Eu sunt aici

Eu sunt aici, te-aștept și nu mai am suflare, 

Tu ai plecat,iar eu nu văd nimic nou în

zare, 

Ai fost doar un vis, și fulgerător ai dispărut

Că mă iubești, eu cândva cu ardoare am

crezut

Îmi repetai mereu, cât de mult mă iubești,

Și,senin la fata,spuneai ca fără mine nu

traiesti

Ai fost doar un actor în piesa mea de teatru 

Și ce ai găsit în alte brațe,as vrea acum sa

aflu

Eu inca te aștept, sa mi fii din nou în suflet

Sa nu-mi mai aud în minte , doar acel un

urlet

Acea voce trista , care încă striga după tine

Hei,tu iubitule!  Întoarce- te din nou la

mine!

Cândva m-ai iubit

Cad râuri de lacrimi,șuvoaie de suspine,

Pe podeaua bântuită de sentimente, 

Eu stau pe scaun, și mă gândesc la tine, 

Iar pe peretele din fata citesc numai regrete

Cândva ai fost aici, prezent, dornic de

iubire

Și îmi aduc și acum aminte, de zilele

senine

Dar totul s a năruit,eu am căzut în neștire 

Căci ai plecat departe și nu mai luat cu tine

Mi - ai lăsat în grijă doar o durere mare

Un suflet mult prea gol, și o casă pustie

Și nu pot sa mi revin, nu pot sa mai  fiu

tare

Căci te voi mai vedea doar ca pe o făclie ! 

Mitulescu Georgiana, clasa a XII – a A

1

DIN SUFLET DE COPIL

Eminescu, dulce har

Eminescu cu al tău glas

Presimt că n-am sa te las

Te am iubit, te voi iubi

La fel ca in prima zi

Eminescu doar tu esti

Lumea iarăși îmblânzești

Versul tău, poemul meu

Ca o piesa de muzeu

Eminescu te iubesc

Sufletul mi l rascolesti

Si mi spun mereu, mereu

Ca tu esti doar al meu.

Rămas bun

Mi-e dor de serile când te citeam

Iubirea ta o-nțelegeam,

Însă nimeni nu știa...

Că inima-ți tot plângea.

Când mă uitam la lună și la stele,

Adesea te găseam printre ele

Fără tine nu trăiesc,

Eminescu, te iubesc!

Acum privesc cum soarele dispare,

Cum stelele mereu apar,

Cum iubirea mă distruge

Idolatrizându-te, pe tine, în zadar.

E ultima noapte în care te mai iubesc

Eminescu, acum te părăsesc!

Eu tainele ți le-am înțeles...

Dar tu m-ai făcut să înnebunesc.

Enescu Alexandra-Claudia, clasa a XII – a A

2

A mai trecut o zi...

A mai trecut o zi în care

Cu mult regret și-amărăciune

În lumea ast' atât de mare

Am stat să mă gândesc la tine.

Am tot sperat că într-o zi

Când totul va fi dat uitării

În al meu gând nu vei mai fi

Din suflet dispărându-mi norii.

M-ai amăgit cu vorbe dulci

Ce astăzi sufletu-mi rănesc.

Din al meu gând n-ai să te duci,

Căci tot pe tine te iubesc.

Dar la geam luna strălucește

Din cer a mai căzut o stea

Ce tot de tine-mi amintește

C-ai fost cândva dragostea mea.

În sufletul meu e furtună

Căci nu pot să te scot din minte.

Aș vrea s-aud o vorbă bună

Și ale tale dulci cuvinte.

Dacă ți-am greșit cu ceva

Aș vrea să știi că-mi pare rău

Dar n-aș fi bănuit cândva

Cât e de crud sufletul tău.

Mincă Rebeca, clasa a XI – a A

3

AdolescenȚa

Se spune că această vârstă este una dintre cele mai frumoase. Să fii adolescent este

într-adevăr frumos dar pe cât de frumos este, pe atât de greu. Si totuși, consider că această

perioadă din viața unui om este foarte importantă, pentru că acum este momentul în care

începi să fii 4ec ont propriu, să alegi cum vrei să fii, să îți definești un scop în viață și să îți

formezi caracterul sau să- l finisezi.

Acum e momentul în care crezi că ai lumea la picioarele tale. Când problemele

vin și pleacă și te lasă cu inima bucățele, când te superi dacă băiatul pe care îl iubești îi

zâmbește unei alte fete, când ți se pare că nimeni nu te înțelege și te simți singur…

Acum e momentul în care îți formezi prieteni adevărați, unii chiar pe viață. Viața

de adolescent e ca o portiță prin care ești nevoit să treci pentru a merge mai departe. La

această vârstă apar tot felul de întrebări de genul : Cine sunt ? De ce trebuie să țin cont pentru

a lua o decizie ? Care este scopul meu în viață ? Și multe altele la care vom afla răspunsul mai

târziu sau poate niciodată.

În zilele noastre este tot mai greu să fii adolescent. Apar tentații de tot felul și

oriunde : drogurile, alcolul, țigările. Cine va începe să meargă pe această cale va fi un om

pierdut, fără adolescență, fără alți prieteni. Aproape maturi, ne gândim cum am putea defini

perioada prin care trecem. Unii spun că este cea mai frumoasă perioadă din viața unui om, alții

sunt contra, spunând că este foarte greu să te înțelegi cu un adolescent.

Adolescența reprezintă o perioadă inedită în care fiecare începe să cunoască mai

bine lumea, să-i descopere secretele, să pornească pe cărările neumblate ale vieții.

Adolescentul începe să se cunoască pe sine, descoperă laturile personalității lui și realizează

schimbările esențiale ce îi marchează existența.

Adolescența, pentru mine, înseamnă cea mai frumoasă perioadă din viață, cea mai

plină de neliniște și întrebări care își caută răspunsuri, cea mai puțin echilibrată din punct de

vedere emoțional din cauza necunoașterii locului pe care îl are adolescentul în societate.

4

Aproape de tine

Mincă Rebeca, clasa a XI – a A

Schimbările influențează viața unui adolescent?

Viața reprezintă un lung șir de schimbări , o trecere permanentă de la ceva către

altceva. Unele sunt dorite , așteptate și anticipate cu o nerăbdare vecină cu nebunia. Altele sunt

temute si amanate pe cat permite timpul ori situația. Consider că , dorite sau nu , schimbările

sunt impulsurile pe care le da destinul ființei umane spre a ajunge , în cele din urmă, în locul

în care i-a fost menit de la început.

Orice schimbare este în felul ei o provocare , chiar și atunci cand e dorită , iar

depășirea unei provocări îți conferă putere și experiență . Adolescentul va învăța ca

maturizarea are prețul ei , că începutul doare, dar că rezultatul este un pas mare pe drumul

devenirii sale.

Schimbarea este un prilej de a învăța , prin faptul că se poate compara starea trecută cu

cea actuală . Învățați ca lucrurile să decurga într-o anumita rutină , oameniiuita adesea că

pentru această obișnuință confortabilă se sacrifică oamenii care îi iubesc. Nicicand nu înțelege

mai bine copilul dragostea și sacrificiile decat atunci cand școlile îl poartă departe de grija lor

și de cuibul cald în care a crescut.

Tanărul adolescent trebuie să treacă prin toate probele maturizării și schimbării înainte

de a-și face debutul într-o viață de adult care astăzi este mai complicată ca oricand. Adevărat

este că ce nu se învață acum . nu se mai învață niciodată.

Aceste provocări si schimbări care persistă formează caracterul și dau încredere în

sine celui care le depașește , încrederea de care va depinde mai tarziu este supraviețuirea în

fața dificultăților existențiale.

Așadar, schimbarea face parte din viață . Chiar și atunci cand omul se încăpățanează să

rămana fix într-o lume mobilă , se mișcă viața în jurul său , iar ancorarea se transformă repede

5

din avantaj în limită . Fiecare schimbare este în fond o etapă din drumul său

spre Altundeva.

Nica Cristina, clasa a XI – a A

Marie CurieMarie Curie, născută Maria Salomea Skłodowska (n. 7 noiembrie 1867, Varșovia; d. 4

iulie1934, Sancellemoz, Franța) a fost o savantă poloneză stabilită în Franța, dublu laureată a Premiului Nobel. A fost singura savantă care a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivității naturale și al aplicațiilor acestora în medicină. A fost soția unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, și mama unei laureate a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie). Cu excepția fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toți descendenții săi vor urma cariere științifice.

Publicația Time a considerat-o una dintre cele mai influente savante ale secolului al XX-lea. Se naște la Varșovia, într-o perioadă în care țara se afla sub stăpânirea Rusiei țariste, într-o familie de profesori, care îi insuflă de timpuriu dragostea pentru învățătură. Astfel, încă din tinerețe își manifestă interesul pentru studiu, pasiune moștenită probabil de la tatăl ei, Vladislav Sklodowski, profesor de matematică și fizică la un liceu, care a studiat la Universitatea din Sankt Petersburg. Acesta era un bărbat inteligent care excela în aproape orice domeniu, inclusiv lingvistică și istorie. Mama sa, Bronisława Bugoska, era instructoare și apoi directoare la un pension de fete.

În 1883, la 15 ani, Maria este absolventă a cursurilor secundare cu medalia de aur. Maria se înscrie la cursuri la care puteau participa și femei. Intră în organizația clandestină feministă Universitatea Ambulantă și ia legătură cu concepțiile pozitiviste ale lui Auguste Comte.

Maria ar fi dorit să își continue studiile la Universitatea din Varșovia. Deoarece în Polonia acelei epoci, aflată sub dominația Rusiei țariste, femeile nu aveau dreptul la studii universitare, Maria se decide să își continue studiile peste hotare. Nici acest lucru nu era posibil din motive

6

CLUBUL DE

ŞTIINŢĂ

financiare, mai ales că tatăl ei pierduse foarte mult investind într-o afacere sortită eșecului. Din cauza acestor dificultăți financiare și pentru a putea finanța studiile de medicină pe care sora sa, Bronisława, le începuse la Paris, la 17 ani, Maria începe să lucreze ca guvernantă. Bronisława pornește la Paris în ianuarie 1886, cu promisiunea că, după ce va deveni medic, să finanțeze și studiile Mariei.

La Paris, Bronisława se logodește cu un medic polonez și o invită pe sora sa, Maria să locuiască la ei. Aceasta descoperă cu surpriză atmosfera de libertate de aici și adoptă numele de Marie. În 1891 este admisă la Universitatea din Paris (Sorbona), unde reușește să se acomodeze, dar cu o anumită dificultate, atât datorită faptului că nu stăpânea bine limba franceză, dar și datorită faptului că, la 24 de ani, se considera prea în vârstă față de colegii ei.

În 1893 este absolventă a cursurilor superioare magna cum laude și devine licențiată în fizică. Dar situația financiară precară își spune din nou cuvântul și Maria este nevoită să se întoarcă în Polonia. Aici, grație demersurilor prietenei sale, Jadwiga Sikorska, Marie primește un ajutor neașteptat: o bursă din partea guvernului Poloniei. Își reia studiile la Universitatea din Paris, iar un an mai târziu, în 1894, obține licența în matematică.

Destinul îi rezervă o surpriză fericită, care avea să îi deschidă porțile către o nouă lume de oportunități și de noi orizonturi: întâlnirea la Paris cu viitorul soț, Pierre Curie. Pe acesta îl cunoaște datorită faptului că avea nevoie de un fizician cu experiență care să o ajute în cercetările privind proprietățile magnetice ale oțelului, temă de cercetare încredințată Mariei de către profesorul îndrumător Gabriel Lippmann.

Se căsătorește cu Pierre Curie pe 26 iulie 1895, cu o ceremonie modestă, lipsită de fast. La fel de simplă este și luna de miere pe care cei doi o petrec colindând prin Franța pe biciclete.

Marie Curie începe cercetările în domeniul radioactivității, la care se va alătura curând și soțul său, descoperind împreună noi elemente radioactive: poloniul și radiul. Pentru aceste cercetări primesc amândoi Premiul Nobel pentru Fizică în 1903, împreună cu Henri Becquerel.

În septembrie 1897 se naște prima fetiță a cuplului de savanți și anume Irène. A doua fetiță, Ève, se naște în 1904. Pe 19 aprilie 1906, Marie Curie primește o puternică lovitură din partea destinului. În timp ce se deplasa către o editură pentru a publica un manuscris, traversând o intersecție aglomerată, Pierre Curie este lovit de un atelaj greu și își pierde viața, la numai 46 de ani. Marie Curie va scrie o biografie în care evocă viața și activitatea soțului.

Decesul lui Pierre Curie, reprezintă o puternică lovitură pentru Marie. Trece peste acest eveniment nefericit și continuă munca, nu fără rezultate. Continuă singură cercetările și reușește izolarea radiului. Drept apreciere, în 1911 i se decernează Premiul Nobel pentru Chimie.

În 1914, fiica sa, Irène este admisă la aceeași Universitate din Paris și va studia științele asemeni mamei sale. Spre sfârșitul acelui an, izbucnește Primul Război Mondial. În 1921, Marie Curie merge în America (împreună cu cele două fete) pentru a achiziționa radiu. Este primită cu multă căldură de președintele Warren Harding, care îi acceptă solicitarea. Marie Curie primește un gram de radiu pe care îl va utiliza în cercetările sale ulterioare. În 1934, Marie Curie are parte de o ultimă satisfacție din domeniul științei: fiica sa, Irène, alături de soțul, Frédéric Joliot-Curie, descoperă radiația artificială.

7

Intensa ei activitate, privațiunile la care s-a supus, o fac pe Marie Curie vulnerabilă din punct de vedere al sănătății. Suferă de o inflamare a pelvisului renal și este nevoită să se opereze. Petrece câteva luni de refacere în Anglia, apoi întreprinde câteva excursii în Suedia, împreună cu fetele și însoțită de colegul și prietenul ei, Albert Einstein.

Marie Curie se stinge din viață la sanatoriul din Sancellemoz în 1934, la două decenii după decesul soțului. A fost înmormântată alături de acesta într-o zonă rurală din afara capitalei Franței. În 1937, fiica cea mică, Ève, scrie biografia Madame Curie. Opera Mariei Curie nu înseamnă numai descoperirea radiului și inventarea termenului de radiație. Lucrările sale vor avea un impact deosebit și în afara conceptualizării universului fizicii. Studiul mecanismului radioactivității, realizat de soții Curie și ulterior cercetările lui Ernest Rutherford, au sugerat existența unei activități la nivel atomic și subatomic și au deschis noi drumuri în știința modernă. Mai mult, s-a ajuns la ideea că atomul nu este indivizibil și au fost propuse mai multe modele pentru structura atomului, toate având ca esență ideea că acesta este format dintr-un nucleu și un înveliș de electroni, nucleul fiind cel care emite undele radioactive. Marie Curie a militat și pentru utilizarea în medicină a substanțelor radioactive, un exemplu constituindu-l folosirea radiului în tratamentul cancerului.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marie_CurieOlaru Simona

Nicoleta, clasa a XI – a A

1. Spre deosebire de multe alte animale, girafele nu dorm noaptea. Acestea se odihnesc

între 5 și 30 de minute zilnic.

2. Chiar și cu ajutorul celor mai recente tehnologii, oamenii nu au reușit încă să creeze o

fibră cu aceleași proprietăți ca cele ale pânzei de păianjen.

3. În Barma a fost descoperită o piatră de jad de aproape șase metri. Piatra cântărește

175 de tone, iar prețul său este estimat la 170 milioane de dolari.

8

4. Femeile petrec, în medie, aproximativ 2 ani din viață privindu-se în oglindă, pe când

bărbații "numai" 6 luni.

5. În Marea Britanie, mașinile stau parcate 96% din timp.

6. Multe specii de colibri trăiesc în pădurea Amazonului. În timpul verii, acestea se

hrănesc cu nectarul dulce din flori. Păsările colibri pot da din aripi de 50-80 de ori pe minut.

7. Zebrele umblă în turme mari. În timp ce unele merg, altele stau în gardă pentru a le

proteja pe celelalte de eventuali prădători. Zebrele au cel mai dezvoltat auz și cel mai

dezvoltat miros dintre toate animalele erbivore.

8. Cel mai lung cârnat din lume a măsurat 21 de kilometri.

9. În 1800, ciocolata era frecvent recomandată oamenilor care sufereau din dragoste,

fiind considerată cel mai bun remediu.

10. Primul calculator a apărut în anul 1945 (SUA) și cântărea 30 de tone.

Olaru Simona, clasa a XI – a ASursa: http://www.roli.ro/stiati-ca/

Corpul uman, o mașinărie perfectă care nu a încetat nici până în prezent să îi uimească pe oamenii de știință. Sunt poate câteva mii de aspecte neștiute sau mai puțin cunoscute despre corpul uman. Am cules 20 de curiozități despre corpul uman care, sper, vi se vor părea la fel de incredibile pe cât mi s-au părut și mie.1. Dacă toți cei 600 de muchi din care este format corpul uman s-ar încorda în același timp și în aceeași direcție, o persoană ar putea ridica o greutate de 25 de tone.2. Creierul uman generează mai multe impulsuri electrice într-o zi decât toate telefoanele din lume3. Corpul uman eliberează în 30 de minute suficientă energie cât să încălzești un litru de apă.4. Strănutul iese din gură cu o viteză de peste 160 km/h.5. Când o persoană moare, văzul este primul simț care dispare, iar auzul ultimul.6. Corpul uman conține:Suficient potasiu pentru a provoca explozia unui tun de jucărieDestul zahăr pentru a umple un borcanDestulă grăsime pentru a face șapte bucăți de săpunSuficient fier pentru a face un cuiDestul sulf pentru a deparazita un câine7. Unghia care crește cel mai repede este cea de la degetul mijlociu.8. După o masă copioasă, auzul scade9. Corpul uman utilizează 300 de mușchi pentru a menține corpul în poziție dreaptă.

9

STIL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS

10. Două kilograme din greutatea noastră este reprezentată de bacterii.11. Pentru a te încrunta folosești 43 de mușchi, dar pentru a zâmbi numai 17.12. Sunt necesare aproximativ 200.000 de încruntări pentru apariția unui rid permanent deasupra sprâncenelor.13. Nu poți strănuta cu ochii deschiși14. Personale inteligente au mai mult zinc și cupru în compoziția firului de păr15. La fel ca amprentele, buzele nu lasă urme identice.16. Nu poți sforăi și visa în același timp.17. O persoană își petrece 6 ani din viață visând.18. Înălțimea omului variază în timpul zilei. Dimineața suntem cu un cm mai înalți decât seara. Acest lucru se întamplă deoarece discurile intervertebrale se “tasează” atunci când stăm în picioare, datorită greutății propriului corp.19. Atunci când privești o persoană pe care o placi, involuntar pupilele ți se dilată.La fel se întâmplă și când te uiți la o persoană pe care o urăști.20. Conform anumitor cercetări, organismul unei femei are nevoie de o ora în plus de somn față decel al unui bărbat.

Dobrinoiu Grațiela, clasa a XI – a A

Căni personalizate Aveți nevoie de:

-o cană (de preferat albă)-ojă de diferite culori

-un vas cu apă-scobitori

1.Puneți oja în vas, puteți folosi o singură culoare sau mai multe, după bunul plac. De asemenea puteți face diferite modele cu scobitorile.

10

SFATURIUTILE

2. Introduceți cana în vas, în mijlocul ojei și o țineți timp de câteva secunde.

3.O lăsați să se usuce timp de câteva ore cu gura în jos (de preferat peste noapte).4.Puteți folosi cana!

Dobrinoiu Grațiela, clasa a XI – a A

Divergent Într-o lume răvășită de eșecurile umane cauzate de lăcomie, ignoranță, minciuni, lașitate, și agresiune inutilă, o nouă societate a apărut. O nouă versiune a orașului Chicago, organizat după un tipar bine stabilit, omenirea este împărțită în cinci facțiuni care trăiesc cu o singură valoare de bază.* Abnegație – cei are sunt lipsiți de egoism, clasa conducătoare. Se îmbracă în gri.*Neînfricare – cei curajoși, soldați și polițiști. Se îmbracă în negru.

*Erudiție – cei deștepți, însetați de cunoaștere.Se îmbracă în albastru.*Prietenie – cei calzi la suflet, care se ocupă de agricultură. Se îmbracă în portocaliu.*Candoarea – cei sinceri și corecți, lucrează în justiție. Se

11

MINUNATA LUME A

FILMULUI

îmbracă în alb și negru Pe lângă aceste mari grupări, cinci personalități diferite, mai sunt și oamenii fără facțiune, cei care nu au trecut de inițiere sau au plecat de bună voie din facțiuni. Aceștia sunt separați de comunitate, trăiesc în sărăcie și fac munca pe care nimeni nu vrea să o facă. În schimb ei primesc hrană și haine, dar niciodată suficient. Născută într-o familie din Abnegație, Beatrice “Tris” Prior a trăit o viață încercând să susțină idealurile părinților ei. Dar oricât s-ar strădui, nu este la fel de bună ca mama ei sau la fel de calmă precum fratele ei, sau un bun funcționar ca tatăl ei. A știut întotdeauna că este diferită, iar testul de aptitudini, un test menit să îți arate în ce facțiune te potrivești, îi confirmă acest lucru. De aici începe acțiunea, dilema personajului pentru că în loc de un rezultat primește un secret menit să îl păstreze cu prețul vieții. La Ceremonia Alegerii, ea își urmează inima și alege să fie egoistă dar curajoasă, astfel fiind divergentă. Își abandonează familia dar alege Neînfricarea, astfel dând cu capul de o lume cum nu se aștepta. Acceptată în noua fracțiune, Beatrice își ia numele de Tris și începe antrenamentul, astfel trezindu-se că plutește printre zgârie-nori alături de ceilalți inițiați. Această inițiere devine foarte complicată datorită instructorilor: Four și Eric. Războiul începe atunci când Tris deconspiră faptul că se urmărește distrugerea tuturor „divergenților” și trebuie să înțeleagă de ce sunt periculoși înainte de a fi prea târziu. .

Dobrinoiu Grațiela, clasa a XI – a A

O femeie merge la un chirurg plastician:-Domnule doctor , puteţi să-mi faceţi un nas mai mic şi mai frumos?La care chirurgul răspunde:-Doamnă , din ce aveţi dumneavoastră, vă fac şi trei!

O blondă îi spune unei prietene:-Ieri am fost la oftalmolog.-Şi ce ţi-a spus?-Mi-a spus să învăţ alfabetul și să revin.

Într-o maternitate nasc o moldoveancă, o ardeleancă şi-o negresă. Se încurcă brăţările la copii şi atunci doctorul zice:-Să-l chemăm pe ardelean că-i mai calculat şi dacă îşi recunoaşte copilul am scăpat. Vine ardeleanul şi alege copilul negru, la care doctorul zice:-Ce faci, băi, eşti nebun? Nu vezi că-i negru?La care ardeleanul răspunde:-Da, dar unul dintre ăia doi e moldovean, şi eu nu risc.

Astăzi, șeful m-a întrebat cine e prost dintre noi doi, eu sau el? Și atunci eu i-am răspuns:

12

PAGINA VESELĂ

-Toată lumea știe că dumneavostră nu angajați oameni proști!

 - Iubito, ce-i cu faţa asta deprimată?- Primată-i mă-ta, nesimţitule!

Azi, când am ajuns acasă, nu mi-a venit să cred ce am auzit de la nevastă-mea şi anume că fiul meu de cinci ani nu e de fapt al meu! Am fost distrus! Ea mi-a spus că, altădată, să fiu mai atent pe cine iau de la şcoală!

- Alo, ce faci?- Ard calorii!- Adică faci gimnastică?- Nu, îmi prăjesc nişte carne...

- Tată, pot să te îmbrăţişez?- Nu mai am niciun ban. M-a îmbrăţişat maică-ta mai devreme...

Dobrinoiu Grațiela, clasa a XI – a A

Stela Popescu (n. 21 decembrie 1935 – d. 23 noiembrie 2017) a fost o actriță

română de teatru, film și televiziune. A realizat cupluri celebre alături de Ștefan

Bănică și Alexandru Arșinel. În 1956 este admisă la Institutul de Artă Teatrală și

Cinematografică, iar în paralel continuă să susțină spectacole de teatru. La sfârșitul facultății,

este repartizată la Teatrul din Brașov, acolo unde ajunge să susțină 400 de spectacole pe an. Din

1963 până in 1969 joacă la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase". În 1969, Stela părăsește

Revista și se angajează la Teatrul de Comedie, ceea ce nu o impiedică să continue colaborarea cu

Radiodifuziunea Română (pe atunci Radioteleviziunea) din 1963 până în 2017. În paralel, susține și o

colaborare cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care avea să se căsătorească

în 1969, la puțin timp după divorțul de Dan Puican. Totodată, joacă în celebra serie de spectacole "Boema"

de la Grădina Boema, spectacole care se înscriu în peisajul anti-putere pentru vremea aceea, cu succes de

public foarte mare. Timp de 24 de ani cât a jucat la Teatrul de Comedie, vara, când se încheia stagiunea

teatrală, juca la Revistă la Grădina Boema. La Teatrul de Comedie joacă din 1969 până în 1993, când revine

la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase". A jucat 18 ani în "Preșul", 12 ani în "Pețitoarea" și 10 ani în

13

CHIPURI DE IERI …

"Plicul".

Între anii 1971 și 1979 face cuplul, pe scenă și la televiziune, cu Ștefan Bănică. Cât despre longevivul cuplu

umoristic Stela - Alexandru Arșinel, care a început în 1979, acesta a fost garanția umorului de calitate și în

prezent, dar și în trecut, când textele scenetelor erau semnate Mihai Maximilian.

În 1958, debutează în cinematografie în pelicula Alo? Ați greșit numărul. A jucat în peste 25 de filme precum

Nea Mărin miliardar (1979), Pe malul stîng al Dunării albastre(1983), În fiecare zi mi-e dor de tine (1988),

etc.

Stela Popescu a făcut o carieră și în televiziune. TVR a scos pe piață DVD-urile "O stea printre stele" (2006)

și "Stela și Arșinel" (2005) care reunesc o parte dintre aparițiile televizate ale Stelei Popescu. Începând

jumătatea anilor '90, Stela Popescu a fost moderatoarea unor emisiuni TV pentru femei pe

posturile TVR, Realitatea și Național TV. Joacă în serialul TV "Cuscrele" (2005-2006) precum și în

telenovelele "Râzboiul sexelor" (2007-2008), "Regina" (2008-2009) și "Aniela" (2009-2010) în rolul Coanei

Chiva. În 2011 revine cu o participare specială în telenovela Iubire și Onoare.

Pe 23 noiembrie 2017 în jurul orei 15:40, Stela Popescu a fost găsită fără semne vitale, cu rană la cap, de

către fiica adoptivă Doina Maximilian, căzută în interiorul casei din București în care locuia. După efectuarea

autopsiei de către medicii legiști, s-a stabilit faptul că moartea actriței s-a produs în urma unui  accident

vascular cerebral masiv. Trupul artistei a fost depus la Teatrul de Revistă Constantin Tănase. Stela Popescu a

fost înmormântată cu onoruri militare lângă soțul ei, Mihai Maximilian, la Cimitirul Cernica.

Președintele României, Ion Iliescu i-a conferit la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de

Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea

și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.

În data de 10 septembrie 2013, regele Mihai I al României i-a conferit, (prin fiica sa, principesa Margareta)

într-o ceremonie care a avut loc la Castelul Peleș din Sinaia, Decorația Regală „Nihil Sine Deo”.

În data de 21 decembrie 2015, când artista a împlinit vârsta de 80 de ani, președintele României,  Klaus

Werner Iohannis a decorat-o cu Ordinul național „Steaua României” în grad de cavaler, pentru dragostea și

talentul de care a dat dovadă în promovarea artei teatrale.

În data de 9 iunie 2016, Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, i-a conferit titlul onorific „Artist

al Poporului” în semn de înaltă apreciere a meritelor deosebite în promovarea artei teatrale și

cinematografice, pentru succese remarcabile în activitatea de creație și contribuție substanțială la dezvoltarea

relațiilor culturale dintre România și Republica Moldova.

14

…ŞI DE AZI

Adela Popescu (n. 8 octombrie1986, Șușani, județul Vâlcea) este o actriță și cântăreață română. A ajuns în

atenția publicului larg prin intermediul telenovelei Numai Iubirea.

Adela Elena Popescu s-a născut pe 8 octombrie 1986, în satul Șușani, județul Vâlcea, România. Prin anul

2001, Adela a făcut parte din trupa Viva, împreună cu Elena Gheorghe. La începutul carierei a avut o

deosebit de mediatizată poveste de dragoste cu primul partener, actorul  Dan Bordeianu. În timp ce filma

pentru serialul Lacrimi de iubire, și-a înregistrat și primul său album de muzică, la fel intitulat „Lacrimi de

iubire”. Stilul abordat de Adela pe acest album este pop slow cu influențe dance și latino. Începând cu anul

2005 Adela este protagonista producțiilor românești Acasă, printre care cele mai importante, Lacrimi de

iubire în 2005, Îngerașii în 2008 sau Aniela. În 2010 joacă primul rol antagonic în telenovela Iubire și

Onoare iar în 2011 interpretează rolul unei profesoare în serialul muzical Pariu cu viața. La sfârșitul anului

2011 se alătură trupei Dj Project unde o înlocuiește pe Giulia Anghelescu.

Filmografie:-În familie -Îngerașii-Numai iubirea -Aniela-Lacrimi de iubire -Iubire și onoare-Prea târziu -Pariu cu viața-Iubire ca în filme -O nouă viață-Războiul sexelor -Selfie69-Weekend cu mama Discografie:2005 – Lacrimi de iubire2006 – Iubire ca în filme2008 – Răspunsul meu2012 – Bun Rămas2013 – Vraja ta2013 – Fără tine2014 – Suflet vândut2015 – Cura

Dobrinoiu Grațiela, clasa a XI – a A

Nadia ComăneciNadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Onești, ) este o gimnastă română,

prima gimnastă din lume care a primit nota zece

într-un concurs olimpic de gimnastică. Este

câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este

considerată a fi una dintre cele mai bune sportive

15

BIOGRAFII INEDITE

ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la

Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv român

inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.

Nadia s-a născut la Onești, fiică a lui Gheorghe și Ștefania-Alexandrina Comăneci; a fost botezată

după „Nadejda” („Speranță”), eroină a unui film. Unele surse susțin că s-ar fi născut ca „Anna

Kemenes”. Această variantă a fost dezmințită în noiembrie 2016 atât de Nadia cât și de mama sa Ștefania.

A concurat pentru prima dată la nivel național în România, în 1970, ca membră a echipei orașului

său. Curând, a început antrenamentele cu Béla Károlyi și soția acestuia, Márta Károlyi, care au emigrat mai

târziu în Statele Unite, devenind antrenori ai multor gimnaste americane. La vârsta de 13 ani, primul succes

major al lui Comăneci a fost câștigarea a trei medalii de aur și una de argint la Campionatele Europene

din 1975, de la Skien, Norvegia. În același an, agenția de știri Associated Press a numit-o "Atleta Anului".

La 14 ani, Comăneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vară din 1976 de

la Montreal, Québec. Nu numai că a devenit prima gimnastă care a obținut scorul perfect de zece la

olimpiadă (de șapte ori), dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o

medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincția de „Erou al Muncii

Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.

Comăneci și-a apărat titlul european în 1977, dar echipa României a ieșit din competiție în finale,

în semn de protest contra arbitrajului. La Campionatele Mondiale din 1978 a concurat o Nadia Comăneci cu

greutate peste medie și ieșită din formă. Căderea la paralele a trimis-o pe locul 4, însă a câștigat titlul de

campioană mondială la bârnă.

În 1979, Comăneci, din nou la greutate normală, a câștigat cel de-al treilea titlu european la

individual compus (devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reușit această performanță). La

Campionatele Mondiale din decembrie, ea a câștigat concursul preliminar, dar a fost spitalizată înainte de a

participa la concursul pe echipe, din cauza unei infecții, în urma unei tăieturi la încheietura mâinii, cauzată de

o cataramă din metal. În ciuda recomandărilor doctorilor, ea a părăsit spitalul și a concurat la bârnă, unde a

obținut nota 9,95. Performanța sa a conferit României prima medalie de aur în concursul pe echipe.

A participat și la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, clasându-se a doua după Elena

Davîdova la individual compus, când a fost nevoită să aștepte pentru notă până ce Davîdova și-a încheiat

exercițiul. Nadia și-a păstrat titlul la bârnă, dar a câștigat și o nouă medalie de aur, la sol, și una de argint,

împreună cu echipa.

După retragerea din sportul de performanță Nadia Comăneci a fost una din cele mai bune gimnaste din lume. Ea s-a retras din

activitatea competițională după Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova. Între 1984 și 1989 a fost

16

membră a Federației Române de Gimnastică și a ajutat la antrenarea gimnaștilor juniori români. În

noaptea de 27/28 noiembrie 1989 a trecut ilegal granița româno-maghiară, în cele din urmă

solicitând azil politic guvernului Statelor Unite. Acest gest dramatic a avut un efect major asupra

opiniei publice, chiar asupra familiei conducătoare a României. Nadia și-a petrecut următorii ani

promovând linii vestimentare pentru gimnastică, lenjerie Jockey, echipament de aerobic și rochii de

mireasă. În 1994, s-a logodit cu gimnastul american Bart Conner și s-a întors în România pentru

prima dată de la plecare. Comăneci și Conner s-au căsătorit în România în luna aprilie a anului

1996.

În 1999, Comăneci a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Națiunile Unite,

pentru a lansa Anul 2000, Anul Internațional al Voluntariatului. Nadia este în prezent ocupată cu

gimnastică și muncă de caritate în întreaga lume. Ea și soțul său sunt proprietarii Academiei de

Gimnastică Bart Conner Gymnastics Academy, Perfect 10 Production Company și ai câtorva

magazine de echipamente sportive, precum și editori ai Magazinului de Gimnastică Internațională

Nadia Comăneci este vicepreședinte al Consiliului Director al Special Olympics,

Președinte Onorific al Federației Române de Gimnastică, Președinte Onorific al Comitetului

Olimpic Român, Ambasadorul Sporturilor Românești, Vicepreședinte în Consiliul Director

al Asociației Distrofiei Musculare, și membră a Fundației Federației Internaționale de Gimnastică.

A fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic, acordat de CIO.

În decembrie 2003, i s-a publicat prima sa carte, Scrisori către o tânără

gimnastă (în engleză: Letters to a Young Gymnast). Nadia a creat o clinică de caritate

în București pentru a ajuta copiii orfani din România.

Dobrinoiu Grațiela, clasa a XI – a A

Mihai Eminescu (1850-1889)

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al

şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o

familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută

17

Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa

părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu

natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu ("Fiind băiat…” sau

"O, rămîi").

Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a

clasificat al cinci-lea din 82 de elevi după care face 2 clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în

1863, revine ca privatist în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar

la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-

Vlădicescu.

1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare

profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, "Lăcrămioarele invăţăceilor

gimnazişti” , în care apare şi poezia "La mormîntul lui Aron Pumnul” semnată M.Eminovici.

La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista "Familia”, din Pesta, a lui Iosif

Vulcan, cu poezia "De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat

apoi de poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în

"Familia” încă 5 poezii.

Din 1866 pînă în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti.

De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a

realităţilor româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi realizează proiectul.

Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor şi copist la Teatrul

Naţional unde îl cunoaşte pe I.L.Caragiale. Continuă să publice în "Familia", scrie poezii,

drame (Mira), fragmente de roman ,"Geniu pustiu”, rămase în manuscris; face traduceri din

germană.

Între 1869 şi 1862 este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar Facultatea de

Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. Activează în rîndul societăţilor

studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle; începe

colaborarea la "Convorbiri Literare”; debutează ca publicist în ziarul "Albina” din Pesta.

Între 1872 şi 1874 este student la Berlin. Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia

doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene.

Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale,

profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de

18

Iaşi “. Continuă să publice în "Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion Creangă pe

care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură; are necazuri în familie; este

îndrăgostit de Veronica Micle.

În 1877 se mută la Bucureşti, unde pînă în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la

ziarul "Timpul“. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă

sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafărul etc.).

În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul

doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lîngă Viena. În decembrie îi apare volumul "Poezii” , cu

o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui

Eminescu). Unele surse pun la îndoială boala lui Eminescu şi vin şi cu argumente în acest

sens.

În anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puţin sau practic deloc.

Mihai Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai

multe surse la 15 iunie 1889 (15 iunie, în zori - ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E

înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala

Normală de Institutori.

În "Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte

despre moartea poetului: "Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe

care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul

îngropării sale va

răsării pădure sau

cetate, şi cîte o stea

va vesteji pe cer în

depărtări, pînă cînd

acest pămînt sa-şi

strîngă toate sevele şi

să le ridice în ţeava

subţire a altui crin de

tăria parfumurilor

sale".

19

Mincă Rebeca, clasa a XI – a A

CARGOCargo este o trupă românească de rock, fondată de chitaristul Adrian Bărar în 1985 Trupa ia ființă la Timișoara în 1985, în formula: Carol Bleich (baterie), Octavian Iepan (chitară), Tibi Gajdo (chitară bass), Dinel Tollea (clape), Nae Ionel Tarnotzi (voce) și Adrian Bărar (chitară).Primul album și primul accidentPrimul album semnat Cargo este lansat în anul 1992. "Povestiri din gară" conține 9 piese, din

care una instrumentală. Cargo îl cooptează pe Ramon Radosav la vioară și îl pierd pe Dinel

Tollea (care se stabilește în Elveția), în locul căruia vine Cristian Pup.

În luna mai a anului 1995 a apărut al doilea album Cargo, editat și pe CD, denumit "Destin".

Ghinionul a lovit din nou trupa; la puțin timp după lansarea albumului, Kempes are un

accident de motocicletă, în care este rănit grav.

A urmat apoi un extraordinar concert în semn de solidaritate ce a avut loc la Sala Polivalentă

în care alături de Cargo au cântat Mircea Nedelcu, Berti Barbera, Vali

Sterian, Iris, Weinberger și alții. După acest concert, Adrian Igrișan (ex-RIFF, poreclit

"Baciul") a rămas la Cargo și a ocupat locul de chitarist-armonie, cântând și vocal.

La sfârșitul lui 1997, Ramon Radosav pleacă în SUA, locul lui fiind ocupat de Alin Achim

(ex-Amala).

În anul 1998, de Sânziene, vor lansa albumul "Ziua vrăjitoarelor" și o broșură intitulată "Jurnal

de bord" cu textele tuturor cântecelor și biografia oficială a trupei. Totodată, Cargo își

lansează și noua emblemă, concepută de Leo Cicos, avand în compunere dragonul ("dracon" -

stindardul armatei dacilor).

La 10 decembrie 2000, cu prilejul DeFest - 33 de zile de serbări timișorene, Cargo își lansează

noul maxi-single intitulat "Bagă-ți mințile-n cap" și "Colinde 2000", sub egida casei de discuri

Media Pro Music. În 15 decembrie 2000 are loc lansarea oficială și la București.

Pe 30 iulie 2001, după concertul de la Festivalul Motocicliștilor de la Sibiu, chitaristul Adrian

Igrișan cade de pe motocicletă, fracturându-și piciorul și fiind indisponibil câteva luni. După

20

UN STROP DE MUZICĂ

recuperarea parțială, el concertează în continuare cu piciorul incomplet refăcut, stând pe

scaun.

Kempes pleacă

În mai 2003, vocalistul Ovidiu Ioncu ("Kempes") pleacă în Australia alături de soție (puțini știau la

acea dată că este însurat), Adrian Igrișan trecând pe poziția de vocalist principal.

După 5 ani, pe 5 decembrie 2003 se lansează albumul cu numărul 4, "Spiritus Sanctus", sărbătorit cu

un concert cu sala plină la Palatul Copiilor. Albumul pare conceput pentru o comercializare puternică,

astfel publicul digera foarte usor noul album, videoclipul piesei "Dacă ploaia s-ar opri" fiind difuzat

frecvent pe posturile radio/tv. Albumul va fi lansat la 6 luni de la plecarea lui Kempes, după ce Igrișan

reînregistrează toate părțile vocale interpretate de acesta.

În anul 2005 obțin încă o dată premiul pentru cea mai bună trupă rock la MTV Romanian Music

Awards. Tot în același an primesc Discul de Aur pentru vânzările albumului "Spiritus Sanctus".

În 2007, Cargo lansează albumul "best of", intitulat XXII, ce cuprinde 22 dintre piesele formației,

unele reînregistrate cu Adrian Igrișan la voce. La finalul lui 2010, Alin Achim părăsește Cargo după 13

ani, pentru a forma Desant, o trupă cu muzicieni tineri și cu un sunet foarte heavy. În locul lui vine

Mirel Cumpănaș.

Albume

Ana - 1990 (maxi single) Povestiri din gară – 1992 Destin – 1995 Colinde și obiceiuri de iarnă – 1996, relansat în 1999 cu corala Teofora Ziua Vrăjitoarelor – 1998 Colinde – 2000 Spiritus Sanctus – 2003 XXII – 2007

Singles și altele

1989 – 1989 Brigadierii – 1989 Buletin de știri – 1989 Doi prieteni/Ana – 1990 Capra/Lui – 1995 Clasa muncitoare & Batacanda – 1996 Steaua & Urare/Bucuria Crăciunului – 1997 Cântecul Paștelui – 1998, video Călare pe motoare Bagă-ți mințile-n cap – maxi-single – 2000

21

Mama (Mother) – 2000, video Cargo Box Set – include albumele Povestiri din gară, Destin și Ziua Vrăjitoarelor Dacă ploaia s-ar opri – 2003, video

Nu pot trăi fără tine – 2004, video Ca o stea – 2007, video Nu mă lăsa să-mi fie dor - 2013, video

Barza Ioana-Andrada, clasa a XI-a AMAREA NEAGRĂGrigore Antipa spunea despre Marea Neagră că este unică, Ovidiu

a cântat-o în scrierile sale, iar Eminescu a adorat-o. Biologul Răzvan Popescu-Mirceni,

directorul Societăţii de Explorări Oceanografice „Oceanic Club“, spune că Marea Neagră este

o mare considerată tânără, formată în urmă cu câteva mii de ani. Lista misterelor sale este

lungă.

1. De ce a fost numită marea „Neagră“ ? Circulă mai multe legende cu privire la originea

numelui pe care marea cea izolată l-a primit în secolul al XV-lea. Unele fac referire la faptul că

marea este foarte periculoasă, că în largul ei furtunile se iscă foarte uşor şi sunt foarte violente. O

explicaţie logică este legată strict de poziţionarea sa geografică. Marea a fost curtată de greci, apoi

de romanii care au numit-o „Pontus Euxinus“ şi mai apoi de turci, care i-au spus simplu

„Karadeniz“, ceea ce înseamnă „marea întunecată, de miazănoapte“, pentru că era situată la nord de

Imperiul Otoman. În antiteză, Mării Mediterane i-au spus „Akdeniz“, adică „marea albă,

luminoasă“, pentru că era situată la sud.

2. Potopul a crescut salinitatea mării. Apa are o salinitate relativ scăzută, mai ales în straturile

superioare, de 17 la mie. Dar la origini, Marea Neagră avea un nivel de salinitate mult mai scăzut

decât în prezent. Atunci când furia apelor a rupt limba de pământ ce despărţea marea de oceanul

planetar şi s-au format strâmtorile Bosfor şi Dardanele, apa foarte sărată din vechea mare Tetis au

pătruns în apele Mării Negre, odată cu multe specii noi.

3. Sunt două mări suprapuse: una vie şi una moartă. După ce salinitatea mării a crescut, cele mai

rezistente specii autohtone s-au menţinut lângă gurile de vărsare ale fluviilor, acolo unde apa era

mai dulce. Altele nu s-au putut adapta şi au murit. „Toată această masă de vieţuitoare, nefiind

curenţi verticali, s-a aşezat pe fundul mării şi a început să se descompună, ceea ce a presupus un

consum de oxigen. Aşa se face că astăzi, în adâncuri, nu există oxigen, ci doar hidrogen sulfurat şi,

neexistând curenţi verticali, acele ape rămân aproape moarte“, explică cercetătorul Răzvan Popescu-

22

CURIOZITĂȚI GEOGRAFICE

Mirceni. Acolo trăiesc doar bacteriile anaerobe. Tocmai de aceea consideră că există de fapt două

mări: una vie oxigenată şi alta moartă. În lipsa curenţilor verticali, cele două lumi nu

interacţionează. „Tocmai de aceea Grigore Antipa considera că Marea Neagră este unică“, spune

Popescu-Mirceni.

4. Muzeul din adâncuri. Fundul Mării Negre este considerat un loc de fosilizare extrem de

interesant, tocmai pentru că, neexistând oxigen la adâncimi mai mari de 200 de metri, toate epavele

care au ajuns acolo de-a lungul timpului au fost perfect conservate.

5. Invadată continuu de specii. Marea Neagră este supusă încontinuu procesului invaziv. Navele

ce tranzitează apele aduc cu ele şi specii din alte colţuri ale lumii, ce se adaptează imediat. Aşa s-a

întâmplat cu melcul Rapana Venosa. Unele specii, care seamănă foarte bine cu meduzele, cu invadat

apele şi au dezechilibrat ecosistemul, hrana lor fiind constituită din icre de peşte. Până şi scoicile pe

care le găsim pe plajele litoralului românesc sunt „importate“ din alte mări. „Scoicile albe au ajuns

în apele Mării Negre în urmă cu 40-50 de ani“, spune Răzvan Popescu – Mirceni.

6. Are rechini! Răpitorul ce se găseşte în apele Mării Negre este cunoscut sub denumirea populară

de „câine de mare“ şi măsoară aproximativ un metru. „Este foarte rar şi foarte sperios. Din aceeaşi

familie ar mai fi pisica de mare şi vulpea de mare, întâlnite mai frecvent“, a adăugat Răzvan

Popescu-Mirceni.

7. Fertilă pentru alge. De ce pe litoralul românesc sunt mai multe alge decât la ţărmul vecinilor

bulgari? În zona ţării noastre, algele anuale se dezvoltă foarte bine, fiindcă găsesc hrana de care au

nevoie. Litoralul nostru este mult mai apropiat de locul de vărsare a Dunării în mare, iar fluviul

aduce nutrienţii cu care algele se hrănesc. „În plus, Capul Kaliakra, din Bulgaria, funcţionează ca o

barieră în calea apelor Dunării, iar maricultura din zonă favorizează dezvoltarea algelor perene“,

spune biologul. În plus, scoicile filtrează apa, care în Bulgaria este mult mai

curată.

8. Ascunde specii pe cale de dispariţie. Cercetătorii din toate zonele costiere -

Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina - au ajuns la concluzia că

160 de specii de plante şi animale marine şi costiere sunt din ce în ce mai rare

sau ameninţate cu dispariţia. În Cartea Roşie a Mării Negre găsim specii precum nisetrul, păstruga,

zarganul, steaua de mare, foca de Kaliakra, crabul de piatră, marsuinul, tonul, rândunica de mare.

9. Bomba de hidrogen din adâncuri. Gheorghe Mărmureanu, directorul onorific al Institutului de

Fizică a Pământului, spune că riscul ca aceste depozite de hidrogen sulfurat ce se află în adâncuri să

23

producă vreodată catastrofe naturale este extrem de mic. „Doar în cazul în care ar urma ceva

neprevăzut, un dezastru la care nimeni nu se gândeşte. În rest, nu trebuie să ne facem probleme“,

spune profesorul Mărmureanu.

10. Există ameninţarea unui tsunami! Există pericolul formării de valuri uriaşe şi în Marea

Neagră. Un astfel de fenomen s-a produs în 1901, în zona Mangalia. „Cutremurul a fost în martie

1901 în zona Şabla, a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi a produs valuri tsunami în

zona Mangalia. Un astfel de cutremur mai poate avea loc peste 400-500 de ani“, a declarat prof.

Gheorghe Mărmureanu, director onorific al Institutului Naţional de Fizică a Pământului. De altfel,

poveştile vechii cetăţi elene Callatis sunt scufundate sub apele învolburate ale Mării Negre.

Sursa   : http://adevarul.ro/locale/constanta/zece-lucruri-inedite-despre-marea-neagra-descopera-

mistere-ascunde-galerie-foto-1_50acdf507c42d5a6638af6e5/index.html

Prof. Grigore Mihai

AMERICA DE NORD

* Denumirea continentului a fost dată după numele

navigatorului italian Amerigo Vespucci, primul care a

descris cu amănunte pământurile descoperite.

* Fundy Bay este locul unde se înregistrează cea mai

mare maree din lume, 16,30 m (pe ţărmul Peninsulei

Noua Scoţie, Canada).

* Triunghiul Bermudelor este locul producerii unui

enigmatic fenomen natural. În spaţiul marin, de forma triunghiulară, dintre Insula Bermude, Insula

Puerto Rico şi Peninsula Florida acţionează forţe insolite, electromagnetice sau de altă natură.

În cadrul expediţiei sale, în preajma Insulelor Bahamas Cristofor Columb a zărit o sferă de foc care

a făcut înconjurul corabiei sale; în  acelaşi moment busola s-a dereglat, acul ei făcând rotiri

complete. În această regiune au dispărut inexplicabil numeroase vase,   avioane  militare şi

comerciale. La 5 decembrie 1945, cinci bombardiere care decolaseră de la Fort Lauderdale pentru o

misiune de antre-nament au dispărut în plin zbor. Avionul trimis în ajutor a dispărut în zona în care

bombardierele continuau sa lanseze mesaje.

* Groenlanda este cea mai întinsă insulă de pe Glob (2 166 086 km2, din care 410 449 km2

24

CURIOZITĂȚI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ

neacoperiţi de gheaţă) si cel mai întins teritoriu dependent (parte a regatului Danemarcei, dar care

este pe teritoriul Americii). Pe teritoriul Groenlandei se află cea mai mare rezervaţie naturală din

lume. Din imensul spaţiu al insulei, rezervaţia ocupă întreaga regiune nordica şi nord-estică.

Rezerva-ţia în care trăiesc numeroşi urşi albi, foci şi morse are o suprafaţă de aproximativ 650 000

km2.

* Canalul Panama – cu o lungime de 82 km, este canalul cu cel mai lung sistem de ecluze si cel mai

adânc din lume (12,5 m). Acesta uneşte Oceanul Atlantic (Marea Caraibilor) cu Oceanul Pacific,

scurtând distanţele dintre est si vest cu cel puţin 12 875 km. Lucrările au fost începute de Franţa, şi

continuate de SUA, fiind terminate în 1914.

* Grand Canyon – până nu demult considerat cel mai

adânc canion terestru, măsoară 349 km lungime, 6-30

km lăţime, 1 800 - 2 133 m adâncime şi s-a format pe

cursul mijlociu al fluviului Colorado (Arizona) în

rocile sedimentare şi cristaline ale Podişului Colorado.

* În localitatea Browning s-a înregistrat cea mai mare

variaţie diurnă (într-o singură zi) de temperatură (55,5°C). Situată în NV S.U.A. (statul Montana), la

poalele răsăritene ale Munţilor Stâncoşi, pe râul Marias, Browning a cunoscut în 24 de ore (23-24

ianuarie 1916) o scădere bruscă a temperaturii aerului de la +6,7°C la -48,8°C.

* Holt – orasel din SUA, în NV statului Missouri – este localitatea cu cea mai mare cantitate de

precipitaţii din lume înregistrate într-o ora: 305 mm (iunie 1907).

* Carlsbad Caverns este peştera cu cea mai mare sală: 1,2 km lungime, 200 m lăţime şi 87 m

înălţime. Este situata în SV SUA (statul New Mexico), în Munţii Guadelupe.

* Deep Bay este cel mai mare crater meteoric. Situat în provincia canadiană Saskatchewan, el a fost

descoperit pe baza unor fotografii aeriene executate în anii 1956-1957. Diametrul său e de l3,7 km.

* Valea Morții – depresiune deşertică în sud-vestul SUA în care a fost înregistrată cea mai ridicată

temperatură pe termen lung: 48,9°C la umbră timp de 43 de zile consecutiv.

* Landscape Arch este cel mai lung pod natural (88 m), situat în sud-estul statului Utah (SUA).

Înălţimea maximă este de 32 m, iar lăţimea

minimă este de 1,82 m. Din 1958 nu s-a mai

permis accesul pe pod, spre a-1 feri de

degradare.

25

* Golden Gate, simbolul oraşului San Francisco, este unul dintre cele mai lungi poduri suspendate

ale lumii: 2,7 km în lungime. Mai bine de 20 de ani a deţinut recordul celei mai mari deschideri

suspendate din lume: circa 1 280 între turnurile înalte de 227 m, susţinute de cabluri de 91 cm în

diametru; a fost dat in folosinţă în 1937.

* Un record mondial în domeniul podurilor îl deţine şi Royal George Bridge care are cea mai mare

înălţime faţă de nivelul de bază: 321 m deasupra oglinzii apei. El a fost construit în 1929 peste

Marele Canion în statul Colorado, SUA. Are o lungime de numai 268 m, cu 53 m mai mică decât

înălţimea.

* Barajul Hoover timp de 22 de ani a fost cel mai înalt baraj din lume

(are o înălţime de 221 m). Construcţia lui a început în 1931 pe fluviul

Colorado (SUA), în cea mai uscată regiune, cu clima cea mai toridă

din Statele Unite. Prin realizarea barajului s-a asigurat apa pentru

milioane de oameni, pentru irigarea terenurilor agricole din Nevada şi

Arizona, dar şi pentru producerea energiei electrice. Barajul are o

lungime de 179 m.

* După lungimea totală a podului, Pontchartrain este cea mai lungă construcţie de acest fel din

lume, care traversează laguna cu acelaşi nume pe o distanţă de 38 422 m, unind localităţile

Lewisburg şi Metairie din sudul statului Louisiana, SUA. Pe o distanţă de 8 km din parcursul

acestui pod, pământul nu se vede deloc. Construirea podului, din elemente prefabricate, a durat 14

luni şi 12 zile, darea în folosinţă având loc la 12 martie 1969.

* Şoseaua Panamericană este cea mai lungă cale rutieră din lume (15 000 km) ce străbate cele două

continente americane, pe latura vestică, spre Oceanul Pacific; are trei sectoare: Alaska Highway

(Fairbanks – Seattle), autostrada pacifică (Seattle – Tucson); Carretera Panamericana, care străbate

Mexicul, ţările din America Centrală şi de Sud (până la Puerto Montt, în Chile).

* Catskill Mountain este cel mai mare tunel. Situat în NE Statelor Unite, tunelul are un diametru de

4,1 m şi contribuie la alimentarea cu apă a metropolei new-yorkeze. Construcţia acestei uriaşe

conducte s-a desfăşurat între anii 1937 şi 1944.

* Mississippi ocupă locul I ca lungime din America şi locul III între fluviile globului. Măsoară 6

429 km de la izvoarele afluentului Missouri (3 950 km) şi este fluviul cu cele mai multe modificări

ale cursului din lume.

26

* Sequoia este cel mai înalt copac de pe Pământ, ajungând până la 140 m înălţime. Acest copac

creşte la poalele vestice ale Munţilor Sierra Nevada din California, între 200 şi 2600 m altitudine.

Sequoia trăieşte circa 5000 de ani.

* Las Vegas Stip este cel mai mare  oraş  al jocurilor de

noroc din întraga Americă şi acest fapt se datorează

inspiraţiei unui gangster care avea să inaugureze primul

club de noapte în decembrie 1946.

Sursa:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/02/20/lucruri-interesante-si-curiozitati-despre-

continentul-nord-american/

Prof. Grigore Mihai

SUCEAVA

Teritoriul actualului oraș Suceava și împrejurimile sale

au fost locuite, așa cum atestă cercetările arheologice,

din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În secolele al II-lea și al III-lea exista aici o

așezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând și puternice influențe romane.

27

HAI - HUI PRIN ROMÂNIA

În epoca migrației și în secolele următoare populația autohtonă a continuat să viețuiască pe aceste

meleaguri, iar la sfârșitul secolului al XIV-lea, Suceava este menționată drept capitală a Moldovei.

Cetatea Sucevei (u gorodea Soceavea') este menționată pentru prima dată într-un document din

10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru al II-lea Mușat (1375-1391), în care este vorba

de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept

garanție de restituire a banilor provincia Pocuția. Documentul se încheie cu textul „... Și s-a scris

cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii

Domnului 1388”. Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395.

Începând cu domnia lui Petru al II-lea Mușat, Cetatea Sucevei devine principala cetate de scaun a

Țării Moldovei, această funcție îndeplinind-o și în vremea lui Aron

Vodă (1592-1595), Ștefan Răzvan (1595) și a Movileștilor. Odată cu

Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568), reședința

domnească este mutată la Iași. Anul mutării reședinței este 1565.

Din Suceava, Alexandru cel Bun conduce țara timp de 32 de ani,

mărind cetatea și întărindu-i zidurile. În 1401, aici se stabilește și

Mitropolia Moldovei.

Epoca de apogeu avea să fie însă în timpul lui domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504). În vara

anului 1476, Mahomed al II-lea Cuceritorul își încearcă norocul sub zidurile cetății, dar rezistența

moldovenilor îl silește să se retragă. Ștefan cel Mare făcuse din Suceava un fel de creier al

sistemului său de apărare. În 1497, 21 de zile și nopți în șir, tunurile leșilor au bătut în ziduri, dar

acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forța armelor.

La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intră fără luptă în cetate, iar la 26 mai, Ioan Capturi, noul

pârcălab al Sucevei, jură credință marelui voievod care se intitulează „domn al Țării Românești și

Ardealului și a toată Țara Moldovei.” După mutarea capitalei Moldovei la Iași în 1565, asupra

orașului se așează vremuri grele, localitatea intrând tot mai mult în anonimat.

În 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre

Turcia și Rusia (1768-1774), Austria primește o parte din teritoriul Moldovei, în care se află și

Suceava (granița cu România trecea chiar pe la sud-est de oraș).

28

Timp de un secol și jumătate acest teritoriu face parte din Imperiul Habsburgic (ulterior Austro-

Ungaria), primind numele de Bucovina. Suceava este al doilea oraș ca mărime și ca importanță al

Bucovinei, după capitala Cernăuți. De asemenea, în această perioadă, Suceava îndeplinește rolul

de localitate de frontieră austro-ungară.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, orașul cunoaște o perioadă de

modernizare și dezvoltare, ce transformă vechiul târg medieval, intrat în anonimat după pierderea

statutului de capitală a Moldovei, într-un oraș important și modern din cadrul Ducatului Bucovinei.

Perioada de înflorire urbană a Sucevei se produce în timpul mandatului lui Franz Des Loges (1846-

1914), om politic austriac din Bucovina. El a îndeplinit funcția de primar al Sucevei timp de aproape

un sfert de secol, între 1891 și 1914. În această perioadă sunt construite o serie de clădiri pentru

instituțiile locale, care schimbă peisajul localității. O parte dintre

aceste edificii există și în prezent, în ele funcționând: Prefectura și

Consiliul Județean Suceava (Palatul Administrativ orășenesc, finalizat

în 1903-1904 și în care inițial erau adăpostite administrația orașului,

poliția, pompierii, o casă de economii și muzeul de istorie), Muzeul

Bucovinei (inițial sediul Căpităniei Districtuale, datând din 1902-1903),

Colegiul Național „Ștefan cel Mare” (Gimnaziul greco-oriental,

construit între 1893-1895 pe locul vechii Piețe de lemne), Spitalul Vechi (Casa publică generală a

bolnavilor din Suceava, construită în perioada 1891-1903), vechea Uzină de Apă a Sucevei.

În anul 1895, primarul Franz de Loges contractează un împrumut de 1,5 milioane de coroane

pentru electrificarea orașului, construcția canalizării, a unui apeduct și îndiguirea râului

Suceava.Franz Des Loges are un rol important și în plan cultural. El sprijină procesul de restaurare

și punere în valoare a unor monumente istorice reprezentative, coordonat de arhitectul austriac

Karl Romstorfer. În cadrul acestui proiect, se realizează lucrări de consolidare a ruinelor Cetății de

Scaun, se restaurează Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou și Biserica Mirăuți. În ianuarie 1900, se

constituie Societatea „Muzeul orășenesc din Suceava” (în prezent Muzeul Bucovinei).

După izbucnirea Primului Război Mondial, foarte mulți bucovineni fug în Moldova și se înrolează în

armata română. La data de 28 noiembrie 1918 are loc Unirea Bucovinei cu România. Astfel,

Suceava trece sub administrație românească. În perioada interbelică, orașul este reședința

29

județului Suceava (compus din trei plăși). În 1926, localitatea Burdujeni, ce avea administrație

separată până atunci, devine parte componentă a orașului. Ulterior, același lucru se petrece și cu

fostul sat Ițcani, transformat în cartier al Sucevei după al Doilea Război Mondial.

După instaurarea regimului comunist în România, orașul intră într-o perioadă de industrializare

masivă. Transformările din perioada comunistă schimbă complet aspectul fostului târg bucovinean.

Astfel, centrul localității este sistematizat, în locul multor dintre vechile clădiri, apărând blocuri de

locuințe și construcții noi. Începând cu anul 1959, în zona din lunca râului Suceava, între Burdujeni

și orașul vechi, sunt deschise câteva dintre marile unități industriale ale orașului. Ramurile

industriei se diversifică și apar cartiere noi cu ansambluri de locuințe: Areni, George Enescu, Cuza

Vodă, Zamca, Obcini etc.

După Revoluția din decembrie 1989, rând pe rând, fabricile orașului se închid sau își reduc

considerabil activitatea. Caracterul preponderent industrial al localității este înlocuit de unul

comercial. În 2010, Suceava este orașul din România cu cea mai mare densitate de spații

comerciale raportat la numărul de locuitori.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/SuceavaProf. Grigore Mihai

Boboteaza Boboteaza sau epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către Biserica ortodoxă și catolică. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin "Arătarea Domnului", adică a Sfintei Treimi.

30

Sărbători de ieri și de azi

Tradiţii de Bobotează: La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an. La Bobotează se sfinţesc toate apele. Preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce, mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.

Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.

Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi pun o rămurică de busuioc sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua

31

de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară.

De asemenea, potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub faţa de masă se pune fân, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune, sarmale umplute cu crupe, borş de "burechiuşe" sau "urechiuşele babei" (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.

Nimeni nu se atinge de bucate până nu soseşte preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinţi masa. "Chiralesa" provine din neogreacă şi înseamnă "Doamne, miluieşte!". Exista credinţa că, strigând "Chiralesa", oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfinţirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli.

Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.

Barza Ioana-Andrada, clasa a XI-a A

Prof. Smădu Georgeta

Sfântul Ioan Botezătorul

32

,,Spiritualitate şi duhovnicie împreună cu Hristos”

Tradiţii şi obiceiuri Pe 7 ianuarie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Ioan Botezătorul, numit 'Înaintemergătorul Domnului' pentru că a anunțat venirea lui Hristos, astfel că în această zi de sărbătoare nu lipsesc nici tradițiile și obiceiurile populare, Iordanitul femeilor sau obiceiul Vergelului fiind doar două dintre ele.

Una dintre cele mai esențiale tradiții este aceea de a stropi în dimineața Sfântului Ion cu agheasmă pentru a fi ferit tot anul de boli. De asemenea, această sărbătoare mai este cunoscută și sub numele de ”Sânt-Ion”, "Înaintemergătorul Domnului" sau "Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul".

Sfântul Ioan este protectorul pruncilorZiua de Sfântul Ion este o zi de bucurie, iar cine nu se veselește în această zi va fi trist tot timpul anului. Unii oameni serbează ziua de Sfântul Ion pentru că Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice.

Torontoiul sau Iordănitul femeilor este un obicei vechi, specific sărbătorii de Sfântul Ion, însă din care s-a mai păstrat doar ospățul final, ospăț ce încheie astfel ciclul sărbătorilor de iarnă.

Iordănitul femeilor avea un ritual strict, în care nevestele bătrâne le primeau în grupul lor pe cele mai tinere, le duceau la rău să le stropească și apoi făceau o masă comună. Fetele de măritat pregătesc coșuri cu băutură și mâncare. Feciorii merg și iau fetele de acasă și le duc în curtea unde se ține Vergelul. Tot ei sunt și cei ce plătesc muzicanții. În hora intră fetele ce se vor mărită în acest an și formează viitoarele cupluri, toată petrecerea încheindu-se cu un ospăț comun, care sparge perioada sărbătorilor de iarnă.

Un alt obicei întâlnit în ziua de Sfântul Ion este "Iordăneala"Mai mulți tineri care au luat de la preot, în ajunul Sfântului Ion, agheasmă de la Bobotează, merg în dimineață zilei de Sfântul Ion la biserică și după terminarea slujbei stropesc fiecare om care iese, apoi îl urează. Oamenii "iordaniti" trebuie să-i răsplătească pe urători cu bani.

Potrivit tradiției populare, după Sfântul Ion se botează gerul, adică se înmoaie frigul și începe să se facă mai cald. În popor s-a mai păstrat obiceiul stropirii cu agheasmă pentru că bolile să fie ținute la distanță tot anul în curs.

Mincă Rebeca, clasa a XI – a A

33

ISSN 2501 – 4730

ISSN – L 2501 – 4730

34