· inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în...

134
Mein Name ist Arthur Klinghoffer. Im April 1945 emi- grierten wir nach Radautz, was nun zu Rumanien gehorte! Arthur Klinghoffer .. ..

Transcript of  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în...

Page 1:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Mein Name ist Arthur Klinghoffer. Im April 1945 emi-grierten wir nach Radautz, was nun zu Rumanien gehorte!

Arthur Klinghoffer

.. ..

Page 2:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Man nennt mich Eita Abramovitch. Ich war hungrig. Und ich war erst 12 Jahre alt.

Eita Abramovitch

Page 3:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Erika Weinstein ist mein Name. Als ich zehn Jahre alt war,

fühlte ich mich wie zwan-zig Jahre alt!

Erika Weinstein

Page 4:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Bondy Stenzler mein Name. Es wäre noch viel über diese wunderbare Mutter zu sagen, die so viele Opfer in ihrem Leben gebracht hat.

Bondy Stenzler

Page 5:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Elias Hauster

Man hat mich unter dem Namen Elias Hauster gekannt. Unter großen Entbehrungen und mit ein wenig Glück überlebten Elias und Marjem Hauster den Holocaust.

Page 6:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Impressum Kein Teil der Broschüre darf ohne schriftliche Genehmigung des Herausgebers in irgendeiner Form reproduziert oder in eine von Maschinen, insbesondere Datenverar-beitungsmaschinen, verwendbare Sprache übertragen oder über-setzt werden.© Projektgruppe „Kriegsgräber“ 2017

Schüler und Lehrer der PG „Kriegsgräber“Europaschule Rövershagen, Köhlerstrat 9, 18182 Rövershagenund Schüler und Lehrer Kollegium „Andronic Motrescu“ RadautzPutnei Straße 236, 725400 Radautz-Sucheava

Das Buchprojekt wurde finanziell gefördert durch:- Stiftung „Erinnerung, Verantwortung und Zukunft“- Gemeinden Gelbensande, Rövershagen, Bentwisch, Blankenhagen, Mönchhagen- Projektgruppe „Kriegsgräber“ der Europaschule Rövershagen- Ostseesparkasse Rostock

Wir danken allen, die uns bei unserer Arbeit unterstützt haben. Ein besonderer Dank geht an Edgar Hauster, Erika Feiler, Bondy Stenz-ler und Sidi Bărbieru, Arthur Klinghoffer, Aron Ashkenazy, Eita Abra-movitch, Igo Koffler und Valentin Treml.

Gestaltung: www.grafikagenten.deDruck: Druckerei Weidner

Nici o parte a acestei broșuri nu poate fi reprodusă sub nici o formă sau prin orice mij-loace electronice sau mecanice, inclusiv de stocare sau traducere, fără permisiunea în scris din partea editorului.© Grup de proiect „Mormintele victimelor de război“ 2017

Elevi i și profesori ai Grupului de proiect „Mormintele victimelor de război“Şcoala Europeană Rövershagen, Köhlerstrat 9, 18182 RövershagenșiElevi şi profesoriColegiul Andronic Motrescu RădăuţiStr. Putnei nr. 236, 725400 Rădăuţi-Suceava

Proiectul broşurii a fost finanţat de către:- Fundația „Amintire, responsabilitate și viitor“- Comunități Gelbensande, Rövershagen, Bentwisch, Blankenhagen, Mönchhagen- Grupul de proiect „Mormintele victimelor de război“ a Școlii Europene Rövershagen- Ostseesparkasse Rostock

Mulțumim tuturor care ne-au susținut în această activitate, dar recunoștința noastră se îndreaptă în special către Edgar Hauster, Erika Feiler, Bondy Stenzler și Sidi Bărbieru, Arthur Klinghoffer, Aron Ashkenazy, Eita Abramovitch, Igo Koffler și Valentin Treml.

Page 7:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

heit

Verlorene

COPILĂRIE

Page 8:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.
Page 9:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

InhaltVorwortPrefaţă

ProjektbeschreibungProiect

Juden in Radautz Evreii din Rădăuţi

Holocaust-Überlebende erzählen ihre Geschichte Holocaust-Supravieţuitorii spun povestea lor

Aron Ashkenazy

Arthur Klinghoffer

Eita Abramovitch

Erika Feiler, geb. Weinstein

Nachfahren von Holocaust-Überlebenden erzählen über ihre Familie Descendenţi ai supravieţuitorilor Holocaustului povestesc despre familia lor

Bondy Stenzler

Edgar Hauster

1016203838506270100

100120

Page 10:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.
Page 11:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Vorwort Ich gratuliere euch zu der so wichtigen Initiative und Ausdauer, für die viele Zeit und Geduld, die ihr euch genommen habt, um das Thema „Juden in Radautz vor, während und nach dem Holocaust“ zu realisieren.Als ich 16 Jahre alt war und meine Eltern ununter-brochen über den Holocaust sprachen, über all die, die umgekommen sind, über Hunger und Krankhei-ten, da wollte ich es nicht mehr hören. Ich wollte meine verlorene Kindheit vergessen, ich wollte mei-ne Jugend fühlen. Ich, die gut erzogene und folg-same Tochter, schlug eines Tages beim Mittagessen mit der Faust auf den Tisch und sagte, dass ich keine Geschichten mehr über den Holocaust hören will... Ich dachte, dass ich für mein Benehmen eine sehr strenge Strafe bekommen würde. Meine Eltern be-straften mich aber nicht. Sie erklärten mir, dass auch ich eines Tages meinen Kindern über den Holocaust erzählen muss.Es soll erzählt werden von Generation zu Generati-on, um zu vermeiden, dass sich so ein Unglück wie-

Introducere Vă felicit pen-tru această inițiativă importantă, pentru timpul și răbdarea pe care le ați dovedit în trecut și îl depuneți în prezent pentru a cerceta tema ‘‘Evrei din Radauți, înainte, în timpul și după Holocaust.‘‘ După deporta-re, parinții mei au vorbit în continuare despre ce sa petrecut cu cei uciși, foamea și bolile îndurate. La vârsta de 16 ani am simțit că nu mai pot supor-ta să aud despre Holocaust, am dorit să recuperez copilăria pierdută, am dorit să simt anii tinereții. Eu, fica cea bine educată și ascultătoare mi-am permis ca în timpul prânzului să bat cu pumnul pe masă și să cer parinților să înceteze cu amintirile despre Ho-locaust. Am fost sigură că pentru purtarea mea ne-cuvincioasa voi fi aspru pedepsită, dar parinții mei nu m-au pedepsit ci mi-au explicat că va sosi timpul când și eu voi trebui să povestesc copiilor mei desp-re Holocaust, căci despre cele întâmplate trebue povestit din generație în generație, pentru a evita repetarea unor asemenea evenimente.Doresc sa menționez faptul că eu văd în voi pe cei care

11

Page 12:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

derholt.Ich möchte erwähnen, dass ich in euch diejenigen sehe, die das Testament meiner Eltern erfüllt und umgesetzt haben. Eure Arbeit ist für mich besonders berührend.

Lieber Holger und liebe Petra,ich freue mich, euch kennengelernt zu haben und danke für die angenehme Zusammenarbeit.Ich, Überlebende der Hölle des Holocaust, danke euch, dass ihr den Schülern beider Länder vermittelt, was wirklich während des Holocaust geschah!Ich ehre und schätze eure Tätigkeit und danke den Schülern beider Länder und allen Unterstützern des Projektes von ganzem Herzen im Namen aller Über-lebenden des Holocaust.

Erika Feiler, geb. Weinstein

împlinesc testamentul parinților mei și îl transformă in realitate.

Dragă Holger și dragă Petra,Sunt bucuroasă că v-am cunoscut și vă mulțumesc pentru colaborare. Eu, supraviețuitoare a iadului din Holocaust, vă mulțumesc că tansmiteți elevilor din cele două țari adevarul despre tot ce sa întâm-plat cu evreii în timpul Holocaustului. Cinstesc și apreciez activitatea voastra și multumesc din toată inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului.

Erika Feiler, nascută Weinstein

12

Page 13:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Das AndenkenMeine Geburtsstadt, Radautz in der Bukowina, hat mich ausgeschieden als ich zehn Jahre alt war. Noch am selben Tag vergaß sie mich, wie den Toten, und auch ich vergaß sie. So gefiel es uns beiden.

Gestern, nach vierzig Jahren, schickte sie mir ein An-denken. Wie eine lästige Tante, die des gleichen Bluts wegen Zuneigung und Liebe fordert. Ein neues Foto, ihr letztes Winterporträt. Ein Wagen mit Verdeck wartet im Hof. Das Pferd wendet den Kopf und blickt liebevoll auf einen Greis, der irgendein Tor schließt. Also ein Begräbnis. Zwei Mitglieder der Chewra Kad-discha1 blieben übrig: der Totengräber und das Pferd.

Immerhin ein prächtiges Begräbnis: ringsum im starken Wind drängen sich Tausende Schneeflocken, jede ein Stern für sich in Form eines Kristalls. Immer noch dieser Drang, etwas Besonderes zu sein, immer noch dieselben Illusionen. Alle Schneesterne sind doch von gleicher Struktur: sechs Zacken, eigent-

AmintireOraşul în care m-am născut, Rădăuţi Bucovina, m-a gonit când aveam zece ani. Încă din aceaşi zi m-a uitat, ca pe un mort,dar şi eu l-am uitat. Aşa ne-a plăcut la amândoi.

Ieri,după patruzeci de ani, mi-a trimis o amintire. Că o mătuşă cicălitoare, care ca rudă de sânge, cere apropiere şi dragoste, mi-a trimis o fotografie nouă, ultimul său portret de iarnă. O căruţă cu acoperiş aşteapta în curte. Calul întoarce capul şi se uită drăgăstos la un bătrân, care închide o poartă. Deci o înmormântare. Doi membrii ai societăţii funebre rămân pe loc: groparul şi calul.

Oricum, o înmormântare minunată: de jur împrejur, în vântul puternic, se mişcă mii de fulgi de zăpadă, fie-care o stea în formă de cristal. Mereu această dorinţă de a fii ceva special, mereu aceleaşi iluzii. Toţi fulgii sunt doar de aceeaşi structură: patru colţuri,de fapt steaua lui David. Imediat ei cad, se amestecă, devin

13

[1]„Die heilige Gesell-schaft“, Beerdigungs-vereinigung der jüdi-schen Gemeinden.

Dan Pagis

Dan Pagis

Page 14:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

lich ein Davidstern. Gleich fallen alle zusammen, vermengen sich, unkenntliche Masse, sind einfach Schnee. Darunter hat meine alte Stadt auch mir ein Grab bereitet.

1982

DAN PAGIS wurde 1930 in Radautz geboren. Sein Va-ter emigrierte 1934 allein nach Palästina, um für die Familie eine neue Existenz aufzubauen. Die Mutter von Dan Pagis, Juli Ausländer, starb nach einer Ope-ration im selben Jahr im Alter von 26 Jahren.So wuchs er bei seinen Großeltern, Isak und Clara Ausländer, in Radautz auf. Während des Zweiten Weltkrieges überlebte er rumänische Konzentrations- und Arbeitslager in Transnistrien.1947 emigrierte er nach Israel und begann, in einem Kibbuz zu unterrichten. Später wurde er Professor für mittelalterliche Hebräische Literatur. In Israel wurde er ein bekannter Poet und schrieb auch Prosa.

pur şi simplu zăpadă. Vechiul meu oraş a pregătit de-desubt un mormânt şi pentru mine.

1982

DAN PAGIS (se pronunţă Paghis) s-a născut la Rădăuţi în 1930.Tatăl lui a emigrat în Palestina în 1934, pentru a pregăti familiei o nouă existenţă. Mama lui Dan, Juli Auslander a murit în acelaş an, în urma unei operaţii, în vârstă de 26 ani. El a fost crescut de bunici Isak şi Clara Auslander la Rădăuţi. În timpul războiului a supravieţuit lagărele în Transnitria. În 1947 a emigrat în Israel şi a început să fie învăţător într-un kibbutz. Apoi a devenit profesor universitar pentru literature ebraică din Evul mediu. A devenit poet cunoscut, a scris şi proză. Dan Pagis a murit în 1986 la Jerusalim. A fost vărul lui Arthur Klinghoffer.

14

Page 15:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Dan Pagis starb 1986 in Jerusalem.Er ist der Cousin von Arthur Klinghoffer.

15

Dan Pagis. [Arthur Klinghoffer.]

Page 16:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.
Page 17:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

ProjektbeschreibungJugendliche der PG „Kriegsgräber“ der Europaschule Rövershagen gestalten seit 2011 in Zusammenarbeit mit dem Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge e. V. zweiwöchige Workcamps in Rumänien. Gemein-sam mit Schülern des Kollegium „Andronic Motres-cu“ aus Rădăuți arbeiten sie auf Kriegsgräberanlagen der beiden Weltkriege. Dabei sind sie auch ständig auf Spurensuche, hinterfragen gemeinsame ge-schichtliche Ereignisse und diskutieren über aktuell politische Ereignisse. Die Jungen und Mädchen aus Rövershagen beschäftigen sich zudem regelmäßig mit der Shoa1 und mit Schicksalen von Überleben-den. In Rădăuți gibt es noch eine gut erhaltene Sy-nagoge und einen großen jüdischen Friedhof. Den-noch wissen hier nur wenige Jugendliche, wie es den Juden der Stadt vor, während und nach der Shoa in Rădăuți erging, welches Leben sie führten oder füh-ren mussten. Und so entstand dieses Projekt: „Jüdisches Leben in Radautz vor, während und nach der Shoa“.

Descrierea proiectului Tineri din gru-pul de proiect „Mormintele Victimelor de Război“ (PG „Kriegsgräber“) a Școlii Europene Rövershagen, în colaborare cu Instituţia Germană pentru Îngriji-rea Mormintelor Victimelor Războaielor (Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge e. V.), organizează din 2011 workcamps de două săptămâni în România.Împreună cu elevi ai Colegiului Andronic Motre-scu din Rădăuţi, ei lucrează la morminte din cele două războaie mondiale. Ei caută diverse urme, cercetează evenimente istorice şi discută evenimen-te politice actuale. Băieţii şi fetele din Röversha-gen se ocupă permanent cu Holocaustul şi cu soar-ta supravieţuitorilor. La Rădăuţi există o sinagogă în bună stare şi un mare cimitir evreiesc, dar nu-mai puţini tineri din zonă ştiu despre viaţa evreilor înainte, în timpul şi după Holocaust, despre viața și suferințele lor. Aşa a luat naştere proiectul “Viaţa evreilor din Rădăuţi, înainte, în timpul şi după Holo-caust”.

17

[1]Das hebräische Wort Shoa steht neben dem für dieselbe Bedeutung weiterhin verwen-deten und synonym verstandenen Begriff „Holocaust/Holo-kaust“.

Page 18:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Im März 2017 interviewten zwei Mitglieder und zwei Lehrer der AG „Kriegsgräber“ in Israel Überlebende der Shoa aus Radautz.Im Sommer 2017 gab es dann im Workcamp in Rădăuți ein Wiedersehen der deutschen und rumäni-schen Projektteilnehmer, um weiter zu recherchie-ren, Zeitzeugen zu befragen, in Briefen und Archiven zu forschen und mit Einheimischen zu sprechen. Au-ßerdem besuchten die Projektteilnehmer die Syna-goge und den jüdischen Friedhof. Dort nahmen sie auch Pflegearbeiten vor und besuchten Gräber von Angehörigen ihrer Interviewpartner. Neben dieser Broschüre entstand eine Fotoausstel-lung in deutscher und rumänischer Sprache.Außerdem konnte eine Gedenktafel für die Opfer der Shoa in der Synagoge installiert werden.

Wir danken allen, die uns bei unserer Arbeit unter-stützt haben. Ein besonderer Dank geht anEdgar Hauster, Erika Feiler, Bondy Stenzler und Sidi Bărbieru, Arthur Klinghoffer, Aron Ashkenazy, Eita Abramovitch und Igo Koffler.

În Martie 2017, doi învăţători şi doi membrii ai grupului de proiect „Mormintele Victimelor de Război“ (AG „Kriegsgräber“) au intervievat în Israel, supravieţuitori ai Holocaustului din Rădăuţi. În vara 2017 a avut loc la workcamp în Rădăuţi o în-trevedere a participanţilor germani cu participanţii români la proiect, pentru a cerceta, a întreba marto-ri, a căuta scrisori și documente în arhive şi a discuta cu localnici. Deasemenea, participanţii proiectului au vizitat sinagogă şi cimitirul evreiesc unde au îngrijit morminte și au vizitat mormintele rudelor ale par-tenerilor de interviev. În afară de această broșură, s-a deschis deasemenea o expoziţie de fotografii în germană și în română. În sinagogă s-a pus o placă comemorativă pentru victimele Holocaustului.

Mulţumim tuturor care ne-au ajutat în această muncă. Mulţumiri speciale pentru:Edgar Hauster, Erika Feiler, Bondy Stenzler şi Sidi Bărbieru, Arthur Klinghoffer, Aron Ashkenazy Eita Abramovitch și Igo Koffler.

18

Page 19:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

19

Page 20:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.
Page 21:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Juden in Radautz Die Stadt Rădăuți, ehemals Radautz (deutsch), ist eine Stadt im Kreis Suceava im Nordosten Rumäniens. Sie liegt am Fluss Toplitza in der Nähe der ukrainischen Grenze, im Norden des rumänischen (südlichen) Teils der Bukowina.Radautz wurde 1392 erstmals urkundlich erwähnt. Zu Beginn des 15. Jahrhunderts erbaute der mol-dauische Herrscher Alexandru cel Bun (Alexander der Gute) ein Kloster in der Ortschaft. 1775 wurde Radautz Teil der Habsburger Monarchie. Wie in zahl-reichen Orten der Bukowina ließen sich auch in Ra-dautz bald zahlreiche deutschsprachige Kolonisten nieder, die sogenannten Bukowina-Deutschen. Bis in die 1940er Jahre war die Stadt deutschsprachig. Ne-ben den Bukowina-Deutschen wurde die deutsch-sprachige Kultur in Radautz insbesondere durch deutschsprachige Juden getragen. Die Stadt war lange Zeit ein Zentrum des Judentums in der Buko-wina. Eine jüdische Gemeinde gab es schon vor der habsburgischen Zeit. 1880 waren 30,9 % der Bewoh-

Evrei la Radauti Oraşul Rădăuţi , fost Radautz (în lb. germana), este un oraş în judeţul Suceava în N – E României. Se află pe râul Topliţa în apropierea graniţei cu Ucraina, în nor-dul părţii româneşti (sudice) a Bucovinei.Oraşul Rădăuţi a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1392. La începutul secolului al XV-lea, Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, a con-struit o mănăstire în localitate. In 1775, oraşul Rădăuţi a devenit parte a monarhiei habsburgice. La Rădăuţi, ca şi în numeroase localităţi ale Bucovinei, s-au aşezat numeroşi colonişti vorbitori de lb.germană, asa-numiţii “nemţi de Bucovina“. In oraş se vorbea limba germană până în anii 1940. Cultura germană a fost susţinută, în afară de nemţii bucovineni, mai ales şi de evrei vorbitori de lb.germană. Oraşul a fost mult timp un centru al iudaismului din Bucovina. O comunitate evreiască exista deja înaintea perioadei habsburgice. In anul 1880, 30,9% dintre locuitorii Rădăuţiului erau evrei. Un recensământ al populaţiei din 1930 arăta că Rădăuţiul avea 16.788 de locuitori,

21

Page 22:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

ner von Radautz Juden. Laut einer Volkszählung von 1930 betrug die Einwohnerzahl von Radautz 16.788, davon waren 27,5 % Deutsche, 33,4 % Juden und 35,2 % Rumänen. Als Muttersprache gaben 32 % der Ra-dautzer Deutsch an, 29,4 % Jiddisch und 34,9 % Ru-mänisch.1 Wie schon erwähnt, gab es Ende des 18. Jahrhun-derts die erste jüdische Siedlung in Radautz. Die Fa-milien Harth, Herzberg, Goldschläger, Gewölb, Herer und andere gehörten zu den ersten Juden, die mit den Deutschen aus Böhmen ausgewandert waren. In späteren Jahren kamen Juden aus Galizien und Flüchtlinge aus Russland hinzu. Der Handel mit den zahlreichen Dörfern (40) der Umgebung, die Holzin-dustrie und die vielen Wochenmärkte brachte Wohl-stand für die Bevölkerung. 1807 hatte Radautz nur drei jüdische Familien, die Steuern zahlten. 1859 bil-deten die Juden aus Radautz eine eigene Gemeinde. Zuvor gehörten sie zu Suceava. Im Jahre 1888 bestand die jüdische Gemeinde von Radautz aus 523 Familien. Es gab bereits einen Tem-pel (Synagoge)2 und acht öffentliche Bethäuser. 1914

dintre care 27,5% erau germani; 33,4% evrei si 35,2% români. Drept limbă maternă, rădăuţenii au indicat: 32% germana; 29,4% idiş şi 34,9% româna.1 Cum s-a amintit deja, la sfârşitul secolului al XVIII-lea exista la Rădăuţi prima aşezare evreiască. Famili-ile Harth, Herzberg, Goldschläger, Gewölb, Herer ş.a. aparţineau primilor evrei care emigraseră cu germa-nii din Boemia. Mai târziu au venit evrei din Galiţia şi emigranţi din Rusia. Comerţul cu numeroasele sate (40) din împrejurimi, industria lemnului, târguri-le săptămânale au asigurat bună-starea populaţiei. In 1807, la Rădăuţi erau doar 3 familii de evrei care plăteau impozit. In 1859, evreii din Rădăuţi formaseră o comunitate proprie. Până atunci aparţineau de Su-ceava. Comunitatea evreiască din Rădăuţi era formată din 523 familii în 1888. Exista deja un templu (sinagogă)2 şi 8 case publice de rugăciuni. In 1914 locuiau la Rădăuţi circa 6000 de evrei. Din 1872, comunitatea avea atât un rabin cât şi un îndrumător religios. Evreii oraşului erau deosebit de activi în comerţ şi

[1]https://de.wikipedia.org/wiki//R%C%4% 83d%C4%83u%C8%9 (Bi ultimul apel:5 apri-lie.2017).

[1]https://de.wikipedia.org/wiki/R%C4%83d% C4%83u%C8%9Bi (Letzter Aufruf: 5. April 2017).

[2]Die erste Synagoge gab es bereits um 1830. Eini- ge Jahre später wurde ein Tempel im Zentrum der Stadt errichtet.

[2]Prima sinagogă exista deja pe la 1830. Câţiva ani mai târziu, în oraş s-a ridicat un templu în centru.

22

Page 23:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

lebten in Radautz etwa 6.000 Juden. Seit 1872 hatte die Gemeinde sowohl einen Rabbi als auch einen Religionsweiser. Die Juden der Stadt waren besonders aktiv im Han-del und in der Industrie. So seien hier u. a. genannt: die Bierbrauerei (Besitzer Salomon Rudich - er war Abgeordneter im Bukowiner Landtag für eine Legis-laturperiode), die Spirituosen- und Likörfabrik (Leon Rudich), die Knopffabrik (Mück und die Brüder Kern), die Brettsäger (Samuel Harth, Schapira, Katz, Birken-feld), die Zement- und Glasfabrik (Friedrich Fisher, Putna-Radautz), die Seifen- und Kerzenfabrik (Sa-muel Goldschläger & Söhne), die Schuhsenkelfabrik (Joel Schurberg), die Lederindustrie (Berl Drach), die Hutfabrik (David Weber und Mendel Harnik & Mathi-as Mayer), die Bürstenfabrik (Nathan Korn), die Säge-werke (Mendel Bitter, Eisik Pressner, Chaim Mechel, Hermann Feiger, und die Brüder Schüller), die Me-tallindustrie (Jacob Rosenblatt), die Batterie-Fabrik (Ing. Kinsbrunner & Fleminger), ebenso die Batterie-fabrik „Vega“ (Nachman Guttman & Berl Josler). Seit etwa 1830 existiert der jüdische Friedhof. Vor-

industrie. Amintim printre altele: Fabrica de bere (proprietar Salomon Rudich – era deportat în dieta Bucovinei pentru o legislatură), fabrica de spirtoase şi lichioruri (Leon Rudich), fabrica de nasturi (Mück şi fraţii Kern), gaterele (Samuel Harth, Schapira, Katz, Birkenfeld), fabrica de ciment şi sticlă (Friedrich Fis-her, Putna – Rădăuţi), fabrica de săpunuri şi lumânări (Samuel Glodschläger & fiii), fabrica de şireturi (Joel Schurberg), industria de piele (Bert Drach), fabrica de pălării (David, Weber şi Mendel Harnik & Mathias Mayer), fabrica de perii (Nathan Korn), fabricile de cherestea (Mendel Bitter, Eisik Pressner, Chaim Me-chel, Hermann Feiger şi fraţii Schüller), industria de metale (Jacob Rosenblatt), fabrica de baterii( ing. Kinsbrunner & Fleminger, precum şi fabrica de bate-rii “Vega“ (Nachman Guttman & Berl Josler).Cam de prin 1830 există cimitirul evreiesc. Inainte, morţii erau îngropaţi la Siret. Prin Reforma agrară, în 1921, comunitatea a primit un teren pentru extinde-rea cimitirului.De la Primul Război Mondial până în 1940 a existat un azil (cămin) de bătrâni unde trăiau 40 de femei şi

23

Page 24:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

her wurden die Toten in Sereth begraben. Mit der Agrarlandreform von 1921 erhielt die Gemeinde ein Grundstück, um den Friedhof zu vergrößern. Seit dem Ersten Weltkrieg bis 1940 bestand ein Al-tersheim, in dem 40 Frauen und Männer lebten. Zu erwähnen sei auch, dass sich einige Gemeindemit-glieder vor allem um Arme und Bedürftige kümmer-ten. Die grundlegende Schulbildung bekamen die jüdi-schen Kinder an der allgemeinen Volksschule. Sie konnten dann auch die weiterführende Schule, das Staatsgymnasium besuchen. Der spezifisch jüdische Unterricht wurde im Cheder3 vollzogen. 1907 wurde die hebräische Schule „Safa berura“ ge-gründet, die bis 1938 bestand. Aufgrund der Juden-verfolgung wurde sie dann aufgelöst. 1919 bis 1926 gab es in Radautz ein jüdisches Privat-gymnasium. Durch antisemitistische Gesetze konn-te der Unterricht dann nicht mehr fortgesetzt wer-den. Die Schüler wechselten auf staatliche Schulen und einige emigrierten nach Erez Israel. 1937/38 gab es auch eine „Beth Jacov Schule“ in Radautz.

bărbaţi, Trebuie amintit că unii membri ai comunităţii aveau grijă mai ales de săraci şi nevoiaşi.Copiii de evrei primeau educaţia şcolară de bază în şcoli elementare. Puteau să urmeze în continuare gimnaziul de stat. Invăţământul specific evreiesc se desfăşura la “cheder”.3 In 1907 s-a fondat şcoala ebraică “Safa berura” care a existat până în 1938. Din cauza persecutării evreilor a fost desfiinţată.Intre 1919 şi 1926 a existat la Rădăuţi un gimnaziu evreiesc privat. Invăţământul a fost interzis în urma legilor antisemite. Elevii s-au mutat la şcoli de stat, iar unii au emigrat în Israel. In 1937/38 a existat la Rădăuţi şi o şcoală „Beth Iacov“.Rădăuţi a fost un centru active al sionismului. In 1918 a luat naştere mişcarea de tineret “Haschomer Ha-zair “.In domeniul asigurărilor sociale s-au realizat lucruri deosebite. Unii comercianţi înstăriţi au donat bani4 pentru a susţine, printre altele spitalul evreiesc şi căminul de bătrâni.Si în sport au fost evreii din Rădăuţi foarte acti-

[3]Hebräisches Wort für Zimmer und die Bezeichnung für die traditionellen, religiös geprägten Schulen, wie sie im westeuro-päischen Judentum bis zum Ende des 18. Jahr-hunderts, im osteuro-päischen Judentum bis zum Holocaust üblich waren.

[3]Cuvânt ebraic pentru “cameră” şi denu-mirea pentru şcolile tradiţionale cu carac-ter religios, cum au existat în iudaismul vesteuropean până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar în cel esteuropean până la holocaust.

[4]Printre ei era şi Isak Ausländer (bunicul lui Arthur Klinghoffer).

24

Page 25:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Radautz war ein aktives Zentrum des Zionismus. 1918 wurde die Jugendbewegung „Haschomer Ha-zair“ gegründet.Im Bereich der Sozialfürsorge wurde hervorragen-des geleistet. So spendeten wohlhabende jüdische Kaufleute4 Geld, um u. a. das jüdische Spital und Al-tersversorgungsheim zu unterstützen. Auch im sportlichen Bereich waren Juden aus Ra-dautz sehr aktiv und erfolgreich. Im August 1912 gründete sich der Sportverein „Hagwirah“. Vor al-lem nach dem Ersten Weltkrieg entwickelten sich die Sektionen Leichtathletik und Turnen. Der Verein gehörte zu den besten Sportvereinen der Bukowi-na. Ein Höhepunkt in der Geschichte des Vereins war 1935 die Teilnahme einer 24-köpfigen Mannschaft unter Leitung von Dr. M. Weinstein und Dr. A. Mechel

vi şi plini de succes. In august 1912 a luat naştere asociaţia sportivă “Hagwirah”. Secţiile de atletism şi gimnastică s-au dezvoltat mai ales după Primul Război Mondial. Asociaţia era una dintre cele mai bune asociaţii sportive ale Bucovinei. Punctul cul-minant din istoria asociaţiei a fost participarea în

25

Eckstein-Zeremonie für eine jüdische Schule in Radautz, Vorkriegszeit. Ceremonia Eckstein pentru o şcoală evreiască din Rădăuţi, înainte de război. [Yad Vashem, Fo-toarchiv 5691/1. Yad Vasshem, arhiva de fotografii 5691/1.]

[4]Unter ihnen war auch Isak Ausländer (Großvater von Ar-thur Klinghoffer).

Page 26:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

an der zweiten Makkabiade6 in Erez Israel. Infolge der Judenverfolgung in Rumänien wurde die Tätigkeit

1935 a unei echipe de 24 de sportive sub conduce-rea dr. M. Weinstein şi. Dr. A. Mechel la cea de-a doua “Macabiadă”6 din Israel. Din cauza persecuţiilor evrei-lor din România s-a întreupt activitatea asociaţiei sportive.7 Odată cu intrarea trupelor germane în Bucovina de Nord, persecutarea evreilor a atins punctual maxim. Soldaţi evrei, cadre didactice, funcţionari au fost concediaţi şi evrei bărbaţi sub 60 de ani aveau voie să înnopteze doar în uliţele repartizate lor. La începutul lunii octombrie 1941, evreii din Rădăuţi au trebuit să părăsească oraşul în decurs de 2 zile. Banii, bijuterii-le şi hârtiile de valoare ale Băncii Naţionale trebuiau depuse, mobila şi firmele lăsate în urmă. Fiecare avea voie să ia cu el doar bagaje de mână şi 2.000 de lei de persoană.După intervenţia preşedintelui cultului (mozaic) la prefect, evreii au avut voie să ia şi bagaje mai mari cu ei. Pe 9 şi 10 octombrie 1941,8 evreii din Rădăuţi au fost deportaţi în vagoane pentru vite.9 La Lipca-ni, Basarabia, a avut loc împărţirea transporturilor. O parte a fost dusă prin Atachi la Nistru,10 cealaltă par-

[5]Der Name bedeutet „Der junge Wächter“ und ist eine inter-nationale sozialis-tisch-zionistische Jugendorganisation, die die Pfadfinder-methode nutzt. Numele înseamnă „ Tânărul paznic“ şi este o organizaţie de tineret internaţională socialisto-sionistă care utiliza metoda cercetaşilor.

26

Die „Havatzelet“ - Gruppe der Hashomer Hatzair5 Jugendgruppe in Radautz vom 24. Oktober 1925. Grupa “Havatzelet“ – a grupei de tineret Hashom Hatzair5 din Rădăuţi din 24. octom-brie 1925. [Yad Vashem, Foto-archiv 5691/2. Yad Vashem, arhiva de fotografii 5691/2.]

Page 27:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

des Sportvereins unterbrochen.7 Mit dem Einzug deutscher Truppen in die Nordbu-kowina erreichte die Judenverfolgung ihren Höhe-punkt. Jüdische Soldaten, Lehrer, Beamte wurden entlassen und männliche Juden unter 60 Jahren durften nur in den ihnen zugewiesenen Gassen über-nachten. Anfang Oktober 1941 mussten Juden aus Radautz innerhalb von zwei Tagen die Stadt verlas-sen. Geld, Schmuck und Wertpapiere der National-bank mussten abgeführt, Möbel und Betriebe zu-rückgelassen werden. Jeder durfte nur Handgepäck und 2.000 Lei pro Person mitnehmen. Nach Interven-tion der Kultuspräsidenten beim Präfekten durfte dann auch größeres Gepäck mitgenommen werden. Am 9. und 10. Oktober 19418 wurden Juden der Stadt Radautz in Viehwaggons deportiert9. In Lipkany, Bes-sarabien, erfolgte die Teilung der Transporte. Ein Teil wurde über Atachi zum Dniester10 geleitet, der ande-re Teil ging nach Markulesti. Diejenigen, die nach Ata-chi kamen, warf man einfach aus dem Waggon. Jeder musste selbst sehen, wo er unterkam. Nur wenige fanden eine Bleibe in halbzerstörten jüdischen Häu-

te a mers la Mărculeşti. Cei care au ajuns la Atachi au fost pur şi simplu aruncaţi din vagoane.Fiecare trebuia să aibă singur grijă unde putea fi adăpostit. Doar puţini au găsit adăpost în case evreieşti, distruse pe jumătate, ale căror proprietary fuseseră deja omorâţi. Câteva zile mai târziu, evreii au fost transportaţi cu bacul peste Nistru la Moghi-lev.11 De acolo, transporturile au continuat spre Dju-rin, Kopaigorod şi alte localităţi. O parte a rămas la Moghilev,12 adăpostindu-se în ghetou. S-a creat un comitet prin care s-au organizat ajutoare, luându-se legătura cu evreii din Bucureşti. De acolo veneau mai ales alimente şi bani. De asemenea s-a organi-zat o cantină gratuită, finanţată de evreii din Rădăuţi prin donaţii. Mulţi rădăuţeni erau la Djurin. Aici a luat naştere o bucătărie, un spital şi un orfelinat.O mare parte a evreilor din Rădăuţi a ajuns la Mărculeşti. Toate obiectele de valoare trebuiau pre-date. Apoi au fost goniţi pe jos (marşuri forţate) în ne-cunoscut. Mai ales bătrânii şi copiii rămâneau căzuţi pe drum şi erau împuşcaţi de soldaţii însoţitori. Mulţi copii erau despărţiţi de părinţi sau de mame. După

27

[7]După întoarcerea din Transnistria a mem-brilor rămaşi în viată, secţia de fotbal şi gimnastică a putut fi reactivată. Dar deja din 1947 autorităţile române au desfiinţat asociaţia sportivă şi le-au confiscat toată averea.

[6]Größte internationale jüdische Sportveran-staltung und ähnlich wie die Olympischen Spiele konzipiert. Sie ist während der Zionismusbewegung der 1930er-Jahre aus der jüdischen Makka-bi-Sportbewegung entstanden. Die Or-ganisation liegt beim Makkabi-Weltverband (MWV). Zum ersten Mal wurde sie 1932 in Tel Aviv veranstaltet und findet seit 1953 regel-mäßig alle vier Jahre in Israel statt.

[6]Cea mai mare manifestare sportivă evreiască internaţională, organizată ca Jocurile olimpice. A provenit din mişcarea sportivă evreiască “macabi” în timpul mişcării sioniste din anii 1930. Organizaţia aparţine de asociaţia mondială “macabi” (MWV). S-a organizat prima dată în 1932 la Tel Aviv, desfăşurându-se din 1953 în mod regulat la fiecare 4 ani în Israel.

Page 28:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

sern, deren Besitzer bereits ermordet worden wa-ren. Einige Tage später wurden die Juden mit einer Fähre über den Dniester nach Moghilev11 verbracht. Von dort gingen dann Transporte nach Djurin, Kopai-gorod und andere Orte. Ein Teil der Menschen blieb in Moghilev12 und fand Unterkunft im Ghetto. Über ein geschaffenes Hilfskomitee organisierte man Hil-fe und nahm Verbindung mit Juden in Bukarest auf. Von dort kamen vor allem Naturalien und Geld. Au-ßerdem wurde eine Gratisausspeisung errichtet, die durch Spenden von Radautzer Juden finanziert wur-de. Viele Radautzer waren in Djurin. Hier entstanden eine Küche, ein Spital und ein Waisenhaus. Ein großer Teil der Juden aus Radautz kam nach Mar-kulesti. Alle Wertgegenstände mussten abgegeben werden. Dann trieb man sie auf Fußmärsche ins Un-gewisse. Vor allem Alte und Kranke blieben unter-wegs liegen und wurden von begleitenden Soldaten erschossen. Kinder wurden von ihren Eltern oder Müttern getrennt. Nach 12 bis 15 Tagen kamen die am Leben gebliebenen entkräftet, nackt und bar-fuß in Balta, Berschad und anderen Orten an. Hier

28

[7]Nach Rückkehr der am Leben gebliebe-nen Mitglieder aus Transnistrien konn-te die Fußball- und Turnsektion reaktiviert werden. Aber bereits 1947 lösten rumäni-sche Behörden den Sportverein auf und beschlagnahmten das gesamte Vermögen.

Briceva, Bessarabien, Rumänien, 1941 – De-portation von Juden. Bricova, Basarabia, România, 1941 – De-portarea evreilor.[Yad Vashem, Fotoar-chiv 5845/1. Yad Vas-hem, arhiva fotografică 5845 /1.]

Page 29:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

mussten sie schwere Zwangsarbeit leisten. Viele der Juden wurden über den Bug zu den Deutschen ge-schickt und dort ermordet. Im März 1944 kehrte nur ein kleiner Teil der Juden aus Radautz aus Transnistrien13 zurück.14

12 până la 15 zile, cei rămaşi în viaţă au ajuns slăbiţi, goi şi desculţi la Balta, Berschad şi alte localităţi. Aici trebuiau să presteze muncă silnică foarte grea. Mulţi evrei au fost trimişi peste Bug.la nemţi care îi omo-rau acolo. In martie 1944 s-a întors doar o mică parte a evreilor din Rădăuţi din Transnistria.13 14

29

[8]Ion Antonescu a ordo-nat în septembrie 1941 deportarea evreilor din Dorohoi, urmată de deportările din judeţele Câmpulung, Suceava şi Rădăuţi.

[9]Cea mai mare parte a populaţiei evreieşti a fost deportată, excep-tând 64 de locuitori evrei care aveau voie să rămână în oraş.

[8]Ion Antonescu befahl im September 1941 die Deportation der Juden aus Dorohoi, gefolgt von den Deportationen aus den Kreisen Câm-pulung, Suceava und Radautz.

[9]Mit Ausnahme von 64 jüdischen Einwoh-nern, die in der Stadt bleiben durften, wurde der größte Teil der jüdischen Bevölkerung verschleppt.

Liste der Juden von Radauti, die am 6. Juni 1942 deportiert wurden. Lista cu evreii din Rădăuţi, care au fost deportaţi pe 6 iunie 1942.[Yad Vashem Archiv, Item ID 6784618. Arhiva Yad Vashem, item ID 6784618.]

Page 30:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

30

[10]Scriere : Dnister (ucrainean DHICTER/ Dnister, rusă DHECMP/ Dnestr, română Nistru, poloneză Dniestr, câ-teodata si Dnejestr).

[10]Schreibweise: Dnister (ukrainisch Днестр/Dnister, russisch Днестр/Dnestr, rumä-nisch Nistru, polnisch Dniestr, manchmal auch Dnjestr).

[11]Mohyliw-Podilskyj liegt am Fluss Dniester. Der Zusatz Podilskyj benennt lediglich den die Stadt umgebenden Landstrich, um eine Verwechslung mit der gleichnamigen Großstadt im Osten Weißrusslands (Mogil-jow oder Mahiljou) zu vermeiden.

Liste der Juden aus Radauti, die am 6. Juni 1942 nicht deportiert wurden. Einige wenige Juden durften in der Stadt bleiben, weil sie dort noch gebraucht wurden. Lista evreilor din Rădăuţi, care nu au fost deportaţi pe 6 iunie 1942. Puţini evrei au avut voie să rămână în oraş, fiindcă era încă nevoie de ei acolo.[Yad Vashem Archiv, Item ID 6784621. Arhiva Yad Vashem, item ID 6784621.]

Page 31:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

31

[11]Mohyliw-Podilskyj se află pe Nistru. Com-pletarea “Podilskyj” evita o confuzie cu numele asemănător al marelui oraş din estul Belarus (Mogiljow sau Mahiljou).

[12]Vezi “Intre Prut şi Jordan. Amintiri ale unor evrei din Cernăuţi. Fabrica de ( ale lui ) Siegfried Jägendorf”. P. 62 ff.

[13]Denumirea “Transni-stria” a fost introdusă de ocupanţii români. Au denumit astfel regiunea dintre râu-rile Nistru în vest şi Bug în est. In sud era mărginităde Marea Neagră, iar în nord graniţa se desfăşura de-a lungul Basarabiei româneşti, respec-tive comisariatului Ucrainei, ocupat de nemţi (câţiva kilometri la nord de Mohilio-Podilsk).

[12]Vgl. Zwischen Pruth und Jordan. Lebenser-innerungen Czer-nowitzer Juden. Die Fabrik von Siegfried Jägendorf. S. 62 ff.

Deportation von Juden nach Transnistrien über den Fluss Nistru (Dniester). Deportarea evreilor către Transnistria pes-te râul Nistru (Dniester).[Yad Vashem Fotoar-chiv 4613/525. Arhiva fotografică Yad Vas-hem 4613/525.]

Page 32:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

„Die Deportationen, häufig zu Fuß, glichen Todes-märschen. Die Menschen mussten 30 Kilometer am Tag zurücklegen, in Kolonnen zu 1.500, auf frei-em Feld übernachten. Lebensmittel sollten sie sich selbst besorgen, was faktisch kaum möglich war. Wer nicht weitergehen konnte, wurde erschossen. In der Nähe der Flussübergänge wurden Transitlager eingerichtet. Die Juden wurden nicht versorgt, hat-ten keine Lebensmittel, die hygienischen Verhältnis-se waren katastrophal, es mangelte an Wasser und Medikamenten.Im September 1941 begannen dann die Deportati-onen über den Dnestr. Zunächst sollte Bessarabien (im Wesentlichen das heutige Moldau) ‚judenfrei‘ werden. Die Deportation der Juden aus der Bukowi-na begann einen Monat später, also im Oktober. Die Juden aus Czernowitz etwa wurden überwiegend mit der Eisenbahn transportiert. Tausende kamen auch hierbei um: Hunger, Kälte, Krankheiten, die Menschen wurden, auch von der einheimischen Be-völkerung beraubt, vergewaltigt, es gab willkürliche Erschießungen. […] Es gab in Transnistrien keine ein-

“Deportările, făcute pe jos, semănau cu marşuri ale morţii. Oamenii trebuiau să meargă pe jos zilnic 30 de kilometri, în coloane de 1.500 şi să înnopteze pe câmp. Hrană trebuiau să-şi procure singuri, ceea ce era imposibil în realitate. Cine nu putea merge mai departe, era împuşcat. In apropierea râurilor erau instalate lagăre de transbordare. Evreii nu aveau alimente, condiţiile de igienă, erau catastrofale, nu aveau apă, nici medicamente.In septembrie 1941 au început apoi deportările peste Nistru. Mai întâi urma ca Basarabia (în principal reg.Moldova de astăzi) să devină ‚liberă‘ de evrei. De-portarea evreilor din Bucovina a început o lună mai târziu, deci în octombrie. Evreii din Cernăuţi au fost transportaţi mai mult cu trenul. Dar au murit cu mii-le şi în aceste condiţii: foametea, frigul, bolile; oame-nii erau jefuiţi, violaţi şi de populaţia băştinaşă, erau împuşcaţi la întâmplare. [...] In Transnistria nu exista o ordine unitară pentru lagăre, multe lucruri depin-deau de samavolnicia – sau de bunăvoinţa parţială a potentaţilor locali. După spusele supravieţuitorilor, corupţia potentaţilor locali era chiar mai mare

32

[14]http:// hauster.de/de/data/GoldII 124 pdf (ultimul apel: 11 mai 2017).

[13]Die Bezeichnung „Transnistrien“ ist von den rumänischen Besatzern eingeführt worden. Sie bezeich-neten damit die Region zwischen den Flüssen Dnestr im Westen und Bug im Osten. Im Sü-den wurde das Gebiet vom Schwarzen Meer begrenzt, im Norden verlief die Grenze zum rumänisch beherrsch-ten Bessarabien bzw. den von Deutschen besetzten Reichskom-missariat Ukraine (eini-ge Kilometer nördlich von Mohiliv-Podilsk).

[14]http://hauster.de/data/GoldII124.pdf (Letzter Aufruf: 11. Mai 2017).

Page 33:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

heitliche Lagerordnung, es hing viel von der Willkür – oder dem partiellen Wohlwollen – der örtlichen Machthaber ab. Deren Korruptionsbereitschaft war nach Berichten der Überlebenden höher als dieje-nige von SS-Offizieren in deutsch-kontrollierten Ghettos. […] Es gab kaum Verdienstmöglichkeiten, es fehlte überall an ausreichender Versorgung. Die Hilfslieferungen aus Rumänien, die 1942 begannen, genügten nicht. Es mangelte an Kleidung, teilweise auch an festen Unterkünften. Es gab kein Heizmate-rial und kaum medizinische Versorgung. Die fürch-terlichen hygienischen Verhältnisse führten zum Ausbruch von Epidemien. Die Menschen erfroren, verhungerten, starben an Krankheiten. […]“15 Edgar Hilsenrath schrieb über die Deportationen 1941: „[…] Alle Juden aus unserer Stadt wurden in das Innere von Rumänien deportiert. Zunächst nach Craiova, dann zurück in eine Nachbarstadt von Siret, nach Radautz. Dort waren wir zwei Monate und leb-ten von der Hand in den Mund. Plötzlich tauchten in der ganzen Stadt Plakate auf, ein Befehl des rumä-nischen Marschalls Antonescu, dass alle Juden aus

decât cea a ofiţerilor SS din ghetourile controla-te de nemţi. Transporturile umanitare din România, începute în 1942, erau insuficiente. Oamenii duceau lipsă de îmbrăcăminte, parţial şi de adăposturi sigu-re. Nu aveau combustibili şi nici asistenţă medicală. Condiţiile igienice îngrozitoare au dus la izbucnirea unor epidemii. Oamenii mureau de frig, de foame, de boli. […]”15 Edgar Hilsenrath scria despre deportările din 1941: “[…] Toţi evreii din oraşul nostru au fost deportaţi în interiorul României. Mai întâi la Craiova, apoi înapoi într-un oraş vecin cu Siret, la Rădăuţi. Acolo am stat 2 luni şi mâncam ce găseam. Brusc au apărut în tot oraşul afişe, un ordin al mareşalului Antonescu, ca toţi evreii din Bucovina să fie deportaţi spre răsărit. La ora 6 dimineaţa trebuia să fim la gară,cine era găsit acasă – aşa se spunea – urma să fie împuşcat. Două zile am călătorit , îngrămădiţi în va-goane de marfă, prin Cernăuţi, prin toată Basarabia, până la Ataki, un mic oraş pe Nistru. […]”16 După întoarcerea din Transnistria, mulţi evrei din Rădăuţi, şi-au găsit casele distruse, locuinţele şi ma-

33

[15]http://www.genoci-deagainstroma.org/voelkermord-mit-ras-sistischem-charakter/ (Letzter Aufruf: 30. April 2017).

[15]http://www.geno-cidagainstroma.org/voelkermord-mit-ras-sistischem-charakter/ (ultimul apel: 30 apriö-ie 2017).

[16]http://www.spie-gel.de/spiegel/print/d-39997591.html (ultimul apel . 20 februarie 2017).

Page 34:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

der Bukowina nach Osten deportiert würden. Um 6 Uhr früh mussten wir am Bahnhof sein, wer zu Hause angetroffen wird, so hieß es, wird erschossen. Zwei Tage lang fuhren wir in Güterwagen gepfercht über Czernowitz durch ganz Bessarabien bis zu einer klei-nen Stadt namens Ataki, die liegt am Dnjestr. […]“16 Viele Juden aus Radautz fanden nach ihrer Rückkehr aus Transnistrien ihre Häuser zerstört, Geschäfte und Wohnungen geplündert oder von Rumänen be-setzt. Durch die Unterstützung von „Joint“17, dem „Jüdischen Weltkongress“18 und privater Initiativen konnte den Überlebenden ein wenig geholfen wer-den. 1948 emigrierten viele Juden aus Radautz nach Israel.19 „1930 lebten in Großrumänien 756.930 Juden, was 4,2 % der 18 Millionen Einwohner des Landes ent-sprach. Gemäß den Angaben des Generaldirektors des rumänischen Zentralinstitutes für Statistik, leb-ten bis 1940 knapp 800.000 Juden in Rumänien. […] Die genaue Zahl der zwischen Anfang Juli und Ende August 1941 in den Transitlagern in der Bukowina und in Bessarabien sowie während der Deportatio-

gazinele jefuite sau ocupate de români. Prin spri-jinul acordat de “Joint”17, de “Congresul evreiesc mondial”18 şi cu ajutorul unor iniţiative private, supravieţuitorii au fost ajutaţi cât de cât. Mulţi evrei din Rădăuţi au emigrat în 1948 la Israel.19 “In 1930 trăiau în România Mare 756.930 de evrei, ceea ce reprezenta 4,2 % din numărul de 18 milioane de locuitori ai ţării. Conform datelor directorului ge-neralal Institutului Central de Statistică din Româ-nia trăiau aici până în 1940 aproximativ 800.000 de evrei. […] Numărul exact al evreilor omorâţi înt-re începutul lui iulie şi Sfârşitul lui august 1941 în lagărele de tranzit din Bucovina şi Basarabia în timpul deportărilor spre Transnistria rămâne necunoscut, la fel ca şi numărul evreilor care au reuşit să fugă în Uniunea Sovietică.Ceea ce se ştie însă din documentele guvernamen-tale estefaptul că majoritatea evreilor din satele şi oraşele Bucovinei de Sud şi din Basarabia a fost omorâtă de unităţi ale armatei române şi de o parte oarecum semnificativă a populaţiei locale.Tot aşa este cunoscut şi faptul că grupa de intervenţie

[16]http://www.spie-gel.de/spiegel/print/d-39997591.html (Letzter Aufruf: 20. Februar 2017).

[17]Seit 1914 vor allem in Europa tätige Hilfsorganisation US-amerikanischer Juden für jüdische Glaubens-genossen.

[17]Organizatia de ajutora-re a evreilor americani din SUA pentru confra-tii religiosi, activă mai ales în Europa din 1914.

[18]Siehe: https://de.wikipedia.org/wiki/J%C3%BCdischer_Weltkongress (Letzter Aufruf: 11. Mai 2017).

[18]Vezi:http://de.wikipedia.org (ulti-mul apel: 11 mai 2017).

[19]http://hauster.de/data/GoldII124.pdf (Letzter Aufruf: 11. Mai 2017).

[19]http:// hauster.de (uötimul apel: 11 mai 2017).

34

Page 35:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

nen nach Transnistrien getöteten Juden bleibt un-bekannt, ebenso wie die Anzahl der Juden, denen es gelungen ist, in die Sowjetunion zu fliehen. Was man aber aus den Regierungsdokumenten weiß, ist, dass die Mehrzahl der Juden aus den Dörfern und Städ-ten der Südbukowina und aus Bessarabien von Ein-heiten der Rumänischen Armee und einem nicht un-bedeutenden Teil der lokalen Bevölkerung ermordet wurde. Ebenso ist bekannt, dass die Einsatzgruppe D Tausende Juden in Czernowitz und Bessarabien ermordet hat. […] Die Gesamtzahl der Juden, die aus Bessarabien, der Bukowina, Dorohoi und dem Alt-reich deportiert wurden, liegt zwischen 154.449 […] und 170.737 […] Menschen. […] Neben den nach Trans-nistrien deportierten rumänischen Juden, lebten bereits dort, gemäß der sowjetischen Volkszählung aus dem Jahr 1939, 331.000 ortsansässige Juden, von denen 200.961 in Odessa wohnten. […] Somit beläuft sich die Gesamtzahl der rumänischen und ukrainischen Juden, die in den besetzten, unter ru-mänischer Verwaltung befindlichen Gebieten umge-kommen sind, auf 280.000 bis 380.000 Menschen.“20

D a omorât mii de evrei la Cernăuţi şi în Basarabia. [...] Numărul total al evreilor, deportaţi din Basarabia, Bucovina, Dorohoi şi din Regat (vechi, se află între 154.449 […] şi 170.737 […] de oameni.[…] Pe lângă ev-reii români deportaţi în Transnistria, aici trăiau deja, conform recensământului sovietic din 1939, 331.000 evrei locali dintre care 200.961 locuiau la Odessa.[…] Deci numărul total al evreilor români şi ucraini-eni care au murit în regiunile ocupate, aflate sub administraţia română, este între 280.000 şi 380.000 de oameni.“20 “280.000 de evrei români au părăsit ţara după al Doi-lea Război Mondial pentru a emigra la Palestina şi mai târziu în statul Israel întemeiat de curând. Regimul comunist i-a vândut către Ierusalim: la început ca schimb contra aparatură de foraj, instalaţii industria-le, porci şi găini, după venirea la putere a dictatorului Nicolae Ceauşescu în 1965 contra bani gheaţă ( în nu-merar ). Tara slăbită economic avea nevoie de valută.[…] Urmaşul lui Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu le dă voie oamenilor să plece, începând din 1965, contra bani în numerar. Aceeaşi agenţi mijlocitori se întâl-

35

[20]http://www.yadvas-hem.org/yv/de/holo-caust/about/04/roma-nia.asp. (Letzter Aufruf: 20. Februar 2017).

[20]http:// www.yedvas-hem.org. (ultimul apel: 20 februarie 2017).

Page 36:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

„280.000 rumänische Juden haben das Land nach dem Zweiten Weltkrieg verlassen, um nach Palästina und später in den neugegründeten Staat Israel aus-zuwandern. Das kommunistische Regime hat sie an Jerusalem verkauft: zu Beginn im Austausch gegen Bohrgerät, Industrieanlagen, Schweine oder Hüh-ner, nach der Machtergreifung von Diktator Nicolae Ceausescu 1965 gegen Bargeld. Das wirtschaftlich darbende Land brauchte Devisen. […] Gheorghiu-Dejs Nachfolger Nicolae Ceausescu lässt die Men-schen ab 1965 gegen Bargeld gehen, das bei monat-lichen Treffen der immer selben Mittelsmänner in den rumänischen Botschaften in Westdeutschland, Österreich und in der Schweiz die Seiten wechselt: Der israelische Gesandte kommt mit einem Koffer, der rumänische mit einer Liste. […] Israel zeigt früh Interesse, den Handel mit Rumänien zu systema-tisieren. Der junge jüdische Staat möchte die Men-schen gern aufnehmen, die Rumänien in die Freiheit ziehen lässt – auch wenn die Führung in Bukarest ab Mitte der 60er-Jahre Devisen verlangt. Man einigt sich über Kopfpreise: Für Akademiker werden 6.000

nesc la ambasadele României din Germania de Vest, Austria şi Elveţia şi fac schimbul. Trimisul israelian vine cu un geamandan, cel roman cu o listă. […] Is-raelul este interesat să sistematizeze comerţul (afa-cerea) cu România. Tânărul stat evreiesc primeşte cu plăcere oamenii pe care România îi lasă să plece spre libertate – chiar dacă conducerea de la Bucureşti cere valută, începând cu mijlocul anilor ’60. Se con-vine asupra unui preţ pe cap de om : pentru (acade-micieni) oameni cu pregătire academică se cer 6.000 dolari mai mult decât pentru oameni mai puţin calificaţi, copiii au voie să treacă gratuit graniţa. Este un schimb fără zgomot, dar neîntrerupt de aprobări de plecare (emigrare) şi bancnote în dolari, care se va sfârşi abia odată cu Revoluţia din decembrie 1989. Până în acest moment, comuniştii au reuşit să reducă comunitatea evreiască din România la exact 20.000 de membri. […]”21 In 2017 trăiesc la Rădăuţi 4 evrei.

[21]http://www.juedi-sche-allgemeine.de/article/view/id/21020. (Ultimul apel: 30 aprilie 2017).

36

Page 37:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Dollar mehr verlangt als für weniger Qualifizierte, Kinder dürfen gratis über die Grenze. Es ist ein leiser, aber unablässiger Austausch von Ausreisegenehmi-gungen und Dollarnoten, der erst mit der Revolu-tion im Dezember 1989 enden wird. Bis zu diesem Zeitpunkt haben die Kommunisten die rumänische jüdische Gemeinde auf rund 20.000 Mitglieder her-untergebracht. […]“21

2017 leben in Rădăuți nur noch vier Juden.

37

[21]http://www.juedische-allgemeine.de/article/view/id/21020. (Letz-ter Aufruf: 30. April 2017).

Radautz vor dem Zwei-ten Weltkrieg. Rădăuţi înaintea celui de-al II-lea Război Mondial. [Ansichtskarte privat. Vedere privată (din fond privat).]

Page 38:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

HOLOCAUST-ÜBERLEBENDE ERZÄHLEN IHRE GESCHICHTE HOLOCAUST-SUPRAVIEŢUITORII SPUN POVESTEA LOR

Page 39:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Aron Ashkenazy Aron Ashkenazy ist am 8. Juli 1934 in Radautz geboren. Die Familie wohnt dort in der Gasse Adolf Marin 31.1

Aron Ashkenazy Aron Ashkenazy s-a născut în Rădăuţi pe 8 iulie 1934. Fa-milia locuia pe str. Adolf Marin nr. 31. Pe urmă stra-da se numea Karl Marx 31 și aztăzi ea se numeşte Ion Nistor 31.,,Când eram copil de multe ori mă jucam la Casa germană lângă Sinagogă, cu toţi copii indiferent de religie. De multe ori ne jucam în Topliţă, un râu care

39

[1]Später hieß die Straße Karl Marx 31 und heute heißt die Straße Ion Nistor 31.

Aaron mit seinen El-tern 1936-1937. Aron şi părinţii săi, 1936-1937.[Aron Ashkenazy.]

Page 40:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

„Wir Kinder gingen zum Spielen oft ins ‚Deutsche Haus‘, in der Nähe der Synagoge. Beim Spielen ging es nicht darum, wer welcher Religion angehörte. Wir spielten einfach zusammen. Oft waren wir auch am Fluss Toplitza, um dort zu spielen. Meine Mutter Lea,

trecea pe acolo. Pe mama o chema Lea (născ.) Wesh-ler şi a avut un magazin universal unde se găseau tot felul de produse. A fost o femeie de afaceri foarte

40

Elternhaus von Aron Ashkenazy. Casa lui Aron Ashkenazy din partea lateral.[Aron Ashkenazy.]

Rückseite des Eltern-hauses. Partea din spate a casei.[Aron Ashkenazy.]

Page 41:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

geb. Weshler, hatte ein großes Geschäft, in dem sie viele verschiedene Waren anbot, so, wie heute in ei-nem großen Kaufhaus. Sie war eine begnadete Ge-schäftsfrau. Was mein Vater Wolf genau gemacht hat, weiß ich nicht. Durch die Arbeit meiner Mutter ging es uns sehr gut.Wir hatten eine Kinderfrau, Maria, die sich den gan-zen Tag mit mir beschäftigte. Mit uns im Haus wohn-ten die Eltern meiner Mutter. Mein Großvater hatte um 1900 das Haus gekauft. Er war ein sehr religiöser Mensch, so dass ich auch als kleiner Junge in die jüdi-sche Religion eingewiesen wurde.

talentată. Cu ce se ocupa tatăl meu Wolf eu nu ştiu. Ne descurcam foarte bine cu ceea ce făcea mama mea.Am avut o bonă Maria care stătea tot timpul cu mine. deoarece locuia cu noi în casă. Casa, în care locuiam împreună cu părinții mamei, a fost cumpărată în anul 1900 de către bunicul meu care era o persoană foar-te religioasă şi de aceea am fost crescut în religia iudaică.

41

Arons Eltern, Lea und Wolf Ashkenazy. Părinţii lui Aron.[Aron Ashkenazy.]

Page 42:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

42

Das ist der Großvater (rechts) mütterlicher-seits in der Uniform aus der österreichisch-ungarischen Kaiserzeit. În partea dreaptă buni-cul matern în uniformă austro- ungară.[Aron Ashkenazy.]

Page 43:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

In Radautz haben wir vor dem Krieg mit allen Be-wohnern ohne Schwierigkeiten gelebt, bis zur De-portation. 1941 wurden öffentlich bekanntgegeben, dass die Juden an andere Plätze verschickt und wo-anders Land erhalten werden. Man sagte uns, dass die Fahrt mit einem Zug erfolgen sollte und wir alles mitnehmen könnten. Meine Eltern bestellten einen

În Rădăuţi am locuit până la deportare împreună cu toți locuitorii fără nici in fel de probleme. În 1941 s-a dat ordin ca evreii să fie trimişi în altă parte unde vor primii alte terenuri. Ni s-a spus că vom fi duşi cu tre-nul şi că putem lua cu noi lucrurile din casă. Părinţii au comandat o jumătate de vagon de tren în care au încărcat lucrurile noastre pentru a le lua cu noi în

43

Aron Ashkenazy. [Aron Ashkenazy.]

Page 44:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

halben Waggon, damit wir unsere Sachen in das neue Land mitnehmen konnten. Wir fuhren zwei oder drei Tage, bis wir in Otaki2 ankamen. Auf der anderen Sei-te des Flusses befand sich der Ort Moghilev. Als der Zug dort ankam, sollten wir aussteigen. Als wir alle raus waren, fuhr der Zug einfach ab. All unsere Sa-chen waren weg. Da wir kein Geld mitnehmen konn-ten, haben meine Eltern kleine Goldstücke in ihren Schuhen versteckt. Als sie diese Goldstücke aus den Schuhen nehmen wollten, kam ein rumänischer Gendarm und nahm meine Eltern mit. Ich dachte, ich sehe sie nie wieder. Ich ging mit anderen Leuten weiter bis ins Lager Kuzmintsy. Nach zwei Wochen kamen meine Eltern auch dort an. Mein Vater wur-de im Januar 1942 durch einen SS-Mann erschossen. Meine Großeltern starben ebenfalls in Kuzmintsy. Meine Mutter kam ums Leben, als sie fliehen woll-te. Ein deutscher Leutnant traf sie mit seiner Pistole (Parabellum) an der Schläfe. Mit acht Jahren war ich nun ganz alleine, ohne Eltern und Familie. Zwei junge Paare haben mich mitgenommen nach Murafa. Dort wohnten zwei Brüder meines Vaters. Sie versteck-

noua noastră țară. Am mers cu trenul două sau trei zile până am ajuns la Otaki, un sat mic de pe Nistru, pe malul Basarabiei. Pe celălalt mal se afla Moghilău. Când trenul a ajuns în staţie şi ne-am coborât trenul a plecat și toate lucrurile noastre cu el, deci nu mai erau. Părinţii mei, prevăzători, au ascuns în pantofii lor, bucăţi mici de aur în locul banilor. Când au vrut să scoată o bucată de aur i-a văzut un jandarm român şi i-a arestat. Am crezut atunci că nu o să-i mai văd niciodată.Am plecat cu ceilalţi oameni în lagărul Kusmenzi unde au ajuns şi părinţii mei după două săptămâni. În ianuarie 1942 tatăl meu a fost împucat de un om SS. În acelaşi lagăr au murit şi bunicii mei, iar mama a fost împuşcată în tâmplă cu pistolul (Parabellum) de către un locotenent german în timp ce încerca să evadeze.Aveam opt ani când am rămas singur, fără familie şi fără părinţi. Două cupluri de tineri m-au luat cu ei la Murafa unde trăiau doi dintre fraţii tatălui meu. La plecare Ei m-au ascuns pentru a nu fi văzut căci eram ilegal acolo.

[2]Kleines Dorf am Dnies-ter am bessarabischen Ufer.

44

Page 45:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

ten mich, denn ich war ja illegal dort. Später konnten jüdische Kinder, die keine Eltern mehr hatten, nach Rumänien ausreisen. Zunächst kam ich nach Jassy, dann nach Roman. Dort nahm mich eine Familie auf und ich war dort zwei oder drei Monate, bevor ich nach Buzau kam. Nach zwei oder drei Tagen wur-den die anderen Kinder nach Constanta gebracht. Von dort sollten sie mit zwei Schiffen ins Heilige Land gebracht werden. Sie kamen nie dort an, weil die Schiffe beschossen wurden und untergingen. Ich hatte zum Glück zuvor im Futter meines Mantels die Adresse eines Cousins meines Vaters gefunden, der in Bukarest lebte. Ich schrieb ihm und nach zwei Ta-gen kam er mit seinem Auto und holte mich ab. Er gehörte zu den reichsten Menschen der Stadt und war Christ. Er hieß Alfred Ehrler3 und ihm gehör-te ein Haus mit sieben Etagen. In der fünften Etage wohnte er selbst in einer Wohnung mit 16 Zimmern. Er hatte viele Bekannte aus der obersten Führungs-schicht Rumäniens. Deshalb standen vor dem Haus auch immer Wachen. Er kleidete mich neu ein und wir gingen in Restaurants essen. Ich war damals in

Copii care au rămas orfani au fost lăsaţi să plece îna-poi în România. Aşa am ajuns mai întâi la Iaşi apoi la Roman. De la Roman m-a luat o familie care m-a ţinut două sau trei luni după care am plecat la Buzău.După plecarea mea la două-trei zile ceilalţi copii rămaşi au fost duşi la Constanţa iar de acolo trebu-iau să fie trimişi în Ţara Sfântă cu două nave, dar nu au mai ajuns niciodată la destinaţie, pentru că navele auf fost bombardate și s-au scufundat.Din fericire, înainte cu ceva timp, am găsit în căptuşeala hainei mele adresa unui văr de al tatălui meu care trăia în Bucureşti. I-am scris iar după două zile a venit şi m-a luat. Era un om creştin şi unul dint-re cei mai bogați din oraș. Se numea Alfred Ehrler și trimitea cu regularitate bani fraţilor tatălui meu în Transnistria pentru ca ei să supravieţuiască. Avea o casă cu şapte etaje. El locuia la etajul cinci şi avea un apartament cu 16 camere. Cunoştea foar-te multă lume şi avea ca prieteni chiar şi oameni din conducerea României. De aceea avea mereu în faţa casei gărzi.Mi-a cumpărat haine şi mergeam să mâncăm mereu

45

[3]Alfred Ehrler schickte auch regelmäßig Geld an die Brüder meines Vaters nach Transni-strien. So konnten sie überleben.

Page 46:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

der vierten Klasse und sollte zur Schule gehen. Ich verstand aber kein rumänisch, denn zu Hause hatten wir deutsch gesprochen. Und dann sollte ich Christ sein. So schickte mich Alfred Ehrler in die Nähe von Sibiu (Hermannstadt) in ein Kloster, wo deutsche ka-tholische Nonnen lebten. Sie brachten mir bei, wie man sich im Kloster verhält, wie man betet usw. Und ich lernte rumänisch! Dann kam ich zurück nach Bu-karest. Alfred Ehrler sagte anderen Leuten, dass ich ein Kind von Volksdeutschen, von Schwaben aus der Bukowina sei, dessen Eltern im Krieg gestorben sind. Ich habe dann bei ihm zu Hause in der Familie ge-wohnt. Mir hat die christliche Religion sehr gefallen. Ich wollte ein Priesterseminar belegen, um später weiter als höherer Geistlicher tätig sein zu können. Alfred Ehrler hat das aber abgelehnt. Stattdessen meldete er mich bei der Militärakademie an. Ich war dort für eine Jahr. 1945 kamen jüdische Familien, die überlebt hatten, zurück nach Radautz und ich wollte schauen, ob auch jemand aus meiner Familie zurückgekommen war. Die Schwester meines Vaters kam zurück und

la restaurant. M-a trimis din nou la şcoală dar eu nu înţelegeam limba română pentru că la noi în casă s-a vorbit numai limba germană. Aşa că m-a trimis în ap-ropierea Sibiului la o mănăstire de maici catolice ger-mane pentru a fi învăţat să mă rog, cum să mă com-port, să învăţ limba română, etc, după care m-am întors la Bucureşti.Alfred le-a spus tuturor că sunt copil orfan, căruia i-a murit părinţii în război, că sunt din Nordul Buco-vinei şi că sunt de etnie germană. Aşa că am rămas să locuiesc la el iar religia creștină mi-a plăcut foarte mult şi de aceea am vrut să fac seminarul şi să ajung capelan. Alfred Ehrler nu a fost de acord şi de aceea şi-a dat acordul să fac academia militară unde am stat un an. În 1945 evreii care au supravieţuit s-au întors în Rădăuţi aşa că m-am întors şi eu să văd dacă a supravieţuit cineva din familia mea. Sora tatălui meu s-a întors şi a locuit în casa noastră.Am făcut parte dintr-un club de tineret sionist şi am fost pregătit să trăiesc în Ţara Sfântă. De aceea am mers ilegal cu trenul în Bulgaria, apoi cu o navă ple-

46

Page 47:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

wohnte in unserem Haus. Ich war Mitglied in einem zionistischen Jugendver-ein und wir wurden auf das Leben im Heiligen Land vorbereitet. Mit dem Zug fuhr ich illegal nach Bul-garien. In Burgas ging ich auf ein Schiff. Englische Schiffe eskortierten uns und brachten uns nach Zy-pern. Am 1. Januar 1948 sind wir in Zypern angekom-men, im Hafen von Famagusta. Da wir noch Kinder waren, konnten wir nach drei Monaten endlich nach Israel ausreisen. Ich kam in einen Kibbuz und Ende Mai 1948 nach Karmel. Dort gab es viele Klöster und wir ließen uns in einer kleinen Stadt neben Haifa nie-der, später in einem Kibbuz neben Akko und anderen Kibbuzim. Nach zehn Jahren habe ich nicht mehr im Kibbuz gelebt. Ich lernte meine Frau Zahava kennen und wir heirateten am 15. April 1962. Mit meinen drei Kindern habe ich zunächst kaum über unseren Holo-caust gesprochen. Sie haben nicht danach gefragt. Den Enkeln haben wir viel darüber erzählt. Und dann interessierten sich auch die Kinder. Mit unseren drei Kindern waren wir in Rumänien, in der Bukowina und in Radautz. Nun leben sie mit dem Wissen über un-

când de la Burgas am ajuns în Cipru fiind escortaţi de două nave britanice.Pe 1 ianuarie 1948 am ajuns în Cipru în portul Fama-gusta. Pentru că eram copii după trei luni am putut emigra în Israel iar la sfârşitul lunii mai 1948 am ajuns la Carmel. Ne-am dus la o mănăstire într-un mic oraş de lângă Haifa iar apoi am plecat la Acre unde am trăit 10 ani într-o Kibuț (fermă colectivă una dintre cele mai imaginative inovaţii ale Israelului).Acolo am întâlnit-o pe soţia mea, Zahava; cu care m-am căsătorit pe 15 aprilie 1962 şi cu care am trei copii. Cu copii mei am vorbit greu despre Holocaust căci nu păreau interesaţi de acest lucru. Nepoţilor le-am povestit mai mult și după aceea chiar și copii s-au interesat despre Holocaust.Am fost cu copii mei în Rădăuţi, în Bucovina şi în România. Acum ei ştiu povestea noastră.Mulţi oameni nu au spus numic pentru că nu au vrut să-şi amintească. Nici soţia mea nu a întrebat-o pe mama ei despre familia ei dar acum e prea târziu şi eu am trecut peste asta cu vederea˝.4

47

[4]Interviu realizat cu Aron Ashkenazy- mar-tie 2017.

Page 48:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

ser Schicksal. Viele Leute haben nichts erzählt, denn sie wollten sich nicht erinnern! Auch Zahava fragte nie ihre Mutter, wie es ihrer Familie ergangen ist. Sie fragte nicht und nun kann sie nicht mehr fragen. Wir schwiegen darüber.“4

[4]Interview mit Aron Ahskenazy im März 2017 in Israel.

48

Martha Schuldt, Anna Lena Fritsche, Holger Klawitter, Zahava und Aron Ahskenazy und Petra Klawitter inIsrael im März 2017. Martha Schuldt, Anna Lena Fritsche, Holger Klawitter, Zahava și Aron Ahskenazy și Petra Klawitter în Israel în martie 2017.[Kathrin Valtin.]

Page 49:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

49

Page 50:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.
Page 51:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Arthur Klinghoffer Arthur Klinghoffer wurde am 21. Juli 1927 in Radautz geboren, er lebte aber in Storojineţ (deutsch Storo-zynetz1). Seine Eltern waren Robert und Sarah. Der Vater war Arzt und hatte in Wien studiert. Die Mutter war Hausfrau. Zur Familie gehörte noch Ar-thurs Schwester Martha, die 1938 nach Amerika emi-grierte.In der Familie wurde deutsch gesprochen. Vor dem Krieg besuchte die Familie zu Feiertagen, gewöhn-lich zu Ostern, Radautz, weil dort die Eltern seiner Mutter, Isak und Clara Ausländer, lebten. Man be-nutzte den Bus, um nach Radautz zu kommen. Von Storojinetz bis Radautz waren es ca. 40 Kilometer.Bis 1918 gehörte Storojinetz zu Österreich-Ungarn,

Arthur Klinghoffer Arthur Klinghoffer s-a născut pr 21 iulie 1927 la Rădăuți, având ca părinţi pe Robert şi Sarah şi a locuit la Storojineţ.Tatăl său a fost un medic și a studiat la Viena. Mama a fost casnică. A mai avut o soră Martha, care a emigrat în America în anul 1938.În familie s-a vorbit limba germană. Înainte de război familia vizita, mai ales de Paşti pe bunicii mei din par-tea mamei, Isaac şi Clara Ausländer, care trăiau în Rădăuţi. Din Storojineţ până în Rădăuţi sunt 40 km şi

51

Arthurs Mutter Sarah (hintere Reihe, Mitte). În rândul din spate, la mijloc, este mama lui Arthur, Sarah.[Arthur Klinghoffer.]

[1]Die Stadt liegt 22 km südwestlich von Czer-nowitz.

Page 52:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

bis 1940 zu Rumänien, dann ein Jahr zur Sowjetuni-on, von 1941 bis 1944 wieder zu Rumänien, von 1944 bis 1991 zur Sowjetunion (Sowjetukraine) und seit der Auflösung der Sowjetunion im Jahr 1991 zur Uk-raine.

veneam cu autobuzul. Până în 1918 Storojineţul era sub imperiul austro-un-gar, după care până în 1940 a aparţinut României apoi pentru un an Uniunii Sovietice. În perioada 1941-1944 a aparţinut iar României ca din 1941-1991 să treacă

52

Arthur Klinghoffer 1931. [Arthur Kling-hoffer.]

Page 53:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

„1941 begann für uns die Shoa, als Rumänien die Bu-kowina besetzte. In Storojinetz und in ganz Rumäni-en konnten jüdische Kinder von 1941 bis 1944 nicht zur Schule gehen.

din nou la Uniunea Sovietică (Ucraina Sovietică). După dizolvarea Uniunii Sovietice a trecut la Ucraina.„În anul 1941 a început pentru noi Shoa-ul când România a ocupat Bucovina. Din 1941 până în 1944, copii evrei din Storojineţ şi România nu au avut voie să meargă la şcoală. În 1941 noi am fost fost scoşi cu forţa din casele no-astre de către tinerii români şi ucrainieni înarmați și

53

Arthur Klinghoffer mit seinem Vater und seiner Schwester 1932. Arthur Klinghoffer și tatăl său și sora lui 1932. [Arthur Klinghoffer.]

Page 54:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

1941 wurden wir von bewaffneten jungen rumäni-schen und ukrainischen Leuten in ziviler Kleidung aus den Häusern herausgeholt. Unterwegs sahen wir auch Tote am Wegesrand, die man ermordet hat-te. Die bewaffneten Männer brachten uns zu einem großen Platz. Dort umzingelten sie uns. Wir glaub-ten, dass das für uns das Ende sei. Etwa 24 Stunden harrten wir so aus. Aber dann zogen sich die bewaff-neten Männer wieder zurück. Uns brachte man in ein Internat einer Schule. Dort blieben wir einige Tage unter schrecklichen Verhältnissen. Es gab nichts zu Essen und die hygienischen Verhältnisse waren ka-tastrophal! Dann wurden wir in ein Ghetto gebracht. Später erfolgte die Organisation für die Deportation nach Transnistrien. Unsere Familie hatte Glück, denn 13 jüdische Familien konnten in Storojineţ bleiben, weil wichtige Fachkräfte vor Ort gebraucht wurden. Und da mein Vater Arzt war, wurde er dringend vor Ort benötigt. Wir mussten im Ghetto wohnen. Das Leben im Ghetto war zunächst sehr schwer. Es gab nichtjüdische Bewohner, die uns halfen. Sie brachten uns z. B. Lebensmittel. Dann wurde es etwas besser,

îmbrăcați în haine civile. Bărbații înarmați n-au dus într-un loc mare unde am fost înconjuraţi de ei. Pe drum am văzut cum oamenii au fost ucişi fără milă. Când am văzut că ne înconjoară am crezut că vom muri dar ne-au ţinut acolo 24 de ore după care ne-au dus la internatul unei şcoli unde am stat câteva zile în condiţii groaznice. Nu aveam mâncare iar condiţiile de igienă erau de nedescris. De aici ne-au transfe-rat într-un ghetou de unde mulţi au fost deportaţi în Transnistria. Familia noastră a fost norocoasă căci tatăl meu era medic cunoscut şi ne-am numărat printre cele 13 familii care nu au fost deportate. Aşa am rămas la Storojineţ dar tot în ghetou. Viaţa în ghetou a fost iniţial dificilă. Au fost rezidenţi care nu erau evrei şi care ne-au ajutat cu alimente. După o vreme a fost mai bine căci ne-au dat voie să lucrăm şi aşa am câştigat bani. Oamenii care nu erau evrei ne tratau prietenos dar mulţi erau şi indiferenţi. Nu au existat acte de violenţă şi nici nu am fost abuzaţi. Rezidenţii s-au comportat corect.Familia noastră nu a fost foarte relogioasă. În ghetou nu exista nici o sinagogă, nici o casă de rugăciune şi

54

Page 55:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

denn wir konnten arbeiten und etwas Geld verdie-nen. Die nichtjüdische Bevölkerung behandelte uns in der Regel freundlich, viele waren aber gleichgül-tig. Beschimpfungen oder Gewalttaten haben wir aber nicht erlebt. Die Bewohner verhielten sich kor-rekt. Unsere Familie war nicht sehr religiös. Im Ghet-to gab es keine Synagoge, kein Gebetshaus, es gab keinen Rabbiner und so konnten wir uns nicht reli-giös betätigen, aber für uns war das auch nicht von Bedeutung. Im April 1945 emigrierten wir nach Radautz, was nun zu Rumänien gehörte! Das gelang nur mit Mühe, denn wir wollten nicht unter sowjetischer Herr-schaft leben. Unser Heimatort Storojineţ gehörte jetzt zum sowjetischen Machtbereich. Da ich aber in meinem Ausweis als Geburtsort Radautz stehen hatte, konnten wir dorthin übersiedeln. Radautz ge-hörte zu Rumänien. In Radautz wohnten wir im Haus meiner Großeltern, welches sich im Zentrum der Stadt befand. Mein Großvater war bereits in Trans-nistrien gestorben, meine Großmutter lebte nach ihrer Rückkehr aus Transnistrien zunächst in Czerno-

nici un rabin şi astfel religia nu ni se impunea şi nici nu era importantă pentru noi.În 1945 în aprilie am emigrat în România, la Rădăuţi unde am stat în casa bunicilor mei care se afla în centrul oraşului. A fost uşor să plecăm deoarece aveam act de identitate care dovedea că sunt născut în Rădăuţi. Am plecat din Storojineţ deoarece casa era luată de către ruşi iar oraşul era sub dominaţia sovietică şi nu vroiam să trăim sub aceea dominaţie.Bunicul a murit în Transnistria iar bunica mea după întoarcerea din Transnistria a locuit mai întâi la Cernăuţi apoi la Rădăuţi. A murit în 1948.Casa bunicilor a fost ocupată de către poliţie şi pen-tru că era mare am primit două camere locuibile dar din păcate azi nu mai există. Casa se afla vizavi de catedrală, pe colţ (fosta Mädchenschulgasse 1).Sinagoga din Rădăuţi putea fi vizitată de evreii din oraş. Până în 1947 am făcut parte din organizaţia de tineret sionistă iar acest lucru a fost tolerat de către stat, dar după apariţia comuniştilor s-a interzis învăţarea limbii ebraice iar mulți din liderii sionşti au fost arestaţi. Deşi nu eram o mişcare religioasă doar

55

Page 56:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

witz, später in Radautz. Dort starb sie 1948. Das Haus der Großeltern in Radautz war von der Polizei be-setzt worden. Aber da das Haus groß war, erhielten wir zwei Zimmer, in denen wir nun wohnen konnten. Heute existiert das Haus nicht mehr. Es stand ge-genüber der Kathedrale und war ein Eckhaus (ehe-mals Mädchenschulgasse 1). Die Synagoge in Radautz konnte von den Juden der Stadt besucht werden. Bis ca. 1947 war ich in einer zionistischen Jugendorganisation. Das wurde vom Staat geduldet. Das kommunistische Rumänien ver-bot uns aber dann später, hebräisch zu lernen, viele zionistische Führer wurden verhaftet. Wir waren zwar nicht religiös, wir hatten aber das Bewusstsein, dass wir Juden sind und dass wir nach Israel auswandern wollten. Wir waren Zionisten, nicht religiös, auch heute nicht!

gândul că suntem evrei ne-a făcut să ne dorim să plecăm în Israel. Am fost sionist dar nu religios con-vins nici măcar azi.În Bucureşti, student la matematică.În 1957 m-am căsătorit.Pentru a putea pleca în Israel în anul 1963, sora mea a plătit printr-un intermediar, o anumită sumă de bani statului român. Fiul meu avea 4 ani atunci iar la înce-

56

Foto aus den 1950er Jahren. Das Haus links ist das ehemalige Wohnhaus von Isak und Clara Ausländer. Fotografie din anii 1950. Casa din stânga este fosta casă a lui Isaac şi Clara Auslän-der.[Hilda Perry.]

Page 57:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

In Bukarest studierte ich Mathematik. 1957 habe ich geheiratet. Um nach Israel kommen zu können, bezahlte mei-ne Schwester über einen Mittelsmann eine gewis-se Summe an den rumänischen Staat, und so konn-ten wir 1963 nach Israel ausreisen. Unser Sohn war damals vier Jahre alt. Anfänglich war es schwer für uns. Wir konnten nur wenig hebräisch. Aber schon im

put a fost foarte greu pentru că ştiam puţină ebraică până când ne-am angajat atât eu cât şi soţia mea ca profesori de matematică în septembrie 1963.Părinţii mei au venit în Israel câteva luni mai târziu şi am fost foarte fericiţi. Tatăl meu avea peste 70 de ani şi a lucrat ca medic la câteva puncte de lucru. Avem doi copii care locuiesc şi ei în Israel. Fiul nos-tru Michael este profesor la Academia de Muzică din Ierusalim iar fiica Danielle este translator şi profesor

57

Arthur Klinghoffer gleich nach dem Abitur. Arthur Klinghoffer imediat după bacalau-reat. [Arthur Klinghoffer.]

Page 58:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

September 1963 arbeiteten meine Frau und ich als Mathematiklehrer.

de limba engleză. Avem cinci nepoţi şi le-am povestit despre Holo-caust atât lor cât şi colegilor lor de şcoală deoare-ce au vrut mereu să ştie despre acest lucru mai mult spre deosebire de copii mei cu care nu am povestit lucrurile astea.Mereu am fost implicat în politică pentru că mă interesează. Acest lucru nu are nimic cu viaţa mea personală.

58

Arthur Klinghoffer 1948 mit seiner Mutter in Bukarest. Arthur Klinghoffer cu mama sa, la Bucureşti, 1948. [Arthur Klinghoffer.]

Page 59:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Auch meine Eltern konnten einige Monate später nach Israel einreisen. Mein Vater war schon über 70 Jahre alt, er arbeitete hier an verschiedenen Stellen als Arzt. Wir waren alle froh, in Israel zu sein.Wir haben zwei Kinder, die auch in Israel leben. Unser Sohn Michael ist Professor an der Musikakademie in Jerusalem. Unsere Tochter Danielle ist Übersetzerin und Englischlehrerin. Wir haben fünf Enkel.

Am mai avut un văr care a fost deportat în Trans-nistria şi care s-a întors acasă singur. Nu a vrut să povestească niciodată despre cum a fost acolo dar a devenit foarte nervos şi a avut mereu coşmaruri teribile. A venit în Israel unde a devenit un scriitor şi poet celebru şi a fost profesor la Universitatea din

59

Arthur Klinghoffer mit seiner Frau Lily 1957. Arthur Klinghoffer împreună cu soţia sa Lily, 1957. [Arthur Klinghoffer.]

Page 60:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Über die Shoa habe ich hauptsächlich mit meinen Enkeln gesprochen und vor deren Schulklassen. Mit den eigenen Kindern haben wir weniger darüber ge-sprochen. Die Enkel wollten immer mehr darüber wissen. Auch in der Schule hat man ihnen mehr da-rüber erzählt.

Ierusalim. Numele lui a fost Dan Pagis a trăit între anii 1930-1986 şi a fost evreu român provenind din-tr-o familie vorbitoare de limba germană. Tatăl său a emigrat în 1934 în Palestina pentru o viaţă mai bună, dar mama sa moare în acelaşi an şi el este crescut de bunicii săi în Rădăuţi. Acei bunici erau şi bunicii mei. În 1941 a fost deportat cu alţi evrei în Ucraina, închis în ghetou şi forţat să muncească. Pagis a emigrat în 1946 în Palestina şi a devenit una dintre cele mai im-portante voci ale literaturii israeliene moderne Uneori mi-e dor de peisajul și de aerul de acasă.“3

60

Arthur Klinghoffer mit seiner Frau und den beiden Kindern 2016. Arthur Klinghoffer cu soția și cei doi copii 2016.[Arthur Klinghoffer.]

[3]Interviul cu Arthur Klinghoffer la Tel Aviv pe 5 martie 2017.

Page 61:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

[3]Interview mit Arthur Klinghoffer in Tel Aviv am 5. März 2017.

Ich habe mich immer auch mit Politik beschäftigt, weil es mich interessiert. Das hat nichts mit meiner eigenen Geschichte zu tun! Ich hatte einen Vetter, der auch in Transnistrien war und nach Radautz alleine zurückkehrte. Er hatte schreckliche Alpträume, war nervös und wollte nicht über seine Zeit in Transnistrien sprechen. Er wurde dann ziemlich berühmt, war ein bekannter Dichter, Schriftsteller und Professor an der Universität in Je-rusalem. Er hieß Dan Pagis2.Heute habe ich manchmal Sehnsucht nach der Natur in meiner ehemaligen Heimat.“3

61

[2]Dan Pagis (1930 – 1986) war rumänischer Jude in einer deutschspra-chigen Familie. Sein Vater emigrierte 1934 allein nach Palästina, um für die Familie eine neue Existenz aufzubauen. Dan Pagis Mutter starb jedoch 1934, so dass er bei den Großeltern in Radautz aufwuchs. Das waren auch die Großeltern von Arthur Klinghoffer. 1941 wurde er mit an-deren Juden in die Uk-raine deportiert, dort in Ghettos inhaftiert und zur Zwangsarbeit herangezogen. Pagis emigrierte 1946 nach Palästina und wurde zu einer der bedeu-tenden Stimmen der modernen israelischen Literatur.

Holger und Petra Klawitter, Arthurs Schwägerin Laurence Hershcu, Arthur Klinghoffer, Anna Lena Fritsche und Martha Schuldt in Israel im März 2017. Arthur Hol-ger și Petra Klawitter, Laurence Hershcu, cumnata lui Arthur, Ar-thur Klinghoffer, Anna Lena Fritsche și Martha Schuldt în Israel, în 2017 martie. [Kathrin Valtin.]

Page 62:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.
Page 63:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Eita Abramovitch „Ich bin im Juni 1927 in Sereth geboren. Ich hat-te noch eine Schwester. 1932 starb mein Vater und meine Mutter musste sich nun alleine um alles küm-mern. 1932 sind wir von Sereth nach Czernowitz um-gezogen. Dort ging ich zur Schule. Auch die Schwes-ter meiner Mutter wurde früh Witwe und so hielten beide Frauen fest zusammen. Sie konnten besonders gut Sticken und verkauften bis nach Paris ihre Ware. Somit konnten sie sich und uns Kinder ernähren. 1941 sind wir mit einem Lastwagen nach Transnistrien deportiert worden. Die SS hat uns bewacht, bis wir in Moghilev ankamen. Dann ging es weiter nach Dju-rin1. Es war im Winter und mitten in der Nacht. Es gab nichts zu essen oder zu trinken. Es war sehr schwer, denn wir waren doch Kinder, zwischen 10 und 12 Jah-re alt. Unser Vater war schon an Lungenentzündung gestorben und die Mama musste uns alleine durch-bringen. Wir wussten nicht, wo wir wohnen sollten, konnten aber im Ort bleiben. Meine Tante Clara war auch dort. Sie gab mir eines Tages ein Kleid, das ich

Eita Abramovitch „M-am născut în iunie 1927 în Siret. Am avut încă o soră. În 1932, tatăl meu a murit și mama mea trebu-iau să aibă grijă de tot. Tot în 1932 ne-am mutat de la Şiret la Cernăuți. Acolo m-am dus la școală. Sora mamei mele a fost, de asemenea, o văduvă timpurie și astfel cele două femei s-au ținut strâns împreună. Brodau în mod deosebit și broderiile se vindeau până la Paris. Datorită acestui venit reușeau să se întrețină pee le și pe noi copiii. În 1941 am fost deportați în Transnistria cu camionul. SS-iștii ne-au păzit până am ajuns în Mogilev. Apoi am mers la Djurin1. Era iarnă și în mijlocul nopții. Nu era nimic de mâncat sau de băut. A fost foarte dificil pentru că eram copii între 10 și 12 ani. Tatăl nostru murise deja de pneumonie și mama a trebuit să ne aducă în siguranță. Nu am știut unde să locuim, dar am rămas în acest loc. Mătușa Clara a fost și ea acolo. Într-o zi mi-a dat o rochie ca să o vând pe piață. A trebuit să o schimb pe pâine cu care să se sature 11 persoane. Mi-am pus rochia peste braț, așa că m-am dus la piață și am spus: ‚Cumpărați,

63

[1]Djurin (heute Dschu-ryn) war ein 1941 eingerichtetes Ghetto in der neu erschaf-fenen rumänischen Provinz Transnistrien. Vor der Besatzung durch die deutsche und rumänische Armee lebten bereits 1.000 Juden in Djurin. Nach der Errichtung des Ghettos kamen etwa 3.800 deportierte Juden, hauptsächlich aus der Süd-Bukowina, hinzu. Die insgesamt 4.800 Juden wurden nur von einem rumä-nischen Gendarmen überwacht, so dass die Ghettobewohner faktisch sich selbst überlassen blieben“.

[1]Djurin (actualmente Dschuryn) a fost un ghetou înființat în 1941 în nou-creată provincie română a Transnistriei. Înainte de ocuparea armatei germane și române, în Djurin locuiau 1.000 de evrei. După construirea ghetoului, aproximativ 3800 de evrei au fost deportați, în principal din sudul Bucovinei. În total, 4.800 de evrei au fost supravegheați doar de un jandarm românesc, astfel încât locuitorii ghetoului au fost practic părăsiți.

Page 64:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

auf dem Markt verkaufen sollte. Ich musste Brot da-für tauschen, damit 11 Leute satt werden konnten. Ich legte das Kleid über meinen Arm, ging also auf den Markt und sagte: ‚Kaufen, kaufen!‘ Ich ging zu ei-ner Bäuerin, die auf einem Baumstamm saß. Vor ihr stand ein großer Korb. Sie zeigte mir, dass ich zu ihr kommen sollte. Dann betrachtete sie das Kleid und fühlte den Stoff. Sie nahm das Kleid. Dann suchte sie aus ihrem Korb einen kleinen Apfel heraus und gab ihn mir. Ich sagte: ‚Danke!‘. Und die Bäuerin machte eine Bewegung, die mir sagte, dass ich verschwin-den sollte. Ich ging und schaute auf den Apfel. Er war sehr klein und voll mit Würmern. Wie kann man ei-nem Kind so einen Apfel geben? Ich fragte mich, mit wem ich wohl diesen Apfel teilen sollte? Wir waren 11 Personen, die Hunger hatten. Sollte ich den Apfel meiner Schwester oder meiner Mutter geben, mei-nen beiden Tanten? Ich ging zu einem kleinen Baum, betrachtete den Apfel und sagte zu mir: ‚Iss! Iss du ihn!‘ Und ich aß den Apfel und sah die Würmer. Was habe ich mit dem Apfel getan? Ich habe ihn gegessen, gegessen mit all den Würmern. Ich war hungrig. Und

cumpărați!‘ M-am dus la un țărancă care stătea pe un trunchi de copac. În fața ei era un coș mare. Mi-a făcut semn să vin la ea. Apoi se uită la rochie și pipăit țesătura. A luat rochia. Apoi a scos un măr din coșul ei și mi l-a dat. Am spus, ‚Mulțumesc!‘. Și ţăranca mi-a făcut semn să dispar. M-am dus și m-am uitat la măr. Era foarte mic și plin de viermi. Cum poate un copil să primească un astfel de măr? M-am întrebat cu cine să împărtășesc acest măr? Am fost 11 oameni care erau flămânzi. Ar trebui să dau mărul surorii mele sau mamei mele, sau celor două mătuși? M-am dus la un copac mic, m-am uitat la măr și mi-am spus: ‚Mănâncă! Mănâncă!‘ Și am mâncat mărul și am văzut viermii. Ce am făcut cu mărul? Am mâncat, mâncat cu toți viermi. Eram înfometată. Și aveam doar 12 ani. Cum am putut mânca acest măr cu toți viermi?Apoi m-am dus la mama, fără rochie și fără mâncare.“2 În ghetoul Djurin, au locuit în principal evrei deportați din sudul Bucovinei, de asemenea din Rădăuţi.„[…] Noi copii am venit într-un sat mare, la Djurin […] Cum se poate trăi fără hrană, fără muncă? Aveai noroc dacă puteai ieși din lagăr. Lagărul era îm-

[2]Eita Abramovitch.

64

Page 65:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

ich war erst 12 Jahre alt. Wie konnte ich diesen Apfel essen, mit all den Würmern? Ich ging dann zu meiner Mama, ohne Kleid und ohne Essen. Wir haben etwas gehabt bis zum Mund, aber nicht für den Mund!“2 Im Ghetto Djurin lebten vor allem deportierte Juden aus der Südbukowina, auch aus Radautz.„[…] Wir Kinder kamen in ein großes Dorf, nach Dschuryn. […] Wie kann man leben ohne Essen, ohne Arbeit? Man hatte Glück, wenn man aus dem Lager herausgehen konnte. Das Lager war ja umzäunt. Man durfte nicht hinausgehen, die ukrainische Polizei hat geschossen. Man hat uns zum Arbeiten zusammen-getrieben. Die Polizei wusste, wo Juden wohnten. […] In dem Dorf gab es nicht nur eine rumänische und eine ukrainische, sondern auch eine jüdische Polizei. Die hat den anderen noch mehr als nötig geholfen. Die jüdische Polizei war innerhalb des Lagers, die ukrainische ringsherum. Das waren nicht viele, nur 15 oder 20 Personen. Das waren keine Menschen, sie haben geschlagen, geschossen und getötet. Vor der jüdischen Polizei hatten wir allerdings noch

prejmuit. Ieșirea era interzisă, poliția ucraineană te împușca. Am fost adunați să lucrăm, poliția știa unde locuiau evreii În sat nu era doar un poliția română și ucraineană, ci și poliția evreiască. Aceasta din urmă îi ajută pe români și ucraineni mai mult decât era nece-sar. […] Poliția evreiască se afla în interiorul lagărului, în jurul lagărului era poliția ucraineană. Nu erau mulți, doar 15 sau 20 de oameni. Ei nu erau “oame-ni” băteau, împușcau și omorau. De poliția evreiască ne temeam cel mai tare. […] În Djurin trăiau înainte de război 800 de evrei. Erau mulți creștini, era un sat mare. […]“3

„După eliberarea din martie 1944 am venit la Cernăuți și ne-am întâlnit cu familia noastră. Mai târ-ziu am mers la Şiret, totul pe jos, pentru că Cernăuți a aparținut Ucrainei.4 Mama a mers cu noi copii și mătușa Clara. Mama mea a fost foarte harnică și calificată și a putut organiza o masă pentru țărani. În casa noastră din Şiret locuia deja o altă familie. Apoi am venit la Rădăuţi. În Rădăuţi, am fost acolo timp de un an, era un grup de tineret sioniști care ne în-

65

[2]Eita Abramovitch.

[3]Gertrud Ranner, Axel Halling, Anja Fiedler și alții. A. (Hrsg.): „... și inima mi-a fost grea“. Evreii din Cernăuți își amintesc. Forumul Cultural German Euro-pa de Est e. V., p. 134 ff.

[4]La 29 martie 1944, Armata Roșie a preluat orașul și a aparținut Republicii Sovietice Socialiste din Ucraina. Majoritatea locuitorilor evrei care au rămas au părăsit Cernăuți în direcția României.

Page 66:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

mehr Angst als vor der ukrainischen. […] In Dschuryn wohnten vor dem Krieg 800 Juden. Christen gab es dort auch viele, es war ein großes Dorf. […]“3 „Nach der Befreiung im März 1944 sind wir nach Czernowitz gekommen und haben uns mit unserer Familie getroffen. Später sind wir nach Sereth ge-gangen, alles zu Fuß, denn Czernowitz gehörte nun zur Ukraine4. Die Mama ging mit uns Kindern und der Tante Clara. Meine Mama war sehr fleißig und ge-schickt und konnte für uns bei den Bauern etwas Es-sen organisieren. In unserem Haus in Sereth wohnte schon eine andere Familie. Dann kamen wir nach Ra-dautz. In Radautz, ich war dort ein Jahr, gab es eine zionistische Jugendgruppe, die uns betreut hat. Dann war ich bis 1947 in Bukarest und anderen Orten Rumäniens. Wir wurden von einer jüdischen Organi-sation vorbereitet, ins Heilige Land zu gehen. 1947 ging es dann illegal nach Bulgarien. Von Burgas aus starteten zwei Schiffe in Richtung Haifa. Die Briten ließen uns nicht nach Haifa einlaufen und wir wur-den nach Zypern geschickt. Dort haben wir gesun-gen, getanzt, hebräisch gelernt. Eine amerikanische

grijeau.Apoi am fost până în 1947 în București și în alte lo-curi din România. Am fost pregătiți de o organizație evreiască pentru a merge în Țara Sfântă. În 1947, am plecat ilegal în Bulgaria. Din Burgas două nave au pornit spre Haifa. Britanicii nu ne-au lăsat să mer-gem la Haifa și am fost trimiși în Cipru. Acolo am cântat, am dansat, am învățat ebraică. O organizație americană de ajutorare, ‚Joint‘5, ne-au ajutat la fața locului, inclusiv armata britanică. Au fost în principal tineri acolo. Cei mai mulți dintre noi au trecut prin război, au avut acum mult timp în lagărul de refugiați din Cipru și s-au împrietenit. Dacă o femeie era însărcinată, ea a fost eliberată. De aceea mulți tineri s-au căsătorit acolo. De asemenea, m-am întâlnit cu soţul meu acolo și am rămas însărcinată. În februarie 1949 am ajuns în Israel, eram în luna a noua.De mulți ani nu am vorbit despre povestea mea. Doar acum 20 de ani am vorbit cu cea de-a doua fiică, Sally, despre motivul pentru care vorbim germană.“6

[3]Gertrud Ranner, Axel Halling, Anja Fiedler u. a. (Hrsg.): „…und das Herz wird mir schwer dabei“. Czernowitzer Juden erinnern sich. Deutsches Kulturfo-rum östliches Europa e. V. 2009. S. 134 ff.

[5]Din 1914, organizația de ajutorare a evreilor americani pentru credincioșii evrei, au fost activi în principal în Europa.

[4]29. März 1944 nahm die Rote Armee die Stadt ein und gehörte nun zur Ukrainischen Sozi-alistischen Sowjetre-publik. Die meisten der hier noch verbliebenen jüdischen Bewohner der Stadt verließen Czernowitz in Richtung Rumänien.

[6]Interviul din 8 martie 2017 din Israel.

66

Page 67:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Hilfsorganisation, ‚Joint‘5, half uns vor Ort, auch die britische Armee. Es waren vor allem junge Leu-te dort. Die meisten von uns hatten den Krieg mit-gemacht, hatten nun viel Zeit im Flüchtlingslager in Zypern und freundeten sich an. Wenn eine Frau schwanger war, wurde sie freigelassen. Deshalb ha-ben auch viele junge Leute dort geheiratet. Auch ich habe meinen Mann dort kennengelernt und ich wur-de schwanger. Im Februar 1949 kam ich endlich in Is-rael an, ich war im 9. Monat schwanger.Viele Jahre habe ich nicht über meine Geschichte gesprochen. Erst vor etwa 20 Jahren sprach ich mit meiner zweiten Tochter Sally darüber, und darüber, warum wir deutsch sprechen.“6

67

[6]Interview vom 8. März 2017 in Israel.

[5]Seit 1914 vor allem in Europa tätige Hilfsorganisation US-amerikanischer Juden für jüdische Glaubens-genossen.

Eita Abramovitch. [Kathrin Valtin.]

Page 68:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

68

Hier wohnt Eita heute. Aici locuiește azi Eita.[Kathrin Valtin.]

Page 69:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

69

Sally ist die Tochter von Eita. Sie unter-stützt unser Projekt. Sally este fiica lui Eita.Ea sprijină proiectul nostru.[Kathrin Valtin.]

Page 70:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.
Page 71:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Erika Feiler, geb. Weinstein Erika wurde 1932 in Czernowitz geboren. Schon eine Woche nach ihrer Geburt fuhren ihre Eltern, Meier und Nataly Wein-stein, mit ihr nach Hause, nach Radautz. Hier war auch der Lebensmittelpunkt der Familie.

Erika Feiler, NĂSCUTĂ Weinstein M-am născut în 1932 în Cernăuți. La o săptămână după nașterea mea, părinții mei, Meier și Nataly Weinstein, s-au întors la casa din Rădăuți. Aici a fost centrul vieții de familie. Bunicii din partea tatălui, Esther și Itzchak Weinstein, erau

71

Hochzeit von Nataly und Meier Weinstein am 30. November 1930. Nunta Nataliei cu Meier Weinstein in data de 30. Noembrie 1930. [Erika Feiler.]

Page 72:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Die Großeltern ihres Vaters, Esther und Itzchak Weinstein, waren „Radautzer“.„Meine Großmutter starb schon vor meiner Geburt. Mein Großvater starb, als ich drei Jahre alt war. Ich kann mich aber nicht an ihn erinnern. Mein Vater, Meier Weinstein, ging in Radautz zur Schule.Er legte sein Abitur ab, studierte dann in Italien Me-dizin und spezialisierte sich auf Kinderheilkunde.

rădăuțeni.Bunica mea a murit înainte să mă nasc. Bunicul a mu-rit când eu aveam trei ani. Dar nu-mi pot aminti de el.Tatăl meu, Meier Weinstein, a urmat școala în Rădăuți. Și-a luat diploma de 12 clase, apoi a studiat medicina în Italia, specializandu-se în pediatrie.

72

Erika Feiler, geb. Wein-stein. Erika Feiler nascuta Weinstein.[Erika Feiler.]

Erika (rechts) mit ihrer Freundin Dory. Erika in dreapta cu prietena ei Dory.[Erika Feiler.]

Page 73:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

73

Meier Weinstein (ganz vorne rechts) mit seiner Schulklasse in Radautz. Meier Weinstein (in primul rand dreapta) impreuna cu clasa lui la Radauti. [Erika Feiler.]

Abitur-Zeugnis von Meier Weinstein aus dem Jahre 1923. Certificatul bacalaure-atului a lui Meier Wein-stein din anul 1923. [Erika Feiler.]

Page 74:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Meine Eltern lernten sich in Czernowitz kennen, hei-rateten und meine Mutter zog auch nach Radautz. Meine Eltern bauten ein Haus im Garten meiner Großeltern. Mein Vater praktizierte in Radautz als Kinderarzt. Er war der einzige Kinderarzt dort.Mein Vater war für zwei oder drei Jahre Kultuspräsi-dent der jüdischen Gemeinde (bis 1940).Er gehörte zu den besten Sportlern in der Bukowina. In Radautz gab es den jüdischen Sport-Klub ‚HAG-WIRUH‘. Hier betätigten sich auch ‚Nichtjuden‘. Mein Vater war Vorturner und trainierte Jugendliche aus Radautz.1935 ist eine Gruppe zur zweiten Makabiade nach Palästina geschickt worden. Unter den Delegierten aus der Bukowina waren 10 oder 12 Sportler aus Ra-dautz, darunter auch mein Vater und der Apotheker Ady Mechel.

Părinții mei s-au întâlnit în Cernăuți, s-au căsătorit și mama, s-a mutat în Rădăuți, au construit o casă în grădina bunicilor mei. Tatăl meu lucra în Rădăuți ca medic pediatru. El a fost singurul medic pediatru din oraș. El a fost timp de doi sau trei ani președinte al Comunității evreiești (până în 1940). El a fost unul dintre cei mai buni sportivi din Bucovina. În Rădăuți a functionat Clubul sportiv evreiesc Ha-Gvura (Ero-ism). Au fost si membrii ne -evrei ai Clubului. Tatăl meu a fost antrenor și instruia tineri din Rădăuți. El a fost foarte popular printre evreii și ne-evreii din oraș, pentru că a avut întotdeauna timp pentru toată lumea și pentru tot. A fost un tată excepțional și bun, un pic ma isever, dar întotdeauna plin de dragoste și răbdare.

74

Meier Weinstein als Vorturner. Meier Weinstein ant-renor de gimnastica.[Erika Feiler.]

Page 75:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

75

Dr. Meier Weinstein (li.) und Dr. Ady Mechel. Dr. Meier Weinstein (stanga) si Dr. Ady Mechel. [Erika Feiler.]

Sportler aus der Bu-kowina während der zweiten Makabiade 1935 in Palästina. Dr. Meier Weinstein (mit Brille) aus Radautz steht vor dem Mann mit freiem Oberkörper. Sportivii din Bucovina ,participanti la Macabi-ada a doua in anul 1935 in Palestina. Dr. Meier Weinstein (cu ochela-ri) din Radauti in fata sportivului fara camasa.[Erika Feiler.]

Page 76:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Er war bei Juden und ‚Nichtjuden‘ der Stadt sehr be-liebt, weil er immer Zeit für alle und für alles hatte. Er war ein außergewöhnlicher und guter Vater, ein wenig streng, aber immer voller Liebe und Geduld. Meine Mutter Nataly, geborene Stamper, kam aus Czernowitz. Den Vater meiner Mutter, Schmuel Stamper, kannte ich nicht. Meine Großmutter, Kren-del, konnte ich in Czernowitz besuchen, bis ich 13 Jahre alt war. Sie führte bis zu ihrer Deportation ein Eisenwarengeschäft.

Mama mea Nataly, născută Stamper era originara din Cernăuți. Pe tatăl mamei mele, Schmuel Stamper, nu l-am cunoscut. Pe bunica mea, Krendel, am vizitat-o la Cernăuți până la vârsta de 13 ani. A condus un ma-gazin de fierărie până la deportare.Fratele mamei mele, Izidor Stamper, a fost împușcat la Cernăuți doar pentru că era evreu. El este îngro-pat într-o groapă comună din Cernăuți. Izidor a fost unchiul meu favorit, el a fost soarele și lumina mea. Ne plimbam, doar noi doi, prin cofetării. El m-a elibe-rat din ‚muzeul’ bunicii mele, unde nu am fost lăsată

76

Krendel Stamper. [Erika Feiler.]

Schmuel Stamper. [Erika Feiler.]

Page 77:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Ein Bruder meiner Mutter, Izidor Stamper, wurde erschossen, weil er Jude war. Er ist in einem Mas-sengrab in Czernowitz begraben. Izidor war mein Lieblingsonkel, er war die Sonne und das Licht! Wir gingen spazieren, nur wir zwei, auch in Konditoreien. Er ‚befreite‘ mich aus dem ‚Museum‘ meiner Groß-mutter, in dem ich gar nichts anfassen durfte. Er hat-te drei Hunde: Lord, Leidy und Spitz. Er besaß auch ein Pferd, die Liesel. Ich habe meinen Onkel vergöt-tert und erinnere mich an ihn als einen wunderschö-nen Mann. Meine Mutter hatte noch eine Schwester, Gisela. Sie wohnte bei meiner Großmutter.

77

Gisela mit ihrer Mutter in Czernowitz. Gisela cu mama ei la Cernauti. [Erika Feiler.]

Page 78:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Gisela hat erst spät geheiratet und ist in Czernowitz geblieben. Dort starb sie vor 24 Jahren.Mein Vater hatte einen älteren Bruder, Benjamin, der mit seiner Frau in Transnistrien umgekommen ist. Seine Schwester Netty, verheiratet mit Paul Merdler, starb 1948 in Radautz.Meine Tanten und Onkel hatten keine Kinder.

să mă ating de nimic. El a avut trei câini: Lord, Lady și Spitz. A deținut, de asemenea, un cal, Liesel. L- am adorat pe unchiul meu și mi-l amintesc ca un om mi-nunat. Mama mea a avut o soră, Gisela. Ea a locuit cu bunica mea.Gisela sa casatorit la Cernauti la o varsta relativ in-aintata, unde a murit acum 24 de ani.Tatăl meu a avut un frate mai mare, Benjamin, care a fost ucis împreună cu soția sa în Transnistria. Sora lui, Netty, căsătorită cu Paul Merdler, a murit în 1948, în Rădăuți. Mătușile și unchii mei nu au avut copii.N-am fost răsfățată de părinții mei și am fost educată strict. A trebuit să respect un orar prestabilit și să fiu mereu la timp, să învăț, să citesc, iar camera mea

78

Izidor Stamper. [Erika Feiler.]

Gisela Orenstein, geb. Stamper.Gisela Orenstein nas-cuta Stamper. [Erika Feiler.]

Page 79:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Ich wurde von meinen Eltern nicht verwöhnt, son-dern streng erzogen. Ich musste vorgegebene Zei-ten einhalten und immer pünktlich sein, lernen, le-sen, mein Zimmer in Ordnung halten u. s. w.! Was die deutsche Sprache anbetrifft, so wurde ich gebeten oder gezwungen, täglich 100 Seiten auf Deutsch zu lesen und dann musste ich aufschreiben, worüber

să fie păstrată în ordine. În ceea ce privește limba germană, am fost solicitată sau forțată zi de zi să ci-tesc 100 de pagini în limba germană și apoi să poves-tesc ceea ce am citit. Astăzi le sunt foarte, foarte recunoscătoare părinților mei. Niciodată nu le-am spus-o, pentru că am crezut că era evident.Am avut o copilărie fericită. Sunt singura fiică, ceea ce nu mi-a făcut plăcere întotdeauna. În familia noastră se asculta muzică clasică, erau multe carti și am avut multe prietene. Nu eram o familie religioasă, dar re-spectam Șabatul si sarbatorile , nu amestecam carne și lapte (Kașer) .Limba noastră maternă a fost și este germana.Mama mea a fost o persoană foarte inteligentă, citea

79

Netty Merdler. [Erika Feiler.]

Benjamin Weinstein. [Erika Feiler.]

Page 80:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

ich gelesen hatte. Heute bin ich meinen Eltern dafür sehr, sehr dankbar. Ich habe es ihnen niemals gesagt, denn ich dachte, es sei selbstverständlich… Ich hatte dennoch eine schöne Kindheit. Ich bin die einzige Tochter, was mir gar nicht immer so gefiel. In unserer Familie wurde viel klassische Musik gehört, wir hatten viele Bücher und ich hatte viele Freun-dinnen. Wir waren keine sehr religiöse Familie, haben aber den Schabbat eingehalten, aßen kein Fleisch und Milch zusammen und auch die Feiertage haben wir eingehalten, bis heute! Unsere Muttersprache war und ist deutsch. Meine Mutter war eine überaus intelligente Person, sie war belesen, liebte klassische Musik spielte Kla-vier, hatte Sprachtalent, war eine wunderbare Gast-geberin, konnte stricken, sticken und war begabt mit allen anderen Handarbeiten. Aber an erster Stelle war sie die beste Mutter auf der Welt!

multe cărți, iubea muzica clasică, cânta la pian, a avut talent pentru limbi, era o gazdă minunată, tricota, broda și a fost înzestrată cu darul de a face lucru de mână. Dar, mai întâi, a fost cea mai bună mamă din lume!

80

Erika Feiler mit ihrer Mutter 1949 und 1960.Erika Feiler cu mama ei 1949 si 1960. [Erika Feiler.]

Page 81:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Nach dem Kindergarten war ich in der Volksschule und am Ende der ersten Volksschulklasse spürten wir schon den aufkommenden Rassismus gegenüber Juden. Juden wurden gezwungen, Geschäfte am Sonnabend zu öffnen und zu arbeiten. Bis dahin war

După grădiniță am fost la școala primară, iar la sfârșitul primei clase, am simțit deja ascensiunea antisemitismului. Evreii au fost obligați să deschidă magazinele și locurile de muncă sâmbătă. Până atun-ci, după datină evreii nu lucrau sâmbăta. Cu toții am

81

Erika mit ihrem Vater im Garten in Radautz vor der Deportation. Erika cu tatal ei in gra-dina din Radauti inainte de deportare. [Erika Feiler.]

Page 82:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

es üblich, dass jüdische Geschäfte am Sonnabend geschlossen blieben. Wir wurden alle gezwungen, den gelben Stern zu tragen. Wir durften nicht ein-fach mehr das Haus verlassen, der Ausgang für Ju-den war reglementiert. Die zweite Volksschulklasse musste ich schon in einer jüdischen Schule absol-vieren. Es wurde in einem Privathaus eine Wohnung angemietet und wir haben ein wenig Geschichte, Geografie usw. gelernt. Wir waren mehr oder weni-ger zu Hause, denn wir hatten Angst, auf der Stra-ße zu sein. Es wurde immer schlimmer bis Oktober 1941. Am 12. Oktober 1941 wurde erklärt, dass alle Juden innerhalb von 24 Stunden Radautz verlassen müssen. Ich erinnere mich genau an diesen Tag. Für mich war dieser Tag ein schrecklich schwerer Tag. Meine Mutter musste unsere Sachen zusammen-packen, wir durften 18 oder 20 Kilogramm mitneh-men. Es war eine unmögliche Sache, denn es kamen ständig Patienten meines Vaters. Sie fragten, was sie mitnehmen sollten? Mein Vater empfahl Aspirin und andere Medikamente. Und dann hatte er eine Wun-derbare Idee: Die Eltern sollten in das Futter des

fost obligați să purtăm steaua galbenă. Nu mai pu-team părăsi casa, ieșirea evreilor a fost restricționată. Clasa a doua primară a trebuit să o urmez la o școală evreiască. Această școală s-a aflat într-un aparta-ment închiriat într-o casă particulară. Am învățat puțină istorie, geografie și alte materii. Am fost mai mult acasă, pentru că ne-a fost frică să fim pe drum. Această situație s-a înrăutățit până în octom-brie 1941. La 12 octombrie 1941, s-a anuntat că toți evreii trebuie să părăsească în termen de 24 de ore Rădăuțiul. Îmi amintesc de ziua deportării parcă ar fi azi. Pentru mine i a fost o zi foarte grea.Mama mea a trebuit să împacheteze lucrurile noast-re, ne-a fost permis să luăm 18 sau 20 de kilograme. În casa noastră veneau pacienții lui tata cu întrebări: Ce ar trebui să ia cu ei pe drum pentru copii? Tatăl meu a recomandat aspirină și alte medicamente. Și apoi a avut o idee minunată ca părinții să scrie sau coase în interiorul jachetei copilului, pantaloni sau pantofi toate datele personale. Acest lucru a ajutat mai târziu mulți copii. Au existat două transporturi de la Rădăuți, in 13 și

82

Page 83:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Mantels des Kindes, in die Hosen oder Schuhe alle persönliche Daten schreiben oder einnähen. Das hat später sehr vielen Kindern geholfen. Meine Mutter packte dann nachts unsere Sachen zusammen. Dann gab es zwei Transporte von Radautz, am 13. und 14. Oktober 1941. Wir mussten mit dem zweiten Trans-port Radautz verlassen und morgens um 8.00 Uhr am Bahnhof sein. Also kam ein Bauer, Stefan, der bei uns all die Jahre im Garten gearbeitet hatte. Er war ein treuer Freund der Familie. Stefan hat so geweint und wir mit ihm. Wir legten all unsere Sachen, die wir mitnehmen durften, auf seinen Wagen. Meine Mut-ter wollte die Haustür abschließen und mein Vater, der sehr ironisch war, sagte: ‚Warum tust du das, für wen? Ich gehe zurück und mache alle Türen und Fenster auf, denn wir werden dieses Haus nie mehr wiedersehen!‘ Bevor wir Radautz verließen, hatten meine Eltern einen Teil des Vermögens (Geld, Mö-bel, Kristalle, Porzellan, die Bibliothek meines Vaters usw.) bekannten Ärzten und Nachbarn gegeben. Im Falle einer Rückkehr hätten wir dann etwas gehabt, um neu anfangen zu können. Ansonsten wäre es ein

14 octombrie 1941. Am fost nevoiți să luăm al doilea transport din Rădăuți și să fim dimineața la 8 la gară. De dimineața a sosit la noi Ștefan, un țăran dintr-un sat apropiat care a lucrat la noi în grădină ani de-a rândul, era un adevărat prieten al familiei. Ștefan a plâns și noi cu el. Am încărcat bagajele pe care ni s-au permis să le luăm in căruța lui Ștefan. Mama a vrut să închidă ușa și tatăl meu, care era ironic, a spus, ‚De ce faci asta, pentru cine? Mă duc înapoi și deschid toate ușile și ferestrele, că noi nu vom mai vedea această casă niciodată!’. Înainte de a părăsi casa, părinții mei au distribuit o parte a bunurilor (mobilier, cristal, porțelan, biblioteca tatălui meu, etc) medicilor cole-gi ne-evrei și vecinilor. În cazul în care ne-am fi în-tors, am fi avut ceva. În caz contrar, ar fi fost un dar din partea familiei.Am plecat la gară.! Acolo se aflau soldați călare care urlau fără întrerupere. Apoi a sosit trenul. Acesta era format din vagoane pentru vite! Vagoanele nu aveau locuri, pe jos erau paie și era un miros de nesuportat! Am fost introduși într-un vagon și am ținut ursulețul meu în brațe tot timpul. În vagon ceilalți copii plân-

83

Page 84:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Geschenk der Familie! Wir gingen also zum Bahnhof. Dort befanden sich be-rittene Soldaten, die nur umherbrüllten. Sie verlang-ten Ruhe und schoben uns hin und her! Dann kam der Zug. Er bestand aus Viehwaggons! Die Waggons hatten natürlich keine Sitzbänke, sondern waren nur mit Stroh ausgelegt und es herrschte ein grausamer Geruch! Wir stiegen in einen Waggon und ich hielt die ganze Zeit meinen Teddy im Arm. Im Waggon wein-ten die anderen Kinder und mein Vater wurde stän-dig zur Hilfe gerufen. Ich hatte schreckliche Angst, dass mein Vater mich verlässt. Ich klammerte mich an meine Mutter und ich schrie, dass mein Vater nur mir gehöre! Dieses Angstgefühl hat mich bis zu mei-nem 17. Lebensjahr begleitet. Wir fuhren zwei oder drei Tage mit diesem Zug. Es war schrecklich: Gestank, Wehklagen, Geschrei und die Toten wurden aus dem Fenster geworfen. Es gab keine andere Möglichkeit. Andere sprangen aus dem Fenster. Wir wissen nicht, was mit ihnen passiert ist. Während der Fahrt wussten wir dann, dass wir nach Transnistrien deportiert werden. Wir kamen nach

geau și tatăl meu a fost solicitat ca medic pentru aju-tor.Eram înfricoșata că tatăl meu mă părăsește. M-am agățat de mama mea și am strigat că tatăl meu îmi aparține doar mie! Această senzație de frică m-a urmărit până până la vârsta de 17 ani.Am călătorit două sau trei zile cu acest tren. A fost teribil: miros, jale, strigăte,morții au fost aruncați pe fereastră. Nu a existat nici-o altă cale. Unii au sărit pe fereastră. Nu știm ce s-a întâmplat cu ei. În tim-pul călătoriei am aflat că vom fii deportați în Trans-nistria. Am ajuns după aproximativ trei zile în Ataki. A trebuit să ieșim și am fost hăituiți mulți kilometri până la Nistru.Cine nu mai putea merge era lăsat să zacă și să moară. A trebuit să trecem Nistrul. Aceasta a fost o mare problemă, pentru că nu au existat suficiente oportunități! Aveam o plută și în fața ochilor noștri mulți oameni au căzut în apă și s-au înecat! Apoi am ajuns în Mogilev. Aici era cea mai mare tabără din re-giune. A trebuit să mergem într-o sală mare dintr-o școală și acolo am improvizat culcușurile noast-

84

Page 85:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

etwa drei Tagen in Ataki1 an. Wir mussten aussteigen und man trieb uns kilometerweit bis zum Dniester2. Wer nicht weiter konnte, ist liegengeblieben und ge-storben. Den Dniester sollten wir überquerten. Das war ein riesiges Problem, denn es gab dafür nicht genügend Möglichkeiten! Wir bekamen ein Floß und vor unseren Augen sind sehr viele Menschen ins Was-ser gefallen und ertrunken! Dann kamen wir in Mog-hilev3 an. Hier befand sich das größte Lager in der Re-gion. Wir mussten in einen großen Saal einer Schule gehen und dort haben wir uns Pritschen gebaut. Es dauerte nicht lange und es gab Läuse und Wanzen. Da ich lange Haare hatte, war ich schnell verlaust. Mit Petroleum versuchten wir dieses Ungeziefer zu beseitigen. Bis zum heutigen Tag juckt es mich, wenn ich Petroleum rieche! Wir vegetierten dort und war-teten auf den Tod! Meine Eltern und ich hatten ein kleines Zimmer, in dem wir wohnten. Wir aßen sehr oft Kartoffelschalen, mehr gab es nicht. Und dann grassierten Bauchtyphus und Flecktyphus bei uns. Sehr viele Menschen sind daran gestorben! Als ich nach Moghilev kam, war ich neun Jahre alt. Als ich

re. Nu a trecut mult timp până au aparut păduchii și ploșnițele. Deoarece am avut părul lung, m-am umplut repede cu păduchi. Cu petrol am încercat să elimin acest parazit. Până și în ziua de azi simt măncărime odata cu aparitia mirosului de petrol. Acolo am zăcut și am așteptat moartea! Părinții mei și eu am avut o cameră mică în care am trăit. Am mân-cat de multe ori coji de cartofi, mai mult nu a existat. Și febră tifoidă am avut, apoi și tifosul a fost agresiv cu noi. Un mare număr de oameni au murit! Când am ajuns la Mogilev, aveam nouă ani. La zece ani, m-am simțit ca și când ași fii avut douăzeci de ani!. Nu mai eram copil, căci m-am maturizat. Prietena mea a murit de tifos și mulți copii au rămas orfani.Au existat patru medici, inclusiv tatăl meu, care au decis să înființeze un orfelinat. Și astfel celebrul or-felinat din Mogilev a luat ființă. Tatăl meu a decis ca eu și prietenele mele să mergem la orfelinat pentru a ajuta. Așa că am ajutat copiii să se îmbrace și să se dezbrace. Am luat lucrurile și hainele copiilor morți și le-am dat celorlalți copii să le îmbrace... Primii care au fost eliberați, au fost copiii de la orfelinat. Ei au

85

[2]Dniester ist ein 1352 km langer Zufluss des Schwarzen Meeres. Er durchfließt die Ukraine und Moldawien.

[1]Heute Kleinstadt im Rajon Ocnița im äu-ßersten Nordosten von Moldawien am westli-chen Ufer des Dniester. Ataki (Otaci) war 1941 eine der Endstationen, für Tausende Juden, die per Bahn hierher gebracht und von wo sie meist zu Fuß weiter nach Osten getrieben wurden.

[3]Stadt am Dniester, gegenüber der Stadt Otaci (Ataki).

Page 86:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

zehn Jahre alt war, fühlte ich mich wie zwanzig Jah-re alt! Ich war kein Kind mehr. Ich dachte auch nicht mehr, wie ein Kind, ich war erwachsen. Meine Freun-din starb an Typhus und viele Kinder wurden Waisen.Es gab vier Ärzte, darunter mein Vater, die beschlos-sen, ein Waisenhaus zu gründen. Und so entstand das berühmte Waisenhaus von Moghilev.4 Mein Va-ter beschloss, dass meine Freundinnen und ich ins Waisenhaus kommen sollten, um dort zu helfen. Wir

fost duși la București și apoi au plecat direct în Isra-el. Printre ei au fost copii care l-au vizitat mai târziu pe tatăl meu în Israel. Pentru mine, cei patru ani în Transnistria au fost teribili, pentru că am trebuit în mod constant să trăiesc cu foame, frică, păduchi, in-secte, boală și moarte.Și apoi a venit, la sfârșitul anului 1944, ziua eliberării. Am fost una dintre ultimele familii care s-au întors. Prima dată am mers la Siret și am închiriat un aparta-ment acolo. Și apoi, în cele din urmă, ne-am dus îna-

[4]Vgl. Zwischen Pruth und Jordan. Lebenser-innerungen Czerno-witzer Juden.

86

Erika (neben dem Mäd-chen mit den langen Zöpfen, Dory, und dem Mädchen in schwarzer Kleidung) im Alter von 11 Jahren in Moghilev. Erika (intre fetita cu cozi lungi, Dory, si cea imbracata in negru) la varsta de 11 ani la Mogilev.[Erika Feiler.]

Page 87:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

halfen also den Kindern beim An- und Ausziehen. Verstorbenen Kindern zogen wir die Sachen aus und gaben den anderen Kindern diese zum Anziehen… Die ersten Kinder, die befreit wurden, waren die Kin-der aus dem Waisenhaus. Sie wurden nach Bukarest gebracht und kamen dann direkt nach Israel. Es gab Kinder, die später meinen Vater in Israel besucht ha-ben. Für mich waren die vier Jahre in Transnistrien schrecklich, denn ich musste ständig mit Hunger, Angst, Läusen, Wanzen, Krankheiten und mit Tod le-ben. Und dann kam Ende 1944 der Tag der Befreiung. Wir waren eine der letzten Familien, die zurückkehr-ten. Zunächst kamen wir nach Sereth und mieteten dort eine Wohnung. Und dann gingen wir endlich

poi la Rădăuți. Casa noastră era devastată, goală, dar era casa noastră. Pacienții tatălui meu, care au rămas în Rădăuți, și care nu erau evrei, s-au comportat într-adevăr corect. Au fost sateni care au adus alimente și îmbrăcăminte, au ajutat la renovarea casei. Mama mea cântărea doar 30 kg și eu eram piele și oase. Apoi am primit o mare parte din bunurile noastre, pe care le-am fost încredințat medicilor și vecinilor înainte de deportarea noastră. Camera mea era la etaj.

87

Erikas ehemaliges Kinderzimmer. Camera Erikei in casa parinteasca.[Erika Feiler.]

Page 88:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

nach Radautz zurück. Unser Haus war zertrümmert, leer, aber es war unser Haus. Die Patienten meines Vaters, die in Radautz geblieben waren, die keine Ju-den waren, haben sich wirklich anständig benom-men. Es sind Bauern aus den Dörfern gekommen und haben Lebensmittel und Kleidung gebracht, halfen die Wohnung zu renovieren, denn meine Mutter wog

Îmi place culoarea albastră și mi-a fost frică să merg în camera mea, pentru că m-am gândit că, dacă ca-mera mea nu este albastră, nu e camera mea. Era a șasea sau a șaptea zi după întoarcerea noastră și eu încă nu intrasem în camera mea. Uitându-mă spre

88

Erika mit ihren Eltern kurz nach der Rückkehr aus Transnistrien in ih-rem Garten in Radautz 1946.Erika cu parintii ei dupa reintoarcerea din Transnistria in gradina casei din Radauti 1946. [Erika Feiler.]

Erika mit ihren Eltern 1950.Erika cu parintii ei 1950. [Erika Feiler.]

Page 89:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

nur noch 30 kg und auch ich war nur noch Haut und Knochen. Dann bekamen wir einen großen Teil unse-res Vermögens zurück, den wir vor unserer Deporta-tion bekannten Ärzten und Nachbarn gegeben hat-ten. Mein Zimmer befand sich in der oberen Etage.Ich liebe die Farbe blau und hatte Angst, in mein Zim-mer zu gehen, denn ich dachte, wenn mein Zimmer nicht blau ist, ist es nicht mein Zimmer. Es war der sechste oder siebente Tag nach unserer Rückkehr

poartă am văzut caruta care a adus înapoi o parte din lucrurile noastre. Poarta mare din fața casei noastre a fost deschisă și am văzut ceva albastru. Era mobi-la camerei mele in caruta și din acel moment nu am vrut să-mi mai părăsesc camera. Era din nou camera mea!

89

Erika mit ihrem Vater 1948.Erika cu tatal ei 1948. [Erika Feiler.]

Erika (1. rechts) am 1. Mai 1946 im Alter von 14 Jahren.Erika (randul intai dreapta) in ziua de 1 Mai 1946 la varsta de 14 ani. [Erika Feiler.]

Meier Weinstein (in der Mitte ohne den weißen Kittel) und die Mitar-beiter des Krankenhau-ses in Radautz 1951.Meier Weinstein (la mijloc fara halatul alb) alaturi de personalul policli-nicii din Radauti 1951. [Erika Feiler.]

Meier Weinstein. [Erika Feiler.]

Page 90:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

und ich wollte immer noch nicht in mein Zimmer ge-hen. Da sah ich wieder einen Wagen, der Sachen von uns zurückbrachte. Das große Tor vor unserem Haus war offen und ich sah irgendetwas Blaues. Es war mein Zimmer auf dem Wagen! Und seitdem wollte ich mein Zimmer nicht mehr verlassen. Es war jetzt wieder mein Zimmer!

Dar noi, tinerii, am fost nevoiți să recuperăm cei pat-ru ani pierduți. Cum se poate face asta? A fost foarte dificil să recuperăm materia pierdută. Mulți dintre

90

Erika (1. Reihe links) mit ihrer Freundin Berenice (2. Reihe Mit-te) 1946.Erika (primul rand in stanga) cu prietena ei Berenice (in randul doi la mijloc) 1946. [Erika Feiler.]

Page 91:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Aber wir jungen Leute waren gezwungen, vier ver-lorene Jahre nachzuholen. Wie kann man vier Jah-re nachholen? Es war sehr schwer, den versäumten Unterrichtsstoff aufzuholen. Viele meiner Freunde haben 1947/1948 Radautz verlassen, sind ausgewan-dert. Ich habe es geschafft, mit sehr vielen Privat-stunden, das Abitur abzulegen.

91

Erika mit ihrer Mutter 1948. Erika cu mama ei 1948.[Erika Feiler.]

Erika im Alter von 16 Jahren im Mathema-tikunterricht. Erika in varsta de 16 ani la ora de matematica. [Erika Feiler.]

Page 92:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Meine Eltern wollten natürlich, dass ich Ärztin wer-de. Zum ersten Mal aber widersprach ich. Ich wollte Psychologie studieren. In Rumänien war das bis da-hin kein ‚Beruf‘! Meine Eltern machten sich Sorgen, wie ich später mein Geld verdienen könnte. Ich über-zeugte sie dennoch und so fuhr ich nach Bukarest und studierte dort fünf Jahre Psychologie. Ich wollte Psychologie studieren, um den Holocaust zu verste-hen. Ich wollte verstehen, wie Menschen ein anderes Volk töten wollten. Ich habe es nicht erlernt, nicht begriffen, aber ein Diplom habe ich bekommen. Mein Mann Peter Eliezer Feiler, den ich in Bukarest ken-nengelernt hatte, war Mikrobiologe. Wir heirateten am 18. Juli 1954 in Radautz.

prietenii mei au părăsit în 1947/1948 Rădăuțiul, au emigrat. Am reușit, cu multe lecții private, să iau di-ploma de 12 clase.Părinții mei, au dorit ca eu să devin medic. Dar a fost prima dată când nu eram de acord. Am vrut să studiez psihologia. În România aceasta nu era considerată o meserie! Părinții mei erau îngrijorați despre cum aș fi

92

Erika (ganz vorne) am 1. Mai 1949 in Radautz. Erika in randul intai la defilarea de 1. Mai 1949 la Radauti.[Erika Feiler.]

Page 93:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Ich arbeitete in Bukarest als industrielle Psycho-login, mein Mann war spezialisiert im Bereich Was-sermikrobiologie. Er war dann Assistent in der me-dizinischen Universität als Mikrobiologe. Eigentlich hatten wir all die Jahre vor, nach Israel zu gehen. Aber

putut mai târziu câștiga banii mei. I-am convins și așa am plecat la București și am studiat cinci ani Psiho-logia. Am vrut să studiez psihologia pentru a înțelege Holocaustul. Am vrut să înțeleg cum un popor au vrut să nimicească un alt popor. N-am învățat asta, nici nu am înțeles, dar am primit o diplomă.Soțul meu Peter Eliezer Feiler, pe care l-am întâlnit la București, a fost microbiolog. Ne-am căsătorit pe 18 iulie 1954 în Rădăuți.Am lucrat la București ca psiholog industrial. Soțul meu s-a specializat în microbiologia apei. El a fost apoi asistent la Universitatea de Medicină ca micro-biolog. De fapt, am vrut înainte de toți acești ani, să emigrăm în Israel. Dar tatăl meu nu a primit permi-siunea să plece pentru că era singurul pediatru din Rădăuți. Fără părinții mei nu am vrut să plec. În luna

93

Erika in ihrem Eltern-haus mit 18 Jahren.Erika in casa ei parin-teasca la varsta de 18 ani. [Erika Feiler.]

Erika als Absolventin des Liceums 1951.Erika absolventa a liceului 1951. [Erika Feiler.]

Page 94:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

mein Vater bekam keine Ausreisegenehmigung, weil er der einzige Kinderarzt in Radautz war. Ohne meine Eltern wollte ich nicht weggehen. Im Mai 1958 ver-suchten wir wieder die Ausreisegenehmigung zu be-kommen. Das Ergebnis war, dass mein Mann und ich unsere Arbeit verloren. Wie habe ich uns über ‚Was-ser‘ gehalten? Ich habe Deutschunterricht gegeben! Ich hatte ja keine Ahnung, wie man Deutsch unter-richtet. In unserem Haus wohnte eine alte Dame, die war Französischlehrerin. Sie unterrichtete mich, wie ich unterrichten sollte. 1961 kamen wir dann endlich zusammen mit meinen Eltern nach Israel. Meine El-tern verkauften ihr Haus in Radautz. In Israel fanden wir alle Arbeit. Ich habe mich 39 Jahre mit Straftä-tern beschäftigt (Adult Probation Officer).

mai 1958, am încercat să obținem din nou permisul de ieșire. Rezultatul a fost că soțul meu și eu ne-am pierdut locurile de muncă. Cum aveam să trăim? Am dat lecții de germană! Nu am avut nici o idee despre cum să predau limba germană. În casa noastră a trăit o bătrână care fusese profesoară de franceză. Ea m-a învățat cum ar trebui să predau. In 1961 in cele din urma, am emigrat împreună cu părinții mei în Israel. Părinții mei au vândut casa lor din Rădăuți. În Israel, am găsit toți de lucru. M-am ocupat timp de 39 de ani cu reeducarea delin-qentilor majori.Tatăl meu a murit în 1968 în Israel. El a trăit doar șapte ani în Israel și a lucrat aici ca medic. Mama mea a locuit cu noi. A murit in urma cu 14 ani. Fiul meu Yoav conduce un club mare de sport (Clubul Spor-tiv Politehnic din Haifa) în Israel, nora mea Bilha este

94

Hochzeit am 18. Juli 1954.Nunta in ziua de 18 Iulie 1954. [Erika Feiler.]

Ein Tag nach der Hochzeit im Garten in Radautz.O zii dupa nunta in gradina la Radauti. [Erika Feiler.]

Page 95:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Mein Vater ist vor 49 Jahre in Israel gestorben. Er war nur 7 Jahre in Israel und hat hier als Mediziner gearbeitet. Meine Mutter lebte mit uns zusammen. Sie ist vor 14 Jahren gestorben. Mein Sohn Yoav leitet in Israel einen großen Sport-club (Sportclub der Politechnik in Haifa), meine Schwiegertochter Bilha ist Buchhalterin. Ich habe zwei Enkeltöchter, 27 und 19 Jahre alt. Sie heißen Maayan und Gal. Ich arbeite immer noch als freiwillige Psychologin bei der ‚Organisation der rumänischen Emigranten in Haifa‘ mit Menschen, die den Holocaust überlebt haben. Ich kümmere mich um Menschen, die aus Rumänien kommen. Außerdem bin ich Mitglied im ‚Parlamentarischen Verband der Aktivisten zur Erin-nerung an den Holocaust und an die Überlebenden‘, bin Mitglied in der ‚Weltorganisation der Juden aus der Bukowina‘ und auch Mitglied bei ‚Jewish Child Survivors - Lost Childhood‘. Nach Rumänien und nach Radautz fuhr ich vor sieben Jahren gemeinsam mit meinem Sohn, seiner Frau und den beiden Enkeltöch- tern. Und Radautz zieht mich an, wie ein Magnet.“1

contabilă. Am două nepoate, în vârstă de 27 și 19 de ani, Maayan și Gal.Eu încă lucrez ca psiholog voluntar la‚ Organizația emigranților români din Haifa’ (H.O.R) cu oameni care au supraviețuit Holocaustului. Îmi pasă de oamenii originari din România. De asemenea, sunt membră a ‚Asociației Parlamentare a activiștilor de comemora-re a Holocaustului și supraviețuitorilor’, membră în ‚Organizația Mondială a evreilor din Bucovina’ și de asemenea, membră la ‚Copii evrei supraviețuitori - Copilărie pierdută’. In urma cu 7 ani am vizitat orasul Radauti insotita de fiul, nora si nepoatele mele, o vizita de cunoastere a ‚radacinilor’. Rădăuțiul mă atrage ca un magnet.“1

95

[1]Interview mit Erika Feiler am 8. März 2017 in Israel.

[1]Interviul din 8 martie2017 din Israel.

Page 96:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

96

Erika 2010 in ihrer al-ten Schule in Radautz.Erika in 2010 in fosta ei Scoala la Radauti. [Erika Feiler.]

Erika (unten auf den Knien) 1949 in der Schule in Radautz. Erika (stand in genun-chi) 1949 la scoala la Radauti.[Erika Feiler.]

Page 97:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

97

Erikas Sohn mit Frau und den beiden Töch-tern in Washington, 2014. Fiul lui Erika cu sotia si cele doua fice la Washington 2014. [Erika Feiler.]

Erika mit ihren beiden Enkeltöchtern Maayan und Gal 2013 in Ady (Nähe von Haifa). Erika cu cele doua nepoate Maayan si Gal 2013 in localitatea Ady (in apropierea Haifa). [Erika Feiler.]

Page 98:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

98

Erika 2016 in ihrem El-ternhaus in Radautz.Erika 2016 in casa pa-rinteasca la Radauti. [Erika Feiler.]

Erika mit ihrem Sohn, der Schwiegertochter und den Enkeltöchtern 2010 in Radautz.Erika cu fiul ei, nora si cele doua nepoate in fosta casa parinteasca 2010 la Radauti. [Erika Feiler.]

Page 99:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

99

Rivka und Eitan Wag-ner, Petra und Holger Klawitter, Erika Feiler, Anna Lena Fritsche und Martha Schuldt im März 2017 in Haifa. Rivka si Eitan Wagner, Petra si Holger Klawit-ter, Erika Feiler, Anna Lena Fritsche si Martha Schuldt –Martie 2017 Haifa. [Kathrin Valtin.]

Page 100:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

NACHFAHREN VON HOLOCAUST-ÜBERLEBENDEN ERZÄHLEN ÜBER IHRE FAMILIE DESCENDENŢI AI SUPRAVIEŢUITORILOR HOLO-CAUSTULUI POVESTESC DESPRE FAMILIA LOR

Page 101:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Bondy Stenzler Zum ers-ten Mal in meinem Leben habe ich mich heute, den 24. Mai 2017, hingesetzt, um auf einigen Seiten As-pekte / Fragmente aus meinem und dem Leben mei-ner Familie zu erzählen. Wenn ich ehrlich sein soll, dann weiß ich nicht genau, wo ich anfangen soll und wie es weitergeht, aber den Versuch will ich jeden-falls unternehmen.Ich bin in Rădăuți zur Welt gekommen. Die ersten Vorfahren, von denen ich weiß, stammen aus Schle-sien. Das Bild unten zeigt die Großeltern meines Va-ters.

Bondy Stenzler Azi 24 mai 2017, m-am așezat pentru prima oara in viața mea sa încerc sa încropesc câteva pagini in care sa povestesc aspecte (fragmente) din viața mea si a familiei mele. Adevărul este ca nu știu de unde sa încep si cum sa continui, dar vreau sa încerc.

101

Chayetta und Shaye Stenzler (1900). [Bondy Stenzler.]

Page 102:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Über meinen Urgroßvater weiß ich lediglich, dass er 1848 als Jehoischie (Șike/Shaye) geboren wurde und mit seiner ersten Ehefrau Chaia, die mit 37 Jahren gestorben ist, drei Söhne sowie fünf Töchter hatte; mit Miza, seiner zweiten Ehefrau, hatte er keine Kin-der. Er war Schneider und ist im Alter von 64 Jahren gestorben. Mein Vater Osias (Șike) trägt seinen Na-men. Sechs der acht Kinder sind in die USA und nach Kanada ausgewandert, während meine Großmutter Esther und eine ihrer Schwestern in Rumänien ge-blieben sind. Diese Schwester hat sich in Iași nie-dergelassen, während meine Großmutter in Rădăuți blieb.

Mein Großvater Israel Leib Soicher entstammt ei-ner Familie aus dem Ort Stofeiani aus Galizien und kam um das Jahr 1902 nach Rădăuți, wo er meine in Rădăuți geborene Großmutter Esther Stenzler kennenlernte und 1904 heiratete. Mit ihr gemein-sam hatte er neun Kinder. Eines von ihnen starb, die übrigen trugen verschiedene Familiennamen, wie Stenzler, Soicher und Kolber, denn sie waren nicht

M-am născut la Rădăuți).Primii strămoși de care știu sunt din provincia Silezia (Schlesien). In fotografia de mai jos sunt bunicii tatei. Despre străbunicul știu doar că s-a născut în 1848 cu numele de Jehoischie (Shike/Shaye) și a avut trei băieți și cinci fete cu prima soție, Chaia, care a murit la vârsta de 37 de ani. Cu cea de-a doua soție, Miza, nu a avut copii. De meserie a fost croitor şi a murit la vârsta de 64 de ani. Tatăl meu Osias (Şike) îi poar-ta numele. Șase din cei opt copii au emigrat în SUA şi Canada iar Bunica Esther şi o soră de a ei au rămas în România. Sora bunicii s-a stabilit la Iași iar bunica rămas în Rădăuţi. Bunicul meu (Israel Leib Soicher) provine dintr-o familie din Galiţia, localitatea Stofeiani şi a venit în Rădăuţi în anii 1902 unde a cunoscut-o pe bu-nica, Esther Stenzler, născută în Rădăuţi şi cu care s-a căsătorit în 1904 şi au avut împreună nouă co-pii. Dintre aceştia unul a murit iar ceilalţi au avut di-verse nume de familie ca Stenzler, Soicher şi Kolber deoarece au fost căsătoriţi numai religios si nu civil. Bunicul a fost sortator de cherestea la o fabrica din

102

Page 103:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

standesamtlich, sondern nur nach religiösem Ri-tus getraut. Mein Großvater war zunächst Sortie-rer in einem Holzwerk in Vama und anschließend in Rădăuți. Danach hat er in der städtischen Abfüllanla-ge für Siphonflaschen auf der Str. Putnei gearbeitet, wo er infolge eines Arbeitsunfalls auf einem Auge erblindete, was dazu führte, dass er anschließend nur noch als Tagelöhner Brennholz für verschiede-ne Leute schneiden konnte. Obwohl er nur noch ein Auge hatte, wurde er im Ersten Weltkrieg zum Aus-heben von Schützengräben mobilisiert. Aber er be-schloss, sich in die Czechoslowakei abzusetzen, wo er in Böhmen für 4 Jahre blieb.Anfang Mai 1930 entschied er sich, zu seiner Schwes-ter nach Kolomea (Galizien) zu reisen. Da er ein tief religiöser Mensch war, konnte er sich nicht mit der Idee abfinden, dass eine seiner eigenen Schwestern eine Schwangerschaft von einem Säufer und Bä-cker austrug. Auf dem Weg zur Grenze wurde er von Räubern überfallen, geschlagen, ausgeraubt und im Straßengraben zurückgelassen. Der Schuster Moritz Weber fand ihn und brachte ihn zu sich nach Hause;

Vama, apoi în Rădăuţi, după care a lucrat la sifonăria din oraş de pe str. Putnei şi unde in urma unui acci-dent de muncă a rămas fără un ochi, fapt care a făcut ca bunicul să lucreze apoi cu ziua la diverşi oameni ca tăietor de lemne. În timpul primului război mondial, deşi nu avea un ochi a fost mobilizat la săpat tranşee, dar a hotărât să plece în refugiu în Cehoslovacia unde a stat în Boemia timp de 4 ani. În 1930, la începutul lunii mai, s-a hotărât să plece la sora lui în Kolomea (Galiţia) deoarece fiind un om foarte religios nu a acceptat ideea că o soră de a tatei a rămas însărcinată cu un brutar beţiv. În drum spre graniţă a fost atacat de nişte hoţi care l-au bătut şi jefuit şi l-au lăsat în şanţ. A fost găsit de Moritz We-ber, care era cizmar şi care l-a adus acasă, însă a murit după 24 de ore. Bunica mea a rămas văduvă la vârsta de 49 de ani şi a fost casnică. În cei patru ani cât bunicul a fost ple-cat a făcut diverse munci la casele oamenilor avuţi, în special la o femeie care făcea şi vindea pâine. Bunica Esther a fost dusă în lagăr dar la plecarea din lagăr a suferit un accident la picior şi nu a mai putut ajunge

103

Page 104:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

dennoch verstarb er dort binnen 24 Stunden.Meine Großmutter, eine Hausfrau, war mit 49 Jah-ren verwitwet. Während der vier Jahre, in denen mein Großvater weg war, verrichtete sie Arbeiten in den Häusern der begüterten Menschen, insbeson-dere bei einer Frau, die vom Backen und Verkauf von Brot lebte. Meine Großmutter Esther kam ebenfalls in ein Lager, von wo sie infolge einer Beinverletzung nicht mehr zurückkehren konnte. Deshalb blieb sie im Lager Graboveți, wo sie im Mai 1944 verstarb.

înapoi. A rămas în lagărul Graboveţi unde a murit în luna mai 1944.

Tata s-a născut în luna martie în anul 1909, pe str. Norocului. a crescut împreuna cu familia într-o căsuța cu o singură cameră fără podea (cu pământ pe jos acoperit cu paie) lângă Toplița. La 5-6 ani a fost înscris la şcoala evreiască (Cheder) unde a învăţat să citească si sa scrie yiddish si ebraica. La vârsta de 9 ani a fost înscris la şcoala primară. A absolvit 4 clase şi a obţinut cerificat de absolvire. A fost ucenic la o şcoală de croitorie pentru dame avându-l ca maistru

104

Meine Großeltern (es fehlen Roza und Yidl). Familia Stenzler.[Bondy Stenzler.]

Page 105:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

pe Adolf Wining. Acest atelier se afla pe str. Ştefan cel Mare iar ca ucenic a stat acolo 4 luni după care a plecat ca ucenic pe o perioadă de 3 ani la Soldinger Iţic pe str. Putnei. În 1922 a intrat în politică în Partidul Social Demo-

105

Osias Shicke Stenzler (1909-2008). [Bondy Stenzler.]

Page 106:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Mein Vater kam im März des Jahres 1909 auf der Str. Norocului [Straße des Glücks] zur Welt. Er wuchs bei seiner Familie in einem nahe der Toplița gele-genen Haus auf. Das Haus hatte nur einen einzigen Raum ohne Fußboden; der Erdboden war mit Stroh bedeckt. Im Alter von ca. 5-6 Jahren wurde er in die jüdische Schule (Cheder) eingeschrieben, wo er Jid-disch und Hebräisch lesen und schreiben lernte. Mit 9 Jahren kam er in die Grundschule, absolvierte 4 Schulklassen und erhielt ein Abgangszeugnis. Bei dem Schneidermeister Adolf Wining, dessen Ate-lier auf der Str. Ștefan cel Mare lag, ging er in eine Damenschneiderlehre. Dort blieb er 4 Monate und setzte seine Schneiderlehre dann bei Soldinger Ițic auf der Str. Putnei für weitere 3 Jahre fort.Im Jahr 1922 ging er in die Politik und wurde Mitglied in der Sozialdemokratischen Partei. Er avancierte vom einfachen Mitglied zum Schatzmeister der Par-tei. Im Jahr 1927 ging er zur Arbeit nach Seletin und nach seiner Rückkehr in die Stadt im Jahr 1928 wur-de er zum Vizepräsidenten der Parteijugend der So-zialdemokratischen Partei von Rădăuți gewählt.

crat unde a fost făcut membru iar apoi a devenit casierul partidului. În 1927 a mers să lucreze la Sele-tin iar în anul1928 la întoarcerea în oraş a fost ales vicepreședintele tineretului partidului social- de-mocrat din Rădăuţi. În 1929 a înființat ziarul ,,Steaua roșie care a apărut doar de două ori iar tata a apărut sub numele de Soicher. Datorită ideilor sale şi opunerii unor hotărâri în anul 1930 a fost exclus din partid dar datorită prin-cipiilor şi convingerilor sale în noiembrie a participat la împrăștiere de manifeste. Pe 2-3 mai 1931 au fost aduse din nou manifeste în oraş care trebuiau răspândite. Doi dintre băieții implicați nu au respectat ordinele primite, ei lipind manifestele la alte ore decât cele care au fost stabili-te şi în alte locuri ceea ce a determinat arestarea lor. În urma bătăilor date la Siguranță au dezvăluit identitatea altora, astfel a fost arestat tata, fratele tatei şi mulți alții ca: Becher, Hendel Cibi, Uvan Henkel, Ploşceac Nicu. Timp de opt zile cât au stat arestați si bătuți până la proces. L-au avut ca avocat pe Teleagă. Din 5 mai până pe 27 iu-

106

Page 107:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Im Jahr 1929 gründete er die Zeitung „Steaua roșie“ [Roter Stern], die nur zwei Ausgaben erreichte und in der mein Vater unter dem Namen Soicher erschien. Aufgrund seiner oppositionellen Haltung gegenüber einigen Beschlüssen aus dem Jahr 1930 wurde er aus der Partei ausgeschlossen. Wegen seiner Prinzipien und Überzeugungen hat er sich dennoch im Novem-ber an der Verteilung von Flugblättern beteiligt.Zwischen dem 2.-3. Mai 1931 wurden erneut Flug-blätter in die Stadt gebracht, die zur Verteilung an-standen. Zwei der beteiligten jungen Männer hatten die erhaltenen Anordnungen missachtet und kleb-ten die Flugblätter zu anderen Zeiten und an ande-ren Orten als zuvor festgelegt an, was mit ihrer Ver-haftung endete. Nach den Misshandlungen durch den Staatssicherheitsdienst haben sie die Identi-tät anderer Genossen preisgegeben und so wurden mein Vater, dessen Bruder und viele andere ver-haftet, wie z. B.: Becher, Hendel Cibi, Uvan Henkel, Ploșceac Nicu. Während der acht Tage, in denen sie in der Haft auf ihren Prozess warteten und geschlagen wurden, hatten sie Teleagă als ihren Rechtsbeistand.

nie 1931 a fost la închisoarea din Mărgineni unde erau aproape 800 de condamnați după care a fost trans-ferat la Suceava. Şi în închisoare credea în ideile lui așa că împreună cu alți condamnați a făcut o listă cu doleanțe şi au hotărât o zi de grevă. A doua zi a venit directorul închisorii cu care s-au dus tratative şi care a fost de acord cu cererile lor cu condiția ca şi ei să deschidă un atelier de croitorie şi unul de tâmplărie. Unii dintre tovarăși au fost de acord alții nu şi astfel s-a continuat greva 4 zile dar nu mai mult căci fo-amea i-a pus la pământ. S-a eliberat pe 9 aprilie 1933 iar în anul următor în luna octombrie s-a căsătorit religios şi a avut doi copii (Yetty si Max). Datorită implicărilor sale poli-tice Siguranța îi făcea cu regularitate percheziții şi de aceea a hotărât împreună cu mama să plece la Cernăuți numai că, cu o seară înaintea plecării poliţia l-a arestat din nou şi a doua zi a fost trimis în lagărul de la Miercurea Ciuc unde a stat până la cedarea Ar-dealului, 6 septembrie 1940, când a fost transferat în lagărul de deţinuţi politici de la Caracal. Şi în acel lagăr a continuat munca de educaţie comunistă.

107

Page 108:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Zwischen dem 5. Mai und dem 27. Juni 1931 war er im Gefängnis von Mărgineni, wo fast 800 Häftlin-ge einsaßen, bevor er dann nach Suceava überführt wurde. Selbst im Gefängnis blieb er seinen Ideen treu und stellte, zusammen mit anderen Gefange-nen, eine Forderungsliste auf, gefolgt von einem eintägigen Hungerstreik. Am nächsten Tag erschien der Gefängnisdirektor, mit dem Verhandlungen ge-führt wurden und der letztendlich zustimmte, dass ein Schneideratelier und eine Schreinerwerkstatt eröffnet werden. Einige der Genossen waren damit zufrieden, andere wiederum nicht und so wurde der Streik für weitere 4 Tage fortgesetzt, aber dann be-endet, denn der Hunger richtete sie zu Grunde.Er (Osias Shicke Stenzler) wurde am 9. April 1933 befreit, heiratete im Oktober des darauffolgenden Jahres religiös und bekam zwei Kinder (Yetti und Max). Wegen seines politischen Engagements waren Hausdurchsuchungen des Staatssicherheitsdiens-tes bei ihm an der Tagesordnung und so entschloss er sich, zusammen mit meiner Mutter nach Czerno-witz zu gehen. Allerdings wurde er am Vorabend der

A fost trimis în lagărul de la Târgu Jiu iar în 1941 a fost deportat la Vapniarka de unde a fost salvat ca si alții de colonelul Motora şi repatriat însă cei care au fost în lagărul de la Râbniţa au fost executaţi. Din familia mea au fost deportați in Transnistria: Bunica Ester cu cei doi copii Reizale și Idale, Tata era internat la lagărul Târgu-Jiu. După război au rămas din familia tatei doar patru frați. Bunicii mei din ambele părți au murit (au rămas ) în Transnistria (inclusiv fratele meu Max la cca 7 ani, cu ultima rugăminte către sora mea Yetty “vreau o felie de pâine cu unt) si a inchis ochii. Fratele tatei Moyshe, cu soția si cei doi copii Srultziu si Malvina, Mama mea Sabina cu doi copii – Yetty și Max, Bunica Haya (din partea mamei) și mătușa mea Golditza. Fratele tatei Shmil cu soția și un copil și soacra. Sora tatei Klara cu soțul un copil și cumnatul, Sora tatei Ethel cu soțul, sora tatei Reizale cu soțul,

108

Page 109:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Abreise von der Polizei erneut verhaftet und am Tag danach in das Lager von Miercurea Ciuc verbracht, wo er bis zur Abtretung von Siebenbürgen, am 6. September 1940, blieb; anschließend wurde er in das Lager für politische Gefangene in Caracal verlegt. Auch in diesem Lager hat er die kommunistische Er-ziehungsarbeit fortgesetzt.Dann wurde er in das Lager von Târgu Jiu geschickt und von dort nach Vapniarka deportiert, bevor er und andere von Oberst Motora gerettet und repat-riiert wurden, während diejenigen, die im Lager von Râbnița waren, hingerichtet wurden.Nach dem Krieg sind aus der Familie meines Vaters lediglich vier Brüder geblieben. Alle meine Groß-

109

Familie Kolber: Reghina (Ruchl), Israel (Srultziu), Malvina und Moyshe.Familia Kolber: Reghina (Ruchl), Israel (Srultziu) Malvina și Moyshe. [Bondy Stenzler.]

Page 110:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

eltern, väterlicher- und mütterlicherseits, sind in Transnistrien umgekommen (und dort zurückgeblie-ben), einschließlich meines Bruders im Alter von ca. 7 Jahren, dessen letzte Bitte an meine Schwester Yet-ti war: „Ich möchte ein Butterbrot.“ Dann schloss er für immer die Augen.Aus meiner Familie wurden nach Transnistrien de-portiert:meine Großmutter Esther mit ihren beiden Kindern, Reizale und Idale,der Bruder meines Vaters Moyshe mit Ehefrau und ihren beiden Kindern, Srultziu und Malvina,meine Mutter Sabina mit ihren zwei Kindern, Yetti und Max,meine Großmutter (mütterlicherseits) Haya und meine Tante Golditza,- mein Vater war damals im Lager von Târgu Jiu in-terniert -der Bruder meines Vaters Shmil mit seiner Ehefrau, einem Kind und seiner Schwiegermutter,die Schwester meines Vaters Klara mit ihrem Ehe-mann, einem Kind und ihrem Schwager,

110

Familie Stenzler: Osias, Yetti, Bondy und Sabina. Familia Stenzler: Osias,Yetty,Bondy si Sabina.[Bondy Stenzler.]

Page 111:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

die Schwester meines Vaters Ethel mit ihrem Ehe-mann,die Schwester meines Vaters Reizale mit ihrem Ehe-mann,der jüngere Bruder meines Vaters Idale.Großmutter Haya starb dort an Krankheit und Un-terernährung. Von den Überlebenden seien die drei Brüder meines Vaters erwähnt: Moyshe, Shmil und Aron, welcher in Czernowitz lebte sowie deren Kin-der.

BEKENNTNIS(aus dem Buch „Osias Stenzler, Biografische Frag-mente“, Verlag Ion Prelipcean, 2015)„Meine berufliche Tätigkeit habe ich stets mit mei-ner Arbeit für die Allgemeinheit verknüpft, und zwar zum Wohl der Menschen, kämpfend gleicherma-ßen auf sozialer und ideologischer Ebene für nati-onale Unabhängigkeit und soziale Gerechtigkeit. Es war unabdingbar, die Gesellschaft in Richtung einer strahlenden Perspektive zu verändern. Ob das ge-glückt ist oder nicht, das müssen die Geschichte und

fratele tatei cel mic Idale. Bunica Haya a murit acolo de boala si subnutriție. Dintre supraviețuitori menționez cei trei frați ai tatălui meu, Moyshe Kolber, Shmil Stenzler și Aron Shtemper (care a trăit în Cernăuți) si copiii lor.

CREDO (preluat din cartea „Osias Stenzler, Fragmente bio-grafice.“ Editura Ion Prelipcean 2015) “Munca mea profesională am împletit-o cu munca de interes obștesc, în sprijinul oamenilor, militând pe plan social și ideologic pentru libertate națională și dreptate social. Trebuia schimbată societatea, nădăjduind spre zări mai luminoase. Dacă acestea sau realizat sau nu, istoria și oamenii vor judeca. Am stat în închisori și lagăre șapte ani pentru aceste idei de libertate și dreptate. Viața i-a măturat pe unii și i-a instalat pe alții, multe vise s-au lăsat așteptate, idei mari au fost înșelate și compromise de către o altă clică și o altă mentalitate, cu aceleași defec-te și cu același efect negativ pentru mulțime. Între timp, alții neîndreptățiți au trăit doar cu speranța, în

111

Page 112:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

die Menschen beurteilen. Für diese Freiheits- und Gerechtigkeitsideale habe ich sieben Jahre in Lager und Gefängnissen verbracht, denn die Mächtigen sa-hen in mir eine Bedrohung für ihre Positionen. Das Leben hat einige von ihnen hinweggefegt und ande-re gefestigt, viele Träume blieben unerfüllt, große Ideen fielen einer anderen Clique und einer anderen Mentalität zum Opfer, wiederum mit den gleichen negativen Auswirkungen für die Bevölkerungsmehr-heit. Einstweilen blieben den Benachteiligten nur noch ihre Hoffnungen, während die Lebenszeit ver-streicht, die Zeit vergeht und zu guter Letzt selbst die Erinnerungen schwinden. Der Herrgott hat mich mit einem langen Leben gesegnet. Im Kreis von Freunden durfte ich in Rădăuți meinen 95. Geburts-tag feiern und ich hoffe, dass die Vorsehung mir noch weitere Jahre schenkt (mein Großvater wurde hun-

timp ce viețile noastre trec, timpul se risipește, iar în urma tuturor până și amintirile dispar. Las urmașilor mărturisirea activității mele spunând că fiecare dint-re noi trebuie să punem umărul, dacă vrem ca so-cietatea să se miște în sensul dorit de noi. Bineînțeles că drumul nu e ușor, se face cu sacrificii și jertfe. Fie-care trebuie să acționăm, în orice condiții, pentru un

112

Familie Stenzler: Tzita, Israel, Emanuel und Shmil. Familia Stenzler: Tzita, Israel, Emanuel si Shmil.[Bondy Stenzler.]

Page 113:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

dert Jahre alt). Ich hinterlasse meinen Nachkommen Zeugnis über meine Aktivitäten und betone, dass wir Schulter an Schulter zusammenstehen müssen, wenn sich die Gesellschaft in unserem Sinne ver-ändern soll. Selbstverständlich ist der Weg dorthin nicht einfach, er erfordert Opfer und Entbehrungen. Jeder von uns muss unter allen Umständen für ein höheres Ideal aktiv werden, damit am Schluss die Wahrheit und die Gerechtigkeit triumphieren.“

ideal înălțător, ca adevărul și dreptatea să triumfe!”

Eu (Bondy), vreau sa adaug din amintirile mele desp-re tata. In copilărie m-am simțit foarte legat de el : m-a învăţat foarte multe precum: Tata știa bine limba germana si yiddish.(era expert in Shalom Alechem) Când plecam anual la bai: prieteni 95 de ani de viață și divinitatea sper să-mi mai dea timp (bunicul meu a ajuns la o suta de ani) Sa tai lemne, sa sap in gradina, tot ce trebuia reparat in casa, să tai găini cusher,sa-mi fac singur patine din lemn si multe altele, ceea ce mă ajutat pana in pre-zent sa chem rar tehnicieni la diverse reparații. Vatra Dornei, Borsec, Herculane, Călimănești, Eforie

113

Familie Shtempler: Aron, Vitia, Mania und Fima.Familia Shtempler: Aron, Vitia, Mania și Fima. [Bondy Stenzler.]

Page 114:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Ich (Bondy) möchte aus meinen Erinnerungen an meinen Vater Folgendes hinzufügen.In der Kindheit fühlte ich mich ihm sehr eng verbun-den, er hat mir sehr viel beigebracht, wie z. B. Holz zu schneiden, den Garten umzugraben, alle Repara-turen im Haus zu erledigen, Geflügel zu schächten (koscher), Holzschlittschuhe selber herzustellen, und vieles mehr, was mir bis heute hilft, nur selten an Techniker für etwaige Reparaturen appellieren zu müssen.Mein Vater beherrschte gut Deutsch und Jiddisch (und war ein Shalom Alechem-Experte).Alljährlich fuhren wir in die Bäderorte Vatra Dor-nei, Herculane, Călimănești, Eforie Nord und ande-re. Nachmittags versammelten sich die Bekannten - meistens die gleichen - meines Vaters und hörten seinen „Vorlesungen“ oder seinen Anekdoten an-dächtig zu, was mich mit Stolz erfüllte.

Nord si altele , după amiezile se adunau cunoștințele (cam aceleași) si ascultau „prelegerile” sau anecdo-tele lui tata cu mare atenție (la care eu eram mân-dru) Toata viața l-am admirat cu toate ca in privința

114

Meine Großeltern, mütterlicherseits: Butnaru/Burlacu Yosef und Haya. Din partea mamei, bunicii mei: Butnaru/Burlacu ,Yosef și Haya.[Bondy Stenzler.]

Page 115:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Ich habe ihn mein ganzes Leben lang bewundert, selbst wenn ich seinen kommunistischen Überzeu-gungen widersprach. Später, in den 1980er Jahren, hat er realisiert, dass der Kommunismus völlig falsch umgesetzt wurde und hatte deshalb Gewissensbisse.Seine letzten Lebensjahre waren von schwerem Leid geprägt. Infolge einer misslungenen Augenopera-tion ist er erblindet und wenige Jahre später hat er auch sein Gehör verloren. Wir sind 1975 nach Israel ausgereist und seither, bis zu seinem Ableben im Ap-ril 2008, habe ich ihn fast jedes Jahr besucht.

părerilor sale comuniste totdeauna mă contrazi-ceam cu el. Mai târziu prin anii 80 a înțeles ca comu-nismul a fost aplicat total greșit si a avut remușcări. In ultimii ani din viața a suferit greu. Din cauza unei operații nereușite la ochi a orbit si după câțiva ani si-a pierdut si auzul . Eu l-am vizitat din 1975 când am plecat in Israel ,până când sa stins din viața în aprilie 2008, aproape in fie-care an.

115

Meine Mutter Sabina (1913-1965), zusammen mit ihrer Schwester Golditza und ihren Eltern.Mama mea Sabina (1913-1965) cu sora ei Golditza și parinții. [Bondy Stenzler.]

Page 116:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Zu Beginn meiner Äußerungen über meine Mutter möchte ich feststellen, dass sie eine liebende Mutter war, eine hingebungsvolle Ehefrau, eine von vielen Radautzern anerkannte Hausfrau und, dass sie völlig unerwartet im Alter von nur 52 Jahren verstorben ist.

Erste ErinnerungenIch erinnere mich an meine Mutter, die mir schon seit frühester Kindheit jiddische Lieder aus dem Holo-caust vorsang. Sie hatte, ebenso wie mein Vater, ein reiches Repertoire. Die Lieder waren zumeist traurig und häufig flossen Tränen. Später begann sie, mir von den Qualen und dem fürchterlichen Leben zu er-zählen, das sie, zusammen mit den beiden Kindern, in Bershad/Transnistrien führen musste. Lebensmittel waren kaum zu beschaffen und während der ganzen Zeit ernährte man sich hauptsächlich von Kartoffel-schalen. Der schreckliche Frost in jener Zeit brachte sie da-zu, nachts Eisenbahnschwellen zu demon-tieren und als Brennholz zu verfeuern. Der Überle-bens-kampf war unvorstellbar. Ihr Sohn Max - mein

Despre mama am să încep prin a afirma că a fost o mamă iubitoare, o soție devotată, o gospodină lăudată de mulți rădăuțeni și din păcate a murit subit la 52 de ani.

Primele amintiri. O țin minte pe mama care îmi cânta din fragedă copilărie cântece în yiddish din timpul Holocaustului. Avea un repertoriu foarte bogat (ca și tata de altfel)Cântecele erau triste în general și de multe ori plân-geam. Mai târziu a început să-mi povestească chi-nurile și viața groaznică pe care a dus-o în Bershad -Transnistria împreună cu cei doi copii. Mâncarea era foarte greu de obținut și toată perioada alimentul principal erau cojile de cartofi. Frigul infernal din aceea perioadă a determinat-o să meargă noaptea la calea ferată și să demonteze tra-verse pentru foc. Lupta pentru supraviețuire a fost de neimaginat. Fiul Max (fratele meu pe care îl cunosc doar din poze) a murit de foame, părinți și alte rude de boli, frig, ex-tenuare, subnutriție sau împușcați.

116

Page 117:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Bruder, den ich nur von Bildern her kenne - ist ver-hungert. Eltern, Kinder und andere Verwandte sind an Krankheiten, Frost, Auszehrung, Unterernährung gestorben oder wurden erschossen.Einmal holte ein Soldat meine Mutter aus dem Haus, um sie irgendwohin abzuführen. Unterwegs bat ihn meine Mutter, sie auf ein Bretterklo zu lassen; sie brach ein Brett aus der Hinterwand heraus und floh. Zur gleichen Zeit gab es Gerüchte, dass mein Vater erschossen worden sei. Nach einiger Zeit machte ihr ein anderer Mann den Hof, aber sie wies ihn zurück und sagte, dass sie nicht wieder heiraten würde, so

Odată un soldat a scos-o pe mama din casă să o ducă undeva. Pe drum mama la rugat să o lase la un WC (din scânduri) și a rupt o scândură din spate și a eva-dat. Tot în această perioadă au circulat zvonuri că tatăl meu a fost împușcat. După câtva timp un bărbat a curtat-o, dar e a refuzat spunând că până nu vede mormântul soțului, nu se recăsătorește. Foarte des stăteam lângă mama când gătea. Aveam și roluri precum, să pun lemne pe foc, să supraveghez afumatul mezelurilor și altele.

117

Yetty, Sabina und Max 1941.Yetty, Sabina si Max in 1941. [Bondy Stenzler.]

Page 118:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

lange sie nicht das Grab ihres Ehemannes mit eige-nen Augen sehen würde.Es kam häufig vor, dass ich an der Seite meiner Mut-ter stand, während sie kochte. Ich hatte auch Aufga-ben zu erfüllen, u. a. Holz nachzulegen, das Räuchern der Wurstwaren zu überwachen.Es wäre noch viel über diese wunderbare Mutter zu sagen, die so viele Opfer in ihrem Leben gebracht hat, aber ich halte hier ein. Ich werde ihr immer ein lebendiges Angedenken erhalten.

Ar mai fii multe de spus despre această mama minunată, care a făcut multe sacrificii în viață, dar mă opresc aici. Îi păstrez amintirea vie.

118

Osias und Sabina Stenzler. Osias și Sabina Stenzler.[Bondy Stenzler.]

Page 119:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

119

Bondy Stenzler und Sidi Bărbieru.Bondy Stenzler si Sidi Bărbieru. [Bondy Stenzler.]

Page 120:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.
Page 121:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Elias Hauster Elias Hauster wurde am 9. November 1878 in Radautz im Haus Nr. 1233 geboren und hatte noch drei Geschwister. Sei-ne Eltern waren Isak Hauster und Chane Jente Silber. Isak kam aus bescheidenen Verhältnissen, war aber vermutlich tief religiös und arbeitete als Bethaus-diener. Die Inschrift auf seinem Grabstein lautet:„Hier ruht ein rechtschaffener Mann, der stets den rechten Weg kannte und beschritt, unser Lehrer Itzhak, gestorben am 11. Nisan 5668 [Anm.: 12. April 1908], ein rechtschaffener Mensch ohne Tadel, Sohn unseres Lehrers und Religionsweisers Aaron. Seine Seele sei eingebunden in das Bündel des Lebens.“1

Elias Hauster Elias Hauster s-a născut pe data de 9 noiembrie 1878 în Rădăuți în casa cu numărul 1233 și a avut un frate și două surori. Părinții săi au fost Isak Hauster și Chane Jente Silber. Isak provenea din condiții de viață sărăcăcioase, dar era probabil foarte religios și lucra ca ajutorul rabi-nului în templu.Inscripția de pe piatra sa funerară spune:„Aici se odihnește un om cinstit, care mereu a cu-

121

Postkarte aus Radautz.Vedere din Rădăuți. [Edgar Hauster.]

[1]Edgar Hauster.

Page 122:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Nach dem Besuch der Schule nahm Elias Hauster 1898 sein Maschinenbau-Studium an der k. k. techni-schen Hochschule in Wien auf.

noscut și a pășit pe drumul corect, al nostru pro-fesor Itzhak, decedat la 11 Nisan 5668 [12 aprilie 1908], un om fără cusur, fiul învățătorului nostru și îndrumător religios Aaron. Sufletul său să se integ-reze în mănunchiul vieții.”După frecventarea școlii, Elias Hauster a frecventat ca student în 1898, studiul construcțiilor de mașini de la Universitatea Tehnică din Viena.

122

Grabstein von Isak Hauster.Piatra funerară a lui Isak Hauster. [Edgar Hauster.]

Page 123:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

123

Meldungsbuch von Elias Hauster aus dem Jahre 1898.Carnetul de absolvire a studiului universitar a lui Elias Hauster din anul 1898. [Edgar Hauster.]

Page 124:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Interessant ist folgende Bemerkung im Meldebuch: „Namensänderung von Silber in Hauster durchge-führt auf Grund der R. Z. 175 2/3 vom Rektorate der k. k. technischen Hochschule ----- der Rektor ----- Krafft.“Während des Studiums wurde Elias noch abwech-selnd als Hauster bzw. Silber geführt. 1904 legte er dann als Elias Hauster die Zweite Staatsprüfung ab.

Este interesantă următoarea observație din registru:„Schimbarea de nume din Silber în Hauster s-a reali-zat pe baza R.Z. 175 2/3 de către rectorul Universității Tehnice”.

124

Zeugnis zur Staatsprü-fung von 1904.Certificat de audit de stat din 1904. [Edgar Hauster.]

Page 125:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Nach dem Studium kehrte er nicht nach Radautz zu-rück. Mit seiner Frau Marjem Hauster, geb. Fleischer, ging er nach Czernowitz, denn schon 1906 erhielt er das Heimatrecht für die Hauptstadt des damaligen Herzogtums Bukowina.

Încă din timpul studiilor, Elias a fost alternativ con-semnat ca Hauster respectiv Silber. În 1904, el a dat cele două examene de stat sub numele de Elias Hauster.După terminarea studiilor, nu s-a mai întors înapoi la Rădăuți. Cu soția sa Marjem Hauster, născută Flei-scher, a mers la Cernăuți, deoarece în 1906 a obținut drept de domiciliu pentru capitala de atunci a Duca-tului Bucovinei.

125

Marjem Hauster, ca. 1910.Marjem Hauster din 1910. [Edgar Hauster.]

Page 126:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Der Name „Silber“ holte Elias Hauster bald wieder ein und so figurierte der junge städtische Bauassis-tent als Elias Hauster vel [lat.: oder] Silber

Numele de „Silber” l-a ajuns din urmă din nou pe Elias și așa figura tânărul asistent de construcții al orașului, curând iarăși ca Elias Hauster sau Silber.

126

Heimatschein von Elias Hauster vel Silber.Certificat de reședință a lui Elias Hauster/Silber. [Edgar Hauster.]

Page 127:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

In den Folgejahren bekamen Elias und Marjem zwei Söhne: 1909 Maximilian und 1912 Julius. Nach dem Beginn des Ersten Weltkrieges floh die Familie nach Wien, ohne jedoch Julius mitzunehmen. Julius blieb in Czernowitz bei seiner Amme. Elias Hauster wurde Leutnant in der k. u. k. Felddampfwäscherei-Abtei-lung in Wien.

În anii următori Elias și Marjem au dat naștere a doi fii: în 1909 lui Maximilian și în 1912 lui Julius. Chiar după începutul Primului Război Mondial, familia s-a refu-giat în Viena, dar fără a-l lua pe Julius. Julius a rămas în Cernăuți alături de doica sa. Elias Hauster a ajuns locotenent în cadrul departamentului de curățătorie chimică pe bază de aburi din Viena.După sfârșitul Primului Război Mondial familia s-a întors la Cernăuți. În acel moment Bucovina nu mai aparținea de Austria, ci de „Marea Românie”. După douăzeci și opt de ani și un război mai târziu, scrie

127

Elias Hauster im Ersten Weltkrieg.Elias Hauster in Primul Război Mondial. [Edgar Hauster.]

Page 128:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Nach dem Ende des Ersten Weltkrieges kehrte die Familie nach Czernowitz zurück. Die Bukowina ge-hörte jetzt nicht mehr zu Österreich, sondern zu „Großrumänien“. Achtundzwanzig Jahre und einen Weltkrieg später, schrieb Elias Hauster über die damalige Zeit:‚Als die Bukowina im Jahre 1918 an Rumänien fiel, mußte ich, da ich höherer Stadtbeamter war, wohl oder übel als 40-jähriger Mensch A-B-C-Schütze in der rumänischen Sprache werden. Wir Minorität-ler mußten nach Absolvierung eines Kursus durch eine Prüfung nachweisen, daß wir die rumänische Sprache so weit beherrschen, als sie zum ‚„Amtsge-brauche“‘ notwendig ist, was auch richtig geschah. Die schöne rumänische Sprache nahm dabei keinen ernstlichen Schaden, denn Rumäne und Nichtru-mäne gaben in herzerfreuender Einmütigkeit ihrer Überlebensfreude über den Weltkrieg hinaus in gu-tem bukowiner Deutsch mehr oder weniger bered-ten Ausdruck, je nach dem Vorrat an täglicher Speise - Mămăligă [Maismehlbrei] mit Rübenschnitzelmar-melade - über die man verfügte.

Elias Hauster în acea vreme:„Cum Bucovina a devenit a românilor în 1918, trebuia ca eu, de vreme ce eram funcționar de stat superior și ca un elev de clasa întâia am fost nevoit la vârsta de 40 de ani să vorbesc în limba română. Noi minoritarii trebuia ca după absolvirea unui curs să demonstrăm printr-un examen că stăpânim limba română, pre-cum era necesar pentru post, ceea ce se întâmpla în mod corect. Frumoasa limbă română nu a suferit mult, deoarece românii si nonromânii și-au exprimat mai mult sau mai puțin elocvent bucuria de viață de după Războiul Mondial în buna Bucovină germană, în funcție de furnizarea de produse alimentare de zi cu zi - mămăligă alături de gem din bucăți de sfeclă–de care se dispunea. Ca nou cetățean al actualei „Româ-nii Mari”, am avut des nevoie să fac cereri autorităților în limba română. Micile imperfecțiuni stilistice nu au fost un obstacol în refuzarea cererilor, cel puțin re-spingirile nu au fost niciodată motivate pe baza sti-lului meu incorect.”Elias Hauster a urmat cariera de funcționar în primăria comnuală și de administrare a Cernăuțului.

128

Page 129:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Als neugebackener Bürger des nunmehrigen ‚“Groß-rumänien“‘ geriet ich oft in die Notwendigkeit, an Behörden Gesuche in rumänischer Sprache zu ma-chen. Kleine stilistische Unvollkommenheiten waren nie ein Hindernis für die Abweisung dieser Gesuche, wenigstens waren die Abweisungen nie mit meinen Stilentgleisungen motiviert.‘2 Elias Hauster machte eine Beamtenkarriere inner-halb der Gemeinde- und Stadtverwaltung von Czer-nowitz.

Pe la sfârșitul anilor ‚20, Elias Hauster a fost avansat în poziția de șef inginer. Numele său de familie nu-i cauza neliniște. Numele de familie „Silber” este dat

129

[2]Edgar Hauster.

Karl II. König von Rumänien mit Magda Lupescu.Carol al II-lea al Româ-niei cu Magda Lupescu. [Edgar Hauster.]

Page 130:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Bis zum Ende der 1920er Jahre war Elias Hauster zum Chefingenieur avanciert. Der Nachname berei-tete ihm keine Sorgen mehr. Der Nachname „Silber“ ist in Vergessenheit geraten. Jetzt wurde aber der Vorname „Elias“ zum Problem.

uitării. Dar prenumele „Elias” a ajuns o problemă în acel moment.Odată cu avansarea naționalismului în Germania, în anii ’30 au venit la putere diverse partide poli-

130

Elias Hauster, ca. 1930.Elias Hauster in 1930. [Edgar Hauster.]

Page 131:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

Mit dem Aufstieg der Nationalsozialisten in Deutsch-land stiegen in Rumänien in den 1930er Jahren ver-schiedene ultranationalistische Parteien auf. Beson-ders die quasi-mystische faschistische Bewegung der Eisernen Garde bedrohte eine humanistische Gesellschaft. Aus dem Vornamen Elias wurde nun Ilie und die Althgasse hatte man schon im Jahre 1924 in Strada Cuza Vodă umbenannt (nach Alexan-dru Ioan Cuza, dem revolutionären Gründer und ers-ten Fürsten von Rumänien).Nach 30 Jahren als Beamter im Dienst der Gemein-de- und Stadtverwaltung Cernăuți [vorm. Czerno-witz], wurde Ilie [vorm. Elias] Hauster [vorm. Silber] 1936 pensioniert. Sieben Jahre später wurde aus „Ilie“ wieder „Elias“.Mit Beginn des Zweiten Weltkrieges verbündete sich das Königreich Rumänien mit Deutschland. Unter Antonescus Herrschaft wurden Hunderttausen-de von rumänischen und ukrainischen Juden nach Transnistrien deportiert. Im Mai 1943 erhielt Elias Hauster folgendes Schrei-ben:

tice ultranaționaliste. În special mișcarea cvasi-mistică fascistă Garda de Fier amenința societatea omenească. Din prenumele de Elias s-a schimbat în Ilie și Althgasse și-a schimbat numele, în 1924, în strada Cuza Vodă (numită după Alexandru Ioan Cuza, fondatorul revoluției și primul prinț al României).După 30 de ani în slujba de funcționar în primăria comunală și de administrator al Cernăuțiului, Ilie Hauster s-a pensionat în 1936. Șapte ani mai târziu „Ilie” devine din nou „Elias”.Odată cu începerea celui De-al Doilea Război Mondi-al, Regatul României s-a aliat cu Germania. Sub co-manda lui Antonescu, sute de mii de evrei români și ucraineni au fost deportați în Transnistria. În mai 1943 Elias Hauster a primit următoarea scri-soare:Dlui Hauster EliasCernăuți, str. Războieni No.14/A.-

C E R T I F I C A TLa cererea Dvs. înregistrată sub No. 8274 din 18 Maiu 1943, se certifică din partea Primăriei Municipiului

131

Page 132:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

„Herrn Hauster EliasCzernowitz, Kriegerstraße Nr. 14/AAuf Ihren Antrag hin, registriert unter der Nr. 8274 vom 18. Mai 1943, wird von Seiten des Stadtrates der Stadt Czernowitz bestätigt, daß Sie in dieser Institu-tion als Chefingenieur II. Klasse tätig waren.

Cernăuți, că ați funcționat la această instituție în ca-litate de inginer șef cl.II-a.-Salarul bugetar pentru gradul de inginer șef cl.II-a în anul 1932 a fost de Lei 14.150.-Pentru anul 1933 nu Vi-l putem certifica deoare-ce bugetul pentru acest an s‘a pierdut pe vremea ocupației bolșevice.-Salarul bugetar pentru gradul de inginer șef cl.II-a pe

132

Schreiben an Elias Hauster vom Mai 1943.Scrisoare către Elias Hauster din luna mai 1943. [Edgar Hauster.]

Page 133:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

[3]Edgar Hauster.

Das etatmäßige Gehalt für einen Chefingenieur II. Klasse war im Jahr 1932 Lei 14.150,-. Für das Jahr 1933 können wir Ihnen keine Bescheinigung ausstel-len, weil der Etat für dieses Jahr während der bol-schewistischen Besetzung verloren gegangen ist. Das etatmäßige Gehalt für einen Chefingenieur II. Klasse war im Jahr 1934/35 Lei 12.750,- und für das Jahr 1938/39 Lei 13.950,-. Die vorliegende Beschei-nigung wurde ausgestellt, um dem Antragsteller gegenüber der Hauptpensionskasse zu dienen.“3

Unter großen Entbehrungen und mit ein wenig Glück überlebten Elias und Marjem Hauster den Holocaust. Vermutlich war es eine von dem damaligen Bürger-meister Traian Popovici ausgestellte Unabkömm-lichkeitsbescheinigung, die sie vor der Deportation nach Transnistrien und somit vor dem sicheren Tod rettete. Traian Popovici wurde nach dem Krieg als Gerechter unter den Völkern geehrt. Elias und Mar-jem überlebten, doch das Schicksal traf sie hart. Der ältere Sohn, Maximilian Hauster, wurde in Ausch-witz ermordet, der jüngere, Julius Hauster, entkam nur knapp. Elias und Marjem wurden enteignet, in

anul 1934/35 a fost de Lei 12.750,iar pentru anul bugetar 1938/39 a fost de Lei 13.950.-Drept care am eliberat prezentul certificat spre a-i servi petiționarului la Casa Generală de Pensiuni.-Primar, /.Secretar/General,Dumitru Galeș N. Zugrav

Cu mari sacrificii și cu puțin noroc, Elias și Mar-jem Hauster au supraviețuit Holocaustului. Proba-bil primarul din acea vreme, Traian Popovici, a fost cel care le-a emis certificatul de indispensabilitate, căci au fost salvați de deportarea la Transnistria și în consecință de moarte. Traian Popovici a fost onorat de popor după război ca fiind un „Drept între popo-are“. Elias și Marjem au supraviețuit, cu toate că de-stinul i-a lovit din plin. Fiul lor ce mare, Maximilian Hauster, a fost omorât la Auschwitz, iar cel tânăr, Julius Hauster, abia a scăpat. Elias și Marjem au fost desproprietăriți, în casa lor s-au mutat sovieticii după război și în final au fost expulzați în România. Pe deasupra, Elias a comunicat în scris cu singurul fiu care a supraviețuit, Julius Hauster, între anii 1946-

133

Page 134:  · inima elevilor din cele doua țari, precum și tuturor sprijinitorilor acestui proiect în numele tuturor supaviețuitorilor Holocaustului. Erika Feiler, nascută Weinstein 12.

ihre Häuser zogen nach dem Krieg die Sowjets ein und schließlich wurden sie nach Rumänien „vertrie-ben“. Darüber berichtet Elias in den mehr als hundert Briefen, die er zwischen den Jahren 1946 bis 1949 an seinen einzigen überlebenden Sohn, Julius Hauster, schrieb.Die letzten Briefe stammten aus Radautz, Str. Iancu Nistor 55.Elias Hauster starb 1949 in Bukarest. Seine Frau Mar-jem starb einige Jahre später (ca. 1952) ebenfalls in Bukarest.Julius Hauster wohnte mit seiner zweiten Frau ebenfalls in Bukarest. 1957 stellten sie ihren ers-ten Ausreiseantrag und, nach dessen Ablehnung, zwölf Jahre lang je einen jedes Jahr aufs Neue. Erst 1969 wurde der Antrag genehmigt. Wahrscheinlich hauptsächlich wohl deshalb, weil ein Securitate- Of-fizier eine Auge auf die Wohnung des Paares in Buka-rest geworfen hatte.Wir danken Edgar Hauster, Enkel von Elias Hauster, für seine freundliche Unterstützung des Projektes.

1949, prin mai mult de 100 de scrisori. Ultima scri-soare a venit din Rădăuți, de pe strada Iancu Nistor 55.Elias Hauster a murit în 1949 în București. Soția sa Marjem moare câțiva ani mai târziu tot în București (circa 1952).Julius Hauster a locuit de asemenea în București împreună cu a doua sa soție. În 1957 a înaintat pri-ma cerere de emigrare și, după a cui refuzare, timp de doisprezece ani, în fiecare an, a trimis una nouă. În 1969 a fost acceptată prima dată cererea. Probabil, în principal, pentru că un ofițer de securitate a aruncat un ochi pe locuința din București a cuplului.Îi mulțumim lui Edgar Hauster, nepotul lui Elias Hauster, pentru căldurosul sprijin al proiectelor.

134