© 2011 Andrei Zbîrnea

© 2011 Herg Benet Publishers, pentru prezenta ediţie

Herg Benet PublishersStr. Dr. Burghelea 22, sector 2, Bucureşti, Româniawww.hergbenet.roeditor@hergbenet.ro

Ilustraţie copertă: © 2011 Dragoș Ilie

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiZBÎRNEA, ANDREI Rock în Praga / Andrei Zbîrnea. - Bucureşti: Herg Benet, 2011 ISBN 978-606-8335-02-5

I. Voinescu, Radu (pref.)

821.135.1-1

Tipărit în România

Rock în Pragapoeme

Prefață de Radu Voinescu

Andrei Zbîrnea

Prefaţă

M-am întâmplat, în toamna anului trecut, după o foarte în-delungată absenţă, la o lectură a Cenaclului „Euridice“. În acea seară erau programaţi să citească doi poeţi tineri. Unul deja cu-noscut, un fel de mică vedetă, cu ifose și insolenţe – poate că în parte naturale, dar sigur în parte jucate, în conformitate cu o bine cunoscută tactică de a provoca. Astfel de teribilisme stârnesc, de obicei, interesul în jurul celui care le practică. Nu numai în viaţa noastră literară și nu numai în ce-i privește pe scriitorii aflaţi la început de drum. Despre celălalt nu auzisem nimic până atunci: geniul lui Soviany de a găsi talente. L-am remarcat încă înainte de începerea ședinţei. Venise pre-gătit. Arborase o ţinută de o ușoară neglijenţă studiată, vag ex-centrică, fără să fie stridentă, ţinută în care pălăria juca un rol im-portant. Pălăria aceea cu boruri înguste (aducând un pic cu a lui Jean-Paul Belmondo din À bout du souffle), care se purta la Paris prin 2005 sau 2006, pentru ca în 2007 să devină un fel de marcă a tinerei generaţii estudiantine, dar nu numai, din toată Franţa și din Europa de Vest, cu palide ecouri și la noi. A citit. Şi a fost evident că tinerii aflaţi în sală au primit bine acea poezie din care nu lipseau lucruri știute, însă, în același timp, respirând o anume prospeţime. Un aer soft, în comparaţie cu ceea ce se practica la „Euridice“ mai înainte, de către cei care au fă-cut parte din „Generaţia 2000“, „născută și crescută“ de Marin Mincu. Se schimbă timpurile, nu-i așa, și chiar și junii o dată cu ele, pentru că, altădată, după o asemenea lectură, auditorii l-ar fi „sfâșiat“ fără cruţare. Cei din generaţia de acum au fost ceva mai calzi și mai empatici, iar observaţiile lor au avut noimă. Volumul de faţă poartă și amprenta discuţiilor de atunci. Andrei Zbîrnea a arătat în acea seară că este poet, chiar dacă

unele texte mai șchiopătau. Iar recuzita lui ușor boemă nu făcea decât să semnaleze – discret, dar fără echivoc – faptul că poezia face parte din existenţa lui, poate chiar că îl definește într-o oare-care măsură. Şi cum să fie altfel?! Undeva, însă – nu mă ocolesc să o spun în această prefaţă care sper să îi fie de bun augur –, rămâne ceva ce nu știe sau nu poate să își asume pe de-a-ntregul. I-am găsit pe loc un pseudonim care mi se părea valabil, potrivit lui, dar s-a arătat contrariat la maximum de idee... Cartea aceasta constituie un debut semnificativ. Un nou tip de sensibilitate poetică se exprimă în paginile ei. Parcimonia de mijloace nu trebuie să ne înșele asupra resorturilor poeziei pe care o vom întâlni mai departe. De mai mulţi ani am semnalat că va veni timpul unui nou romantism. Regretatul Romul Munteanu mi-a declarat, la rândul său, acest pronostic, într-un interviu pe care mi l-a acordat prin 2003, mi se pare. Cum va arăta exact acest romantism al tinerilor epocii ordinatoarelor, al telefoanelor mobile, al aplicaţiilor de mesagerie electronică sau pentru iPod și câte au mai apărut în acest timp nu reușeam să îmi figurez de-cât incomplet. Cei doi-trei poeţi la care sesizasem tendinţa nu-mi îngăduiau viziuni mai ample, mai aplicate. Pare că a trecut ceva vreme de atunci. Nu este mult, totuși, privind lucrurile la scara istoriei literare, a mișcării ideilor, a ritmurilor în care se schimbă paradigmele artistice. Cititorul va găsi, la sfârșitul textului, câteva aprecieri critice care vorbesc despre romantismul pe care îl repre-zintă poezia lui Andrei Zbîrnea. Cel care scrie aceste rânduri a avut, la prima lectură, aceeași impresie... Privind lucrurile mai atent, poate că nu e vorba de un ro-mantism, să-i spunem, integral. Lipsesc o serie de elemente ale romantismului. Probabil că mai potrivit ar fi ca, forţând sau ac-tualizând puţin limba română, să adoptăm definitiv termenul de „romanticism“. Translatat în arealul nostru lingvistic, sensul ar trimite la un romantism au second degré, în care sentimentalismul este trăsătura-cheie. Poate că, folosind într-un poem sintagma „un retro-romantic”, poetul se referă, de fapt, la sine. Volumul acesta ar fi putut foarte bine să se intituleze „Scrisori către Adela“. Ar denota încă și mai apăsat dubla referinţă cul-tural-livrescă. Am depășit etapa în care douămiiștii descopereau literatura cam pe cont propriu și credeau că o și inventează. Poezia

aceasta se vede, se simte că vine de undeva. Andrei Zbârnea este un poet care a citit. Şi care a călătorit în Praga lui Kafka. Citatul adoptat drept moto nu este din Scrisorile către Milena, ci din altă parte, dar este limpede că a fost influenţat de emoţia de a se fi plimbat pe aceleași străzi cu autorul Castelului. Iar Adela este – și aici, ca și la Ibrăileanu – numele pentru o iubire univocă. Scriso-rile – ei, bine, iată unde găsesc eu că este prezent spiritul veacu-lui! – nu sunt epistole obișnuite (mai sunt, oare, obișnuite azi?!). Sunt mesaje de e-mail, iar retorica lor austeră și o tăietură mai directă a frazei ţin de stilul acesta atât de incriminat atunci când se impunea în existenţa noastră. Prin comparaţie cu lentoarea dis-tilat-savantă a scrisorilor, cu literaturitatea tradiţională a acestora, care le dădeau valoare și le umpleau de spirit și de estetism, textele mesajelor de poștă electronică păreau în primul rând ultraje aduse în esenţă sensibilităţii, dincolo de educaţie, bun-gust și așa mai departe. Ce se reproșa acestor mesaje? Lapidaritatea extremă. Pragma-tismul (aproape utilitarism, dacă mă pot exprima așa); adesea, cel care scrie exprimă prea direct și prea frust ce vrea, făcând tabula rasa mai bine de două milenii de ceremonial epistolar. Dispariţia formulelor tradiţionale de introducere, mediane și de încheiere, care ţineau de genul epistolar clasic. Lipsa punctuaţiei, renunţa-rea la majuscule, pentru incipitul frazelor, pentru nume proprii – prin urmare, o abatere flagrantă, tipică ignoranţilor, de la normele gramaticale; scrisul frumos nici nu mai intră în discuţie. Şi, peste toate, graba, implicată în tot ce am enumerat până aici, parcă denotând un interes aproape nul pentru fiinţa din carne și oase ascunsă în spatele unui ID. Cât despre poezia din aceste mesaje – chiar atunci când comunicarea se făcea sau se face între două persoane care se presupune că se iubesc –, ce să mai vorbim?!... Andrei Zbîrnea întoarce toate aceste păcate ale e-mail-urilor în baze ale unei poetici cumva inovative. Printre consecinţe – toc-mai prospeţimea despre care vorbeam mai sus. Un tânăr din cel de-al zecelea an al mileniului al treilea trimite scrisori unei iubite imaginare, o fată din Macedonia, care poate că există cu adevărat și a și fost chiar întâlnită în împrejurări fugitive, undeva, în Pra-ga, într-o croazieră pe Vltava... Deja de aici, cum se vede, începe poezia și nici nu aș dori să merg mai departe în decriptarea reţelei

de legături dintre aceste stări juvenile și text pentru că ar fi păcat să răpesc plăcerea de a se pronunţa a criticilor de întâmpinare. Ce are probabil încă mai surprinzător la acest debut, într-o oarecare măsură eclectic, pentru că unitatea stilistică între cele trei cicluri ale volumului pare destul de relativă – dar asta nu apare neapărat ca un defect – este infuzia de motive și teme venite din-spre muzica rock și dinspre textele acesteia. Celor care au crescut cu Smoke on the Water (Deep Purple), cu Child in Time (idem), The Courts of the Crimson King (King Crimson), Wish You Were Here (Pink Floyd) ori The Gates of Delirium (Yes) vor fi uimiţi și bucuroși să constate interesul pe care muzica anilor ’70 îl trezește generaţiei actuale. Preferinţele poetului tânăr ajung, bineînţeles, și mai încoace, la grupuri precum Metallica, Therapy?, Savatage sau Anathema. Or, asta înseamnă deja un segment ce cuprinde minimum trei generaţii. Poeziile din ciclul intitulat „rock“ poartă amprenta unui spirit care amintește de un „rebel fără cauză“. Au duritatea de metal a temelor din textele formaţiilor rock, nu și infantilismul acelora. Ca și cum fiara se îmblânzește în faţa frumuseţii lumii și mai ales atunci când este supusă de forţa irezistibilă a iubirii. Nu este de trecut cu vederea compoziţia pe structuri inspirate de muzică (de albumele discografice, mai precis) a ciclului „rock“. Piesele poartă un generic anglo-saxon, track, în cazul nostru, de-numire pentru pistă audio și, prin extensie, pentru o piesă muzi-cală distinctă de pe un disc. Poemele care conţin înaintea titlului propriu-zis această denumire sunt în număr de nouă, la care se adaugă un intro și două outro (outro este o parte plasată în finalul unui cântec, în opoziţie cu intro, care nu mai trebuie explicat, cred), dar și alte bonus-track-uri. Andrei Zbîrnea îmi închipui, așadar, că face parte dintr-o ge-neraţie preocupată de această muzică. În mod neașteptat, poate, pentru că ea ar fi putut să rămână ancorată definitiv în mentalul generaţiilor marcate de festivalul Woodstock și de formaţiile rock ale deceniilor al optulea și al nouălea ale secolului trecut. Dacă el o prizează și o cunoaște, cu certitudine mai sunt și alţii. Literaţii ale căror opinii critice sunt inserate la finalul cărţii apreciază cu entuziasm poezia din Rock în Praga. Unul este aproa-pe congener cu autorul acestui volum, doi dintre ei fac parte din

generaţia aflată între cea a lui Andrei Zbîrnea și cea care s-a format în perioada de glorie a rock-ului. Şi dacă lucrurile stau așa, există șanse mari ca formula pe care o propune Andrei Zbîrnea să placă și acestora din urmă: generaţia mea, mai pe șart, dar și celor mai „bătrâni“, adică aceia care făceau muzica aceasta atunci când noi eram adolescenţi. Andrei Zbîrnea reușește să spună multe cu mijloace puţine. Ciclul ultim al cărţii, intitulat „iederă“, conotează sensuri mai profunde decât pare la prima vedere, iar rolul lui în economia cărţii este unul major, constituind una dintre cheile volumului și o poartă importantă către tipul de lirism pe care îl aduce cu sine (încă o dată, nu adâncesc pentru că nu doresc să intru pe teri-toriul cronicii literare). Unii cititori îl vor găsi invocat pe Kafka mai mult formal, vor conchide că rapelurile către textele acestuia rămân mai mult elemente de decor poetic, cu toate că nu se poate contesta sinceritatea celui care le aduce în pagină. E, după mine, la fel de adevărat că și alte motive apar mai mult ilustrativ, in-clusiv motourile din textele formaţiilor rock. Dar numai simplul fapt că acestea sunt integrate în substanţa textuală a mesajului acestei cărţi, privite atât în fiecare poem în parte, în fiecare ciclu, cât și în ansamblul său, constituie o performanţă demnă de toată luarea-aminte. Să nu uităm că ne aflăm în faţa unui debut! Care probează însă stofă autentică de poet. N-aș putea spune că lirismul pe care îl aminteam mai sus și care se prezintă ca o marcă a cărţii este instituit de Rock în Praga. Sentimentalismul acesta, de tip „retro-romantic“, îl intuiesc a fi în bună măsură caracteristic multora dintre tinerii timpului de astăzi, l-am întâlnit presărat pe ici-pe acolo în diverse producţii poetice – și nu numai în ultima vreme –, dar îmi place să cred că Andrei Zbîrnea îl cristalizează în poezie mai bine decât au făcut-o alţii. Semnele de bună receptare vor veni atunci când cititorii tineri se vor recunoaște în portretul interior creionat în aceste poeme.

Radu Voinescuiulie 2011

Adela

To jest ruze udelana z kuze. / Uite un trandafir făcut din piele. (Kafka, Jurnal)

* * *

from: andrei.zbirnea@gmail.comto: noreply@adela.mk

știu că nu vorbești româna, dar oricum îţi scriu. acest mail nu va ajunge niciodată la tine. de fiecare dată când dau send, îmi apare o eroare de conexiune. sunt aproape convins că te-ai întors la bitola, în macedonia. nu mai știu nimic despre tine. când erai în tura de seară, eu scriam poeme pe vltava. oare te văzusem? ne-am cunoscut la praga, era douăzeci și șapte martie două mii zece. sau, cine știe…

îmi amintesc tot

magazine de porţelanuri, suveniruri, fulare cu bohemians pra-ga 1905, matrioști cu george w. bush, expoziţii de dalí și mucha, muzeul figurilor de ceară, crosa lui jaromír jágr, muzeul torturii, berea cehească, micile răutăţi legate de trecerea slovaciei la mone-da unică euro, coroana cehească, istorică și puternică.

era o zi ploioasă

mă plimbam pe străzile acelea înguste. căutam un loc unde să mă adăptostesc, căutam, doar căutam. doarcăutam doarcăutam. ploaia îmi măcinase carnea, doar oasele mele erau încă întregi. hotelul beránek, unde eram cazat, se afla la o distanţă considerabi-lă, iar banii de metrou se terminaseră de ceva vreme. renunţasem la o invitaţie la teatrul naţional din partea unor fanatici religioși pentru a te întâlni. ultimii bani, suveniruri pen-tru cei de acasă. și tu, tu Adela, tuAdela tuAdela.

am intrat

m-a întampinat o colegă de-ale tale, blondă, cu ochii verzi. nu era genul meu. tu erai undeva mai în spate… mi-ai zâmbit, văzându-mi hainele ude. mi-ai oferit un prosop, cred că era galben. primul meu gând a fost să te invit la dans, dar mi-am dat seama că nu era nici locul și nici momentul potrivit.

oricum

acesta e genul de vreme pe care o prefer în vacanţe. umezeală, ploaie, sunetul ploii, oameni ascunși sub copertine mucede. vre-mea asta aduce liniște. liniștea aduce liniște. apoi am reușit să avem un dialog, cred că de fapt singurul nostru dialog. am vorbit despre macedonia, despre românia. ai pronunţat macedonia și gândul m-a dus imediat la goran pandev de la internazionale milano. ai zâmbit, puţin timidă.

tu nu îi ştiai nici pe mutu nici pe chivu

n-am vrut să vorbim despre artă, poezie, praga sau protecţia mediului. n-ai vrut să vorbim despre modă, coco chanel sau vân-turile care bat în munţii din macedonia. erai pur și simplu Adela, de aceea nici măcar nu m-am chinuit să îţi reţin numele. rămâne între noi, aveţi niște nume foarte com-plicate.

dar

ploaia se oprise. eu continuam să alternez între brelocurile karlův most și vitrinele cu tricouri i love praga. mintea mea lucra la turaţie maximă. a doua zi, croaziera pe vltava. voiam să fii și tu acolo.

Referințe critice

Andrei Zbîrnea este, în cele din urmă, un romantic, ce recom-pune din cioburi o biografie sentimentală. E ciudat să descoperi la un poet tânăr de la începutul secolului XXI ceva din înflăcărările, dar și din tonul tandru și demodat al lui Jacopo Ortis. Cititorul volumului Rock în Praga  îi va accepta candorile pentru că nu e nimic trișat sau mimat în vocea lui. Andrei a scăpat de bovarismul atâtor poeţi tineri și acum este pe cale să se descopere, să-și lim-pezească vocaţia. Îi doresc ca versurile sale să păstreze peste ani, vorba lui Leopardi, o urmă a sentimentelor și a senzaţiilor trăite, pusă acolo „întru păstrare și supravieţuire, ca în custodie”, fiindcă acesta e unul dintre lucrurile minunate pe care le poate face pen-tru noi poezia. (Claudiu Komartin)  Adela lui Ibrăileanu își dezmorţește piciorușele și urcă pe sce-na rock. Aici își dă seama că e o nouă Adelă, kafkiană, fumegândă, când delicată, când plată. Femeia ideală există, însă poetul e atât de subtil – probabil cel mai subtil din ultimii ani –, încât ea nu mai știe cum să-l ia. O zăpăcește – de la tenis, la fotbal, apoi brusc la ploile din Macedonia și la versuri din melodii rock. Şi o ironie de-a dreptul genială, placată cu nostalgie culturală, ba chiar și cu melancolie. De-a dreptul seducătoare o asemenea artă nici prea artificială, nici prea de stadion. Cu un metabolism excepţional, poezia lui Andrei Zbîrnea ronţăie prezentul și istoria, fără să acu-muleze pic de celulită verbală pe șolduri. Ba mai mult, poetul e capabil să scrie zeci de pagini pe o temă cu variaţiuni fără să devi-nă monocord, plicticos. N-aș fi crezut să mai fie posibil așa-ceva după atâtea experimente obosite. Vine o poezie nouă, pe un cal aprig și de rasă! (Felix Nicolau)

Rock în Praga de Andrei Zbîrnea e un volum de poezie con-struit din trei părţi: „Adela”, „Rock” și „Iederă”. Prima parte e un ciclu de poezie narativă despre o fată pe care o cheamă, de fapt, Sînziana. Un ciclu scris cu gîndul la ea și pentru ea, de aceea textul ajunge la sfîrșit la Sînziana și chiar și Adela se transformă în… Sînziana. Poezie de dragoste imaginară, pentru că eul liric își cam reinventează personajul după cum dorește și visează poetul. Partea a doua, „Rock”, e ca un album muzical, un CD rock cu 13 piese: introducere, intro, 9 texte cu motouri citate din formaţii rock (ceea ce-mi amintește de romanul „Playlist (pentru sfîrșitul lumii)” de Mihnea Blidariu, vocalistul formaţiei rock Luna Ama-ră), o încheiere și un „outro”. Citatele sînt din KISS, Metallica, Deep Purple, Savatage, Anathema, The Doors, REM, Therapy? și Pink Floyd. A, să nu uit, în ultimul poem rock Obama îl omoară pe Osama… adică invers. Partea a treia, „Iederă”, se încheie cu al doilea „outro”, astfel Rock în Praga închizînd cercul și formînd un fel de om de zăpadă învăluit în iederă, cu „Adela” pe post de cap. Poezia lui Andrei Zbîrnea e sprintenă și proaspătă, vioaie și jucăușă și se citește ușor și cu plăcere. Lectură faină! (Mihail Vakulovski)

Cuprins

Prefaţă .................................................................................... 5

Adela ..................................................................................... 10*** ......................................................................................... 11îmi amintesc tot ................................................................... 12era o zi ploioasă ................................................................... 13am intrat ............................................................................... 14oricum ................................................................................... 15tu nu îi știai nici pe mutu nici pe chivu ............................. 16dar ......................................................................................... 17vltava ..................................................................................... 18bitola (macedonian: Битола  [‘ bitɔɫa] .................................... 19acest mail nu va ajunge niciodată la tine ........................... 20și ........................................................................................... 21braţele Adelei ....................................................................... 22copacul și Adela .................................................................. 23kafka ..................................................................................... 24only a masochist could love such a narcissist ..................... 25lecţii de tango ..................................................................... 26alge albastre ......................................................................... 27requiem pentru adela ............................................................. 28sînziana ................................................................................. 29poezie pretutindeni. poezie în paste, poezie în paiul din care sorb limonada, poezie la trei mese mai încolo, în încăperea cealaltă ... 30gândurile mele sunt departe, e clar că nu mai resimt mirosul de clor pe retină ................................................................. 31adela duce farfuria din care savura acum câteva minute ......... 32

respiro .................................................................................... 33o revăd pe adela .................................................................... 34e momentul să îi arăt textul ................................................... 35dialog (ne)poetic .................................................................. 36cobor scările ........................................................................ 37a treia oară. mai e mult până la recordul de cinci ................ 38

rock ..................................................................................... 39ai ajuns aici… nu te speria ..................................................... 40intro ....................................................................................... 41track unu: (o siluetă) .......................................................... 42track doi: (ar trebui să te obișnuiești cu finalurile fericite) ... 43track trei: (machiajul nu rezistă) ........................................... 44track patru: (apropie-te) ........................................................ 45track cinci: (străpunge visează remix 2005) ............................. 46track șase: (încearcă) .............................................................. 47track șapte: (păcate) ............................................................... 48track opt: (RM 17) ................................................................. 49track 9: (terapie) ................................................................... 50osama killed obama ............................................................ 51outro unu: ........................................................................... 52

iederă ................................................................................... 53espresso ................................................................................. 54zid ......................................................................................... 55tramvai .................................................................................. 56child in time – iederă MIX ................................................. 57în anglia iedera era considerată divinitatea feminină .......... 58recviem ................................................................................. 59bărăgan ................................................................................. 60iederă ..................................................................................... 61outro doi: ............................................................................ 62 Referințe critice ................................................................... 63