-Curs 1 Cercetare Dezvoltare

8/18/2019 -Curs 1 Cercetare Dezvoltare

1/8


2/8

procesul muncii, în special pe cale de ucenicie, practic, oarecum spontan, sub presiunea

trebuinţelor!

b$ sub aspectul metodei: cercetarea ştiinţifică are o perspectivă metodologică, este organizată

şi elaborată, ea distinge şi determină şi proprietăţile calitative ale fenomenelor cercetate,

cone"iunile dintre ele, cu ajutorul unor metode care permit înregistrarea, clasificarea,

măsurarea tuturor caracteristicilor cantitative. ercetarea comună nu ajunge la adevăruri

riguroase şi controlabile. e e"emplu, ea deosebeşte culorile cu ajutorul senzaţiilor vizuale!

de aceea ea cuprinde multe aparenţe înşelătoare în plan perceptiv şi multe erori în plan logic!

acestea se e"plică prin apartenenţa cunoaşterii comune la inductivismul naiv, căruia îi este

specifică cercetarea adevărului prin reducerea la simţuri. impotrivă, cunoaşterea ştiinţifică

apelează la metode riguroase care diferenţiază culorile pe baza frecvenţei oscilaţiilor

electromagnetice!

c$ sub aspectul procedeelor de verificare a ipotezelor: în timp ce cunoaşterea comună se

bazează pe o singură modalitate de verificare a ipotezelor / încercarea, lipsită de rigoare,

cercetarea ştiinţifică dispune de criterii, te*nici şi teste comple"e de verificare a adevărului, a

ipotezelor sale! are o putere e"plicativă şi predictivă mult mai mare şi în creştere!

d$ sub aspectul limbajului: cercetarea ştiinţifică utilizează un limbaj specializat, cu un înalt

grad de abstractizare, simbolic şi matematic, diferenţiat de la o ştiinţă la alta, cu reguli

sintactice, semantice şi pragmatice pentru ridicarea preciziei, obiectivităţii, adevărului şi

eficienţei! este un limbaj superior, în mare măsură deosebit de limbajul obişnuit, specific

cunoaşterii comune.

unoaşterea ştiinţifică se realizează la două niveluri distincte, dar strns legate reciproc.

+stfel, cunoaşterea empirică rezidă într%o reflectare a obiectelor şi proceselor studiate de

cercetător, de om. 0etodele ei specifice de reflectare sunt observaţia şi descrierea. eşi

omului nu%i este proprie doar o cunoaştere senzorială pură, cunoaşterea empirică are totuşiacest pronunţat caracter #senzorial$! culegerea, observarea şi descrierea faptelor şi datelor

conţin în mod evident manifestările e"terioare, fenomenale, proprietăţi ale obiectelor şi

fenomenelor cunoscute, oricare ar fi acestea. Procesele de cunoaştere empirică se

structurează, în special, în senzaţii, percepţii şi reprezentări.

Cunoaşterea teoretică reprezintă o treaptă superioară de adncire a cunoaşterii prin

intermediul gndirii abstracte, realizndu%se pătrunderea în esenţa proceselor şi fenomenelor

economice, identificarea legăturilor interne, a cauzelor şi mecanismelor lor de e"istenţă, alegilor care guvernează.


3/8

unoaşterea teoretică are loc pe baza prelucrării mai adnci a datelor şi cunoştinţelor

empirice, cu ajutorul analizei şi sintezei, inducţiei şi deducţiei. unoaşterea teoretică

presupune elaborarea de teorii care să e"plice procesele şi fenomenele economice, cu ajutorul

noţiunilor, categoriilor judecăţilor şi raţionamentelor, al ipotezelor, al altor teorii sau legi etc.

Particularităţi ale cunoaşterii ştiinţifce economice.

Principalele particularităţi ale fenomenului economic:

1 fenomenele economice se interferează şi se asociază cu celelalte tipuri de fenomene

sociale, 'noneconomice(. e aici rezultă nu numai nevoia ca cercetarea să decupeze aceste

fenomene, dar şi să le studieze inter şi multidisciplinar, să 'convertească( fenomenelenoneconomice în efecte economice, potrivit e"igenţei formulate de 2egel că 'metoda

înseamnă întregul(, adică fenomenul în comple"itatea acestuia!

1 fenomenele economice se nasc şi evoluează diferit, înregistrnd o serie de influenţe care

variază în plan spaţial, de la o ţară la alta, şi uneori c*iar în interiorul unei ţări, precum şi în

plan temporal, de la o perioadă la alta!

1 e"plicarea fenomenelor şi proceselor economice este afectată de interesele şi aspiraţiile

variate ale oamenilor, de comportamentele acestora!1 ştiinţele economice au un pronunţat caracter aleatoriu, probabilistic, ca o consecinţă a

particularităţilor subliniate mai sus!

1 ştiinţele economice au un caracter istoric, folosirea criteriului istoric apare indispensabil în

elucidarea proceselor şi fenomenelor economice!

1măsurarea fenomenelor economice este nu numai indispensabilă, dar şi e"trem de dificilă, în

condiţiile tuturor particularităţilor menţionate.

-eoria economică / în genere acceptată ca fiind o reflectare conceptuală, sintetică, cu ajutorulabstracţiilor, a realităţii obiective / îndeplineşte o serie de funcţii, cum sunt:

•funcţia explicativă, cu ajutorul căreia se pun în evidenţă cauzele care determină un fenomen

economic sau altul, precum şi relaţiile cu alte fenomene economice, sociale, politice etc.

+ceastă funcţie se e"ecută prin faptul că teoria economică are un puternic conţinut cognitiv%

informaţional!

•funcţia predictivă, în virtutea aceluiaşi conţinut cognitiv informaţional, permite să se

formuleze #prescrie$ soluţii eficiente problemelor care reclamă rezolvarea, precum şi

previziuni #soluţii$ asupra evoluţiei fenomenelor economice!


4/8

•funcţia rezumativă este necesară pentru că teoria economică se concretizează în enunţuri

deosebit de sintetice asupra unor mari cantităţi de informaţii empirice! această funcţie are un

rol sistematizator, eliminnd enunţurile redundante #abundenţa inutilă de e"presii$, care nu

aduc nimic în planul cunoaşterii ştiinţifice şi îngreunează att comunicarea, ct şi asimilarea

informaţiei ştiinţifice.

unoaşterea ştiinţifică scoate la iveală în permanenţă probleme economice. Problemele

economice apar întotdeauna cnd unele fapte nu mai pot fi e"plicate pe baza teoriilor şi a

cunoştinţelor e"istente. 3le reprezintă conştientizarea noastră asupra îngustimii, insuficienţei

cunoaşterii ştiinţifice în raport cu realitatea economică.

Problemele economice care se cer clarifcate pot f rezultatul rămânerii în

urmă a unei laturi sau a alteia a activităţii economice, cum ar f:

•insufcienta dezvoltare a unei activităţi economice în raport cu noile

dimensiuni şi structuri viitoare ale nevoii sociale;

•rămânerea în urmă a proftabilităţii în raport cu posibilităţile oerite de

progresul ştiinţifc şi tenic;

•necesitatea adaptării !restructurării" economiei în raport cu noile

e#igenţe ale societăţii democratice;

•necesitatea asigurării coerenţei teoretice, pe de o parte, şi dintre teoria

economică şi enomenele economice practice, pe de altă parte$

Problemele economice % teoretice sau de analiză economică practică %

devin teme de cercetare şi se propun spre a f abordate şi soluţionate

cercetării ştiinţifce$

&unoaşterea insufcienţei teoriei în raport cu aptele empirice este

momentul cel mai difcil şi, totodată, cel mai ertil al cercetării ştiinţifce

economice$ Pe bună dreptate se afrmă că este mai greu să se ormuleze

corect o întrebare !o ipoteză ştiinţifcă, problemă economică" decât să se

răspundă la o întrebare bine pusă$ &unoaşterea, e#plicarea şi deci

rezolvarea problemelor economice constituie conţinutul specifc al

activităţii de cercetare ştiinţifcă economică.

Formele de comunicare în ştiinţă


5/8


6/8

988 de pagini. nele se publică imediat, independent în broşuri sau în cadrul unor culegeri!

altele mai trziu, în funcţie de confidenţialitate şi alte interese.

• &rticolul ştiinţific este o formă prescurtată a unui studiu în care se redau principalele

probleme, concluzii şi propuneri în vederea publicării în reviste de specialitate! are dimensiuni

reduse, de regulă pnă la 78 de pagini.

• 'aportul de cercetare este rezultatul unui studiu ştiinţific în care se cuprind principalele

constatări şi soluţii practice pentru un agent economic #firmă, stat etc.$, în special cnd studiul

s%a făcut la comandă, pe bază de contract. &areori, cu clauză specială se poate publica sub

forma concluziilor sau dacă nu, cu titlu de informare a opiniei publice ştiinţifice.

• &aportul ştiinţific îmbracă forma de emoriu ştiinţific, în cazul în care concluziile

ştiinţifice ale raportului se prezintă +cademiei &omne sau altor foruri ştiinţifice interne şi

internaţionale.

• Comunicarea ştiinţifică este un rezultat parţial sau final al unui studiu ştiinţific individual

sau în grup! este a"ată, de regulă, pe o idee de bază, însoţită de analize de confirmare sau

infirmare a ipotezelor, cu caracter de informare sau de dezbatere ştiinţifică înaintea publicării!

este rodul unor cercetări îndelungate, individuale sau de ec*ipă. ;e prezintă scris #circa zece

pagini$ pentru sesiuni de comunicări ştiinţifice, unde se e"pun în


7/8

problemă de atitudine economică, socială, culturală etc. 3seul ştiinţific se adresează în mod

firesc unui public cititor ct mai larg posibil. 3seul ştiinţific poate avea dimensiuni restrnse,

ale unui paragraf, capitol, broşură sau ale unei cărţi.

• %crierile de popularizare se adresează celui mai larg public, constituindu%se ca instrument

de cultură ştiinţifică, de convieţuire şi acceptare a unor produse, servicii sau sc*imbări pe care

le generează un domeniu, o teorie ştiinţifică sau o tendinţă în viaţa socială, în plan naţional

sau global.

• "otele de lectură, comentariile şi recenziile sunt forme relativ distincte de semnalare a

apariţiei unor lucrări ştiinţifice, de evaluare ct mai e"actă a mesajului ştiinţific şi de plasare a

unei lucrări ştiinţifice în rndul celorlalte din literatura domeniului, e"istente în ţară sau în

străinătate. 5ricine poate şi trebuie să realizeze astfel de lucrări, însă cele mai izbutite sunt, de

regulă, ale acelora care stăpnesc domeniul ştiinţific căruia îi aparţine lucrarea ştiinţifică.

• !eza de doctorat şi lucrarea de licenţă sunt lucrări ştiinţifice asimilabile unora din cele

prezentate mai înainte. 3le reprezintă faza de început a unei cariere ştiinţifice şi didactice, şi

respectiv, de terminare a studiilor universitare.

-oate formele de comunicare reprezintă la un loc literatura economică de specialitate, suportul

principal al informaţiei ştiinţifice, documentele primare indispensabile asimilării, învăţării

ştiinţifice, formării specialiştilor şi inovării producţiei de bunuri şi de servicii în

societ atea modernă.

Tipurile (ormele) cercetării ştiinţifce

ercetarea ştiinţifică / un concept care are circulaţie astăzi şi sub denumirea de cercetare%

dezvoltare #%$ / este definită generic ca o activitate sistematică şi creatoare, menită să

sporească volumul de cunoştinţe, inclusiv cunoştinţe despre om, cultură, şi utilizarea

acestor cunoştinţe pentru noi aplicaţii.

u toate acestea, cercetarea ştiinţifică #%$, în teoria economică, dar şi în practică în general,

în întreaga lume, inclusiv în sfera instituţiilor internaţionale de specialitate, este diferenţiată şi

clasificată în trei mari categorii:

- Cercetarea ştiinţifcă undamentalăAceasta este o activitate teoretică sau e#perimentală undamentală care

are ca scop principal acumularea de noi cunoştinţe privind aspectele

undamentale ale enomenelor şi aptelor observabile, ără să aibă învedere o aplicaţie deosebită sau specifcă$


8/8

-Curs 1 Cercetare Dezvoltare

Documents

Transcript of -Curs 1 Cercetare Dezvoltare