresca în- vălmăşălâ de dinaintea barierei pe care avea să-şi facă intrarea.

Să vedem.Cu t6tă iuţela locomotivei călătorului de acji i

se pare ca şi o lungă eternitate timpul ce are să trăcă de la o staţiune până la cea laltă. D ’abia ai plecat din Ploiesci, ai vrea să şi fi la Bucurescî când co­lea n’ai sosit de cât la prima staţiune Bracjl. Te pui să mai tragi un somnuleţţ ddr, d6r te vei deştepta în gara capitalei, când colea te trezesci la Crivina şi mai ai să treci prin staţiunele Periş, Bufta, Chitila ca apoi să sosesci în fine la ţinta călătoriei. Aici te co­bori pe peron îmbrâncit de hamali, care alergă să-ţi ia bagagiul de mâna. Apoi după mai multă alergă­tură în sus şi’n jos îţi scoţi şi cufărul si în fine eşi şi te urci în birjă, dăeă a mai re mas vr’una în cur­

— u —

tea staţiunei, ăr dăcă nu, aştepţi până vor sosi altele său încarci pe vr’un hamal cu calabalîcul şi o iai la picior, decă nu voiescî să aştepţi tramwaiul şi să te aşecjî în el.

Unde este poesia la tdte astea.Odinidră insă timpul îţi trecea pe pernele dili-

genţei în dulci reverii şi în eontemplaţiunea peisagiu- lui strein. De o dată te pomeneai la Săftica, acolo te restaurai şi dabia pornit sosiai la Bânăsa, er d’aicî pândiai în zara depărtată din care începea să scîi- pescă ici colea câte un turn svelt de la cele trei sute de biserici care să (j'cea că s’ar afla în Bucurescî.

Dorul necunoscutubii, al misteriosului îţi umplea sufletul şi te punea în o posiţiune pre potrivită de a admira de la rondelul şoselei încolo, unde soseai peste puţin, cochetele, frumdsele şi galeşele Bucurescene, care resturnate în fundul caretelor, întreţineau un foc vi­vace din ochii lor cei ardetoi’i cu admiratorii lor.r >

Er dinaintea barierei, vedeai chervanele, carâtele, birjele care înaintând, care oprite pe lo c ; împrejurul lor zăreai p#" bragagii şi le aucliai versul lor ademe­nitor: bragă dulce, rece dulce, secundaţi de rahagii şi de alţi vencjetorî; contemplai pe zarzavagii aşezaţi pe lîngă şosea cu marfa lor, care umplea aerul cu un miros caracteristic de căpă, căci parfumul nu­mitei plante bulbdse nu juca un rol secundar, şi te transpunea îndată în disposiţiunea acceptibilă pentru poesia mai mult sensitivă de cât eterică a orientului.

Şi în 4iua de care am vorbit la începutul aces­tui capitol era mare învălmăşălă dinaintea barierei. Ioşi vizitiul Domnului Sasan fu silit a cârmi pe lângă un chervan, care să oprise lângă magherniţa vameşu­lui de jugărit şi care încurcase drumul.

Lângă acest chervan stetea un băiat.Cum văqju Domnul Săsan pe acest băiat de că-

36

răuş, ridică bastonul său şi atinse cu el pe Ioşi în dosul spinărei.

Babeta. eşind cu trăsura pentru prima 6ră în a- ceea <}.i şi necunoscând obiceiurile Bucureacenilor nu putu soi, că astfel li se făcea semn vizitiilor ca să oprâscă. La vederea acestui semn îşi reaminti de o dată scena cu pisălugul, pe care-1 aruncase în osul spinărei. al fratelui seu şi la astă reamintire i trecu un fior rece- peste tot trupul său.

Tot odată ca prin farmec îşi revăcju întregul său trecut er costumul băiatului de cărăuş o transpuse în acel sat necunoscut, unele odinidră născuse un băiat, — căci tot astfel să purtau copii p ’acolo.

Ioşi, înţelegând semnul stăpânului său, opri că- râta în drum. Domnul Sâsan, care recunoscuse pe bă' iatul cu balonul, i făcu semn.

Chematul alerga la carâtă,„Cum te chiamă,“ îl intrebâ comerciantul.„Tom a,“ respunse băiatul.„Şi încă cuitj? ‘! urmă Domnul Sâsan.„T o m a ... T o m a ...,“ şi bietul băiaf pe care de

bună sâmâ îl vor fi recunoscut cetitorii noştri, şi cai’e nici o dată nu întrebase pe mumă-sa de numele ta­tălui său, nu scia în grabă ce să spuiâ, dar simţind că incurcaîa sa nu-i pdte servi de recomandaţiune, dise pe scurt:

„Toma Ciurescu."„Pe mine mă chiamă Costicâ Sâsan, “ cjise copi­

lul din trăsură.„Să trăiesc! cuconaşule,“ adause Tomiţa.Domnul şi Ddmna Săsan precum şi micul Cos-

tică erau încântaţi de amicul nostru.Numai Babeta i arunca pe furiş de sub gână

câte o privire mai mult de ură de cât de iubire.„Afurisit neam,“ să gândi in sine, dar faţa i zim-

bea şi cu vocea tare (Jis® •

— 97

„Ce copil inteligent!"„D a," afirmă Domnnl Săsan, „pare a avea min­

tea unui om bătrân şi voi face o bună aclusiţiune angagiându-1 la casa mea."

„Va fi un bun servitor mai târziu,“ observă Babeta.„Ba mai târziu voi face din el un băiat de pră­

vălie," replică Domnul Săsan, apoi adresându-să că- tiă băiat îl Întrebă:

„Ai venit cu tată-tău la Bucurescî?"„Ba nu," şi o roşâţă repentină se lăţi peste faţa

lui Tomiţa. „Sunt la stăpân."Domnul Săsan nici nu luă în sâmă acâstă roşaţă,

dar Babeta care-1 privise mai de aprdpe pe băiat nu o trecu cu vederea.

îndată voi să-şf explice emoţiunea lui Tomiţa.„Ce a întrebat tată-tău pe băiat?" să adresă deci

guvernanta cătră micul Costică.„ L ’a întrebat de tată," respunse el.„Pe semne n’are aârmanul!" observă guvernanta.„Nu sciu," făcu Costică. „Ai tată?" c}ise el a-

poi cătră Tomiţa.„Nu, n ’am !" respunse acesta înroşindu-sâ din

nou. —„Acesta roşeţă este surprin<Jăt6re,“ îşî (Jise Ba-

beta, „băiatul de bună sâmă nu-sf cunâsce pe tată- său, este un copil din flo r i... ca şi al meu."

„Când veţi veni la magazinul meu," reluă Dom­nul Săsan adresându-să cătră Tomiţa, „voi vorbi cu stâpânu-tău ca să te lase la mine. Vreai să re- mânî."

„Cu dragă inimă," respunse Tomiţa.„Eu mă numesc Săsan, suiît lipscan, am vă(Jut

în carul vostru nisce lădî d’ale mele, când veţi des­cărca marfa să întrebi de mine."

„Bine Domnule^ sărut manile Domnule,“

„La revedere dară!“ şi cu aste făcu semn vizi­tiului, caii să porniră ducând trăsura cea strălucită sforăi nd prin stradele Bucurescilor.

Pavagiul nu prea era bun pe acele timpuri şi carâtele te sdruncinau cu t6te că erau aşedate pe cele mai bune arcuri.

Acostă sdruncinătură mai scose pe Babeta din gândurile trecutului şi capul ei fiind silit a să apleca de voie, fără de voie când spre micul Costică, când spre Domnul Săsan, când spre soţia acestuia, era lu cru firesc că-şî intdrse şi gândurile sale spre aceste persdne.

Zimbi deci băiatului, şi să smeri dinaintea dom­nului si ddmnei.t

Dar zimbetul nu-i venia din inimă şi nici sme­renia nu era alt ceva de cât o curată prefăcătorie.

„îm i va veni vr’o dată timpul meu,“ îşi (jicea ea, „dar până atunci trebue să mă susţin în graţia acestor... vite încălţate.“

Careta intrâ în fine prin porta cea mare ce se descliisu dinaintea ei în curtea spaţidsă a unei case mari şi frumdse din calea Moşilor, ăr cei din caretă să coborîră şi merseră în casă.

Domnul Sasan peste puţin eşi şi apucâ spre pi­aţa Sf. Gfheorghe unde-si avea magazinul în faţa gră- dinei.

Era mare magazinul Domnului Sasan, să com­punea din mai multe piese mari, ocupate de sus pâ­nă jos cu rafturi, care erau pline indesate cu mărfu­rile cele mai elegante, mai fine şi mai seiftîfipe.

Avea o mulţime de servitori, o drdie de băieţi de prăvălie, cassari, grămătici ba chiar şi un procurist.

De câte ori intra Domnul Sasan în magazinul său avea obiceiu a cutreera to te încăperile, cercetând cu de-a mănuntul ce făcea fie-care din dxnenii săi,

39

care la intrarea lui, erau cuprinşi ca de nisce ferbin- ţell şi şi vedeau de lucru cu îndoită atenţiune, căci era un straşnic sef.

Apoi după ce-sî făcu observările pe care le creţii de lipsă, merse in biroul său, care era în încăperea cea din fund şi să aşeda la masa sa, cetind epistolile intrate, sfâtuindu-să cu procuristul său, primind pe representanţii caselor cu care lucra şi pe muşterii săi mai de frunte.

Astfel făcu şi astă4b Timpul i trecu în sbor ca de obiceiu.

De o dată veni un servitor şi 4'se:„Domnule, un băiat de cărăuş cere a’ţl vorbi.“„Un băiat de cărăuş?" exclamă comerciantul,

care în toiul afacerilor uitase de micul eveniment de pe şosea. „Ce vrea!“

„p ice că i-ai fi porun it pe şosea, că după ce vor fi descărcat marfa, să-ţî dea de scire,“ respunse servitorul.

„Alia,“ 4ise Săsan, lovindu-să cu palma peste frunte, „este prietenul meu de pe şosea. Intrăbă-1 pe stăpenu-său decă 1 pdte lăsa aici la mine în Bucu- resci, ăr dăcă-1 lasă, vină cu băiatul în c6ce.“

Servitorul eşi. Peste puţin să întdrse cu Tomiţa.,,Ei bine,“ cu aceste cuvinte ’1 primi Domnul

Săsan, „eşti hotărît să remâi la mine.“„Da coc6ne,“ respunse băiatul fără sfială dar cu

modestie.„Să mergi dară cu densul la Mitraşofski să să

îmbăieze, apoi d’acolo te vei duce la fraţii Hirschfeld din strada Şelari. Cumpără-i vr’o două schimburi, apoi haine cum să cade o pălăria, mergi şi la steaua al­bastră şi cumpără-i o părechie de ghete, apoi du-1 a- casă la mine şi pune-1 în odăiţa de lîugă podul ca­selor. unde va şedea şi unde să va putea îmbrăca până voi yeni eu acasă, “

40

Acest ordin al Domnului Sasan se execută în­tocmai.

Când stăpânul casei, după terminarea afacerilor sale de la magazin reintră în sânul familiei sale şi trimise după Tomiţa, acesta să presentâ în haine vi­nete dinaintea lor.

Haine vinete cjic sătanii din Transilvania costu­mului cum îl pdrtă locuitorii oraşelor.

Costică vădând pe Tomiţa astfel îmbrăcat, d’a- bia îl recunoscu, âr după ce să convinse că este no­ul său prieten de la şosea îl primi cu mare bucurie.

„A la bonne heure“ îşi <jise Babeta, „astfel totuşi mă voi deprinde a’l vedea împrejurul meu, dar în scâi-- bosul lui costum de până acum, nu l ’aş fi putut suferi. —

Tomiţa era un tovarăş de joc a lui Costică aşa de bun în cât t6tă casa să felicita de acuisiţiunea lui. Până şi Babeta i dedea lecţiunî cu plăcere, căci în­văţa lesne ş’apoi Costică primea înveţătura mai bucu­ros de la dânsul de cât de la guvernanta.

Astfel Babeta putea aştepta mai cu răbdare so­sirea promisului institutor.

Un nepot al Domnei Sasan, care avea să depuiă examenul de bacaulareat a casă în Transilvania şi să vină apoi la studiu în Bucurescî, era destinat pentru postul de institutor.

Acest nepot, fiind fără mijldce avea să şâ(jă şi să mănânce la Domnul Sasan, âr în schimb i se pu­sese condiţiunea să dea lecţiunî la copil din casă.

Acum este însă timp ca să facem mai de aprdpe cunoscinţă cu personagiile ndstre.

Babeta, guvernanta, fiica agentului Cibolca din Viena, după cum ne spune deja numele ei de fami- liă, era de origine slavă, dar făcea parte din acel soiu de fiinţe omenesc!, care găsesc numai în Austria,

41

o amestecătură de german şi slav, era deci o adevă­rată austriacă său o nemţâică, cum le (|ice Românul, şi încă nemţdicâ din creştet până’n tălpi.

De stat era mititică şi subţirică, avea o faţă sar- bedă, ochi ver^i mititei, gura mică cu buze palide şi subţirele, âr când vorbia atunci te ruireai cât de mult i să putea desface guricica ei. Când venia în extas glasul ei primia un timbru fonfăitor.

Nu trecuse încă de douăzeci şi patru mult două­zeci şi cinci de ani.

Cât despre caracter, reflexele ce au străbătut, ne fac a intrevedea un grozav abis.

Să ne întârcem acum la Domnul, la D6mna Să- san şi la casa lor.

Domnul Săsan ajunsese deja în acea etate, care să numesce fhSrea vârstei, adică era între patruzeci şi cinci Zec* de ani.

Născut în Bucuresci într’una din mahalalele lo­cuite de stratul mai lipsit, avuse norocul de a intra ca băiat într ’ o prăvăliă din strada lipscanilor, şi fiind talentat, desvoltând mai cu sâmă o pricepere admirabilă pentru gusturile cocdnelor de modă, îna- intâ curând, ajunse de tânăr, stăpânul unui magazin de m odă, care peste puţini ani deveni centrul pentru confecţionarea celor mai căutate toalete.

D6mna Maria Săsan era făta unui comerciant din Transilvania de la Stefânesci, oraşul din vecinătatea Ulmescilor. Era o fiinţă bună, dar cam m61e de i- nimă. Nu arăta alt interes, de cât pentru casa ei, acolo însă scia să puiă la cale t6te lucrurile aşa de bine în cât cu două servitdre numai îşi ţinea în or­dine exemplară saldnele, odăile, curtea şi grădina.

Nici nu era lucru rar de a o vedea cu mătura în mână, sâu cu vr’un petec frecând parchetul, ori ştergând mobilile de praf.

Săra era apoi obosită în cât nu mai putea sta pe piciăre.

De la şepte ore să arunca în fotoliu şi adormea.Nu vedea la sine de cât din când în când câte

o compatriătă a ei, între aste mai des pe cocăna Ţica, o adevărată mahalagiăică.

Domnul Sâsan făcuse stare, ba era bogat, cu tăte astea remase tot atât de econom, său scump, cum i Zicea servitorimea, cum fusese ca băiat de prăvălie. Apoi nici defectul cel mai mare al caracterului său nu-1 lăpădase. Era neîncrezător până la extas, îşi bănuia chiar şi — umbra sa. Ori ce-i făcea cineva, — să fi fost chiar cel mai adevărat amic al seu, Dom­nul Săsan în un colţ ascuns al inimei sale îl nevino- veţa de — mişelie, ori cel puţin de necapacitate. Nu să încredea nici în sine însuş. Când era să hotăreseă ceva, mai cu sămă în cestiunî familiare, să gândea, să resgândea, să chibzuia, aşa de mult în cât puteai fi. sigur, că dintre t6te combinaţiunile şi modalităţile va alege pe aceea, care mai pe urmă să va arăta ca cea mai rea.

Te miri, că să decisese aşa de iute ca să ia în casă pe Toma băiătul de la Ulmenî. Cu angagiarea Babeteî ca guvernantă, lucrul durase mai mult timp.

Era tare la modă p ’atunci în Bucuresci, că în ori ce casă cu dare de mână, copil să fie crescuţi de o guvernantă — streină firesce. Decă să putea fran- ţuzăică, dăcă nu nemţăică.

Cât despre neapărata trebuinţă a unei guver­nante nu mai încăpea îndoială nici în capul Domnu­lui Săsan; dar părerile diferau cu privire la naţiona­litate. Domnul voia o franceză, francezele fiind în general mai spirituale. D6mna ţinea una că o nem- ţdică ar fi mai bună, căci nemţăicele trec de mai a- şeZate, de mai cum să cade de cât francezei^

După multe şi îndelungate desbaterî, să converti şi Domnul Săsan la părerea soţiei sale, căci infor- mându-se pe sub mână aflase, că francezele erau în­doit şi întreit mai scumpe de cât nemţdicele.

Dar cu asta nu erau terminate tdte îndoelile, ci ele începură mai tare încă, acum când era vorba, a cădea d’acord asupra unei anumite persdne, din mul­ţimea acelora, care să oferiră în urma demerselor fă­cute de Domnul Săsan.

In fine după multă cumpănire aleseră pe cea mai bună dintre tdte. . . pe Babeta.

I văzuseră posa fotografică, până nu încheiaseră cu dânsa. Când li să presintâ în personă, le plăcea mai puţin de cum le plăcuse în chip, însă acum era prd târziu, căci Domnul Săsan era din acea categoria de dmenî care susţin şi urmăresc maxima Bulgaru­lui : „săpun am cumpărat, săpun voi mânca.“

Ddmna Maria Săsan era prd domolă şi prd ne- păsătdre din fire, de cât. să să fi putut, decide, a să gândi măcar la schimbarea guvernantei, cu t6te că acăsta dintru început chiar era forte arogantă faţă cu dânsa şi o trata ca pe o fiinţă de o categorie mai inferidră.

Micuţa Elena să deprinse curând cu guvernanta, pe care nici ea, ca toţi copii, n’o putuse suferi din­tru întâi, tot asemenea şi Costică, fiind-că Babeta, de şi nemulţămită până în adâncul sufletului său de po- siţiunea în care o forţase destinul, vă4use miseria prea de-aprope, şi îi luase grdza, aşa în cât îşi impuse sar­cina de a-şi câştiga iubirea copiilor, pentru a-şi sus- ţâne pe de-o parte posiţiunea, âr’ pe de altă parte a putea domni cu atât mai lesne în casă, căci de dra­gul copiilor multe i să treceau.

Numai cocdna Ţica, prietina Domnei Maria Sâ- san, când vă4u pentru prima dră pe Babeta strîmbâ

U -

din nas şi 4is« «& n’ o p6te suferi. Odată deschicjend vorba despre guvernantă exclamă:

„Ascultă Mari, eu n’aş suferi pe acostă nemţdică în casa mea."

„De ce nu?"„Mai întâii! fiind-că-i nemţ6icâ.“„Tocmai ast,a-i bine."„Să-mi nemţâscă copii, aferim! Cam mâine le

vor fi ruşine să mai vorbâscă românesce."„Dar aşa, — cât va fi Tomiţa ’n ca să ...“„N o ve^i, acel băiat îmi place, numai să nu să

nemţâscă şi el.“„Nu te teme dragă!"„Ş ’apoi mutra nemţdicei, nu-mi place nici de

cum.“„Nici mie nu-mi e simpatică."„Simpatică, nimpatică, mie-mi este greţdsă şi,

adu-ţi a minte Mari, ce-ţl d’c eu, mult necaz o să-ţi facă nemţdica."

„Eşti preocupată."„Adică ocupată su n t.. . dar să lăsăm trâba baltă."

CAPITOLUL V.

N e p o t u l .

Stefan Daftu nepotul D6mnei Săsan era un.tânăr puţin cam exaltat în părerile sale, visător, plin de idealuri măreţe.

Aştepta de la vieţâ numai încântare, credea în un amor sincer platonic, in o amiciţia neinteresată.

Sărmanul, nu cunoscea lumea de cât numai din novelele nemţesci, pe care le cetise.

Când veni la Bucuresci credea, cum 4 ce Româ­nul că t6te pasările care sb6ră să şi mănâncă,

\ Fu întâmpinat cu dragoste din partea D6mneiţ Maria Săsan, Domnul Săsan privia în el un instruc- t tor eftin, âr Costică şi Toma un amic iubitor, i Stefan nu să simţi tocmai rău în mijlocul aces­

tor 6menl şi ca membru al acestei Qăsnici! destul de ; monotone.

Babeta era cumpătată în purtarea sa cătră tână­rul student, care-şi împărţea timpul între instrucţiu­nea pe de o parte luată la facultatea de drept âr pe de altă parte dată băieţilor din casă.

încetul cu încetul guvernanta să apropiâ pe ne­simţite de tânăr.

Câte o oftare ascunsă in aparinţă, dar potrivită astfel ca să fia surprinsă de Stefan, câte o căutătură din acele, care es pe sub gene şi sunt menite a mprge drept la inimă, îşi făcuse deja datoria.

Stefan visătorul, idealistul, lipsit de ori ce prilej de a întreţine relaţiuni mai de aprope cu femei, ba chiar n’avend ocasiune de a face cunoscinţa lor, în­cepu a să interesa de Babeta.

„Te invidiez, “ şopti într’o sără guvernanta cătră Stefan.

Erau, am putea (Jice singuri, căci Ddmna Săsan adormise în fotoliu, âr Leniţa aţipise pe scaunul ei.

„Pentru ce?-‘ făcu tânărul, aţintind ochii săi cei mari de un albastru profund asupra Babetei şi sim­ţind, că paldrea sa cea ordinară făcuse loc unei ro- şelî de şi slabe, dar destul de pronunsate.

„Pentru liniştea D-tale?u„Liniştea mea, nu sciu, de ce aş putea fi tul­

burat .. ?“„Nu die tulburat, dar nemulţămit!“„D-ta eşti nemulţămită,“ întreba Stefan cu o mi­

rare pe deplin sinceră.„Eşti surprins de acâstă descoperire?41

„In adevăr, nu s c iu .. .“„Să vede că n’aştepţî lucruri mari, ce <|ic mari,

n’ascepţi nimic de la viăţă, de nu ai înţeles până as­tă^, că o inimă tenără nu p6te fi mulţămită cu un trai fi, cum este acela pe care-1 port eu.“

„Ce fel de f'raiu ?“ observâ Stefan deconceritrat. „Ha, ha,“ rise Babeta in batjocură, „ce lei de

traiă? 0 călugăriţă are mai multă libertate de cât mine. La noi în ţăra năstră chiar bucâtăresele sunt tractate cu mai multă delicateţă din partea. . . stăpâ­nilor. de cum sunt tractată eu aici, şi sunt mai con­siderate de cea laltâ servitorime, de cum sunt eu con­siderată aici...“

„Domnişbră Babetă, ţi să pare num ai,..“„Mi să pare, ba nu, este cruda realitate. D-ta,

care împlinesc! aceleaşi indatorirî ca şi mine în casa asta, te crecji mai mult de cât mine, nu-i aşa?“

„Domnişdră!“„Da, aşa este, te creijl mai mult fiind-că eşti ne­

potul D6mnei Sâsan.“„T e înşeli, nici o dată nu am tras vr’o paralelă

între mine şi D-ta.“„Dar spune drept, decă ai fi tras’o, nu ai fi a-

juns la resultatul ce susţin eu.“„Nu Domnişdră, fiin d -că ...“„Ce fiind-că,“ zimbi nemţăica şi aruncâ o căută­

tură galeşă lui Stefan. „Dar se lăsăm acostă conver- saţiune...“ adause ea apoi, „ătă că D6mna Săsan se mişcă în fotoliul ei, trebue să chem servitbrea, să cul­căm pe Leniţa. Te culci şi D -ta?“

„Eu ?“ făcu Stefan tulburat, „nu, încă nu.“ „Vreai să studiezi cevaş?“„N u ,.. . dar nu m ie somn!“„Nici mie, dăcă vreai, putem să vorbim încă

vr’un cart, două de oră. Nu-mi voi încuia uşa.“

- 46 —

41

Intru aceia venise servit6rea şi duse pe copila cea adormită.

„Bună săra Domnule Stefan, 1‘ ijise Babeta când pleca cu ton formal, aruncând tot o dată o săgâtă din ochii ei cei verdi asupra tânărului.

„Bună sera!‘‘ repetă Ştefan Daftu maşinalmente.In arest moment nu scia apriat ce dice, căci cu­

vintele din urmă ale Babetei îi resunau mereu în urechi.

„Nu-mi voi încuia uşa!i! Ce însemnau aceste cu­vinte. —

Stefan Daftu era nepăţit, deci ar urma ca să nu atribuescă nici o însemnătate mai mare acelei invi­tări, făcute de Babeta cu un ton atât de natural.

Dar tânărul cetise novele, pote chiar şi romane, deci atribuia acestei invitări adevărata însemnătate, ba pdte chiar o însemnătate mai mare de cum i s’ar fi cuvenit.

Casele Domnului Săsan să aflau, după cum am spus deja, pe calea Moşilor. Prin o pdrtă cu două aripi intrai in o curte spaţidsă. La stânga erau vr’o trei patru trepte de pâtră, care duceau pe un pero- naş de unde prin o uşă cu două aripi ajungeai în peristilul scărei principale, compuse din vr’o optspre­zece trepte de lemn, eiruite chiar de mâinile Ddmnei Săsan.

In fundul curţii spre drâpta erau grajdurile, âr lângă grajduri şi în dosul lor o grădină, care res- pundea spre casele ce sfeteau cu faţa cătră grădina sf. Greorge.

Primul etagiu din jumătate casă era ocupat de Domnul şi Ddmna Săsan.

In al doilea etagiu erau camerile copiilor, a gu­vernantei, a, lui Tomiţa şi a servitorimei.

Ştefan Daftu locuia o odaiă din etagiul prim.

48

Având însărcinarea de a priveghia pe cei doi băieţi, nu putea fi nici de cum suspect, dăcă să urca şi săra la dânşii, de şi nu găsise cu cale a face acâsta până acum. —

Astătji insă, după ce să convinse, că Domnul Să- san reintrase şi să retrăsese pentru restul serei, în o- daia sa, Stefan eşi ca şi un făcător de rele, pe vâr­ful degetelor, în coridor unde să opri puţin, pentru a resufla şi a privi cu sfială împrejur.

T6tă casa era adâncită in o linişte cumplită.Stefan urcâ linişor scara spre etagiul al doilea.La ultima cotitură vă<ju deja uşa Babetei între­

deschisă, âr când sosi pe trâpta din urmă, acea uşă să deschise pe deplin şi guvernauta să furişă afară.

„Cât de mult ai întârziat," şopti ea.Stefan era atât de emoţionat în cât nu fu în stare

a respunde nimic.Babeta ’1 luâ de mână şi-l trase in odaia ei.Nu avea nimic atrăgător acea odaiă. Patul gu­

vernantei era deja gata făcut. Acâstă împrejurare în ochii orbitului tânăr valora în acest moment mai mult de cât tote frumseţile raiului.

„Şe<ji,“ (jise Babeta, trăgând un scaun lângă pat şi punându-să ea insăşl pe marginea lui.

Ori cât de sfiicios ar fi fost Stefan, acâstă pur­tare provocă ţâre, trebuia să i îmbărbăteze.

Şi cjeu în neexperiinţa sa, cre<Ju că este dator a trece îndată la atac.

In loc de a să pune pe scaun, cuprinse talia gu­vernantei.

„Ce faci?" (jise asta zimbind şi să feri lin dar decis dinaintea tânărului.

„M or!" exclamă Stefan.„Fi cu minte," replică Babeta zimbind mereu.

„Pune-te pe acel scaun şi să vorbim înţelepţesce,"

„Ce să vorbim /1 făcu Stefan deeoncentrat de a- cestă desvoltare neaşteptată.

„Sâ clădim castelurî în Spania/1 zimbi guver­nanta din nou.

„Aş prefera să gust din plăcerile raiului,“ Zise Stefan.

„Să guşti din plăcerile raiului, ha, ha, eşti mai galant de cum aş fi cre<Jut.“

Stefan să simţea din ce în ce tot mai desamăgit. Amorul său propriu era jignit şi nimic nu păte stinge mai curând focul pasiune! de cât o asemenea jignire.

„Dta ai creclut p6te, că nu sunt... cum să (jic... în fine nu sciu ... de ce m’ai primit a ic i . . . Domni- ş6ră, m’ai crecjut. . .

„Nu, nu, scumpul meu, am crezut că eşti un băiat cum să cade, cu minte, resonabil. Am crecjut, că nu risic nimic, decă te tratez ca pe un amic in­tim, ca pe un frate. Dâcă m’aş fi temut câtuş de puţin, că Dta vei tîlcui purtarea mea altfel, m’aş fi ferit de Dta, m’aş fi lipsit de singura mângâiere ce am crezut a afla pe lîngă Dta în acest d e şe r t ../4

Babeta rostise aceste frase cu tonul ei cel fon- făitor într’un mod, care era pătrunzător chiar prin monotonia sa, însă nici de cum pătrunzător în acea maniere în care ar fi vrut guvernanta ci în direcţiune con­trară. —

In loc de a aprofunda simţirea lui Stefan, în loc de a i sâ săpa în inimă o închipuire plăcută, pe care să să întemeeze apoi o pasiune durabilă, după cum voia Babeta, Ştefan începu a să scârbi de acestă fată, care-1 făcuse a să ruşina de sine însuş.

Dâcă ar fi fost mai păţit, sermanul băiat s’ar fi ferit din primul moment de şerpăica cea veninbsă, aşa însă i să dete legat. Din fericire însă era încă prea modest, avea încă prea multă nevi-

i

- 56

novăţiă, S’ar fi găsit vinovat, dâcft ar fi îndrăznit a ofensa pe Babeta.

Remase în limitele bunei cuviinţe, — dâcă însăşi presenţa sa pe timp de n<5pte în acostă odaiă, dina­intea patului făcut, putea intra în cadrul bunei cuvi­inţe, dar era revoltat în contra acelei fiinţe, care-1 umilise atât de mult.

Guvernanta făcuse o pausâ, aşteptând respunsul lui Sţefan. Acesta persistă însă în o tăcere poso­morită.

Babeta era destul de cu minte pentru a-ş! es- plica causa morosităţil lui şi de ore ce nu voise alt nimic, de cât să scormonâscă — cum <jicea ea — pasiunea tânărului, să-l înfierbinte şi să-l încovdie apoi după intenţiunele ei, vecjând că tânărul este cât să pfite de frământat nu stărui mai departe.

„Văd, că în astă sâră nu ne vom putea înţelege, de cum sărmi pot vărsa inima mea dinaintea Ltale,“ (Jise ea, „deci îţi poftesc ndpte bună,44 şi cu aste ple- cându-sâ spre el, îl sărută pe buze.

Stefan să cutremură, un fior neînţeles i percurse vinele.

„Ndpte bună," bîlbâi şi el, apoi plecă.

CAPITOLUL VI.

VSrsatuI.

„Când mă gândesc cât de mult ml-am stâmpârat aspiraţiunele, mă apucă o tristeţă amară.“

„Odinidră visam de o cordnă de contesă, acum sunt mulţâmită a deveni soţia unui funcţionar.41

„Şi pentru a ajunge la acâstă ţintă, câtă stăru­inţă, câtă obosâlâ — dar tot una, în fine voi ajunge. Merg încet dar merg bine.“

51

Cam astea îşi 4’ cea Babeta într’o diminâţă ca vr’un an îri urma scenei ce am schiţat în capito ul precedent.

De atunci nu să mai întâmplase nici un lucru demn ca să fiă descris mai pe larg.

Familia Sâsan să sporise cu un nou membru, cu o"fetiţă care primise în botez numele de Sofia.

Costică progresase în sciinţă, Toma insă învăţase chiar prâ mult. ţlicem, prâ mult, fiind-că Domnul Săsan, văcţend talentul băiatului, voi să tragă folose materiale de la el, şi-l luase de la Costică, dându-1 la prăvălia sa, unde îndeplinea funcţiunele' unui co­mis, de şi se numia ucenic.

La acestă schimbare a posiţiunei sale, contribu­ise mult şi guvernanta a cărei aversiuni eătră bietul Toma să redeşteptase dn nou şi crescuse din ce în ce mai mult. i

Stefan Daftu mai avea să studieze doui ani, apoi putea să intre la un minister, pe baza atestatelor sale şi a recomandaţiunelor unchiului său.

Etă pe scurt enumerarea celor ce era de lipsă să seim, pentru a ne afla în curentul întâmplărilor.

Babeta, terminând acel monolog al său cu care am deschis acest capitol, voia să cobdre în jos, ca să ia dejunul, cu întrâga familia ca de obiceiu.

„Hai de Leniţo!“ să adresa cătră copila, care să uita prin geam, ce dedea în curte.

„îndată madamă, dar ean vină de ve<jî. Pare că Costică a avut trebuinţă de medic. “

„Da, în adevăr,“ respunse guvernanta după ce aruncase şi ea o privire prin geam, „este medicul. Insă nu va fi nimic; mamâ-ta e prâ Irîcosă. Pentru puţină durere de cap l’a oprit pe Costică jos. Decă ar fi remas cu noi, i-ar fi trecut. Aşa însă, aşternu­tul neobicinuit nu’l va fi lăsat să dorină, ceea ce-i va fi sporit durerea de c a p , . . “ 4*

63

Babeta fu întreruptă în expunerile sale.Tomiţa venia speriat.„Să nu vă daţi jos,“ (}ise el. „Costică are văr­

satul. “„Cine te a trimis ? “ întreba guvernanta.„Domnul Ştefan!

L „Cu scirea Domnului Săsan - „Da, şi din ordinul medicului.11

g f „Cine va căuta pe Costică.11„Nu sein. Domnul nu vrea nici de cum să lase

pe Domna, care voiesce cu ori ce preţ să-l îngrijâscă.„Bine, du-te şi rdgă pe Ddmna să mă primescă

la dânsa, ori dâcă va crede, că va fi mai bine aşa, să poftâscă Dumniaei in sus.“

Toma pleca.„Ah, Dumne4eule,“ să lamentâ Leniţa.„Ce te vaiţi!'1 întreba Babeta.„Sărmanul Costică!“„Lasă, că i va trece!11„Dar cine-1 va îngriji.“»E u !“„D ta?u„D a !“In adevăr Babeta la prima scire despre manifes­

tarea acelei bdie ledutate n’avu alt gând de cât: „m 6re!“

Apoi ca consecinţă a acestui gând i venise frica, că după mdrtea lui Costică. Stefan Daftu va deveni superfluu în menagiul Domnului Săsan, âr dânsa în zadar să va fi uneltit ca să prin4ă pe bietul student.

In zadar ijeu, căci o dată depărtat din casă, va lega alte relaţiunî, şi chiar de i-ar remânea credin­cios, fără ajutorul Dlui Săsan, nu era şi nu devenia nimic.

Babeta trecuse în copilăria ei prin vărsat, deci

nu mai avea sâ-i ducă frica, âr prin aparinta jertfă ee aducea familiei, luând asupra-şî îngrijirea favori­tului tuturor, a drăgălaşului Costieă, îşî dobândea nn netăgăduit şi valoros titlu la recunoscinţa părin­ţilor. —

Nemţoica era una din fiinţele cele mai abjecte, dar pe lângă nenumărbsele defecte, avea o calitate forte preţidsă. Era stăruitore, nimic nu o obosea, când era vorba ca prin jertfe chiar să-şi ajungă un scop propus.

Puţine momente după ce plecase Tom a, sosi D6mna Săsan, disperată, scăldată în lacrimi.

„Curagiu, D6mna mea,11 i dise nemţdica cu vo­cea ei cea fonfăitdre, care însă acum avea un timbru de compătimire, „curagiu, răul nu este nici o dată aşa de mare, cum şi-l închipuesce om ul/'

,,Oh, Domnişdră, Gostică, o h ,.. . nu scii cum tremur.44

„Vărsatul este o bolă perieuldsă, da; însă nu trebue să m6ră ori cine, care-1 capătă.44

„Mamă, mamă !44 plângea şi Leniţa văcjend cât de amar suspina Domna Săsan.

„Am o soră, care a avut versatul şi-a scăpat. 0 căutasem eu. Pare că mâna mea e norocdsă. Dâcă permiteţi voi îngriji şi pe Costieă.44

Babeta minţea; soră-sa n’avuse nici o dată văr­satul. Dâcă ar fi spus însă că-1 avuse chiar ea, i s’ar fi micşorat meritul.

„Primesc, cum să n u . . . Dumne(jeu te va res- plăti . . . el va binecuvânta ostenelele Dtale.44

Guvernanta să însărcina deci cu îngrijirea lui Costieă şi fu o infirmieră cum n’ar fi putut găsi pă­rinţii nici o dată, de ar fi plătit mii de 'galbeni. Nici chiar mama n’ar fi fost în stare a să devota cu atâta abnegare acestui greu serviciu. Medicul recunoscu a-

câsta; însă — vai — t6te fură în zadar. Costică muri după o grea şi lungă suferinţă.

Babeta fusese şi ea între cei care petrecuseră pe băiatul mort la mormânt. Ea nu scia românesce, şi totuş când preoţii intonară dinaintea mormântului des­chis lugubrul cântec: ,,vecinica pomenire41 i să făcea ca şi când i s’ar vesti sfârşitul speranţelor sale.

Sperase că Stefan Daftu o va lua de soţie, acum însă de bună sâmă i să va lua prilejul avut până a- cum de a să întâlni cu acest tânăr şi de a-1 ţine strâns legat in mrejele sale până când câştigându-şî o posiţiune, va veni timpul să-i realisese dorinţele.

„Domnul Sasan după mdrtea fiului său să va desface de bună sâmă de nepotul soţiei sale,44 etă ce ’şl elicea nemţoica la mormântul deschis al copilaşului pentru care afectase nu numai amor ci abnegaţiune chiar. —

De astă dată şirdiele de lacrimi ce le vărsa erau sincere, numai cât nu-i curgeau de dorul copilaşului ci de jalea inimei sale.

Temerile sale să împliniră în adevăr.Domnul Săsan sub pretext că presenţa lui Ştefan

Daftu i ar fi durerdsă de 6re ce i-ar re minţi necon­tenit perderea cea crudă şi, pentru a-şi p6te face ilu- siunea, ca şi când Costică al său ar fi plecat numai pentru câtva timp cu institutorul său, îl rugâ pe acesta să-şi caute uit adăpost.

Stefan Daftu se duse.Doliul comerciantului era aşa de mare în cât i

scdse cu totul din memorie pe fostul institutor al re- posatului său fiu. Astfel uitâ de subvenţionarea a- cestuia.

Cât pentru Tomiţa de la UJmenî perderea soţu­lui său de studii şi de jocuri, n’avu nici o urmare stricacidsă, căci dânsului de mult nu-i mai era permis

51

a să juca cu băeţii, de 6re-ce era aplicat la magazin, unde să desvoltase pe (ji ce mergea tot mai mult în calităţile profitabile unui viitor comerciant.

Atât era de îndemânatic şi plăcut în purtările sale în cât ajunsese a fi giugiulit de tbte cocdnele, care târguiau în magazinul lui Sasan.

Prin mdrtea lui Costicâ el nu perduse alt nimic de cât un bun amic de copilărie.

Babeta nu-şi mai găsea locul în casa lui Săsan după strămutarea lui Stefan Daftu de acolo.

îşi perdu cumpătul ce păstrase până atunci, de­veni nervăsă, nerâbdătdre şi din ce în ce tot mai i- ritată. Nu să mai putu răbda şi să puse cu gura pe stăpânâ-sa. Biata Domna Maria Săsan avea să îndure nisce adevărate şi dese maltratări din gura guver­nantei sale.

„Alte coc6ne,“ i (jise ea într’una din <|ile, „să îngrijesc de viitorul in3titutricelor din casa lor, le în- zestrâză, le caută câte un ginere, le tericesce cu un cuvânt, Dvdstră însă cu ce-mi recun6see-ţi serviciile, jertfele chiar, — ori nu v’am adus jertfe?

„Ba da,“ respunse D6mna Săsan şi lacrimile o podidiră, căci îşi aduse a minte de perderea nerepa- rabilă ce suferise prin mdrtea unicului fiu. „Ne ai îndatorat prin jertfa Dtale cea mare.“

„Da, şi cu ce-mi plătiţi ?u reluâ guvernanta. „Cu o miserabilă sumă de bani, cu vr’un galben, doui mai mult pe lună, ca pe vizitiul Dv. Ori cre<ji că la- crimele ce te-ai îndurat a vărsa înaintea mea acum mă pot mângâia pentru depărtarea unicei fiinţe băr­bătesc!, care a arătat 6re-eare interes pentru mine dintre toţi dmenii cu care m’ain întâlnit până acum în acâstă sălbatică ţâră!“

,.Stefan!“ exclamă Ddmna Săsan uimită,?,Da, Stefan,u afirma guvernanta,

16

„Este numai -un băiat încă.„Peste doui, trei anî şi-ar fi făcut o posiţiune

în acostă capitală, decă şi Dv. i-aţi fi dat mână de ajutor."

„îşi va face el posiţiunea cu său fără ajutorul nostru, sunt sigură cât despre asta şi n ’am nici o grije."

„Dta nu prâ ai grije de nimic.11„Domnişără!11„Da, profită-te de ocasiune şi dă-mî drumul, în-

eoronâză-ţi bunătăţile Dtale.“,,Stefan ar fi fost pre tânăr pentru Dta!“„A şa! prâ tânăr. Nu care cumva mă ţii de vr.’o

fată trecută!11„Nu draga mea, dar în fin e ..."„Ah, ah, cât sunt de nefericită!11 şi Babeta în­

cepu să plângă cu hohot.D6mna Săsan să înduioşâ de neferici» ea ei şi-i

trecu cu vederea purtarea ei cea necuviinciâsă.

CAPITOLUL VII.

R e c l a m a ţ i » .

Nenea Radu pornise des de diminâţă la biserica din Bărsesci, căci era Duminecă, ş’apoi de, cuvioşia şi încă altele îl îndatoraseră să plece.

Pornise des de diminâţă, âr acum sârele mai avâ încă numai ca o suliţă până la apus şi încă tot nu mai sosia a casă.

G âba! de ce era cârcima lipită de sfânta biserică şi astfel în cât eşind din sfântul lăcaş pentru ca să apuci la Ulmenî erai silit să treci pe dinaintea locu­lui cu pricina.

Pâcă nea Radu ar fj voit să trâcă pe dinaintea

57

cârcimei, fâră să fi intrat şi fără să fi dat c}iua bună la cei care erau adunaţi acolo ş’apoi fâră să fi închi­nat cu ei, ar fi trecut de ora fudul şi i-ar fi scornit câte şi mai câte pe lângă câte i scorniseră şi până acum. Bună 6ră (Jiceau dmenii, că n’ar fi lucru cu­rat cu fiu-său Ionică.

Alţi 6meni muncitori îşi iau folosul copiilor nu­mai după ce au crescut mai mari, după ce s’au făcut colea de vr’o (Jece, cinci spre cjece ani, nea Radu însă înaintase în stare îndată după nascerea lui Io­nică, şi, din lipitul pământului care fusese până a- tunci, se făcuse bogat vânând cu och ii; cumpărase o sforicică de moşie după altă, o fânaţie după alta, îşi făcuse case de pâtră, acoperite cu olane, îşi cumpă­rase cară, cai şi avea din tote cu belşug.

Vecini lui spuneau multe minuni despre el. Aşa bună 6ră, că în ndptea în care dobândise lelea Maria pe Ionică, ar fi fost mult umblet între bordeiul lui nea Radu şi între casele domnescî, care erau peste drum şi care steteau închise de şi să scia că de la o vreme încdce fuseseră locuite şi încă de o coconiţă care zăcea în pat.

Când însă cineva voia să afle mai cu amănun­tul că ce voiau să dmeniî cu aceste vorbe, a,-tuncî toţi tăceau, nimen nu voia să trecă de acela, care adusese vorba despre aceste lucruri, dar înaintea lui nea Radu şi a lelei Maria nu spusese nici un om o vorbă măcar despre aceste taine destul de minu­nate. —

Nea Radu p6te că nici n’ar fi mers la biserică cu t6tă Dumineca, căci trimisese vorbă să-i vină co­saşii pe care deci ar fi trebuit să-i aştepte a casă, dar sâmbăta săra Mitru cel guşat, care mergea în tote filele la oraş de cerţia, întoreându-să de acolo, i adu­sese o scrisdre mare, mare, scrisă pe nemţesce, deci

68

fusese silit nea Radu să mârgă la Bărsesci, ca să se întâlnâscă cu dascălul să-i eetescă cartea, care nu-i prâ părea a veselie şi bucurie.

La biserică i făcuse deci semn dascălului şi după slujbă eşind din biserică nea Radu i mai trase una cu c6da ochiului şi o pornise spre cârcima unde îl urmă şi dascălul.

Acolo să închiseră în odaia din fund şi stetuseră închişi o sâmă de vreme.

Dascălul să duse să mai vâ(jă şi de casă unde-1 aştepta soţiâ-sa şi copii în jurul strachinei cu fertură, dar Radu remase în cârcimă şi turnase o mulţime de pahare de rachiu pe gât în jos.

Dabia cătră sără îşi luâ sâmă şi înfundându-şi pălăria pe câfă, plec-â din cârcimă mergând tare în două părţi.

„Mai m’aş prinde, că zaraful m’aştâptă a casă la noi,“ (Jise el, cum mergea pe drum înainte, dovadă că rachiul ce consumase de şi-i slăbise piciârele, nu-i luase încă t6te minţile, căci presupunerea sa, pe care o exprimase cu cuvintele mai sus reproduse, să do­vedi de drâptă.

A casă la el îl aştepta Domnul Nusmă primul zaraf din Stefănesci. Venise de mult şi părea a şedea ea pe spini.

Lelea Maria să învârtea de colo până colo. N ’a- vea nici ea astâmpăr biata femeiă. Pare că presimţîa vr’un lucru neplăcut, dar acâstă presimţire i venise tot o dată cu zaraful, căci cum îl zărise i să pusese ca un junghiu la inimă şi tocmai ca biata cloşcă care vătjând pe uliu, să îngrijesce de siguranţa puilor săi, aşa şi lelea Maria la vederea zarafului făcuse semn lui Ionică să pâră d’acolo ca să nu-1 vâ(jă Domnul strein. —

Ionică să dusese, âr zaraful rămăsese şi aş-

tepta cu nerăbdare vădită, dar aştepta sosirea sătâ- nului. —

In mai multe rânduri întrebase şi de Ionică. L e ­lea Maria i respunsese că s’ar fi dus în pădure.

Când sosi nea Radu şi vă(ju pe 6spe şecjând în fruntea casei, cu t6te că-1 presupusese deja acolo, to­tuşi pare că să trezi de spaimă.

„Venifu-ai în sfârşit!" cu aceste cuvinte întâm­pină Domnul Nusmă pe sătean sculându-să tot o dată de pe lada pe care şetjuse.

„Bine a-i venit la noi Domnule,“ replică nea Radu înaintând cu paşi nesiguri ca să dea mâna cu <5spele său.

Zaraful cuprinse mâna oterită şi strângându-o ex­clamă : „Ar trebui -să respund: bine te-am găsit, dară ar fi minciună, căci nu eu te am găsit pe Dta, ci Dta m’ai găsit pe mine.“

„Domnul este tot de-a-una plin de şagă," res- punse nea Radu zimbind a silă.

„Ba că 4eu numai de şagă nu m’oi apuca,“ de­clară Domnul Nusmă. „Am perdut destulă vreme cu aşteptatul, n’oi mai perde şi altă făcând la glume cu Dta. Primitu-ai scrisdrea de la V iena?“

„Da,“ bîlbăi săteanul., Şi ai fost de ţi-a cetit’o, “ continuă zaraful.,,Aşa,u afirmă nea Radu.„Prin urmare trebue să scil de ce am venit?"„Sciu Domnule!“ —„Unde-i Ion ică!" reluă Domnul Nusmă.„Că nu-1 dăm,“ replică săteanul îndârjit.„Nu, nu-1 dăm, pe Ionică al nostru să seim că

am muri."„Vorbăsă fiă,“ (jise Nusniă aşezat, „nici n’am să vS

întreb. Singur băiatul va hotări unde vrea să stea de a<jl încolo, la mine în oraş ca să să facă Domn, ori aici, ca să remâiă un prost/ 1

60

„Domn om "face şi noi din Ionică,“ reluâ nea Radu.

„Dâcă şi Dv. voiţi să faceţi Domn din el, tre­bue să-I trimiteţi printre Domni în oraş,44 continuă zaraful, „deci nu inţeleg’, de ce mai faceţi atâta gură /4

„Apoi de, pare-ni-să că ar mai fi vreme, până să mârgă la oraş. Este atât de plăpând săracul/1

„Câţi ani are băiatul ? “„Merge în al nouălea.44„Dar apoi trebue că a isprăvit şcolile din Bâr-

sescî ? “„Isprăvit (Jău!‘4„Aşa dară la tdmnă totuşi l ’aţi fi trimis la oraş.44„Insă până la t6 m n ă ../ ‘„In sfârşit sciî, că atârnă numai de la el. De va

voi să stea aici, îl las, er dâcă np, trebue să mi-1 daţi. Du-te de’l chiamă să-i vorbesc/4

„Du>te Mario de 1 chiamă,“ să adresă nea Radu, eătră soţiă sa.

Biata femeiă deprinsă a executa ori ce ordin pri­mit de la soţu-său, să scula şi merse de aduse pe Ionică, care era fdrte stângacii! băiat, închipuit, dar cu tdte astea neîndrăzneţ.

La uşe să opri şi nu voi să trâcă pragul cu nici un preţ.

„Sărută mâna la D om n/4 i <Jise mamă-sa.„Ba că,44 făcu Ionică.„Vreai să vii cu mine la oraş, Ionică,44 să adresa

Nusmă eătră băiat. „Am să-ţi dau tot colaci, să te îmbrac în haine vinete, să te fac Domn.44

Ochii băiatului începură să sclipescă şi totă faţa i esprima o nespusă bucurie.

„N ’am băieţi şi sunt bogat. Voi să-ţi fiu eu tată de a<}i înainte şi soţiă-mea, o coconă bună şi frumdsă îţi va fi mamă.

61

,,Vreai Ion ică /1„Vreau, vreau,“ < se băiatul fără a pregeta o

clipălâ măcar.„Şi <j£u ne-ai lăsa pe noi ?“ întrebă lelea Maria

cu lacrimi în ochi.„Te duci de la casa pă.rintăscă,“ dise şi nea

Radu, care acum să trezise de tot.„M6 fac Domn,“ response băiatul, „după cum

îmi (jicea tata mereu.“„Da, da, fetu-meu, te faci Domn," afirmâ^zara-

ful sculaiidu-se şi luând pe băiat de mână.„Ni-1 iai,‘ ‘ exclamară nea Radu şi lelea Maria

de o dată.„Bine scil, nene Radule de ce-1 duc,“ respunse

zaraful eşind. cu Ionică, care de bucurie că-1 ducea să-l facă domn, nici nu-şî mai aduse a minte de pă­rinţii săi, şi eşi fără a-i privi măcar.

„Dar aştăptă să-i dau de mâncare, schimburi, zăbunelul să aca de mine,-4 striga lelea Maria ca şi eşită din fire.

„Intr’o jumătate de oră vom fi a casă şi soţia mea i va da cafea cu lapte,“ respunse Domnul Nusmă, „ăr cât despre schimburi şi vestminte, nu-i mai tre- buesc cele de până acum, căci îşi va schimba portul.“

Şi cu aste plecâ, căci întru aceia ajunsese la ca- râta sa, care-1 aştepta, aşezase pe Ionică în ea şi să pusese şi el lângă băiat.

„Ce ne vom face fără de el săracii de noi,“ strigă lelea Maria frângendu-şî manile. „Ce, ore să n’avem nici un drept asupra lui ?“ imnăea. „Scii bine, că în acea năpte, când am născut pe băiat moit şi când a venit m6şa de la casa domnescă imbiindu-mă să iau un copilaş născut de o coccniţă tot in acea ndpte în locul copilului mort, numai aşa m ’am invoit, ca să remâiâ în veci al meu şi nici o dată să nu ni-1 cără

61

„Sciu,“ respunse nea Radu ştergându-şi cu do­sul mânei peste ochi, care păreau a-1 ustura, căci să înroşiseră de tot, „dară,“ adause el după un suspin, „mai pe urmă, când a venit tatăl băiatului şi ne-au îmbiat că ne va trimite bani pe fîe-care lună pentru băiat, m’atn legat cu iscălitura mea, că voi asculta de cele ce va orândui Dsa pentru băiatul său, şi ătă că acum voind Dumnezeu să m6ră, a făcut o adietă, în care stă scris, că se se dea băiatul la scblă in oraş, dăcă va voi M înărgă el, ăr dăcă nu să remâiă aici. Bine ve<ji că densul a v o it “

„I-a remas drăguţului ceva bani de la tată-său?“ întreba lelea Maria.

„Da, i-a remas şi tocmai pentru asta rn’arn gân­dit, că va fi mai bine dăcă din copilărie să va învăţa cu traiul boieresc, ca să scie cum să să porte prin lume şi cum să să folosăscă de mulţimea de bani.“

„Păi, Dumne4eu să ne ajute la toţi,u să mân­gâia lelea Maria.

„Amin“ făcu nea Radu.„Dar satul ?‘ ‘ adause femeia.„Ce-i cu satul ?“ întrebă bărbatul.„Ce va ne va vorbi de rău?“ respunse

lelea. —„Cum să nu! Vom spune în sat că bogatul za­

raf, ne avlnd băieţi a luat de suflet pe Ionică al nostru.

„Aşa să facem bade,“ să învoi şi nevasta.„Dăcă sciam una ca asta,“ reluâ nea Radu după

câtva timp, ,,mă lipsiam mai bine de t6te. Ce haznă am avut că l’am crescut, acum unde Fam îndrăgit mai bine, ni l ’a luat.“

„Las că nu l’a dus peste lume,fl îl mângâia le­lea Maria, „îl putem vedea cel puţin o dată pe săp­tămână, ori i-au spus că nu-i suntem părinţi, şi nu va voi să scie de noi.“

63

„Ba nu, dabia când să va face vârstnic va afla, căci numai atunci am să-i trimit adieta, de voi trăi.“

„Dar de nu vei trăi ?“„I va da altul, tu, ori apoi Domnul notar, căci

şi densul scie.“

CAPITOLUL Vid

B a n c h e r u l .

„M ’a trimis Ddmua să poftesc! îndată la noi. Domnul bătrân trage să mdră.“

„Bine, bine, spune că a<J.i e vineri şi nu pot lăsa trâba numai aşa.“ <

„Sărut mânile.“Domnul Nusmă continuă a număra galbenii muş­

teriului, care stetea dinaintea tarabei şi nu mai adause nimic la răspunsul ce deduse servitdrei, trimisă din partea mamei sale.

Muşteriul, un mocan de pe la munţi reputaţi de economi şi scumpi, totuşi sâ uimi in sine, că Dom­nul Nusmă, a căruia familiă i era cunoscută, nu voi să-şi lase trâba — fiă chiar în <Ji de târg — nici pentru a merge la patul de mdrte al tatălui său.

Zaraful s6 puse de socoti galbenii, numărâ mo­canului suma cuviincidsâ, er după ce sâ duse acesta făcu semn unui băiat, care stetea la uşă cu însărci­narea ca se cheme muşterii ce treceau pe dinaintea zărăfiei.

Băiatul intră.„Să şet l aici, până m& voi întorce. Decă mâ va

căuta cineva, spune i să vină mai târziu. “„Dar muşterii de schimb?“„Spune-le, că tată-meu este pe patul de m6rte.“Şi cu aste plecâ Domnul Nusmă.Zărăfia sa nu era departe de locuinţa tatălui-sâu,

u

Şi totuşi mergând pe un timp neobicinuit, în cji de târg printre 6meni, în loc să stea la tarabă si să schimbe aur pe hârtie, i se părea, că face un păcat de mdrte, pentru care-1 va pedepsi Dumnezeu.

Domnul Nusmă era ca de vr’o patru 4eci şi cinci de ani, mic de stat, ciupit de vărsat, cu ochii slabi aşa în cât trebuia se pdrte ochelari, dar cu t6t,e astea îşi luase obiceiul a-şî vârî barba în faţa omului, când voia să-l vâ<jă, şi a sta aşa, chiar când vorbia, su- flându-i în nas un greu miros de fum de tutun, căci Domnul Nusmâ fuma tdtă vremea, 4>ua> ndptea, când nu dormîa.

Era deci tare necăjit cum mergea acum pe stradă; ofta necurmat şi când urcâ scara de la locuinţa tată- său, îşi scdâe pălăria din cap, desvălind o frunte lu- cidsă, care-i mergea aprope până la creştetul capului şi-şi şterse sudorile, ce-1 trecuseră.

„Ce-i, ce-i, de ce m’aţi chiemat?" să resti cătră mamâ-sa pe care o găsi în antisalâ, ca un bujor la faţă şi cu ochii înroşiţi.

Faţa i să roşise de vinul ce-1 băuse, âr ochii de lacrămile ce le vărsase.

La vederea fiu-seu o podidiră erăş lacrimile eu o amărăciune cu atât mai mare, cu cât fusese silită a ascunde mai repede sticluţa de vin din care sorbise.

„M6re, ah, măre şi vrea să-ţi vorbâscă/4 <jise mama bancherului între suspine.

Domnul Nusmă nu se mai opri, ci trecu de-a- dreptul în odaia, unde zăcea tată-seu, lăsând astfel pe cocona bătrână în deplină voie să-şi termine sor­bitura întreruptă, ceea ce şi făcu între două suspine adânci,

„Tu eşti Aristide, “ întreba muribundul cu vo­cea slabă.

„Eu sunt tată/1 respunse Domnul Nusmă. „Am lăsat zărâfia în di de t e r g . . .“

65

„Rău, rău fătul meu, dar simţ că m or.. ."„Eu nu te pot feri de înărte ..."„Sciu, s c iu ... nici nu te-am chiemat pentru ca

să-mi dai vr’un ajutor, ci pentru ca să-ţi vorbesc de afaceri. “

„Frumăse afaceri (jău !“„Lasă imputările, precum voiesc să le las şi eu.„„Dta imputări?"„Şi încă fdrte drepte. Au nu mî-ai păpat tu o

bună parte din capital."„Apoi, ca fiul bogatului bancher Simion Nusmă

nu puteam trăi ca un calic; dar l)ta ce te-ai apucat să ţii mii şi roii de gaU'eni nefolosiţi, pe când plâtiai câte (jece la sută dobeiuji."

„Ţi-arn spus că imputări nu mai încap aici, di­naintea patului meu de mărie. Ascultă deci ce mai am să-ţi spun înainte de a închide ochii pentru vecie."

„Ascult,."„Starea casei ndstre o scii."„ 0 sciu," respunse Aristide Nusmă.„Ce ai de gând să faci?"„Cum vei închide ochii, voi duce cheile la tri­

bunal."„V a i . . . să nu cum va... să faci una ca asta..."„Nu me mai pot susţine. loan Rădulescu peste

patru ani să face vârstnic. De unde să-i număr par­tea sa de trei4eci de mii de fiorini."

„Patru ani sunt un veac pentru un om cu minte. In patru a n i... cu frumosul credit de care ne bucu­ră m ... dici că depunerile au ajuns cifra de trei sute de m ii. . . poţi să faci un capital întreit atât de mare, de cum este partea lui loan . . . foîosesce-te de împre­jurări... nu-mi păta numele, care este şi al tău... nu...

Bătrânul să oprise fără de veste. Firul său de vieţâ i se rupsese.

6

M

Aristide înholbâ nisce ochi speriaţi spre el, aş­teptă vr’o câteva minute, apoi văzând câ nu mai re- suflă eşi din odaiă, Zicend cătră mama sa, care ârăş ascunse în grabă o butilcă la apariţiunea lui: „a reposat. “

Cocona Safta începu un bocet pătrunzător, apoi după ce-şi făcuse datoria în acesta privinţă rândui cele trebuinciose pentru spălarea mortului, pentru îm- brăcare şi întinderea lui pe sarcofag, pentru prive- ghiat, colive şi altele, cu un cuvânt pentru tdte cele trebuincidse la un mort cum să cade.

Domnul Aristide Nusmă să întdrse întru aceea la zărăfiâ. Schimbă încă vr’o câteva sute de galbini, napoleoni şi alte monete, dar nu era cu gândul acolo, ceea ce să vedea din neobicinuita sa tăcere. Nu mai întreba pe muşterii de sănătatea lor şi a celor de pe acasă, nu mai făcea glumele sale cele vestite.

Nu Zeu, căci îl muncea necurmat grijea, cum să facă mai bine. Să închidă zărăfia declarându-să în stare de faliment său să urmeze cu afacerile după po- vaţa tatălui său.

De o dată avu o ideiă.„Ean să 1 fac tovarăş al zărăfîei mele. Să-i pro­

pun câ după depunerea examenului de maturitate, a- dică după facerea bacalaureatului, în loc de a merge la studiul medieinei, să intre ca comptabil la mine. Va primi negreşit, când va auZi că după ajungerea vârstniciei sale îi voi face asociatul meu la casa mea de bancă. “

Şi Domnul Aristide Nusmă îşi frecă mâinile de bucurie.

,,VeZi la asta nu s’a gândit bătrânul, păcat! ar fi murit cu inima mai uşurată. Gâba! nu are t6tâ lumea capul lui Aristide. Acum nu mă mai rabdă aici, voi închide zărăfia. Lumea nu mă va vorbi de

67

rău. In <jiua morţii tatălui meu, a vechiului şef al firmei, voi putea d6ră închide mai de vreme.“

Când ajunse Aristide a casă întreba numai de cât de loan.

„Este dus cu un soţ de studiu să-şî facă prepa- raţiunele de examen," respunse soţiă-sa, cocona Nas- tasia. —

„Cum sâ va întoree, să viiă la mine în odaiă,“ făcu Domnul Aristide şi voi să să depărteze.

„A murit socru," mai întrebă Nastasia.„Cred că vei fi aflat asta deja de vr’o două ore,

pentru ce mS mai întrebi dară?"„Ca să sciu, căci mutra ta nu-mi vestea nici de

cum jalea de care ai trebui să fi cuprins.“„Nu te aprinde aşa de iute. De sără, când vom

avea amândoi regaz, îţi voi spune ce griji mă preo­cupă, deci răbdare până atunci.“

Cocdna Nastasia nu mai c ise nimic, âr coconul Aristide pleca.

Cetitorul va fi sciind că I6n Rădulescu, despre care a fost vorba aici, nu era altul de cât Ionică, pe care l’am întâlnit în done rânduri la nea Radu în Ulmesci, si anume pentru ultima 6ră tocmai in m o­mentul când Domnul Nusmă îl luase să-l aducă la Stefănesci în casa Dsaie.

CAPITOLUL IX.

B e f u s a t ă .

Stefan Daftu ajunsese copist la ministerul de in­terne. Mai venia din când în când în casele D ini Săsan să vedă pe mătuşă-sa şi pe verişdrele, după cum (jioea el, să mai vorbescâ şi să petrecâ cu Ba- beta, după cum credea densa.

6*

Trecuseră vr’o douî ani de la mdrtea lui Cos- tică şi de când, pentru prima 6ră reproşase Babeta cocdnei Sâsan, că n’ar stărui nici de cum, ca săi procure un soţ în persdna nepotului D-ei, resplătind astfel ostenelele si jertfele; ei.

D6mna Săsan de şi nepăsătore şi sfiicidsă din fire, pentru a scăpa de neîncetata cică bre a Babetei, să decise îutr’nna din 4> e vorbâscă cu Stefan.

Era într’o seră, câteva momente înainte de a merge copilele la culcare, cărora Stefan de o bice; â le urma, mergând câte o dată în sus, âr în cele mai multe caşuri, plecând a casă, căci după cum seim, să mutase de la Domnul Sâsan, de când cu mortea lui Costică.

„Aş dori să-ţî vorbesc," cu aceste cuvinte pro-nunsate cam în ton şopti tor, opri D6mna Sâsan peStefan la dânsa./

„Etâ-mă gata, a te asculta, scumpă mătuşă."„Babeta te iubesce!"„A ş!" făcu tânărul cu un aer destul de cinic.„Da, ea te iubesce," repetâ D6mna Săsan, eu

ton mai ridicat, căci timbrul vocei lui Stefau i anunţa o luptă.

„De unde şeii asta?"„Ea mi-a spus!"„Sârmană fetă!"„De ee sârmană?"„Fiind-câ. . . "„De ce te opresc! ?"„Spnne-mî dragă mătuşă, te intereseză mult a-

câstă cestiune."„Da, fiindcă Domnişora m’a îndatorat şi trebue

să-i fiu reeunoscătdre."„Nu înţeleg, ee are a face recunoscinţa D-tale,

cu iubirea ei."

— 68 —

- M -

„Nu înţelegi, adică mi vo iesci..."„Ha, ha, d<5r nu vei voi serios s’o măriţi după

m ine!“„Şi de ce nu?" (ţ>se D6mna Săsan blesată, seu-

lându-să de pe scaun.„Fiind-eă n’o iubesc, şi nici n’o voi putea iubi

vr’o dată. O nemţbică! Mai bătrână de cât mine! — Farâ bani!"

„N ’o iubesci!“ exclamă Dbmna Săsan.„N u !“„Dar ea cţiee, eă ..„Ce (jiee?"„Adică din vorbele ei trebuia să inţeleg, ea şi

când numai lipsa de bani v’ar reţinne de la căsă­torie."

„Lipsa de bani? Ha decâ ar fi numai atât şi dâcă n’ar lipsi şi cele lalte t6te, cât de lesne am trece peste acostă lipsă, căci amorul este orb.“

„Iubesc! dar pe alta!"„ I )a !“„Atunci nn mai am ce să fac în acestă trâbă.

Mi-am împlinit datoria."„Cred, că nu vei fi supărată pe mine!"„Supărată nu sunt, dar îmi pare rău că nu poţi

să nii realisezi dorinţa mea."„Lasă mătuşică dragă, cine scie pentru ce va fi

bun şi asta. Sărut mânile."„Ndpte bună." —A doua (ţi des de dimiuâţă Babeta d’abia apuca

să pândâscă un p' ilej, ca să vorbâscă cu cocdna între patru ochi.

D6mna Săsan părea din contra, a să feri de o întâlnire cu guvernanta.

Ca nici o dată opri pe Toma, care de când a- junsese primul comis al Domnului Săsan, mânca cu

TO

ei la m&să, îl opri <hcem după dejun, ca să confereze cu el, pentru o toaletă, ce voia să«-şl facă.

Babeta stetea ca pe ghimpi, aşteptând ca Toma să urmeze după Domnul Săsan, care se depărtase de mult. —

Pe fetele le trimisese îndată după plecarea Dom­nului Săsan să-şî revadă lecţiunele.

In fine Domna Săsan nu mai putu reţine pe T o­ma, care grăbia la prăvălie.

Cum se v£(ju Babeta singură cu D6mna Săsan i <jise indată:

„Ai vorbit cu Stefan?“„D a !“„Ş i....“„Şi (jice, că nu te iubesce!“„Nu să p 6 te .. .“„Te rog Domnişdră, adu-ţl a minte cu cine vor­

besc! !“„Ertare Domna mea! Respunsul Dtale m’a tul­

burat în cât nici nu sciu ce am (ţis. Pare că n’am fost cuviinci6să.“

„Nu, n’ai fost.'1„Aş fi trebuit să <jic, că Ştefan n ’a vorbit ade­

vărul, când a susţinut că nu mă iubesee."„Cât despre asta, n’am să cercetez. “„Nu, n’ai să cercetezi. Sciu pră bine. Omul să-şi

jertf^scă vi£ţa pentru Dv.; asta vi sg pare lucru pr^ firesc, dar când acel om îndrăsnesce a ve ruga, să vă interesaţi puţin de sdrtea lui, atunci respundeţl: ce am eu! Of, D6mne, D<5mne!“

Nemţdica începu să plângă cu amar.„Domnişdră. . . nu mai plânge. Scil de mult, că

sunt gata la ori ee, pentru ca să-ţi recunosc binele ce ne-ai făcut!“

„D£că nu mi-ar fi de cop ile ... de Leniţa şi de

71

Sofia, pe care le-am crescut după inima mea — care sunt, în adevăr copilele sufletului meu, n’aş mai sta nici o clipâlâ în acostă casă, unde sunt tratată ca o streină, ca o servitâre . . . “

„Domnişdrâ aşa te r o g . . . “„Da, sunt tratată mai rău încă de cât o servi-

t6re. . . ele pot eşi. . . ele îşi pot petrece după faso­nul lo r . . . Eu însă mor de urât şi mă topesc de mâh­nire. . . o f D6mne, Domne. 4

Babeta să porni a plânge din ce în ce tot mai amar. „Dta,“ reîncepu ea, după ce i să mai alinase

plânsul, „firesce, dai creiJStnânt nepotului Dtale. Te mulţămesci cu simpla lui declaraţiune că nu mă iu- b'isee. Dar întrâbă-1 te rog, dâcă nu mă iubesce, de ce stâruiesce mereu după favorurile mele, de ce of- tâzâ, de ce este cuprins de fiori.44

„Să fie 6re,44 observa D6mna Săsan.„Dta cretei că j6câ numai comedie, când face as­

tea. Cu atât mai rău. De ce o face, spune-mi D6mnă, de ee o face ?“

Ddmna Săsan nu respunse nimic.„Taci, nu respunfli fiindcă după tote, ce-ţi pasă

Dtale, dâcă eu, o streină, o venetică mă voi nenoroci. Ar trebui să-ţi pese însă, căci prin ruşinea mea, a guvernantei să pătâză t<5tă casa mai vârtos, când un membru al familiei este causa ruşinei.

„Exagerezi Donmişdră. Va fi avut şi Ştefan mo­mentele sale de slăbiciune, ori cum să flic. Te va fi curtat găsindu-să lângă Dta, căci fată e ş t i . . / 4

„Aşa, fată. In asta-mi stă tot meritul. Ori un tânăr, după părerea Dtale, când i este urît, păte să-şi trâcă urîtul nefericind o fată, din simpla causă, că întâmplarea a voit a să găsi lângă ea.4,

„îm i supozezi nisce idei, pe care nu le-am avut nici o dată,44 replică D6mna Săsan,

72

„Cred şi eu că nici o dată nu ţi-ai <jis asta, cu cuvintele ce am aplicat eu. Dar dâcă n’ai stărui cu tot adinsul ca să găsesci o scusă, nu atât pentru pur­tarea nepotului Dtale, ci mai mult peutru nepăsarea Dtale faţă cu durerea mea, ai trebui să recunosc! că am dreptate în t6te, dar în t6 te ...“

„Peu, dragă Domnişâră mă aduci la disperare, ţi-aş da ajutor, dar nu pot.“

„Nu poţi fiindcă nu vreai, am «J ’0 şi ° repet acum şi tot de-a-una. Ori ce ţi-aş spune; sufletul de mi l ’aş scdte din pept şi l ’aş pune înaintea Dtale, dâcă m’aş jura pe tot ce am mai sfânt pe lume, nu m’ai crede. Stefan mă iubesce, a minţit când ţi-a spus contrarul, şi dâcă vreai te voi face să ve<jl cu ochii că mă iubesce. “

„Domnişâră, Dta eşti în exaltare, eu sunt obo­sită. Să lăsăm astea pe* de altă dată. îţi promit, că nu voi scăpa nici o ocasiune, pentru a sonda inima lui Stefan, că i în fine dâcă numai ţi a afectat iubire şi nu a simţit’o, atunci ar fi o nenorocire pentru Dta, dâcă ţi-ai realisa dorinţa."

„Nu mă crede, o Dâmne Dunmecjeule nu mă crede," repetă Babeta cu ton sfâşietor. „Dâcă aş pu­tea să smulg din peptul meu acâstă prâstă dragoste pentru copii duşmanilor mei, persecutorilor mei, aş fi fericită, căci aş putea fugi d’aici din acest, ia d . . ."

CAPITOLUL X.

După inmormeiitare.

Pe bătrânul Nusmă îl înmormântase cu o mare pompă. Musica militară, facle, orioraţiorii oraşului în­şiraţi de amândouă lăturile ale dricului, un cortegiu putperos,

71

Pe acele timpuri nu era Încă la modă cununile. Deeă ar fi fost, ar fi urmat cel puţin două care pline îndesate cu cununi.

Căci reposatul lăsase la diferite instituţiunl filan­tropice, am putea 4’‘ce chiar că lăsase la t/)te acele institmiune câte o sumuliţă, cam modestă, însă totuş lăsare «i astfel menrbni acelor reuniuni să simţiau da­tori a urma pe mort în cortegiu, şi reuniunile n’ar fi lipsit a da fie-care câte o cunună.

Cât despre legatele de care am menţionat, nu era lăsate de reposatul Nusmâ. El nici nu făcuse testament. Astea veniau tâte de la fiul său Domnul Aristide Nusmâ .şi nu erau de cât un mijloc dibaciu pentru a susţine reputaţiunea de opulenţă, de care se bucura casa Nusmă. Tot cu acest scop plăti la visteria statului o sumă mare drept contribuţiune de moştenire.

Tdte erau aşa de bine alcătuite în cât publicul era pătruns, că de când stcteau Ştefane seif nu murise şi nu să îngropase un om mai bogat de cât bătrânul zaraf Nusmâ.

Lumea prăfericea pe fiu-săn Aristide, unicul moş­tenitor al acestor bogăţii.

După dric mergeau Domnul Aristide cu mumă- sa, Ionică Răduleseu cu Demna Nusmă, toţi cerniţi, mama lui Aristide mai roşia la faţă de cât ia ochi. Era şi nea Radu cu soţiă-sa în alaiu.

Coliva o făcuse mare cât o p6rtă de şură; po­mană bogată, pâni mari albe, luminări grbse şi bani. Vorbesc până şi ’n de astăfji săracii din Stefă-nesci de acăstă pomană.

Popi, — am uitat să vă spun, — popi erau cel puţin vr’o douâ<Jecî, toţi cei din Ştefan esc! ş'apoi din tete satele dimprejur. Bătrânul Nusmă fusese ctitor la mai multe biserici.

După ce să cântase „veeinica pomenire, “ Dom­nul Aristide cu ai săi porni a casă, şi lăsând în gri- jea contabilului său împărţirea pomenei, chemâ pe I6n în odaia sa, şi-l pofti să şă(jă.

Ionică să făcuse mare, dar nu prea era fecior sdravăn. Sarbed la faţă, cu ochi! roşii de insomnii, trupul slab, dar spiritul încrezut.

Carte învăţase, ba învăţase forte bine, era emi­nent şi voia să remână eminent, căci „sciinţa e pu­tere," — acâsta maximă şî-o alesese de devisă.

Toţi cari nu sciau cât scia el, erau ignoranţi dinaintea sa, dar nu numai ignoranţi ci chiar proşti.

Avea nisce maniere repulsătbre, nimen nu-1 iu­bea; mulţi îl admirau şi totuş nu cred să fi fost ci­neva, care să-l fi invidiat.

Faţă cu binefăcătorul său, — căci Domnul Aris­tide Nusmă trebuia să trăcâ de binefăcător dinaintea sa — nu resimţea acest tânăr, de cât un suprem dispreţ.

Domnul Aristide nu înţelegea nici un cuvânt la- tinesce, âtă explicarea purtărei lui Ionică faţă cu el.

Ear cât cu privire la nea Radu şi lelea Maria, părinţii lui Ionică, cel puţin după cum scia el, apoi i era curat ruşine, chiar a să gândi că s’a născut din fimenî, care nici carte nu sciau.

Când îşi aducea a minte să înroşia de ruşine.Nu ne vom mira deci, aflând că Ionică nici o

singură dată nu mai mersese la Ulmeni ca să-şi ve^ă părinţii.

Acum după ce seim ce şi cum să făcuse Ionică să ne întbrcem în odaia unde era Domnul Aristide cu el.

„Am rămas singur!“ d 'se bancherul frecându-să cu batista peste ochi, ca şi când şi i-ar fi şters de lacrimi.

— w -

„D a,“ făcu I6n cu ton sec.„Afacerile mă năpădesc! De când îmi lipseace

ajutorul bietului tată am lucru îndoit, ce <Ş.ic eu în­doit, întreit. .. căci pe <ji ce merge să sporesce nu­mărul clienţilor mei.“

„Mai ia-ţi vr’o doui comptabill!“„Com ptabili! Am destui lucrători, îmi trebue

însă un soţ, un tovarăş de muncă, un om, care să aibă parte la afaceri.“

„Ce te împedecă, de a-ţl lua un asociat!11„Ce mă împedecă, ha, ha, <jeu trebue să rîd de

simplicitatea ta ! Ca şi când tovarăşii, ori cum (}ici tu, asociaţii demni de casa Nusmă & fiu, s’ar găsi colea pe stradă.“

„Nici n'am cjis să-l iai de pe stradă.“„In fine aici în Stefănescl nu este nici un om

destul de avut, cu capital destul de mare, pentru ca să p6tă deveni asociatul meu.‘ ;

„Cum a şa ... Dta ai lipsă de aţâţi mari de bani!"

,,Eu lip să ... nici de cu m ... tocmai dimpotrivă am pre mulţi banî.“

„Apoi de ce mai pretinzi de la un asociat bani, şi încă mulţi bani.“

„Pentru ca să aibă tot aţâţi, ca şi mine.“„Asta nu o înţeleg.“„Nu, căci asemenea lucruri nu să învăţă p6 lă­

ţi neşte.“„Ori tji mai bine, că Dv. nu sunteţi deprinşi a

vorbi după logică . .„I6ne . . . te obrăznicesc!!“Sub alte împrejurări Domnul Nusmă ar fi deve­

nit furios. Acum însă aducendu-şi a minte de scopul ce-1 urmăria şi că pentru ajungerea lui era avisat.la favdrea lui Ion, să stăpâni.

— n —

71

„Logică n’am învăţat, ce-i drept!" urmâ el după o ruîcâ tăcere, „dar atâta seiu, că cu cât spune omul mai mult cu atât este mai puţin înţeles. Ori cine s’ar asocia cu mine ar trebui să fie interesat de aprbpe la afacerile casei mele. Un strein trebue să puia tot aţâţi bani ca şi mine în negoţ, pentru ca să aibă a- celaş interes. După cum ţi-am.spus asemenea om nu să află. Dar să află o fiinţă, care nu-mi este streină, de la care deci pot aştepta cu drept cuvânt, că va îngriji de afaceri ca şi mine. Acăstâ fiinţă eşti — tu.

,,E u ?!“ exclama Ion uimit.„Da, tu. Te surprind vorbele mele?! Nu mă

mir. Ai fost crescut de noi pentru o carieră mai mo­destă."

„Mai modestă?!" repeta Ion tărbăcit.„De bună sâmă mai modestă. Aveam de gând

să te fac medic. “„Implinindu-mi cea mai ferbinte dorinţă.“„Da, aşa doriai până acum, fiind-că nici o dată

nu ţi-am arătat acea perspectivă strălucită, care ţi să deschide acum,"

„Ah, tată dragă.“„Da, voiesc ca să-mi devii un adevărat fiu. Până

acum am tot sperat, că voi avea un moştenitor. A- eâstă speranţă am părăsit’o de vr’o câţi va ani deja. Astăzi, când simţ mai tare ca ori şi când lipsa unui sprijin, îţi ofer starea mea. Te voi lua de suflet... îndată ce va împlini şi soţia mea etatea cerută de lege. “

„Nu sciu prin ce am meritat atâta bunătate,41 (jiae Ion, care era de tot confusiat.

„încă nu ai meritat’o, dar sper că o vei merita în viitor 44

„Cum îmi este datoria ...44„După ce vei fi depus exam enul...44

„Voi pleca îndată la Viena.“„Ba nu “„N u ?! Aşa dură la t6mnă.u„Nici la tdmnă. Ci vei intra ca viitori^ asociat

în rasa mea de bancă.“Tânărul sări de pe scaun.,,Ce ai ? !14 întreba Domnul Aristide restit. „Glumesci tatâ!?“ <Jise tânărul, ca?e devenise pa­

lid ca mdrtea.,,Nici o dată n’nm vorbit mai serios în viaţa

— 7 i —

nici de cum fericirea ce mi ai

mea.'1A

,,Imi pare rău!“„Ce fel ?“„Nu pot primi

destinat!“‘„N u?-‘„N u !“Să vedea sforţarea cea grozavă, ce întrebuinţa

Domnul Aristide pentru a nu irupe, şi a nu-şi perde firea. —

„Du-te fătul meu,“ 4'se el cu vocea înecată. „Mai chibzueşte-te. Nu mă îndoiesc, că după o matură pre- cumpănire vei alege ceea ce-ţi ofer, fiind-câ in alt cas nu ţi-ar remânea ceea ce erecji tu . . . cariera de medic, c i . . . cornul plugului, dar şi asta numai dâcâ te va reprimi tată-tău Radu de la Ulmenî, er dâcă nu, te vei alege cu sacul de cerşitor.

„A i uitat Domnule Nusmă, că un om care a în­văţat opt clase gimnasiale . . . “

„Latinesce,11 îl întrerupse zaraful cu maliţie. „Care a învăţat şi scie latiuosce,11 adause Ionică,

„nu va ajunge nici o dată a cerşi, căci sciinţa este mai nrtre şi mai sigur capital de cât banii, pe care i poţi perde aşa în cât în adevăr să ajungi a cere m ilă ..

78

,,Ce îndrăznesc!,“ răcni Nusmă furios, căci ârăş credea ca tot de-a-una când venea vorba de sărăcie, ca să facă alusiune la starea sa, „ce îndrăznesc!?44 mai repeta el încă o dată şi aruncându-să pe Ionică voi să-l lovâscă în faţă.

Acesta alb ca paietele să feri de lovitură şi smu­cind uşa, fugi.

CAPITOLUL XL

Sărutul.

,,Ah pardon!41„Hi, dar şi m’ai speriat. Dta eşti Ştefane, şe<Jî

colea şi înt<5rce-ţl ochii.44„ţ)eu n’aş fii creijut, că pe asemenea timp te voi

surprinde făcând toaleta Babeto.44„Am cetit până adl diminăţă, şi m’am sculat târ­

ziu. Este Duminecă. Atâta plăcere am şi eu. Mă pot scula Dumineca, când vreau. Dar ce te tot uiţi în- c6ce, nu ţi-e ruşine.44

,,Ba da, ml-e ruşine, că m’am oprit aici la uşă, şi n’am îndrăznit a-mi procura plăcerea, care mă is­pita. Acum e prâ târziu, ca să-mi repar greşela.44

„Fugi de. aici, să nu te audă fetele, care sunt în odaia d’alăturea. Dâcă nu te pui îndată pe acel scaun, mă supăr.44

Stefan se puse pe scaun.„Eată-mă aici, cred că mă vei resplăti la timp

şi ocasiune pentru că sunt acum atât de cu minte.44„C e resplată poţi aştepta Dta de la mine.44„Asemenea lucru nu să spune, şi totuş să în­

ţelege.44„£tă, acum sunt gata şi pot să dau mâna cu

Dta. Bonjour, scumpul meu. Te-ai făcut forte rar în timpul din urmă.44

79

„Oficiul..„Care? cel de la minister, său acela de la dul­

cineea Dtale.11„Dulcineea, eu şi dulcineea ?“,,Da, Dta ai o amantă.11„N ’am sciut până ’n acest moment, acum însă

o sciu.“„Adică, eu ţi-am deschis ochii.11„Dta, său mai bine (jis, vederea Dtale.11„Asta va să fiâ o declaraţiune de amor! Scii, că

este delicată maniera Dtale, păcat numai, că nu eşti sincer.11

„Eu nu-s sincer?11 „D a D ta !“„Pretinde ori ce dovadă despre sinceritatea mea,

sunt gata a ţi-o da.“„Dovadă! Par’că pentru acâstă înaltă virtute ar

fi de ajuns o singură dovadă. Sunt 6meni f<5rte oneşti după credinţa lor şi după tota aparinţa, care să pot mândri a fi fost sinceri tătă viăţa lor, numai în ale amorului se cred îndreptăţiţi a face excepţiuni.11

„Dta pare că mă numeri şi pe mine intre aceşti <5menl,“ tjise Stefan ale cărui sensuri să aţiţaserâ prin vederea carmenilor secrete a acestei şirete, care aflase, că va veni la ea, şi-l aşteptase a nume in neglige.

De şi Babeta întru aceea îşi făcuse toaletă acum când vorbia cu tânărul cel aprins şi cum şedea a- prăpe de el, îl atinsese în mai multe renduri cu trupul e i / aţiţa astfel necontenit poftele lui.

Scaunele lor erau puse dinaintea ferestrei, care dedea spre grădina din curte.

Guvernanta trăgea mereu cu c6da ochiului spre acea grădină.

De o dată tresări. Văzuse ceea ce pândise me­reu. D6mna Săsan venise în grădină.

i

Era tocmai în momentul când Stefan adresase ultimele cuvinte cătră guvernantă, ,

‘ Ea le aurise, tire,see, dar nu cuprinse înţelesul lor.„Ce (Jiei?“ întreba ea şi aiurită, sculându-se de pe

scaun şi mergând la geam, dar tot o dată un ce ne- descriptibil în aerul ei provoca pe tânăr să fiă mai îndrăzneţ.

Ştefan se scula şi se puse lângă ea.„Cât eşti de frnrnosă,u (jise el ca să nu remâiâ

cu totul mut şi o prinse de talia.Nemţoiea să smuci ea să scape de braţul tână­

rului, aplecându să tot o dată cu atâta stângăciă meş­teşugită spre densul, în cât resuflarea ei, cea artificial profumată i atinse faţa, ceea ce avu efectul unui cu­rent electric asupra lui.

Beat de focul voluptăţii scormonit cu cel mai mare rafinament din partea acestei nemţdice, o strînse la pept şi-şi alipi buzele sale infocate de ale ei.

Tocmai în momentul când rătăcitul tânăr cule­gea de pe aceste buze un venin perfid, guvernanta — ârăş din stângăcie meşteşugită — să atinse cu cotul de geam şi-l sparse.

Hârburile căzură cu sgomot pe petrile curţii.D6mna Sâsan, care era în grădină, cercetând

după causa acestei zingănituri, dete cu ochii de pâ- rechia îmbrăţoşată.

Atâta aşteptase nemţdica.Fiind acum sigură de succesul ei, afectâ spaimă

şi se retrase de la ferâstră.Dur bucuria isbândei i răpise pentru un moment

. precugetarea, ce de obiceitî nu lipsea nici o dată de la faptele şi vorbele ei, astfel (}i8e cătră Ştefan:

„Mai îndrăznesce acum a susţinea, că nu mă iu- bes i. Mătuşă-ta rm-ţl va mai da crec^ăment, cum ţi-a dat pănă acum, căci a vă(^ut cum m’ai serutat.‘ !

- «o -

8l

Să-i fi turnat, o doniţă de apă rece peste cap, Ştefan nu s’ac fi putut reeori mai tare, ca prin aceste cuvinte ale nemţdiciî.

„Aşa44 ! el, „ne-a vftcjuf Nu face nimic“ !„Nu face nimic? Cum să înţeleg aceste vorbe“ ?

întrebă Babeta, care în adevăr nu scia cum să-şl es- plice în bine său rău aeâstă exclamare a lui Stefan.

„Insă cu t6te astea n’aş voi să dau îndată ochii cu ea44, continuă Ştefan, fără a respunde la întrebarea Babetei.

„Nu te teme, de când sunt aici n’a venit în sus44...Dară nici nu cred să fi avut vr’o dată o eausâ

ca se vină, cum i-ara dat noi astăzi".„Aş’ ! Domna Săsan nu-şî ese din tact, de s’ar

dărîma chiar bolta cerului, asupra ei“ .„Fiă cum ar fi, trebue să me scuzi dinaintea

mătuşei mele41.O radă de bucurie să întinse peste faţa nemţoicei.

Credea că-i este permis a tâlcui aceste vorbe ale lui Ştefan în favorul ei.

„Voi vorbi cu D6mna Săsan. Dar ce să-i spun44. Ii schinteiau ochii, adresându-i acesta întrebare.

„Vei găsi D-ta ceva44 . . .„Voi găsi ceva . . . n’am să găsesc nimic. Voi

spune adevărul.„Da, da, bine, spune-i adevărul44, făcu Ştefan

încurcat şi plecă pe uşă.„Fatală întâmplare44, îşi 4ige dl coborînd scara,

„tocmai în 4 'na când voiam să rog pe mătuşă-mea, să mă cunune cu Zoiţa a trebuit să me vâdâ să­rutând pe guvernanta ei. Sunt silit să-mi caut altă nânaşâ. —

„L ’ara prins, n ’am de cât să ’1 ţiu bine, ca să nu-mi mai scape44, 4 'se nemţoica după depărtarea lui Stefan frecându-şi manile, apoi coborî de grabă josîn grădină. g

82

„A i văqfut", întrebă încă din depărtare pe D<5mna Săsan.

,,Da“ , respunse acâsta cu sfială.„Ei bine, ce 4ici acum. Nu te-a minţit nepotul

D-tale, când a 4 '8 câ. nu mă iubesce“ .„Ce să 4ic“ ! făcu Ddrnna Săsan dând din umeri„Ve4î dară dragă cocdnă, că de vei avea niţică

bunăvoinţă, de vei stărui cu seriositate pe lângă Stefan, îl vei îndupleca să mă ia de soţie, şi astfel mă vei îndatora până la m6rtew.

„Scii pre bine, că sunt gata a face ori ce-ar putea depinde de la mine pentru fericirea D tale“ .

„Nu mă îndoiesc nici de cum despre voinţa D-tale, dar decă mă ierţi a fi sinceră, ţî-aş spune defectul cel mare ce ai“ .

„Scii că nu mă supăr lesne“ .„Ve4i domnă dragă, asta ţi-e defectul, eşti prâ

rece, nimic nu te înteresâză, nimic nu-te pdte sedte din flegma D-tale“ .

Ddmna Săsan nu răspunse nici un cuvânt.„f>eu fetele D-tale au avut noroc, că mă aţi an-

gagiat pe mine de instruetdre. Cu acâsta nu voiesc să 4ic, că n’aţi fi putut găsi o guvernantă mai învă­ţată ca mine, dar nu cred să fi găsit pe una, care să suplinâscă pe lângă ele ceea ce le-ar fi lipsit fără mine. Un suflet simţitor, impresionabil, care să să bucure de bucuria lor cea nevinovată şi să să întris­teze de mâhnirea lor cea copilărâscă, cu un cuvânt o fiinţă care să simţă cu ele. Cred că eşti pătrunsă de acest adevâr“ .

„Aşa va fi draga mea. Dar pdte să fiă şi altfel“ !„Cum, ce ai voit să 4ici cu asta“ .„P6te că decă n’ai fi venit D-ta în casă, copilele

m’ar fi iubit mai mult“ .„Iubit mai mult! Dar acum nu te iubesc din

83

destul, mai mult pbte de cât ar resulta după tbtă rochia ce le areţi“ .

„Râcelâ11, respunse Domna Săsan, care începu a să aprinde, cum nu prâ obicinuia densa, când sta cu cineva de vorbă. „Răcelă11, repetă ea, ,,aşa ţi-s’o fi părând D-tale. Cum sâ-ml şi înţelegeţi simţirile mele, de vreme ce ine siliţi, ea să le esprim într’o limbă, care mi - este streină. Cu mamă mea n ’am vorbit franţuzesee, nici nemţesce ci numai românesce. Fetele mele, mulţămită instrueţiunei D-tale nu me înţeleg decă le vorbesc în limba lor maternă, în dulcea lim­bă româneseă.

„Ah, ba11 . , . îngână guvernantă şi voi să re­plice ceva, domna Săsan însă nu-i dote timp, ci con­tinua cu foc.

„Dar copilele ne sunt intreinate nu numai prin limbă, ci şi prin datine . . . prin religiune chiar D

„Re . . . ligume*1 ! făcu Babet-a indignată.„D a11, continuă domna Săsan. „Este drept, că

cerce teză biserica ortodoxă . . . câte o dată . . . dar atunci rîd de cântările psalţilor şi a preoţilor noştri. Când să închină, rostesc rugăciuni streine. Nimic din c e • ne-a fost none sfânt în obiceiurile nostre, în istoria iibstră nu preţuesc ele, ba multe din aceste le dis- preţuese chiar. Cu un cuvânt copilele mele nu mai sunt. românce, deci eu, mama lor, oare sunt. româncă cu trup şi suflet trebue să le le par rece, dâcă nu le sunt chiar — de rîs“ .

„ De rîs “ ! ? . . .„Da, că-ci Dv. care vă mândriţi a fi mai culti­

vate de cât noi, vă rîdeţi adese-ori de manierele nos- tre ce vi să par necioplite, fiind-că nu le puteţi ni­ţel ege“ .

„D6mnâ scumpă11, (J.ise guvernarna, dorind ca să sfârşâscă acesta convorbire desavantagidsă, „ne am

6*

depărtat de la scopul ce m’a adus la D-ta. Copilele mă aşteptă. Te rog încă o dată nu uita de ceea de ai bine voit a-mi promite. Isbânda D-tale nu-mi va fi priincidsă numai mie, ci şi D-tale. Vei putea do­bândi influinţă asupra copilelor D-tale, îndată ce n’oi mai fi lângă ele“ .

„Dâcă nu va fi prâ târziu" observă ddmna Să- san cu un suspin.

- 84 -

CAPITOLUL XII.

D e z b i n a r e a .De când să dusese Ion din casa lui nea Radu,

pare că îmbătrinise cinstitul ţeran şi cu soţia-sa vă­dind cu ochii.

Ce le foloseau lor acele bogăţii,* pe care le strin- sese din banii primiţi pentru ţinerea băiatului şi cari să înmulţiseră de atunci, chiar fără ca nea Radu şi soţia-sa să se mai fi trudit înadins pentru acâstă.

Dar vorba cea românescă: lac să fiă, brdscele s’adun? Fusere greu până ce pusese temelia, acum să înbogăţia pe 4i ce mergea tot mai mult.

Dinaintea Ulmenescilor cocoloşiseră trâba cu Io­nică. Ei nu mărturisiră nimenui adevărul, că adică acel băiat nu era al lor, şi c ă i luase zaraful Nusmă la sine, după dreptul ce avea acesta de la tata lui Ionică, ci susţinuseră, că zaraful, dar mai cu semă soţia lui îndrăgisără aşa de mult pe fiul lor, în cât să însărcinase a-1 ţină la el tot timpul cât va cerceta şco­lile de la Stefanesci şi a-1 trimite apoi la învăţătură mai mare prin ţeri streine. După cum seim mulţi din 6meni nu-1 pre credeau pe nea Radu, dar erăşi mulţi îl prâferieeau şi-l învidiau.

El însă nu era nici de cum de învidiat în acâstă privinţă.

85

Inima sa pre simţit6re pentru starea îu care să afla, nu să putuse mângâia nici deeum de depărtarea acelui copil, pe care se deprinsese a-1 iubi, ca pe al seu propriu, că-ci acest copil, după cum seim, de când mersese în oraş, nu mai voia să sciă nimic de părinţii săi de la sat.

Nea Radu se ducea adese-ori la Stefânesci. De câte ori venia acolo nu lipsia nici o dată de a nu cerceta casa Ddui Aristide Nusmă, făeându-şl de lucru p ’acolo sub fel de fel de pretexte, numai şi numai ca să pâtă zări din depărtare măcar pe „domnul lor“ , cum numiau ei acum pe Ionică.

Apoi când să întorcea a casă trebuia să poves- tâscă lelei Mariâ cum îl vădise pe domnul lor, cum i să păruse, ce mai aurise despre el, âr lelea Maria să bucura când afla, că a mai crescut şi că este domn în tâtă puterea cuvântului.

Când să intempla să viiă şi lelea Maria la oraş, atunci căutau amendoui să 1 zărâscă măcar in trâcât pe Ionică.

In (Jiua de îngropăciune a bătrânului Nusmă a- lergaseră ca să ia şi ei parte la alaiul lui, căci prin Ionică să simţeau şi ei aliaţi intru câtva cu casa za­rafului şi credeau de datoria lor a da reposatului cea de pe urmă onâre.

Onesta păreche de la ţâră să profită de acestă ocasiune, de a vedea pe Ionică, în măsura cea mai mare, privind necurmat la domnul lor şi urmărind cu cea mai mare atenţiun şi cel mai viu interes tote miş­cările sale.

După îngropăciune erau liotărîţî se plece acasă, dar până a nu executa acâsta a lor hotărîre ar fi do­rit prâ mult să mai ve<Jă încă o dată pe fiul lor de suflet. —

Să învârtiră deci câtva timp împrejurul locuinţei lui Aristide Nusmă, la care şedea Ionică,

86

„N ’o mai eşi astătji, nevastă/' <|‘Se nea Radu că- tră lelea Maria după un timp 6re-care.

„Aşa cred şi eu," oftă lelea Maria.„Hai, să plecăm dară," adause nea Radu.„Să plecăm /' repetă lelea Maria.îşi îndreptară paşi! spre strada, prin care trebuia -

să trâcă, pentru a merge a casă.Tocmai când erau să cotâscă colţul stradei, au­

riră în dărăptul lor o voce năbuşită strigând: „tată, mamă!"

Era o voce de fecior, âr nu de băiat mic.La amândoui li să părea cunoscută.Amândoui îş! (jiseră în sine:„Pare că e Ionică!"Dar amendoui să grăbiseră a adăuga:„Ah, Ionică, el nu ne mai <jice: tată, mamă."Nu avură însă timp a să chibzui mai departe

asupra acestei păreri, căci acela care strigase îi ajun­sese dintr’o singură săritură

Era în adevăr Ionică.Dar cât era de schimbat.Faţa sa cea rece de altă dată, acum era consu­

mată de văpaiele unui foc, care-i ardea sufletul.„Tată, mamă," repetă el încă o dată.Nea Radu şi lelea Maria să opriră uimiţi.In sufletele lor cele nevinovate să lupta bucuria

cu spaima.„Etă-1 drăguţul!" exclamă lelea Maria.„Ce ţi s’a întâmplat pentru Dumnezeu ?" adause

nea Radu.„Merg cu Dv. “ sc<5se Ionică cu greu din peptul

său care să sbâtea de o frământare fdrte mare.„U nde? la U îm eni?!" întrebă lelea Maria mi­

rată. —„Da, la U lm eni!" făcu Ionică pe scurt.

— 87

„Dară . , voi să obiecteze nea Radu.„Voiescî să întrebi, că nu mai merg la şc61ă,“ ît

tăia Ionică vorba.„Aşa deu, asta voiam să (Jic! “ respunse nea

Radu. —„A<Ji şi mâine n’oi merge, căci am să mă înţe­

leg cu Dta, tată!*1 (|ise Ionică posomorit.„Ce s’a întâmplat! De când te-a luat în casa za­

rafului n’ai mai venit la noi, ba nici n ’ai mai vor­bit cu noi ? Trebue că este un lucru mare, care te-a putut îndemna la acest pas, pe care-1 faci acum.“

Ionică nu respunse îndată la acesta întrebare.— îşi aduse a minte de căuşele căre-1 reţinuseră până acum de la o apropiere cătră presupuşii săi părinţi, şi nu scia în ce ton să-şi formuleze cererea, ce-i zăcea la inimă

Lelea Maria să uita Ia el, ca la Dumnezeu, şi aştepta cu smerenie vorbele lui.

,,M’am desbinat cu Domnul Aristide Nusmă, era să mă bată,'1 4*se î° f>ne Ionică.

,,Te-ai desbinat!? era sâ te bată, o D6mne Dum­nezeule !'* exclamă lelea Maria.

,,Şi de ce?“ adause nea Radu.,,Fiindcă Domnul Aristide de o dată şi-a schim­

bat cugetul faţă de m ine!“„Şi-a schimbat cugetul! (fise drăşl lelea Maria

plină de mirare.„Ce fe l?11 repetă nea Radu.„Până acuma era învoit, ca să mă dea Ia învă­

ţătură, să mă fac doctor!“„Aşa sciarn şi n o i a f i r m ă nea Radu.„Astăcft însă m’a ciumat la sine şi mi-a desco­

perit, că are de gând să mă facă tovarăş la zărâ- fia sa.“

„Tovarăş la zărătia sa! n'ar ti rău nici asta,'1 observă nea Radu cu firea netulburată.

88

Ionică să opri pe loc şi-l privi uimit.Cumpătul sâtenului la aurirea acestei soiri, care-1

surprinsese chiar pe el, îl frapâ.„După părerea Domnului Aristide1', (Jise Ionică

continuând a merge cu părinţii săi spre Ulmeni, „ar fi chiar mai bine pentru mine, dăcâ aş primi tovărăşia Dar nu numai mai bine, — ar fi chiar un noroc nespus."

„Adică i vorba de bogăţie," făcu nea Radu.„Da, de bogăţie," respunse Ionică.„Apoi dăcă te mulţămesci cir mai puţin, să nu-ţî

pară rău de desbinarea ce aţi avut."„Eşti bogat tată!"„Bogat, că am suflet, numai dracul e sărac, căci

el n’are."„Mă poţi dar ţine la şcoli streine, până voi învăţa

să mă fac doctor."„T e pot, nu te pot, asta nu se întrăbă. Destul

să scii, că dăcâ ţii să te faci doctor, te vei face."„Aşa fătul meu," aprobă şi lelea Maria, „dăcă

vrei să te faci doctor, te vei face."Şi la aceste cuvinte, uitându-să la bărbatu-său

clinti din ochi, ca şi când ar fi voit să <|ică: „ce sciî .tu, sciu şi eu, n’am uitat nimica, deşi au trecut d’a- tunci ca vr’o doisprezece, trespredece ani.

„Acum mai remâne să sciu încă una," continuă Ionică cu un 6re care respect, ce i însuflase — cum am (Ji06 — bărbăţia, cu care tractase nea Radu o cestiune atât de însemnată.

„Ce mai voiesci a scii?" întrebă nea Radu.„La cine să şed aici în Stefonesei, cele doue

trei luni, câte mai am să merg la sedlâ?" respunse Ioniqâ.

„La cine?" făcu nea Radu. „Ean au<|i ce în- trăbă Mariă?"

89

„Aud, aud,‘4 rise lelea Maria.„Nu vă înţeleg,44 insistă Ionică. „Dor nu aveţi

şi aici vr’o casă, vr’o locuinţă ?“„Noi să avem casă în oraş! Feritu-au sfinţii4'

exclamă nea Radu.„Ce am putea face noi cu o casă aşa fudulă ?“

adause lelea Maria.„Bine dar . . . spuneţi-mî unde să şed . . . ? “„Unde . . . ?“ repeta nea Radu.„Da, unde!44„La Domnul Aristide Nusmă44, (Jise nea Radu

serios şi decis.„Dar m’am desbinat cu el,44 observă Ionică, cam

deconc-entrat.Nu scia ce se ere(j.ă. Acum i să părea că t6te

câte a 4's nea Radu până acum, le-a dis din prostie.„Dâcă te-a desbinat cu el, va trebui să să ia cu

binele pre lângă tine, ca să te împaci cu el.44„A i nebunit!44 irupse Ionică.„N ’am nebunit. Haide acum cu noi. Mâine mă

voi întdrce la Stefănesci, şi d£că nu voi sosi cu Domnul Aristide, care te va pofti să vii 4răşi în casă la el, apoi să-mi 4’ °! că sunt prost şi nebun.44

Ionică nu mai response nimic, că-cî nu scia ce să spună.

CAPITOLUL XIII.

Biletul de cununie.

„Ştefan nu s’a mai arătat de mult pe la noi,44 <Jise ddmna Săsan cu tonul ei cel apatic.

îşi adusese aminte de nepotul ei, fiind că mai de multă vreme venia şi el, ca să ia o cescâ de ceaiu, sera, împreună cu copilele, cu guvernanta şi cu cine

90

sfe mai nimerea p ’acolo din puţinii amici şi amice ai familiei.

In asta sdră venise şi cocdna Ţi ca, apoi şi Tomiţa, care de la un timp în c6ce era admis în acest cerc mai intim al familiei.

Domnul Săsan rare-ori lua parte la ele. Nici în astă seră nu era de faţă.

„Dar nu v ’a spus că să ins6ră“ întrebă cocdna Ţica, reflectând Ia esclamaţiunea Ddmnei Săsan.

„SS însdrâ,“ (|ise Ddmna Săsan speriată.Babeta s6 îngălbini.Chiar şi Sofia, fata cea mai mică a Ddmnei Săsan

părea impresionată de acostă scire.Numai Tomiţa şi Leniţa pare că nici nu o au­

riseră.Erau ocupaţi — a să privi reciproc pe furiş.Consternăţiunea, ce produse scirea eoodnei Ţica

asupra unei părţi din societate, provocă o mică pausă în conversaţiune, care nu era nici o dată prd animată.

„Ba deu, nu sciţi niuiic?“ continuă cocdna Ţica, eare-şî făcea o predilecţiune din colpartarea diferitelor scirl.

„Drept, să-ţî spun/1 response Ddmna Săsan, „mă cam îndoiesc de adevărul acestei scirl “ .

„Va fi o glumă din partea Ddmnei Reveanu," observă guvernanta.

Reveanu era numele de familie al cocdnei Ţica.„Ddcă m’a minţit Stefan, apoi mint şi eu,“ Ţise

acdsta.„Ţi-a spus el în persdnă, că să îns<5ră,“ întrebă

Ddmna Săsan.„Da, m’a poftit să-i fiu nănaşă!“„Aşa.“„Şi când i am observat, că de ce nu te-a rugat

pe tine Mari, să i fii naşă, cum s’ar fi cuvenit, de

— 91

6re-ce i eşti mătuşă, mi-a respims, că ş’ar sfii (le tine. “

La aceste cuvinte, eocdna Ţica, clinti din ochi, privind spre Babeta.

D6mna Săsan tresări de spaimă, dr Babeta de ciudă.

Sofia, văzând pe guvernanta lor atât de agitată, se simţi tare indispusă şi pentru a scăpa din acdstă situaţiune neplăcută <Jise :

„Madamemoaselă dragă mi-e sonm, să mergemsus. “

Leniţa să grăbi a protesta:„Ba nu, să mai stăm puţin, “ (Jlse ea.ţ)icând asta nu să pută opri de a nu arunca încă

o privire ascunsă asupra Tomiţei.Guvernanta surprinse acesta privire. Tot o dată

văcju faţa Tomiţei, ca şi transfigurată sub efectul mi­raculos al amorului ascuns.

Frumseţea acestei feţe, inspirate de o gingaşe pasiune, o frapâ.

Din acest moment Babeta concepu o ideea fu­nestă.

„Mergem? ! “ repetă Sofia.Guvernanta tresări ca dintr’un vis.Uitase de realitate.Făcând o sforţare asupra-şî, respunse.„Mergeţi dragelor mele.“„Ndpte bunâ,“ (Jise Sofia sculându-sfe ca se plece.Leniţa era silită s’o urmeze.Torniţa o urmări cu ochii, până ce dispăru, apoi

ca şi când dabia în acest minut şi-ar fi adus a minte de lumea care-1 impresora, puse mâna în buzunar şi scdse d’acolo un bilet, pe care-1 intinse Ddmnei Săsan, (jicend :

„Acest plic a sosit astâdl cu poşta pentru D-ta; pardon că am uitat a-ţi-1 da până acum.“

-• 92

Ddmna Săsan luâ în primire biletul, nu-3 deschise însă ci 1 puse pe mesă.

„Şi nici nu întrebi pe cine va lua de soţie," reluă cocdnă Ţica.

D6mna Săsan ar fi întors vorba cu mare plăcere, că-ci nu-i plăcea nici decum diseusiunea asupra acestei afaceri aici faţă cu guvernanta.

„Pe cine, pe cine, ? “ întrebă Babeta.Vocea ei nu trăda în acest moment nimic de cât

o viiă curiositate.Ddmna Săsan, ba chiar şi cocdnă Ţica, erau

surprinse de acdsta schimbare.„Este fata unei văduve sermane din mahalaua

„Popa sdre".„Fruir|6să!“ continuă Babeta.„Frumdsă şi tinerică,41 afirmă cocona Ţica.„Când va fi nunta?" adause Babeta.„Ddcă nu mă înşel, biletul de colea cuprinde

tocmai îhvitarea de nuntă," di se cocdna Ţica drept respuns. Ddmna Săsan la acâsta observare luase bi­letul de pe mdsă, îl deschise, îl percurse cu o arun­cătură de ochi şi 4*se:

„Da, este învitarea de nuntă!"„Aşa dară totuşi este adevărat," esclamă Babeta

cuprinsă fără de veste ca de un fel de furie. „Ade­vărat, şi D-tale nu-ţi pasă câtuşi de puţin de aeâsta mîrşavă purtare a nepotului D-tale."

„Domnişdră . . . "„Aşa Domniş6ră..., alt nimic," continuă guver­

nanta, „vorbe gdle, promisiuni, şi decă cer ca să ve aduceţi a minte de promisiuni, atunci mi-o luaţi în nume de rău, nu-i aşa . . . “

Tomiţa, care după depărtarea Leniţei nu avea înteres ca să mai stea şi care se simţea penibil atins de scena ce guvernanta făcea stăpânei sale, îşi luâ voia de a părăsi societatea,

93

D6mmi Săsan îl congediă bucuros, ca să scape de unul dintre martorii purtării neeuviincidse a Ba- betei.

Cum eşi Tomiţa pe uşe, şi guvernanta îşi lua fără de veste săra bună şi plecă plângând amarnic.

„A nebunit, rogo-te, Mari drag-ă," întrebă cocdnaŢica.

„Nu sciu,“ respunse întrebata.„In locul tău, scil ce aş face?" „Aş lua-o de

mână şi aş scdte o frumuşel afară“ .„Ah dragă, nu pot să fac asta!"„De ce nu !“„I sunt datore cu reeunoseinţă !"„Ce fel de reeunoseinţă!“„Pentru îngrijirea ce a avut tot de-a-una, de câte

ori erau copii bolnavi.“„D ’apoi nu era datoria ei?"„Datoria?! N’am angajat-o ca îngrijit6re de bol­

navi."„Nu, nu, asta-i drept. Trebue să recunosc' şi eu,

că a făcut mai mult de cât i-ar fi fost datoria. Dar pentru asta nu i să cuvine să-ţi vorbescă aşa cum ţi-a vorbit acum, şi să pretindă de la tine ca s’o măriţi, după cum sciu, că a pretins."

„Omul trebue să mai sufere şi lucruri necuviin- ci6se.“

„I)a, trebue să sufere, când n’ai'e în cătrău, când i vine un foc, un necaz, în sferşit ceva ce ne trimite pronia cerâseă, dar ca să indurăm asemenea lucruri de la . . . cum să-i cjic • • • servitdre, aşa de la o servitore, asta-i pre afară din cale."

„De n’ar fi copilele!„Copilele sunt destul de măricele, nu mai au

trebuinţă de guvernantă."„Ba, ah, <jeu au trebuinţă, nu de guvernantă, ci

chiar de Domnişbra Babeta."

94

„Pentru c e ? “„Pentru că s’ar simţi nefericite cinică le-ar lipsi.

Cine le-ar mai vorbi cum scie să le vorbâscă dânsa.„Aşa, aşa, ar fi nefericite, dâcâ n’ar mai aucji

de acele flâcurl nemţescl, de sentimentalitate,, de pom de crăciun şi altele. Vorbesce le tu de lucruri româ­nesc!, spune-le de Ileana Cosinzana, de Făt frumos, pune-le să cânte doine, să admire frumâsa nâstră na­tură şi să ve(jî că peste puţin vor uita de nemţâica lor şi vor începe a simţi românesce!*

„A i dreptate draga mea, însă de unde să ml iau timpul necesar ?.“

„Ve(jl aşa, pentru nepăsarea ta, să suferi pe a- câstă nemţâică reutăciâeă imprejurul teu, să-ţi instre- inezi copilele.

„Nu mai are ce să instreineze, eă-cl deja nu mă mai înţelege şi nu le mai înţeleg. ţ)eu, am fi forte nefericite ele şi eu, dâcă de o dată aui fi avisate unele la altele. “

„Me mir numai că soţu tău a suferit aceste lu­cruri ! “

„Soţu meu, ah, el este ocupat cu negoţul său!“„Care merge destul de bine, aşa încât ar mai

putea să lase trebile şi în grijea băieţilor. Tomiţa de esemplu este un băiat fârte cum să cade.“

„D a .‘V„Ca şi făcut pentru Leniţa.“„Unde te duci cu gândul?! Dar drept să-ţl spun

şi eu am început sâ-mi 4>c acâsta de la un timp în- c6ce. Insă George soţu meu, sâ nu au<|ă acuma des­pre aeâsta, câ-cl ar turba.“

„De c e ? “„Fiind-că viseză de domnii, de boierii pentru

fetele lui. Nu vrea să facă dintr’ânsele negustorese, — ş’apoi chiar de- ar face, trebue să fiă milionare.

j.Lfisă, vom vorbi noi altă dată despre astea tete, năpte bună."

,,Te duci draga? năpte bună!"„Culeă-te, câ-ţî cad ochii de somn!"

CAPITOLUL XIV.

X n t d r c e r e a .

Cât de schimbate i să păreau tăte la Ulmeni lui Ionică.

Adese-ori, când îl îneca aerul cel infectat de prin clasă, şi când a:suda de căldură, îşi aducea a minte de poena cea frumăsă unde petrecuse anii săi de fragedă copilărie, în asemenea momente deşi su­fletul său să înstrăinase cu totul de acele locuri, totuşi pare că-1 cuprindea un dor fără nume după aerul cel limpede şi curat, după miresmele pădurei, după cerul cel albastru, după concertul paserilor.

Acum când le revăiju erăşî, să simţi desilusionat. Poâna i să părea mai mică, covorul de erbă de pe el nu i să mai presenta în acea splendăre nemaculată, cum era imaginea, ce şî formase în suvenirele sale despre acest covor. Dar mai cu semă, casa lui nea Radu, odiniără lăcaşul cel mai distins pentru el de pe faţa pământului, acum i se părea o clădire prăstâ, miseră — nesuferită.

„Cum îţi mai place pe la noi, ‘ îl întrebă nea Radu după ce intraseră în casă.

Un greu miros, cum domnesce prin odăile ne­ventilate ale sătenilor, i înecă peptul lui Ionică, când respunse :

„Mie, fărte bine, să vede de cât călea că eşti bogat."

Acest respuns măguli forte pe sătean.

„Dar de grădiniţă ce 4 '°4 “ întrebă lelea Maria.„Grădiniţă, ah, da, este frum6să!“ respunse Ionică,In realitate nici nu observase acel petec de pă­

mânt dinaintea caselor, pe care-1 îngrădise cu un sto- bor şi împărţise în straturi, aşa încât avea aerul unei grădini.

Şi lelea Maria era la culmea fericirei.Amândoui, atât nea Radu cât şi soţia-sa să în­

treceau care de care să mulţămâscâ pe scumpul lor 6spe.

Acesta muria de nerăbdare şi de urât, însă în- vingâridu-se pe sine, nu dete pe faţă nimic din acesta şi pentru a scăpa cât mai curend de dragostea atât de greu gustată, sâ culcă. —

Domnul Aristide Nusmă după ce plecase Ionică de la dânsul, nu era nici de cum aşa de sumeţ, cum să arătase dinaintea acestuia.

„Drace, drace, numai la una ca asta nu m’am gândit, “ murmură în sine, măsurând cu paşi mari odaia sa.

„Nimic mai lesne, de cât să să întâlnescă cu Radu de la Ulrneni; dar nu numai lesne, ci nimic mai fi­resc, dâcă cumva Ionică va fi ferm hotărit a nu primi oferta mea şi pare că este în adevăr — atunci negreşit va alerga la pretinşii săi părinţi. “

Mai măsură de vr’o câteva ori odaia apoi con­tinuă.

„N ’atn în cătrău, trebue să aştept! Până la vârstnicia lui Ionica mai sunt trei, patru ani, în acest restimp multe să pot schimba. Pot câştiga cu vr’una din numerăsele bilete de loterie, ori la bursă . . . Hm, hm, bursă de aş sci ţiumai, cum sâ fac, ce să cumpăr, când să cumpăr, lesne aş câştiga în scurt timp aţâţi bani încât nu mi-ar mai păşea de nimeni. “

Nu să cădea să mârgă la casină în acea 44 în

97

care îngropase pe tată sgu. Fiind silit a sta a casă, avu timp sft facă cele mai variate planuri cu privire la viitorul casei.

Până a nu să culcă întrebă de Ionică.„A plecat de mult şi nu s’a mai reîntors!“„Semn reu, semn rău,“ îşi dise Domnul Aristide,

apoi adause, vorbind câtră servitor.„Dgcă să va întdrce să mă însciinţaţî, de nu voi

fi adormit deja. Să nu-i spuneţi însă nimic, că am întrebat de el.“

Dar s£ra înainta şi nimeni nu veni să anunţe Domnului Aristide, că Ionică s’a întors.

„Este la Raduţ“ Acest cuget., care-i venise chiar în acel moment,, în care arnjise despre lipsa lui Ionică, nu mai voia să-l pârăsdscă, şi nu-1 lăsa să addrmă.

Des de dimingţă să sculă obosit.„Nu a dormit a casă Domnişorul Ionică ?“ întrebă

el esind.„Nu, Domnule,“ respunse servitorul îngrijat.„Să va fi dus la ţeră,“ observă Domnul Aristide

cu nepăsare, ca să risipgscă bănuielile servitorilor. „D£că mă va căuta cineva, să vină la birou, trebue să me apuc de lucru, des de dimingţă, ca să pun la loc ce am negligeat eri.“

Dabia eşise, când 6tă că veni nea Radu să în­trebe de el.

„E la zărăfie/‘ i să respunse.„Aşa de dimineţă/1 exclamă nea Radu.„Cum vecjî nâtăraule!“ replicâ servitorul cu in­

solenţă.„Hei, hei, nu te obrăznici frăţiore, ori vreai să-ţi

pierd! pâinea/1 sbierâ sătenul.„Eu să-mi pierd pâinea din pricina unui mojic

ca Dta, d6r nu s’a'ntors lumea pe dos,“ <|ise servitorul şi trânti uşa dinaintea nasului lui nea Radu.

7

98

„Las’ că-i vedea tu cine-s eu," cu aceste cuvinte să depărtâ sătânul mergând la zărăfie.

Cum îl văclu Domnul Aristide Nusmâ să sculă şi <Jiae:

„Bine ai venit la noi, nene Radule, ce ne aduci!“„Multă sănătate şi pace bună,“ respunse sătânul.„A venit şi Ionică cu D-ta?“„Ba nu, că-ci este prâ ostenit. Vei pofti Dta cu

carâta să-l aduci a casă.“„Eu cu carâta?!" (Jise Domnul Aristide apăsat.„Da, Dta! Insă mai întâi fă-mi plăcerea Domnule,

şi gonesce pe sluga Dtale, îmi pare că-i elice Ferencz, că-ci a fost obraznic, vorbind a<Ji cu mine."

„Să gonesc pe Ferencz? îmi pare, că nu eşti cxx minţile întregi!"

„Ba nu-mi lipsesce nici o dâgă măcar, Domnule Aristide!" respunse nea Radu Iasându-sâ pe un scaun,

Domnul Aristide Nusmă era furios, cu atât mai furios fiind-că nu putea domoli acel simţ de frică, ce-1 cuprinsese de când recunoscuse situaţiunea derută a casei sale, şi care-1 muncea cu atât mai greu, cu cât cineva se purta mai necuviincios faţă de el.

„Să ve<Ji Domnule Aristide," reluâ nea Radu, „noi ceşti alalţi de pe la sate nu suntem atât de proşti precum ne credeţi Dv. Tot odată suntem te- metori şi astfel simţim unele lucruri, de care alţii p6te că nici nu visâză şi care să adeveresc mai pe urmă . . . "

Domnul Aristide devenise din ce în ce tot mai neliniştit.

„Aşa dară nu te mira Domnule Aristide aurind din gura mea un adevăr, la care nu s’ă îndurat a să gândi până acum nici un suflet de om.

„Şi care este acest adevăr," îngână Domnul Aris­tide, care să făcuse galben ca ceră.

„Adevărul este că zărăfia Dtale nu stă, precum crede lumea."

„Nene Radule, ce îndrăznesc! a vorbi.“„Sein, că este o îndrăznea a-ţi spune acostă în

faţă, dar nu mă sfiesc. Binele lui Ionică, de care trebue să mă îngrijesc, ca de un fiu al meu, îmi poruncesce a mă purta aşa."

Domnul Aristide scdse un suspin greu. Să credea perdut. I părea rău, că nu esecutase planul său a să declara falit.

„Nu-ţî doresc nici un ren!" adause săteanul.„Nu, văd eu, că-mi voiescî numai binele," (jise

Domnul Aristide cu amar.„Ar fi o prostie din partea mea, decă aş voi să

te stric; însă atâta-ţi spun, aibf grije de banii lui Io­nică, implinesce-ţî datoria faţă de el. Din venitul ca­pitalului seu p6te prâ bine trăi chiar la scoli din ţeri streine, deci n’ai să te impotrivesci dorinţei lui. Şi acum trimite vorbă a casă să vină vizitiul cu caii şi cu trăsură, ca s’aduci pe Ionică de la Ulmenî.“

„Eşti un om primejdios nene Radule. Ai o gură ca un briciu, ai putea lesne să-mi tai firul cinstei mele şi al creditului meu cu părerile Dtale despre starea mea. Ori cât de greşite ar fi acele păreri nu pot îngădui ca să străbată printre 6meni. Lumea este rea şi crede răul. Cu atât mai vârtos s’ar da creijemânt vorbelor Dtale, debă de o dată s’ar uni şi Ionica cu Dta spre a mă defăima. Aşa dară, îţi îm­plinesc tot ce ceri, ca să-ţi leg limba Dtale cea rea. Când va fi Ionică ârăşi la mine, cred că nu-ţî va mai da în glas şi atunci p6te să-ţi umble gura, că-cî nu-mi va fiice nici o stricăciune."

„Bine, bine, Domnule! Poţi să cj'cî ori ce-i vrea, din ale mele nu mă scoţi. Din răutate nu-ţi oi face eu Dtale nici un rău, dar dâcă te-ai încumeta Dta a te purta cu Ionică precum nu-mi place mie, atunci vei vedea . . . "

100

„T e rog moderâză-te cu ameninţările Dtale.44.,Bine 4’°*' eram p’aci să uit de Ferencz. Toc-

mâla să prinde şi pentru dânsul.“,.Dâcă nu voiesci să-l ierţi.“,,Niei de cum.“„Fiă, ţi-1 jertfesc.41„Aşa dară să ne vedem sănătoşi la Ulmeni.

Până-i trimite Dta să-ţi vie carâta, eu am făcut jumă­tate din drum. Ne vedem însă negreşit, chiar astă4i.“

„Da nene Radule.44

CAPITOLUL XV.

P r e s e m n e .

Ferencz era favoritul D6mnei.Basat pe trecerea ce avea el lângă stăpână sa, îşi

permitea adese-ori câte o insolenţă, precum îşi permi­sese faţă de nea Radu.

Ameninţările acestuia îl revoltaseră, dar nu-1 spe­riaseră de loc.

Trecându-i necazul, uitâ cu totul de acest inci­dent neplăcut.

Domnul Aristide plecase in adevăr şi readuse încă în decursul înaintea prân4ului pe Ionică.

Când să dete jos din trăsură strigâ de resuna curtea:

„Unde eşti Ferencz, vită încălţată!44„Ce strigi aşa!41 replica Dămna Nusmă, care sco­

sese capul prin ferâstră.„Ferencz, de ce nu alâi'gă, când aude că sosesc.44„Fiind-că nu era obiceiul până acum,44 4ise ser"

vitorul, care venise la faţa locului.„Nu era obiceifi, aşa să răspunde ticălosule!44

răcni Domnul Nusmâ şi redicâ mâna, ca să lovâscă pe Ferencz.

Acesta să feri, Domnul Nusmă să învârti în jurul său şi era p’aci, p’aci să pice.

„Afară cu tine! să nu te mai văd!“,,Ce ai pentru Dumne4eu?“ întreba Dămna Nusmă.„Ce am, ce n’am, pe acest ticălos să nu-1 mai

văd în ochi.“Ionică destul de frapat deja prin faptul că Domnul

Aristide venise în persdnă să-l aducă de la Ulmenî după cum i făgăduise nea Radu, acum să uimi cu totul, veclAnd că Domnul Aristide să grăbea aşa de mult a îndeplini dorinţa acelui sătean şi cu privire la Ferencz.

Nea Radu, când Domnul Aristide plecase de la Ulmenî strigase în urma lui.

„Să nu uiţi de a goni pe Ferencz.“Ionică stăruise a afla de la Domnul Aristide causa

acestei straniei recomandaţiunî, dar el nu-i dete nici un răspuns la acesta, ci remase aprdpe cu totul mut în întregul parcurs al drumului de la Ulmenî până ia Stefănescl.

Ionică nu era curios din fire, dară purtarea din urmă a Domnului Aristide i să părea aşa de straniâ încât să liotări a ispiti în acăstă privinţă numai de cât pe D6mna Nusmă.

Intre Ionică şi soţia Domnului Aristide nu pre domnia vr’un simţ de iubire. Cocdna Nusmă l ’ar fi iubit p6te, dăcă n’ar fi trebuit să să ocupe aşa de mult eu caţaluşil, cu pisicele şi cu păserile ei, fiind însă tare ocupată cu aceste fiinţe drăgălaşe, apoi având a îngriji afară de asta şi de re va rele cu flori, nu-i prâ remânea timp, ca să să intereseze şi de Ionică, âr acesta nu cunoscuse giugiulire dp mamă deci nici nu doria, ca alţi copil o alipire 6re-care lângă o femeiă.

In acest moment Donma Nusmă era fdrte supărată

102

de gonirea lui Ferencz, care scia să să îngrijâseă aşa de bine de eăţăluşil e i; să-i spele, să-i ducă în pre­umblare şi să le dea de mâncare.

„Unde ai fost?*1 cjise ea cam restită cătră Ionică.Aşa este omul, când i s’a aprins mânia, stăruiesce

a-şi versa focul., La Ulm enî!44„L a părinţii tăi?44” D a \„Audiam, că nu mai voiai să te întorci d’a co lo /4„Nici nu m’aş fi întors, dâcă n’ar fi venit Domnul

Nusmă după mine.“„Ce fel de lucruri face bărbatu-meu? A nebunit?

Pe tine te aduce îndărăt, âr pe Ferencz îl gonesce!44„Nici eu nu-ml pot explica acesta, dar mai puţin

încă un alt lucru.“„C are/1„Că atât readucerea mea, cât şi gonirea lui Fe­

rencz, Domnul Nusmă pare să le fi făcut după cererea tatălui meu.“

„După cererea lui nea Radu!“,,D al“„A ş ! nu să p6te!“După acostă exclamare D6mna Nusmă remase pe

gânduri.„Şi totuşi ?“ cjise ca după o mică pausă; „s ’ar

putea să aibl dreptate. Am au(Jit de la servitdre, că nea Radu a<jî dimineţă s’a simţit vâtâmat de Ferencz, şi că, ducendu-să l’ar fi ameninţat, că-1 va scdte din slujbă.

„E u însă-ţl spun că tata mi-a precJL atât venirea Dlui Nusmă după mine, cât şi gonirea lui Ferencz.“

„Ce vor fi având ei amândoui?44„Tocmai asta voiam să sciu şi eu?*4„D e mult m ’iim gândit că trebue să fie ceva

între Aristide şi între nea R a d u /4

t

103

,,Te ai gândit numai fără să fi aflat ceva hotărît.11,,Nicî nu mi-ar* prâ bătut capul că să aflu. Dar’

de când te-a adus în casă, nu mi s’a părut lucru curat. “

,,Eu credeam, că vă era dor să aveţi un copil în casă.11

„Aşa credeam şi eu despre Aristide, dar când am audpt, că spunea asta despre mine, l’am bănuit, că umblă cu alte scopuri, după cum şi umblă.“

„A i aflat dară ceva?“„Nu, întâmplările de astăzi însă, mă fac ca să

cercetez mai de aprope.11„Oh, scumpă cocănâ, dâcă vei afla ceva, spu­

ne-mi şi mie, câ-cl sunt sigur, că niă atinge pe mine de aprope. De când îmi aduc aminte, n ’am putut crede nici o dată, că Radu din Ulmenî şi nevastă-sa să fiă adeveraţiî mei părinţi.“

„Să p6te <ţeu, că misterul pe care am dori să-l desvălim, acopere şi originea nascerei tale. Dâcă vo- iescl să stăruesc în acest lucru, trebue să-mi vil întru ajutor. Mai nainte de t6te este de lipsă să sciu de ori ce lucru ce ai făcut. De ce te-ai dus erl la Ul­menî ! ?“

„Fiind-eă nu mai puteam sta a ici!“,,Explică-te.“„Domnul Nusmă îmi propuse să întru în zărâfia

sa, să învăţ treba, pentru ca mai târcjiu să mă fiică tovarăş al său?11

„Pe tine?11„Pe m ine!1„Misterul devine din ce în ce tot mai întunecat.

De bună voie nu ţi-a făcut Aristide acâstă ofertă. Tu ai refusat?11

,,Da!“„Pentru ce?“

104

„Pentrucă nu-nai pot închipui altă carieri, de cât aceea pe care mi-am ales-o!“

„Voiescl să te faci medic ?“„D a !“„Şi ai fi preferat mai bine să te lipsesc! de t6te

câte ai avut până acum, să trăiesc! după mijldcele lui nea Radu, de cât să părăsesc! idea ta !u

” D a!“ .„Mă mir de fermitatea caracterului teu, dar p6te fi şi incăpăţinare. Eu una te-aş fi lăsat unde te-ai dus, şi chiar Aristide, după cât îl sciu eu, ar fi făcut aşa, dâcâ s’ar fi putut lua după capul său.“

„Sunt convins, că atârnă întru câtva de la tată- m eu!“ -

„Da, nea Radu trebue să aibă o influinţă hotă- ritâre asupra lui Aristide, dar lasă că vom afla noi asta.“ —

De atunci D6mna Nusma urmărea cu mai mare atenţiune toţ! paşii soţului ei şi descopex-i că ei-a a dese-orî trist, că grijile-1 covârşeau din ce în ce tot mai tare.

Când îl întreba, ce are, i respundea pe scurt: afacerile.

Domnul Aristide nu fusese darnic de când să însurase, ba era scump, de câte or! să trata despre lucruri destinate pentru viâţa intimă, scump în ale mâncării, nu ţinea gazete, nu cumpără cărţi, âr când era vorba de o cheltuelă pentru ochi! lumei: de haine, de o representaţiune teatrală, atunci Domnul Aristide Nusmă nu să da înapoi. Acum insă cârtea cu mult mai mult, âr în ale mâncărei şi în cele lalte devenise de o avariţie Cumplită.

Ajunsese de nu mai mânca de cât strictul necesar pentru a-şi susţine viâţa. Bucătăi'ia exista aprăpe numai pentru servitorime, care era lăsată la vechiul regim, că-ci de — şi ea făcea parte din lume.

105

Stăpânii mâncau mai puţin, însă nu din econo­mie ci fiindcă nu era sănătos a să îndopa cu atâtea mâncări. Aşa dieea Domnul Aristide.

Soţiă-sa nici acum nu să temea de adevăr.Cu tăte astea era tare neliniştită; se aştepta de

la o di la altă să aiujă de un răn.

CAPITOLUL XIV.

Ispita.

Lui Tomiţa-i crescuseră mustăţile.Leniţa era fată mare.Din săra aceea în care am aflat pentru prima

dată, că Tomiţa suspina după Leniţa şi că acesta mijea ochii când simţea că privirile lui să aţinteau pe faţa ei, de atunci au trecut ca vr’o patru ani.

Stefan Daftu să însurase de mult. Nu mai dase de atunci pe la casele Dlui Săsan. De vr’o doui ani îl transferase chiar din Bucurescî în un oraş din pro­vincie. Nu să mai vorbea de el.

Babeta ’1 uitase, fiindcă-i umbla gândul dupăaltul.

Nefericitul pe care îşi aruncase acum ochii era — Tomiţa.

In patru ani de 4de> — căci cetitorul atentiv îşi va fi aducând a minte, că Babeta concepuse o in- clinaţiune pentru Tomiţa, tocmai în sera de care am vorbit mai sus — în patru ani de dile dară, nu a- vansase încă până la declaraţiune.

Babeta mersese încet, tare încet, ca şi o pisică, care vrea să prindă pe un biet şărece.

Tomiţa nu simţise nimic din întenţiunele ei cele mârşave. Din contră. De când Babeta pusese gând rău cu Tomiţa, acesta prinsese din ce în ce tot mai multă simpatia pentru guvernantă.

106

Cum ar fi şi fost cu putinţă a nu lua in afec­ţiune pe o fiinţă, care i voia binele în mod atât de eclatant, precum arăta Babeta cătră dânsul.

Era ca şi o mamă cătră el, său mai bine <ţis ca o soră, ca o prietină, ba ca o amantă — cu minte,

I dedea ocasiune a să întâlni mai des cu Leniţa. Chiar acest singur cas ar fi fost de ajuns ca să umple cu recunoscinţă nemărginită cătră guvernanta pe bietul băiat.

Babeta avea un plan infernal.Dând lui Tomiţa ocasiunea de care am vorbit,

nutria prin acest fapt un foc consumător în inima tânărului.

Acest foc era cast, sacru prin urmare, dar bă­trâna cocheta se pricepuse a arunca pe ascuns câte o scânteiă de voluptate în jăraticul cel curat.

Intr’o sârâ-1 văfjuse visător, suspinând lângă Leniţa.

Sofia se culcase şi dormia dusă.„Ţi-e somn Tomiţo“ i (jisese ea cu un zimbet

provocător.„Ba nu", replicase Tomiţa.„Dar’ âtâ că acum ai căscat a <jecîea oră de

când eşti cu noi. Da, a 4ecea dră, am numărat bine".

„Âm o ferbinţâlă, care mă face să casc, sunt bolnav".

„A h sermanul, ean să văd", şi cu aceste cuvinte întinse mâna, apoi i-o pusese pe frunte. Toma la acâsta atingere se încâlci şi mai tare.

„Da, ai în adevăr ferbinţelT, dute de te culcă".' Tomiţa se sculă.

Babeta luâ luminarea, ca să-l conducă până la scară.

„Ndpte bună Domnişoră", 4 se Tomiţa cătră Leniţa.

107

„N6pte bună“ , replică acesta.La capul seărei Babeta puse luminarea pe măr­

ginea balustradei şi imbrăţoşând pe Tomiţa cu gin­găşie îl săiutâ cu foc pe buze.

„Dormi bine scumpul meu“ , şopti ea extasiată.Toma simţi un fior prin vinele sale.Era deşteptarea poftelor trupeşei.A doua <p dabia aştepta să înserese pentru ca

să se repete o scenă asemenea celei descrise.Dar nemţdica scia cum se aţiţe focul.Nu-1 mai chemă sus în acea sâră.A treia (fi i făcu avansuri aşa încât Toma îşi

luă îndrăznâla a-i cere permisiunea, de a le visita sâra.Babeta triumfa.In adevăr aeâsta rugare era prima dovadă, că el

va purcede necurmat pe calea acea, eâtră care i diri- giase paşii.

De astă dată Tomiţa nu şe<ju mult cu ele ei plecă mai de vreme.

Gfuvernanta-1 conduse ârăş până la scară.Când voi să pună jos luminarea, i se stinse din

întâmplare, după aparinţă, în realitate însă Babeta provocase anume aeâsta stingere.

Cum se făcu întunerec, guvernanta scâse un mic ţipet şi prinse manile lui Tomiţa, ca de frică.

Tânărul simţi resuflarea cea fierbinte a nemţâicei şi aducându-şî a minte de plăcerea ce-i isvorise din sărutarea de alaltă sâră, o cuprinse în braţe şi o să­rută de nenumărate ori.

Babeta afecta ca un leşin, apoi, după câteva momente, se prelăcu că-şi vine ârâş în fire şi res­pingând cu bruscheţa pe amăgitul tânăr, reintră în odaiă.

Tomiţa era desperat.Sârmanul credea, că a comis o crimă, care nu i

108

se va erta nici din partea Babetei, dar cu atât mai puţin din partea Leniţeî, decă asta va afla despre dânsa.

îşi facea cele mai crude reproşuri.„Cum am putut uita eu de respectul cuvenit

Domnişdrei Babeta, unei guvernante, unei fiinţe, care ca educatrice trebuia să-mi fiă sfântă".

„Sărutul ei de alaltă sâră m’a amăgit" !„Dar sărutul ei n’a purces din acel isvor tulbure,

din care a pornit îinbraţoşarea mea- îngrijirea ma­ternă a îndemnat-o să mă mângăiă cu acest gagiu de gingăşie. Eu însă" !

„Eu ticălosul de mine, m’am îmbătat de respi- raţiunea ei, şi penjându-mi minţele, am săvârşit o blasfemie"!

„Da, este blasfemie, m ’am atins de guvernanta Leniţei cu pofte lumesc! “ !

„Am putut uita până întru atâta nu numai de datorinţele unui om cum se cade, ci am uitat chiar şi de Leniţa" !

Cu aste şi cu alte asemenea vorbe se dojenea bietul băiat, care nu putea să dărmâ întrâga năpte.

Nemţdica însă îşi (pcea în sine.„Imi-este sigur. Cu mult mai sigur de cât cel

dintâi, de cât Ştefan, căci Tomiţa este amoresat de o fiinţă pe care o cunosc, care stă sub pasa mea, pe care o pot guverna după placul meu".

„Leniţa este o fiinţă nevinovată. Sufletul ei este plin de preceptele mele. Ele nu o vor ierta a par- dona vr’o dată unui om, care ar fi atât de slab ca să calce credinţa faţă cu dânsa".

„Ea ar muri mai curând, de cât, să facă una ca asta".

„Toma însă la prima ocasiune va uita de tdte pretinsele datorii.

„Iar când să va deştepta în braţele mele, atunci nu va mai putea să repăşâscă nici o dată."

- 109

„Dar ean să vedem, merită el 6re, ca să ml bat capul după el.“

„De ce nu? Este un băiat tânăr, viguros, şi cu minte. Stăpânu-său îl iubesce, pare că-i este aprăpe nedispensabil. “

„Va face carieră sub conducerea mea. Va deveni peste puţin primul confecţionist, in Bucureseî, vom aduna bani, mulţi bani, ş’apoi vom părăsi acâstă ţeră sălbatică, acest oraş afurisit. Ne vom întărce la Viena, să arăt acolo, că totuş am ajuns la ceva.“

„Ah, V ien â ... unde sunt speranţele mele daurite din timpurile de atunci, ce v ’aţi făcut.“

„Soră-me a îmi scrise, că ar fi murit acela pe care Fain iubit cu primul amor. Nu şi-a mai adus aminte de mine . . . dar de copilul nostru? Nu cred să fi ui­tat de el, căci cei din neamul Rosten ţin mult la des- cendinţii lor, chiar şi la cei nelegitimi. Eată din care causâ au arangiat lucrurile astfel in cât nici nu sciu unde am născut, de cum să sciu unde să află acum copilul meu.

„Familia a vrut să să ferâscâ de reclamaţiunile mele, şi m’a despărţit pe veci de fiu-meu.“

„Numai întâmplarea mi Far putea readuce. Nu-1 cunosc, nu sciu ce nume i-a dat. Dâcă însă va fi păstrat cruciuliţa ce i-am lăsat, atunci totuşi s’ar pu­tea întâmpla minunea necrecjută de familia Rosten.“

„Dar pentru asta aş trebui să cutreer lumea, să văd 6meni mai mulţi.“

„Când voi fi măritată, mai lesne îmi voi putea îndeplini dorinţa.“

Nu vom urmări mai departe meditaţiunile aces­tei femei care luară din ce în ce o espresiune tot mai vagă, mai neînţelâsă. Alte evenimente ne reclamă a- cum întrega ndstră atenţiune.

CAPITOLUL XVII.

T e s t a m e n t u l .

Era societate veselă la cafeneaua Şvab in Viena.0 dr6iă de studenţi, cea mai mare parte din ei,

fii Transilvaniei, să îndesuia p’acolo, care jucând la bilard, care în cărţi, care cetind jurnale, care discu­tând cestiunile (jilei.

Intr’un colţ întunecat lângă o mesă rotundă şe­dea un student palid, gânditor.

„Ce-i I6ne?“ îl întrebă un nou venit, aşecjându-să lângă dânsul.

„Nimic," făcu cel întrebat pe scurt.„Ean ascultă." continuă celalalt, „nu mi-a venit

încă banii d ’acasă, împrumută-mă cu dece fiorini."„Nici mie nu mi-au venit," respunse loan.„Să p6te?“„Da, este aşa cum îţi 3pun!"„Ce s’a întâmplat. Tată-tău, bancherul cel bo­

gat de la-Stefănesci, care era punctual cum numai un bancher p6te fi, să fi uitat de tine."

„Mă întrebaşi mai adinâori, ce am, acum scii!“„Drept să-ţi spui şi eu in locul tău aş fi fdrte

neliniştit. — Hai să trecem pe la pedel, dar dâcă ne-au picat vr’o scrisdre cu cinci sigile.

„Ale mele nu sunt nici o dată cu cinci sigile."„Fiâ dar recomandate, vii ori ba?"„Să mergem."Cei doui studenţi plecară.Unul dintre ei, după cum v ’a fi înţeles deja lec­

torul, era Ion Rădulescu, fiul adoptiv al zarafului Aristide Nusmă de la Stefănesci,

I l l

La pedelul universităţii, unde să predau de la poşte t6te epistolile sosite pentru studenţi, Ion găsi în adevăr o scrisăre recomandată la adresa sa.

„Victoria, âtă banii, “ strigă celalalt student.Ion însă nu să arătă nici decurn aşa de voios ca

şi soţul său.„De ce te uiţi atât de crunt in lume ? “ îl În­

trebă acesta.„Fiind-eă epistola nu este din biroul tatălui meu,“

replidâ Ionică.„Decă nu voiesci să mă împrumuţi cu acea mi-

seria de <Jece fiorini ce ţi-am cerut, spune-mi-o verde ’n faţă, şi nu-ţî lua refugiul la negaţiunî,“ (Jise amicul amărît.

Ionică întru aceea rupsese cu nerăbdare învăli- t6rea scrisârei, şi găsi intr’ânsa încă un plic sigilat.

Pe lîngă plic era o c61ă de hârtie scrisă cu li­tere mari.

Plicul insă purta următârea inscripţiuae:„Cătră fiul meu loan numit Rădulescu. A i să

preda în <Jiua când va împlini două-^eci şi patru de ani, ăr dâcă ar muri mai ’nainte atunci să va preda preotului acelei biserici, unde va fi înmormântat. “

Ionică văzând acâstă inscripţiune uită cu totul de amicul său şi de vorbele acestuia.

Grăbea spre casă pentru a ceti in linişte hârtiile, care i sosiseră.

Amicul îl părăsi superat, fără a-şi lua măcar adio de la dânsul.

Ionică în preocupaţiunea sa nu observă nici a- câsta. Dabia când suia treptele de la scara, care con­ducea in locuinţa sa, îşi aduse aminte de el.

„Dâcă seri sărea îmi va aduce in adevăr bani îi voi da cei 4ece fiorini, ăr dâcă nu, va răbda şi el. şi pace.“

112

Descuiă iute uşa odăii sale, intrâ, îşi lăpădă pă ­lăria şi punându-se la ferestră, ceti mai îutâiă c61a de hârtie lângă care era alăturat acel plic cu inscrip- ţiunea misteribsă.

D o m n u l n o s t r u

aşa era scris în capul c61ei, apoi cu un rând mai jos urma :

„Mai nainte de t6te, după cum datoria ne calcă, trebue să te întrebăm de sănătatea D-tale, căer fiind bună să ne bucurăm şi să mulţâmim din suflet a tot puternicului tată ceresc. Noi din mila lui Dumnezeu ne aflăm bine şi-ţi scriem acâstă carte, fiind-că aşa ni s'a lăsat din partea aceluia, care a avut dreptul de a ne da porunci în acâstă privinţă.

Află Domnule, că nu eşti nici fiul nostru nici al Domnului Aristide, ci a unui domn, care vrând Dum­nezeu astfel, a murit cam p’atunci, pe când a venit Domnul Aristide la Ulmeni, ca să te ia de la noi.

Tot atunci am primit şi eu o scrisdre dela Dom­nul tata D-tale împreună cu cartea ce ţi-o trimit aici.

In acea carte sâ cuprinde adieta necunoscutului tată al Dtale. Cetindu-o vei vedea că-ţi remâne in moştenire suma de 30,000, — fiorini, care este pusă cu camătă la zaraful Nusmă.

Cum s’a numit tatăl Dtale nu sciu, dar atât mi-a scris că a avut un frate mai mare, care era să fiă moştenitorul averei părintescî, pe când chiar dânsul n’avea altă stare de cât slujba sa, astfel în cât dintru întâii! cu fotă bună voinţa Dsale n’a putut face mai mult pentru Dta şi pentru viitorul Dtale de cum a făcut. —

Dar murindu-i fratele şi remânând tatăl Dtale moştenitor al unei averi mari, îndată avu grijă să-ţi facă parte de (jisa sumă de 30,000 fiorini şi tot o

113

dată orendui, că de vei voi să te strămuţi la Dom­nul Nusmă să fiu dator a te lăsa.

Domnul Nusmă te-a luat dela mine ca să tragă el tot venitul capitalului Dtale, ceea ce m’a pus pe gânduri, căci un zaraf putred de bogat, cum să (Jiee el, nu umblă după asemenea venit, dar şi după alte semne am cunoscut că Nusmă este prăpădit., deci a- lârgă să-ţi iai banii de la densul.

Multă sănătate. De vei veni la Stefănesci cer- cetâză-ne şi pe noi la UlmenI, căci tare te dorim,

Io R a d u A v r a m . "Ionică percursese aceste rânduri cu o grabă fe­

brilă. —„Nu sunt nici fiul lui Radu, cu tdte că-i port

numele, nici a bancherului Nusmă, cu t6te că el m’a crescut! îşi cjise el desfăcend cu degetele tremurânde scrisdrea despre care spunea hârtia lui nea Radu, că ar fi testamentul tatălui său.f

Etă cum suna:I u b i t e f i u l e .

Intenţiunea mea a fost a te lăsa in nesciinţă des­pre fatalul defect al nascerei tale. Insă destinul a voit altfel. Mă simţ murind şi dator a-ţl asigura viitorul.

Dâeă aş fi trăit, te-aş fi lăsat in o fericită ne­sciinţă îngrijind sub vălul discreţiunei de binele tău. Amar îmi este, că trebue să te trezesc, dar mai amar, că nici acum nu-ţl pot spune numele meu, şi nu pot să-ţi dau dreptul de a-1 purta.

Păcatele tinereţelor m’au adus în atingere cu mumă ta, care mai vinovată ca mine, nu merită să te posâdă.

Ea nu scie unde eşti, precum nu scil nici tu unde s’o găsescl.

Illrtă ml acâstâ cruzime, o esercitez numai spre binele tău.

,Babeta“. 8

M’am îngrijit necurmat de prosperarea ta tru- pâscă, am luat disposiţiunl, ca şi spirirul tău să fiă cultivat. Vei fi crescut după inclinaţiunele tale şi vei putea să-ţi alegi liber cariera ta. Ţi-am asigurat t6tă averea de care pot dispune, căci patrimoniul meu fiind constituat fidei comis trebue să remâiă moştenire a legitimilor descendenţi. Ceia ce-ţi pot da, face suma de treizeci de mii fiorini. Acest capital este al tău, din interesele lui vei fi crescut, âr când vei împlini vârstnicia îl vei putea lua în primire dela casa Nusmă & fiu din Stefănescî.

Biletul de depunere să află la notarul public din Stefânesci, care pe basa acestui testament ţi-1 va li­bera in primirea ta.

Urmâză spre întărire sigilul meu. Codicil. Dâea fiu meu Ion numit Răduîescu ar muri înainte de a să face vârstnic, atunci epitropia bisericei unde nefe­ricitul meu fiu va fi înmormântat, este rugată a ridica banii de la casa mai sus numită. Jumătate din ei să-i întrebuinţeze pentru facerea unui monument la mormânt, âr cu cea laltă jumetate să formeze un fond pentru ajutorarea săracilor din comună, care fond să pârte numele fiului meu.

Câte o copie legalisată de pe acest testament se află la Radu Avram din blm enî, la Domnii Nusmă şi fiu şi la notarul public din Stefănescî.

Ionică Răduîescu după cetirea acestui testament exclamă:

„Frumâsă moştenire! Banii depuşi la un ban- crutar. Da, Domnul Aristide Nusmă trebue să fie deja nesolvabil căci altmintrea n ’ar fi întârziat cu trimite­rea eâştului meu lunar."

„Nea Radu," — căci aşa trebue să-i <j'c de aci incolo — îmi scrie să mă grăbesc cu ridicarea bani­lor de la Domnul Nusmă, insă fără bani de dr'um, cum să eşecul acest sfat?"

- 114 -

115

Tocmai când Ionică ajunsese la acostă întrebare delicată, să smuci uşa, şi studentul de adinâori, intrâ la dânsul.

„Rădulescule!“ strigă acesta.„Ce vreai, Gonescule,11 replică Ionică cu ne­

răbdare.„Trebue să mă ajuţi, n’am ce mânca, creditul

mi s’a tăiat din t6te părţile/1„Să te ajut, dar cu ce? Nu ţi-am spus, că n’am

banî!“„Dar ai credit!11„Am la birt, însă numai pe sâma mea şi birta-

şul cărtesce deja. Nu sciu până când îmi va da şi mie.11

„Dar la bancherul tatălui tău adoptiv?11„Acela îmi dă bani, numai dâcă casa Nusmă &

fiu îmi trimite un bilet cătră ei ?“„Nu ţi-ar da acum, o singură dată şi fără bilet.11„Nu cred!11„Nici dâcă i-ai spune, că Domnul Nusmă este

bolnav şi că d ’aceea a întârziat de astă dată cu tri­miterea biletului. Aş putea merge cu tine, ca martor.11

„Ce fel de martor?11„Să spui că viu drept de la Stefănesci, şi că

l’am lăsat pe Domnul Nusmă în pat.11„Astea-s flâcuri, copilării. Dar totuş au deşteptat

în mine o ideeă.11„O ideeă, care face parale?11„Aşa t red?11„Ei bine, execută-o!11„Vină cu mine?11Cei doui studenţi plecară pentru a merge la

Simon G. Şina bancherul casei Nusmă & fiu.Ionică ceru să vorbâscă cu gerantul casei in o

afacere seriâsă.8*

116

îndată fu condus in cabinetul procuristului. Gro- nescu remase întru aceea în sala de aşteptare.

„Domnule,11 începu Ionică cătră procuristul casei Simon Gr. Şina, „Dv. staţi în relaţiune cu casa Nusmă & fiu din Stefănesci!“

„D a,“ replică procuristul.„Eu până acum am primit regulat in fie-care

lună de la numita casă un bilet de 150 fiorini asu­pra casei D v.“

„Ab, Dta eşti Domnul Ion Rădulescu?"„Da, Domnule, îmi pare bine că memoria Dtale

este atât de bună! “„Bine-voiţi a veni la obiect."„De astă dată nu mi-a sosit biletul?"„Sciu !"„Având însă mare trebuinţă de bani, v ’aşi ruga

să-mi înaintaţi un acont asupra biletului meu obici­nuit." —

„Nu să p6te!“„Nici decă aţi întreba cu depeşă la Stefănesci,

şi dâcă s’ar aproba plata din partea casei Nusmă & fiu."„Nici atunci, căci Domnii Nusmă & fiu nu dispun

în acest moment de fonduri la noi."„Şi nici de credit?"„Nici de credit."Acest respuns, de şi s’ar fi putut aştepta la el,

îl înlemni pe Ionică.Procuristul păru a se înduioşa de efectul ce vor­

bele sale produseră asupra studentului.„Nu dispui de alte mijlăce?"„Nu, Domnule, şi-mi trebuesc băni pentru a pleca

îndată la Stefănesci! Să vă depui o garanţă, ca să primesc banii de călătorie."

„Ce fel de garanţă?"„U n testament!"

117

„N ’are nici o valdre, nici chiar pentru moştenitor până ce n’a murit testatorul, de cum pentru un bancher. “

„Dar testatorul a murit“ .„Aşa, atunci este întrebarea decă cunbscem noi

pe testator ? “Acostă observare arătâ lui Ionică zădărnicia de-

cisiunei sale de a-şi procura bani, depunend testa­mentul şi divulgând astfel secretul ce plana asupra naseerei sale.

„Nu-1 puteţi cun6see!“ respunse el cu un adânc suspin şi in deplină disperare.

„N ’aveţî pe nimeni la Stefănescî, afară de casa Nusmă & fiu ? “

„Pe nimen?“„Nici împrejur, sunteţi fără părinţi, fără rude,

fără prietini.1*La acâstă întrebare Ionică-şi aduse a minte de

nea Radu, care-1 iubea ca şi pe un fiu, de şi el nu avuse şi nu avea nici acum simţiri fiesci cătră dânsul.

„Ba am pe . . . pe un moşier aprdpe de Stefă­nescî, la Ulmeni.“

„Depeşâză dar acestuia să mârgă la banca co­mercială din Stefănescî, să depuiă acolo suma ce vo- iescî a avea, pentiu ca banca comercială să-ţi îi aviseze tot prin depeşă de plată la noi.“

„Mulţămesc Domnule de preţiosul sfat.“„Adio Domnule. Cu depeşa de avis de la Stefă­

nescî vei trece la cassă.“„înţeleg, nu vă voi deranjia mai mult.“ —„Ei bine ideea?“ întrebă Gronescu.„Va face bani ideea, dar mai întâiă am să dau

o depeşă ş’apoi să primesc respunsul la ea.“

> f

CAPITOLUL XYIIl.

H a n » Gabroveni Ifr. 7.

Tomiţa să sculase cu ochii umflaţi şi roşii de insomnie. Diminâţa nu să întâlnea de cât fdrte arare­ori cu copilele şi cu guvernanta,' astăzi însă stărui a pleca cât mai de vreme şi cât mai pe furiş, ca Ba- beta să nu dea cumva cu ochii de el.

Credea că-i va crepa obrazul de ruşine, când îl va privi guvernanta pentru prima <5ră, după necu­viinţa, ce comisese în contra ei.

Tdtă <pua era tărbăcit. Domnul Săsan i arunca câte o privire încruntată, (jicând din când în când:

„Dâcă n’aş sci de sigur, că a stat t6tă ndptea a casă, aş crede, că a fost la vr’un crailic.“

Simţea şi Tomiţa, că nu este cum ar trebui să fiă, îşi dedea t6te silinţele, ca să mai uite de păcatul său, dar nu putea.

„După influinţa, ce are guvernanta in casă, p6te prâ lesne să mă scdtă din slujbă — ori chiar de va fi mildsă, apoi cel puţin nu va îngădui ca să mă a- propiu de Leniţa.“ -—

„O f cât am fost de nesocotit. Eu, care aş fi a- vut lipsă de cel mai puternic sprijin, pentru ca să-mi văd eu ochii visul meu cel de aur, să mă văd soţul Leniţei, eu — un băiat fără tată . . . . un copil din flori . . . “

„Gând mă gândesc de unde mi-a putut veni a- tâta îndrăznâlă . , . căci este o pornire din cele mai îndrăzneţe de a-mi ridica ochii până la fiica stăpâ­nului meu. . . ş’apoi. . . fapta mea de er i . . . n’a fost

119

ăre îndrăznăţă. . . temerară chiar; când mă gândesc la astea îmi vine o frică, să nu mă exaltez.“ —

La prânz, pe care-1 luau cu toţi la şăse 6re săra, găsi un prilej, ca să nu mărgă a casă.

Şi săra ar fi voit să să scape de întâlnirea sa cu guvernanta, dar dorul Leniţei nu-1 lăsâ.

Să îmbărbăţi şi merse acasă.Când deschise uşa de la scară i să păru că clo­

poţelul care resuna tot de-a-una la acest prilej, ves- tesce casei întregi nelegiuirea sa, i să părea că chiamă pe guvernanta, ca să-l întimpine cu dojenile ei cele mai aspre.

Cu inima tremurendă urcâ treptele scărei trecând dinaintea sălei de mâncare, n’avu curagiul ca să arunce o privire inlăuntru, de frică să nu vă<jă pe guver­nanta; tocmai cum se sfiesce şi osânditul ca să arunce o privire asupra maşinei celei înfricoşate, care este destinată a-i tăia cupul.

Merse în odaia sa şi aşteptă, ca să fiă, ca de obiceiu, chemat la măsă.

N ’avu să aştepte mult, căci ai casei erau deja aşezaţi împrejurul mesei.

Nici o dată n’a sciut să-şi dea sămă, cum ajunse în acea sără din odaia sa în sala de mâncare.

Dar n’a uitat nici o dată că întrând în sală fu întâmpinat cu o privire încurăgiatăre, ba chiar galeşă din partea guvernantei.

Acâstă privire avu un efect straniu asupra lui.I luâ frica de la inimă, dar tot o dată îl umplu

cu o simţire, pentru care nu putem găsi altă numire de cât — desgust, ca să nu (jicem scârbă.

Acea privire spunea apriat că Babeta n’a uitat de cutesanţa lui de a sără, că-şî aduce a minte de ea, însă nu cu măniă, după cum să temuse el, ci cu plăcere.

120

Ea Babeta, care după anii ei, ar fi putut să-i fiă mamă, să găsâscă plăcere in dezmierdările sale!

Ea guvernanta în a cărei îngrijire erau date co­pilele casei să îneuragieze cu asemenea priviri pe un tânăr, care s’a purtat astfel cătră dânsa.

Asta voia să fiică desfrânul ascuns sub masca bunei cuviinţe, sub vălul seriosităţil.

Asta voia să fiică un abis plin de şerpi veninoşi, acoperit cu verdâţă rîfiătâre.

Tomiţa să puse şi el la mâsă.Nu prâ era obiceiu a să întreţine vr’o conversa-

ţiune mai inţesată la acea masă, astăfil insă toţi fură mai tăcuţi ca ori şi când, căci Tomiţa şi Babeta, cele două persâne, care de altă dată deschideau vorba des­pre una alta, erau preocupaţi de gândurile lor.

Gândurile lui Tomiţa le cunâscem intru câtva. Babeta insă ţesea la un plan, cum să grăbâscă des- nodarea intrigei, pe care o incepuse cu bietul băiat, şi care, după ideea şi voinţa ei, avea să să sfârşâscă prin o căsătorie cu dânsul.

După cină Babeta să sculâ de la mâsă şi fiise cătră Tom iţa:

„Am hotărît să citim afii un act din „Hoţil“ de Schiller, vei lua parte şi D ta?“

Putea el âre să refuze?Nu!Primind Invitarea, plecă cu copilele şi guvernanta.Ceti mai întâii! Leniţa apoi Sofia, ascultându-să

numai ele reciproc, căci Babeta şi cu Tomiţa erau cu atenţiunea lor în altă parte.

Cu tâte că n’ascultau, sâu mai bine fiis tocmai fiind-câ n’ascultau, le trecu vremea fără de veste.

Era fiis să să cetâscă un singur act, dar copilele ajunseseră tocmai la sfârşitul actului al cincelea, când să desmeteci guvernanta lor.

„Atât de mult m’a răpit minunata tragedie a lui Schiller/1 îngânâ dânsa cu privirea aiurită, „în cât nu m’am indurat a vă întrerupe. Vă mulţămese/1

„F6rte frum os/1 adause şi Tomiţa.„Este târziu, trebue să ne despărţim," reluâ

Babeta. „N6pte bună," <jise Tomiţa seulându-se.„T e voi conduce ărăş până la scară," adause

guvernanta.Eşira.Babeta cjise la capătul scărei cu un aer de mare

importanţă:„Trebue să-ţi vorbesc, fără martor!"„Ordonă," replică Tomiţa uimit,„Am să-ţi spui multe, şi trebue deci să-mi dai

întâlnire afară din acâstă casă, mâine chiar."„Mâine ch iar?!" făcu Tomiţa zăpăcit.„D a !"„Insă unde?"„U nde? Asta mă întrebi pe mine!"„Să fiă dară în grădina sfântu G eorge!"„Nu să p6te, trebue să fim numai între patru

o ch i! “„A şa!"„Da aşa, spune, decide-te, căci deja am stat prâ

mult de vorbă aici."„Să fiă dar la un hotel," clise Tomiţa, care ceda

a silă insistenţei acestei femei.„ F i ă ! la care? să nu alegi vrhin hotel mare,

nici prâ departe!"„Hâtel London!"„Aici vis-â-vis, e prâ aprâpe."„Hâtel Gabroveni?"„Unde este?"„In dosul lipscăniî."„Bine, des de diminâţă să-ţi iai o odaiă. La

unsprezece 6re să mă aştepţi in coridorul hote­lului."

Tomiţa nu scia, e deştept ori visâză.Ar fi remas p6te in acostă nedumerire, dâcă

cum ajunse pe trâpta pe pe urmă, călcând rău n’ar fi că(jut, cât era de lung aşa in cât simţi peste tot trupul, că a fost deştept, şi că prin urmare nu visase, cele ce aurise la despărţirea sa, dela guvernanta, co­lea sus la capul scărei.

De prisos a mai spune lectorilor, că bietul tânăr tâtă nâptea a căutat răspunsul la întrebarea ce şi-o repeta necurmat: „Ce va fi având să-mi spuie?“

Câte o dată i se făcea, că ar fi găsit răspunsul, că ar fi gbîcit adevărul, dar plin de o sfântă indig­nare să silea de a alunga departe de la sine acest

- 122 -

„Nu să p6te să fie atât de frivolă, dar ce die, frivolă — atât de mîrşavă, ea, o guvernantă, o fiinţă bine crescută, o nemţâică virtu6să.“

„Nu, nu, nu să pâte! Ar trebui să-i fiă frică, că aş abusa în urmă de cireumstârî, şi că pe preţul dis- creţiunei mele, voi cere ajutotorul ei, ca să mi câştig pe Leniţa."

„Şi totuş — să pâte. Va fi voind să mă aducă la un pas greşit, ca să mă silâscă apoi, se repar greşâla".

Se decise a-i refusa întâlnirea.Dar apoi se gândi ârăşî, că s’ar simţi fârte ofen­

sată şi că în furia ei îl va nimici; — căci influinţa ei pe lângă Dâmna Săsan crescuse pe di ce mergea, ba de la un timp încâce se întinsese şi asupra Domnului Săsan, care simţindu-se din ce în ce tot mai obosit de vîrtejul afacerilor, începuse a înmulţi momentele sale de repaos, petrecând mai des în mijlocul familii sale, unde nemţâiea convertise aprâpe pe toţi la ve­derile şi la gusturile sale.

123

„I voi acorda întâlnirea", <Ş.ise el apoi ărăş, „dar voi avea grije de mine".

De şi în decursul nopţii îşi schimbă mai de multe ori decisiunea, totuş când se sculâ, i fu cea dintâiă grije, după ce-şi regulase afacerile curente, de a mer­ge la Hanul Gabroveni pentru a închiria o odaiă.

I se dete odaia cu numerul şăpte. —Strada Gabroveni, în care se află hanul Gabro­

veni şi care, după cum am aucjit deja din gura Tomiţei este situată în dosul Lipscanilor, pe timpul acela era o stradă destul de murdară.

Asemenea şi hanul Gabroveni împreună cu hanul de lângă el al lui Boambeu său al Transilvaniei era unul dintre hotelurile cele mai — orientale — ca să nu întrebuinţăm altă espresiune — din totă capitala României libere, cu tăte că ajunsese deja sub domnia lui Carol I.

Scara principală, care conducea într’un coridor îngust şi murdar, era şi ea îngustă şi murdară; curtea nemăturată, plină de gunoiu aşa încât t<5tă atmosfera era umplută de acel miros greu, care prin clasele populare trece de priincios plămânilor.

Tomiţa se preumbla prin coridor şi respira acel aer infect, ceea ce nu contribua nici de cum la liniş­tirea nervilor sei atacaţi în grad deosebit de framen- tarea sufletăscă în care se afla.

Precise la unspredece ăre, după cum promisese său mai bine (jis, după cum decisese, apăru Babeta.

Era într’o toaletă, care se deosebea f<5rte tare de portul ei cel obicinuit, şi avea un văl des tras peste obraz.

Tomiţa deschise uşa odaiei numărul şăpte.Babeta întrâ, Tomiţa după ea.„Nu scoţi cheia" ? întrebă dănsă luându-se vălul

de pe obraz, „ori este ivăr pe din nauntru".Tomiţa tresări.

124

„Este ivăr", respunse el cu vocea înecată, după ce căutase la uşă.

„Trage-1 dară, ca să nu fim surprinşi cum va".Pe Tomiţa-1 trecură sudorile, esecutând acesta

cerere a guvernantei, care întru aceea lapadându-ş! mantila se puse pe divan şi-şi scdse mănuşile.

Aceste preparaţiunj, care denotau decisiunea Ba- betei de a petrece un timp mai îndelungat aici, adau- seră la temerile Iui Tomiţa.

Temeri ? da 1 însă tot o dată şi aşteptare!Căci şi el era om, un bărbat tânăr, care, ori cât

de tare ar fi fost morala lui, nu putea să vâ<jă fără un simţ de sensualitate preparativele atât de promi- ţătdre ale unei fiinţei femeescî, care după t6te de şi era destul de înaintată în vârstă, totuş nu era lipsită de acel farmec, care nu se p6te espliea, care nu-şî are reson de cât cbiar în ţinereţile şi neesperienţa fermecatului.

„Şe<ji aici lângă mine", <jise Babeta cu vdcea vibrătăre de emoţiune, aşa încât nu se simţea prâ tare gângănirea ei.

Tomiţa ascultă de provocare şi merse de se puse tremurând lângă ea.

„T e vei fi mirat", începu guvernanta cu un zimbet, încuragiător, „pentru ce am dorit aeâstă în- trevorbire.

Tomiţa nu respunse nimic.„Am voit să-mi vărs o dată după placul meu

jalea şi mîhnirea, ce-mi mânca viâţa, de când mă aflu aici în Bucuresci".

„Cred şi eu, că-ţi va fi dor de patria Dtale 1 <jise Tomiţa încântat în acest moment, că p6te s’aducă vorba despre un lucru, care părea a-îi depărta de la complicaţiunea redutată şi tot odată— dorită.

„Da, mi-e dor de locul unde m’am născut, dar

125

mai tare dor îmî-este să scap de jugul sub care gem", făcu Babeta suspinând şi sfâşiându-şî la aşeste cuvinte, ca de durere cumplită, talia rochii de la gât în jos, astfel încât i se desvăli puţin peptul care se zăria acum sub creţele unei cămăşi fine, străvezătbre si profumate.

Tomiţa vă(jii şi avu erăş un fior de plăcere.„Ah, decă ţi-nş putea fi de vr'un folos", oftâ el.„Trebue să-mi cunosci viâţa, pentru ca să mă

compătimesc! după cuviinţă. Nu voiesc să-ţi spun ce am fost ca fetiţă, cum mi-am petrecut copilăria mea, dar voiesc să-ţi vorbesc de nefericirea mea de a ici! Iţi mai aduci a minte de Stefan nepotul D6mnei Săsan.

„Da," cj.ise Tomiţa, care necontenit trebuia să se uite la sânul desvălit al bătrânei curtesane.

„Acest Stefan este un nelegiuit".„Cum aşa" ?„îm i promisese că mă va lua de soţie".„Se p6te“ ?!„Da, se p6te, ba încă şi mai mult se p6te. Eu

l ’am crezut, şi el abuzând de încrederea mea m’a nefericit.

Acestă mărturisire fu făcută cu obrajii aprinşi, cu ochii plecaţi, aşa încât Tomiţa, cu t6tă nepriceperea sa în asemenea lucruri, înţelese despre ce putea fi vorba, şi ârăş i svâcni sângele la cap.

In acest moment un inelaş cu care se jucase Babeta i picâ jos.

„Ah, inelul meu" ! strigă ea.Toraiţa-1 căuta cu ochii.„Etă-1 aici “ ! dise guvernanta arătând cu verful

ghietelor asupra unui punct de sub piciorul ei.Tomiţa se apleeâ.„Aici, a ic i" ! repetâ Babeta şi ridicâ piciorul

126

astfel în cât tânărul ameţit deja de mai nainte se în­cercă a sorbi cu ochii ceea ce nu mai era cu totul ascuns.

Acuma Babeta-1 atinse cu vârful piciorului.Convulsiunea de care deplorabilul tânăr fu apucat

la acăsta atingere fu atât de mare în cât leşină şi se lungi ca şi mort pe podini.

Babeta speriată, sări în sus, se aplecă spre el, şi spre a-i uşura peptul i sfăşiâ legătura de la gât împreună cu camaşa lui.

Când îşi retrase mâna, un lucru sclipicios atârna de o baieră pe care o apucase şi o smulsese de la peptul lui Tomiţa.

„Cruciuliţa mea“ ! striga nemţdica, „nefericita de mine, mai adaose ea şi căcjn de tot sdrobită pe divan.

„Este fiul meu“ , îşi <Jise ea îngropându-şi obvazul în amândoue mânile.

CAPITOLUL XIX.

C r e d i t u l c e l nou.

Tare să prefăcuse zărăfia Domnului Aristide Nusmâ. Nici nu să mai numia zărăfiă, ci casă de bancă şi de schimb.

Din prăvălidra cea mică să mutase în una mare în care avea două piese la disposiţiune, una pentru publicul cel de rând, alta pentru clienţii, cari aveau să reguleze afaceri mai mari şi care veniau deci în cabinetul particular al şefului.

Acesta îi aşe<ja pe un divan, să punea lângă ei îşi vâra nasul în faţa lor şi aşa le esplica cele mai minunate şi cele mai ingeniose planuri finanţiare, spe- culaţiuni de bursă, combinaţiuni de lotăriă. Firma

127

Nusmă & fiu avea o clientelă f6rte mare, căci nu nu­mai că trecea de cea mai solidă şi cea mai bogată casă de bancă, dar plătea cele mai mari interese pen­tru depuneri, apoi întocmise o mulţime de societăţi de loteriă, la care să îmbulzea lumea, fiind-că una din aceste societăţi nimerise cu vr’o dece luni înainte un câştig principal şi d ’atunci banca Nusmă & fiu să numia „locu cu norocu.“

Suferea de ameţeli, bietul Domn Nusmă. Dar cum să nu fi suferit. Gândurile i să învârteau în cap ca o rdtă de m6ră stricată.

Aici avea să confereze cu un client, colea avea să respun^ă la un muşteriu, dincolo trebuia să dea ordine grămăticilor săi, apoi în grabă trebuia să ce- tâscă depeşî, să respun(Jă la ele, să dicteze cuprinsul epistolilor mai însemnate, mai cu sâmă trebuia însă să ia disposiţiun#,'ca să nu lipsâscă în cassa de bani fondurile necesare pentru prompta întâmpinare a ne­număratelor plăţi (ţilnice.

Ş’apoi nu era numai lucru mult ci era şi lucru greu pe care trebuia să-l isprăvâscă Domnul Aristide, deci nu ne putem mira dâcă săra, după ce închidea birourile sale, era obosit. Tot o dată era insă şi tă­cut, rău dispus, cu fruntea încreţită, cu ochii în­cruntaţi.

Cu t6te astea lumea-1 iuvidia de bogăţia sa, de însemnătatea firmei sale, căci numele Nusmă & fiu era cunoscut aprăpe pe la t6te bursele europene.

Aşa dară nu să împliniseră temerile, care-1 mun­ciseră când cu mdrtea tatălui său ? va întreba lectorul cel atentiv.

Nu, până acum cel puţin nu. Părea că bogăţia casei se sporise de atunci, nimen din Stefânesci nu s’ar fi îndoit de soliditatea acestei averi.

Dâcă am <|is nimen, am greşit, uitând de primul

128

contabil al casei, Domnul Baltasar un nâmţ pricopsit, care pătrunsese secretul, cu tăte că Domnul Aristide îşi reservase purtarea cărţii principale.

„Dom nule!" (|ise Baltasar, care intrase în cabi­netul şefului său, „fondurile ce le-am strîns pentru plata depositului Ion Radulescu au fost întrebuinţate la alte plăţi, trebue să ne îngrijim de ramplasa- rea lor."

„Sciu !" replică Domnul Aristide pe scurt.„Aştept ordinile D v.“„L e vei primi."Contabilul ve<jendu-să congediat în manieră atât

de brusca, să retrase şi să puse ărăş la cantorul său.„Nu i-a trimis de astă dată banii lunari," bom­

băni în sine, „ca să nu pătă veni acasă, să-şi reclame depositul. Departe am ajuns, dăcă un regaz de două trei (Jile ne pare ca şi o scăpare din necaz. Pe ce va fi contând şeful?"

„S ’a isprăvit cu meşteşugul meu," îşi <jise Dom­nul Aristide, după ce eşise contabilul, ştergându-şi fruntea de sudori, „până acum a mers din bute în bute, acum însă nu mai merge."

Domnul Aristide percurse plicurile cu privirea şi voia să le dea pe t6te înapoi, pentru ca băiatul să le ducă la contabil, când ochii i să opriră de o dată pe cel din urmă plic.

„De la Zimmermann & Thom as!“ exclamă el.„ Da ! " afirmă băiatul.„Cine te întrăbă pe tine," se resti Domnul Aris­

tide cătră dânsul, „eşî afară!"Băiâtul eşi.Domnul Aristide luâ plicul şi se sculâ.„Ultima speranţă," 4ise el. „Mi-e frică să nu mi

să zădărnicâscă. Dăcă nici acâstă casă nu-mi acdrdă creditul cerut, atunci trebue să încetez cu plăţile, căci

pe Ion Rădulescu de bună sâmă îl va fi aţîţat Radu ca să-mi câră banii. Acel mojic a simţit de mult cum stau!“

„In fine, ori aşa ori aşa, trebue să sciu !“ (jise el acum rupând plicul.

Domnilor Nusmă & fiuStefânescî.

Spre respuns la epistola Dv. ce ni-aţi făcut ondre de a ne adresa la 15 ale curentei luni suntem cu plă­cere gata a vă acorda creditul cerut, de fi. 50,000, — v. a. adică cincî-decî mii fiorini valuta austriacă, de care veţi putea dispune cu tratele Dv. trei luni a dato. —

Acoperirea, să înţelege, va trebui s’o faceţi tot de-a-una cu trei (ple înaintea expirărei cambiilor Dv.

Suntem etc.Z i m m m e r m a n n & T h o m a s .

Asta era cuprinsul epistolei.„Yictoriă,“ (jise Domnul Nusmă, după ce devo­

rase cu ochii aceste rânduri mântuitdre. Apoi merse la mesă şi puse în mişcare un clopoţel.

Domnul Baltasar, contabilul apăru.„M ’aţi chemat ? “ întrebă el posomorit.„D a !“„Ordonaţi!“„Să faci trei trate de câte (jece mii fiorini una,

trei luni a dato asupra Zimmermann & Thomas Viena.“„A h ,“ făcu Baltasar uimit.„Da, ni s’a acordat creditul cerut! Aceste trate

să le scontezi la banca naţională, cu banii primiţi să scoţi parte din losurile zâlogite.“

„Chiar astăzi ? “ observă Baltasar.„Chiar astăzi, de nu va fi deja pre târziu,“ dis­

puse Domnul Aristide.,Babetau. 9

130

„Să va face!" cu aceste cuvinte să retrase Bal- tâsar. —

„Energiă are, şi trâba şi o pricepe," bombăni ârăş contabilul pe când scria tratele.

„Trei luni regaz, asta însemnâză scăpare deplină," îşi 4ise Domnul Aristide. „Până atunci bursa va tre­bui să intre ârăş în reprisă, acţiunile maritime să vor urca şi voi realisa chiar numai din ele un beneficiu de cel puţin cinci-tjecî de mii de fiorini."

Domnul Aristide nu putu să urmeze cu planurile şi cu combinaţiunile sale, căci un băiat întrâ şi dise:

„Domnule, ţeranul Radu Avram de la Ulmeni voiesce să vă vorbescă în persdnă."

„ţ)i-i să intre!"Nea Radu veni cu faţa roşie, gâfâind, speriat.„U n telegraf!"'Atât putu spune, mai mult nu, s’ar fi înecat,

dâcă ar mai fi adăugat un singur cuvânt.„O depeşă, ce fel de depeşă, de la cine? întrebă

Domnul Aristide, care presimţea ceva, care însă a- cum după primirea noului credit, nu mai reduta pe Radu, cum îl redutase mai nainte.

Sătânul îşi mai venise puţin în fire şi respunse:„De la Ionică!"„De la Ionică?" repetă bancherul.„D a !"„Şi ce vrea?"„Cere bani, fiindcă nu i-ai trimis pe luna acâsta."„Nu-i am trimis? va fi uitat contabilul!"„îm i cjice în telegraf să duc o sută de fiorini la

banca comercială, ca să-i orânduâscă cu telegraful de plată la Viena."

„Ei bine, şi ce mă privesce astea t<5te pe mine?"„Ce te privesce? — d’apoi nu erai şi nu eşti

dator să-i trimiţi Dta aceşti bani. Pici că ai uitat! Ei bine am venit să-ţi aduc aminte."

13i

„Mai nainte de t6te, nene Radule, nu uita cu cine vorbesci. Eu nu sunt unul din muncitorii seu slugile Dtale. Văd că n’ai o sută de fiorini,“

„Ba am“ !„Dâcă ai apoi cu atât mai rău te porţi faţă de

mine“ .„Aşa, când îţi cere cineva banii ce-i datorezi,

atunci acela se pdrtă rău cu Dta“ ?„Nu-ţî datorez cu nici o para“ ! se resti Domnul

Aristide cătră nea Radu, „dar la cele din urmă trebue să mă scap de Dta“ .

Domnul Aristide (Jicând acesta pune ărăşi clo­poţelul în mişcare.

Erăşî apăru Domnul Baltasar.„Să număraţi lui nea Radu Avram o sută de

fiorini pe contul Domnului Ion Radulescu", (lise Domnul Aristide cătră contabilul său, apoi adresându-se cătră nea Radu adause, „du-te cu Domnialui, vei căpăta banii

„F6rte la timp i-a venit creditul cel nou“ , mo- răi Baltasar, „căci <Jeu nu sciu dăcă fără acel credit i-ar fi dat mâna să vorbăscă astfel cu acest cinstit ţăran

CAPITOLUL XX.

Mama fără inimă.

Babeta ascun<|endu-şî obrazul în amendoue mânile să adânci în gânduri, uitând întru aceea cu totul de bietul Tomiţa, care zăcea leşinat pe podini.

Ea-şi reaminti copilăria, tinereţele.îşi aduse aminte de strălucita stare în care să

aflase mamă-sa ca fală. Fusese fiica unui general, amică cu fetele din cele mai de frunte case nobile.

9*

132

Amorul o uni cu Cibulca, un tânăr locotenent, care avansâ până la gradul de căpitan, apoi atrăgându-şi o infirmitate în o garnisonă unde locuise in nisce încă­peri igrasiăse în un castel dosnic, fusese silit a să re­trage, primind un serviciu civil, care dabia i oferia pânea cea de t6te pentru familia sa, compusăafară de el şi de ddmna Cibulca încă din un băiat şi două fete.

Infirmitatea îl aruncă adese-ori la pat, zăcerile lui ocasionau eheltuelî extra-ordinare, lipsa şi miseria ocupâ din ce în ce teren mai mare în casa părintâseă.

Crescerea mai ales a eopdelor era fărte negligâtâ. Nici n’ar fi putut fi altfel, căci biata Dămna Cibulca era silită a c6se cjiua) ndptea pentru ca să contribu- iâscă şi ea la susţinerea casei.

Fetele deveniau mai mari, trebuinţele lor cres- ceau, posiţiunea lor socială, cunoscinţele părinţilor, le rangia printre ămenii mai bine situaţi ca ele, ceea ce nu putu avea alt efect, de cât de a le amărî sufletul a le face invidiăse şi râvuitdre de plăcerile lumescî.

Maria, făta cea mai mare, să împărtăşi de o sărte destul de bună; un funcţionar, un coleg mai tânăr al Domnului Cibulca să amoresă de dânsa şi o ceru în căsătorie.

înzestrarea ei, ori cât de miseră fusese, sleise tăte mijlăceie casei părintesc! şi astfel să hotărî D6mna Cibulca, a primi oferta amicei sale din copilărie, a dămnei baronesa Rosten, şi a da pe Babeta ca came­rieră în casa ei.

Dămna Rosten avea doui fii, unul predestinatul senior, âr celalalt ofieer, însă membru al ordinului Maltez, a unui ordin, care nu erta căsătoria.

Babeta, după caracterul său, începu a cocheta cu seniorul, de şi oficerul i plăcea mai mult.

Farmecul tinereţelor, cochetăria ei, subjugară pe

183

amândoui fii şi astfel duse Babeta în acea casă o viăţă plină de furtuni, în care amorul, — dăcă putea fi vorbă de amor faţă cu Babeta — , să lupta cu pofta ei de a deveni ddmnă mare.

Acăstă luptă nu ţinu însă mult. Babeta creduse că va putea gusta din amendouă cupele.

Cedând insistenţilor înfocate ale oficerului maltez sorbi cupa plăcerei, ăr prin resistenţa ce opunea stă­ruinţelor seniorului credea a-şi asigura cupa mărireisi a feri cir ei.>

Lucrurile merseră în adevăr după dorinţa fetei, până de o dată o ajunse fatalitatea.

Babeta să simţi mamă.Acum îşi (jise că t.rebue să cedeze şi seniorului,

pentru a-1 face să cră(j.ă, că el este tatăl copilului.Seniorul gustâ şi el din fructul oprit, dar când i

spuse de pretinsa consecinţă a amorului lor el se retrase cu totul de la ea, ba o somâ să părăsăscă casa, până ce nu va mijloci pe lângă mamă sa, ca s’o dea afară.

Impetrită de spaimă şi de indignaţiune Babeta i jurâ vecinică ură, apoi avu recurs la adevăratul tată al copilului, la oficerul maltez, care de şi era gata a repara greşăla, nu o putea face în sensul cum ar fi dorit Babeta, fiind oprit de legile ordinului său de a se căsători — dar ni se pare, că tocmai acăsta im­posibilitate îl făcea atât de prevenitor la reclamaţiu- nea fetei.

Părinţii Babetei, firesce aflară de nenorocirea ei, erau însă destul de nobili de inimă, ca să nu dea mână cu densa, care după cum am aflat deja, voia prin scandal să se facă baronesă de Rosten.

Părinţii ei, tocmai din contra, se învoiră, ca Babeta să fiă dusă am putea tjice, cu forţa din Yiena, departe într’un sat, printre nisce 6menî ai căror limbă

134

nu o înţelegea dânsa, şi cari nu o înţelegeau pe dânsa.

Acolo născu un băiat, căruia spre a-1 recunâsee pe viitor i legase o cruciuliţă de gât.

Cum se intremase mai bine de putu suporta o călătorie, o readusese la Viena, unde-i am făcut prima cunoscinţa, ca vr’o şâpte ani după evenimentele pe care le-am reamintit aici, într’o scenă destul de carac­teristică.

Acum reaflase acea cruciuliţă la gâtul lui Ionica, pe care voia să-l seducă, şi să-l constringă apoi a o lua în căsătorie.

Erăşi perduse o speranţă. Grăsise însă în locu-i un sprijin.

Dar (jicând sprijin, nu ne-am esprimat bine. Babeta nu se gândia nici de cum a face din fiul ei acel sprijin natural de care se bucură ori ce mamă, ce are fericirea de a posede un fiu bun, ci se gândea că a regăsit unâlta ce perduse şi care i trebuia pentru a-şi căuta drepturile sale faţă cu familia Bosten.

Astea erau gândurile Babetei pe când stetea cu câtele redămate pe mâsă şi cu capul în pălmî.

Acum se ridică şi privi pe Tomiţa, care începu a da semne de viâţă.

Acâsta vedere o readuse la actualitate.]£r actualitatea i spunea că se află departe de

Viena, că acel tânăr ce zăcea acolo şi în care regăsise pe fiul ei, după cât îl cunoştea dânsa, se va purta în causa ei cu familia Bosten tot cum se purtaseră şi părinţii ei, că adecă şi el i va refusa concursul său, că nu va voi să-i fiă de ajutor, ca să stârcă pe acea familiă.

Şi gândindu-se la astea, inima ei cea spurcată se umplu de venin. Ar fi voit să estermine pe toţi pretinşii ei duşmani, câţi mai trăiau. Dar dintre a­

135

ceşti duşmani numai o singură persdnă era la discre- ţiunea ei.

„D6mna Sasan“ ! esclamâ ea.„ Decă ar fi fost mai recunoscătdre cătră mine44,

adause ea apoi, „aş fi astăzi soţia lui Stefan, care era un băiat talentat şi care a şi ajuns deja la un post în­semnat, având chiar aspiraţiuni de a deveni ministru.

„Dintre toţi duşmanii mei nici unul nu mi-a făcut, atât reu, ca acâsta femeeă lipsită de energie. Resbunându-mă asupra ei, îmi oblesc şi mie calea cătră portul căsniciei, căci Domnul Săsan. . . . “

Un gemet ce scdse To miţa o întrerupse în mo­nologul ei.

Se sculâ, puse cruciuliţa în busunar şi mergând la el îşi (jise:

„Să vedem dâcă numai decât va lua în sâmă lipsa cruciuliţei 44 ?

„Ţi-ai venit în fire44, întrebă ea, căci Tomiţa-şî deschisese ochii.

„Ce s’a întâmplat?41 gângăvi acesta sculându-să cu greu.

„Te-a apucat o ameţelă şi ai leşinat!“„Ah, da, îmi aduc aminte, “ şi o roşâţă subită

să lăţi peste faţa tânărului.„Am perdut un timp preţios,44 reluă Babeta pân­

dind Inereu pe Tomiţa, care confusiat, îşi arangia to­aleta, încercând a-şi pune în rânduiâlă gulerul de la cămaşă şi legătura de gât.

„Ar fi trebuit să observe până acum lipsa cru­ciuliţei/4 îşi (lise nemţăica, „să vede că nu pune atât preţ pe dânsa, precum crezusem dintru întâiu, ean să bat cu vorba într’acolo.44

„Da, am perdut un timp fdrte preţios,44 (jise ea încă o dată, adresându-să cătră tânăr. „Voiam să te întreb de părinţii Dtale?44

136

„De păi’inţii mei," replică Tomiţa, făcendu-să galben ca căra.

„Da, căci am mare interes să sciu cine sunt!“„Mama este o sărmană ţărancă în Transilvania."„O ţărancă!" exclamă Babeta, în sine însă a-

dause, „da, aşa va fi sciind el," apoi continuă cu vo­cea tare:

„Dară tata, de ce nu-mi vorbescî şi de tată?"„Tata . . . îngână Tomiţa devenind din ce în ce

tot mai confusiat.„Spune, de . . îl incuragia nemţăica (Jicându-şî

tot o dată : „nu incape nici o îndoiâlă, este el, fiu- meu. încurcătura în care Fam adus cu întrebarea mea, îmi dovedesce acâsta mai tot atât de bine ca şi cruciuliţa, dar mă mir numai, cum de persistă în ne- observarea lipsei ei.

„Tata . . .“ repetase Tomiţa, apoi luându-şl inima în dinţi : »nu l’am cunoscut. Lumea <}ice că aş fi un copil din flori."

„Oh, sermanule!“ exclamă Babeta mângâind cu mâna pe bietul tânăr ruşinat. „îm i vei povesti de altă dată astea t6te; astăzi prâ a înaintat timpul."

„Sper . . .“ îngână Tomiţa, „că nu-mi vei lua în nume de rău purtarea mea de astădi şi că . . . mă vei cruţa."

„F i sigur, nimen nu va afla ceea ce s’a petrecut a(Jî între noi şi nici ceea ce am aflat astăzi de la Dta. Spre dovadă că-ţi sunt sinceră, primesce înapoi acesta cruciuliţă . . .

„Ah, cruciuliţa mea!"„Ţi-e dragă?"„Da, căci îmi reamintesce locul meu de nascere,

dar nici prâ dragă, căci îmi revdcă şi acel moment dureros, în care am aflat, că nu sunt fiul legitim al mamei mele."

137

„Voi încerca, a-ţi înlocui pe mama,“ <Jise nem- ţ6ica cu ton duios.

Tomiţa fu aşa de impresionat de aceste cuvinte încât nu putu respunde nimic.

Luâ mâna guvernantei şi depuse pe ea o săru­tare respectudsă.

„Cu timpul p6te totuşi îl voi aduce acolo unde voiesc să-l am. Până atunci voi păstra încă secretul meu. I voi fi întru ajutor să ia pe Leniţa de soţie... dar stai, asta nu va merge, căci n’aş putea să-i de­vin apoi sdcră . . . maşteră, nu, nu, nici el nu mi p6te deveni ginere . . .“

Unde să gândia acestă femeeă spurcată! D6mne feresce!

CAPITOLUL XXI.

C a t a s t r o f a .

Ionică primise banii. Din ei dase <jece fiorini prietinului seu, apoi împachetându-şi de grabă vre-o doue haine, şi rufâria trebuincidsă, merse la gara de nord şi-şi scosese un bilet de clasa a doua de-a drep­tul până la Stefânesci.

Sosi a treia cLi pe la prân(j.Nu mai văduse acel oraş de patru anî de când

plecase la studiu; i să păru mort, fără viăţă.picem i să păru, căci în realitate nu era mai

mort nici mai fără viăţă decum fusese mai ’nainte, dar în comparaţiune cu sgomotul din Viena, Stefă- nescii neapărat trebuia să apară ca şi un oraş pustiu.

Nu găsi aprdpe nici o schimbare.Numai cantorul Domnului Aristide i să presenta

intr’o lumină mai bună de cum trăise in imagina- ţiunea sa.

138

Schimbarea de care seim şi noi i făcu o impre- siune bună.

Domnul Aristide îl primi cu un aer de o dem­nitate cumpătată.

„A uitat cassarul a-ţi trimite bani pentru luna asta," i (|ise, după ce-1 poftise să şâ(}ă pe canapea.

„Da, am avut să sufer de acâstă uitare,“ replică Ionică.

„Pardonâză. Văd că badea Radu ţi-a trimis în­dată suta de fiorini, ce a ridicat de la mine."

„De la Dta i-a ridicat,“ făcu Ionică ceva cam surprins.

„De ce te miri. Cum mi-a spus badea Radu că ai reclamat pentru neprimirea banilor i-am dat suma cerută. Nu înţeleg, de ce nu te-ai adresat de-a drep­tul cătră m ine?“

Acâstă întrebare încurcă puţin pe Ionică.„Sciu,“ continuă Domnul Aristide, „că ai primit

şi ai cetit testamentul tatălui Dtale, din care ai putut afla că nu-ţi sunt nici măcar tată adoptiv. Cu tâte astea nu înţeleg de ce în o afacere care ne privi a pe noi amândoui ai găsit de lipsă, ca să amesteci pe un sătean."

Domnul Aristide vorbise cu ton aspru, care scor­moni întru câtva fierea lui Ionică.

„N ’am făcut acesta din capul meu,“ replică tâ­nărul cu ton apăsat.

„Cine te-a putut sfătui la asemenea necuviinţă," întrebă Domnul Aristide restit.

„Procuristul casei Simon Gr. Şina."Domnul Aristide să făcu galben ca cera.„Până intru atâta să tem deja vechii mei cores­

pondenţi," acest gând i trecu ca un fulger prin cap.După o mică tăcere penibilă, Domnul Nusmă

reluă:

139

„Afirmaţiunea Dtale mi-a făcut o impresiune din cele mai durerdse, căci ea-mi dovedesce că număroşiî mei duşmani mi-au subminat creditul; însă bine că sciu, ca să-mi iau măsurile cuviincidse. Dta firesce ai alergat ca să reclami depositul Dtale. Banii sunt gata. Du-te la cassă să ţi-i numere. “

Ionică cât venise pe drum nu să gândise la alt nimic de cât cu ce fel de ameninţări să silâscă pe Domnul Aristide ca să-i dea îndată banii, dar, fiind pe deplin convins că va întâmpina greutăţi din par­tea Dlui Aristide, nici prin cap nu-i trecuse să ia o hotârîre, ca ce să facă cu banii, unde să-i ducă.

Astfel dară provocarea bancherului îl aduse in o mare nedumerire.

„Da, aşa . . . acum !“ <|ise el căutând în zadar a lua o decisiune.

„Ori să ţi-i ducă undeva ?“ continuă Domnul Aristide, care pătrunsese îndată pe clientul său.

„Ba n u !“„Aşa dară i iai îndată cu D ta?“„Te rog, dă-mi puţin regaz!“„Poţi să aibi cât voiescî, însă te rog a te con­

vinge cel puţin, că banii stau în adevăr la disposi- ţiunea Dtale. “

„Oh, nu mă îndoiesc. “Cu tote astea urmâ pe Domnul Aristide care

merse la cassă, ordonând cassarului să ia suma de trei-decî mii fiorini, să-i numere dinaintea Domnului Doctor Ionică Rădulescu, care va dispune apoi de a- cei bani.

Cassarul îndată aruncă pe mâsă trei pachete cu câte o sută de bancnote austriace fie-care de o sută de fiorini.

„Te rog să-i pui ârăş in cassă,“ <|ise Ionică.„Până când ?“ întrebă Domnul Aristide.

140

„Până . . . dar ne vom înţelege noi despre acesta. P<5te că voi lua ceva hârtii."

„Bine, voiesci să tragi la n o i?“„Decă mă primiţi!"„Odaia Dtale îţi stă la disposiţie."Intru acâsta reîntraseră în cabinetul particular.„Credeam," continuă Domnul Aristide, „că vo­

iesci să te duci la Uimeni."„N ’am avut şi n’am intenţiunea acâsta? Ce să

caut eu acolo?"„Să te consultezi cu badea Radu!"„In ce privinţă?"„In privinţa banilor, ha, ha."Acest sarcasm vătămâ pe Ionică.„N ’am trebuinţă a mă consulta cu nimen în acâsta

privinţă", <jige el cu ton sec.„Nu te supera. Am glumit. In afacerile de

bani gluma n’are însă loc, acest adevăr îl recunosc".„A la bonne heure" !„Dar am vă<jut că Dta nu ţi-ai făcut nici un

plan cu privire la banii Dtale".Ionică nu respunse nimic.„Căci în fine", continuă bancherul, „nu te cred

cu desăvârşire decis a cumpăra hârtii de valăre pe ei".„Ba da", afirma tânărul.„Ai ales deja" ?„încă nu".„Vei alege dară şi-mi vei spune. Hârtiile le vei

ţine firesce la Viena", făcând acâsta întrebare i tre­mura puţin vocea Domnului Aristide, astfel încât un observator mai fin, ar fi putut înţelege însemnătatea cea mare, ce atribuea acestei întrebări.

„D a", replică Ionică pe scurt.,,Bine, poţi să le duci cu Dta, dar poţi să ico-

nomisesc portul adusului, căci decă vreai, dau ordin

Ui

să le cumpere la Yiena şi să le ţînă acolo peutru Dtaf‘ .

„Asta va fi mai bine44, replică Ionică.„Acum permite-mi să-mi tevminez postea; întru

aceea poţi să vorbesc! soţiei mele, care se va bucura când te va revedea/1.

Ionică plecă.„Totuş îmi va succede p6te să mai fân banii în

mână, cel puţin până se va alege la un fel cu ac­ţiunile maritime. Dâcă ine va însărcina pe mine să-i cumpăr hârtiile, le voi cumpăra per liehidaţiune şi-i voi da borderorul.

Lectorilor cari nu sunt iniţiaţi în secretele ope­raţiunilor de bursă trebue să le spunem, că bancherul pentru a nu fi silit ca să scfit-ă banii îndată, avea de gând să tocmâscă hârtiile pentru sfârşitul lunei şi să dea lui Ionică numai răvaşul de tocinâlă.

Ionică îşi făcu întru aceea visita la D6mna Nusmă, dar nu fu nici de cum un 6spe plăcut, căci era necontenit preocupat de gândul, ce să facă cu banii. Une ori işî (Jicea, că ar fi mai bine să-i lase la Domnul Nusmă, până-şî va lua diploma de doctor, dar apoi erâşi i veniră temerile şi erăşî se întorcea la ideea sa primitivă de a-şi asigura capitalul.

Domnul Nusmă în acea sără nu-i mai făcu nici o pomenire despre bani.

A doua c|i veni nea Radu să ve(|ă pe Ionică şi-l sfătui să-şi ridice îndată depositul de la casa Nusmă & fiu şi să-l ducă la banca de comerciu.

„Fă cum îţi <Ş.ic eu, să nu-ţi pară rău pe urmă, că n’ai făcut aşă“ .

„Dar nu-mi vine să-mi întorc vorba. Am apu­cat să spui Domnului Aristide că voi lua hârtii pe :acei banî“ .

„Ce fel de hârtii'4.

U2

„Nisce hârtii care aduc dobândă11.,,Cum le 4ice“ -„D 'apoi singur eu nu sciu de care să-mi cum­

păr, căci sunt de multe feluri. Voi întreba la bancă“ .„Bine, întrâbă şi dâcă vor avea ce-ţi trebuie nu

întârzia nici măcar o cjl“ -La banca de comerciu i spuseră lui Ionică să

cumpere bonuri rurale, din care avea.Ionică merse apoi la Domnul Aristide şi îi spuse

hotărirea sa.Bancherul tresări.„Bine“ , dise el, „cumpăra, cere contul şi spune

să-mi trimită hârtiile aici, le voi plăti. — P6te că-mi va lăsa cel puţin hârtiile", îşi 4 se aP°i *n sine.

Ionică se întârse la banca de comerciu.„Tocmai acum am vândut o parte din bonuri

dar în doue, mult trei <Ş.ile le putem pune la loc dâcă comandaţi14.

„Vă rog să-mi procuraţi pentru suma de treizeci de mii de fiorini, şi să trimiteţi hârtiile îndată ce vor sosi la Domnii Nusmă şi fiu, cari le vor plăti.44

„Acontul tot acolo ni se va da."„Acont, da.“Acâstă afacere era regulată.Ionică voia să se întârcă la Viena, dispunând ca

să i să trimâţă apoi hârtiile acolo.Nea Radu, care să interesa în grad fârte mare

de acâstă afacere, îl sfătui să nu plece până ce nu va primi hârtiile în mână.

Nimic nu să lipesce mai lesne de om de cât frica, temerea.

Ionică găsi fârte prudent sfatul lui nea Radu şi să decise a aştepta.

A treia di merse la biroul Domnului Aristide, ca să se informeze dâcă n’a v§nit incă bonurile.

Cassarul, contabilul şi scriitorii păreau preocupaţi

143

de o cestiune importantă. Steteau toţi grămadă şi şop­teau împreună.

Când intra Ionică 4’ se unul din ei aşa de tare încât audi şi e l :

„Illtă-1!“Ionică intrebâ de Domnul Aristide.Contabilul cu un semn mut arătă spre uşa ca­

binetului particular.Fără a-şî da sâma de ce, Ionică resimţi ca o

spaimă surdă.Intrâ in cabinetul particular.Domnul Aristide stetea dinaintea cantorului său,

cu o depeşă deschisă în mână.Ochii săi erau aţintiţi cu o espresiune de grbză

asupra cuprinsului depeşei.Ce stetea in acea depeşă.Numai vr’o trei cuvinte.Aceste trei cuvinte insă păreau că aveau asupra

Domnului Aristide Nusmâ acel efect Înspăimântător, de care spune legenda anticilor că ar fi exercitat a- supra muritorilor privirea capetelor ale aşa numitelor „Gorg6ne.“

llltă acele trei cuvinte:„Zimmermann & Thomas nesolvabili."Domnul Aristide înlemnise ca de vr’o cincî-spre-

(J.ece minute în cetirea acestor cuvinte.Intrarea Iui Ionică îl trezi.Privirea ce aruncâ asupra lui părea lipsită de

puterea inteligenţei.„Bună <hua Domnule Aristide, “ îl salutâ Ionică.„Bună diua,“ respunse bancherul.Apoi ca şi când dabia acum şi-ar fi venit in fire,

său ca şi când ar fi luat de o dată o hotărîre i di se :„Bine c’ai venit, am să-ţi vorbesc. Şedi.Ionică să simţi din ce in ce tot mai alarmat. —

144r

Numai a silă să puse pe canapea şi aşteptă în tăcere să aucjiă ce-i va spune bancherul.

„Ye^î acostă depeşă/1 continuă Domnul Nusmă. luând f'6ia cea omiuăsă şi nete<|indu-o, căci o strivise in pumni, apoi o aruncă pe mâsă.

Ionică ceti cele trei cuvinte fără a simţi nici o impresiune, căci nu înţelese însemnătatea lor.

„îm i datorâza cincizeci de mii de fiorini. Accep­tele sunt in circulaţiune, atji mâne să vor întărce . . . trebue să le plătesc, cassa îmi este sleită îndată ce vei ridica şi Dta banii, te rog — dă-mî regaz două, trei 4ile măcar. “

Adevărul era, că acea depeşă venise şi la bancă şi că Domnul Aristide fusese silit a înapoia banii pe care îi primise pe acceptele casei Zimmermann.

„Asta-i catastrofa,41 îşi cjise Ionică, apoi respunse Domnului Aristide:

„Cât despre partea mea aş aştepta, dar scii că am comandat hârtiile la banca de comereiu şi tre- buesc plătite/1

„Perd mai bine de la mine arvuna . . . “ gângăni bancherul disperat.

Arvuna ce să numărase la bancă, era de o miiă de fiorini! A jertfi o sumă aşa de insemnată pentru un regaz de două, trei 4^e numai, — asta voia să 4ică: l i p s a l a c u l m e . Aşa îşi esplica Ionică lu­crul şi explicarea sa era nimerită.

„Nu pot primi,“ 4ise el deci resolut.„T e rog,“ iDsistâ Domnul Aristide şi învins de

grăza ruşinei ce-1 aştepta prin bancruta iminentă, că- 4u in genunchi dinaintea tânărului: „fiă-ţi milă de mine, adu-ţi aminte că ai crescut sub îngrijirile nâstre/1 continuă el cu vocea tremurândă şi cu mânile ridi­cate, „nu mă neferici/4

„îm i pare rău,“ replică Ionică tremurând şi el

145

de frică că-şî va perde banii, „nu pot să te mai aştept/1

Domnul Aristide sări in sus.„Nu poţî!u strigă el amărît, „<ji mai bine că nu

vreai. Regazul de care te-am rugat trebue sâ mi-1 dai, căci nu mai pot, dar nici nu mai voiesc să ţi număr banii. Până când vei cere dela judecată şi până când acâsta va decide plata, vor trece, nu <jile, ci luni, aşa dară . . .“

„Dâcă-ţi convine D tale/1 îl întrerupse Ionică, ,,să mă duc numai de cât la banca comercială, să spun acolo ceea ce mi-ai spus acum . . .“

,,Du-te,“ strigă bancherul exasperat şi alergâ să-şi ia pălăria, „afară, descurcă locul! Eşiţi şi Dv.,“ <jîse cătră personalul său ajungând acum în prăvăliă, „ în ­chideţi uşile şi aduceţi-mi cheile sâ le duc la tri­bunal/1

„La tribunal, ce va să dică asta ?“ întrebâ Ionică tremurând.

„Asta va să (jică că sunt falit!11 replică Domnul Aristide.

CAPITOLUL XXII.

Săraci.

„Cap sec!u borborosi contabilul Baltasar, „era de prevăzut că vei fi silit aclî mâne la acest, pas, nu sciu pentru ce ai mai plătit adî la bancă acceptele lui Zimmermann.11

Domnul Aristide aştepta să i să dea cheile, ca şi când ar fi zăcut scăparea sa in ele.

Nu era timpul cel obicinuit pentru a închide bi­rourile.

Trecătorii să opriau întrebând:10

,,Ce-i, de ce închideţi aşa de vreme ?“„Falit," şopti unul dintre funcţionarii casei.Acostă veste să respândi cu iuţăla fulgerului prin

tot oraşul.Uşile birourilor nu erau incă bine inchise şi un

caier înspăimântător sg formase deja dinaintea lor.Cine audise de aeâstă veste necredută alergase

la faţa locului să vădâ, să sg convingă cu inşişl ochii lui de acest eveniment înfricoşat.

Veniau bieţii meseriaşi, servitori, birjari, cari a- demeniţi de interesele cele bune ce plătise casa Nusmă şi fiu, aşfe4ar& hanii lor acolo, veniau să constate in persdnă, că economiile lor, câştigate cu acre sudori, erau perdute.

Veniau şi precupeţele pentru a compătimi pe a- ceşti bieţi păgubaşi şi a înjura şi a blestema, pe cât le lua gura, pe hoţul de zaraf.

Dar veniau chiar şi capitaliştii, cari perdeau cu miile la acest faliment.

Er unul din aceşti capitalişti, Domnul Negreanu. întâlnind pe Domnul Aristide cum sg ducea cu cheile în mâni, ca să le depuiă la tribunal îl opri în loc:

„Este drept pentru Dumnedeu, drept," i strigâ el ca şi eşit din minţi.

„Da, drept, vai de păcatele mele!" respunse A- ristide cu vocea înecată.

Atunci Negreanul îl scuipă in faţă.Ionică, care însoţise pe bancher, ca să vg(jă dâcă

în adevgr mergea cu cheile la tribunal sâu dâcă-1 spe­riase numai cu acea ameninţare, Ionică în loc de a lua în apărare pe educătorul său, văzând că Aristide sufere acâstă ocară şi pătruncjându-să prin acâsta de trista realitate, că banii săi sunt perduţi, se uni cu acel om nesocotit şi brutal şi începu a scuipa şi el pe falit în faţă.

147

„ înşel ătorule," răcni el, „mi-ai mâncat banii, trei-fieci de mii de fiorini!“

Până şi brutalul capitalist, cel ee scuipase mai întâi pe falit în faţă să uimi de acâstă purtare a lui Ionică, care trecea de fiu adoptiv a lui Aristide Nusmă.

Domnul Negreanu, se căi la acâstă scenă revol- tătâre de vehemţa sa, care-1 făcuse să comită un pas ruşinos şi mânat de un impuls mărinimos striga cătră Ionică:

„Fiă-ţi ruşine nemernicule! Cum ai îndrăznit a mă urma la esemplul detestabil ce ţi-am dat în prima mea furiă, şi să scuipi în faţă pe binefăcătorul tău, pe tată-tău cel de suflet".

„Nu-mi este binefăcător, nu-mi este tată de suflet" ! protestă Ionica făcând spume la gură, „este un înşe­lător, un calpugiu".

„Lasă-1", dise Domnul Aristide cu vocea stinsă cătră Domnul Negreanu, care de indignat ce era, voia să pălmuiâscă pe Ionică, „lasă-1 în voia lui Dumnezeu, care-1 va resplăti".

„Mai îndrăznesce să vorbâscă de resplata" . . . sbierâ Ionică, dar nu putu să-şi continueze vorba, căci Domnul Negreanu făcând semn Domnului Aristide să-şi vâ<jă de calea sa, îl luase de braţ şi-l smuci cu sine, spărgând cercul, care începuse deja a se torma împrejurul lor.

Ionică îşi reveni din furia în care-1, adusese acea convicţiune, că de la Domnul Aristide nu va mai primi nici un ban, dar cu cât i se astâmpără mai mult ar­ţagul, cu atât îl cuprindea mai tare grâza de starea de lipsă în care ajunsese.

Domnul Negreanu ’1 ţinuse câtva timp de braţ, ca să-l oprâecă de a se mai întârce cătră Domnul Aristide, apoi îl părăsi în voia lui Dumnecjeu, căci era prâ agitat de perderea ce-i aducea falimentul

10*

148

casei Nusma şi fiu, şi încă prâ indignat de purtarea lui Ionică, de cât să mai fi stat cu el de vorbă, pentru a afla esplicarea aserţiunilor sale.

Ionică şedea la Domnul Aristide. După scena ce se petrecuse nu se mai putea nicî gândi măcar de a remânea la dânsul. Din suta de fiorini nu-i mai remâsese aprdpe nimic.

„Ce să fac“ ? se întrebă el pentru a miia 6râ, fără a sci ce să-şi respun<jă.

Rătăcea astfel fără căpeteiu prin stradele Stefă- nescilor.

Oraşul era în mare ferbere. Toţi cunoscuţii, cari ’1 întâlniau, păreau a se sfii! de el.

De o dată dete cu ochii de nea Radu.„E drept, e drept“ ? întrebă şi ăsta încă din de­

părtare, gâfăind de emoţiune.„Drept, adică întrebi de Domnul Aristide41?„Da, — însă Dta ţi-ai scăpat banii111„N u“ !„Vai de păcatele ndstre, ce-ai făcut11!„Ce am făcut, ce n’am făcut aşa este cum îţi

spun eu. Fă bine slâbeşte-mă cu văităturile Dtale, căci şi aşa sunt destul de necăjit44.

„Dar cum să nu fi, seracii de noi44!„Eram să te rog să mă iai cu Dta la Ulmenl,

însă dâcă-mi vei arunca mereu acâsta nenorocire44 . . .„Voi tăcea ca un pesce, vină, poftesce la noi44.„L a Domnul Aristide nu mai pot şedea44.„Cred şi eu44!„îm i iau un hamal, care să-mi aducă cufărul de

la Domnul Aristide44.„,,Ce-ţI trebue hamal, n ’am eu braţe destul de

tari44 ?„N ’aş primi nici decum, dar fiindcă nu-mi prâ

vine să mă duc singur acolo, mă învoesc. Haide dară4',

149

Pe drum mergând Ionică îşi cjise în sine: „avui pentru un singur- moment nebuna ideeă, că acest om, — care pentru a economisi, <jece cruceri, se în- sârcinâză să ducă o povară în spinare, crezusem <jic că, — mă va ajuta, să-mi sfârşesc studiile la Viena“ .

Nea Radu purcedea lângă el tăcând necurmat, încreţindu-şi fruntea, ba lovindu-o câte o dată cu pal­ma, cu un cuvânt în o frământare vederată.

Ajungând la Domnul Aristide, îl găsiră a casă.Soţia Dsale părea a nu sci nimic despre neno­

rocire;. înfricoşată, ce căzuse asupra lor, cu t6te că era uimită de întârcerea Domnului Aristide pe un timp neobicinuit.

„Am venit să-mi iau cufărul/1 <jise Ionică cătră dânsa.

„Pleci,“ întrebă cocâna Nusmă.„D a,“ respunse Ionică.Domnul Aristide îşi întorsese faţa şi tăcuse mal-

com. —Tocmai când nenea Radu era să-şi încarce cufă­

rul pe umăr, âtă că intrâ un aprod dela judecată.„Aristide Nusmă,“ strigă aprodul, cu intonaţiu-

nea ce întrebuinţa când chema pe vr’un rob la înfă­ţişare. Lui nea Radu i eă(ju cufărul din mâni şi ră­mase cu gura căscată.

Domnul Aristide să făcu alb ca păretele şi în­cepu să şovăîâscă aşa de tare încât fu silit a să ţine de mâsa — lângă care stetea, pentru ca să nu cadă.

Cocâna Nusmă înbolba nisce ochi mari spre a- prod şi intrebâ speriată : ce-i ?

„Aristide Nusmă,“ repetă aprodul cu ton glacial, apoi adause: „este a icî?“

„]£tă-l,“ făcu Ionică.„In numele legii, “ continuă aprodul, „urmâză-mă

la închisâre preventivă! “

150

„L a închisdre," ţipâ biata femeă a prevenitului.„Haide, “ zori aprodul, „plâoă!“Domnul Aristide eşi mut şi şovăind pe uşă, ur­

mat de aprod.„A înşelat lumea, ne-a mâncat banii şi acum îşi

ea resplata cuviinciăsă," strigă Ionică.Cocăna Nusmă începu să tremure cumplit, dinţii

i se clănţinarâ ca şi când ar fi scuturată de cele mai grozave friguri şi pentru a-şl uşura durerea sufletăscă scotea din când in când câte un răcnet ascuţit, atât de pătrunzător încât Ionică eşi de grabă, ca să nu-1 mai auZă, ăr nea Radu mai bun de inimă să văZu îndemnat a o mângâia cu vorba.

In zadar i fu insă t6tă truda. PătrunZ^ndu-să de zădărnicia stăruinţelor sale luă cuferul şi plecâ.

Biata femeea remase cu disperarea ei.Ionică întâmpină pe nea Radu Z ^ n d u -i:„Credeam că nu mai viî.“„Sărmana cocănă," respunse el.„E de compătimit, in adevăr," afirmă Ionică, „dar

ce să i facem, şi mai ales ce m’oi tace eu ?"„Dta," Zise nea Radu schimbând cufărul de pe

umărul cel drept pe cel stâng, „Dta te vei intărce la Beciu, vei isprăvi cu învăţătura şi te vei face doftor."

„Fără ban i?!"„Cum aşa! nu fără bani!"„Scii prâ bine că nu mai am !“„Am eu, dâcă n’ai D ta!"„ţ)eu . . . ba . . . aş . . .“ Ionică era atât de ui­

mit în cât nu scia ce să mai Zi°â.„Da, ara . . . şi-ţi voi da, căci m’am făgăduit la

noi a casă c ’oi face Domn din Dta."

CAPITOLUL XXIII.

Otrava.

Pare câ-1 fermecase pe Domnul Săsan.El, om în vârstă, cu mintea c6ptâ, ofta adese­

ori, şi nu mai lipsea aprdpe nici o dată de la întru­nirile de sâră ale familiei sale.

Sub pretext că voiesce a să perfecţiona in limba germană, adresa necontenit cuvântul Babetei şi deve- nia nervos, dâcă nu-i respundea indată.

Acâstă nervoşitate avea t6tă aparinţa unei gelo­şii, căci sâ arăta mai cu sâmă in acele momente, când Babeta arunca vr’o privire asupra lui Tomiţa, sâu când conversa cu el.

Purtarea cea straniă a Domnului Săsan fusese observată chiar de soţiă-sa, care cu t6tă apatia ei, în­cepu a-şl teme bărbatul.

Aceste temeri o impresionaseră atât de mult în­cât i alungaseră somnul.

Până când soţu-sâu nu luase parte la ceaiul lor de sâră, Dâmna Săsan moţăia necontenit şi nu sS in­teresa de cele ce să petreceau in jurul mesei, acum insă era cu ochii ageri şi cu urechia deschisă şi ast­fel afla mai mult decât i-ar fi plăcut, — mai mult de cât i-ar fi trebuit pentru a-şi păstra liniştea su­fle tescă.

Nervositatea părea a fi cuprins t6tă casa. Despre Domnul Săsan am aflat deja de ce era nervos; irita- ţiunea cea necurmată in care să afla D6mna Săsan de la un timp incdce atacase şi nervii ei. Guvernanta părea a fi frământată şi ea de nisce preocupaţiuni se- riâse şi eonsumătâre. Tomiţa şi Leniţa erau chinuiţi

152

de amorul lor cel secret, âr’ Sofia să mâhnia că ni­meni nu să ocupă de dânsa.

„Mai poftesc! o câşcă?" întrebă guvernanta pe Domnul Săsan. Ea dintru început îşi arogase drep­turile şi sarcinile unei representante a casei.

„T e rog Domni şfiră," respunse Domnul Săsan întingând câşca.

Privirea ce aruncase cu acâstă ocasiune Babetei fu surprinsă de D6mna Săsan, care resimţi ca o să- gâtă la inimă şi perdendu-şi răbdarea di se cătră co­pile : „Domnişdra Babeta pare a uita că sunteţi oste­nite, duceţi-vă de vă culcaţi. Domnul Tomiţa vă va conduce până sus, căci şi el va fi bun bucuros, dăcă să va putea retrage."

Copilele să uitară uimite când la mama, când la guvernanta lor. Nici o dată nu li să întâmplase, ca mama să dispună astfel de ele în presenţa guver­nantei lor.

Autoritatea ei nu putu în acest moment învinge temerea copilelor dinaintea guvernantei, deci cu t6te că Ddmna Săsan vorbise destul de categoric, ele nu să mişcară din loc.

. Numai Tomiţa să sculase, aruncând o privire sfiicidsă asupra Babetei.

„Ei bine, n’aţi auq|it ce v ’am spus," repetă D6mna Săsan cu ton restit.

„Dar Domnişdra are să mai servescă pe tata," îşi permise a observa Leniţa.

„Domnişdra p6te să-şi facă datoria cătră tatăl vostru, şi va sta cu noi cât vom pofti, voi insă aveţi să ascultaţi la moment de mine. Duceţi-vă."

Fetele să sculară consternate.„Duceţi-vă," făcu şi Babeta cu un zimbet mali-

liţios. —Copilele eşiră cu Tomiţa împreună.

- Jo3

Domnul Săsan amesteca necontenit cu linguriţa in ceaiul său şi aştepta o irupţiune din partea so­ţiei sale.

Babeta zimbea mereu.Dâmna Săsan tremura şi se silea a-şi stăpâni in-

dignaţiunea.„Bune exemple îşi iau copilele," (jise ea în fine

cu vocea tremurândă.„Ce fel de exemple?" întrebă Domnul Săsan.„Şi de unde?" adause guvernanta.„Exemple de desfrenare de la însăşi guvernanta

şi . . . . “„D6mnă, eu desfrânată," strigă Babeta sărind in

sus de pe scaun.„Ce vorbescî Mari?" făcu şi Domnul casei.D6mna Săsan se speriase ea insaşi de vorba cea

mare care-i scăpase din gură. întreruperea Babetei i venise bine, căci o feri de a complica şi pe soţu- său în bănuelile sale, după cum să pornise a o face.

„Vorbesc, vorbesc," îngână dânsa drept răspuns la exclamaţiunea Domnului Săsan, „fiind-că nu mai pot tăcea; — nu mai pot suferi să văd cum, acâstă guvernantă . . . "

„Acâstă guvernantă . . . . ce delicat se exprimă dâmna, a uitat cum mă chiamă . . . deci cum să nu fi uitat şi de jertfele ce i-am adus."

„Jertfe . . . ce fel de jertfe? Ţi-ai împlinit dato­ria, nimic mai mult!"

„Datoria, aşa! Au era datoria mea, a guvernan­tei ca să veghiez la patul infectat de contagii al c o ­piilor Dtale. Deu, nu sciu a cui datorie a fost acâsta, a guvernantei sâu a mamei! “

„Destul . . . sunt sătulă de aceste reproşuri."„Cred . . . "„Tăcere . . ." Dâmna Săsan îşi eşise din răbdări,

154

necazul i dedea o elocinţă neobicinuită. „Pretinsa jertfă ce ne-ăi adus nu te-a autorisat nici de cum ca să tratezi amor in casa n<5stră.“

„E u ?"„Da, Dta! Ai sucit capul bietului Stefan!"„Sucit capul, ha . . . ha . . . ori el a voit să mfe

seducă, şi vă4^nd că n’o scdte la cale, s’a însurat."„Ferice de el, c ’a sciut să sâ scape din mrejile

Dtale. — Am v&<jut apoi câ te-ai legat şi de To- miţa . . . "

„De Torniţa, aşa," 4’8e acum Domnul Săsan, care urmărise până acum in tăcere dialogul între so- ţiâ-sa şi guvernanta.

„Asta-i gdlă nălucire," replică Babeta şi strânse apoi din buze.

„T ot o dată ai început să ademenesc! şi pe so- ţu-meu,“ continuă D6mna Săsan, care observase cu satisfacţiune impresiunea ce făcuseră vorbele ei din urmă asupra Domnului Săsan.

„Au<ji Domnule . . . "„Da au4i şi ve4i că sunt bine informată, mai

bine de cum aţi fi putut crede, vâ4endu-mâ până a- cum atât de nepăsătdre. Nu mai pot suferi aceste lucruri, Domnişdra Babeta va trebui să pârăsâscă casa." —

„Sciam că a4i mâne asta-mi va fi resplata," ex­clamă guvernanta începând a plânge cu hohot, „mâ duc, dâcă mâ isgoniţi, dar lumea va afla pretextul meschin de care vâ folosiţi pentru a-mi da drumul acum, după ce credeţi că educaţiunea fetelor Dv. este terminată şi presupuneţi că ne mai având trebuinţă de mine, puteţi economisa acea miserie de lâfă ce îmi daţi.

D6mna Săsan încremenise de obrăznicia acestei femei. —

15b -

Domnul Săsan insă avu destulă presenţă de spi­rit pentru a să folosi în favorul său de prilegiul ce i să dedea.

„Romul din câiu — n’am in cotro, trebue să (jie şi să cred acâsta — romul din câiu ţi s’a urcat la cap, dragă Mari, şi ţi-a încurcat minţile. Când îţi vei lua sâma mai bine, sunt sigur că-ţi va părea rău de scena ce mi-ai făcut in astă serâ.“

„Ndpte bună,“ <jise guvernanta, care găsi de o- portun a părăsi in acest moment pe cei doi soţi.

Dar şi soţii să despărţiră, muţi, măsurându-să cu ochii unul pe celalt.

Guvernanta ajungând sus în odaia sa nu mai era atât de cumpătată precum să arătase jos.

Fruntea i să încreţise, gura i să încleştase şi o smucitură continuă a muşchilor din obraz, denota fur­tuna cea cumplită de care era brăzdat sufletul ei cel negru. —

„Mai stăm incă la eumpene, nesocotita de mine,“ îşi (jise ea scrîşnind fioros. „Eu ori ea, una din două. Y oi avea grije ca să nu fiu eu.“

După ce-şî <jise aceste cuvinte să duse la un du­lap, îl deschise şi dintr’un unghiu ascuns, scdse o che- iţă mică. Cu aeâstă cheiţă descuiâ un cufăr mare ce stetea in colţul odăii.

Re^ămând capacul cufărului de zid, luâ lumina­rea şi o ţânu astfel încât putea vedea până 'n fund.

Cufărul era aprdpe cu totul deşert. Numai o ro­chie vechiă acoperia fundul lacj.il.

Era rochia în care Babeta părăsise oclinidră Yiena.La aspectul acelei haine, nemţdica simţi ca un

fior prin vinele sale, căci i reamintea nisce momente grdznice, mdrtea frate-său şi a mamei sale, tot odată însă acest suvenir părea a arunca un reflex lugubru asupra viitorului.

158

Dar nemţâica cu t<5te astea nu-şl eşi din fire.Nehotărîrea în care căzuse durâ numai un sin­

gur moment, în următdrea clipâlă Babeta să plecase, ridicase acea rochiă şi, scosese din buzunarul ei două plicuri supţirele.

Le cumpăni pe amândouă în mână, apoi deci- qjându-să de o dată, opri pe unul, şi repuse pe eelalt în buzunarul rocheî, pe care o lăsă să pice ârăşi pe fundul cufărului.

Babeta închise cufărul, replasâ cheia cu mare în­grijire în dulap ş’apoi îşi făcu de lucru cu plicul pe care-1 oprise în mână.

Curidsă fu procedarea ei de acum.Mai întâii! să asigură ca nimeni să n ’o p<5tâ sur­

prinde în manipulaţiunea ei. Trase ivărul la uşa care da in odaia laterală unde dormiau fetele, apoi şi la uşa dinspre coridor.

Acum nimeni nu mai putea intra la ea.Merse în mijlocul odăii şi respiră odată din adân­

cul plumânilor, cum face acela care să pregătesce la să­vârşirea unei fapte mari său neertate.

De aici trecu la o masă, luâ o câşcă de porţe­lan şi picură dintr’o carafă puţin spirt în ea.

Apoi deschise plicul deşertând o parte din cu­prins în spirtul din câşcă.

Plicul cu restul de praf, îl puse în busunar.Peste câteva secunde praful să topise de tot in

spirt fără să-l fi turburat său să-i fi schimbat faţa.In acest spirt Babeta ţinu o bucăţică de zahar,

care supse încetul cu încetul, frumuşel întregul ei licuid. —

„Asta-i va fi de ajuns pentru început," cjise ea cu o strîmbătură diavolâscă, punând bucăţica de za­har cu multă îngrijire pe marginea mesei ca să să usuce.

157

Zaharul era imbibat cu otrava pe care Babeta o găsise in buzunarul fratelui său, când acesta avuse recurs la acelaşi praf pentru a - şi curma firul vieţei.

CAPITOLUL XXIV.

I*a şîpot.

Lelea Maria de mirare îşi împreună mânile d ’a- supra capului, când vă<ju pe nea Radu venind cu Ionică şi aducând şi calabalîcul acestuia.

„Bine aţi venit,“ (j'8e ea cu t6te astea.„Bine te-am găsit," respunse nea Radu, „şi nu

te mira aşa afară din cale. Ionică pe care ni l ’au luat mai acum cincî-spre<|ece ani, să intdrce erăşi la noi, vrea ârăşi să fie fiul nostru."

„Domnul Ionică, fiul nostru!"„De suflet şi de inimă, cum a fost şi mai este

incă şi după nume, nu-i aşa."„Aşa este tată," îngână studentul, căci i venia

greu a da acest nume dulce şi venerabil unui sătân prost, dar n’avea încătrău, trebuia să înghiţă nodul, ca să nu scape cumva ajutorul promis.

„Of, dragul nostru, odorul nostru! . . .“ strigă lelea Max-ia extasiată de bucurie, „ce minune s’a în­tâmplat, de ne-am redobândit pe fiul cel perdut."

In acest moment trecea lelea Reveica, mama To- miţei pe dinaintea caselor lor.

Sârmana femeeă era gârbovită de sarcina supă- rărei care-i apăsa şi-i rodea inima de când o părăsise Tomiţa.

Ea nu mai autjise d ’atunci nimic despre el, nu scia dâcă mai trăiesce ori a murit, şi pătrunzând cu­vintele cele din urmă ale lelei Maria la aucjul ei, i

158

să reînfăţişâ de o dată t6tă nenorocirea, tot chinul ei şi în amărăciunea ei strigă cătră cei dela p6rtă:

„Să aveţi partea de noroc, pe care am avut’o şi eu.“ —

„Taci c6bă rea! “ replică lelea Maria scârbită, „nu mai blastema!"

„Dar taci nevastă!“ o întrerupse nea Radu. „Nu lua in rău cuvintele bietei Reveica; cine scie ce parte i-a mai păstrat norocul!"

„Bună parte (Jău,“ continuă Reveica, „să văd eu cum vă bucuraţi de un fiu, care n’a fost al vostru, pe când al meu, acela pe care l’am avut in pântecele mele, pe care l'am născut cu dureri, şi pe care l ’am iubit şi-l iubesc cum îmi iubesc trupul şi sufletul meu, să văd pe Ionică la voi, pe când copilul meu este fugit, rătăcesce prin lumea mare, şi mă blastămă . . . şi astea t6te din vina cui, a păcătosului de Ionică. . . de cap să vă fie, de cap...

Şi bătrâna trecu înainte boncănind mereu.Ionică turbase, era p’aci p’aci să să arunce asu­

pra lelei Reveica. Nea Radu îl reţinu (Jicând:„Las’o pe sărmana, supărarea i-a mâncat inima

şi i-a stricat capul, nu scie ce face."„Că bine <jicb u reluă şi lelea Maria, „las’o . . .

hai să mergem mai bine la şipot, că n’am mai fo s t ' acolo de când te-a luat dela noi şi âtă minune, toc­mai astă^h când mi-am pus in gând a mă duce din nou ca să mai beau o dată din acea apă, care-ţl dă sănătate, mi te a adus Dumnezeu."

„Să mergem," < ise şi nea Radu.Ionică mai bine s’ar fi scăpat de aceşti 6menî,

dar neputând găsi nici un pretext, ca să p6tă remânea înapoi, fu silit a merge cu ei.

„Dar rogu-vă, spuneţi-mi şi mie acum minunea care ne-a readus pe Domnul nostru, pe D-ta odorul meu."

Nea Radu să apucă să povestâscă lelei Marii pe lung şi lat, cum să temuse el de mult, că zaraful Nusmă n’ar sta bine, cum venise terminul pentru ri­dicarea banilor lui Ionică, i fine tâte câte le seim şi noi.

Ionică nu luâ parte, cu un cuvânt măcar, la a- câstă povestire, ci puicedea cufundat în gânduri lângă părinţi! săi adoptivi.

Din când in când, aducendu-şi a minte de per- derea ce suferise şi că era avisat la dragostea acestor săteni, suspina şi să amăria din ce in ce tot mai mult. —

In zadar i zimbea natura cu totă dulcâţa unei <jile de primă vâră, care aici printre bravii cei maies- tuoşi, pe covorul cel mâle şi verde de muschiu ce să întindea printre pomi pe pământ, părea a-şi fi ales locul de predilecţiune.

Cucul cânta, mierla să desfăta in melodii duiâse, era un ciripit, un concert desfătător. Dar nu numai ochii şi urechile omului cu simţ aveau parte la daru­rile suave ale naturei celei splendide, ci şi mirosul să delecta la aroma sucului pomilor, a erburilor şi a flo­rilor de pădure.

Poteca spre şipot cotea tot printre pomi care de care mai măiestuoşi; aşezaţi ca nisce colâne măreţe intr’un templu minunat, clădit de cel mai ingenios maestru. Cuvântul vorbit dobândea o sonoritate ar- moniâsă prin resonanţa pădurei.

Ionică nu gustâ din aceste plăceri, el călca muş­chiul cel m61e, tot ca şi când ar fi purces pe trotoa- rul cel dur al Yienei, respira aerul plin de cele mai vivificătâre miresme, ca şi când ar fi resuflat in mij­locul aerului celui infectat din vr’un oraş, aucjul său era insă prâ dur, pentru ca suavele melodii ale cân­tăreţilor sburători să i să fi părut mai mult de cât un son neînţeles.

Nici nea Radu cu lelea Maria nu pră luară sămă de aceste frumuseţi, căci erau preocupaţi de cele ce îşi spuneau.

Dar ori cât de interesantă era istoria lui nea Radu, lelea Maria totuşi nu să putea răbda, să nu-şi intrerupi din când in când atenţiunea, aruncând o privire de fericire asupra figurei „Domnului Ior.“

Acum trecuseră peste vâlceaua formată de apa izvorului numit şipot, ţinta preumblărei lor, deci nu mai avea încă de cât ca vr’o sută de paşi până acolo.

Cărarea cotea aici spre drepta şi era de o dată mai suişă ca până acum.

La capătul cărărei să înălţa o stâncă acoperită cu muschiu şi cu alte verdeţuri, ăr din mijlocul a- eestei stânci resărea o limbă de apă, grdsă cam ca o ţăvă de puşcă. Acăsta era şipotul.

Apa din şipot să trăgea ca un fir de argint prin­tre verdăţa de pe stâncă şi prefăcută in un mic pârâ­iaş curgea de vale.

O cărare fdrte îngustă şi sucită conducea până la obîrşia şipotul ui.

„Staţi aici,“ cjise nea Radu, „mă voi duce eu in sus şi vă voi aduce apă.

Onestul sătean incepu a să urca pe potecă in sus. Cum ajunse la şipot, îşi luă pălăria din cap, întdrse păreţii ei astfel în cât forma ca un fel de scoc. In acest scoc de pâslă luâ apă din şipot, aple- cându-să cât putu spre el.

Când să ridică din posiţiunea sa plecată, tresări făr’ de veste şi aşa de cumplit, în cât versâ t6tă apa, tot o dată strigâ:

„T i, ucigă-te-ar, cum m’ai speriat ?“Din dosul stâncei să arătase o figură de femeeă,

a cărei apariţiune subită surprinse pe nea Radu atât de mult.

— 160 -

161

Acea femeea era lelea Reveica.„Ba să vă ucigă pe voi,“ replică lelea Reveica

aniărîta-„Nici aici să n’am pace de v o i!“„D6r n’ei fi luat cu arendă pădurea ? “ observă

lelea Maria amestecându-să şi ea în vorbă.„Nu, căci n’am aţâţi bani ca şi v o i!“ respunse

lelea Reveica, apoi schimbându-şl de o dată rostul, se adresă cătră Ionică.

„Ean ascultă domnule, “ <Jise ea, „n ’ai întâlnit pe nicâirea prin ale ţări streine, pe unde ai umblat D-ta pe fiu-meu Tomiţa.“

„Nu,“ replică Ionică pe scurt.„Nu fi aşa de fudul Domnule, ci mai bine adu-ţi

aminte de răul ce mi-ai făcut . .„N ’a fost cu voia sa,“ o întrerupse lelea Maria.„Cu voie fără de voie,“ îşi urmă lelea Reveica vorba

„răul este făcut şi-l port cu mine de o sămă de vreme, îmi pare ca şi-o miiă de anî.“

„Hai să plecăm d'aicî,“ <Ş.ise Ionică.„Nu zori aşa Domnule, ci ascultă-mă puţin,“

reluă lelea Reveica cu insistinţă. „N ’am să-ţi spun vr’ un lucru rău ori să te rog de cine scie ce. Numai atâta te-aş ruga, de vei întâlni vr’o dată pe fiu-meu, spune-i, că-1 doresc, să vie să mă vă<jă, şi spune-i, că ai minţit când ai < 3> că l’am făcut cu o eă- tană.“ —

„E smintită ?“ întrebă Ionică cu un gest de ne­răbdare. —

„Nu-i smintită, dar Dta p6te nici nu-ţi mai aduci a minte de fiu-său Tomiţa, decum să scii ce ai stri­gat o dată după e l ! “

„Nu 4eu !“ afirmă Ionică.„ T ’ei duce v’o dată în Ţăra românăscă,<( îl în­

trebă lelea Reveica far’ de veste,pBabţtft.1* 11

„P 6te!“ replică Ionică, răspunzând la acâstă în­trebare cam cu voie, fără de voie.

„Trebue dar să-l ve^i pe Tomiţa, sciu de bine că s’a dus acolo, mi-a spus ămeniî din sat, îl vei întâlni deci acolo. “

„Dâcă nu va fi murit!“ observă Ionică cu un zimbet sarcastic.

„N ’a murit, nu, inima mea de mamă ar fi tre­buit să simţă mfirtea lui! “

„E i bine, dâcă-1 voi întâlni şi-l voi recunăsce, i voi spune cele ce mi-ai (}is-“

„Să-ţi dea Dumnezeu sănătate Domnule,“ Zise lelea Reveica, apoi plecă mai veselă de cum fusese vr’o dată de când i fugise băâtul.

Să duseră d ’acolo şi nea Radu, lelea Maria şi cu Ionică.

CAPITOLUL XXV.

Ctâiul.

Babeta să sculase des de diminâţă şi in contra obiceiului ei să coborîse jos, cerând a vorbi cu cocăna.

D6mna Săsan o primi.Orele nopţii îmblânZiseră pe cocăna, care era

lâsătăre din fire şi care deci nu putea persista timp mai îndelungat în starea de resoluţiune sufletâscă in care o adusese scena de la mâsa de câiu din săra trecută.

Dar cocăna Săsan nu numai că era îmblânZită ci cbiar deprimată, pare că să sfia de guvernantă. I venise ca un simţ de căinţă, când să gândi la vio­lenţa cu care o tratase. Să înţelege că nici vorbă nu mai putea fi de o persistenţă în hotârîrea enun­ţată, ca guvernanta să părăsâscă casa.

163 ~

Cum intra Babeta, observă diaposiţiunea favora­bilă a coc6nei pentru dânsa şi cu minte cum era, îşi formă îndată un plan de purcedere.

„Sărut mânile coc6nă,“ tjise ea smerită cum nu mai fusese nici o dată dinaintea dbmnei Săsan.

„Bună diminăţa,11 respunse acâsta, apoi tăcu aş­teptând cu neastâmpăr să audă, ce voiesce guver­nanta.

„Asâră v'aţl supărat pe mine fără causă,“ reluă guvernanta cu ton fonfăitor, căci aşa vorbea dânsa tot dăuna când voia să fie stăruitore.

„Fără c-ausâ?!“ întrebă Dămna Săsan cu ton lungit.

„Da, cocănă. Un singur cuvânt ar fi risipit bă- nuâla Dtale atât de vătămătdre pentru mine.“

„De ce n’ai spus acel cuvânt.“„Fiind-că nu voiam să intărît pe Domnul Săsan

şi să-l fac ca să-şi pricinuâscă pagubă său cel puţin jig­nire in afacerile sale comerciale.“

„Nu te înţeleg!“„Este vorba că n’ai să temi pe Domnul Săsan...

căci din partea D-sale n’am observat nimic, cu atât mai mult insă din partea Tomiţei . . . “

„Tomiţa! ar putea să-ţi fie fiu.“Babeta tresări.D6mna Săsan eredu, că guvernanta s’a simţit vă­

tămată fiind-că o făcuse aşa de bătrână. De unde să să fi gândit ea, că ghicise adevărul.

„Voiam să <jic • • • că-i numai un băieţel . . . tâ­năr . . . fraged . . . " îngână Ddmna Săsan.

„Băieţel, “ replica Babeta învingându-şi turbura- rea, „dar muncit deja de focul amorului. I va trece... cu timpul. Fiind convinsă de acâsta şi sciind, că este de mare folos comerciului Domnului Săsan, nu numai, că nu l’am dat de gol până acum, dar pentru

n*

a orbi pe soţul Dtale am recurs la un mijloc peri­culos, după cum m’am convins acum."

„Mijlocul D-tale . . .„A fost cochetăria," mărturisi Babeta cu jumă­

tate voce.„In adevăr un mijloc fdrte periculos, cu atât mai

periculos cu cât bărbaţii, după cum am văcjut şi în acest cas, n’aştăptă de cât cea mai slabă urmă de prevenienţă, pentru a-şi perde minţile."

„Sunt gata, D6mna mea, a suferi consecinţele — prostiei mele. Voi părăsi casa Dv. N’arn voit să plec însă, fără să nu fi incercat, a te convinge că cu nedrept m’ai învinovăţit pe mine. Este o mare pedăpsă ce trebue să-mi iau pentru o bună intenţiune rău executată," adause nemţăica, care nu mai fonfăia ci plângea. „îm i pare rău numai de bietele fete, — căci Dta nici o dată nu m’ai iubit, ăr de Domnul Să- san mi-a venit o grdză de când am văcjut, cât de lesne — uită de Dta."

„Domnişdră," reluâ D6mna Săsan, „scii bine, că eu numai ipocrită nu pot să fiu. Dăcă vreai să scii, află că nu te-am iubit nici o dată, acum însă te urăsc. Prin urmare este o necesitate neevitabilă, ca să pă­răsesc! casa mea."

Babeta îşi şterse lacrimele din ochi şi aruncând o privire de ură nespusă asupra Ddmnei Săsan (jise:

„Ai t<5tâ dreptatea, fiind-că ai puterea, D6mna mea. Nu voiesc să ţi-o disput, ba nici nu voiesc să îţi spui cât de uşor ţi-aş putea lua locul . . . "

„Neruşinată . . . ! "„T e rog nu te aprinde D6mnâ! Sciu că eşti gata

a mă sc6te din casă la moment, însă sciu şi aceea, că eşti cu minte, eşti domălă şi nu-ţî place scandalul. Te rog dară a-ţi recâştiga acel cumpăt, admirabil, a- cea linişte olimpică, acea nepăsare — aş putea <jice,

pentru care te-am invidiat tot-dăuna, er când vei fi liniştită vei recunăsce, că n’ar fi de cât a usa de dreptul meu cel firesc, dăcă aş începe să fac cel mai cumplit scandal, îndată ce me vei espune criticei ori cui ar fi. — Nu voiesc să te silesc, ca să mă ţii în casă, dar voiesc, ca să aibă aparinţa, ca şi când v’aş părăsi eu pe Dv. Deci te rog lasă tăte cum au fost mai înainte, până de sără numai. Deseră insă la măsa de căiu fă-mi o obseivare cu privire la edueaţiunea fetelor. Eu mă voiu aprinde şi ţî voi cere indată con- gediul, Dta, firesce, că mi-1 vei . . .“

„Bine, bine . . . fie cum dorescî,“ făcu Dămna Săsan care, fiind nedeprinsă cu asemenea iritaţiunî, stăruia să scape de presenţa guvernantei.

„Tu ai voit’o ,“ <ţise Babeta ducându-să.Fiă criminalul cât de mare, şi de ar avă inima cea

mai spurcată, totuşi nu va face nici odată răul fără pretext ori cât de nelogic şi nepotrivit.

Acest adevăr este de mult recunoscut. Ingenio­sul Aesop ni l ’a representat în mod clasic in fabula sa despre „lup şi miel.“

„Ce mi turburi ap: , “ <jise lupul cătră miel, care băuse d i n j o s de el.

„Tu ai voit’o “ îşi repeta şi Babeta luând acea bucăţică de zahar pe care o preparase a sără şi pu- nându-o cu mare îngrijire în buzunar.

La d i n e r Domnul Săsan era fărte mirat a nu vedea nici o schimbare.

După scena din săra trecută s’aşteptase a găsi pe soţia sa iritată, pe guvernanta mîhnită şi tristă.

Nimic din tăte astea.Nici cel mai mic semn nu denotâ furtuna care

bântuise in mijlocul lor.Domnul Săsan credea după astea tăte că se îm­

păcase vrajba casnică tot aşa de iute precum venise, şi era mulţămit. —

166 —

Sâra la câiu Babeta făcu onorurile ca de obiceiu.Dintâiâ servi pe D6mna, apoi pe Domnul Săsan,

pe Tomiţa, pe fetele de-a rândul, în fine şi pe sine.„Lucru de disperat," <|ise ea de-o dată.„Ce ai Domnişdră?" întrebă Domnul Săsan a-

larmat.„De la un timp incdce trebue să-mi constat tot

mai des un defect fdrte supărăcios, ba chiar nefericit."„Ce defect?"„Sunt prâ adese-ori distrasă. Acum de esemplu

aflu o bucăţică de zahar în buzunar. Mă tem că in loc de a-1 fi aruncat in câşca D6mnei Pam pus in buzunarul meu."

Şi (Jicând acâsta cu glas straniu, care părea a vibra de o emoţiune ascunsă, aruncă bucăţica de za­har ce scosese din buzunar în câşca D6mnei Săsan.

„Aşa-i că câiul Dtale nu era destul de dulce," bâlbăi ea, făcând u-să galbenă.

D6mna Săsan, de când să pusese la mâsă, să tot gândea şi resgândea la scena, ce după înţelegerea de a<ţi diminâţă, avea să aibă loc între guvernantă şi ea, şi acest gând, care-i era cu totul neplăcut, o preo­cupa atât de mult, în cât nu dete nici o importanţă straniului pretext, ce întrebuinţase Babeta pentru a introduce din busu nărui ei o bucăţică de zahar în câşca sa, şi nu observă nici strania frământare în care să afla Babeta în timpul execuţiunei.

Tomiţa când era lîngă Leniţa nu mai scia de alt nimic, de cât de dânsa. Ba nici de dânsa, ci nu­mai de acel simţ, care muncindu-1, i era un izvor de fericită preocupaţiune.

Leniţa pe lîngă că o neliniştea presenţa Tomiţei era aşa de pătrunsă de superioritatea guvernantei, în cât n’ar fi îndrăznit nici o dată a critica vr’una din vorbele său faptele ei. Şi acum ascultase împreună cu

1R7

soră-sa Sofia care împărtăşea adoraţiunea ei pentru guvernanta, cu un fel de veneraţiune la mărturisirea Babetei care li să părea sublimă, un model de m o­destie şi de abnegaţiune şi nu găsiră, firesce, nimic suspect în aceea, că să grăbise a pune zaharul uitat în râşca din care pretindea că ar lipsi.

Numai Domnul Săsan, care de când să legase nemţdica de el, o urmări a necontenit cu gândul, âr când era lângă ea — cu ochii, observase încurcala, sfiala ei. Asta i făcu o urîtă impresiune, aşa de urîtă, incât era p’aci, p ’aci să smucâseă căşca din mânile soţiei-sale, ca să nu bea câiul în care să topise deja bucăţica de zahar.

De două ori întinsese mâna şi de două ori şi-o retrăsese âră, ameţit de lunga şi pătrun<j6t6rea pri­vire ce-i aruncase guvernanta în amândouă rândurile.

D6mna Săsan bău tot ceiul.Crima era consumată!Otrava cu care fusese îmbibată acea bucăţică de

zahar ce scosese guvernanta din buzunar şi care nu era alta de cât acea ce preparase în săra trecută cu atâta îngrijire, otrava (jicenî începu a lucra îndată în stomacul nefericitei D6mne Săsan şi-şi arăta efectul.

Fu apucată de nisce dureri grâznice de cap, care o siliră a să retrage, fără de a fi executat scena des­pre care să înţelesese diminâţa cu guvernanta, cu scop ca acesta să-şi dea dimisiunea.

Domnul Săsan vădând indisposiţiunea soţiei sale, avu un atac de remuşcare. Aruncâ o privire plină de reproş asupra guvernantei.

Acâsta zimbi cu maliţia, şi <jise •'„Sper că răul nu va fi atât de mare, precum ne

temem în acest moment. D6mna Săsan n’a cerut a- jutorul unui medic, deci să nici n ’o contrariăm tri- miţându-i cumva unul fără de voia ei.“

168

La aceste cuvinte aruncă Domnului Săsan o privire expresivă.

El tresări sub influinţa acestei priviri fascinâtăre, care-1 ţinti pe loc şi-i luâ puterea morală de a alerga întru ajutor nefericitei sale soţii, după cum îl mâna necontenit consciinţa sa cea alarmată.

Guvernanta nu ridica mesa pentru a ţinea pe Domnul Săsan, sub controla ei, căci îl vedea în luptă cu sine.

In fine după vr’o oră, petrecută destul de trist, se sculâ de la măsă.

„N6pte bună,“ <Şise ea cătră Domnul Săsan du- cendu-sS cu fetele. „D6mna pare a să fi liniştit . . . acum ar fi şi pră târziu a chema pe medic . . . pră a înaintat . . . timpul . . .“

Aceste cuvinte fură însoţite de nisce priviri, care nu mai lăsară nici cea mai mică urmă de îndoiălă în sufletul Domnului Săsan.

„Pră târziu, pră târziu, “ îşi repetă el ducendu-să a să pune în aşternut, unde nu putu gusta nici o odihnă, căci pilotele cele pufăse şi saltăua cea măle i să făcuseră pline de ghimpi înţepători.

CAPITOLUL XXVL

O p i i i iu i ie a p u b l i c ă .

Cocăna Ţica locuia în mahalaua Lucaciu.Vecinele să adunau adese-ori pe la Domniaei,

pentru a lua o căşcă de cafea, o linguriţă de dulcăţă cu un pahar de apă rece şi a pune apoi lumea la cale. —

Vorbea de câte tote, aşa încât ascultând la vor­bele Domnialor vom fi pe deplin informaţi de opi- niunea publică, care domnia prin t6ţe mahalalele

m

Bucurescilor — cât In privinţa politicei mai înalte. Dar coednele din mahalaua Lucaciu mai vorbeau şi de lucruri de un interes secundar: de întâmplările private, familiare său individuale de prin mahala şi din părţile învecinate.

Ne-am ales societatea din Lucaciu nu numai din motivul, că cunoscem pe cocdna Ţica, amica Ddmnei Mari Săsan, dar şi pentru că acolo vom au<ji nisce noutăţi, care ne interesâză prâ mult şi care ne vor pune în curentul întâmplărilor. —

„Vai de noi,“ 4icea cocdna Safta o damă grasă şi roşie la faţă, „o să ne scumpescă pâinea şi carnea.“

„Şi vinul şi ţuica,“ adause D6mna Leftera, care avea un nas cam roşu la vârf.

„Aşa 4eu, să vor scumpi t6te,“ afirmâ şi cocdna Ţica. —

Domnele Zinca şi Catinca nu mai 4’ ser& nimic, ci să mulţămiră a ofta.

Un timp 6re-care nu să mai autjia de cât zîrgă- tul acelor de tricotat, căci aceste cocdne, care mai t6te să trăgeau din Ardeal, erau atât de harnice, în­cât nu steteau fără de lucru nici prin sindrofii, ci făceau mereu la ciorapi.

Cu cât le umbla gura mai tare, cu atât le spo­rea şi lucrul mai bine, de 6re ce-şi bâtea tactul cu acul. —

„Adevărat să fie 4&u?“ întrebă de o dată D6mna Zinca.

„Cum să nu fie drept, d6r Ienache al meu va sci mai bine ca ori cine. L ’a chemat la ministerul de răsboiu ca să-i dea contractul de fân şi orz ce va trebui pentru caii căsacilor,“ (ţ'se domna Safta.

„Drept să-ţi spui,“ începu cocdna Catinca, „d ’a- bea aştept să văd vr’un ofiţer zdravăn de casaci.u

„Eu nu!“ observă Zinca.

m

„Nu, fiind-că te mulţămesci a vedea pe ofiţerii noştrii," replică Catinca rî<jend.

„Da, ca patridtă, însă nici de cum în sensul cum o înţelegi tu,“ (jise Zinca cu foc.

„Aproposito de patriotism," adause Leftera, „să ^ice că şi armata ndstră va lua parte la răsboiul între muscali şi turci."

„Tocmai voiam să plâng pe bieţii noştri! coco- naşî, pe cei încinşi cu săbii, ce va fi de pielea lor, săracii de e i!“ <jise D6mna Safta.

„Deu nu sciu nici eu ce ispravă vor mai face pe câmpul de resbel. Soldaţii noştri! n’au mânuit arma de cât la parade, mult la manevre,“ opinâ co- c6na Ţica.

„Soldaţi! s’or purta ei cum s’or purta, dară ofi­ţerii coconaşii, cum i-a (jis atât de bine D6mna Safta, mă tem că jumătate din ei vor fugi la prima puşcă- tură," continuă Catinca.

„Vom vedea,“ făcu Zinca, „eu una ţin cu Rosetti şi (jic, că armata ndstră va uimi lumea întrăgă!“

„Ha, ha," rîse Catinca, „cred şi eu c’o va ’uimi prin destrăbălarea ei. Asta n’o <jic de la mine, ci am autjit’o de la bărbaţii, car! să pricep la asemenea treburi. “

„Nimeni nu p6te judeca pe om, până nu l’a vă- <jut la muncă," o întrerupse Zinca cu zel. „Cei cari pretind că ofiţerii noştri n’au curagiu şi că nu să pri­cep la ale răsboiului, nu scie ce vorbesc . . . "

„No, no, rogu-te," o întrerupse Catinca, ,,d6r’ n ’ei vrea să fi mai cu minte de cât noi to te. Nici una din câte suntem aici nu-i de părerea ta, prin ur­mare trebue să fie cum (jicem noi."

„Ce sciţi voi," strigă Zinca indignată.„Dreptu-i cocdnă Ţicâ," întrebă acum cocăna

Safta, „că a murit Mari Săsan, Dta trebue să scii, că i-ai fost prietină."

171

„A murit sărmana, “ respunse cocdna Ţica cu faţa intristată. „Ddcă ar fi ascultat de mine ar trăi şi astăzi.“

„I-ai spus vr’un leac pentru boia ei şi n’a vrut să-l ia. Ce bdlă a avut?“

„Doftorii die că a avut un fel de lingdre,“ res- punse cocdna Ţica.

„Scil să tămăduesci lingdrea,11 întrebă cocdna Safta cu interes.

„Ba nu, nici o dată de când sunt n’am făcut vr’un leac, nici pentru mine nici pentru alţî.“

„D ’apoi ce spuneai, că ddcă te-ar fi ascultat . . . „Aşa este, să sciţi de bine, că n’ar fi murit biata

Mari, ddcă ar fi scos pe guvernanta, după cum i-am (ţis de mult.“

„Ce pote avea guvernanta cu mdrtea e i? “„De bună sdmă va fi necăjit'o, de-i va fi turbu­

rat tdtă fierea. “„Da, a necăjit’o destul. “„Vedeţi câ-i aşa cum spuneam eu !“„Dar nu necazul a omorît-oţ‘‘„N u !? l‘ făcu întregul cor, apoi întrebară tdte

de o dată: „ce dară?“Cocdna Ţica să uită împrejur ca şi cum ar fi

voit să se convingă că n’o pdte au<Ţ nici o urechiă streină, apoi dine:

„Ddcă-mi făgăduiţi că nu veţi vorbi cătră ni­meni, vă spui temerile mele.“

„îţi făgăduim.“„E u ,“ începu cocdna Ţica, apoi să opri şi schim­

bând glasul (Jise: „dar veniţi mai aprdpe că nu-i bine să spui în gura mare ceea ce sciu.“

Cocdnele să strînseră în jurul ei.„E u,“ şopti acum cocdna Ţica, „sunt convinsă

că blăstămata de nemţdică a otrăvit pe biata Mari.“

„A otravit-o!“ repetă corul uimit.„Da," afirmă cocdna Ţica.„Ce te face a crede asta,“ întrebă cocdna Safta.„Apoi aă vedeţi . . continuă cocdna Ţica. —

„După cum sciţi eram prietină bună cu reposata."„Da, seim."„O cercetam adese-ori. Când am văcjut pentru

întâiaş dată pe nemţdica, nu mi-a plăcut."„Este urîtă?“ întrebă Zinca.„Nici urîtă, nici frumdsă, destul câ nu-mi plă­

cea de loc, căci prâ să purta fără cuviinţă faţă de biata Mari."

„Asta însă nu pdte face a crede, câ a otrăvit pe stăpâna sa.*

„Dar mai am eu şi altă causă.“„S ’a plâns vr’o dată Mari de dânsa cătră Dta! “„De multe ori!"„Este 6re şi soţul ei la m ijloc?"„St" făcu cocdna Ţică, şi începu a vorbi şi mai

încet, „nu vă jucaţi cu dracul.“Cocdnele să strînseră şi mai mult în jurul ei.„Spune de, ce scii şi nu ne mai chinui."„Ascultaţi dară în tăcere!"„6 tă câ nici nu mai resuflăm de aşteptare."„Cum am amjit că s’a bolnăvit Mari," (jise acum

cocdna Ţica vorbind cu mare plăcere, „m ’am dus la dânsa. Vai cât era de schimbată, cu tdte că nu ză­cea de cât de vr’o două <jile numai."

„Ce ai pentru Dumne4eu,“ o întrebai cu com­pătimire.

„Ah m or!" suspină dânsa, „dă-mi să beau, îmi ard buzele, îmi arde inima."

„Să-ţi fac o limonadă?" întrebă guvernanta, care era lângă pat.

„T e rog?" cjise bolnava.

— 172 —

m

Guvernanta eşi.„Mari dragă, “ i <Jisei eu, ca şi împinsă de o pu­

tere necunoscută, „eu nu m’aş încrede în acostă nem- ţ6ică. “ —

„Mari să uita speriată la mine şi voia să res- pun(Jă ceva, dar în acel moment întră guvernanta a- ducând limonada. Era urmată de Domnul Săsan.

„Părea ca şi când ar fi avut amândoui o dis­pută împreună, căci Domnul Săsan era roşu la faţă, âr guvernanta tremura aşa de tare încât zîrgăia lin­guriţa în paharul cu limonadă/4

„Poftim limonada/4 (jise guvernanta ajungând la pat dinaintea bolnavei.

„Medicul mi-a recomandat să-ţi dau din lâcuri, de câte ori îţi va fi sete, să nu beai dară lim onada/4 (jise Domnul Săsan fărte îngrijat.

„Nimic mai bun de cât o limonada în contra ferbinţelei/4 adause guvernanta, care părea contrariată de oposiţiunea Domnului Săsan.

„Bea dragă din aceste lâcurl/4 continuă el şi să încercă a trage pe guvernanta de la pat, care nu voia să să mişce d’acolo.

Era ca şi o luptă între aceşti doi 6menl.„Dâcă permiţî, voi bea eu limonada/4 dise de o

dată nemţăica, „căci şi eu am ferbinţâlâ.44„Ba nu, nu, adâ!44 ceru cu insistenţă bolnava.]£r Domnul Săsan să făcuse galben ca căra şi să

retrăsese dela pat.„Mari luâ paharul şi-i sorbi cuprinsul cu lă­

comie.44Apoi de ostenită şi slăbită ce exa i lunecă pa­

harul din mână şi câ<|u pe covorul, de dinaintea pa­tului.

Biju, eăţăluşul meu, care intrase cu mine şi să ţinuse până acum frumuşel sub un scaun, eşi să lingă paharul.

174 -

Guvernanta la acostă vedere sări ca o ledică tur­bată la bietul căţeluş şi-l alungă cu o lovitură de picior de la pahar, strigând:

„Ce manieră de a aduce câni în odaia de bol­nav — marş, marş!“ continuă ea şi scdse afară pe Biju, care fugea cu coda între picidre şi chilălăind.

Domnul Săsan stase dintru întâii! fără mişcare, apoi să plecase pentru a ridica paharul şi a şterge cu îngrijire picăturile de limonadă, ce să versa- seră. —

Mie mi se puse ca un cuţit la inimă.Mai întâi ii lupta între soţul bolnavei şi între gu­

vernanta, apoi spaima acestuia când nemţdica ame­ninţase că va goli ea paharul, acum grdza de care fură apucaţi amendoui când văzură că ar putea gusta şi altă fiinţă vieţuitdre din acea limonadă: astea tdte mă sileau a ghici adevărul. “

„Limonada era otrăvită!“„Da, aşa cred, mai cu semă fiind-că a şi murit

biata Mari, a treia c}i.“„N ’ai făcut arătare ?“„Eu arătare? La ce vă gândiţi? Ce am eu d ’a-

colo. Să mă hărţuiăseă pe la parchet, ca martoră. Ş’apoi aş scăpa pe biata Mari, nu! Să le fie de cap.“ —

„Că <jeu bine cjicî!“ aprobară cele lalte.Istoria cocdnei Ţica să respândi firesce prin tot

oraşul.Domnul Săsan să bucura însă de o vd(jă atât de

mare încât nimeni nu îndrăznea a susţine serios in­culparea şi a porni o cercetare judecătorăscă in con­tra lui şi a Babetei.

CAPITOLUL XXVII.

Doliul.

T6tă casa să cernise.Dară trist nu era nimeni de mârtea Dâmnei Să-

san, afară de Tomiţa.Aşa este, n’am greşit, n ’am uitat că D6mna Să-

san avuse fete.Leniţa şi Sofia să înstreinaseră aşa de mult de

muma lor încât mârtea ei nu le aduse nici un gol.S’ar fi simţit mai nefericite dâeă ar fi trebuit să

să lipsâscă de guvernantă.Tomiţa însă pusese t6tă speranţa sa în Dâmna

Săsan, care era domâlă, care i arătase adese-ori inte­res ba chiar iubire, astfel încât ar fi îndrăznit a-şi descoperi la timp inima sa cătră dânsa, şi a o ruga ca să-l primâscă de ginere şi să mijlocâscă şi pe lângă Domnul Săsan întru acesta.

Domnul Săsan era un om forte încrezut şi fdrte gelos de vâ<ja sa.

Pe Tomiţa îl preţuia ca pe un bun ajutor la co- merciul său dar cu nimic mai mult.

Dâcă ar fi îndrăznit să-i facă o alusiune măcar de aspiraţiunile sale. îndată l ’ar fi depărtat din casă.

Etă dar pentru ce Tomiţa era singurul care je­lea în adevăr pe reposata.

Domnul Săsan nu era trist, dar era posomorit peste măsură, şi fugea de casa sa, de când i murise soţia. Pe semne să ferea de a nu da ochi cu fetele şi cu — guvernanta.

Babeta luase acum cu desăvârşire cârma casei.Era mai mult jos de cât sus la copile.

176

De acostă împrejurare să profita Tomiţa, ca să ţină de urît fetelor,

Babeta era preocupată de alte griji aşa încât nu prâ luâ s6mă de ceea ce făceau copii, cum numia dânsa pe fetele şi pe Tomiţa.

Chiar în săra după înmormântarea Ddmnei gu­vernanta voise să pândâscă întorcerea Domnului Săsan, ca să-i vorbâscă in secret.

El nu reîntrase însă, nu veni nici la diner.Aşteptarea ei fu înşelată o săptămână întregă,

seră de sără şi prân<j. de prâncj.In fine văzând, că Domnul Săsan fugia de dânsa

să hotărî a vorbi cu el chiar în cantorul său.Fără a să anunsa, merse de-a dreptul la el şi-l

surprinse la măsa de scris.„T e am tot aşteptat Domnule," începu ea, „să-ţi

vorbesc despre interesele menagiului Dtale. Yăd insă că doliul te opresce de a reîntra în acea casă unde ai gustat atâta fericire, o fericire care acum este în­gropată."

„Domnişdră . . . " îngână Domnul Săsan.„Ori ce trâbă ai avea nu p6te fi atât de urgentă

ca şi afacerea, pe care voiesc a-o supune chibzuirei Dtale. In două cuvinte ne-am înţeles. îm i acordezi pe de sără o întâlnire a casă la Dta."

„Nu, că nu voi reintra."„Şi până când ai de gând a face tot aşa?"„Până când te voi sci pe Dta in casă."„Aşa, bine! Nu voi să te reţin de la familia

D-tale?“„Când vei pleca?"„Chiar acum!"„De ce aşa grabă mare?"„Fiind-că voiesc să mă sciu odată la fel. — Şi

nici nu întrebi unde voiesc să mă duc."

177

„Nu sunt aşa de indiscret.“„p i că nu-ţî pasă. Te înşeli însă, căci (leu tre­

ime să-ţi pese . . .“„Domniş6ră?“„Da, neapărat, trebue să-ţi pese căci mă duc....“ „Ei bine, unde?“„La parchet!“„La parchet ? ! a exclamă Domnul Săsan aruncând

o privire de grbză asupra nemţdicei, care zimbea cu amărăciune.

„Ce voiesc să fac la parchet, asta vreai să scii?“ întrebă dânsa pândind.

„Spune de . . .“„Plecă-te cu urechia la mine, ca să-ţi şoptesc,

căci mi-e frică să nu m’audă cineva.“„Domnişbră, prâ abusech de răbdarea mea.“ „Dâcă ţi s’a isprăvit răbdarea te las. Vei afla

şi aşa ceea ce eram să-ţi şoptesc, însă o vei afla pe o cale, care nu-ţi va place nici de cum.“

„Eşti nebună şi cu nebunele trebue să te porţi nebunesee, âtă urechia, spune. “

„Aşa dară totuşi te interesezi de viitorul meu,“ zimbi nemţbica.

„T e rog nu mai glumi, sferşesce.“„La parchet,“ şopti Babeta, „voi mărturisi că am

otrăvit pe D6mna Săsan.“„Aşa,“ îngână Domnul Săsan retrăgându-se din-

naintea guvernantei, ca şi când acâsta ar fi fost un şerpe veninos, „ai ofrăvit’o, acostă mărturisire îţi va costa libertatea — Ia Dv. în Austria te-ar costa viâţa.“

„Cu a mea împreună şi pe a Dtale!“„Pe a mea, ce spui nebună ?“„Nu-s nebună şi spun adevărul, Dta eşti compli­

cele meu la otrăvirea soţiei Dtale.“„Eu, eu . . . minţi!“

„Ba-bata.1*

178

„Nu striga aşa, că te p<5te aucji cineva. Sciî pră bine că nu minţesc. “

„Dove4b dovedi!“ gbîfăi Domnul Săsan. „Dovedi n’am !"„Nici nu poţi avea pentru nisce născociri!“„Dove4i n ’am, dar am mărturia!“„Mărturia . . . ha, vei fi cumpărat pe vr’o prie­

tină d’ale Dtale, de săma Dtale , .„Cumpărat . . . n’am cumpărat pe nimeni . . . .

martora mea nu-mi este prietină, nici nu este de săma mea.“

„Sferşesce şi dă-mi pace, nu mai am timp să te ascult."

„Mă duc dară!"„La parchet?"„Da, la parchet."„Acolo nu te las eu !"„Am «ciut pră bine."„Nu te las să te duci de voie bună, ci voi merge

eu şi voi cere să te ducă cu apro4ii.“„Ba asta n’o vei face 4eu, căci ai urma şi Dta

după mine."„Vorbe."„Nu-s vorbe. N ’am de cât să-ţi spui numele

martorei mele ca să îngălbinesci din nou."„Spune."„Cocdna Ţica."Domnul Săsan îngălbini în adevăr la au4irea a-

cestui nume.„Da, cocdna Ţica a fost de faţă când am dat a

doua 6i'ă otravă cocdnei Dtale. Ea te-a vă4ut lîngă mine şi a vă4ut cât de mult te-ai grăbit a şterge pi­căturile de limonadă care să vărsaseră pe covor. A- căstă depunere va dovedi la evidenţă, că sciai, că li­monada era otrăvită."

179

„Opresce-te, voi veni de sâră a casă şi vom vorbi mai departe/' bîibăi Domnul Săsan.

Este de prisos a mai spune câ din acostă oră văduvul deveni sclavul Babetei.

Hotărîserâ ea după trecerea anului de doliu să să căsătorâseă în streinâtate.

CAPITOLUL XXVIII.

E x p e r i m e n t u l ,

Nu să răbdase cocdna Ţica, trimisese după To- miţa şi-i povestise observările sale, i spuse bănuelile sale. —

Sărmanul băiat credea, eă-i trăznit când aurise despre acesta,

„Ai visat, coc6nă Ţică, sâu decfi n’ai visat ţi s’a nălucit aceste grozăvenii/1 (lise el speriat, „nu se p6te să să fi întâmplat lucrurile aşa după cum presupui Domniata.“

„Nu s6 pote, nu se pote, eu sunt dară orbă!"„Nu die că est! 6rbă, însă urăsc! pe guvernanta

nostră, şi ce] care ură see vede multe aîtmintrâ de cum sunt în adever.“

„M ’arn gândit eu că nu me vei crede şi am vor­bit cu nepotu-meu spiţernl, care mi a spus ceva, cum am putea să dovedim otrăvirea."

„Să să desgrope reposata şi să se cerceteze ca­davrul ei,“ întreba Tomiţa tresărind.

„Ba nu, cu acest păcat nu voiese săin! încarc sufletul, n’aş vrea pentru mult să fiu eu de vină, ca să să turbure repausul serai an ei Mari!"

„Dâcă insă vei stărui a spune pe la toţi ce ţi s’a nălucit, atunci de bună se mă va intreveni jude­cata, şi va orândui numai de cât desgroparea.11

12*

180

„Tocmai pentru a scuti 6sele bietei Mari de a- câstă turburare, te-am chemat, să-ţi spui cum s’ar pu­tea dovedi fapta . .

„Şi de ce ai voit să-mi spui tocmai mie asta?44„Ca să nu alergăm îndată la judecată, âr afară

de ea nimeni altul de cât Dta n’ar fi în stare a sta- tori dovada.11

„Te rog dar am spună ce să fac.“„Mai întâiu trebue însă să-mi promiţî, că dâcă

va ajunge trâba la parchet nu mă vei amesteca şi pe mine in acesta afacere. “

„îţi promit cu atât mai vârtos, fiind-că sunt con ­vins, că nu va ajunge treba la parchet/1

„Fă cum vei gândi, eu una îmi uşurez cugetul spunând ce sciu, dar nu stăruesc nici de cum întru pedepsirea vinovaţilor/4

„De va fi vr’un vinovat său vr’o vinovată de mdrtea D6mnei Săsan, nu voi întârzia ca să avisez judecata, însă, mă îndoiesc/4

„Aşa dară âtă ce să faci dâcâ voiesci să te con­v in g i/4

„Ascult.44„Covorul care a fost inaintea patului Ddmnei

Săsan şi pe care s’a vărsat din limonadă, ce s’a fă­cut 6re?44

„Nu sciu, de bună sâmă va fi tot , acolo unde a fost/4

„A i putea să-l iai de acolo.44„Dâcă ar fi de lipsă aş găsi vr’un pretext.44„Este tare de lipsă!44„Ei bine l ’aş cere sub pretext ca să-l arăt unui

muşteriu!44„Aşa, să-l iai dară şi căutând locul unde s’a

vărsat limonada, pe care trebue sâ-1 cunosci după pe­tele ce a făcut picăturile vărsate pe el, să-l speli bi­

181 —

nişor cu apă, er acostă apă s’o storci în o sticlă. Dând unei paseri, să bea din acostă apă, va muri dâcă a fost otravă în limonada, âr dâcă a fost multă otravă, atunci va muri şi un câne care va bea din spălăcania, asta.“

„Bine cooonă Ţică,“ cjise Tomiţa, „voi face asta şi dâcă nu va muri nici măcar o păsăruică de acea spălăcanie atunci îmi promiţî a crede, că numai ţi s’a nălucit grozăveniile în care pari a crede acum.“

„Da, îţi promit, dâcă vei aduce covorul la mine şi decâ vom face încercarea aici.“

,.Fiă,“ dise Tomiţa ş’apoi plecâ după ce-şl luase diua bună în grabă.

Tomiţa era in o frământare cumplită.,,Biata Leniţa, trebue s’o prepar, de şi nu cred

nimic din t6te câte mi-a spus acesta cocână limbută. Dar după câte sciu şi eu n ’ar fi un lucru tocmai ne­putincios. “

Prima lui grije fu însă a face experimentul dorit de cocâna Ţica.

Nu credea in eficacitatea acelei încercări. Chiar decă ar fi fost otravă în limonada, îşi dicea el, pică­turile eăclute pe covor n ’au putut conţine de cât un atom din ea, ş’apoi acest atom va fi perit deja în de­cursul timpului.

De la cocona Ţica merse drept a casă.Acolo ceru covorul sub pretextul sciut.Babeta aucjind despre acâsta avu un moment de

turburare, cum i să intâmpla tot de-a-una, când vr’un lucru i aducea a minte de reposata Dâmua Săsan; dar învinse îndată acâstă turburare şi fiind-câ nu găsi nimic suspect în cererea Tomiţei, i-o incuviinţâ.

Tânărul observase impresiunea ce făcuse cererea sa asupra guvernantei, şi să speriase din nou.

Un servitor duse covorul la eocâna Ţica.

182

Toruiţa merse după el şi sosi tot o dată eu dân­sul acolo.

Cocdna Ţica să afla în o mare agitaţiune. ->D ’apoi nici nu este lucru puţin de a dovedi pe

omorîtorul unei prietine.Ea să închise cu Tomiţa într’o odaia şi cu ma­

nile tremurânde desfăcu covorul pe mdsa, pe care o pusese.

,,Etă, dtâ,“ di se ea, arătând cu degetul o anu­mită parte a covorului.

Acolo să văzură întru adevăr vr’o patru cinci pete. —

Tomiţa perdu din ce in ce tot mai mult conte- nanţa.

Acum cocdna Ţica luâ o carafă cu apă şi turnâ din ea frumuşel pe fie-care pdtă atâta precât putu suge covorul.

Apoi să apucâ să stdrcă apa din covor, prin^en- du-o într’o căşcă şi având grije să nu pârdă nici o picătură măcar din ea.

Din câşcă turnâ apa într’o mică fiolă cu dop de sticlă.

Era un licuid murdar, firesee, căci covorul con­ţinea praf in sine, apoi de bună sâmă să discompuse şi cevaşi din văpseaua cu care era colorat.

Tomiţa asistase la aceste manopere ale cocdnei Ţica fără a vorbi un cuvânt măcar.

„Vedî acestă apă,“ <j*se acvim cocdna Ţica ţi­nând fiola spre lumină, „în ea trebue să să afle din otrava de care a murit biata Mari, ceea ce vom do­vedi îndată.

Intr’o colivie un biet canar sărea în sus şi ’n jos, fără a avea presimţirea răului de care era bântuit.

,,De dragul răposatei voi jertfi canarul meu cel mai iubit,“ continuă cocdna Ţica şi turnâ vr’o două

183

picături din fiola pe o bucăţică de zahar, pe care o puse îutre gretelele de sârmă ale coliviei.

Păsărică începu îndată a ciupuli din zahar.Tomiţa privea cu interes de şi era convins că

în nici un cas zaharul acela nu va putea produce mărtea canarului.

„Nu ţi-a spus nepotul Dtale, cam cât timp va trebui otrăvei pentru ca să lucre.“

„Ori ce otravă, cât de slabă ar fi,“ respunse eo- c6na Ţica, „trebue să lucreze asupra unei pasări atât de şubrede cum este canarul meu mult peste un sfert de oră, aşa mi-a spus nepotu-meu.“

„Dâcă-mi permiţi voi sta aici până când să va arăta efectul. “

„Să înţelege de sine, că vei aştepta până atunci. Pe mine să mă ierţi însă, că am să văd puţin de ale casei. Mă voi reîntdrce numai de cât. Pune-te în ferâstră până atunci. “

Tomiţa deschise o ferâstră ca să mai resufle pu­ţin aer prâspăt. N ’avea nici de cum poftă a privi la cei trei peri care să resfăţau în curtea cocânei Ţica. —

Gândurile care-i treceau prin cap, tot alte, alte, tocmai cum să grămădesce şi pe marea furtunâsă val de val, i scurtau timpul fără de voia sa.

Din când în când arunca câte o privire sfiiciosă asupra coliviei.

Canarul era vesel, sărea din spiţă’n spiţă, apoi ârăşî îşi scălda penele în apa din ceşculiţă, cu un cuvânt n’arăta nici un semn care s’ar fi putut lua drept efect al otrăvei.

Peste câtva timp să întârse cocdna Ţica, roşia ca racul.

„Ertă-mă,“ (J1-86 cătră Tomiţa, „am zăbovit mai mult de cum crezusem când m’arn dus, dar am tot

184

frecat dulcâţa şi n’a voit nici de cum să mai percjă din cordă. Acum am lăsat’o aşa, căci nu mai puteam de nerăbdare. A murit ? “ întrebă ea in fine apropiin- du-se de colivie.

„N u !“ respunse Tomiţa.Canarul tocmai să curăţia. îşi vîrîse ciocul sub

aripă. Aşa 1 vă<ju cocbna Ţica.„Ce spui D ta !“ exclamă dânsa la acâsta vedere,

„dar nu vecii că şi-a ascuns capul sub aripă. Dâeă n’a murit, trage se mbră.“

„Aştâptă un moment, şi vei vedea cum va sări ârăşî.“

„Oh sărmanul meu canar, biată păsări că, “ să vă- iera cocbna Ţica şi deschizând uşa coliviei, prinse pasărea cu mâna, apoi o puse la buze sămtându-i ciocul cu delicateţă.

„Vecii, dabia să mai ţine pe piei6re,“ exclamă dânsa şi voi să cumpănâscă canarul în palmă.

Acesta însă cum să vă(ju liber să înălţă indată şi luând direcţiunea spre ferâstră, sbură afară.

„Ai scăpăt păsărică, n ’are nim ic! păcat de cana­rul cel frumos!“ exclamă Tomiţa.

Cocbna Ţica rămase un moment cu gura căscată de uimire.

„Şi aşa era perdut pentru m ine!“ dise ea in fine. „Să ve<jî că îl vom găsi mort în curte."

Cu aceste cuvinte eşi de grabă afară. Tomiţa după dânsa. Căutară in sus, căutară în jos, nici o urmă de canar.

„A sburat departe, este în puteri, sănătos !“ a- firmâ Tomiţa.

„Dâcă n ’a murit şi nu va muri, tiebue să se în- tbrcă. Mi-a mai scăpat şi a revenit erăşî.“

,,Dar in fine, decă nu să va întbrce, şi decă nu-1 vom găsi mort, tbtă încercarea nbstră a fost în zadar. “

185

„Să mai încercăm o dată.11„Mai ai vr’un canar?11„Nu, dar vedi de găsesce vr’un câne.“„Să repetăm experimentul cu un câne? bine!

Dar pentru astăzi este prd târziu.“„Şi eu cjic aşa. Cât despre mine sunt insă con­

vinsă, că bietul canar a murit. “„Aşa dară nici nu mai voiesc să-ţi fac supărare.

Yoi iiua fiola cu mine şi găsind vr’uu câne voi în­cerca cu el.“

„Dar să-mi spui şi mie!“„Negreşit. “Tomiţa luâ fiola şi plecâ cu totul tărbăcit.

CAPITOLUL XXIX.

4 fără din casa mea.

Un nebun aruncă o pdtră ’n lac şi dece înţelepţi nu -s în stare a o scdte.

Acdstâ axiomă să adeveri şi faţă de Tomiţa.El era un băiat, destul de cu minte, dar pdtra

ce aruncase nebuna de coedna Ţica cu experimentul ei cel prost şi de rîs nu o putu scdte, i zăcea la inimă.

Deoă ar fi purtat aedstă grîje singur cu sine ar fi trebuit să nebuneseă şi el.

Pentru a-şi uşura sufletul, s’apucă de povesti tot ce audise de la cocdna Ţica şi cele ce făcuse in urmă la ea, Leniţei şi Sofiei, cu care chiar în aeeaşi seră avuse oeasiune a să găsi singur timp mai îndelungat, căci guvernanta era ocupată jos cu menagiul.

Asupra Leniţei povestea Torniţei făcu 'o impre- siune grozavă; era aprdpe să leşine, Sofia însă rîse cu dispreţ.

186

„Cocâna Ţica este o adevăr'atâ mahalagiâică," <Jise ea, „i place să vorbâscă de toţi cunoscuţii şi de t6te cunoscutele ei, şi să năseocâscă fel de fel de gro­zăvenii, bune ca să sperii copii cu ele. Mă mir nu­mai de Dta Tomiţă, că n ’ai rîs ca şi mine de dânsa, ci i-a dat în glas, punând vârf prostiei de mahala cu experimentul Dv.“

„Mie nu-mi vine să rîd, deu,“ adause Leniţa. „Istoria Tomiţei m’a înspăimântat. Răutatea Înmii este mare, mai mare de cum aş fi putut crede vr’o dată."

„Răutate amestecată cu prostie!" o întrerupse Sofia, „nu-i aşa Domnişâră," să adresă cătrâ Babeta, care intra tocmai în acel minut.

„Ce să fiă?“ întrebă nemţâica.Sofia i spuse tot.Nimeni nu o întrerupse nici cu o vorbă măcar.Tomiţa tăcea, căci nu să simţea bine. Cu cât

înainta Sofia mai mult in expunerea ei, cu atât tâ­nărul să pătrundea mai mult că făcuse o prostie, şi să ruşina din ce în ce mai mult aşa în cât mai pe urmă nici nu mai îndrăznia să ridice ochii.

Şi Leniţa să linişti, căci după vorbele Sofiei şi ei i părea tot lucrul mai mult de rîs de cât supă­răcios.

Babeta insă tăcea şi asculta cu dinţii încleştaţi, cu faţa palidă de emoţiune şi cu privirile ţintite când pe Tomiţa când pe Leniţa, ca să vâc|ă impresiunea cuvintelor Sofiei asupra lor.

După ce terminase copila (^se cu un ton de dispreţ:

„Asemenea istorii numai în ţâră la voi să pâte întâmpla. Mă dore că şi Tomiţa a putut avea un moment de îndoiâlă, el nu mă cunâsce cum mă cu- nâsceţi voi.“

187

„Dom nişoră........... “ să încercă Tomiţa de a săscusa.

„Ori ce vorbă este de prisos, lasă dară. Trebue să comunic chiar in astă seră Domnului Săsan ce spune lumea despre noi. Nu vă culcaţi, până nu mă voi întdrce. Tomiţa vă va ţine de urât/1

Cu aste eşi, lăsând pe fete şi pe Tomiţa, pe fie­care cu cele mai diferite gânduri.

Domnul Săsan era a casă şi nu fu nici de cum încântat de neobicinuita reîntdrcere a guvernantei.

„Ce s’a întâmplat ?“ întrebă el cu fruntea în­creţită.

„Lumea începe să ne vorbâscă, să ne bănuâscă!“ Domnul Săsan să făcu alb ca pare tele.„Etă ce-am aflat acum,“ şi Babeta începu să-i

spuie cele ce seim deja, âr după ce-şi terminase ra­portul urmâ: „Sciam că cocdna Ţica ne va vorbi,dar că va merge aşa departe, ca să caute chiar a găsi dovedi în contra nostră, asta n’aş fi creclut’o .“

„Afurisit să fi fost şi ceasul în care m’am gân­dit a te aduce în casa mea,“ isbucni Domnul Săsan.

„Faci tocmai ca copii, blastemî şi înjuri în loc a te gândi la vr’un mijloc de scăpare. “

„Ce mijloc, ce scăpare? Văd bine că sfer.şftul îmi va fi ruşinea . . . of, vai de păcatele mele.“

„Când blăsteml ca un copil, când ie vaeţî ca o babă. Fie-ţî ruşine. “

„îm i este destul de ruşine, că nu pot să te iau de gât şi să te dau afară. “

„Sferşesce cu aceste graţiosităţi. N'am venit pen­tru a mă pătrunde şi mai bine de necapacitatea ta, ci am venit ca să-ţi spui, că tocmai stăruinţa coconei Ţica de a găsi dovedi în contră nostră ne-a pus în stare, ca să-i astupăm gura.“

„Eşti gălă dracul/1

188

„Mai bine drac de cât o mâţă plouată. Ascultă numai. “

Babeta începu a-i vorbi cu grabă şi cu mult foc. Domnul Săsan o asculta şi faţa lui devenia din ce în ce tot mai senină, semnele sale de aprobaţiune din ce in ce tot mai dese.

„Da, da,44 (fise el de o dată, „este aşa, canarul cocdnei Ţica este părechiă cu al nostru, sâmănă unul cu altul. “

„Şi pentru ca să nu constate dânsa vr’o dată lipsa canarului nostru şi să nu viiă prin acâsta ârăşl la bănuelî, mă voi duce la dânsa şi-i voi spune pă­rerea ndstră despre vorbele ei.“

„Aşa, aşa,“ aprobă Domnul Săsan.„Mai remâne Tomiţa cu fiola sa.“„Trebue să ne scăpăm şi de el.44„Neapărat!44„Dară cum ?44„Şi asta să ţi-o spui. Gfonesce-1, âtă tot!44„Aşa din chiar senin ! “„Ba nu aşa, ci fiind-că tratâză amor cu Leniţa!44„Amor cu Leniţa!44 strigă Domnul Săsan sărind

de pe scaun.„Da, aşa este Domnul m eu! decă nu credî pof­

tim acum în sus şi te vei convinge.44 »„Tomiţa este sus?44„Da, şi de bună semă singur cu Leniţa, căci

Sofia este somnurdsă, cum fusese şi mumă-sa, şi de bună sâmă să va fi culcat . . .? “

„Mă duc să-l iau de g â t!44In momentul când Domnul Săsan era să âsă ca

un turbat pe uşă, intrâ factorul de la telegraf cu o depeşă.

Domnul Săsan luâ in primire depeşa, expediâ pe factor, apoi ceti telegrama:

189

„Ruşii! au trecut Prutul . . . resboiul este decla­rat. România va fi implicată, căci Ruşii au dobândit dreptul de a trece pe la noi cu armatele lor.“

Asta era cuprinsul depeşei.„Poftim !“ exclamă, Domnul Sâsan. „Trebile să

îngrdşă pentru politică, er pentru noi comercianţii să pregătesce o recoltă de aur. Polii imperiali ai Ruşi­lor vor juca prin piaţă, păcat că trebue să mă lipsesc tocmai acum de ajutorul Tomiţei."

„No, că ai şi nimerit’o, Ruşii vor cumpăra sdren- ţele vdstre! "

„Ruşii n u , dar Româncuţele nostre, cu polii rusescl.“

„Acesta aşteptare nu te va fi făcut ddră ca să-ţi fi luat sâma. Vecii să nu ne per4ă lăcomia ta “

„Sârnă, eu semă. L ’aş goni chiar numai fiind-că a îndrăznit a-şl ridica ochii până la fiă-mea, mojicul de el.“

Şi cu aste Domnul Săsan eşi.Babeta merse în urma lui, ca să intre şi ea în

odaia în care era Tomiţa cu Leniţa.Sofia stase cât stase cu soră-sa şi cu Tomiţa,

dar urându-i-să de a tot căsca, căci nimeni nu vor- bia nimic, <jise ndpte bună şi să retrase în odaia d ’a- lăturea unde steteau paturile lor şi unde se culcâ.

Tomiţa rămas singur cu Leniţa nu îndrăzni din­tru întâîu a-i vorbi. Nici Leniţa nu spuse nimic, ci oftâ mereu.

Intr’un târcliu Tomiţa îşi luâ inima în dinţi şi întrebă:

„De ce oftezi?“„Mă mai întrebi?"„Pentru Dumnezeu, d<5r nu vei fi neliniştită prin

soirile ce v ’am adus eu în astă seră."„Cum să nu fiu, biata mamă!"

190

„Să-i fiă ţăi’îna uşdră şi memoria neuitată, dară sortea omului este de a muri . .

„Insă nu de otravă! “„Astea-s numai nisce bănneli ale unei mahala-

gidice, cum a 4*s prâ nimerit Sofia. Să uităm de ele dar.“

picând astfel Tomiţa se apropiase de fată si în­cepu s’o mângâie, netedându-i mâna.

Leniţa pe semne perdută în gândurile cele triste ce-i provocaserâ scirile de astăzi, suferi acesta mân­gâiere.

Tomiţa deveni mai îndrăzneţ.„Leniţo,“ (|ise el cu vocea şoptitdre, „doliul nu

ţi-1 pot lua de la inimă, dar îţi pot da asigurarea, că ori ce s’ar întâmpla, eu voi fi gata a te apăra, a te scuti. Primesci scutul meu?“

Leniţa începu a plânge şi-şi sprijini capul de peptul Tomiţei.

Acesta nu putu scăpa ocasiunea. Strângând pe iubita copilă cu foc, i sărutâ guriţa.

In acest moment uşa se deschise.O spaimă repentină cuprinse pe amanţi şi-i pre­

făcu pe amândoui în nisce stăne de pâtră.Aşa va fi împetrit şi Loth cu soţiă-sa când a

întors privirile lor .înapoi spre Sodom şi Goraorha.Pe tinerii noştri! îi amorţise apariţiunea Dom­

nului Săsan, care să ivise în acel moment în uşă.La spatele lui stetea guvernanta.„Eată-i!“ di se ea.„Afară din casa mea,“ răcni Domnul Săsan după

un moment de tăcere, la care-1 redusese indignaţii!nea.Leniţa leşinase, încât Tomiţa n’o putea lăsa din

braţe.„ Afară!‘‘ repetâ Domnul Săsan cu glasul răguşit

de emoţiune.

191

Spre nefericirea sa, Tomiţa nu putu fugi de furia Domnului Săsan, căci era silit a duce mai întâi ti pe Leniţa cea leşinată până la un divan.

Domnul Săsan, cuprins de nebunie ridica basto­nul şi începu sâ încarce spinarea Tomiţei cu lovituri dese.

Tânărul maltratat, din o singură săritură aruncă pe biata Leniţa pe divan, apoi întorcându-să galben ca căra eătră Domnul Săsan i 41se ţişnind:

„Să nu mai d a i!“„Opresce!“ strigă şi Babeta parte de milă, parte

de frică.Domnul Săsan însă era turbat. Nu voia sâ să

oprâscă.P e r in d şi Tomiţa resonul, să aruncă asupra lui

şi-l prinse de mâni, apucându-1 cu atâta putere încât trebui să scape bastonul.

„A fară!“ răcni Domnul Săsan, „săriţi, ajutor, mă omără.“

Tdtă casa să puse în mişcare la aceste strigăte. Servitorii alergau din t6te părţile.

„ Luaţi-1 de gât şi aruncaţi-1 afară!“ strigă Dom­nul Săsan cătră aceştia.

Ei voiau să să arunce asupra Tomiţei, dar Babeta sări la el, îl luâ de mână şi-l trase în odaia de dur- mit, care era alăturea, di când eătră lumea adunată şi cătră Domnul Săsan; „ lăsaţi-1 în grijea mea; duce- ţi-ve de vă culcaţi!“

CAPITOLUL XXX.

Schimbări mari.

Tomiţa începu să plângă de ciudă şi de mâhnire.Babeta eşi ârăşi în odaia cea laltă, unde avu cu

Domnul Săsan o convorbire mai lungă.

192

Domnul Săsan plecâ; Babeta să intdrse cu Le- niţa, care era mai mult mdrtâ de cât via.

„Culcă-te draga mea,“ i 4ise ea, apoi întorcân- du-să cătră Tomiţa, care stetea ca şi tâmpit într’un colţ i dise:

„Vină cu mine!“ apoi eşi mergând ârâşî în odaia în care să petrecuse scena ce am descris.

Tomiţa o urmâ şovăind.„Tomiţa, “ începu guvernanta, „mă ve4i mâhnită

până în suflet. Sciu că te-ai îndoit şi te mai îndo- iescl de mine, dar n ’am de cât să pronunţ o singură vorbă pentru a te face ca să te căiesci. Am vrut să ţin secretul, mai ales după întâlnirea ndstră din ha­nul Gabrovenilor. “

Băiâtul să roşi la acâstă amintire.„Acea întâlnire mi-a dovedit că eşti un băiat cu

minte, purtarea ta . . . Nu te mira că-ţî 4’-c măi,“ con­tinuă dânsa după o mică pansa provocată prin sem­nele de uimire ce arăta Tomiţa, „nu te mira, căci peste puţin vei afla explicarea. — Trebue să revin însă la întâlnirea nâstră din han. îţi aduci a minte, că te întrebasem de părinţi ? “

„D a !“„Ei bine, mi-ai spus că mamă-ta e o ţărancă, şi

că nu cunosc! pe tată-tău!“„Aşa este!“„Eu insă îţî voi spune, că ai greşâlă. Acea fe-

meeă caie în ochii tăi trecea de mamă-ta, a fost nu­mai doica ta.“

„Să pâte, Dumne4eule! Dar tata?“„Tată-tău a fost un Domn mare?“.„Nu te întreb de asta, ci voiesc să sciu deeă a

fost cununat cu mamă-mea.“„ De ce nu mă întrebi de mumă-ta! “,,Fiind-că mai bine n’aş voi s’o cunosc, dâcă nu-s

fiul ei legitim /1

193

„Aşa, — bine, nu-ţî voi vorbi de ea.“„Nu-mi vorbi. Este mai bine să nu-mi afirmi

temerile mele. Mi-ai spus deja pre mult pentru o- dihna mea, lasă-mi cel puţin mângâierea indoielei, nu-mi tăia prin mărturisirile Dtale firul speranţei în­tru onestitatea nascerei m ele/1

„Etă câ me plec voinţei Dtale,“ replică Babeta. „Una insă te rog. Spune-mi ce ai de gând să faci acum.11

„Am de gând să m or!“„Nu fi copil,“ <}ise Babeta în a cărei inimă s6

lupta duioşia cu frica.„Ce mai pot căuta in astă lume. Cui mai pot

folos"'. Fără părinţi, fără cerc de activitate . . . . Nu sunt bun de nimic/"

„Aş voi să te mângăiu, dar nu pot,. Dici că nu eşti de nici un folos în lumea asta, N ’ai dreptate! tocmai acum este mai mare lipsă ca ori când de braţe bărbătesci.11

„De ee tocmai acum ?11„D ’apoi dormi de nu scii, că Muscalii au decla­

rat r&sboiu Turcilor şi că va lua parte şi România la acest resboiu.“

„Ha, bine tiicî,u exclamă Tomiţa. „De ce să-mi dau vidţa pe nimic, s’o jertfesc mai bine pentru mă­rirea ţărei!“

„Vreai să te inrolezi?“ întrebă nemţdica cu o privire pânditore.

„Da, mă înrolez, ca să mor pentru patria!“ —„Acum însă mergi de te culc dise Babeta.„Bine clici, trebue să mă grăbesc, ea să nu să

închiqţă tote hotelurile/1„Când o să te socotesc! cu Domnul Săsan.11„N am să-i dau nici o socotdlă, eu însă renunţ

la t6te.“yBftbeta." 13

194

„Răii faci. Dar lasă că voi avea eu grije de in­teresul Dtale. “

„N6pte bună.“„N6pte bună.“„Aproposito, dă-mi cheea de la odaia Dtale şi

trimite-mi mâne respuns unde să-ţi aducă lucrurile Dtale. “

Tomiţa dete cbeia şi plecâ.Babeta il conduse până la uşa scărei, pe care o

închise în urma lui. Apoi întorcându-să, merse de-a dreptul în odaia lui, unde scotoci şi scormoni totul.

Afară de acel flacon, care conţinea spălăcania covorului, nu găsi nimic ce ar fi avut interes pentru dânsa!

Flaconul îl luă şi-l aruncă în latrină.Tomiţa chiar a doua (ţi 8& presentâ la ministrul

de resbel şi ceru a fi înrolat.Cererea sa fu admisă.Când au<ţi Domnul Săsan despre acâsta, <Jiae:

„Dumnecţeu nu bate cu băţul, — ce mai piftie vor face Turcii din el, ori — ceea ce-i mai de creiţut, — îl vor împuşca ai noştrii ca desertor, căci la întâia bubuitură de tun, va dosi.“

Nu-1 scia Domnul Săsan pe Tomiţa, tot aseme­nea precum nu sciau să preţuâscă locuitorii Bucures- cilor şi ai ţărei întregi armata română după adevă­rata ei valăre.

Era amărît Domnul Săsan de lipsa Tomiţei din prăvălie. Trebuia el însuşi sâ-i ia locul şi făcendu-i acâsta multă bătaiă de cap, căuta a-şi vărsa necazul prin vorbe, cum erau şi acelea pe care le-am repro­dus mai sus.

Apoi mai avea să reguleze şi afacerea cu cocâna Ţica, ceea ce contribuia încă mult la iritaţiunea sa.

In primul moment pe care şi-l putu rupe de la

195

afaceri, trimise după un băiat, un oltean isteţ, care vindea caş, p6me, verdeţuri, pui, după cum să nime- ria, şi care făcea şi alte serviciurî, când avea regaz şi i să plătia bine.

Cu acest oltean anume Niţu merse Domnul Să- san a casă.

„Ascultă Niţule, este vorba să mă faci să câştig o prinsăre," i <|i8e el acolo.

„Poruncă boierule!“„Vedi colea p’acel canar în colivie."„Ii văd boierule."„Pe acel canar sa rni-1 iai, şi să mergem amen-

doui în mahalaua Lucaciu. Acolo îţi voi arăta o casă. Deeă va fi ferâstra deschisă va trebui să faci ce-i face, ca să sbăre canarul în casă; ăr de va fi închise fe- restrile, atunci vei intra în casă şi întrebând de co- c6na vei cere de la dânsa voie, ca să cauţi un canar prin curte. M’ai înţeles?"

„înţeles Domnule!"„Dar încă nu ţi-am spus tot!"„Aştept să-mi mai spui!"„Dâcă vei face să sbăre canarul prin terestră în

casa cocănei, atunci îndată vei intra şi tu acolo şi vei cere pasărea înapoi, dicând că-i a ta."

„Asta-i pre firesc şi adevărat lucru."„Cocăna nu va voi să-ţi dea canarul, tu să-l mai

ceri, apoi la cele din urmă să te rogi ca să-ţi dea cel puţin un bacşiş pentru ostenâla ta."

„Cât pentru bacşiş, nici o grijă să n ’aibî bo­ierule. “

„Dar să p6te că cocăna nu va dice că-i al ei când vei cere canarul. Atunci firesee n’ai să mai faci nici o vorbă ci să vii drept la ruine inapoi şi să-mi spui."

„Înţeleg boierule."iă*

196

„Acum trebuie să-ţi mai spun, cum să urmezi dâcă terestra nu va fi deschisă/4

„Atunci voi cere voie să caut prin curte!44„A şa-i; — după puţină căutare vei spune că ai

găsit canarul şi-l vei arăta cocdnei.44„Care va începe să chcă câ-i al e i !44„Aşa cred şi eu !44„Ş'apoi va urma ârăşî bacşişul/4„Tocmai, âr decă nu va 4*ce că-i al e i !44„Voi tăcea şi voi alerga de-a dreptul la Dta ca

să-ţi spui.44„Văd că m’ai înţeles pe deplin; însă decă nu-ţi

va da bacşiş, fă vânt canarului în curte/4Prâ bine boierule.Niţu olteanul plecâ. Găsi ferâstra deschisă la

cocdnă Ţica.Avea deci o mare sarcină, căci era vorba să nu-i

scape cumva aiurea canarul când îi va da drumul spre ferdstră, său să 1 bage cumva eine-va in semă când va vârî mâna cu canarul prin ferdstră des­chisă. —

Să gândia, că 6re nu va fi mai bine decă ar face ca şi când n ’ar fi nici o terestră deschisă.

Niţu nu era deprins cu multă bătaiă de cap, cu chibzueli în cdce şi în colo» Alese îndată, ce i să păru mai lesne.

„Cocdnă, cocdnă,44 începu să strige cât i lua gura. —

îndată să puse cocdnă în ferdstră.„Ce vreai mojiciile ?“ întrebă ea.„Mi-a scăpat un canar şi a sburat în curte la

Dta. Fă bine şi ertă-mî să-l caut/4„U n canar ţie, m ojicule!'4Niţu nu mai aşteptă nici o voie său vr’un res-

puns, ci sărind dintr’un singur avânt în curte, să făcu ca şi când ar fi luat ceva de jos.

197

„Etă-1, âtă-I,11 strigă cu bucurie cătră eoc6na Ţica, care privise cu uimire ia apucăturile lui.

„Adă aici pasărea,“ strigă ea acum, ,,este a mea, mi-a scăpat erî din colivie.11

„Ce-mi dai?11 întrebă Niţu.„Ce să-ţi dau obraznicule, o bătaia bună să-ţi

dau.11 —„No că (]eu pentru o bâtaiă n’am să-ţi dau eu

canarul. Mai bine etă-1!“ şi cu astea Niţu dete dru­mul paserei.

„M işelule!11 răcni cocdna Ţica.Sărut mânile cocdnă,11 mai d’ se olteanul tulin-

du-o drept la Domnul Săsan, ca să-i raporteze isprava sa. Canarul însă din întâmplare sburâ în casă, unde fu prins de cocona Ţica, ceea ce vă^u olteanul.

,,Ai câştigat prinsdrea Domnule,11 <J’se termi­nând raportul său, ,,s’o taiu acum pe acea cocdnă şi tot va ^ice, că cana’ ul care i-a sburat astăzi de la mine în casă este acela care i-a fugit Domniaei.11

„Bravo, bravo Niţule!11 respunse Domnul Săsan vesel, „m ’ai făcut să câştig mult, na şi ţie o parte din folos.11

Era un galben sclipicios ce puse in mâna oltea­nului.

„Sărut mâna boierule!11„Dar nici o vorbă cătră nimeni despre acâsta.

Audit-ai!“„Aş fi sciut, şi fără să-mi fi spus.11Domnul Săsan alerga să comunice guvernantei,

că reuşise stratagema lor.„Să-i mai dau şi eu perdaful, apoi sciu de bine

că nu vom avea să ne mai temem de ea,11 (Ţse nem- ţdica. —

Cocdna Ţica să pusese pe chibzueli.Tot nu-i venise să erâcjă, că spurcata de gu­

198

vernantă să nu fi fost de vină Ia mdrtea Măriei Să- san. Dar canarul ei mai trăia încă şi acum, după ce mâncase din zaharul preparat cu apa din covor, deci limonada nu fusese cu otravă, dar fusese otravă în alt ceva şi de altă dată şi pace. '

Ajunsese tocmai la acestă conclusiune când să pomeni cu Babeta.

„Na, poftim plăcinta, dtâ ipochimena!“ îşi dise ea, ,,ce-o fi vrând.“

,,Bună diua D6mnă,“ salută Babeta cu aer rece.,,Bună 4iua,“ replică cocdna Ţica cu dispreţ şi

să opri la uşă pentru ca nici guvernanta să nu mdrgă mai departe şi să nu să pună jos cumva.

„Tomiţ’a, fostul băiat de prăvălie dela noi, ţi-a a- dus eri un covor,“ începu Babeta fără nici un pre­ambul.

Cocdna Ţica era puţin cam uimită. Nu scia ce va eşi din asta. Tăcu pentru un moment, apoi însă ise:

,,Da, a adus, ş’apoi ce-i cu covorul ?u,,E de furat,“ replică Babeta.,,De furat!“ exclamă cocdna Ţica.,,Da, închipuesee-ţî. Acel băiat, pe care Domnul

Săsan l ’a cules după drumuri, plătesce astfel bună­tăţile de care a avut parte.“

„Cine ar fi credit una ca asta!“„Dar lucrul este încă şi mai detestabil, de cum

ai crede!“„Detestabil, cum am dice scârbos! Să pdte! Mai

detestabil încă!“„Da. Eri sdră când Domnul Săsan a descoperit

furtul, din care covorul face numai o mică parte, scii ce-a făcut Tomiţa.“

„D e unde să sciu,“ respunse cocdna Ţica, pe care era mai s’o apuce istericalele.

199

„A început sâ-l ameninţe pe Domnul Săsan! p i- cea că ar fi otrăvit cu mine împreună pe soţia-sa,“ aici nemţ6iea îşi şterse cu năframa peste ochi apoi urmă cu vocea înecată, „şi că astea tdte le-ar scii de la Dta.“

„De la m ine?“ făcu cocdna Ţica speriată„Da, de la Dta şi încă într’un mod fdrte stra­

niu, spunea de un experiment ce aţi făcut cu co­vorul, — de un canar otrăvit . . . dar dtă-1 dovedit mincinos, căci canarul Dtale este în colivie, ori ai mai avut altul ?“

Cocdna Ţica era bună bucurdsă, că se întorsese vorba la canar.

„Ba nu, n’am avut altul, este canarul meu, To- miţa minte, precum vedî . . . Covorul . . .

„L ’ai cumpărat,1 o întrerupse Babeta.„Da l ’am cumpărat, “ afirmă cocdna.„Şi l ’ai plătit!“„Negreşit!“„Nici nu să putea altfel, i-am spus eu Domnu­

lui Săsan care este prd prd bănuitor din fire. De ai scii până unde merse cu bănuidla! Era să vină chiar el la Dta. Nu l’am lăsat, căci Dsa, una, două parchet, judecător, nu scie alta. Nu l ’am lăsat să-l dea nici pe Tomiţa în judecată. L ’a gonit numai. îşi va lua el plata şi aşa, căci să face soldat, după cum am au- <jit. — Sărut mâna cocdnă.“

Cu aste să duse.Cocdna Ţica remase consternată. Din acel mo­

ment nu mai scdse din gură nici un cuvent măcar împotriva guvernantei.

't

CAPITOLUL XXXI.

Grivita.9

Tomiţa să pricepea în mânuirea armelor, căci fusese în garda orăşenâscă. Sciind şi carte ajunse peste puţin sergent.

Era în aî doilea batalion de vânători, care făcea parte din divisia a patra de sub comanda colonelului Anghelescu, adică era dintr’aceia, cari au avut parte de Plevna.

Istoria resbelului din 1877 s’a descris de mulţi cu până mai maestră decum p6te fi a nâstră în ase­menea materie, deci nu ne putem ocupa de eveni­mentele reşboinice decât numai întru cât a participat Tomiţa la ele.

Nu voim să urmărim cariera sa cea militară din­tru început, nici să-l însoţim în mersul său peste Du­năre şi prin Bulgaria, ci vom sări de o dată la punc­tul culminant al faptelor sale reşboinice.

Era în August al anului 1877.Ruşii deja în mai multe rânduri mâncaseră bâ-

taiă de la Turci, şi Osman paşa îl îngrozise aşa de tare, încât slăbind din sumeţia lor. să adresară cătră Domnitorul României, poftindu-1 ca să le vină în ajutor.

Sfetnicii lui Carol asigurară cât putură interesele ţărei faţă de Ruşi, apoi armata română să puse în deplină cooperaţiune cu cetele museale pe câmpia Bulgarii.

încă nu avuseră Românii nici o ciocnire cu Tur­cii, dar ţânuta lor de până acum, nu numai că îm- prăştiase temerile necredincioşilor din ţâră, dar silise

— ■ 201

deja atât pe Muscalul aliat cât şi pe Turcul duşman a da respect acestor 6mem, care cu tot exteriorul lor nearătătos, dezvoltaseră t6te virtuţile militare, disci­plină, inteliginţă la tote evoluţiunele strategice, per- severanţă şi abstinenţă admirabilă.

De când Tomiţa se făcuse soldat, pare că i să schimbase t6tă firea, nervii săi cei moleşiţi de viăţa din capitală se oţăliseră prin regimul dur şi necruţă­tor la care-1 supusese traiul de campaniă.

Dăeă n’ar fi avut să geme sub o lovitură su- fletăscă atât de aspră, s’ar fi putut simţi fericit în vigărea cea nouă a corpului său.

Dar lucruri de acelea de care suferise bietul bă­iat nu să uită atât de lesne, apoi nici chipul adorat al scumpei Leniţe nu-1 părăsise şi, necontenit i revoca fel de fel de scene din trecutul seu.

Soţii săi îşi petreceau timpul cântând la doine şi trăgend la hore, chiar şi acum când ajunseră din- naintea' redutelor inamice, unde serveau deja drept ţintă Ia puscile şi tunurile Turcilor.

El însă nu lua parte la veselia tovarăşilor săi de luptă.

„Haide Tom iţă!“ i dicea adese-ori câte un coleg de arme, „prinde-te cu noi în horă!“

„Dar lasă l măi, nu-1 vecji că să crede mai mult de cât noi, este boier!“ observă altul.

Tomiţa zimbea dureros, dar nu cjieca nimic.Ce i-ar fi folosit, decă ar fi declarat, că e gre­

şită părerea aceluia, care elicea că el să crede mai mult de cât cei laltî.

Zimbea dureros, căc1 îşi aducea a minte, că el departe de a fi mai mult ca acei flecăi voioşi, nu avea nici măcar un nume onest ca ei.

„Voi spăla eu ruşinea cu sângele versat pentru libertatea patriei mele,“ îşi (jicea el atunci şi-şi în- ghiţia tristeţea.

202

„Ce frumos, când va ceti Leniţa în lista călu­ţilor numele meu şi când o lacrimă de compătimire va uda hârtia cea nesimţit,6re.“

Apoi cădea in mii şi mii de combinaţiuni, cum să facă mai folositdre mdrtea sa pentru causa cea sfântă a eliberărei popdrelor creştine de sub jugul păgânesc.

Era în 27 spre 28 August 1877 când corpul de armată din care făcea parte divisia patra, în care ser­vea Tomiţa şi care înaintase deja de mai ‘multe cjile până dinaintea Plevnei, când cî'cem divisia patra că­pătă ordinul ca să atace şanţurile turcesci, care să aflau spre resărit de la reduta Griviţei.

La primirea acestui ordin soldaţii români să um­plură de un entusiasm ne mai pomenit. Ca şi când s’ar fi vorbit cu toţii, întinseră o boră atât de mare în cât să minunară Turcii din redute şi să încercară a le strica pofta, aruncând cu ghiulele şi obuze prin­tre ei.

Soldaţii făceau haz de ele. Numia obuzele scrdfe, care făta purcei, şi nici că le luau mai mult în sămă de cât bună 6ră ar fi luat în sâmă vr’o petră aven- tată spre ei.

Chiar şi Tomiţei i să ştersese mâhnirea de pe inimă. Şuerătura destul de înţepătdre a gldnţelor şi mirosul fumului nu putuse să-l scdtă din rugină, cum (Jiceau camarazii săi; acum însă să îngroşase trăba.

Trecuse de mietjul nopţii, când coldnele române să puseră în mişcare înaintând cu precauţiun şi evi­tând de a face sgomot în credinţă că doar’, doar’ îl vor surprinde pe păgân. Dar de unde?

Spurcaţii îi simţiseră.Tăceau însă, nu deteră nimic pe faţă şi lăsară

pe Români să să apropie mai bine de ei ca să-i în­spăimânte fără de veste, şi să-i ia la fugă.

203

Românii înaintând mereu să apropiaseră de şan­ţuri, ca de o bătătură de puşcă, când de o dată ce să veijl! ori mai bine <p8i ce să aucjl?

O pocnitură de credeai că s’a pornit una din a- cele furtuni cum le avem câte o dată prin CarpaţiI noştri, unde nici nu mai eşti în stare a număra trăz- netele de iute ce să urmeză.

Noroc că îi deprinsese Turcul pe Români cu a- semenea bubuit şi troznit, căci dăcă l ’ar fi au^it ei atunci pentru întâiaşl dată, nu seim cj.eu ce s’ar fi în­tâmplat.

Tomiţa după cum a mărturisit el eu gura sa mai pe urmă, cu tăie că pornise d’acasă anume ca să caute mdrtea de vitez pe câmpul de răsboiu, avu un mo­ment de slăbiciune şi încă de aşa slăbiciune în cât, dâcă nu i-ar fi fost ruşine ar fi căutat să să ascundă undeva.

Dar asta ţinu numai până când picâ unul din­tre soţii săi, care mergea lângă el.

Vederea acestui om, acestui bun camarad şovă­ind, a sângelui ce-i ţîşni din rana mortuară, avu un efect straniu asupra lui.

In loc de a să îngrozi şi mai tare, fu apucat ca de o furiă, de o turbare. Era setea de răsbunare, era o sfântă ciudă, care insuflă acelora ce sunt apu­caţi de dânsa, spiritul eroismului.

Cu cât cădeau mai mulţi împrejurul său cu atât să îndârjea mai mult, dar nu numai el, ci toţi cari mergeau cu el.

Aşa însetaseră copil —- cum numiau ofiţerii pe soldaţi, — aşa însetaseră de sânge păgânesc, în cât alergau înainte cu sudorile pe frunte, cu dinţii în­cleştaţi, scoţând numai din când în când, câte o chi- uitură de furiă.

Toţi zimbeau a milă, când un comandant mai

zelos ca cei lalţi seu mai puţin cunoscător de 6menl seu în fine mai puţin atent la soldaţi, înfcepu a striga: „înainte băieţi . . . nu vă temeţi băieţi . . . nu care cumva să întdrceţi spatele . . . pieptul e mai greu de nimerit!“

Furia devenia mai turbată.Turcii trăgeau mereu.„A dio,“ <j‘se ^ăşi unul din camarazii Tomiţei,

şi, nimerit de un glonţ în piept,' cătju la pământ.Nimeni nu să putu opri ca să vâ<jă de el, tot

piecum nu să putuse opri nimeni ca să ve<jă de cei care căzuseră înaintea lui.

„A dio“ respunse Torni ţa urmând a-şi fuga.Salutarea murindului, ca prin un farmec neînţeles,

i readuse a minte de Leniţa.„Bine că nu mă p6te vedea aşa,“ îşi <Jise el, „ce

groză mi-ar mai duce!“Capul colanelor române, unde să afla şi Tomiţa,

ajunse la şanţ.Cei din şirurile prime să învălmăşiră cu Turcii.Nu trecu nici un cart de oră şi âtă că un stâg

cu tricolorul românesc fâlfăia d’asupra şanţului.Acâstă vedere electrisâ pe Români.Ca şi orbi sileau înainte, mereu înainte. Mulţi

dintre ei cădeau, dar cei care remâneau umpleau în­dată golurile.

In zadar le fu cerbicia Turcilor, în zadar tur­barea, în zadar vitejia lor, trebuirâ să să retragă.

Tomiţa avuse norocul de a face parte din acea divisiune care repurtase prima victorie a armelor ro­mâne inaintea Plevnei.

In urma acestei isbânde Românii să aflau într’un punct asigurat ca vr’o 1200 până 1800 metrii de la reduta Gri viţei, ce, după planul de resboiu al Româ­nilor, trebuia să catjă cu ori-ce preţ.

205

Nu suntem în stare a descrie bucuria de care să umplu inima Românilor, dar mai ales a Tomiţei, văciându-se învrednicit de sdrte de a să număra şi el printre vitejii acelei cj^8 şi — lucru nepriceput — Leniţa nu i mai eşia nici de cum din gând.

In acest moment ar fi vrut să fi fost şi ea de faţă ca să-i admire pe toţi, dar mai cu sâmă pe densul.

N ’ar mai fi căutat mdrtea cu nici un preţ, căci după t6te minunile ce să întâmplaseră cu el, în acest moment de supremă satisfacţiune, putea nutri legitima speranţă, că norocul i va surîde şi cu privire la as- piraţiunile sale cele intime.

Cu tdte astea dâcă ar fi vă<}ut rndrtea venind la el, nu s’ar fi speriat de ea, ci i-ar fi urmat cu capul ridicat scoţând un singur suspin stors de amintirea jalei, ce ar causa reposarea sa scumpei sale Leniţe.

T6tă cjiua acea precum şi cea urmâtără, Româ­nii o petreeură în pregătirile pentru un nou atac, pe care aştepta a-1 întreprinde din ceas în ceas.

Tomiţa, setos de nouă gloriă, muria de nerăb­dare, ca să să vc(ţâ ărăşi în luptă. Dar pe lîngă setea de glorie îl mai îmboldea încă ceva.

I să părea că îndată ce să vor învălmăşi Ro- nii cu 6stea lui Osman paşa i vor bate aşa de cum­plit, încât i vor scăte din Plevna şi vor sili prin a- câsta pe Sultanul de la Stambul ca să încheiă indatâ pace. —

Pace pentru Tomiţa era egală cu întărcerea tri­umfală la Bucuresci.

£tâ esplicate căuşele nerăbdare! ce-1 muncia în şanţul dinaintea Griviţei.

Noroc numai, că nu avu să aştepte mult.Era în cjiua de 30 August.O <|i de tdmnă, limpede, soratică.

Tomiţa privia de pe marginea şanţului turcesc, pe care-1 cuceriseră Românii şi de unde nu mai eşise.

Locul care să întindea dinaintea sa spre redutele turcescl, era şes, numai unde să apropia de Griviţa era puţin cam suiş. La stânga se cobora o câmpie, ca şi o albia afundă.

Tunurile Românilor erau astfel aşezate . . .Trei-deci şi şâse la număr steteau într’o liniă,

care începeau de la viile din sus de satul Gri viţa, treptate spre redută, âr două - spre - (jece erau la re- servă. —

Pe când să uita Tomiţa aşa şi-şi făcea în sine un plan cum s’ar purcede mai bine, pentru a lua re­duta, numai âtă că sună alarmă şi soldaţii primesc ordinul a să forma în coldne de atac.

Brigada întâia a colonelului Boranescu şi a doua a colonelului Cantilli aveau să atace Griviţa cea mare. —

In acelaşi moment incepu bubuitul tunurilor ro­mânesc!, cari aveau să prepare atacul.

Până ce să formară coldnele, până una alta să făcu ca la vr’o două 6re şi jumătate. Atunci să pu­seră Românii în mişcare.

Batalionul al doilea de vânători, la care era şi Tomiţa, să desfăşură în liniă de tirailorî. Tomiţa şi cu camarazii săi erau mai aprâpe de cât toţi de re­dută. —

Dâcă ar fi mers după Tomiţa, ar fi alergat în­dată înainte şi ar fi smuls acel steag pâgânesc, care fâlfăia ca în batjocura Românilor de pe o margine a întăriturilor. Dar era cu străşnicie oprit de a să de­părta vr’unul de cei lalţî.

Tirailoriî aveau ordin a înainta de o potrivă cu colârta principală condusă de colonelul Yoinescu.

Cam pe la trei şi jumătate, adică un ceas după

m

pornirea Românilor, lupta era încinsă pe intriga liniă. —

Era crâncenă de tot.Din primele şiruri sosiau neîntrerupt răniţi, dar

nici unul dintre câţi mai aveau puterea trebuincidsă, nu părăsise arma sa.

In cea mai mare turbare a luptei să au<|ia din sute de guri noul cântec:

Fii României Toţi flăcăi de frunte Şoimi de prin carpaţî,

şi aşa mai departe, er refrenul: arme arme, arme ne mai daţi, însufleţea pe luptători la acte ne mai po­menite de bravură, pe cei răniţi însă la scumpa păs­trare a armelor preţidse.

împuşcăturile pîrăiau una, neîntrerupt, Turcii a- părau reduta cu îndârjire, dar Românii înaintau în colone strânse, fără a fi sguduiţi.

începuse a înopta, lupta însă totuşi mergea înainte.

Tunurile s’apropie de redută şi bombardezâ Gri- viţa cu efect, ceea ce dă Românilor prilej a să apro­pia mai tare de posiţiunile Turcilor.

Nu mai puteau răbda să ţintâscă din depărtare asupra Turcilor. Cu un „u r a “ resunător tirailorii din al doilea batalion, câţi mai remaseră. să urcă pe suişul de dinaintea redutei şi âtă-i: la parapete.

Tomiţa era cel dintâiu şi mergea oblu la stâgul turcesc. Cu el înainta vânătorul George loan, ser­genţii Stan George şi Nica Vasilie.

Gldnţele Turcilor şuerau d ’asupra capetelor lor, dar ei nici habar nu aveau.

„La steg cop ii!“ strigă Tomiţa avântându-se din- tr’o singură săritură spre punctul unde fâlfăia semi­luna păgânâscă.

Soţii Tomiţei ca nisce smei în urma lui.Dar şi Turcii reeunoscuseră intenţiunea acestei

mâni de 6mer>i şi alergau întru apărarea stogului.Tomiţa întrecuse pe soţii sei eu vr’o <je<’e p&si.In momentul când întinse mâna ca se smulgă

stâgul, să vechi împresurat de vr’o cinci, şăse păgâni.Lovind cu arma în drâpta şi în stânga doborî

pe doi dintre cei care etan mai aprdpe de el, apoi însă fu nimerit şi el în cât cădu fără simţiri la pă­mânt. —

Era rănit de mdrte.

CAPITOLUL XXXII.

S o r a d e c a r i t a t e .

De când plecase Tomiţa să schimbase în casa Domnului Săsan multe nu numai în fond ci şi în formă.

Guvernanta cu fetele nu mai şedeau sus, ci să mutaseră jos şi ocupau apartamentul, care mai 'nainte era reservat pentru Domnul şi D6mna Săsan, âr stă­pânul casei şedea în odaia Tomiţei.

Babeta provocase de vr’o două ori pe Domnul Săsan, ca să-şi împlinâscă promisiunea, să plece cu dânsa în streinătate la cununie; dar împrejurările să o- puneau acestei dorinţe n u t r i m a i tare din partea ei de cât a lui.

In urma răsboiului, afacerile luaseră un avânt aprdpe de necredut, aşa încât Domnul Săsan nu pu­tea lipsi de la trâbă, fără ca să-şi pună în risic în- trâga sa avere, — mai cu sâmă acum unde îi lipsea cel mai de frunte ajutor —1 Tomiţa.

Babeta să interesa deci prâ mult de starea lu­crurilor de pe câmpul de răsboiu, din care causă să

209

abonase la un jurnal şi-l cetia pe fie-care <ji eu a- tenţiune.

Tot atât de tare să interesa şi Leniţa de eveni­mentele belice. Şi densa cetia cu atenţiune încordată tăte soirile de pe câmpul de răsboiu.

Intrăga capitală a României imitase mult, puţin în acăstă privinţă pe Babeta şi pe Leniţa, căci aprăpe tătă suflarea avea un interes personal la desvoltarea şi starea răsboiului.

Opiniunea, care dintru început, după cum am înţeles deja din conversaţia cocănelor din sindrofia, era cu totul în defavorul soldaţilor români, să schim­base fără de veste.

In loc de scepticism domnia acum în tăte păr­ţile încrederea cea mai nemărginită.

Curagiul Domnitorului care asistase în persănă la începerea unei canonade între Giurgiu din partea artileriei române şi Rusciuc din partea celei turcescl servi tuturor de imbold, de emulaţiune în aşa grad, încât până şi cel mai resfăţat burtă verde de băcan său lipscan n’ar fi pregetat a să arunca in mijlocul celui mai crâncen foc de pusei său de tunuri.

Erau chiar femei, care strigau să li să dea arme. Pentru astea găsi nobila Domnităre Elisaveta o cale mai potrivită şi punându-se în fruntea lor le conduse pe acăsta cale spre binele bieţilor suferinzi.

Elisaveta Dămna ca protectăra crucii roşii, orga- nisâ un serviciu de caritate pentru răniţi.

Tăte damele române să întrecură, care de care să înfiinţeze o ambulanţă, său să intre în serviciul carităţii.

Leniţa când aucji pentru prima 6ră de acăstă mişcare a damelor române, nu mai avu astâmpăr.

„Ai cetit Domniş6ră,u întrebâ pe guvernantă, „prinţesa Ghica a înfiinţat o ambulanţă şi va pleca

„Bal)«ta.K u

însăşi pe câmpul de răsboiu, ca să caute pe bieţii răniţi."

„Excentrităţi!" făcu guvernanta, aruncând o pri­vire pătrun<jăt6re asupra Leniţei.

„Ce fericite trebue să fie cocdnele care-şi pot permite asemenea excentrităţi," suspină Leniţa.

„Ce d6r’ ai vrea să faci şi tu ca ele," întrebă Sofia strîmbând din nas.

„Şi încă cu dragă inimă!“ replică Leniţa.„Ba mie mi s’a urât deja să mai fac la seamă,"

observa Sofia.„Ve^î de asta mi s’a urât şi mie. Scamă s£ facă

copii, său servitori şi servitdre, noi insă, care avem sbnţirl mai nobile, o inteliginţă mai perfectă, trebue să stăruim a le pune în serviciul patrii; âtă şi tata, să vedem ce <Jice dânsul."

„Despre ce este vorba," întrebă acesta.„Domnişdra Leniţa," <jise guvernanta cu ton în­

ţepător, „a cetit prin jurnale, că prinţesele înfiinţâză ambulanţe şi merg pe câmpul de răsboiu, şi ar voi să facă şi Domniaei după prinţese."

Nemţdica credea a cun6sce pe Domnul Sâsan. Iu acest moment însă ori nu-1 cunoscea, ori învinsă de firea ei cea rea uitase să-l menagieze. Pe scurt fiă <jis : Babeta n’ar fi putut alege un ton mai nepo­trivit, de cât acela ee-şi alesese pentru a vorbi acum Domnului Săsan, care era de o trufie fără sâmăn şi nu suferea, ca punându-1 pe el, său pe casa sa în pa­ralelă gu cineva, să-l găsâscă mai pe jos ca ori cine.

Observarea Babetei i scornise trufia; devenind roşu ca un curcan, <j'se:

„Ş ’apoi fire de ce n’ar putea şi fiă-mea să în­fiinţeze o ambulanţă?"

„Nici vorbă că nu p6te,“ se grăbi a (jice guver­nanta, „dar n’ar fi bine s’o facă."

211

,,Şi de ce nu?“ întrebă Domnul Săsan. „Fiind-că . . . pare c ’ai uitat, ori nu scii!“ „C e?“„Că Tomiţa este soldat!“„Ş ’apoi!"„Tătă lumea ar cjice, că Leniţa numai de dra­

gul lui a plecat pe câmpul de răsboiu.“Leniţa avea şi ea un pic din mândria tată-său.

La acostă observare răutăciăsâ a guvernantei să făcu ca para focului şi <Ş.ise:

„Regret că tocmai Domnişăra îmi împute ase­menea motive. îţi mulţămesc tată pentru voinţa D- tale de a-mi îndeplini îndată dorinţă, acum însă nu mai stăruiesc.“

„Tot este fătă cu minte Leniţa mea,“ clise Ba- beta voind s’o mângăiă cu mâna.

Ea însă să retrase, şi replică:„Păte totuşi nu sunt atât de cu minte precum

ai dori ca să fio.“„Ce voiesci să <Ş.ici cu acesta? “„Voiesc să cjic, că şi dăcă am renunţat la ideea

de a mă duce cu o ambulanţă pe câmpul de răsboiu, am hotărît, ca cu voia tată-meu să mă fac soră de caritate. “

„Asta nu să p6te !“ • exclamă Domnul Săsan.„Şi eu <jic aşa!“ adause Babeta.„De ce să nu se p6tă?,! continuă Leniţa, care

era fată cu minte şi scia de unde să ia pe tată-său, „dar bine <jicî, ceea ce să cade pentru Domnitorea ţărei, nu să cade pentru fiica comerciantelui Săsan.“

„Nu-i voi bă de cădere său necădere,“ replică Domnul Săsan necăjit, „ci . . .

„De ce alta ar putea dară fi vorba ?“ îşi per­mise a observa Leniţa.

„Nu voiesc, şi pace!“14*

„Rău faci tată!“„Ba nici de cum !“„Piresce, trebue ărăşi să mă întorc la vorba de

mai nainte, o fetă de comersant nu să păte pune cu prinţese şi cu boierăice. Lumea îţi va da dreptate, când voi spune, că nu m'ai lăsat. “

„Yoiesci să spui asta ’n lume.“„Fireşte, căci mă prind că va veni vorba des­

pre asta.“„Las’ să spuiă ce va voi,“ reluâ Babeta, care

stăruia acum să restabilăscă pacea, căci nu vedea nici un folos din susţinerea opiniunei sale, „însă după t6te i-ai putea permite a să face soră de caritate. “

„Dăcă <Jiei D-ta . . . " făcu Domnul Sâsan.„Şi tot o dată ai putea înfiinţa o ambulanţă sub

numele fetelor D-tale.“„Bine q[ici, aşa vom face. Astfel numele Săsan

va figura printre numele celei mai de frunte nobi- limi a ţărei.“

Leniţa mulţămi Babetei, cam cu jumătate gură, căci adevăratul ei scop fusese a merge ea însăşi cu ambulanţa pe câmpul de răsboiu. îndemnul la acăstă dorinţă, îl ghicise guvernanta, când (Jisese, că pre- senţa Tomiţei o atrăgea acolo.

Sofia insă era sinceră în recunoscinţa ei cătră guvernantă, căci să simţea făldsă, că o ambulanţă va purta numele ei.

Chiar a doua tji să făcură paşi pentru îndepli­nirea acestor hotărîri.

Leniţa fu primită cu plăcere între surorile de caritate.

De-o cam dată n’avea încă a-şi esercita profesiu­nea, căci nu începuseră a sosi până în Bucuresci ră­niţii, dar totuşi trebuia să mărgă, pe fie-care (ji, în costum de soră la spital, ca să asiste la instrucţiunea ce li să da pentru tractarea bolnavilor răniţi.

— 812 —

213

Acostă ocupaţiune i redete puţin din curagiul, pe care-1 perduse aprope cu totul de la depărtarea Tomiţei, şi o făcea să privâscă mai cu cumpăt la nenorocirea sub a cărei lovitură trebuia să sufere.

CAPITOLUL XXXIII.

Plevna.

La Viena studenţii de naţionalitate română au fondat de mai mulţi ani şi întreţin d’atuncl incdoe o societate numită: „România jună.“

Nici o dată, de când esistă acâstă societate, nu s’au adunat membrii ei aşa de bucuros şi aşa de des, ca pe timpul marelui răsboiu.

Râvna de a afla cât mai de grabă şi cât mai amănunţit noutăţile de pe câmpul de răsboiu, setea de a-şl comunica unul altuia temerile, speranţele . . . de a împărtăşi cu toţi împreună bucuriă, îl aduna, am putea dice oră de oră.

Pe Ionică Rădulescu îl găsai tot de-a-una la a- ceste întruniri său mai bine <Jis întâlniri ale studen­ţilor. El insă nu prea să amesteca în desbaterî; ste- tea la o parte şi asculta cu luare a minte la cele ce să spuneau.

Ionică era deja Doctor cu diplomă, îşi terminase chiar praxa de spital, şi nu mai aştepta decât pacea, pentru a să duce la BucurescI, unde-şl propusese a să stabili.

Aştepta pacea, nu să duse pe timpul de răsboiu, fiind-că nu-i convinea a face servicii de câmp, lucru de care nu s’ar fi putut scăpa dâcă ar fi mers acum în România.

Avea deci un mare interes personal la incheerea păcii.

214

Cucerirea Gri viţei la care luase parte şi Tomiţa după cum seim, căci Fam lăsat acolo lungit de lo­viturile mortuare ale Turcilor, tocmai in momentul când voia să ia un steag turcesc, adică soirea acestei cuceriri produse un mare entusiasm în colonia românâscă din Yiena.

Studenţii s’aşteptau să aurjâ acum de minuni şi mai mari săvârşite de Români, aşa în cât muriau de nerăbdare când cetiau prin jurnale despre evenimen­tele ce urmară luarei Griviţei şi pe care le vom re­capitula acum pentru a pune in curent şi pe cetitorii noştri.

După cucerirea Griviţei Românii să apucară de lucru, construirâ o bateriă spre vest, apoi forturile Alexandria, Yerbiţa şi Tudor. Intre Alexandria şi Tudor săpară tranşeurî pentru a putea apăra aripa cea drâptă.

A mai construit Românii încă o redută in Cali- sovaţ cu scop de a putea domina valea ce să întinde de la Yid până la Riben şi care adăpostea cavaleria română ce opera pe malul stâng al rîului Vid.

Terenul ocupat de Români de la Griviţa până la Creta era considerabil, avea o întindere de 21 ki­lometrii. Pentru a asigura linia cea lungă a Româ­nilor in contra atacurilor inamice strînseră brâul de împresurare făcând o întdreere de la satul Riben până la Vid. După ce mai eonstruiră încă vr’o două re­dute, armata română avea însemnate puncte de răcji- mare pe cdma unui deal paralel cu posiţiile turcesc!. Linia de împresurare devenia din ce în ce tot mai strimtă. Turcii simţiau mult perderea Griviţei, de a- ceea făceau dese atacuri de reocupare, însă tot de-a- una fură respinşi de Români cu perderî însemnate.

Ruşilor le venise un nou comandant la Plevna, generalul Totleben, vestit inginer, acesta fu surprins

215

de spiritul cel bun al armatei românesc! şi de exac­titudinea cu care fură executate lucrările lor. Lumea începu a-şl forma alte idei despre valdrea militară a lor. —

Ploua, ba ningea, soldaţi! români cu t6te astea nu-şî perdeau nimic din zelul, am putea cjice din voia lor cea bună.

Ostenelele şi încordările cele mari şterseră însă roşiaţa de pe feţele bravilor soldaţi, deci, dâcă ceti­torii jurnalelor erau nerăbdători de fapte militare, a- tuncî vitejii români cu atât mai mult doriau a să bate, de cât a sta la pândă prin şanţuri sub o pldiă con­tinuă de proiectile.

Comandantul divisiei a patra generalul Gr. An- ghelescu văcjând acest spirit ceru dela comandantul trupelor române autorisaţiunea de a da asaltul redu­tei, când va crede momentul oportun.

Anghelescu a ales (jiua de 19 Octomvre pentru a da asalt redutei Plevniţa, dar nu-i succese a o lua, deşi trupele române să bătură şi astă dată cu cunos­cuta lor bravură, şi dăcă nu au reuşit, causa a fost, că Turcii cari erau scutiţi în derăptul fortificaţiunelor primiră necurmat nouă ajutăre, ăr Românii nu.

Divizia a patra perduse din dece mii 6menî 5200 adică mai bine de jumătate.

Lucrările Românilor să continuau.Principele Carol şi cu statul său major chiar de

la începutul operaţiunelor era de părere, că Plevna nu să p6te lua de cât prin o împresurate desăvârşită şi că atacurile parţiale şi cu baioneta nu |pot aduce nici un folos practic.

Acâstă convicţiune fondată pe adevărată cunos- cinţă militară a fost desconsiderată de întregul con­siliu al generalilor rusesci cu marele duce Nicolae în frunte, Singur numai Totleben aproba părerea lui

216

Carol care îndată după sosirea sa modifică planul de asediu.

In urma acestei modificări Plevna la 19/31 Oc- tobre era complect împresurată atât de Români cât şi de Ruşi, împreunându-se la Dolni-Dubnic trupele lui Cantili cu ale lui Sotof, care comanda aripa stângă rusăscâ de cernare.

Osman paşa nu mai avea deci nici o linie de retragere fiind avisat d’aicî in colo numai la puterile sale, căci de nicăirea nu putea căpăta ajutor.

Intru aceea colonelul Slăniceanu să luptă victo­rios la Rahova, cucerind acăsta posiţiune şi câştigând Românilor meritatul titlu de viteji.

Inelul încheeat împrejurul Plevnei să stringea tot mai tare.

Marele duce Nicolae încă în 1 (13) Novembre provocă pe Osman paşa să capituleze, ca să puiă ca­păt vărsărei de sânge. Acesta insă trăia in speranţa, că ajutorul promis din Constantinopole totuşi i va sosi la timp, deci respunse: „suntem otărîţî, armata mea bravă şi cu mine, de a ne vărsa ultima picătură de sânge pentru sfânta năstră causâ.“

Văcjend mai pe urmă Osman paşa, că ajutorul promis nu mai sosesce, trimise la marele duce Nico­lae un parlamentar cu vorbă că voiesce a capitula sub condiţia să să retragă cu intrăga armată nedes- armată la Vidin său la Sofia. Să înţelege că acăstă capitulare nu să primi.

Lui Osman paşa nu i remase deci alta de cât a face o încercare de eşire cu t6te forţele sale, spre care scop şi începu a să pregăti.

Planul lui Osman paşa era de a, face atacul la 10 Decembre, fără ca Ruşii şi Românii să seie ceva, însă acăsta nu i-a succes.

Carol presimţind de mult intenţiunea Turcului,

217

pregătise şi el tot astfel, cât ori pe unde ar fi încer­cat eşirea, să să p6tâ concentra o armată destul de puternică pentru a respinge pe păgâni.

In săra de 9 Decembre s’a constatat prin doui spioni turcescl concentrarea trupelor osmane la podul peste Vid şi golirea şanţurilor. Tot in acostă n6pte avantposturile brigade! române Sachelariu simţiră o mişcare a inimicului, care aduna trupe spre gura Plevnei şi începuse construirea unui pod peste Vid. Dela Susurlu s’a observat în Plevna şi jur o mulţime de lumini şi o mişcare neobicînuită.

Carol decise pentru diminfiţa de 10 Decembre un atac concentric; ordinile date in acest sens fură exe­cutate numai de cât. Reservele să aşezară în ordinul de bâtaiă indicat. Trupele peste nfipte remaseră sub arme, cavaleria cu caii gata înşelaţi, totul preparat a intra in acţiune la primul semnal.

In (jlori de clile colonelul Cerchez, comandantul divisiunei a doua fu însciinţat de colonelul Cotruţ, care comanda trupele din tranşeuri, că în Plevniţa s’a observat o mişcare de retragere. Pe la 8 fire s’a observat chiar că era părăsită de Turci.

Trupele române din tranşeuri inaintară spre re­dută, pe care o şi luară în posesiune cu multă pre- cauţiune, sciind că era subminată. Din norocire însă n’a exploadat mina, căci lunta de aprindere, care era pe la intrarea redutei, o aflară Românii stinsă.

Din Plevniţa trupele înaintară cu repeziciune in câmpul retranşat de la Bucova unde desarmară gar- nisfina turcfiscă, apoi să îndreptară spre Vid unde să postară cu faţa spre apus pentru a pută să respingă pe Osman, dfică ar veni să reocupe posiţiunile luate.

Să mai luară alte două redute turcesc! din par­tea Românilor, până la Zece dre.

Pe la firele 12 brigada Cantilli precedată de ba­

218

teria călăraşă Alexandru înainta spre şoseaua Sofia dincolo de Vid spre a ataca pe inimic in flanc. Intru aceea colonelul Cerchez in fruntea divisiei sale veni de la Bucova şi inainta direct spre Plevna. Regi­mentul al şaselea de liniă din acostă divisiune fu cel dintâiu din intrega armată de împresuram care intră în Plevna sub conducerea colonelului Algiu.

Osman vă<jându-să încungiurat de mai multe părţi şi vădind încei’carea de eşire nesuccesă, încetă lupta şi înarborâ drapelul pe mai multe puncte. El însuşi era greu rănit la un picior.

Chiemâ un ofiţer din suita sa şi-l trimise să pof- tâscă pe comandantul trupelor înaintate la dânsul, ca să să inţelâgă. Acest ofiţer turcesc merse la colone­lul român anume Cerchez, şi-i spuse dorinţa lui Os­man paşa. Cerchez însoţit de coloneii! Arion, Be- rendeiu şi mai mulţi ofiţeri din statul major român, merse la Osman paşa pe care-1 aflară rănit şi încon- giurat de mal mulţi generali şi de şeful său de stat major.

Osman i declară că să consideră de prisonier împreună cu armata sa, care depune armele, numai după ce a făcut totul ce-i comanda ondrea mi­litară. —

Plevna a cădut! Osman paşa s’a predat unui comandant român! Acestă scire electrisă Iotă suflarea românâscă, umplu prin urmare şi pe membrii socie­tăţii „România-jună“ din Viena cu drdptă bucurie.

Doctorul Ionică Rădulescu îşi freca mânile, di- cându-şl: „ Plevna căcjută, pacea va fi încheeată, âr eu mă voi putea avânta pe calea, care va să mă conducă la avuţie.

CAPITOLUL XXXIV,

Trezirea.

După ce ne-am făcut datoria faţă de istoria uni­versală, dându-i, precum să cuvine, pas înaintea isto­rii personagiului nostru, trebue să ne intbrcem la Tomiţa, care nu a murit, după cum am putut pre­supune, care însă a fost mult timp mai aprăpe de m6rt,e de cât de viâţă şi a îndurat chinuri nespuse. Norocul lui, că remase in o stare de !ameţâlă chiar până in momentul în care doctoriî-1 declarară de scă­pat din pericol.

Ca pe mulţi alţi răniţi români şi păgâni, aşa şi pe dânsul îl scăpâ una din acele ambulanţe, care era datorită simţului de binelacere a damelor române.

Medicul ambulanţei cercetând rana Tomiţei, con­stată că un glonţ i intrase in piept, fără a-i fi stricat vr’o parte delicată a corpului seu, dar că glonţul re- măsese acolo şi că dâcă nu va fi scos la timp, prin însăşi greutatea sa îşi va face drum până la vr?una din părţile delicate, aducându-i mbrtea.

Ar fi trebuit deci să să scbtă glonţul.Acel medic era ocupat pe de o parte, âr pe de

altă parte fiind încă tânăr, prin urmare cu praxă pu­ţină, nu să indurâ a întreprinde acea operaţiune fărte periculb ă. Hotărî deci a trimite pe rănit de-a drep­tul la Bucuresci, ceea ce să şi făcu.

Aici Tomiţa fu supus operaţiunei celei periculbse, fiind executată de un doctor dibaciu, reuşi, dară ră­nitul remase mult timp în letargie, între mărte şi vieţă aşa în cât era cel mai cunoscut dintre toţi pa- ţienţii din spitalul central.

220

„Unde sunt?“ cu aceste cuvinte să trezi Tomiţa, in una din (| ei făcând nisce ochi mari şi căutând cu uimire împrejur.

Erau mai multe persăne lingă patul său, în cea mai mare parte cocăne; din bărbaţi doui său trei numai.

Una dintre dame stetea de tot aprăpe de patul său, ăr cele lalte să ţineau în ăre-care depărtare de la dânsa. Acea damă, ce stetea mai aprăpe era o femeeă chipeşă, cu o faţă aşa de blândă şi tot odată aşa de strălucită, în cât părea a fi un ânger pogorît din cer, ca să aline suferinţele trupeşei şi sufletesc! la o lume întrăgă.

Toţi câţi erau cu dânsa priviau respectuoşi la ea, când ainjiră întrebarea lui Tomiţa.

Un zimbet fericitor luci ca o radă de sâre pe faţa ei cea senină.

„Scăpat!“ 4ise ea, şi îi întinse mâna cu o nes­pusă bunătate.

Un fior petrecu vinele Tomiţei la atingerea a- cestei mâni albe ca crinul şi măle ca catifeaua.

Ca şi împins de puterea închinăciunei sărutâ acea mână.

„Am avut grijă de Dta, vităzul meu,“ mai <jise dama, apoi să duse urmată de toţi cei lalţi.

„A avut grije de mine!" să intrebâ Tomiţa re- mânând pe gânduri.

„Dâmna,“ i şopti un soţ de suferinţe, care era in patul de lângă el.

Tomiţa nici că-1 luâ in sâmă.„Dămua, a fost Dămna,“ repetâ celalalt.Stăruinţa acestuia atrase atenţiunea Tomiţei.„Dămnă, ce fel de Dâmnă — unde sunt,“ cu

aceste cuvinte tresări din meditaţiunele sale, care-1 reconduseseră in domeniul visurilor, astfel în cât nu

221

mai distingea realitate de fantasie, nu scia dăcă ceea ce văzuse acum să petrecuse in realitate său numai in fantasia sa.

„Dărnna, României," continuă vecinul bolnav, „Elisaveta D6mna, care a ascultat adese-ori la vor­bele Dtale tânguităre, câte o dată inţelese, dar mai mult neinţelese pe care le scoteai, când te apucau ferbinţelile."

„Elisaveta D6mnă?! dar unde sunt?" întrebă Tomiţa încă o dată cu mirare.

„In spital, la Bucuresci!"„La Bucuresci, dar Griviţa?"„Ha, Griviţa, luată de mult!"„Luată, o D6mne, acolo am fost şi eu."„Sciu, eu n’am fost tocmai acolo, dar apr6pe!“„U nde?"„Tot împrejurul Plevnei!"„Ce-i cu Plevna?"„Căzută! Osman paşa s’a predat unui colonel

românesc!"„Visez, of, ărăşi visez!"„Ba nu, nu visezi, dăcă-am fi in stare să ne scu­

lăm am putea asista mâine la intrarea triumfală a armatei române!"

„Intrarea triumfală, Românii au fost învingători. Dar steagul de la Griviţa, nu scii nimic de acel steag! “

„Steagul de la Griviţa, ba sciu, cum să nu sciu, ori ce Român scie de acest stăg, primul care s’a luat Turcilor!"

„S ’a luat dară, o f D6mne, eu am arătat calea spre el."

„Sciu şi asta! Nu ofta Domnule sublocotenent şi posesor al virtuţii militare, cavaler al stelei României şi al crucii sf-lui George . . . "

„Mi să pare că aiurezi frate," întrerupse Tomiţa pe soţul său cel necunoscut, „eu-s numai sergent."

„Ai fost, dar incă la Gri viţa te-a inaintat la gra­dul de sublocotenent..."

„Decoraţiunile.... ?“„Cele românesc! ţi le-a dat Domnul Carol, căpi­

tanul român, er cel rusesc împăratul Alexandru."„De unde sciî astea t6te?“ îl întreba Tomiţa,

căruia i crescea inima de semeţie.„Cum să nu seiu, apoi n’am aucjit eu ce vorbia

Ddmna aici inaintea patului D-tale?“„D dm na?!“„Da, din gura ei am mai aflat şi alte lucruri,

care ţe privesc fdrte aprdpe pe Dta."„Ce, ce . . .“ voi să întrebe bietul rănit, dar soi­

rile cele însemnate pe care Ie auflise cu totul nepre­gătit şi care deci trebuiră să-l impresioneze şi să-l afecteze pră mult in starea de slăbiciune în care să afla, îi tăiaseră puterile... că(Ju din nou în nesimţire.

Acăstă nesimţire ţârui o oră, două, cine scie cât ar mai fi ţânut incă, dăcă o voce cunoscută, o voce dulce, armoniăsă, o voce de serafim nu l ’ar fi deş­teptat din letargia sa.

Dintru întâiu Tomiţa credea, că ârăşi este prada jocului închipuirilor sale, dar puţin câte puţin să în- credinţâ, că nu era vis, nici vedanie, ci că să petre­cea aievea ceea ce au<jia.

Leniţa Săsan, în costum de infirmieră, vorbia cu garda bolnavilor.

„Ddmna ia adresat cuvântul?" (jicea dânsa.„D a !" respunse gardianul.„Şi el îşî venise in fire?" urmâ Leniţa.„Aşa, da, părea cel puţin că este in fire!" a-

firmâ servitorul spitalului,„Da, da’ “ continuă Leniţă, ca şi când ar fi vor-

228

bit in sine, „tot aşa cjice şi biletul acesta, ce mi-a venit de la palat, ca să mă mâne aici. p ic i însă că Toma . . . .

„Domnul sublocotenent Toma Ciurescu," o în­trerupse servitorul.

„Gă Domnul sublocotenent ar fi recăzut în ne­simţire . . .“

„Aşa pare, cuconiţă . . . să vede că sbuciumarea de bucurie . . . aflând că Elisaveta Dămna i-a purtat de grije . . .“

„Cine i-a spus asta?"„Ean vecinu-său de colea!“Toma închise ochii iute, căci Leniţa să întărse

în acel moment şi pornise înspre patul soţului său de suferinţe.

Acest soţ părea gelos de scena, care să petre­cuse. Nu-i plăcea că Leniţa să intreţinuse cu servi­torul , până când de altă dată vorbise tot numai cu el. —

„Domnule sergent/* — rănitul de lîngă Toma era deci sergent, — „ce ai spus Domnului subloco­tenent de a recăzut in nesimţire?" îl intrebă făta cu ăre-care sfiălă.

„Nimic," făcu sergentul pe scurt.„Nimic," repetâ Leniţa, „nu sciă dară de inte­

resul ce-i părtă Elisaveta Dămna?"„N ’am avut trebuinţă a-i spune de acest interes,

căci a vă(}ut pe Dămna lîngă patul seu," dise ser­gentul cu destulă asprime.

Tomiţei i venia să sară din pat şi să sugrume de gât pe acest om grosolan. Dar dorinţa, de a mai trage cu urechia la convorbirea lo r ,— pentru că spera a afla astfel lămurirea încurcăturilor în care-1 arun­case presenţa Leniţei, — i dete răbdare de a nu să

224

„Nu cumva i-ai spus,44 continuă Leniţa, fără a lua in sâmă nepoliteţa aceluia cu care vorbia, „nu i-ai spus că a vorbit în ferbinţell?“

„Ba da . .„Şi că mă pomenea pe mine — că Elisaveta

D6mna aflând despre durerea sa sufletescă, a pus o damă de ou6re de la curte de a scris tatălui meu.

„Este împăcat Domnul Săsan 1 44 strigă Tomiţa, ne mai putând a să stăpâni.

Sofia să speriâ; să făcu albă ca păretele, dar in următorul moment Să reculese şi privind pe Tomiţa cu un zimbet dulce reşpunse:

„Da, tata-i împăcat!4*„Dar Babeta?44„Domnişăra? 4„Da, guvernanta, Domnişâra Babeta?44„Când vei veni a casă, vei afla!44„A casă! aşa dară ârăşi sunt a casă la vâtra v6s-

tră,44 exclamă Tomiţa plin de bucurie, fără a mai insista, ca să afle ce <Jice Babeta.

CAPITOLUL XXXV.

P r o m i s i u n e a .

„Voiam să te cruţ, dar nu pot. De ce ai venit să-mi turburi fericirea. Eu eram înaintea ta în acâstă casă, tu ai venit in urma mea. Mie mi să cuvine dară locul prim, tu trebue să cedezi.44

Acea care pronunţese aceste vorbe cu o voce as­pră, cu resuflarea comprimată, grăind iute, era Ba­beta Cibolca. Acela cătră care erau adresate cuvin­tele astea era, după cum va fi ghicit deja amabilele cetitdre, Tomiţa Ciurescu.

„Nu te înţeleg Domnişără,44 dise el tremurând de emoţiune.

325

„Astăzi nu mă inţelegi, dar mai adinăorî m’ai înţeles. Atunci .iceai că nu voiescl a mă înţelege, şi te-am cruţat. Pretinzi a nu mă înţelege, astăzi când ţi-am declarat că nu mai pot ceda."

„F i explicită, ca să sfârşim!" exclamă Tomiţa decis.

„Domnul Săsan n’aştăptă decât expirarea termi- nului de doliu ce părtă pentru soţiă-sa, ca să mă ia in căsătorie, — este asta destul de esplicit," adause Babeta.

„D a,“ respunse Tomiţa tresărind, căci îşi aduse a minte de bănuiăla cocănei Ţica şi tot o dată şi de ceea ce înţelesese el despre Babeta.

„Ce tresari ?" întrebă guvernanta.„Cuventul doliu mi-a trecut peste osul spinârei,"

respunse Tomiţa.„Ascultă băiete,“ făcu Babeta cu privire poso­

morită, „am voit să uit de amestecul ce ai avut la prăsta încercare a acelei cocăne din mahala, îmi pare că o numesce Ţica. Nu mă face să-mi aduc aminte, că şi tu ai fost in stare a bănui un moment măcar pe mu mă-ta."

„Pe mumă-mea?“ repetă Tomiţa înfiorat.„Da, eu îţi sunt mamă, şi prin urmare nu pot

să-ţi fiu şi sdcră. ai înţeles?"„Oh D6mne!" respunse Tomiţa frângându-şî mâ-

nile de disperare, „m ’ai scăpat din gura morţii, mi-ai arătat raiul din apropiere, raiul sigur şi t6te astea — pentru ca să fiu respins din înălţimea fericirei, toc­mai când mă credeam ajuns in port."

„T e compătimesc băiete . . . "„Oh mamă, decă-mî eşti mamă! . . . "„C e? nu mă cre<ji?“„Cum să te cred. Femeia pe care o seiam că-mi

e mamă, era o femeeă prăstă, ea insă şi-ar fi dat şi„Babeta/ 15

226

mima din pept, dăoă ar fi sciut că prin acăsta îmi pdte cruţa o durere — Dta insă te gândesc! numai la folosul Dtale, căci după tdte, nu poţi iubi pe Dom­nul Săsan.“

„Cine ţi-a spus ţie, că nu-1 iubesc. Ş’apoi chiar decă ar fi aşa, prin măritişul meu nu-mi fac mie un bine, ci ţie, moştenitorului meu, asigurându-ţî avuţia lui Săsan.“

„De când copilul maşter este preferat copiilor adevăraţi, — Domnul Săsan are două fete?“

Tomiţa tresări din nou când îşi aduse a minte de mortea Ddrnnei Săsan.

„Să lăsăm aeăstâ întrebare! Destul că şeii ce-ţî sunt, şi ce voiescD

„Sciu ce pretindi a-mî fi, şi tare mă tem să nu seiu mai adevărat de cum ai crede că sciu, — ce voieseî! “

„Ce vorbe sunt astea! “ excîamâ Babeta eu ton ameninţător.

„Sunt vorbele unui om, care nu voiesce să dea din mâni suprema sa fericire, şi care vedend că vrea să i să răpescă, este gata a să apăra până la mdrfe — la vecînica peire chiar.“

„Eşti nebun, vreai să te resvrătescî in contra mamei tale.“

„Nu-mî eşti mamă, cu ce drept te numesc! D-ta mama m ea?“

„Cu dreptul ce mi-a dat creatorul ca acelei fiinţe care te-a născut pe t,ine?“

„Nu-i drept, nu Dta m’ai născut, Reveica Citi­rea din CJlmenl îmi este mamă!“

„Da, Dlmenî, aşa este, acum îmi aduc a minte, că am audit, pronuuţându--se acest nume înaintea mea când eram lăuiţă cu tine in acel sat părăsit, unde m’au trimis, ca să te dobândesc ascunsă de lume; căcî tată-tău era silit să să ferăseâ de lume.“

2 2 7

„A fost cătană tată-meu?“„Câtană?! Cine ţi-a spus asta ?“„Aşa să dicea prin sat pe la n o i!“„De unde puteau să scie sătenii cei proşti, ce a

fost tată-tău.“„Nu e fum fără foc, <Ţce 0 vorbă românăscă.

Trebue să fi fost cam aşa ceva, căci altmintrea n’ar fi vorbit lumea asa.“

„Ţi-a spus cineva ţie în faţă?“„Cum nu, chiar asta a fost pricina, că am fugit

de-a casă. Mumă-mea Reveica Ciurea n ’a tăgăduit, când i-am aruncat acostă bulă in faţă, aşa dară vecjl că nu p6te fi drept ceea ce spui Dta despre mine.“

„M ’aş indoi şi eu, dăcă n’aş fi găsit la tine un semn sigur, care nu ărtă nici o indoiălă.“

„Ce semn?“„îţi aduci a minte de întâlnirea ce am avut la

Hotelul Gfabrovenî.“Tomiţa să înroşi şi plecâ ochii.„Văd că-ţl aduci a minte. Atunci când ai leşi­

nat, ţi-am sărit intru ajutor şi am dat la gâtul tău de o cruciuliţă de aur.“

„De o cruciuliţă de aur!“ repeta Tomiţa a cărui faţă să inseninase fără de veste.

„Da, după ce te-am născut, acea cruciuliţă ţi-am aternat’o de gât, ca să te recunosc, dăcă te voi în­tâlni vr’o dată în viăţă, căci sciam prea bine, că ta- tă-tău mă va ţine despărţită de tine.“

„Cruciuliţa de aur?“ mai dise o dată Tomiţa cu un zimbet deschis.

„A i înţeles acum, că nu p6te fi nici o greşălâ la mijloc ? “

„Am înţeles — dar nu cum <jicl Dta, că nu p6te fi nici o greşălă la mijloc, ci tocmai dimpotrivă, că eşti înşelată Dta, D ş6ră său mai bine Dămnă Babeta.u

15*

2 2 8

„Eu înşelată, cum aşa?!“ întreba Babeta schim­bând la feţe.

„Fiind-că acea cruciuliţă nu mie mi-ai atârnat’o, ci altui băiat.“

„Altui băiat ?“ repetă Babeta uimită.„Da, — tocmai băiatului, care hulindu-mă, a

fost pricina, că am fugit de a c a s ă ş i Tomiţa se a- pucă să povestâscă Babetei acea întâmplare pe care o seim deja, şi in urma căreia Tomiţa smulgând cru­ciuliţa de la Ionică remăsese cu ea.

„Aşa, aşa!“ (jise Bebeta după ce terminase T o­miţa, „cu atât mai bine pentru Dta, acum nu-ţî mai pun nimic in cale, poţî să iai pe Leniţa şi să-mi de­vii ginere “

„îţi mulţămesc D6mnă,“ cjise Tomiţa cu un zim- bet maliţios.

„Ean ascultă Domnişorule,“ replică guver­nanta , „să nu care cumva să te înduri a schimba tonul faţă de mine, decă ţii la fericirea Dtale. “

„D6m nă!“„Nimic Dornnă, sunt Domnişoră cum am fost şi

mai ’nainte. Nu te încrede prâ mult în protecţiunea de la curte, căci nici acâstâ protecţiune nu este în stare a şterge pâta de pe nascerea Dtale.“

„Domnişâra . . . ! “„Da, să şeii, că dâcă nu-mi vei promite aici cu

sfinţenie, pe parola Dtale de onâre, că tot de-a-una vei păstra respectul ce-mi datoresci ca cavaler faţă de o damă, apoi ca ginere faţă de sâcră, cjic dâcă nu-mi vei jura asta aici in acest moment, va afla chiar as­tăzi Domnul Săsan, cine eşti . . . “

„Domnişâră . . . mă amen’nţezi, dar ameninţarea Dtale, în loc să-ţi fiă de folos, mă silesce să mă dau pe faţă . .

„Să te dai pe faţă? Sunt curiâsă cu ce !“

229

„Cu nimic mai mult, nici mai puţin de cât să denunţ la parchet partea ce ai avut la mdrtea D6m- nei Săsan.“

Babeta se îngâlbini dar totuşi rîse cu hohot şicjjse :

„Ha, ha, partea ce am avut la mdrtea Ddmnei Săsan, cu asta voiescî să mă sperii. Dar uiţi Dta că lumea vorbea şi de fiitorul Dtale socru.“

Tomiţa-şî muşcâ, buzele.„Declară-te acum la moment," continuă nemţdica

aruncând o privire pândit ore asupra tânărului care era prada indoielei, tras când de partea Leniţei, când de partea simţului dreptăţii înăscut fie-cărui om de bine. —

„Fiă,“ cjise H in fine cu gura încleştată, ,,te voi cruţa, decă nu-mi vei pune nici o pedecă.“

,,Cu atâta nu-mî este destul, dă-mî parola Dtale de on6re.“

„Ţi-o dau!“„Şi jură-mi la fericirea Leniţei.“Tolhiţa tăcu.„Nu voiescî, eh bine, facă-să după voia Dtale,

rupă-se ori.-ce legătură intre noi. Vom vedea cine va fi acela, care să va căi."

„Iţi jur la fericirea Leniţei, că nici o dată din partea mea nu voi provoca cu iutenţiune nimic spre răul Dtale! Eşti mulţămită.'1

„D a.“„Insă trebue să te mulţămescî cu atâta."„Nici nu-ţi voi cere nimic mai mult."„Suntem dară înţeleşi."„Cu desăvârşire inţeleşi!"

CAPITOLUL XXXVI.

l o o l D o c t o r .

Ionică nu putuse merge de la Viena la Paris, ca să-şi dobândăscă de acolo unica recomandaţiune valabilă fără contestaţiune în societatea română, nu să putuse duce, căci nea Radu declarase că nu mai este in stare a-i trimite banii trebuincioşi pentru că­lătoria, şederea şi studiul la Paris.

Totuşi pentru a-şi da un aer franţuzesc, Ionică ’şl schimbase numele. Din Ionică Rădulescu să făcuse le Docteur Jean Radoleano.

Examenul de nostrificaţiune, pe care ori ce doc­tor de medicină trebue să depuiă la facultatea din Bucuresci, înainte de a putea începe praxa, îl trecu Domnul Jean cu bun succes, aşa în cât nu-i mai lip­sea alt nimic pentru a fi un doctor după tătă forma de cât clienţi său paţienţî. *

Aurise că directorul general al serviciului sani­tar de pe atunci studiase ca şi el tot la universitatea de la Viena, şi că copilărise prin Ardeal.

Cei care îi spuneau acăsta, îl sfătuiau tot odată să-i facă o visită şi să să inchine protecţiunei sale.

Domnul Dr. Jean Radoleano trăsese de o cam dată la un hotel. La uşa odăii sale pusese o placă cu inscripţiunea Dr. etc, ordinăză de la 10 — 12, pen­tru săraci gratuit de la 3— 4. Apoi să anunţase prin tăte jurnalele capitalei, însă tăte astea le făcuse fără nici un efect; nu venia nimeni, nici măcar săraci la consultaţiuni gratuite.

Văcjând una ca asta, să decise a face visita di­rectorului general, cu tăte că n’avta nici o recoman-

231

daţiune cătră el şi cu t6te că aflase multe detaiuri, care de care mai puţin încurăgiătbre de maniera cu care trata Domnul director general visitele ce i se dedeau peste tot, dar mai cu sămă visitele de cate­goria cum era şi a sa.

Directorul general şedea în apropierea hotelului.Ionică crecju cu tdte astea că trebue să mărgă

în trăsură la visită, parte pentru a da directorului cinstea cuvenită, parte pentru a-şi da şie-şi aplombul cuviincios.

Mai avea încă vr’o câţi-va franci în pungă, căci venind de la Yiena trecuse pe la Ulmenî şi văzuse pe lelea Maria, care păstrase pe săma lui, în un un- ghiu ascuns al casei, o sumuliţă fdrte considerabilă pentru împrejurările lor, şi tusese fericită, că „Dom ­nul lor“ să îndurase a o primi din mânile ei.

Când ajunse la directorul general o trăsură sta dinaintea scări, er din trăsură să cobora un moşneag mititel, cu barba căruntă, cu bucile scufundate, dar cu ochii vioi.

Ionică să opri înaintea porţii şi sări din birjă tocmai în momentul, când moşnăgul, care să dase din trăsură, să întorcea cătră scară, înspre care-şî dirigea şi Ionică paşii săi.

„Cine eşti D ta?“ îl întrebă moşnăgul restit, fi- xându-1 tot o dată cu o privire pătruncjătdre!

Avujind acesta întrebare şi tonul cu care fuse rostit, Ionică îndată-şî dete cu părerea, că moşnăgul trebue să fiă stăpenul casei, adică directorul general al serviciului sanitar, şi să grăbi a respunde cu gla­sul său cel mai umilit.

„Doctorul Jean Radoleano de la universitatea din Yiena. “

,,Dta eşti, aşa, bine că te văd !“Acăsta exclamare cu care se oprise directorul pe

232

peronul scărei i părea lui Ionică de bună prevestire, deci aştepta eu un zimbet prevenitor încheerea vorbei începute.

,,Cum am aucjit numele Dtale,“ continuă direc­torul, ăr Ionică intinse urechia cu atenţiune şi mai mare, ,,mi-am <ps indată: ătă . . .

O tuse săcă i tăiâ directorului firul vorbirei.Ionică zimbea mereu cu cea mai mare preve-

nienţă. —,,]^tă . . reluă directorul, „unul din acei pros-

tolanî, care şi-a schimonosit numele, din Ion a lui Radu, Jean Radoleano . . . ce vreai Domnule,11 o rupse apoi directorul fără de veste.

Doctorul Jean Radoleano îşi perduse cumpătul tocmai cum şi-l per de şi omul când, crecjând că are să calce sus, să cufundă in jos. El să inroşi şi tăcu. —

„Spuneai că eşti de la Universitatea Vienei,11 urmă directorul general.

„D a Domnule director general.14„Român de dincolo ? “„Da Domnule director general. “„Vină ’n sus! “„Nu mai îndrăznesc să vă incomodez.u„Flecuri, poftim treci înainte,11 dise directorul a-

rătând spre uşa scărei cu o mină atât de imperidsă, încât Ionică nu mai avu curagiul de a-1 con trahee, ci deschise uşa şi urcâ treptele urmat de generalul său, care boncănea necontenit.

După ce sosiră sus, intrară in odaia de ordina- ţiune a doctorului director.

„Când pleci ? “ întrebă acesta pe Ionică din chiar senin.

Bietul doctor nou înholbâ nisce ochi speriaţi că- tră directorul general.

233

„O ri," continuă acesta observând uimirea visitei sale, „ai pus de gând să stai aici în Bucurescî?“

„Dăcă nu să găsesce cumva vr’o staţiune in altă parte, “ respunse Ionică cu totul deconcentrat, căci nu scia că directorul general luase obiceiul a întreba pe orî-cine venia la el: „când pleci?“

„Staţiune, n ’am vreme să-ţi procur o staţiune. Ai o locuinţă aici?“

„Da, Domnule director general, am tras colea la Hotel London, ad io!“ Ionică n ’avea o răbdare pră lungă, o perduse faţă cu directorul general şi voia să plece.

Acestuia îi impuneau tocmai acei 6meni, cari nu făceau cas de e l ; astfel bruscheţa noului doctor îl domoli.

„La Hotel London? şi d’acolo ţi-a trebuit trăsură până aici coconaşule,“ <jiae apucându-1 de un nas­ture al gherocului. „Aşa, bine, de câte ori nu mi va conveni să merg unde mă va chiema, voi trimite lu­mea la Dta.“

„Mulţămesc Domnule director," replică Ionică şi eşi turbat pe uşă afară.

„De-mi va surîde norocul vr ’o două săptămâni încă tot aşa precum mi-a surîs până acum," îşi <Jise el trântindu-să pe canapea, după ce ajunse a casă, „va trebui să mă gândesc ori la altă meserie, ori să plec din România. — Asta să fie acea ţără făgăduită," continuă el după o pausă, „de care visăm noi Arde­lenii din frageda năstră copilărie, ca de un picior de raiu, unde prin rîuri curge lapte şi miere, unde stra­dele oraşelor sunt podite cu galbeni, în cât n ’ai de cât a te pleca, pentru a-ţi umplea busunarele . . . Aş! Nimen nu voiesce să scie de tine. Unul te rîde decă îi spui că ai studiat la Yiena, căci cjice, ce poţi în­văţa de la Nemţi, altul, ca acest director general, te

234

ţine de rău că nu ţi-ai păstrat numele rustic, unul aşa, altul altmintră, dar nici unul nu te ia în consi- deraţiune . . . De ar veni barem vr’un sărac, să fac o cură după gustul Românilor liberi, să-l tămăduesc prin o lovitură de baston, său dându-i o straşnică palmă . . . Dar nu s’arată nimeni! “

„Când nu va voi să mărgă unde-1 va chiema, va trimite lumea la mine, asa dise Domnul director general. De bună sămă şi-a bătut joc de mine cu acăsta. El, care trece de cel mai lacom şi cel mai avar om, să refuze o visitâ . . . da, păte la vr’un să­rac . . . în mijlocul nopţii . . .

Era aprăpe disperat noul doctor, — aşa de dis­perat în cât nu mai eşi în acea sără, ci remase a- casă aşteptând până târziu săra, că dăr’ , dăr’ i va veni vr’un bolnav.

In zadar insă.Cătră unspre-dece ăre să culeâ, înjurând pe Dom­

nul director general şi pe toţi bolnavii din Bucuresci, cari nu voiau să scie de el.

Avea insă nedreptate de a dispera şi de a se indoi de sinceritatea directorului general, căci, după cum vom vedea — chiar a doua di i trimise un paţient bun.

CAPITOLUL XXXVII.

Apoplexia.

Putea ăre Domnul Săsan să refuze crucea de comandor al ordinului numit „stăua României? “

Nu, nici de cum !6menii mai puţin vanitoşi de cât densul n’ar fi

fost. in stare să resiste acestei ispite.Dama de onăre de la curtea Dămnei Elisaveta

235

i dase sS înţeldgă, că devenind socrul viteazului To- miţa Ciurescu, nu i s§ va putea refusa aedstă distinc- ţiune, pentru meritele sale documentate prin infnnţa- rea ambulanţei.

In urma acestei informaţîunî tatăl Leniţei d’abia mai putea aştepta însănătoşarea fostului său băiat de prăvălie şi actualului sublocotenent Tomiţa Ciurescu, pentru a-1 îmbrăţoşa ca ginere bine venit,.

Dar bucuria sa avea să fie tulburată !Babeta, care după cum seim, trăia in părerea că

Tomiţa este fiul ei, şi care nu voia să dea de o pe- decă neînlăturabilă a căsătoriei sale cu Domnul Sâ- san, i declara acestuia in ton categoric, că îndată ce să va invoi la cununia Leniţei cu Tomiţa îl va de- nunţa la parchet pentru otrăvirea soţiei sale.

Etă explicarea ulteridră a acelei convorbii*! ce avuse Babeta cu Tomiţa, când acesta venise pentru puima 6ră după însănătoşarea sa in casa Să sânului.

Cetitorii noştrii au asistat la acestă întrevorbire şi-şi vor fi reamintind, în ce mod să terminase.

Babeta află, că Tomiţa nu era fiul ei şi astfel să învoi a nu sS mai opune căsătoriei sale.

Fiul Reveichii îşi celebra cununia cu fata Dom­nului Săsan, care îşi primi decoraţiunea.

Ce dmeni fericiţi.Da, după aparinţă, în realitate însă Tomiţa, de

şi îşi văduse visul cu ochii şi cu tote că soţul Leni­ţei ar fi putut trăi (}ile dalbe, nu era nici de cum fericit.

Bănuielile pe care le concepuse faţă cu guvernanta şi in consecinţă şi faţă cu socru-său, nu-i dedeau pace.

Aceste bănuelî, care nu adormiseră nici o dată in sufletul seu, fură aţiţate până la nesuferire de co- c6na Ţica, care au<ţind de căsătoria lui, găsise oca-

236

siune a-i vorbi şi a-i spune despre învinovăţirea de furt cu care-1 inegrise Babeta inaintea ei, când cu înrolarea sa in armata României.

Tomiţa, pentru a domoli pe cocdna Ţica, i spuse, că cei din casă crezuseră in adevăr ceea ce-i spusese nemţăica, dar că tâte s’ar fi lămurit pe urmă. El insă din ce mergea era mai tare convins, că Babeta comisese crima de omor asupra Dâmnei Săsan, întocmai după cum i să imputa, şi că Domnul Săsan era com­plicele ei.

Acesta convincţiune i muncea necontenit spiritul.„Datoria de om cinstit," filosofa el adese-orî,

„mă face să desconsider tot afară de drept şi să de­nunţ pe acâstă şerpâică, riscând chiar a-mi perde amorul soţiei mele. Dar parola de onâre ce i-am dat, ba jurământul ce am depus?" urma el apoi, să opri insă aici, fără a-şî da răspuns la întrebare.

Tomiţa credea că tăcând împlinesce datoria de om cinstit, care nu pdte călca parola dată cu nici un preţ, în adevăr însă-1 reţinea mai mult frica, că vor­bind, Leniţa şi totă lumea va afla cumcă este copil din flori.

N’avuse curagiul a descoperi secretul nascerei sale inaintea soţiei sale, de şi-şi propusese a o face, chiar inaintea de căsătorie, âr Babeta de bună semă şi-ar fi răsbunat cu divulgarea acestui secret, dâcâ densul s’ar fi decis a o da pe mânile justiţiei.

Posiţiunea Tomiţei in loc să să amelioreze de- venia din ce in ce tot mai nesuferită, căci Leniţa şi Sofia din ce mergea stima tot mai mult pe afurisita de nemţdică. De ce? fiind-că Babeta, urmărind ne­curmat ţinta de a deveni soţia Domnului Săsan, să purta cu atâta gingăşie şi ingrijire cu ele, incât le fermecase.

Uitaseră cu totul de urîtele bănueli, care resări-

2 3 7 —

seră in sufletele lor după mărtea mamei lo r ; nu nu­mai că uitaseră, ci dâcă ar fi venit cineva să le do- vedăscă adevărul acelor bănueli, nu l’ar fi crezut, ba ar fi prins o ură de mărte in contra lui.

Torni ţa simţise acăstă disposiţiune a nevestei şi a cumnatei sale, deci îşi impuse a silă tăcere şi faţă cu ele, dar totuşi nu era in stare a se stăpâni întru atâta, în cât să nu să simţe aversiunea ce avea îm­potriva nemţăicei.

Babeta era un spirit fărte rafinat. Nu întrebu­inţa nici o dată forţa de cât numai unde era neapă­rat de lipsă, ci căuta a-şi ajunge ţinta prin blândeţe, prin dulcâţă şi prin prevenienţă.

Seim că Domnul Săsan era cum am dice si­lit a să căsători cu dânsa. Ea, deşi cunoscea pu­terea influinţei sale purcesă din complicitatea lor la mărtea Dărnnei Săsan, avea destul tact a nu mai aminti nici o dată de acăstă crimă. Din contra să silea a o face uitată şi să purta cu t6tă cochetăria unei femei, care voiesce să cucerâscă inima unui bărbat.

Domnul Săsan să făcuse un om forte pocit. Ni­meni nu-i mai putea face pe plac. Să credea cel mai cu minte om din lume de când primise crucea de comandor al stelei României.

Nu-i mai impunea nimen — afară de Babeta. Zimbetuî ei cel sarcastic îi tăia torentul cel mai fu­rios de vorbe. Dar Babeta nu numai că-i impunea ci— îl preocupa t6te gândurile lui. Nemţăica să pri­cepea a pune in purtarea ei faţă cu densul un farmec, a cărei esenţă nu suntem în stare de a o explica, care însă eră destul de puternic pentru a subjuga pe a- cest om.

De câte-ori venia a casă trebuia să dea de Ba­beta. O surprindea in odaia sa, arangiându-i mâsa

238

de scris, dar’ apoi de altă dată un ţipet pătrunzător îl chiamă in odaia ei, unde o găsia lungită pe divan, fără simţiri, leşinată in aparinţă . . . aşa în cât tre­buia sâ-i vină întru ajutor.

Scia să-i dea în glas intr’un mod fârte ingenios. Tot de-a-una, in desele lor dispute, când casnice, când de o importanţă mai mare, părea că superioritatea lui o silise a să întârce la opiniunea lui. Acesta îl măgulea şi-i asigura simpatiile lui.

De când cu scena după mârt.ea D(imnei Săsan, i sto sese promisiunea, că o va lua in căsătotie in- dată ce va espira anul de doliu, ea nu pomenise nici o dată cu un cuvânt măcar de aeâstă promisiune; el însă cu tote astea n’o uitase.

Evenimentele politice, resboiu!, isgonirea Torni- ţei, reîntârcerea acestuia, cununia lui cu fiâ-sa Leniţa, nimic nu răcise simţimentele sale cătră guvernantă, âr în 4iua când expira terminuî de doliu, Domnul Săsan întorcendu-să a casă ehiemâ pe ginere-său Tv- miţa in odaia sa particulară şi-i declară, că să va căsători cu Babeta.

Tomiţa părea ca şi lovit de trăznet, la aurirea acestei declaraţiunî categorice.

O seină de vreme nu fu in stare a-i răspunde nimic.

Domnul Săsan văclând pe ginere-său mut, schimbă la feţe şi incepu să tremure.

înţelese că descoperirea sa uimise pe Tomiţa.Pe semne, pentru a scăpa de explicaţiunx neplă­

cute Domnul Săsan, nici n’aşteptâ ca să să desmeti- câscă ginere-său, ci plecă.

Tomiţa alergă indată la Leniţa. Filosofia sa a- juuse la capăt. De şi i spusese guvernanta, că să va mărita după socru-său, Tomiţa sperase, că Domnul Săsan nu să va da in acâstă privinţă după pofta gu-

239

vernantei. Văcjând acum, că să înşelase, voia cu a- jutorul soţiei sale să zădărnicâscă planul Babetei.

Leniţa insă după ce ascultase plângerea Tomiţei respunse:

„Nu găsesc nici un rău in hotărîrea tată-meu.“„Babeta să-mî fiă s6cră!“ exclamă Tomiţa în­

grozit.„De ce nu? Mai bine ea de cât o streină!14„De ce nu? Cum poţi întreba aşa? Ai uitat ce

spunea lumea de ea şi de tată-tău. Acostă căsătorie nu ar confirma 6re din nou bânuelile 6menilor?“

„Eu 4ic tocmai dimpotrivă,44 respunse Leniţa. „Deeâ guvernanta s’ar simţi vinovată de crima ce cu nedrept i să impută, cred că ea ar fi cea dintâiă, care ar fugi de ori ce lucru, ce ar putea să intărescă bă- nuelile lumei.44

„Da, ai dreptate, ea nu să s i mt e vinovată, cu tote că după deplina mea convingere a comis crima, nu să s i mt e (lîc, fiind-eă s’a deprins cu crima şi a perdut ori ce simţire in acesta privinţă.44

„Tomiţă — modereză-te. Nu sciu ce sa cred de turbarea ta în contra unei fiinţe, care după tbte me­rită recunoscinţa nbstră, căci ei avem să mulţămim tot ce suntem eu şi cu soră-mea.44

Leniţa voia sâ continue încă pe acest ton, dar văclând Tomiţa, că nu o va sc<5te la cale cu ea, merse ârăşî la socru-său.

Domnul Săsan nu era singur.Nemţoica cea afurisită, să afla în odaia la dânsul.„Bine că vii,44 tîise Domnul Săsan cătră Tomiţa.Şedea pe divan şi părea fdrte obosit, bolnav

chiar. Tremuriciul, de care fusese apucat deja când vorbise mai nainte cu Tomiţa, nu-1 }>ărăsise de loc.

Mai cu sâmâ mâna sa cea stângă tremura ne­contenit.

- 240

„Am dorit să-ţi vorbesc tată!“ di se Tomiţa cu sfiâlă.

„Şi eu," respunse Domnul Săsan, a cărui, limbă să incurca, aşa în cât nu mai vorbea curat, ci bâl­bâia. —

„Dar ceea ce am să.-ţî spun nu sufere presenţa Domnişdrei Babeta,“ replică Tomiţa.

„Eu însă,“ reluâ socru-său, bâlbăind tot mai tare, . . . vo . . . voiesc să vor . . . besc toc . . . mai de Ba . . . ba . . . beta, . . . chemaţi şi fe . . . fe . . . tele . .“

Babeta alerga să chieme pe Leniţa şi pe Sofia.Tomiţa voia să să profite de ocasiune pentru a

spune socrului său între patru ochi, ce-1 ardea la i- nimă, dar spre spaima sa, vă^u că Domnul Săsan de o dată să făcuse mototol.

„Tată dragă!" strigă el şi sări să i ridice.In acest moment sosi Babeta cu fetele D-lui

Săsan.„Vai, tată, ce ţi-e!“ striga Sofia speriată.Domnul Săsan deschise ochii şi, văzând pe fiicele

sale începu să plângă.„Iute, de grabă un doctor," ţipă guvernanta, ca

şi eşită din fire.

CAPITOLUL XXXVIII.

P r i m a v i s i t ă.

Tomiţa alergase cu capul gol drept la doctorul care locuia mai aprăpe de dânşii.

Acest doctor din întâmplare era directorul gene­ral al serviciului sanitar.

Domnul director general şedea tocmai la mâsă, când intrâ Tomiţa la el ca din tun eşit.

2 4 1

„Ce vreai, “ să răsti directorul la el.„Domnule Doctor, te rog pentru Dumnezeu..

începu Tomiţa apoi se opri căci nu mai putea să ră­sufle, decum să mai vorbâscă.

„Ei bine ce-i,“ făcu directorul general continuând a mânca.

Din când în când suspina ca şi furat de gându­rile sale şi uitând cu totul de presenţa Tomiţei.

Acesta după ce căscase de vr’o două orî gura fără a putea articola vr’un ton. îşi regăsi in fine vo­cea şi 4ise:

„Măre socru-meu, Domnule doctor, te rog vină să-l scapi!“

„More, m ăre!“ boncăni directorul general. „Toţi <Jic aşa, şi decă alerg după vorba lor. ce să vedî, când sosesci la bolnav: stomac stricat, său durere de dinţi, ba câte o dată efectul beţii cbiar.“

„Domnule doctor,“ reîncepu Tomiţa, „pentru Dumnezeu nu te mai da la reflecsiuni, ci vină să scapi un om de la mărte.“

„Şi eu sunt tot atât de bun ca şi socru D-tale, deci voi sta mai întâiu la măsă, căci dăcă aşi alerga acum cu Pta, mi-aşi atrage o indigestiune, său vr’o altă b61ă.“

„Socru-meu este comerciantul Sâsan, îţi dăm pen­tru visita Dtale, ori cât ai cere.“

„La dracul “ sbierâ directorul general aruncând furculiţa sa cât colea şi cu atâta vehemenţă în cât resturna un pahar, care să spar e făcând hîrburî şi o farfuriă, „ce credeţi că sunt avisat la banii D v ; plăcă d’aicî, nu mă mai supăra.“

„Dâcă-mi va muri socru, n’ai să rîdi,“ strigă a- cued şi Tomiţa, care-şi eşise din fire apucând spre uşă. —

„Săsan, Săsan,“ repetâ directorul general, „mi„Babeta.11

242

să pare că şâde p’aici apr6pe. Ean ascultă Domnule,‘! să adresa cătrâ Tomiţa, care tocmai pusese * mâna pe clanţă.

Acesta să opri un moment, sperând că doctorul totuşi va veni cu el.

„Eu nu pot să mă duc cu Dta,“ continua direc­torul general, „dar ân colea în Hotelul London este un medic nou. chiamă-1 pe acela, va fi bun bucuros să mârgă oii unde l’ai duce.“

Tomiţa eşi ca fulgerul şi peste câteva momente îl vedem la uşa Doctorului Jean Radoleano.

Cetind tăbliţa îşi <Jise:„Nu-s orele de consultaţiune, p6te nici nu va fi

a casă.“Cu t6te astea incercâ la uşă,Era deschisă. Doctorul Jean Radoleano, şedea

necăjit pe canapea.„Domnule Doctor,“ cu aste cuvinte să adresa

Tomiţa cătră el.„U n client,“ făcu acesta sărind de pe canapea.„D a şi încă un cas fâite urgent, te rog vină cu

mine!“„La moment!“ Doctorul Jean îşi luâ pălăria şi

(Jîse: „âtă m ăs.“Plecară.Tomiţa fugea, ca un nebun, fără a dice un cu­

vânt măcar pe drum mergând.Aşa alerga Tomiţa încât doctorul dabia era în

stare a-1 urma. Noroc că casele Dlui Săsan erau nu­mai vr’o câţi va paşi de Ja hotelul London, căci ait- niintrâ doctorul in valul de dmeni s’ar fi perdut de conducătorul său.

Pe scară să opri Tomiţa şi dise:„Eşti recomandat de directorul general al servi­

ciului sanitar, Domnule doctor, prin urmare sper câ-ţi va succede a scăpa pe bolnavul la care te due.“

243

„Sper şi eu," respunse doctoral, în sine adause: „totuşi n’a uitat de mine domnul director, sunt dator a-mi pune t6te silinţele, ca să nu-1 fac de ruşine."

Când intrară în odaia bolnavului, doctorul perdu de o dată tot curagiul, ceea ce să exprimă aşa de bine în faţa sa încât îl înţeleseră toţi dimprejur.

„Scapă-1, domnule doctor,“ ţipa Babeta.„D6mna soţiă?" făcu acesta, căci la moment nu

scia cu ce să incâpă mai bine vorba.Acâstă întrebare isvorîtâ mai mult simţului de

nespusă genă în care să afla de cât unei premedita- ţiunl, făcu o impresiune plăcută asupra Babetei.

Ea-1 privi pe furiş şi-l aflâ după gustul ei.Nimen nu să găsise a răspunde la întrebarea doc­

torului, el îşi vă(lu deci de trăbă.Seoţend din busunar o tăşcuţă cu unelte, luâ din

ea o pinsetă, restrânse mâneca Domnului Săsan şi să incercâ a-i lăsa sânge.

încercarea sa rămase fără resultat.„Pră târcjiu, sângele a început deja a să înche­

ga," (jise el apoi cătră asistenţi, „este un atac de apoplexie!"

„Mort, mort, o Dumnezeule," strigă Babeta şi că du fără simţiri, din fericire insă — ori era precal- culaţiune — pe un divan unde rămase lungită.

„Tată, vai . . . Domnişdră . . . o D6mne, more... ajută Domnule Doctor . . . " strigară fetele alergând de la Domnul Săsan la Babeta, ş’apoi ârăşî de la Babeta la Domnul Săsan.

„Domnului nu-i mai putem ajuta nimic," (jise doctorul, „ar fi deci bine să ducem pe Domnişăra de aici, ca să-i dăm ingrijirea trebuincidsă."

„Da, da s’o ducem," <j>8e Sofia plângând şi să prepara a da mână de ajutor doctorului, ca să ridice pe Babeta de pe divan.

16*

244

Doctorul zimbi. Biata făta să credea mai tare decum era în adevăr. Totuşi să aplecă spre cea le­şinată, ca să constate starea ei.

„Domnişdră," i (jise el cu vocea duidsă.Babeta deschise ochii.„T e rog-, dăeă poţi, opintesce te puţin, să te du­

cem la un adăpost mai bun de cum ai putea avea aici. De o parte te voi sprijini eu, ăr de cea laitS Domnişdră . . . "

„Sofia" întregi Babeta cu un zimbet, palid şi să ridică, încet, încet afectând o mare slăbiciune.

Ionică în acel zel ce desvdltă un medic la prima sa visită de praxă medicală, i dete mână de ajutor, luându-o aprdpe cu totul in braţele sale.

Bătrâna cochetă, nemţdica afurisită, faţă cu un muribund, căruia afectase amor până în momentul expirat, să lipi cu drag de corpul acestui strein.

O conduseră in odaia ei.Doctorul Ionică să întdrse la Domnul Săsan, dar

n’avu alt nimic de făcut, de cât de a constata mdr- tea lui.

Când îî aduse acăstft scire, Babeta leşină din nou, după. aparinţă, în sine insă murmură: „le roi est mort, vive le ro i!“

Ionică firesce i dete erăşi ajutorul său medical şi peste puţin o redeşteptă din amorţălâ.

„Eşti tare ocupat, Domnule doctor?" întrebă nemţdica cu vocea slabă.

„Ca un începător ce simt," replică Ionică, care nu ar fi mărturisit nimenui, că nu este de loc o- cupat. —

„Suntem cu un mort in casă, eu mă simţ atât de slabă în cât nu sciu decă voi ajunge (jiua de mâine . . . "

„Oh Domnişdră, cât despre asta, nicî o temere..."

245

„Suntem trei femei neputincidse, neexperte cel puţin şi un singur bărbat, gineriîe răposatului, care va avea destul de lucru, cu înmormântarea, cu regu- larea succesiune . . . n’ai .primi Dta, să locuiesc! la noi . .

„Doinnişdră!“ îngână Ionică confus.„Spune-i şi tu Sofio!“,,Da, te rog şi eu Domnule D octor/' <jise Sofia

socotind ca tot de-a-una, aşa şi acum, părerile guver­nantei de nefalibile.

Ionică îşi cjise îndată, că dâcă va accepta acâstă propunere, va renunţa de o cam dată la stabilirea praxei sale, dară ochi! cei blăjinî ai Sofiei, aerul ei cel simpatic îl fermecară aşa încât nu mai stete la îndoiâlă, ci respunse:

„Sunt gata cu plăcere, a vă sta la disposiţiune/1„Du-te Sofiâ, şi spune Domnului Tomiţa, că

Domnul doctor a primit ca să stea la noi, până . . . în sfârşit, până vom avea trebuinţă de ajutorul său.

CAPITOLUL XXXIX.

A lt amor.

„Voiescî să me omori, după cum ai omorît şi pe binefăcătorul, pe socrul Dtale, pe Domnul Săsan?"

Tomiţa-şi perduse graiul, audind acâstă neruşinată învinovăţire; stete vr’o câte-va momente bâlbăind în- naintea Babetei, apoi irupse:

„Bine mi-e, aşa-mi trebue; eu care te-am cruţat, să aud din gura Dtale, ceea ce cu drept cuvânt ar fi trebuit să die de Dta, dar nu numai să cjic, ci să dovedesc chiar înaintea judecătorului. Dar ce mai stau de vorbă cu Dta, voi spune doctorului să plece, şi pace.“

„Vrea să mă omdră, să mă om6ră,“ reîncepu Babeta.

„D ’apoi bine femeeă, trebue să aibi doctor în casă, nu p6te să te caute şi de la hotel, său ori unde va şedea/1,

„Nu, nu, căci pe mine m’apucâ răul fâr’ de veste, până să mărgă la e l , până să viiă la mine, am murit!"

Era ca vr’o două <jde după înmormântarea re- pausatului Săsan când avu loc acest dialog între ac­tualul şef al familii şi guvernanta.

Tomiţa voia tocmai să repete in mod şi mai ca­tegoric declaraţiunea sa, că nu va mai suferi pe doc­torul Jean Radolesco in casă, când veni şi Sofia.

Despre acâsta fetiţa nu seim până acum nimic mai mult de cât, că era copila cea mai mică a re- pausatului Săsan. Trebue să facem cunoscinţa ei mai de-aprăpe, căci este chiămată a juca un rol principal de aici înainte.

Seim că doctorul Ionică fusese atins la prima ei vedere, trebuia deci să aibă un farmec ăre care in a- pariţiunea ei.

Cum să nu fi avut. Să bucura de cel mai scump şi mai gingaş farmec — era tânără, castă, puţin cam sfiiciăsă, cu un cuvânt avea farmecul nevinovăţiei. De altmintrâ era cu părul roşu, cu faţa albă ca zăpada, pe unde nu era acoperită cu pistruie, avea guriţă ru­menă, dinţi frumoşi, era mijlocie de stat şi ceva cam durdulie.

Atât despre fisicul ei.Cât despre caracter, venei a tot ce era nemţesc,

muria după Babeta şi cu tot aerul ei cel sfiicios era pretenţidsă şi închipuită peste măsură.

De la viâţă pretindea să-i facă parte de un ro­manticism cât să p6te mai straniu; aşa dară nu s’ar

2 4 7

fi măritat după un tânăr aşedat, a cărei cunoscinţă ar fi făcut’o pe calea cea obicinuită, prin presentare seu reoomandaţiune.

Când intra la Babeta, căci acolo în 'odaia ei, dinaintea patului în care zăcea, avuse loc dialogul ce l’am reprodus mai sus, guvernanta exclamâ:

„Bine că vii, ca să ve<Ji cum cumnatul Dtale, noul stăpân ai casei, vrea să mă dea afară, aşa bol­navă cum mă ve<Ji.“

Sofia privi indignată spre Tomiţa.El stetea să mără de necaz.„Cum poţi spune asem enea...“ era să (jică min­

ciuni, dar acest cuvânt i să părea prâ dulce pentru reproducerea acelui cuget mîrşav, ce pusese guvernanta în vorbele ei, şi cum căuta după alt cuvânt mai ni­merit, făcu o pausă.

„Voi veni şi eu cu Dta,“ cjise Sofia extasiată şi alergă la pat, ca să mângâie pe şerpâica.

„Nu te va lăsa insă Domnialui, căci el îţi este epitrop/1 fonf ăi Babeta.

„Duceţi-vă in numele lui Dumne4eu cu doctorul cu tot,“ strigă Tomiţa înfuriat, căci îşi perduse răb­darea. —

„Vecii/1 reluâ guvernanta cea făţarnică, „vec i că ne dă afară, ne scăte pe uliţă sub un pretext de nimica. “

„Pretext, nici un pretext! “ sbierâ Tomiţa turbat.„Dapoi nu s’a născut tătă vorba din pricina doc­

torului/' fonfăni ârăşi Babeta, „ce rău îţi păte face doctorul, de-1 urăsci şi-l persecuţi intr’atâta."

„Te rog nu mă aduce la disperare cu logica Dtale femeâscă/1 respunse Tomiţa.

„Logică femeâscă., aucji cu ce voiesce să ne as­tupe gura Dsa, care este mai logic de cât noi. I vor­besc de medicină, şi Domniasa îmi respunde logică, a poftim/'

248

„In fine judecă şi tu,“ să adresâ Tomiţa câtră Sofia, sătul fiind de a mai discuta cu nemţăica, „este 6ie cuviincios ca să şâdă im tânăr la noi in casă. Ce va vorbi lumea. “

„Că mult îmî şi pasă de gura ămenilor . . .“ re­flectă Babeta.

„Nu-i vorba de Dta, ci de Sofia,“ respunse To miţa cu dispreţ, „ea este fată mare şi trebue să avem grijă de reputaţiunea ei.“

„Sofia! fată mare, ea sârmănica copiliţâ,“ rise Babeta.

Aceste cuvinte atinseră pe cumnata Tomiţei în mod neplăcut, căci ea să afla incă în acea fericită etate care ţâne de rău pe ori cine ar îndrăzni a-i (jice copilă.

„Eu copilă!“ exclamă Sofia, „da sunt uşură de minte, neprevecjătdre ca şi o copilă de nu m’am gân­dit la necuviinţa ee este împreunată cu şederea doc­torului la noi in casă. îngrijirea pentru sănătatea Dtale m’a copleşit intru atâta, încât nici n’am între­bat, ba nici n’am vă<jut, că doctorul este tânăr. As- tă(ji aflu asta, astăcji sciu . .

„C e? şi tu te dai pe partea duşmanilor mei! ah Dumnezeule!“ fonfâni nemţăica plângând.

„Ori e nebună, ori e amoresată . . ,u Tomiţa nu ’şi sfârşi vorba, i venise o ideeă. „]6tă mijlocul cel mai nimerit pentru a mă scăpa de ea cu faţa cin­stită. Bătrâna măre după un bărbat, cn să i-1 dăm pe acesta; odată măritată nu mai are ce căuta p’aici. Doctorul ăsta,“ continuă Tomiţa în gândurile sale, „şi aşa nu-mî este simpatic . . . nu l’atn putut suferi din primul moment in care l ’am vădut. Aşa dară, in loc de a-i despărţi voi stărui a face cât mai curând o părecbe din e i!“

„Aide Sofiă,“ să adresâ apoi cătră cumnată-sa,

249

„nu-i bine nici pentru noi nici pentru bolnava ca să mai stăm p ’aiei . . . să-i trimitem pe doctor, să-i scrie vr’o ordonanţă, ca să-i mai trâcă răul.“

Eşiră.Tomiţa voi să incerce pe Sofia să vetţâ, că âre

nu pârtâ vr’un interes prâ mare pentru doctor, i (ţise d eci:

„Ce-aş mai rîde, dâcă s’ar face o pârecbiă din acest doctor şi din guvernanta vâstră.“

„îm i pare, că ar fi prea tânăr pentru ea,“ re­plică Sofia.

„S ’ar potrivi mai bine cu tine, nu-i aşa,“ întrebă Tomiţa pândind.

„Eu şi un medic, unde te-ai gândit!“ respunse Sofia aşa de indignată şi cu un aer de dispreţ aşa de adevărat, încât nu permitea nici o îndoiâlă despre sinceritatea ei.

Sofia era gâlă tată-său, cât în privinţa îngâmfă- rei, ş’apoi un amor atât de casnic, dâcă ni este per­mis a (pce aşa, nu era nici decum după gustul şi aspiraţiunele ei.

Din partea ei nimic deci nu era de temut.Tomiţa stăruia de atunci cu tot adinsul ca să

realiseze căsătoria cea monstruâsă intre Babeta şi Io­nică. Acest din urmă insă nu voia să înţelâgă nici una din amintirile ce i să făcuseră mai de multe ori.

El ofta după Sofia, dâcă n ’ar fi fost acâsta nici n’ar mai fi rămas in casă,

Babeta să schimbase de tot faţă de Tomiţa. I era recunoscătâre şi devotată pentru stăruinţele lui.

Astfel merseră lucrurile o sâmă de vreme fără de a să decide intr’o parte său intr’alta.

Tomiţa era deja să părăsâscă planul seu, căci din ce trecea tot mai mult să convingea că doctorul a prins o slăbiciune pentru Sofia, deci i era târnă,

250

ca la cele din urmă să nu &să vr’un scandal din pre­lungita şedere a doctorului in casă la ei.

„Domnişdră!“ <Jise deci intr’una din dile, „văd că sănătatea Dtale s’a restabilit, am putea să dăm drumul doctorului. “

„M’am gândit şi eu la acâsta . . . dar . . .“„Ce dar . .„N ’ai fi de părere, că dâcă am petrece sesonul

la Sinaia, ne-ar prinde la toţi bine."„La Sinai . . . ba da, şi . . .„De ce să nu ducem pe doctorul cu noi."„Să ne înţelegem. Ai vă<Jut că am făcut tot

posibilul din partea mea, ca să ţi să reaîiseze dorinţa finală faţă cu doctorul. Nu s’a putut, şi scil de ce nu?"

„Fiind-că nu s’au copt incă lucrurile!"„Ba nici de cum, ar fi fost destul timp ca să

să c6că, ci fiind-că doctorul nu a prins slăbiciune pentru Dta, cum ne-am aşteptat, şi cum s’ar fi că ciut, ci pentru Sofia . . . deci trebue să fim cu mare bă­gare de sâmă.“

Babeta să ingălbînise.„Slăbiciune pentru Sofia, ţi să pare numai, ori

voiesei să-mî faci necaz!“ (Ji8e ea-„Cât despre asta fi încredinţată, că nu m’aş sfii

a ţi-o mărturisi, dar in acest cas nu este aşa. In propriul Dtale interes, lasă închipuirea la o parte şi veghiază asupra doctorului, căci nici eu n’aş voi ca să ne ia pe Sofia.“

,,Uh, n’aibi nici o grije. Doctorul pdte, mai şeii decă n’ar fi gata la asemenea pas, cât despre Sofia, fi sigur că fără un pic de romantism nu să va amo- resa de nici un tânăr, âr neamoresată nu să va învoi nici o dată a să mărita.“

„Sinaia este însă un loc ca şi făcut pentru ro­mantism. “

251 -

,,Nu voi fi şi eu acolo!“„Ba şi eu !“ adause Torni ţa.„De nu mi-ar fi târnă că vei divulga secretul

nascerei mele cu ce dragă de inimă te-aş da incă şi acum pe mâna judecătorului de instrucţiune,11 îşi (bse el eşind.

CAPITOLUL XL.

In valea Peleşului.

Care dintre cetitori nu cundsee 6re Sinaia?Toţi câţi au trecut vr’o datâ din Transilvania în

România pe drumul cel vestit, care s§ întinde de-a lungul Prahovei, l’au visitat de bună sâmă.

Bătrânii au conăcit in mănăstirea cea ospitalieră, tinerii vor fi admirat clădirile cochete ale fl6rei boe- rimei românesc!.

Ferice de acei 6meni, cari au apucat să mai vâcjâ părţile Sinaiei pe acele vremuri, când solul ei era, cum am (lice încă virginal, necălcat de acea droiă pestriţă venită din t6te părţile ţârei pentru... a mânca, bea, şi a să chefui printre bracjî, infectând aerul jur împrejur, venind numai puţini dintre ei pentru a ad­mira natura.

Era frumâsă, era admirabilă pustietatea de pe atunci. Astăzi insă este . . . un picior de raiu, cum (jice lumea aceea care preţuiesce arta mai mult de cât natura.

Dar să nu fim prea riguroşi. Au dreptate 6me- niî dâcă laudă Sinaia cea de astăcjî, căci are un merit necontestabil. Opresce pe mulţi dintre boerii ţârei de a mai cheltui paralele prin streinătate pe la băile franţuzescl şi nemţesc!.

Presupunând că totuşi sS va găsi printre cetitori

2 5 2

vr’unul care nu cunbsce Sinaia de astăzi, vom spune pe scurt cum să presintă acum.

Ceea ce era altă dată mai popular, a rămas a- cum partea cea mai părăsită — mănăstirea, până mai de ună-4? chiar, centrul Sinaei, este acum părăsită de lume, a rămas numai cu călugării săi, nisce fiinţe cât să p6te de neinteresante. Vieţa s’a coborît de vale unde trei hoteluri, Sinaia vechiă, Sinaia nouă şi Oa- raimanul adăpostesc pe bspeţiî pasageri, ăr vilele care de care mai cochete ce să resfaţă jur împrejur ocu­pând o întindere de câţiva chilometrii sunt locuite de fldrea boerimei.

Este şi un casin, o casă de baiă, aleuri, chioşc de musică. In timpul sesonului cântă o musică mi­litară dinaintea casinului, în fine Sinaia a ajuns o staţiune de vâră din cele mai elegante de pe tâtă faţa pământului, având, după cum de sine să înţelege şi staţiune de drum de fer.

Intr’una din cblele hmei lui Iunie, cătră sfârşitul ei, sosind trenul de la Bucuresci, debarcară din un compartiment de clasa primă, între alţi pasageri To- miţa cu soţia sa Leniţa, doctorul Jean Radoleano cu Sofia şi cu guvernanta.

Toniiţa oferise braţul său Leniţei, er guvernanta să grăbise a lua pe acela al doctorului şi rugâ pe Sofia ca să inspecteze transportarea bagagiului cu care să însărcinase un rustic din localitate.

Astfel urcară şoseaua cea costişă care conduce de la debarcadera drumului de fer sus pe un platou unde să află cele trei hoteluri.

Cel dintâiu de pe cale şi tot o dată cel mai pom­pos este hotelul Caraiman, unde să abătură prietinii noştri, căci acolo opriseră prin depeşă patru odăi, una pentru Tomiţa, alta pentru soţia şi cumnată-sa, a treia pentru guvernanta şi a patra pentru doctor.

253

Hotelul Caraiman este clădit cu faţa spre munţii Bucegiului, priveliştea ce o are deci spectatorul diu ferestrile acestui hotel este minunată. Dinaintea ho­telului două fântâni săritore aruncă radele lor de apă la o înălţime destul de considerabilă, de unde recade în basenele cele largi descompuse in miliarde de măr­gele sclipitdre în feţele curcubeului, — mai departe stabilimentul de băi, ( asinul, amândouă clădite in stil cochet, sus mănăstirea cu turlele acoperite cu tinichea sclipitoră şi coronate cu cruci bizantine, apoi şi mai sus încă creştetele pleşuve ale munţilor.

Ca t6tă lumea prin Sinaia aşa şi amicii nostril trăiau o viâţă pacinică şi liniştită.

Aerul cel limpede, curat şi vivificător al munţi­lor pare că-iî schimbase cu totul, le luase grijile şi preocupaţiunile de pe inimă, erau mai voioşi, mai deschişi de cât a casă.

Tomiţa era aşa de schimbat încât aprdpe nu-1 mai puteai recunbsce.

Aerul, posiţiunea, brafjn, copacii Sinaei i reamin­tiră părţile locurilor unde copilărise, i reamintiră dul­cea şi cu foc iubita sa patria, ceea ce l umplu cu a- tâta duioşie în cât era gata a erta tuturor.

Era aprdpe împăcat cu guvernanta, ba ar fi ertat şi duşmanului său din copilărie, lui Ionică al Radu­lui, de care p’aici mai adese-orî îşi aducea a minte ca prin Bucuresci.

picem că i-ar fi ertat şi lui. Aşa vine voi’ba, căci 4eu nu seim, dâcă i-ar fi causat plăcere aflând, că acela cu care şedea împreună, era Ionică al Ra­dului duşmanul său din copilărie.

Ei nu să recunoscuseră. Lucru firesc. Când să despărţiseră erau ca de vr’o şâpte, opt ani, acum însă bărbaţi în tdtă firea. Faţa li să schimbase cu totul, apoi nici nu să interesaseră mult unul de altul. Da-

254

bia dâcă-şi sciau bine numele. De patria, de trecut nu să întrebaseră şi astfel nu scia nici doctorul că stăruia după graţia cumnatei a acelui soţ din copilă­rie, pe care-1 desconsiderase şi 1 vâtâmase atât de tare încât fugise d’acasă.

Cea mai mare parte a timpului în Sinaia este destinată exeursiunilor, deci şi amicii nostrii petreceau t6tă 4 'ua Prin pădure.

Mai cu sârnă mergeau în valea Peleşului unde să opreau, când in faţa castelului regalj când la casa de venetorie, când mai spre mănăstire, cu un cuvânt se invertiau tot împrejurul reşedinţei regale.

Doctorul Jean Radoleano său cum îl seim noi mai bine, Ionică, era tot împrejurul Sofiei, âr Babeta tot in urma lui Ionică, aşa incât Tomiţa începu să resimţă ură, mai întâiu de societatea numiţilor, apoi chiar de Sinaia întregă cu t6tă frumseţia ei.

Sofia însă fugia, fugia, cât o duceau picibrele, numai şi numai ca se scape pe vr’un minut două de presenţa doctorului, care-i devenise nesuferit prin dul­cea şi stâruitdrea sa purtare, prin oftările sale.

Babeta o lăsa să să peixjă şi întrebuinţa fel de fel de mijldce pentru a remânea singură cu Ionică prin pădure.

Dar Sofia nu retăeea departe; de câte ori Ionică să putea scăpa pentru un moment de Babeta mergea drept în valea Peleşului, unde era sigur că o va găsi. —

O dată vă4endu o din depărtare avu îndrăznâla a-i striga: „hop, hop,“ după cum fac nemţii când merg în pădure.

Sofia trase uimită cu urechia.Vocea doctorulni era fdrte plăcută, avea un tim­

bru sonor, armonios.Pentru prima dată de când îl cunoscea aşteptâ

fără repulsiune sosirea lui.

255

Nu era singură, era cu Leniţa.„Domnule D octor/4 întrebă Sofia, după-ce ajun­

sese la ele, „eşti deprins cu musica vocală?41„Da, am fost membru la societatea academică

de cântări, şi încă unul dintre membrii cei mai ze­loşi . . . “

„Si distinşi . . . “ adause Babeta. care sosise şi ea gâfâind.

„Ce bine să nimeresce asta,44 reluă Sofia. „Pe Tomiţa, care şi el de zor nevoie cânta câte o dată cu noi, aici in Sinaia nu l ’am putut îndupleca nici o dată, ca să-şi facă partida de bariton. Cred că nu ne vei refusa concursul Dtale.44

Doctorul Ionică se înţelege că primi bucuros a cânta cu fetele lui Sâsan, dar ce <jicem bucuros, — era fericit că Sofia l'a învrednicit a cânta cu el.

„Sci partida de bariton din „întdrcerea44 de Şu- bert, întrebă Sofia.

„Da, o sciu,44 respunse Ionică radios de bucurie.„Am putea dară încerca îndată acustica acestui

loc, care îmi pare minunată, vreai Leniţo ? “Leniţa nu refusa şi astfel începură a cânta.Tomiţa şi Babeta formau publicul.Tomiţa resimţi o adevărată plăcere ascultând la

acăsta execuţiune, care mergea in adevăr minunat.Babeta însă era neliniştită. Acest acord, acăstă

armonia în care să găsia doctorul cu Sofia nu-i era nici de cum pe plac. Să pornise de vr’o câteva ori ca să i conturbe, dar nu să indurase, i era tămă, că va supăra prea tare pe Ionică.

„Bravo, bravo,44 aplaudă Tomiţa, după ce finiră, „d ’a capo, bis.44

„Să face lăcdre, ar fi mai bine să, reintrăm,44 observă Babeta.

„Recăre, ha, ha, pe mine m’au năpădit sudărea'44

256

rise Sofia ştergându-şi fruntea, şi căutând cu aten­ţiune împrejur, ca şi când ar fi aşteptat, vr’un efect anume urmărit, de la cântul lor.

„Hai să mai cântăm încă o dată,“ reluâ dânsa, după ce să convinse, că nimic nu să mişcă dinspre castelul regal, care nu era aşa de depărtat de locul unde steteau, în cât să nu fi putut audi cântarea lor, ci­neva, care ar fi eşit pe terasă, „oii dâcă sciî din în­tâmplare şi „dorul“ de Şuman, am putea să încercăm cu asta," sfârşi dânsa cu un aer distras.

„Bravo, bravo!" exclamă Tomiţa, „cântaţi dâră dorul.

Babeta însă îşi <jise în sine: „Sofia caută cu tot adinsul ca să atragă atenţiunea locuitorilor auguştî ai castelului, a regelui sâu a reginei asupra sa, âtă tot, şi eu prâstă începusem deja să mă tem, că doctorul a făcut impresiune asupra ei. Nu, n’am de ce mă teme;“ apoi <Jise şi ea cătră tineri: „cântaţi, cântaţi, că mult îmi place şi mie,“

,,Ti-a trecut frigul ?" întrebă Leniţa.„D a !"„Bătrâna s’a prostit întru atâta după doctor, în­

cât are friguri,“ să gândi Tomiţa, „aici o ia ferbin- ţelile, aici îngbâţă . . .“

Sofia, Leniţa şi doctorul începură a intona dorul de Şuman.

CAPITOLUL XLI.

î n t â l n i r e a .

Ajunseseră la ultimele tacte, când să audi ârăşi un repeţit „bravo."

Nu era însă glasul Tomiţei, era un glas argintiu, de femeeă şi venia de după un tufiş.

257

Atât cântăreţii cât şi ascultători? aţintiră cu aten­ţiune ochii lor în direcţiunea de unde se aurise acla- maţiunea distingătdre.

Când ce să vedl — de o dată să simţiră cu toţii apucaţi de o sfielă mare.

De după tufiş eşi Maiestatea Sa regina României, înaintând spre locul unde steteau cântăreţele, care amuţiseră la aspectul e i :

„Ah. protegiatul m eu!“ <jise ea cu llil zimbet divin pe buze, când zări pe Torni ţa, „şi etă colea soţă-niea, acum de bună semă soţia Domniei-Tale, * urma cu un semn semnificativ asupra Leniţei.

Acesta din urmă observare i dete Tomiţei cura- ginl a-i presenta întrâga societate.

„Sunt arnatdrâ de asemenea cântece," dise Ma­iestatea Sa cu graţia nespusă, „m ’aţi surprins forte. Nu m’aş fi aşteptat să aud în mijlocul pâdurei româ­nesc] un cântec german cântat aşa de bine de R o­mâni. Cred că veţi petrece mai mult timp prin Si­naia."

„Da, aşa ne-am propus," dise Sofia, care strâlu- cia de fericire.

îşi ajunsese scopul mult dorit.Era remarcat;ă de Maiestatea Sa.Dar o aştepta o fericire şi mai mare, la care

dabia îndrăznise a să gândi, în care însă nu avuseaudacitatea de. a spera.

„îm i voi face dară plăcerea," continuă regina,„a asculta la cântecele Dv. chiar în castelul regal. “

După aceste cuvinte Maiestatea Sa pleca. Sofia era în extas.Şi Leniţa se simţia onorată.Tomiţa avu o simţire neplăcută, nu şi-o putea

explica, dar i să părea, că pentru dânsul ar fi fost mai bine dâcă nu ar fi avut loc întâlnirea cu regina.

„Babeta." J7

*68

Cât despre Babeta apoi ea înţelese îndată că a- cest incident, apropiind pe doctor forte mult de Sofia, îl depărtase cu atât mai mult de Ia densa.

Doctorul Ionică s’ar fi bucurat şi el, dâcă n’ar fi fost atât de amoresat pe cât era.

Până ce nu venise regina, Sofia totuşi i mai a- runcase câte o privire, i mai adresase câte un cuvânt, — nu să arătare aşa de selbatică faţă cu el, cum fusese mai ’nainte; dar de când vorbise cu regina îl nesocotea cu totul. In zadar ofta, în zadar să arăta stăruitor, Sofia nu lua act de densul, său dâeă lua act — apoi o făcea cu o pornire, care semăna ca şi când ar fi voit să să ferâscă de desmerdările unui eăţăluş nesuferit.

Astfel dispuşi se intdrseră spre hotel.Ajunşi acolo, doctorul nu mai putu suferi chinul

şi să retrase.Babeta făcu asemenea.Sofia în feiicirea ei, simţea un zor de comuni­

care. Rămase cu Lenlţa şi cu Tomiţa de vorbă,„Vom cânta la curte,“ dise ea.„Aşa pare,14 afirma Tomiţa.„Ce pare, este lucru decis, n ’ai au<jit ce mi-a

<}is regina/4 replica Sofia.„Am audit/1 făcu Tomiţa, dar cum dice nâmţul:

„von der Lipp, zum Kelchesrand! . .“„Ah, bah, tu tot numai la rău te gândesci. Ne

va feri Dumnezeu de mărte!“ îl întrerupse soţiâ-sa Leniţa.

„Dar una aş vrea să sciu !“ adause Sofia.„C e?11 întrebă Leniţa.„Dâcă vor invita şi pe Doctorul Jean?'1„Pe doctor?11 repetă Leniţa.„Negreşit că-1 vor invita!11 dise Tomiţa.„Dar tu ce (jicî/1 să adresa Sofia cătră Leniţa.

259

„Şi eu cred, căci fără de el cântarea ndstră n’ar fi complectă, “ respunse acesta.

„N ’ar fi complectă, cum să n u !“ protestă Sofia, „nu seim nisce duete minunate pe care le putem cânta noi amândouă cu acelaşi efect, ca şi terţetul pe care l ’a aucjit regina. —

Torniţa totă no p tea nu putu durmi de cugetele cele multe ce-i veniau.

După cum seim promovase, cât i stetuse prin putinţă, apropierea Babetei cătră doctor, asta o făcea pentru a scăpa cu un minut mai curând de presenţa acestei fiinţe nesuferite, pe care nu să îndrăznia a o aţîţa în contra sa, ca să nu să dea pe faţă pata nas- eerei sale.

In t6te dimineţele când se întâlnia cu densa, îl lua un fior rece, căci trebuia să - şi aducă a minte, că era silit a şedea la una şi aceeaşi masă cu o otrăvitdre.

Nici Babeta nu odihni bine îu acea ndpte. Idea sâu dorul, rîvna ori cum să-i (ţicein, în fine pofta sa de a să vedea şi ea măritată, cu bărbat la vâtra ei, devenise din ce îmbStrînise tot mai mare; crescuse în proporţiune geometrică la fie-care zădărnicire a pla­nurilor sale de măritiş. După ce o părăsise Stefan Daftu, alergase în urma Tomiţei, apoi sS aruncase cu înverşunare asupra văduvului Săsan.

Pentru a putea poseda pe acesta nu să sfiise de a comite o crimă. Destinul nu o ajutase. Acum i adusese pe acest doctor, pe care-1 urmăria cu o ade­vărată furia.

Nu s’ar fi lăsat să fi sciut că sS cufundă tdtâ lumea cu ea, şi de ar fi trebuit să sugrume chiar pe regina, care i sâ puse în cale ca o cheză rea.

A doua 4 ’ Sofia era în necontenită aşteptare. Nu voia să să depărteze din hotel ca s’o afle acolo tri­misul reginei. 1 7*

860

Şi Leniţa întreba mereu, că nu venise nimeni să le caute.

Guvernanta mai prinse la inimă, tot asemenea şi Tomiţa începuse a avea mai multă încredere în o deslegare fericită a încurcăturei.

Doctorul Ionică era nefericit. Sofia nu voia să scie nimic de el. Se înverti împrejurul ei, cât să in­vert!, oftând, suspinând şi dând oelnî peste cap, a- poi plecă.

Nu să duse insă departe, numai colea pe cdsta ceea a pădurii retăci densul şi strînse un buchet de flori mirositdre.

Cu acest buchet să întdrse şi-l presentâ Sofiei.„Ce să fac cu aceste buruieni? “ exclamă densa

cu nerăbdare.Nu venise încă invitarea dela castelul regal.Doctorul Ionică era plouat. Ddeă nu i-ar fi fost

ruşine, ar fi isbucnit în lacrimi.Buchetul strîns cu alâta ostenâlă, simbolul deli­

cat dar expresiv al gingăşiei, sale, tratat de o verstă de buruieni!

Desamăgirea şi ciuda sa erau cu atât mai mari, cu cât simţia, câ excurnunea sa şi culegerea sa de flori judecate cu sânge rece, fusese o g6Iă copilărie.

Puţine fete 4elb dm 4’ua de a(jî, pun preţ pe un buchet strâns în sudorea feţei tale! Cele mai multe sciă să preţuiăsca mai bine giuvaerele, rochile şi gă- telele care în adevăr au o mai mare valdre reală.

Aşa sunt timpurile — trăim în vâcnl realismului şi al materialismului.

Cam astea-şî 4 'cea şi Doctorul Ionică, dar nu prâ isbuti a se mângâia.

„Văd că nu vă mai place a vă preumbla, “ 4*se Tomiţa spre sără, „astă4i aţi stat tdtă dina, la botei, n’ar fi mai bine să ne întorcem la Bueuresci.

261

„Eu aşi fi învoită cu acostă propunere,“ aprobă Babeta, care nu se mai încredea în inofensivitatea Sinaei.

„Da, să plecăm!“ exclamă şi doctorul.„Tocmai în toiul sesoruiluiF observa Sofia, „ce

ar dice lumea?11„Ce ne pasă nouă de lum e!11 făcu Babeta.„Nici eu nu Ţ e c-a să facem ceva de dragul lu-

mei,“ luă cuvântul Leniţa, „dar ar fi păcat să ne întdrcem.11

„ţ)eu păcat!11 adause Sofia.„Sein ce vă reţine,11 reîncepu Tomiţa, „speranţa

de a fi învitate la castel.-1„Ei bine, şi decă ar fi chiar aşa!11 observă

Sofia.„Decă-i aşa, am să vă fac o propunere,11 conti­

nuă Tomiţa.„F ă !11 dise Leniţa. ,„Aşteptăm două Ţie • .„Ba, di trei,11 îl întrerupse Leniţa.„Să punem patru '11 adause Sofia.„Fiă dar patru, dâeă nu va veni până atunci

invitarea, plecăm, căci ne-ara plictisi aşteptând.'1„Suntem învoite,11 Ţi seră Sofia şi Leniţa de o

dată.„Tot asemenea vom pleca îndată după serata

petrecută în castel,11 reluă Tomiţa.„Cât despre asta, vom vedea,11 respunse Sofia.Babeta spera că doctorul nu va fi invitat şi a-

câstă speranţă o făcu să nu fiă nici ea in contra în- voielei, care să făcuse acum.

Doctorul n’avea vot în consiliul familiei, deci tăcu. —

Cam in tăcere le trecu tuturor acea Ţ .A doua Ţ era să să repete în tocmai evenimen­

tele din Ţua^trecutâ..

262

Până şi doctorul plecase ârăşî — dar nu pentru a strînge — buruieni, ci pentru a cumpăra un baston de munte, care plăcuse Sofiei.

Insă nici acest omagiu al adoraţiunei sale nu fu întâmpinat din partea Sofiei cu o delicateţă mai mare decum fusese primit sărmanul buchet din qliua pre­cedentă.

Doctorul de ciudă şi de furore disperată era toc­mai să frângă băţul în două. chiar înaintea societăţii, compuse din adorata sa şi d’ n cei din casă, când a- păru un strein în mijlocul lor.

Era mesagerul curţii.„Domnul Toma Ciurescu cu D6mna!“ 4*se

presentând un bilet.„Eu-s,“ făcu Tomiţa luând biletul în primire.„D-şora Sofia Săsan,“ continuă mesagerul pre­

sentând un al doilea bilet.„A icî,“ respunse Sofia şi primi biletul cu mâna

tremurândă.„Domnul Doctor Jean Radoleano,u termina me­

sagerul scoţând un al treilea bilet.Doctorul îl primi cu nepăsare.Mesagerul să închină şi plecâ.Biletele conţineau o invitare pe de sera la cas­

telul regal.„Domnule Doctor, Domnule Doctor,“ începu So­

fia, după ce luase cunoscinţft de cuprinsul biletului, „par’că-mx oferiseşi un baston de munte. “

„Da Domnişdră, şi ai refusat primirea!“„Acum nu mai refuz, unde este?“Doctorul i dete bastonul tresărind de fericire.Feţele Babetei şi a Tomiţei să întunecară.

CAPITOLUL XLIf.

Castelul Peleşuluî.%

Castelul regal din Sinaia pdrtă numele pîrăulni Peleşul, care curge la picidrele lui scoborând din vâr­ful munţilor.

Este o clădire cochetă într’una din cele mai în- cântătdre posiţii ale lumii.

Are două etagiuri de cărămidă, despărţite prin- tr’un brâu de mosaic forte fin, care represintă felurite figuri alegorice fdrte delicat lucrate, un parter de pâ- tră, cufundat de o parte in pământ, dominând de altă parte o terasă, după care ţi să presintă priveliscea întregului amfiteatru din prejur; un şir de mansarde încolţurate cu formele cele mai variate şi o învelitdre, adevărat cap de operă de fantasie şi de îndrăsnâlă în desemn, llltă pe scurt descrierea exteriorului acelui castel, unde era poftit Tomiţa cu ai săi.

Merită ca să consaerăm spaţiul şi timpul cuviin­cios descrierei interiorului acestui castel.

I3eu- în lăuntrul lui minunea domnesce în t6tă strălucirea ei. De la prag chiar, visitatorul începe a vedea lucruri, care-1 fac a crede, că visâză, ori eă vede aievea acele chipuri fantastice, de care să spune în poveştile din Halima ori o miiă şi una de nopţi, cum i mai r}ice.

Intrarea răspunde în o curte de ondre, d’acolo dăm într’o tindă seu peristil. Acâstă tindă este largă şi măreţfl, are un tavan de pâtră lucia şi împestriţată, susţinut de mai multe coldne de stil antic egiptian, care şi ele adică colonele sunt de marmoră şi păreţi! sunt căptuşiţi tot cu marmoră albă, roşie, galbenă,

264

albăstruiă, cenuşia şi verduiă şi jur împrejur cu pre- vazuri de polialâ de aur curat.

In fundul tindei începe scara cea de frunte, care duce în etagiurile de sus.

Lângă acesta scară principală, sg află bătută în părete o lespede de pdtră albă de marmoră, pe care sunt săpate în litere de aur următdrele inscripţiuni:

Eu Carol şi al meu popor Făcut-am într’un gând şi dor;In timp de lupte al meu regat In timp de pace al meu palat —

dr mai jo s :„Eu Carol I Domn şi Rege şi cu Elisaveta Re­

gina, după o silinţă neobosită de doi ani, în luptă cu un târâm nestatornic, străbătut de- isvdre, isbutit am a pune la pdlele Bucegiului temelia acestei clădiri în anul mântuirei 1875 iar al domniei ndstre al noulea.

„Zidirea s’a oprit pe timpul resbeîului pentru neatârnarea României.

„Intrat-am în acesta, casă a ndslră în anul mân­tuirei 1883, iar al domniei ndstre al 17-lea.

„Datu-i-am nume:„Castelul Peleşului.“Seara ce duce în sus este tot de mmnură, în-

eongiurată de balustrade şi colone de bronz, la ca­pătul de jos este lată cât ţine lărgimea peristiluîui, mergând spre apus; după aceea cote see spre resărit şi s& împarte în două ramure, asemenea cu balustrade de bronz de cel mai elegant stil.

Sala în care dau acele scări estemărâţă, am pu­tea dice uimitdră. Ântisala unui palat al Califilor n’ar putea fi atât de bogată şi aşa de măreţă ; afară de marmoră şi de bronz din cave este făcut plafon- dul, geamurile cele colorate, prin lumina cea mistic

265

temperată ce străbate prin ele, transpun pe simplul muritor într’o sferă, ce-i pare supralumăscă.

Din acea scară trecem printr’o arcadă elegantă într’o galerie, care înconjură din t<5te părţile curtea interidră şi în care respund o mulţime de uşi de ste­jar sculptat.

Aici să află în partea despre apus cabinetul de lucru, apoi odaia de toaletă, camera de baie şi sala de culcare a Maiestăţii sale regina. In coridorul des­pre mddă-cji respund camerile de lucru, de audienţă şi de culcare ale Maiestăţii sale regele.

Intre aceste două apartamente să află capela.Din coridorul despre resărit dăm pe scara care

duce la turnul de petrecere veselă.Acolo fu condus Tomiţa cu ai săi de un valet

de serviciu.Acest turn este cel mai ’nalt din tdte şi să află

in partea dreptă a clădirei principale, are in centru lin orologiu mare, care vestesce prin sunetul unui viers pătrundător sferturile, jumătăţile şi orele bravi­lor seculari şi muritorilor, care vin la rădăcina acelor bradi, ca să să minuneze de cele ce văd p’aicî.

Sala de petrecere are jur împrejur tablouri, de- senmuri şi inscripţiuni referit 6re la veselia, acolo To- miţa cu ai săi să simţi mai negenaţi şi graţia nespusă a Maiestăţii sale îi făcu a se simţi ca şi în eden, a- prope de ijeiî cei fericitori.

Aici in castel ceremonialul curţii nu se observă cu atâta sfricteţă, dovadă despre acesta era irisăşi pre- senţa Tomiţei, a soţiei a cumnatei sale şi a doctoru­lui, care toţi nu erau Introduşi la curte.

Societatea adunată nu era mare, să compunea din personele admise la curte, care să aflau pe la Sinaia. Astfel Tomiţa cu ai săi se vedeau cam sepa­raţi, a visaţi a şi petrece intre sine, căci nu cunosceau

966

apr6pe pe nimen sân mai bine dis nu erau presen- . taţi nimenui.

Intre alte persdne era şi beizadea Mitică Grhica, boerul „eforia“ cum îi cjic sătenii din urbea Sinaia, căci Dsa este preşedintele eforiei spitalelor, proprietă- râsa celei mai mari părţi din Sinaia. Să mai vedea generalul Davila, agil ca şi argintul cel viu, apoi co­lonelul Străjan, comandantul garnisdnei, prinţul de Nassau un nepot al reginei, ofiţer în armata austriacă.

Domnişdre de curte, care mai frumuşele, care mai urâte.

Portul naţional prevala la dame. La unele le şe­dea destul de prost. Nu să potrivea nici de cum cu conversaţiunea lor purtată numai in limba francesă.

Regina era afabilă ca tot de-auna. Regele serios ca de obiceiu.

Sofia era extasiată, cc-i lalţi nu să prea simţiau bine în mijlocul acestor feţe reci — politicise.

Societatea pe semne era informată despre causa invitării, căci unii şi alţii dintre domni făcură alusi- une despre acâsta câtră Leniţa şi Sofia.

Beizadea Mitică găsindu-să din întâmplare lângă Sofia i adresă cuvântul.

„Maiestatea sa mi-a făcut elogiul Dv. cu atâta căldură încât abia pot de nerăbdare să te aud cân­tând, ah, da bine <lici — eu sunt Dimitrie Ghica,“ adause el adueându-şî a minte că nu era presentat.

„Am ondre a vă cundsce prinţule, din văzute,... mai bine dis din renume, “ respunse Sofia.

„Domnul este soţul Dtale?“ continuă beizadea Mitică, arătând spre doctorul Ionică.

Sofia să înroşi ca o cireşă, apoi ingânâ:„Sunt nemăritată, mă numesc Sofia Săsan.„Ah, pardon Domnişdră . . . “ făcu beizadeaua.In acest moment veni doctorul Davila şi 4i8e;

267

„Maiestatea Sa regina, doresce a aucli terţetul D v,“ la aceste cuvinte arătâ spre locul unde stetea un pian. Doctorul să grăbi a da braţul Sofiei, âr Leniţa fu condusă de Tomiţa.

„V ’am au^it cântând o piesă de Şubert.,“ 4’ se regina, „cundsceţi vr’ una din cântecile sale pe care le-a numit „frumdsa morărâsă.“

„Da, Maiestate!“ respunse Sofia, apoi de-o dată luându-şî s6ma, privi spre Doctor, ca să vâ<|ă dâcă nu s’a pripit cumva afirmând un lucru, despre care nicî nu era informată.

Doctorul răspunse la acâstă privire cam speriată cu un zimbet afirmativ.

Sofia se simţi uşurată şi in avântul ei strînse cu profusiune mâna doctorului.

Acesta trebui să-şi reculâgă tdte puterile sale su­fletesc! pentru a-şi putea face partea sa în terţet, atât era de emoţionat.

Innota in o mare de fericire, de o fericire atât de nemărginită, de afundă, încât era in risic de a se înneea. —

începură cu numărul întâii! din ciclul cântecelor „frumdsei morărese.11

Regina asculta cu luare a minte, era emoţionată; acestă cântare i reamintea patria ei cea germană, ti- nereţele ei cele poetice.

Regele, mai puţin sentimental de cât augusta sa soţie, şoptea într’un colţ, cu beizadea Mitică.

Domnişdrele de ondre steteau smerite, — după aparinţâ, în realitate insă, cu ochii, ici colea şi cu gura îş! făceau observările lor, care nu erau nici de cum în favorul cântârei germane, dar incâ mai puţin în favorul cântăreţelor.

După terminarea piesei, regina mulţătni executo­rilor cu multă graţie.

268

Atunci şi regele să simţi îndemnat ca să adauge vr’o câteva cuvinte de înaltă apreţiare.

Intriga societate firesce să grăbi, ca să serbăto- reze pe amicii nostril.

Apoi ca şi uşuraţi de o sarcină neplăcută, înce­pură conversaţiunea generală, din care însă fură es- chişi mult puţin Tomiţa şi ai săi.

Sofia cu t6te astea să simţia prea fericită, dar fericirea ei îşi ajunse culmea, când regina avu graţia a o intreba, dăcă este amatăre de excursiuni.

„Da, oh, prea mult,“ să grăbi a respunde, eu t6t.e că nu spunea adevărul, dar sciind că regina suia bucuros munţii, credea că-i va face plăcere respun- 4ând astfel.

„Ne vom întâlni dară adese-orî,“ adause regina. „Chiar mâne vom face o excursiune la pustnic, fos- ta-ţî deja acolo ? “

„Nu, însă . . . şi noi ne propuseserăm a merge tocmai mâine . . .

Regina in acest moment fu sustrasă de la con­versaţiunea cu Sofia, aşa încât acăsta nu scia, dăcă era invitată său nu, ca să ia parte la excursiunea reginei.

In tot caşul îşi propuse, să mergă a doua di la pustnic.

Trebuia să-şi dea o conlenanţă, deci acceptă o- magiile doctorului, şi era f'ărte afabilă cu el, aşa în­cât Tomiţa să alarmă din nou, şi decise, a face tot ce-i va sta prin putinţă, pentru a pleca chiar a doua di din Sinaia.

CAPITOLUL XLIII.

C h e l n e r u l .

„Cum a fost, ? “ întrebâ Babeta, care aşteptase până târdiu nbptea, întdrcerea amicilor noştri, de la castel.

„Frumos, de minune,“ exclama Sofia. „Nu-i aşa!" să adresâ apoi cu un zimbet soratic cătră doctor.

Acesta afirma radios de fericire.Babeta avu ca un atac de nervi, astfel tresări

de cumplit.„Mâne insă vom pleca!“ făcu dânsa.„Nici de cum, “ protestâ Sofia.„Aşa ne-a fost înţelegerea," t ise Babeta.„Eu nu sciu nimic despre asta!" replicâ Sofia.„Ba şi mie-mi pare, că ne învoisem a pleca a

doua (Ji după ce vom fi fost la castel," adăuse Tomiţa.„Ne învoisem da,“ reluâ Babeta, „să aşteptăm

trei, patru cjile, şi ddcă nu vom fi invitaţi să plecăm, dar mai departe nu m’am învoit la nimic. Mâine vom merge la pustnic."

„Ce fel de pustnic?" întrebâ Tomiţa.„Dâcă nu scii, vom afla! P6te scie doctorul!"

respunse Sofia.„Da, negreşit!" respunse acesta. In adevăr nu

scia nici el nimic despre pustnic, dar îşi propuse în­dată că să va informa a doua 4* înaintea revărsatul zorilor. „Pustnic este un zihastru," continuă el.

„Atâta seim şi noi," îl întrerupse Tomiţa, „dar unde este acel pustnic,"

„Sus pe vârful unui munte," (Jise doctorul într’ - un noroc.

270

„Mor, ah m or!“ ţipa acum de o dată Babeta.Tomiţa scia prea bine de ce sbiară răutăciăsa

nemţăică aşa, dar având tot o dorinţă cu ea, dise:„Nu-ţî priesce aerul cel aspru al munţilor?"„Nu-mî priesce, mă omoră acest aer,“ şopti ea.„Să plecăm dară!" adause Tomiţa.Guvernanta i aruncă o privire de recunoştinţă

şi (|ise:„Da, vă rog, aşa să vă ţie Dumnecieu."„Ean vetfî doctore," începu Sofia, „găsesci de

lipsă ca să pornim în ruptul capului de aici. Ne o- presce 6re starea Domnişorei, ca să luam parte la excui'siunea de mâine."

„Domnul doctor," îngână Babeta, „de bună sănia va avea plăcere ca să participe la excursiune, deci nu va găsi, că starea mea este alarmantă şi că cere imperios gi-abnica mea strămutare la Bucuresci. Eu una nu mă încred in el, cât pentru astă dată . . .

„Domnişără Babetă . . . " vroi să protesteze Io­nică, dar Sofia-1 întrerupse picând.

„Nimic nu lâgă pe Domnul doctor de noi, el păte sta aici şi după ce vom pleca, decî nici o consi- deraţiune nu-1 va face să tăinuiâscă adevărul cu pri­vire la starea Dtale, domnişără."

„Şi eu sunt de astă părere," afirma Leniţa.„Totuşi însă cred," luâ Tomiţa cuvântul, „că

pentru a să arăta complesant cătră Sofia, care doi’esce atât de mult a participa la excursiune . . .

„Domnule," îi tâiâ cuvântul Ionică, „destul, te î’og. Neîncrederea ce mi-a arătat domnişără guver­nanta, şi pe care ai confirmat’o acum şi Dta, mă.dis- pensezâ de datoria, ce are orî-ce medic faţă de un bolnav. Vă rog deci a consulta pe vr’un coleg al meu."

„A h !" exclamă Sofia.

271

„£ r Dv,“ sâ adresa cătră dânsa şi cătră Leniţa oftând, „trebue să mS iertaţi . . . căci nu vă mai pot da concursul meu . .

„Nici măcar la cânfărî?“ făcu Leniţa.„Nici . . cu asta sărută mâna Leniţei şi Sofiei

şi plecâ disperat.Babeta ca rivală ce era, recunoscuse schimbarea

ce sâ făcuse în inima Sofiei şi uitând în pasiunea ei de ori-ce consideraţiune, sări în sus de pe divanul, pe care stătuse lungită.

Mişcarea ei atât de energică surprinse pe toţi.„Sunteţi 6rbe!“ începu ea adresându să cătră

Sofia şi Leniţa, „nu vedeţi, că acest calic umblă nu­mai după pungile Sofiei . . . ticălosul. Eram ca şi sigură, că pe mine mS va lua de soţie, dar firesce, eu n ’am o jumătate de milion, ca şi Sofia . . .“ şi cu aste irupse într’un plâns cu hohot, de era p’aci, p’aci să-i misce inima chiar şi Tomiţei.

Sofia să făcuse galbână ca câra.„Dar vină-ţî în fire,“ să incercâ a mângâia Le­

niţa pe nemţdică, „Sofiei nici prin gând nu i-a trecut, ca să ia în serios pe doctor. N ’si văijut cât este de rece cu el? De unde să-l iubescă, nici să-l sufere nu p6te.“

Sofia nu 4icea nici un cuvânt.Acâstă scenă în loc de a înăduşi flacăra născândă

în peptul ei, o aţîţă încă şi mai mult. Asta sS ve­dea prea bine.

„Vom pleca dară mâine,“ dise Tomiţa.Nemţâica nu era din cele încăpăţînate să ţie una,

dâcă a apucat să <jică cevaşl. Resimţind, că cu pur­tarea ei cea violentă risca nu numai a depărta de la sine pe doctor ci a-şl înstreina chiar şi pe Sofia, co ­pila ei cea de suflet, întdrse îndată fdia şi (].ise:

„Pare, că mi s’a făcut mai bine,“ şi (jicând asta

272

îşi şterse lacrimele din ochi, „nu voiesc să stric plă­cerea Sofiei . . . faceţi mâine excursiunea . . . Voi con­sulta pe doctor, p6t,e câ-mi va permite să iau parte si eu.“

„Bine, bine, vom avea .timp mâine pentru astea t6te,“ i tăia Tomiţa vorba, plecând să se culce.

Babeta era disperată.Râvna ei cea mai ar<j.et6re, pe care o nutrise din

cea mai fragedă copilărie, pentru a rarei mulţămire nu pregetase de a-şi jertfi nevinovăţia, nu pregetase de a comite chiar crima de omor, rîvna de a se ve­dea măritată, pe care de atâtea ori era p’aci, p ’aci s’o vâfiă împlinită, de a cărei împlinire să văzuse şi acum aşa de aprdpe, acestă rîvnă era erâşi în pericol de a fi înşelată.

Afurisit lucru şi de ne mai suferit.Şi cine i să punea de astă dată in cale.Fiinţa pe care o crescuse după chipul şi asemă­

narea sa, Sofia, care i era adevărată copilă de suflet, în a cărei inimă sădise semeţia, trufia şi — vai da, — şi egoismul.

„Dâcă şi Sofia a prins în adevăr slăbiciune pen­tru doctor, atunci vai de mine,“ îşi ch'se ea smulgân- du-şî părul, „căci ea nu va avea nici o consideraţmne cătră mine, tocmai precum n’am şi nu voi avea în acest cas consideraţiune cătră dânsa.“

„Ce-mî vrea acâstă femeeă,“ exclama Ionică mă­surând cu paşi nelinişt ţî odaia sa din Hoteiu! Carai- man, „pare că voiesce să să agaţe de paşii mei, să-mi strice fericirea chiar în naseerea ei, d6r’ nu se va fi amoresat de mine, d6r’ nu va fi lucrând din imbol­dul gelosiei, . . . Dâcă ar fi aşa, . . . si mă tem fdrte mult să nu fiâ aşa, atunci ar fi sigilată, ar fi sigură nefericirea mea! . .

„Suferinţele lui Tantal, osândit a sta lângă apa

273

cristalină fără ca să-i fiă ertat de a-şi astâmpăra se­tea consumâtdre, nu sunt nimica în comparaţiune cu chinul meu. In momentul când ângerul visurilor mele să arăta mai îndurător cătră mine, când pare gata a suferi, a primi, a agrea amorul meu, vine acâstă stri- g6iă de femeeâ, acestă nemţdică nesuferită, şi să vâră între mine şi între Sofia!11

Mai măsura de câteva ori odaia în sus şi’n jos, apoi să opri (jicând :

„Ce-mi hat capul ca şi când s’ar fi isprăvit cu t6te. Femeile sunt schimbăcibse. Dar dâcă şi-au luat sâma, şi totuşi vor merge mâne la munte şi eu nici nu seiu în cătrău este pustnicul, ean să întrebăm.11

Ionică să apucâ se sune.,,Ce poruncesce boerul,11 cu aceste cuvinte să

presintâ un chelner.Timbrul acestei voci părea fdrte cunoscut lui

Ionică.Privi mai aprdpe pe chelner.Era un om înaintat în vârstă, cu faţa bărbosă,

dar palidă, uscată şi în care necazul vieţei brăzdase mi! şi mi! de creţe.

Numai ochi! î! erau plini de vigăre, ba luciau chiar a energie.

„Ce poruncesce boerul ?“ repeta el încă o dată, pălindu-să sub examenul scrutător al doctorului.

„Par’ că te cunosc,11 (jise Ionică.,,D6r’ nu m’aţî chemat pentru a-ml spune asta,11

respunse chelnerul cu destulă insolenţă, „nici nu pu­teaţi şeii că voi veni eu, de 6re-ee dabia de vr’o oră am intrat în serviciu aici.11

„Aristide Nusmă, Dta eşti, nu-i aşa!11 exclamâ acum doctorul neliniştit.11

„D a , eu sunt, Ionică Rădulescule!“ respunse chelnerul cu un zimbet amar.

„Babeta.“ 18

274

„Dta, chelner?!" repetă Ionică.„Eu chelner," afirmă Aristide, „după ce am fost

rob. Dabia eri m’a liberat din temniţă."„Ascultă Aristide," cjise Ionică după o chibzuălă

mai îndelungată în decursul căreia i să încreţise frun­tea şi i se încruntaseră sprîncenile, „va fi bine de Dta decă nu mă vei cunăsce, tot aşa precum nu te-oi cundsce nici eu dinaintea dmenilor."

„Nu eu am fost acela, care mai întâiu am dat pe faţă acăstă cunoscinţă," respunse Aristide cu un zimbet dispreţuitor, „deşi te-am recunoscut îndată cum te-am vătjut, aŞa dară nu-mi va cădea cu greu a-ţl împlini dorinţa. Aici mă chiamă Constandin Mălaiu. Domnule Ionică, spre sciinţa Dtale."

„Er pe mine doctorul Jean Radoleano!“„Am înţeles, boerule!"„Dăcă stai numai de eri aici, nu vei fi sciiud

unde este pustnicul, p ’aicî prin munţi? Asta voisem să te întreb dintru început când te-am chemat.“

„Pustnicul, ce fel de pustnic?"„La care merge şi regina!"„Ah, voiesci să vorbesci de S-ta Ana, unde să

află chilia părăsită a unui pustnic din vechime, ba sciu unde este. Doresci a fi condus acolo."

„Nu poţi să-mi descrii drumul.“„Ba da ! mî-oi face însă o plăcere conducendu-te

chiar eu în persona."„Nu voi merge singur.“„Asta nu schimbă întru nimic lucrul.11„Bine, poţi să vii, dar este bine înţeles că vei

tăcea despre cunoscinţă nostră, tot asemenea cum voi tăcea şi eu."

„Am înţeles boerule, pe mâine dară!"„Pe măine des de dimindţă.11Plecând chelnerul îşi (jise în sine cu ochii lucind

a primejdie.

275

„Bine că seiu unde te d6re, — creezi tu 6re, că am uitat scuipatul tău. . . ori cred! că nu-mi dă mâna ca să-ml răsbun asupra ta! . . . “

CAPITOLUL XLIV.

L a S f - t a A n a .

A doua 4’ când să sculâ Tomiţa şi eşi afară găsi pe Sofia cu guvernanta şi cu doctorul Ionică pe terasa otelului.

„Nu s’a sculat incă Leniţa?" cu aceste cuvinte îl întâmpină Sofia.

„Nu, de ce întrebi?" <jise Tomiţa.„D ’apoi! avem să facem exeursiunea!" replica

Sofia cu buzele umflate.„îm ! părea că v ’aţi luat sâma," observă Tomiţa.„Sâma, sâma, nu mi-am luat nici o sâmă. Dom-

nişdra Babeta, da, dânsa s’a întors de la decisiunea ei, căci âtă-o împreună cu doctorul, gata de a ne însoţi."

„A şa!" făcu Tomiţa destul de supărat. Dar nu avea ce să să mire, căci şi bătrâna şi Sofia doriau să fie cu doctorul.

Porni ca să-şi aducă soţia şi să mângâia (Jieâri- du-şi: „o 4’ în sus, 0 4* j osi nu va strica mult, mâine insă vom pleca negreşit."

„Am luat şi un chelner, care ne va aduce câte ceva d’ale mâncării," cu aceste cuvinte arăta doctorul Ionică spre Aristide, care stetea de o parte, cu un coş atârnat de braţ şi urmărind cu priviri pânditâre t6tă mişcarea dimprejurul său.

„Ah, du-te ’ncolo, om materialist ce eşti!" 4 se Sofia zimbind.

„Pardon Domnişâră, trupul nehrănit nu pâte da18*

276

adăpost, îndelungat poesiei, ori cât de eterică ar fi ea!“ replică Ionică.

„Are dreptate doctorul, şi trebue să recunosc, că este cu mult mai practic de cât mine,“ adause Tomiţa.

„T ot o dată Constantin ne va arăta şi drumul la Sta Ana,“ continuă Ionică, „căci acolo este coliba pustnicului/1

„Haidem dară!“ exclamă Leniţa.Aristide numit acum Constantin, plecă înainte,

trăgând mereu cu urechia, ca să să convingă, dâcă în adevăr doctorul Ionică avea o slăbiciune pentru Sofia, după cum i să arătase lui de la prima lor vedere.

„îm i pare cam vanitdsă fetiţa; nu cred că să va invoi, ca să numâscă pe un băiat de ţăran, său chiar pe un copil din flori de soţ al său! . . . las' Ionică, ţi-oi plăti eu ţie datoria ta! . . .“

Să suiră prin pădurea din dosul mănăstirei ţi­nând mereu la drâpta şi urmând semnelor, care să găsesc înfipte în pari din distanţă 'n distanţă.

Drumul până la un loc este bun, mergi ca şi pe o promenadă, suişul nu este repezit; dar cum să zăresce prin malul dimpotrivă al Peleşului casa de vânătdre, drumul să face mai greu, suişul mai repe­zit, până ce devine anevoios de tot.

Tomiţa dase braţul Sofiei, ca să oprăscă pe doc­tor de a merge cu ea ; Ionică firesee oferi pe al său Leniţei soţiei Tomiţei, âr Babeta să ţâra după ei ur­mată de chelner cu coşul pe braţe.

Guvernanta boncănea mereu de necomplesenţa bărbaţilor.

Chelnerul Constantin, fostul bancher Aristide o examina necontenit cu un interes crescând.

„Unde am vă(ţut eu acestă femeeă,“ să întreba el meren.

277 -

Cum mergea aşa unul după altul Babeta de-o dată scdse un ţipet pătrunzător şi să lăsâ jos.

„Babeta, fosta amantă a baronului Rosten," <jise la acest ţipet chelnerul în sine.

O recunoscuse după glasul ei cel pătrunZător, căci o mai autjise ţipând astfel în momentul, când o părăsi baronul, predându-o în grijea bancherului, care o duse apoi la Ulmenî, unde dobândi pruncul.

„Dar atunci Costică este fiul ei,“ adause Aris­tide, „<5re-şi cunăsce mama? Nu cred. Ean sâ fiu cu băgare de sâmă, ora resbunârei pare eu mult mai a- pr<5pe de cum gândisem. “

Intru aceea Tomiţa mersese la guvernanta, ca să vă(jă ce are.

„Mi-am screntit piciorul!“ să văera bătrâna.„Oh, Dămne Dumnezeule!" ţipâ Sofia şi să a-

răfa fărte speriată. O compătimea pe bătrâna dar mai mult să temea, că nu care cumva acest incident să-i intărcă de pe drum.

„Dar cumnate,“ să adresă ea câtră Tomiţa, „sc6- lă-o de acolo şi dă-i braţul. “ !

Tomiţa sculâ de jos pe guvernanta, care-1 ţinu strâns de braţ.

Ionică să profită de acâstă ocasiune pentru a o- feri Sofiei braţul său cel stâng.

„Sunt curios cum bătrâna îşi va repara greşâla," îşi dise chelnerul, „căci de bună semă t6tă căderea ei n’a fost alt nimic, de cât un mijloc pentru a se apropia de Ionică. “

„Ar putea părintele Ghermano," cu aceste cu­vinte să încerca nemţăica a-şi îneca ciuda, „să cro­iască nisce drumuri mai bune, să facă nisce serpen­tine, poteci resucite, ca să pătă ori cine să urce mai cu înlesnire."

„Ori ce drum ar face, mă tem că n’ar fi lesni­

278

cios pentru Dta," respunse Tomiţa vărsându-şi astfel puţin necazul.

„Staţi vă rog, nu mai p ot!“ strigă eră şi Babeta, „dâcă voiţi să ajungem până sus, trebue să mă spri­jiniţi de amândouă părţile."

„Etă, etă şireta," îşi dise chelnerul, „mă tem că totuşi îşi va ajunge scopul.

„Domnule doctor," să adresă Sofia câtră Ionică, „ţân prâ mult a mă urca până sus. Pe domnişdra Babeta n’o putem lăsa în drum, n’ai avea bună­tate . . . .

„Oh pentru Dta," replică Ionică, apoi luându-şî sâmă că-1 p6te au(ji cineva, precum îl şi aucjise chel­nerul, care nu scăpa nici una din mişcările sale, dar îl mai aucjise şi LeDiţa, pe care o avea la braţul săă cel drept, deci continuă, „cred că Ddmna Ciurescu îmi va da voie, să . . .

„Du-te Domnule Doctor, du-te,“ zimbi acesta, „jertfesce-te pentru binele com un!"

Ionică să întdrse şi oferi braţul său Babetei.„Mersi," făcu dânsa, primind braţul, şi strîngân-

du-1 mereu şi bine.„Ho, ho," îşi <Jieea chelnerul Constantin, fostul

bancher Aristide, „trâba merge strună.„Gâba credi," (j'se acum Babeta cătră Tomiţa,

„că eşti viguros. N ’am simţit nimic de la ajutorul Dtale, d ’aceea am avut trebuinţă de braţul d-lui doc­tor, care singur îmi este de ajuns. Treci la copile... dă-le braţul, ca să nu alerge aşa, vecji cât sunt de sburdalnice."

Tomiţa era bun bucuros că putea scăpa de bă­trâna, şi că putea fi mai aprdpe de Sofia. El pro­fită deci de ocasiune şi trecu la nevastă-sa şi cumna- tă-sa. —

Babeta, cu t6te că declarase de viguros braţul

279

doctorului, ghîfâia mereu . . . geba ! picidrele ei cele bătrâne nu erau deprinse cu asemenea suiş.

Şi chelnerul Constantin asuda sub sarcina corfei sale, ceea ce-1 făcea a fi încă şi mai înverşunat în contra lui Ionică.

„Amar de tine, nemernicule, “ îşi elicea el, „dâcă- v’mî vei cădea sub m âni!“

Ajunseră sus cât să p6te de obosiţi. Se vătjură pe costişul muntelui la luminiş, de unde aveau o pri- velisce minunată, care îi făcu a uita pentru moment nu numai de ostenâlă ci şi de diferitele griji şi pre- ocupaţiuni, care le apăsau sufletele,

T6tâ valea Peleşului cu castel şi cu casa de vâ- nătdre li să înfăţoşa în proporţii microscopice, învă- lite de o mare de verdâţă; âr ceva mai departe să vedea Sinaia şi un orisont variu de c6me de munţi.

Nemăsurate stânuri de petră cu formele cele mai neînchipuite să înalţă d’asupra capului, aşa în cât privind in sus ţi să ia iăâuflarea, căci ţi să pare ca şi când ar fi vrând să te strivâseă cu greutatea lor. Sub picidre un povârniş acoperit cu frunejis, duce drept in o prăpastia adâncă, în care vîjăiă un pârâiaş. Cărarea insă este bună, care respunde în mijlocul u- nui plaiu înconjurat de păreţi de pdtră sub care să adăpostesce o colibă vechiă şi micuţă, in care de .mult a locuit un pustnic.

Aici e locul ce se numesce Sf. Ana.De pe luminişul unde să oprise societatea nds-

trâ ajunseră in o clipă până la acea colibă.Intrară in ea. Să mai vedeau încă remâşiţele

sobiţei, ce a încâldit pe pustnic şi rogojina, putrezită acum, pe care s’a odihnit.

Partea femeâscă fu cuprinsă de o jale nespusă la vederea acestor urme, ce arăta cu atâta elocinţă ticăloşia, nemernicia omului.

280

In mijlocul acestei naturi atât de măreţe, coliba cea micuţă este ca o umbră nepotrivită intr’un tablou luminos.

Babeta ar fi voit să să oprăscă aici. Sofia însă, care să aşteptase să afle pe regina, întrebă dăcă mai era prin apropiere vr’un punct demn de vă<jut.

„Este isvorul!" respunse chelnerul.„Să mergem la isvor!“ exclamă Şefia.„Nu mai pot!“ declară Babeta.„Dta stai dar aici, cu . . . ean cu chelnerul şi

cu cine va voi să mănânce, eu plec cu . . . cu cine va voi să mai admire natura!“

„Eu unul merg cu Dta,“ să grăbi a < ice Xonieă,„Şi eu, şi eu!“ repetară cei lalţî, toţî, chiar şi

Babeta numai Leniţa <jise:„Dar cu mine nu va remânea nimeni ? “„Dăcă vrei să stai aici dragă,“ începu Tomiţa

cu jumătate gură, „îţi voiu ţine de urât. Este departe isvorul?“ să adresă el apoi cătră chelner.

„Nu, vr’o două, trei sute de paşi numai!“„Aşa dară voi merge şi eu,“ decise Leniţa, „du-te

cu mâncarea înainte şi întinde-ne o măsă.“Aristide, voisem să «jicem chelnerul o luă la picior.Cei lalţi îl urmară.La drăpta de la intrarea chilii este un părete de

petră. Cotind acest părete dai de o nouă potecuţă, — drumul spre isvor.

Doctorul Ionică părăsise pe Babeta şi se luase cu Sofia şi Leniţa după chelner pe care-1 urmărea de aprdpe.

Tomiţa şi Babeta nu fură în stare a merge aşa de iute. Peste puţin le periseră din ochi, căci apu­caseră după <jisa cotitură.

Cu t6te bătrâneţele ei, Babeta zori după cei lalţi şi nici Tomiţa n’ar fi voit a-i perde din ochi mult timp, deci grăbiră înainte.

281

Când ajunseră la cotitură, avură un aspect des­tul de frământător.

Chelnerul, urmat de Leniţa, Sofia şi Ionică ajun­sese la un punct al potecei unde să cotea din nou pe după o stâncă.

Aristide era deja la cotitură când de o dată să dete inapoi cu respect.

„Ce-i ? bagă de stimă! erai să mă dai in prăpas­tie ! “ strigă Ionică.

Sofia şi Leniţa, care erau cevaş mai jos, unde poteca era mai lată şi mai puţin repede, să opriră la acăstă exclamare a doctorului.

Chelnerul însă pare că nici n ’auîjise exclamarea, căci nu o luâ câtuşi de puţin în sămă, ci cjise pe scurt:

„Regina!“Tot o dată făcu încă un pas înapoi, dar cu a-

tâta nedibăcie încât să lovi de doctor.Acesta-şi perdu balansa, dete o secundă din mâni,

voind a prinde braţul lui Aristide.Chelnerul i întinse mâna cea dreptă şi-l smuci,

dar ărâşî cu atâta maladresă încât în loc de a-1 scăte din primejdie îl aduse mai aprope de prăpastie.

De o dată îl scăpă din mână.„Mai scuipă decă poţi,“ i ţişni la urechîă.„Ajutor Ju strigă doctorul, apoi să rostogoli in jos.Astea t<5te fură resultatnl unei singure clipeli.Trăsnetul să fi lovit pe Babeta nu s’ar fi putut

speria mai tare de cât la acăstă vedere.Sofia şi Leniţa remaseră ca impetrite pe potecă.Regina apăruse din dosul cotiturei şi prin ges­

turi chema pe însoţitorii ei, să alerge întru ajutor celor primejduiţi.

Din fericire spaima societăţii fusese mai mare de cât nenorocirea.

282

Povârnişul pe care căzuse Ionică să termina în o poeniţă. Acolo să oprise doctorul in căderea sa, dar îşi scrintise piciorul.

Regina recomandă prâ mult pe doctorul Ionică îngrijirei Leniţei şi Sofiei.

Ele să înţelege că trebuiră să dea urmare acelei recomandaţiunî.

Sofia părea a nu fi avut tocmai necesitate de intervenţiunea expresă a reginei, pentru a să îngriji de doctor.

Aristide văzând efectul cu totul contrar al reu- tăţii sale scrâşni din dinţi şi dise.

„Las’ că nu vei avea tu noroc în t6te <Ş.ilele!“

CAPITOLUL XLV'

C ă p i t a n u l .

Aristide sosise cel dintâiti la doctorul Ionică.„T e dâre?" întrebă el cu zimbet sarcastic.Ionică îşi întărse capul cu dispreţ.Apoi privindu-1 ârăşi brusc <jise: „ai noroc că

ţi-am promis a nu te cunăsce, căci altmintrâ te-aş da pe mână judecătorilor."

„Cred şi eu, dar mai mare noroc am, că te cu­nosc eu şi că in momentul în care m’ar aresta, lu­mea ar afla, cine eşti." Apoi vă<jând că s’apropie cineva adause: „voi alerga de vale, să venim cu o targă pentru a te duce la hotel."

„Nu-i de lipsă, am luat deja disposiţiunl, “ dise un ofiţer din suita reginei.

Maiestatea sa stase de vorbă câtva timp cu Le- niţa, Sofia şi cu Tomiţa, apoi convingându-săj că doc­torul avea să scape cu viâţă, părăsi societatea, însăr­cinând pe acel ofiţer din suita sa, care să pogorîse

2 8 3

până la doctor, ca să se ţină la disposiţiunele so­cietăţii.

Acest ofiţer era un adiotant al regelui, cu rang de căpitan, Domnul Leon Roviţeanu, un bărbat chi­peş şi sdravân, care nu prea părea încântat de însăr­cinarea ce primise.

„6m eniî cu targa vor veni îndată," continuă că­pitanul Roviţeanu, care după cum seim, ajunsese lângă doctor şi întrerupsese conversaţiunea Iui cu Aristide.

„Cine este D-lui,“ sâ adresă el apoi cătră acest din urmă.

„Doctorul Jean Radoleano," respunse chelnerul apăsând cu maliţie asupra cuvântului Jean, şi asupra vocalului o.

„Dâcă eşti doctor, vei sci mai bine de cât noi, ce este de făcut!" (jise acum căpitanul cătră Ionică.

„De o cam dată n’am lipsă de cât de linisce," respunse Ionică, aruncând o privire plină de dor sus spre marginea prăpăstii unde steteau Sofia, Leniţa, Tomiţa şi guvernanta, privind in jos la el.

Căpitanul urmări acâstă privire şi un zimbet de inteliginţă să arătâ pe faţa sa când descoperi unde să oprise ochiul doctorului.

Acest zimbet trecu ca un fulger peste faţa sa pentru a face loc unui semn d’abia perceptibil de interes.

Cu t6tă neperceptibilitatea sa chelnerul observase acea expresiune de interes.

„Dâcă Domnul doctor voiesce să-i dăm pace," dise căpitanul, „ne vom retrage. 6meniî cu targa nu vor intâr<jia de a veni."

Cu aceste cuvinte sâ depărtâ făcând semn chel­nerului ca să-l urmeze.

„Cine sunt colea sus?“ îl intrebâ, după ce a- junseră destul de departe pentru a nu fi auriţi de nimeni.

284

„Domnul Ciurescu, lipscan din Bucuresci, cu so- ţiă-sa, cu cumnată-sa şi cu guvernanta lor.“

„Cea mai tânără este cumnata?“„D a !“„Curăţică fată!“„Şi tinerică, nepăţită."„Doctorul umblă după ea!"„Aşa pare, dar . . . "„Ce dar?"„Nimic mai lesne pentru un tânăr ofiţer între­

prinzător, de cât de a cuceri acâstă fetiţă."„Cu ajutorul . .„Meu şi al guvernantei!"„De vom avea timp, ne vom folosi de ocasiuneţ"

făcu căpitanul cu uşurinţă. Apoi adause în sine, „pare că nu vor remânea nerecompensate serviciile pe care le aduc în acest moment din ordin inalt."

„Etă âmeniî cu targa," observă chelnerul.„Aratâ-le locul, încărcaţi pe doctor şi duceţi-1 la

hotel. Eu voi reconduce societatea de dame."„La ordin, domnule căpitan."„La prima ocasiune vei putea spune Domni-

sărei . . . "9

„Sofia Săsan . . .„Domnişărei Sofia Săsan, că a făcut o mare im-

presiune asupra mea- Tot o dată, dâcă ve<jî că voi fi agreat, poţi să-i oferi . . . "

„U n buchet . . . "„Da, un buchet din partea mea."„E r’ guvernantei . . . "„Vei oferi vr’un inel cu diamant, său vr’o cruce."„Asta ar fi o mare greşâlă."„Aşa dară . . . ?“„Guvernantei voi spune, că ai intenţiuni seriăse. “„Bine, bine. Are parale fata?"

â85

„Nu sciu, dar de vreme ce petrec vâra la Si­naia... !"

„Bine, bine. Mai scii, dâcă din glumă nu va eşi un lucru serios. “

„Intr’un ceas bun, Domnule căpitan." —Doctorul Ionică fu ridicat pe targa şi dus la

hotel.Tom iţa, Leniţa, Sofia şi guvernanta mergeau

după el, âr căpitanul Leon Roviţeanu şi cu chelne­rul îi urmau, întreţinând o conversaţiune animată.

Sofia din când în când îşi întorcea privirile spre ofiţerul cel atât de arătătos. I era cam ciudă, că nu-i adresase cuvântul până acum, ceea ce ar fi fost da­tor să facă, căci era pus la disposiţiunile lor din par­tea reginei, îşi rlicea densa. Aristide surprinsese vr’o două din aceste priviri ale Sofiei şi le înţelesese în­dată. —

„Taci că-i bine, Domnule căpitan," (Jise i,for- tărâţa este a nâstră, va capitula la primul atac."

„Sunt gata a-1 întreprinde chiar de acum!"„Ba să nu faci una ca asta, ar fi o mare gre-

şâlă. Cu cât te vei arăta mai nepăsător la început, cu atât mai bine."

„Că mult timp nu mi voi putea astâmpăra pofta de a-mi descoperi inima. Sunt apucat de un sentiment serios."

„îm i vei da cel puţin voie, ca mai întâii! să mă informez despre averea ei."

„îţi dau timp de o oră pentru acâsta."„îm i ajunge." —Doctorul avea dureri mai mari de cum să părea.

Vă^ându-să observat, să stăpânise, acum insă, sdrun- cinătura purtătorilor săi, mărindu-i durerile până la nesuferinţă, nu se pufu opri, de a nu scâte din când în când câte un gemet cumplit.

286

Ele atinseră inima guvernantei ca şi un fer roşu, chiar şi Leniţa compătimea pe bietul rănit, Sofiafînsă părea afectată in mod repulsiv de aceste sonuri de durere.

„Mai staţi puţin, să resufle serman.nl/1 strigă Ba- beta alergând spre targă.

6menii depuseră bucuros sarcina lor.„Suferi/1 întrebă guvernanta care să oprise lîngă

cel rănit.Ionică nu response nimic, ochii lui căutau cu

durere pe Sofia, care in acel moment, fiind ajunsă de căpitanul Roviţeanu, să oprise confusă pentru a-i in- tărce salutarea sa cea respectuosă.

„Ai lipsă de ajutorul unui medic! înainte băieţi să ajungem cât mai curând la hotel!11 exclamă gu­vernanta, care din o singură privire văcluse şi recu­noscuse ce să petrecea in jurul ei.

„Este al meu,“ îşi <jiHe ea. „Sofia mi-1 pără- sesce in profitul acelui căpitan. Nu cred că va putea resista devotamentului meu.11

La hotel rănitul fu dus in camera sa.Peste puţin veni un medic, care-1 visitâ cu amă­

nuntul.„Domnule colega, aici nu vei putea avea îngri­

jirea necesară, trebue să mergi la Bucuresci,“ <jise el apoi.

„Dâcă dorescî la moment te va duce un tren se­parat/1 (hse căpitanul Roviţeanu, căci toţi să aduna­seră împrejurul bolnavului.

Babeta, Leniţa pentru a afla ce va <jice medicul despre starea doctorului Ionică, Tomiţa ca să nu re- mână singur, er Sofia şi căpitanul, ca să să despartă cât mai târziu unul de altul.

„Mulţămesc . . . prefer a remânea aici!11 îngână doctorul.

287

„Nu vei avea căutarea trebuincidsă!“ observă medicul.

„Tot ca şi la Bucuresci," respunse Ionică.„La Bucuresci sunt spitaluri!’1 adause medicul.„Domnul Ciurescu nu va suferi nici o dată ca

un 6spe al său să fie căutat la spital, “ se grăbi a 4ice Babeta, „ î l voi căuta eu ! Ne vom întdrce şi noi...!“

„Dâcă-i aşa, nu îndrăznesc a vă contraria,“ re­luă Ionică cu un zimbet palid, „primesc trenul se­parat ce mi-a oferit Domnul căpitan."

„Plecăm !" exclamă Babeta. „Eu una sunt gata, voi insă . . . "

„N oi'. . .“ 4ige Sofia apoi se opri. O săgâtă din ochii căpitanului o făcuse de amuţise aşa fără de veste. —

„Noi vom mai zăbovi o 4l două," luă Tomiţa cuvântul, care tot mai urmăria ideia de a incurca pe Babeta cu Ionică, pentru ca să scape de ea, şi care vedea în oferta Babe tei cel mai nimerit mijloc pen­tru promovarea acestei intenţiuni.

Ionică în acel moment avuse un atac nou de durere, care-1 împedecâ de a revoca învoiala sa de a pleca îndată cu tren separat. Ar fi fost insă şi prâ târ4iu, căci căpitanul să grăbise a da ordinile nece­sare în numele curţii regale.

CAPITOLUL XLVI.

B iletul.

„Nici o scire de la Sinaia?"„Cum te simţi?"„Trupesce bine, dar sufletesce rău! Nici o scire

de la Sinaia," repetă Ionică.

Babeta trase un scaun lângă pat şi să aşecjâ pe el.

Era des de diminăţă, nu să aucjia nici un sgo- mot împrejur, numai din când ‘ in când străbatea stri­gătul laptagiului său a zarzavagiului de pe stradă în odaia, ce ocupa doctorul în casele repausatului Săsan din Bueurescî.

Guvernanta nu respunse încă nimic la întrebarea repeţită a doctorului.

„N ’am putut durmi tătă năptea.“ începu ea după o lungă tăcere.

„Nici eu nu mai sciu, ce este somnul, de când ne am reîntors de la Sinaia. “

„Cred şi eu !“„Ce te-a putut nelinisci pe Dta,“ reluă Ionică.„Grijea ce ţi-o duc.“„Ce grijă ai să-ml duci? Deja de vr’o două (jile

sunt in stare a umbla, aclî voi eşi chiar. Ce (Jici, să nu surprindem pe Domnul Ciurescu la Sinaia ?“

„Sinaia! ah, Sinaia . . . ! “„Ce este pentru Dumnezeu!“ exclamă Ionică ri-

dicându-să de o dată de pe pernă.Babeta miji ochii, căci în urma mişcărei celei

repezi doctorul să desvelise puţin.„Domnule Doctor uiţi cu totul că sunt fată !“Acăsta observare făcu pe Ionică să privăscă în

faţă pe nemţăică, care n’arăta aşa de bătrână precum era, căci Babeta-şi conservase peliţa şi, focul, care o consuma i dedea un aer de tinereţe şi o atracţiune voluptuăsă. In acest moment avea un farmec, care îmbăta pe bărbat, acelaşi farmec, căruia i caduse jertfă odinidră maltezul Rosten. Tot o dată in rafi- neria ei, studiase amenuntele individualităţii Sofiei şi le imitase pe tdte câte putea să le imiteze, astfel în­cât persdna ei îşi aducea cu exteriorul Sofiei.

— '2â8 —

Doctorul nu observase până acum acest detail; acuma-1 răpi intru atât, încât simţind ca o genă la închipuirea că Sofia l ’ar fi putut vedea astfel, tresări de spaimă. Dar tresări p6te de simţul voluptuos, ce isbutise a-i insufla cocheta, care şedea lipit de el.

Babeta ridicase ârăşl ochii asupra lui şi vă<|end emoţiunea in care că du se, fu apucată de o mare bucurie.

„Oh, oh, băieţelul, cât este de sfiicios,“ esclamâ ea mângâindu-1 cu amândoue manile.

El i apuca mâna cea drâptă şi depuse o săru­tare ferbinte pe ea.

„Ce faci?" (Jise densa, „dâcă ar intra servitorul!" şi cu asta să scula, merse la uşe şi trase iverul.

Doctorul era apucat ca de o beţie. Aştepta cu resuflarea reţinută intorcerea Babateî.

Asta veni şi să puse pe marginea patului.„Fi cu minte," c ise ea ferindu-să de dismerdă-

rile lui.Acestă ferelâ. era insă anume combinată ca să

aţiţe poftele doctorului până la extrem. Bătrână co­chetă i cedă cu un ţipet lin.

„Ce ai făcut," qise ea cu reproş.Doctorul îş! umbri ochii fără a respunde nimic.Babeta să scula şi merse de descuia uşa.„Pare că me intrebaseşi de scirl de la Sinaia,"

reincepu ea, aranjându-şi toaleta înaintea oglindii.Un gemet surd fu respunsul la acâstă observare.„De ce nu vorbeseî?" intrebâ Babeta.Ionică părea prada celei mai amare remuşcări.„Nu te sfii de mine," continuă nemţdica, „spune

ce simţi! Ţi-ai adus aminte de Sofia, nu este aşa?" „Ah, Sofia!“„Ş i te căiesci, că ai călcat o credinţă, ce nici

nu ai promis ?“„Babeta. “ 19

- 290 -

„Sunt un păcătos!“„Da, eşti un păcătos. Dăcă iubeai pe altă nu

trebuiai, nu-ţi era permis să abusezi de increderea mea. Dar să scil, oă eu una, nu voi îngădui cu nici un preţ, ca să me laşi şi să mă faci de rîsul lumei.“

In loc de respuns să au<Ji ărăş numai un suspingreu.

„Mângâi-te scumpule,11 relua Babcta apropiându-să ărăşi de pat, „eu îţi pardonez greşăla, îndată ce vei fi gata a o repara.11

„C um ?11„Ce întrebare, sunt mai multe mijldce pentru a

repara asemenea greşeli. Eu nu cunosc de cât nu­mai unul.

„Pe care?“„Căsătoria!11„Ah! 1„Aşa!, nu-ţî sunt destul de bună de soţie!11 „Nu Z ic!11„Nu 4*cb oftezi după Sofia!„Ah, ah !11„T e rog incetăză cu gemetele şi cu suspinurile,

cari nu sunt demne de un bărbat. Trebue să accep- tezî fără murmur posiţiunea, ce singur ţi-ai creat.11

„M ’ai sedus!“„Eu, sedus!„Dta ! “„Aşa eşti de slab, încât te-am putut seduce tam

nesam!„Dar ce ne folosesce acum reproşurile!11„Oh, Dumnezeule!11„In fine, decă numai dorul Sofiei te reţine de a

fi bărbat de onbre, află . . . .„Ce, ce?11 intrebâ Ionica alarmat.In loc de a respunde, Babeta să sculă, deschise

usa şi strigă de vr’o doue o r i : Petrache.

- 291 —

Un servitor apăru.j,Ai adus de la. tipografia cărţile comandate!“,,Da domnişdră!44„Unde sunt?“„Jos la mine!44„Adu-le aici numai de cât!44Ionică ascultase cu nerăbdare la acest, dialog,

care nu părea a sta in nici o relaţiune cu grijele sale.„Unde vreai s’o scoţi cu astea!'1 intrebâ el cam

restit după ce plecase servitorul Petrache.„Mai rabdă un moment numai şi vei vedea!4„Cărţile ce va aduce servitorul, stau ele in vr’o

legătură, cu ceea ce ai să-mi spui despre Domnişbra Sofia. 44

„Da, şi încă in o legătură fbrte strinsă; — dar ătă-le!

Cu aceste cuvinte să sculă ca să primăscă din mănile servitorului, care să reîntorsese, un pachetaş invălit cu îngrijire in hârtie.

„Lasă-le numai aici ţ44 După ce eşise servitorul, Babeta merse la pat, se puse pe marginea lui şi <jise cătră Ionică uitându-să ţintă in ochii lu i:

„Am sciut că prin.seseşi o slăbiciune pentru So­fia. Aş fi jertfit amorul meu ca să nu turbur fericirea v6stră.“

„A i fi jertfit!,44 ingânâ Ionică.„Da, insă acum . . . .“„Ah, da, este pră târziu . . .„Era pră târziu şi inainte de greşălă n6stră!“,,Oh, sferşesce in fine, nu mă chinui mai mult,

spune ce ai să-mî spui.44„Citesee acest bilet.44 La aceste cuvinte Babeta

desfâcănd pachetaşul ce primise de la servitor, scdse unul din biletele ce foima coprinsul lui şi-l întinse doctorului.

19*

292

Sofia SăsanCăpitanul Leon Riviţeanu

fidanţaţî.Etă ce era tipărit pe nefastul bilet.Ionică scdse un gemet greu şi recăcju pe pernă.,,Ve(Ji că nu suntem atât de culpabili, precum

(?redeai,“ reluâ Babeta după o pausă.„Nu suntem culpabili,“ repeta Ionică aiurit.„U n om cu minte să folosesce de împrejurări.14„Nu înţeleg,“ făcu Ionică.„Sofia, ca şi mine, a simţit amorul Dtale cătră

dânsa.44„A simţit!44 suspina Ionică.„Ea te a jertfit pentru altul!“„Jertfit, da, jertfit.44„Care pe semue i-a plăcut mai bine de cât Dta!1'„Fetele, oh, fetele, mor după uniformă.44„Aşa este, nu le displac insă nici costumele mo­

derne, şi sunt mândre când pot lega de carul lor triumfal cât mai mulţi bărbaţi.'4

„Dta trebue să sciî asta mai bine de cât mine.44„Sofia să va aştepta să te vâ4ă mîhnit, târendu-

te, cum am 4>ce> di umbra fericirei sale.44„După cum să va şi întâmpla!44„Ba nu, decâ eşti bărbat, să-i areţi din contra

că nu-ţi pasă de ea.44„Şi să-mi îndeplinesc tot o dată datoria de băr­

bat de ondre faţă cu Dta, nu-i aşa/4„Da, dta ce va fi in tdte privinţele demn de D-ta.44„Fiă dară!44 4>se Ionică făcând o siluire asupră-şi.„Oh, îţi muîţămesc scumpul meu odor,44 şi-l im-

brăţoşâ cu înfocare, apoi alerga drăşî să tragă iverul la uşă.

Ionică sări insă cu amândouă picidrele din pat şi incepu să să imbrace.

293

Avu ca un atac de grăznică repulsiune.Babeta era bătrână, insă după cum am spus

deja, să conservase bine, nu perduse încă toţi carmenil femeescî, de unde dară acâstă repulsiune neinvincibilâ din partea doctorului, acum, după ce să decisese a o lua in căsătorie.

Ore sângele său să să fi revoltat in contra repe- ţirei incestului.

CAPITOLUL XLVII.

Preotul.

Tomiţa stetea pe gânduri in odaia sa de lucru.Să întorseseră de la Sinaia.Sofia doria să consacre fidanţarea sa cu căpitanul

Riviţânu prin o serbare splendidă.Babeta i comunicase, că şi dânsa să logodise cu

doctorul Jean Radoleano şi i ceruse vo ie , ca să presinte sociăţil pe logodnicul său la acea serbare.

Adică cu alte cuvinte, acea serbare avea să-şi resfrângă strălucirea sa asupra nemţdicei celei afu­risite.

Tomiţa să cam codise dintru început, dar Ba- beta-1 ameninţase aşa de resolut cu un scandal, încât fusese silit a-i concede cererea.

,,Ce păcate am avut D6mne,“ îşi (jicea el, ,,de m’ai dat pe mâna acestei lâpădăturl. După ce nu te-ai indurat a-ml da părinţi leguiţi, mai trebue să sufer necontenit de vina altora.“

Era atât de amărît şi atât de cufundat in refle- xiunele sale încât nu lua in sârnă că cineva bătuse mai de multe ori in uşă.

Aceste bătăii, ce-i drept, fuseseră dintru început

m

cam slabe, acum insă resunâ una mai apăsată, pe care o au^i şi Tomiţa.

„Intraţi!“ strigă el supărat, că-1 conturbă in me- ditaţiunile sale, până ce nu apucase să ia o decisiune.

Uşa să deschise şi prin ea intrâ un preot im- brăcat cam rău.

„Sluga Dtale plecată, Domnule,“ 4*se preotul.„Bună t hiă Domnule părinte,“ respunse Tomiţa

fără de a să scula „poftim de şe<|î.'‘„Nu voi îndrăzni a-ţi rupe pră mult din timpul

Dtale cel preţios,‘ ‘ urmâ preotul.„Ce poftescî părinte ?“„Am avut indrăznăla a intra la Dta, fiindcă

mi s’a spus, că te tragi de dincolo.“„Adevăr ţi s’a spus.“„Să nu-ţi fiă cu superare Domnule, şi eu sunt

de dincolo şi am venit să string ceva milă de la fii noştri! vieţuitori in acesta ţără mai măndsă de cât a n6stră.“

„Pentru ce scop paralele ?“„Turnul sfintei năstre biserici a fost aşa de tare

ros şi stricat de vremi, încât trebue neapărat să-l re- pai’âm, er noi nu am fi in stare nici o dată a con­tribui banii trebuincioşi, deci . . . .“

„Din ce comună eşti păi’inte!‘£„Nu cred să fi au<Jit vr’o dată numele satului

nostru, căci este mic şi sărac.“„Dar totuş aş vrea să ’1 aud, căci nu sciu cum

şi ce, dar îmi este ca şi când te-aş mai fi ve(|ut pă­rinte, dar de mult, de mult . .

„N ’aş crede, căci eu de când m’am preoţit n’am mai esit din Bărsesci!“

La acest nume Tomiţa sărise de pe scaun şi să uitase ţintă la preot, care nu scia ce să fiă asta.

„Bârsesci ai cjis părinte, aşa ai dis.“ intrebâ To-

295

miţă după 6re care timp in care să incercase mai de multe on a vorbi.

„Da aşa am 4*S)M respunse preotul cu mirare. „De cave sâ ţin şi Ulmeniî,“ conţină Tomiţa. „Da, tocmai aşa!“ afirmă preotul. „A i fost vr’o

dată pe la noi.“„Cum să nu fi fost!“ exclamă Tomiţa. „Dumne­

zeu te-a adus îa mine,“ continuă el apoi cu rîvnă, ,,ca să mă dumeresc!,“

„Nu te inţeleg.“„De bună sâmă vei fi cunoscând lumea de prin

Ulmenî.“„Cum să nii.“„Ei bine atunci trebue că m’ai cimoscut şi pe

mine, căci şi eu sunt de acolo. “„Nu să p6te, unicul băiat din Ulmeni care s’a

făcut Domn este Ionică al Radului, âr pe acela-1 cu­nosc, căci l ’am vă^ut de când e mare şi Domn. Nu eşti D-ta.J

„Tocmai acel Ionică a fost pricina, că am fugit d ’a casă.“

„Ha, stai . . . . d6r’ , d6r’ n’ei fi . . . .“„Cine părinte ?“„Tomiţa-1 Reveichii Ciurea?“,,Ba da eu sunt!“„D6mne sfinte, dar minunate mai sunt căile tale,

D-ta stăpânul acestor casc, să fi Tomiţa-1 Reveichii.u „Eu, părinte ? “„Apoi frumos, cu cale e, D-ta să te desfâţi in

dulceţurile vieţii, er biata mamă-ta, să-şi plângă ochii din cap după D-ta şi să trăiâscă ca vai de ea.‘‘

„Să vede trâba că nu scil părinte pentru ce am fugit d’a casă.“

„Apriat nu sciu, ddr atât că Ionică ţi-ar fi (ţis că mă-ta te-ar fi făcut cu o cătană."

296

„Aşa, şi nu-i destul asta?"„Destul pentru a lua lumea ’n cap?"„D a.“„Şi pentru a lăsa pe mumă ta amărîtă, şi plină

de jale.“„Mumă mea, mumă mea, care m’a crescut cu ru­

şinea pe frunte. “,,Ce fel de ruşine?11„Dar părinte, cum poţi intreba aşa!“„Nu ne înţelegem Domnule, D-ta vorbescl de ru­

şine şi când te întreb de care, D-ta te miri “„Cum să nu mă mir. D ’apoi nu este ruşine pen­

tru om de a nu avea tată leguit.“„De a nu avea tată leguit, este ruşine da, insă

ce are asta a face cu Dta!“„Dar bine nu m’a făcut mumă mea cu o cătană." „Cu o cătană! . . . Aşa, acum îmi aduc aminte.

Când ai aflat Dta despre asta, lumea nu scia că Re- veica era cununată cu Stan Brădilă, care pe atunci nu scăpase încă din cătănie.“

„Mumă-mea cununată cu cătana . . . părinte . . . nu glumesci 6re . . . . ia sâma nu glumi cu asemenea lucruri . . . oh . . . oh . . . este cu putinţă . . . naşterea mai nu este dar pătată! “

„Este cum spui eu Domnule!“„Scii bine părinte ?"„Cum Dumnezeu să nu sciu, că-4i eu i-am

cumnat!“„înaintea naşterei mele!"„înaintea naşterei Dtale! “„Apoi cum să face că nu scia lumea despre

acâstă cununie!"„Fiind-că s’a săvârşit in taină."„Nu înţeleg!"„Nu?, Să p6te să nu scii, că soldaţilor nu le

este permis a să cununa."

297

„Aşa dară a fost o căsătorie secretă.11„Da!«„Dar tata, ce s’a făcut? Mai trăiesce?11„Nu, nici că s’a mai intors d’atuncea, a că(Jut

la Montebello!“„Fiă-i ţefina uşdră!11„Şi memoria binecuvântată.11Să făcu o mică tăcere, apoi reîncepu Tomiţă.„Biserica de la Bărsescî să va restaura pe chel-

tuâla mea părinte!11„Oh, Domnule cum să-ţî mulţămesc?11„N ’ai să-mi mulţămesci, tocmai dimpotrivă,

am să-ţi mulţămesc eu pentru scirea ce mi-ai adus!11„Aşa dară eu mă pot intdrce a casă. Nu mai

trebue să umblu din uşă-n uşă.11„Ba să nu te întorci până mâne. Una că-ţî voi

da banii trebuincioşi ca să-i duci cu Dta, apoi alta că aş voi să iai parte la serbarea logodnei cumnatei mele, care să va prăznui de sără aici la noi.11

„Cât pentru bani, mult te-aş ruga ca să-n’ii tri­miţi pe poştă; apoi cât pentru logodnă eu nu sunt nici decum pregătit ca să iau parte la o serbare strălucită, deci iartă-mă Domnule să mă intorc cât mai de grabă cu vestea imbucurătdre la ai mei.11

„Las că aş dori să mai vorbesc cu Dta despre mama, şi despre alte multe din patria, dar apoi s’ar putea întâmpla, că chiar la serbarea de a<Ji, să am trebuinţă de mărturia Dtale ? “

„De mărturia mea? in ce privinţă!11„In singura privinţă in care poţi să-mi fi martor.11„Aha, înţeleg, vorbesei de căsătoria leguită a

părinţilof Dtale!11

” D a l‘‘„Dâcă-i aşa, să înţelege, că nu mă pot retrage!11„Aşa dar pe de sără!

298

„Pe de săra Domnule. Plecăciune!"„La revedere!"Ca să mai descrim simţul de fericire de care să

umpluse peplul Tomiţei, nu suntem in slare.Tot asemenea credem de prisos a esplica pe larg,

că acum după ce putea dovedi in lume că avea tată legitim, să hotărise a să scăpa de Babete chiar in mod eclatant, şi că pentru acest cas îşi asigurase mărturia preotului.

CAPITOLUL XLVIII,

Besbnnarea lui Aristide.

Ionică se mutase ărăş la hotel.Când venia la casele Dlui Săsan, ceea ce făcea

in t6te 4ilele, şi când dedea de Sofia, ceea ce să in- templa tot de-a-una de câte ori mergea a co lo , se arăta vesel, fericit.

El insă era in adevăr trist şi nefericit.Nu s’ar fi făţărit aşa, deeă n’ar fi observat, că

purtarea sa făcuse asupra Sofiei in adevăr impresi- unea, pe care i-o prezisese Babeta.

Era ca o resbunare pentru Ionică, când o vedea pe Sofia să strîmbă^ din nas de câte ori îl vedea in intimitate cu guvernanta.

Să pregătea şi el pentru serata, la care după planul Babete! aveau să jăce şi ei un rol principal.

Tocmai îşi legase cravata dinaintea oglindii când apăru factorul poştal in uşă.

„Domnul Dr. Jean Radoleano," 4*se factorul.„Eu-s,“ respunse Ionica.",,0 epistolă recomandată!“„Recomandată? de unde?11,,Nu sciu, — vă rog să-ml iscăliţi recepisa.11

399

Ionică subscrise.„E tă !u <Jise el apoi predând recepisa factorului

care plecâ.,,Ce om urîcios. N ’am avut adese ori presimţiri,

dar vederea acestui factor mi-a fost ca o châza rea.“Să mai uitâ încă o dată in oglindă. Cravata i

stetea pe plac.„Cine p6te să-mi trimită epistolă recomandată,11

să inlrebâ e l, uitându-să la plicul, ee-1 pusese pe măsă.

„Scris6rea-mî pare eunoscută,“ urmă el, luând plicul ca sâ-1 desfacă.

„Ha, este scrisdrea lui Aristide Nusma, fostului bancher, actualmente chelner! Ce p6te să-mi scrie.“

Cu t6te că aceste cuvinte denotau curiositate, Ionică nu să grăbi a desface epistola primită, ci-şi mai dete v ’o doue peptănături, îşi resuci mustăţile parfumându-le, îşi eurăţi unghile şi vexând apoi, după ce-şi terminase toaleta pe deplin, că mai are timp, să trinti pe un fotoliu şi rupse plicul a lene.

Epistola era de o c61ă mare scrisă pe t6te patru feţele.

„Ce-mi va fi cerând ?“ să intrebâ Ionică.Pentru a-i scrie aşa de mult, trebuie că avea

lipsă să-i câră ceva, după ideia lui.„Tocmai bine,“ urmâ el, „până voi termina cu

cetirea va fi timpul să mă duc la serbare.“Dar in loc de a incepe să citâscă cătju in reverii.„Nu me ’nşel, nu. Sofia să căiesce de ceea ce-a

făcut.Săra de astăzi va decide totul. Voi demasca pe

Riviţean, său mai bine, voi face ca Sofia să-l pună la incercare. El n’o iubesce, umblă numai după pa­ralele ei. Voi ruga pe Sofia să facă o glumă cu dânsul. Să-i spuiă că partea ei de avere era dată

300

bancherului Priporea care a fugit mai de una (jRe. Riviţeanu va crede, se va retrage . . . . voi remânea eu, d a r . . . Babeta, nemţlica cea afurisită. Babeta!“

Mai mult pentru a schimba cursul ideilor sale, de cât din interes incepu să citâscă epistola ce pri­mise, şi care in adevăr era de la Aristide Nusma.

Ea suna:Domnule Doctor.

Sunt sigur, că Dta vei fi uitat deja de un in­cident neînsemnat la care Dta şi cu nime am fost actorii principali.

Era in cjlua nefericită, in care, după ce mă de­clarasem in stare de faliment, m-ai întâlnit pe stradă.

Dta ai uitat pite, până la ce grad te orbise ciuda când ai aflat, că banii Dtale cari fusese depuşi la mine, sunt perduţf.

Ai uitat nu-i aşa, ce ai făcut atunci ?Eu n’am uitat.Şi chiar dlcă mai ţii minte, trebue să-ţi revoc

aici fapta Dtale.,,M’ai scuipat in faţă, Domnule!“,,Pe mine m’ai scuipat Dta care ai stat in casă

la mine, la vltra mea, la misa mea.„Am ţinut minte, şi mi-am resbunat.“,,Da, Domnule D octor!“,,Eu sunt acela care am mijlocit apropierea Dom-

nişlrei Sofia Săsan de căpitanul Riviţeanu şi ţi-am luat astfel pe iubita Dtale!“

Ionică cetind aclsta incepu se tremure. O furiă surdă-l cuprinse. . D lcă Far fi avut pe scriitor înain­tea sa, Far fi spintecat. Scrâşni fioros şi era p ’aci, p ’aci să sfirtice aerisirea, dar apoi, ca şi împins de o fatalitate, o reluâ şi urtnâ mai departe cu cetitul.

,,Slrtea mi-a promovat resbunarea,11 astfel scria Aristide, ,,mi a dat prilej a te mâna in braţele unei

301

femei, pe care o vedeam cuprinsă de amor cătră Dta. Pe cât cunosceam pe acostă femeea, ea avea să te prindă şi să te ţină strins.4*

„M ’am informat şi am aflat că aşteptarea mea s’a realisat.41

„Tratezi amor cu Babeta Cibolca !“„Resbunarea mea e la culme, e desăvârşită!“„Acea Babetă este . . . muma Dtale!44Ionică aruncă epistola jos şi o călcâ in picidre.„Este nebun !“ <jise el. „Babeta nu p6te fi mumă

mea, ar fi prâ tânără.4 •Apoi cădu pe gânduri.„Şi totuş! Aristide trebue s’o fi cunoscut-o. Al

lui este pecătul, de ce m’a mânat in braţele ei.“Privirea i cădu acum pe oglindă unde-şi zări fi­

gura gătită, unde să vedea dichisit şi-şi aduse aminte de serbare.

Nu scia cum să facă mai bine, să se mai ducă, ori să remâiă a casă.

„De ce să nu mă duc, tocmai din contră. Acum mai mulf ca ori şi când pot încerca cu mijlocul meu. Babeta — mamă-mea, după cum scrie Aristide — nu-mi va mai sta in cale.“

Când îşi reaminti că Babeta este mamă-sa fu apucat de o tresăritui’ă cumplită.

Dâcă l ’ar fi putut vedea Aristide in acest mo­ment, ar fi fost mulţămit de resbunarea sa.

Puţinele minute, care trecuseră dela cetirea acelor rânduri nefaste, îl îmbătrâniseră cu tjecî de ani.

Ochii i să încercănaseră, fruntea să brăzdise, bu­zele i să inălbiseră.

„Nu, nu,“ (jise el amar. „cerul nu mă pdte pe­depsi pentru un păcat, pe care l ’am comis fără de voia mea.“

„Mă duc intre dmeni, căci gândurile mă omdrâ,44 îşi (jise el aP°i de o dată şi voi să plece.

302

„Dar cum voi da faţă cu mumâ-mea. Avea voi <5re puterea ca să-i spui ce-mî este.“

Prăşi să cufundă in gânduri.„Trebue să-i spui, până ce n’a apucat a ne

compromite dinaintea lumei.Apoi surise amar.„Prâ te-ai pripit Domnule Aristide, dâeă mai aş­

teptai puţin, p6te că mă loveai şi mai tare . . . . dar nu, nici o dată nu m’aş fi invoit a deveni soţul Ba- betei . . . .

Şi in loc de a pleca, să trinti pe canapea.Timpul inainta, incepuse deja a să întuneca.„Domnule doctor,“ aceste cuvinte-1 treziră intru

târtjiu din visurile sale.„Ce vreai, cine eşti ?“ intrebă Ionică tresărind

şi privi ca şi aiurit la omul care stetea dinaintea sa.„M ’a trimis dela Domnul Ciureanu ? ‘ ‘„Ha, de la Domnul Ciureanu, aşa, cine te-a

trimis ?“ intrebâ Ionică trecendu-şi mâna peste frunte, ca şi când ar fi voit să-şl ştergâ de pe ea acele creţe urâte, care să săpaseră acolo chiar in decursul ace­lei seri.

„Domnişdra guvernanta să inchină cu multă să­nătate/1 continuă omul, care era un servitor din casa lui Ciureanu, „şi te r<5gă să vil mai de grabă, căci s’au adunat 6speţii.“

„Bine, v iu !‘ ‘ respunse Ionică.Servitorul eşi.Ionică-şl puse mănuşile şi plecâ, mergând in doue

părţi, .ca şi când ar fi fost beat.

CAPITOLUL XLIX.

Serata.Era lume multă la serata arangiată in casele

Dlui Săsan.

308

Venise şi cocăna Ţica, ba chiar şi Stefan Daftu cu soţiă-sa, căci să întâmplaseră a să afla prin Bu- curesci.

Dintre ceilalţi ospeţi nu mai cunăscem pe nimen, nici nu vom face cunoscinţa lor, dar va fi bine dâcă ne vom uita puţin împrejur, ca să vedem mai de' aprope odăile şi salonul.

Pe peristil aşetjaseră revare cu flori mari, scara era ciruită prospet, strălucia aprăpe ca şi pe timpul când trăia Domna Săsan.

Sus in antisalâ să aşezaseră revare cu fel de fel de flori. In sofragerie, Capsa cofetarul, etalase un bufet exchisit şi bogat.

Salonul sticlea şi strălucia, parchetul era aşa de luciu încât ţi-era frică să 1 calci, girandole cu gaz aeric respândeau o lumină orbitdră, âr din o odaiă laterală veniau sonurile delieiăse ale capelei lui Wiest.

T6te erau de minune arangiate. Babeta fusese organisâtărea arangiamentului, ea insă să pricepea bine la asemenea lucruri.

Până a nu începe să sosescă grosul dspeţilor — nu venise de cât cocdna Ţica, pe care o nerăbdare consumâtăre o făcuse să vie aşa de vreme — Babeta merse in odaia ei.

Acolo deschise erăşi cufărul, de care nu să mai atinsese, de când cu acel câiu de funestă memoriă.

Luâ haina şi scdse din buzunar plicul acela, care dintre două, i rămăsese încă din cele găsite in giletca frate-său.

Seim că acel plic conţinea otravă.Ce voia ea tocmai in acâstă sără cu acel plic.Etă ce bolborosi nemţăica luând otrava la sine.„Mirare, dâcă-mî va îndeplini astă sără dorinţa

mea, şi să va declara de fidanţatul m eu ...........De ova face, de nu o va face, Sofîa-mî va rămânea pe-

- 304

riculdsă . . . . Sărbarea de astă<Jî îmi va da prilej, să ineerc şi asupra ei efectul prafului meu . . . . .“

Timpul inainta ăr doctorul încă nu sosea.Am vS<jut că Babeta trimisese după el.Dar nu sosise nici preotul de la Bârsesci şi To-

miţa era in cea mai mare nedumerire.„De va zăbovi vr'o jumătate de oră încă," îşi

tjise el, „va sosi momentul decisiv, şi mă va găsi ne­pregătit faţă de pretenţiunea Babetei. Etă că a venit şi doctorul Radoleano........... “

Ionică venise in adevăr.El să duse drept la Babeta şi cu un aer de aîu-

relă, in care-1 aruncase scirea fatală ce primise de la Aristide, i 4>se Pe scurt.

„D-ta eşti mama m ea?“Babeta să ingălbini, făcu trei paşi înapoi, să uită

impiejur ca să văcjă dăcă nu-ii aude cumva cine-va, apoi cjise;

„Ai nebunit!“„Ba n’am nebunit!“„Eu mama D-tale. Dar nu te gândesci la etatea

D-tale şi la a mea?"„M ’am gândit!“ făcu Ionică.„Decă te-ai gândit ai trebuit să recunosci îndată,

că lucrul ce susţii, este cu neputinţă.",,Şi eu mi-am 4>s acăsta,“ continuă doctorul cu

ton apatic.„Dăcă ţi-ai (}is acesta, cum poţi să susţii o ase­

menea nebuniă, de unde ţi-a venit acest gând de de­menţă/1

„Mi-a scris Aristide Nusmă, care trebue să scie.“„Aristide Nusmă . . .“ exclamă Babeta devenind

şi mai palidă.Nu putură continua cu intrevorbirea lor, căci

Tomiţa, stăpânul casei să apropia de ei însoţit de un om in port preoţesc.

905

In fine sosise şi preotul. întârziase până acum fiind-că să retăeise pe drum venind.

,,Domnişoră,“ Zise Tomiţa adresându-să cătră Babeta.

„Dta care cunosc! atât de bine trecutul meu, vei afla cu plăcere din gura acestui venerabil preot, că sunt fiul legitim, te rog a lua bine sârnă, <J'C fiul legitim al unui soldat din Transilvania.“

„Da Domnişdră!, Reveiea Ciurea din Ulmeni era cununată şi încă chiar de mine, cu cătana, care a fost tatăl Dlui Tomiţa.“

Babeta inholbâ nisce och! speriaţi asupra intre- locutorilor ei.

„Pentru ce-mî spuneţi asta?“ intrebâ densa cu ar gest de nerăbdare.

„Bine cjlicl, eram mai să uit de lucrul principal/1 relua Tomiţa. „M’am stâtuit cu Leniţa şi am hotârit, că âătătjî să nu fiă încă vorba de logodna Dtale cu Domnul doctor."

Preotul fixase necontenit pe Ionică. Era la in- doiâla. Pentru a să lămuri intrebâ acum :

„Dâcă nu me 'nşel, eşti Domnul Ionică .al Ra­dului din Ulmen.“

„Ionică al Radului?" repetă Tomiţa cuprins de o uimire nedescriptibilă.

„Din Ulmeni ?“ adause Babeta tremurând ca o vârgă.

„Dar apoi . . . dar apoi , : .“ să ineercâ a con­tinua Tomiţa căutând prin buzunare.

„Ce, d6r nu l ’ai cunoscut?" făcu pieotul temen- du-să să nu fi causat vr’o neplăcere prin vorbele sale.

„Dar apoi eşti fiul Domnişbrei!" complectă T o ­miţa frasa ce incepuse de două ori, apoi scoţând o cruciuliţă o intinse cătră Ionică, intrebându-1:

„O mai cunosci?"2 0

906

„N ’o cunosc, dar va fi cruciuliţa de care mi-a vorbit adese ori lelea Maria spunând că aş fi perdut-o când m’am bătut cu Toma ’1 Revecliiî . . .“ <jise Io­nică, vorbind tot in acel ton apatic, de care să folo­sise şi până acum.

„Eu sunt acel Toma . . .„Dta . . . .„La masă, la masă!" să au(ji acum' vocea Le-

niţei, care nu înţelegea cum de uitase Tomiţa a-şî îndeplini, după obiceiul său, datorinţele sale de gazdă, îngrijind că âspeţil săi să să pună la mâsă.

Era una din acele serate bogate, unde Capşa pe lângă bufet, servea încă şi un supeu. ......... ..

„Sunteţi serviţi Domnilor şi Dâmnelor," < se acum şi Tomiţa, reculegându-se cu sforţare din uimirea sa, şi poftind pe âspeţii săi la mâsa cea întinsă.

„Hai fiu le /1 făcu Babeta cu un zimbet amar dând braţul său lui Ionică.

Acesta o lua maşinalmente la braţ şi merse să ocupe un loc la mâsă.

In acest moment îşi aduse a minte de planul ce concepuse pentru a strica logodna Sofiei cu căpitanul Riviţeanu şi trebui să zimbâscă şi el amar de simpli­citatea sa.

Regăsirea său mai bine (jis găsirea mamei sale îl impresionase cu mult mai mult de cum îşi repre- sentase el la început.

„Nu voi mai fi fericit pe aeâstă hune," fjise el, „am comis un păcat de mârte, care nu să mai pâte spela. In zadar îmi va fi ori ce pocăinţă."

Aşa uitase de sine încât spusese acestea cu voce distinctivă.

„Taci, să nu te audă cineva,“ i (jise Babeta. „Vreai să murim împreună/1 adause ea apoi.

„V reau /1 respunse Ionică.

307

„Stai puţin!“Babeta luâ cu mâna tremurândă doue pahare,

turnâ vin in ele, apoi sc6se plicul şi vărsâ in fie care pahar câte jumătate din praf.

„Ce faci ?“ intrebâ Leniţa, care văzuse asta şi care să alarmase.

„închinăm in sănătatea societăţii,“ strigâ Babata şi goli paharul.

Ionică o imitase.6speţiî să uitau speriaţi la acestă femeiă.„S ’au otrăvit, cum au otrăvit şi pe biata Mari,"

strigâ cocdna Ţica.„Da ne-am otrăvit, cum am otrăvit şi pe biata

D6mna Săsan," afirma Babeta.„Este nebună!“ strigâ Stefan Daftu.„Ba nu sunt nebună Ştefane, blăstem asupra ta,

căoi>-d^că nu m’ai fi inşelat, n’aşi fi ajuns să mor cu fiu-meu impreună!" La aceste cuvinte arătâ spre doc­torul Radoleano.

„Să trimitem după un medic!" strigâ unul.„După un comisar!" sbierâ altul, „vom fi otră­

viţi cu toţii."„Nu vă temeţi, numai . . . noi . . . doi suntem

otrăviţi . . . Fiu-meu vedeţi-1 . . . m6re . . . mor şi eu.“In adevăr peste puţine minute nu mai resuflau

nici Babeta nici Ionică.

CAPITOLUL L.

La ÎII m e ni.

Lelea Reveica să sbârcise cu totul, să făcuse o babă amărîtă şi năcăjită ca vai de ea.

Şedea in căsuţa ei şi-şi vedea de mămăliguţă.De mult ar fi părăsit până şi gândul mâncărei,

308

dăcă n ’ar fi indemnat-o dulcea nădejdei, că totuşi o va învrednici Dumnezeu, ca să-şi mai vedă pe mult iubitul său fiu.

Tocmai când voia să ia căldarea de pe foc, ătâ că să deschide uşa şi un glas cunoscut o chiamă pe nume.

Fumul de pe vătră o pişcase la ochi şi i le um­pluse de lacrimi încât nu putea vedea indată, dăcă in adevăr o chiăma preotul din Bârsesci, căci glasul ce-1 aurise i să păruse a fi al sfinţiei sale.

îşi petrecu de grabă mâneca iei peste ochi şi acum vătju că au(}ul nu o înşelase: preotul stetea pe pragul uşei.

„Să vii puţin cu mine lele Reveico,“ chcea preotul.„Să viu sfinţia ta,44 să grăbi a respunde lelea

Reveica şi să repecji tot odată de săruta mâna preo­tului.

„T e vei mira, ce-ţi voi spune!“ continua acesta.„A i sciri de la Tomiţa !“ strigâ femeia tresărind.„Nu l ’ai mai uitat!“„Cum să fi uitat pe singurul meu od or!“„ L ’ai recundsce 6re?“„Intre o miiă de inşi, mă duci lâ el. Oh D6mne,

D6mne!“„Vină-ţî in fire!“„l£tă-mă, nu mi-e nimic. Unde este, unde?44„Hai să mergem!‘‘Preotul o luâ spre acea poeniţă desfătată, care

să întindea dinaintea caselor lui Radu, şi pe care am descris-o in capitolul prim.

Radu şi cu lelea Măria erau înaintea porţii lor.„Am aucţit că ai fost la Bucuresci,44 intâmpinâ

nea Radu pe preot, „este drept că a murit Ionică al nostru. 44

„Este drept, Dumnezeu să vă mângâie.44

309

„De găba ne-am trudit pentru el,“ să văiera le­lea Maria.

Intru aceea o cătă de Domni şi D6mne, cure erau pe poeniţă, venindcătră preot, ajunseră aprdpe de el.

„Ei bine Reveico, privesce şi vedî, decă vei găsi pe acela pe care-1 cauţi de două-cjeci de ani şi mai bine.“

Lelea Reveica incepu să tremure şi impreunân- du-şi manile să porni a căuta in ochii Domnilor, care o împresurau.

„Tomiţo, Domnul m eu!“ ţipă ea de odată intin- <Jându-şî braţele cătră unul din ei.

„Eu-s mamă, eu, fiul tău cel rătăcit!" <|ise To- miţa cu ochii lăcrimaţi şi alergă in braţele mume-sei care incepu să plângă cu hohot.

Toţi să induioşară la aeăstă privire, numâi lelea Maria clise cu amar:

,,0 D6mne, cu ce ţi-am greşit, de mă baţi aşa de cumplit. In minutul când plâng pe fiul meu de suflet, trebue să ved cum îşi regăsesce vecina mea pe al său î “

„Dumnezeu scie ce face !u observă preotul, ,,să ne plecăm înaltei sale voinţe, şi să nu cărtim.“

,,Amin,“ dise Radu ştergându-şi ochii.,,Ce intâmjflare minunată,11 <Jise una dintre D6m-

nele care nu era alta de cât cocăna Ţica, ,,să mă aflu şi eu de faţă, pentru a vedea cum Domnul To- miţa şi-a regăsit pe mumâ-sa Ce rău mi-ar fi părut dăcă n’aş fi venit la băi, şi dăcă nu m’aş fi abătut de dragul Dv. in acest piciorii de raiu.“

„In adevăr picior de raiu! De câte ori voi putea lua congediu, voiii petrece vr’o două săptămâni aici,“ 4ise căpitanul Riviţeanu cătră soţia sa Sofia.

„Dar şi noi,“ adause Ştefan Daftu, ,,nu-i aşa dragă.a,,Ba d a !“ afirmă D6mna Daftu.

(Fine.)