Post on 30-Dec-2014
TURfl POPÔ ° 1 i * J . -
„LUMINEAZÄ-TE ŞI VEI FI ; VOEŞTE ŞI VEI PUTEA.' C. A, ROSETTI
Director : GENERAL NICOLAE PETALA REDACŢIA, Belul Elisabcta, 36 B U C U R E Ş T I , 19 IUNIE 1927 ADMIMSTR., B-dul Elisabeta, 36
ANUL VI I . Nr . 202 Apare în flecare Duminecă
FAMILIA SI PATRIA de LEONTIN ILIESCU
D u p ă victoriile lui Napoleon B o n a p a r t e , P rus i a nu-şi pu tea r ă b d a umilinţa. E a îşi cău ta omul, care să-i spori-ască p u t e r e a şi să-i p regă-tiască măr i rea . Omul providenţ ia l nu zăbovi p rea mult să se e ra te sub soare . E l porni să p ropovăduiască solidaritatea germani lor , pe la începutul veacului al 19-lea, sau, ca să fie mai lămuri t , în anul 1807.
Acest om a fost Fichte, marele g â n d i t o r al Germaniei . P r in învă ţă tur i l e sale, el pregă t i ven i rea lui B ismark şi t r iumful spir i tului german, biru i to r la 1870.
Dar piscuri le d a u to tdeauna aceeaşi s enza ţ i e , pe care o dă pr iv i rea în abisur i . Cel ce se urcă pe culme, cade cu a tâ t mai r epede în abis, cu cât urcuşul i-a fost m,ai r epede şi mai neaşteptat.
Garman ia a cu teza t s a ş i m ă s o a r e p u t e r e a şi în 1914, d a r s'a p r ăbuş i t în mai puţ in de trei ani. Gândi to ru l Fichte nu p r e v ă z u s e că Naţ iunea germană , din mila conducător i lor ei, se va îmbolnăv i oda tă de hipertrofia eului.
Care a fost sistemul lui Fichte, porn i t d in măzvanţa lui de a-şi vedea ţ a r a la apogeu ? — El a p reconiza t solidari tatea popoare lor , car i alcătuiesc şi astăzi s t ruc ta re geografică, etnică şi poli t ică a Naţ iuni i ge rmane .
In ce chip a făcut el aceas ta? —S'a gândit ta familie şi a creiat din ea nucleul pa-triotizmului german- Familiile se asociau între ele, sub forma de societăţi sportive, turistice, culturale, corale, toate având o strânsă legătură unele cu altele, toate depinzând de un centru, ale cărui ramificaţii se întindeau în toată ţara, lumea germană mişcându-se %initar şi metodic, după disciplina impusă de metropolă.
Cu alte cuvinte , micile nuclee familiale d ă d e a u formă şi consis tenţă al tor nuclee mai mari , cari, cu toatele, aveau mişcări centr ipete , adică nă
zu iau sp r e centrul de la car se insp i rau în des făşura rea faptelor lor.
Aceste societăţi, creiate din micile nuclee familiale, după ce s'au întărit în cuprinsul ţării, au pornit în lume, trimiţând şi folosind experienţa lor în toate ţările pământului, şi astfel Germania ajunsese să aibă, înainte de războiul cel mare, pionii săi credincioşi pe toată faţa globului.
După concepţia lui Fichte , Pa t r ia este marea, în care se varsă fluviile sociale şi micile r âu r i familiale, ce alcătuiesc în t regul unei na ţ iun i .
Fami l ia este o f r ân tu ră din ogl inda mar i i familii care se ch iamă Pa t r i a .
I a t ă u n sistem de padago -gie socială, la care noi, românii , am face în ţe lept lucru să ne gândim mai serios.
Planu l lui Fichte n'a da t greş , p e n t r u că n'a fost bun , ci p e n t r u că, spre nefericirea t imp de câţ iva ani a lumii, sp re nefericirea Germanie i însă în pr imul rând, epigonii nu l-au pr iceput . Epigonii, dornici de cuceriri în paguba altor popoare, *n'au înţeles că măreţia înălţării e amăgitoare, că piscul arată bucuriile gloriei, dar ascunde —printr'un fel de ironie a soartei — amărăciunile prăbuşirii.
Şi la aceasta noi, români i , t rebuie să ne gând im tot a t â t de serios, ca şi la folosirea s is temului de educaţ ie naţ iona lă al lui Fichte .
Să împestriţăm şi noi ţara cu societăţi creiate pe temelie familială, dar să ne ferim de boala ce zăpăceşte nu numai pe oameni, ci şi popoarele.
Să ne ferim de orgoliul ce şi-a p ie rdu t f râna. Să facem, deci, ope ră construct ivă, fără n ă z u i n ţ a n e b u n ă de a sgâ r i a cerul cu vârful clădirii noas t re .
N u m a i aşa familia şi ideea de pa t r i a vor fi spri j ini toarele civilizaţiei româneş t i .
Cine a re urechi de auzi t , să audă .
F A B U L A de V. M1LITARU
N u mai spun prin ce 'nt împlare,— în t r 'un lan de grîu cu mac, Se 'ntîlniră pe cărare Mămăliga de la ţară cu boerul cozonac... Nici nu mai arăt anume Ce necaz putea să frigă P e boerul zis pe nume, Care, mândru ca un Rigă, Avea drept sau nu să-şi bată J o c de-o biată Mămăligă :
— Uite ce neruşinare fără margini!.. P t i u ! la dracul!— Zise ţanţoş cozonacul,— Mămăligă imbecilă, T u mă faci să'ţi plâng de milă!... Cum? când nu eşti decât, vai: Apă, sare şi mălai, Ai curajul să mai stai I n cărarea mea pe plai?! Fiind galbenă ca luna, Ţi-ai închipuit, nebuna, Că poţi fi cu mine una?
Şi 'ntr 'o clipă cozonacul, cu albuş de ou la gură, Spuse câte bunuri scumpe are'n dulcea lui făptură; Incheindu-şi cuvântarea cu dispreţ, ba şi cu ură : — Astfel, mămăligă lată, oricum ai căta s'o 'ntorci, E 'n zadar, că tu, sărmano, bună eşti doar pentru porci...
— Minţ i ! ,—sbucni un glas alături Dintr 'un lan înalt de mături Şi-un flăcău cu faţa pâră, ca o floare-a macului, Veni 'n grabă, să răspundă astfel cozonacului:
— De-ai avea un dram de minte, Cozonacule, zevzece, — Mămăligii, — caldă-rece, — Nici măcar pe dinainte N u i-ai trece! Căci, să ştii : din câtă lume'i pe pământ — norod sărac Nici un ins, de când e veacul, n'a trăit din cozonac, Dar sunt mii şi milioane, cari, prin mine azi îţi strigă : L a oparte, cozonace!... noi trăim din M A M A L I G A !
ECHILIBRUL AL CADRILATERULUI Trebuinţa unei noui colonizări
Delà o v reme încoace, se o b s e r v ă o mişcare p r o n u n ţ a t ă a populaţ ie i minor i ta re din a-ceste pă r ţ i ale României , care emigrează în Bulgar ia , sau în Turcia.
F a p t u l în sine n u p a r e a-l a r m a n t la p r ima vedere . Dacă îl p r iv im însă d e a p r o a p e şi med i t ăm a s u p r a lui, ne dăm numa i decât seama de ceeace a r e în el îngri j i tor .
P r iv ind pieţele de desfacere, vedem o s t agna re , care descura jează . Motivele ? Pe l ângă cel principal , care-i s t a g n a r e a genera lă , u r m a r e a crizei ce b â n t u e de a t â t a t imp, este un alt mot iv foarte serios, motivul cu carac te r local pu tem spune : această mişcare a populaţ ie i minor i t a re , po rn i t ă să t reacă hotare le şi să se î n d r e p t e spre ţăr i le în car i îşi a r e obârş i i le s t rămoşeşt i , înt rucâ t zeci şi sute de familii, des rădăc inându-se din cuiburile lor, moşteni te din moşi s trămoşi, oda tă cu p lecarea lor, lasă u n gol mare , în legăturile pe cari le-au avut , în toate direcţiile, cu acei în a că ro r ap rop r i e r e îşi s ta torn ic iseră ros tu r i de viaţă . Ca să citez u n fapt r e c e n t : mai zilele trecute, 50 de familii bu lga re au pă ră s i t comuna Vişchioi (pla
sa Tur tuca ia , j ud . Durus to r ) îndrep tându-se spre Bulgar ia . Câte legătur i nu s'au rup t , pr in această s ingură dis locare !...
Cons ta tând faptele la car i mă refer, n u caut sä pledez p e n t r u o opr i re a emigrăr i lor în ţările de obârş ie ale populaţiei minor i tare , ,-eăci, în e-poca de faţă, f iecare ins doreşte să se găsească pe pământu l ţării sale, sub scutul neamulu i din care face pa r te .
Fap te le şi consideraţ i i le a-r ă t a t e p â n ă aci au ros t să lămurească u n alt fapt, care ne in te resează foarte de a p r o a p e în aceste păr ţ i ale României -mari .
In t r ' adevăr , golul l ăsa t de emigranţ i—acest gol care îngrozeş te în deosebi o anumi tă clasă socială, d i n mul t ip le punc te de vedere , — e de temut, fiind supă ră to r de pe a-cuma chiar; da r el s 'ar pu t ea umple uşor , dacă S ta tu l s 'ar gând i la r eze rva românească de peste ho tare , la acele elemente vrednice, car i a ş t eap t ă un cuvân t bun, de îmbă rbă tare , din pa r t ea g u v e r n a n ţ i l o r noştri , sp re a cere să le fie înlesni tă colonizarea în Cadri-later. S'ar acoperi astfel, cu mult folos, în toa te direcţiile, nea junsur i le pr ic inui te econo
miei acestor pă r ţ i de ţ a ră pr in p lecarea minori tar i lor .
Sute de familii de român i din M a c e d o n i a doresc să a jungă la a ş e z a r e a în a-ceasta provinc ie şi sun t ga t a să dea declaraţ i i individuale , că nu a ş t e a p t ă nici un a ju tor d in pa r t ea Sta tului , ci numai să li se dea p ă m â n t pen t ru cul tură şi locuri p e n t r u case.
Şi, în p r iv in ţ a aceasta , nu-i nici o g reu ta t e , prin plecarea a t â to r familii de minor i tar i , p r o b l e m a simplificându-se foarte mult : casele pă răs i t e pot deveni vetrele noui lor locuitori ai Cadr i la te ru lu i ; iar terenurile arabile , de asemenea părăs i te şi neproduc t ive azi, cari const i tuesc laolal tă cu disponibilităţile Sta tu lu i o ave re ce t rebuie pusă în valoare , po t fi folosite de nouii colonişti, nu n u m a i în interesul lor, ci şi în al economiei naţionale.
Deci, u n s ingur gest al guver nulu i Românie i -mar i ar restabili o s i tuaţ ie , un echilibru, ca re t inde sp re z d r u n c i n a r e şi este chiar z d r u n c i n a t p r in s tă ru in ţa de a emigra a minor i t a r i lo r din p a r t e a locului.
PETBU GH. MEGIIEA avocat, Turtucaia
CÂNTECUL POPULAR ROMANESC Vf»)
CÂNTECUL D E DOR
Cântecul de dor înfă ţ i şază marea epopee a sufletului ţărănimi i noas t re . I n el poporul satelor a re o m a r e şi nep re ţu i t ă evanghel ie , în care se poa te ceti, de la p a g i n ă la pag ină , to tdeauna , ceva nou, ma i frumos, mai mult împodobit cu nes t imatele gândi r i i şi ale inimii. Căci a exis ta t şi ex is tă încă acea p o d o a b ă nepre ţu i tă , în massele populare , acel suflet cura t , ce cu g reu poa te numi lucruri le şi faptele pe al lor nume : pudoarea . Cine n 'a văzu t obraj i ro-şindu-se, când un flăcău şi-o fată se 'ntâlnesc şi-ar dor i să-şi spună dorul ? Ţă ranu lu i îi p l a c e să-şi împutern icească sen t imentu l cu expresi i cu a-d e v ă r a t demne de cei mai mar i gând i to r i şi poeţi ai omenirii :
«Cucuie de pe hinteu, «Spune la bădiţul meu, «Ca mie nu ini-ѳ de iei »Cum nu'i lupului de miel».
(Transilvania)
O r i : -De când, bădiţă, te-ai dus, -<Eu mărgele nici c-am pus. «Nici mărgele, nici inele, «Ca să'mi fac fală cu e e.
«De când, bădiţă, te-ai dus, «Negură în carte-ai pus, «Şi în carte şi pe ea, «Şi în inimoara mea.
«Dacă dorm şi eu vr'un ceas, «Mă trezes.c cu mult necaz, «Căci pe badea'ndată'l vis «Cu dorul pe faţă scris.
«Şi vieu-i înşelător «Mă trezesc cu mai mult dor. «Câte zile vin şi trec «Tot cu dorul lui petrec».
(Transilvania)
Aceste două cântece sun t de o bogă ţ ie şi pu t e r e melodică neobişnui t de f rumoase . Se vede o construcţ ie savantă. Din execuţia acestuia din u r m ă mai ales, se poa te înţelege cum românu l duce pat i ma a s t a a iubirii p â n ă la dure re . Menţ inându-se în t r 'un desemn melodic clasic, puter e a expres ivă se desfăşură cu in tens i ta tea «Lar g ului» de Hendel . Melodia a re u n început , o dezvo l ta re temat ică şi o concluzie (finalul), ca în ori ce compoziţ ie s avan tă .
Ori : «Hai salcâm, salcâm de vară, «Pentru tine, fa Ileana, «S'a uscat iarba'n poiană
«S'a uscat, s'a spulberat, «Şi pe mine m'ai lăsat, «Cu caerul încurcat.
«Ia-mă, bădiţă, cu tine, «Nu mă lăsa ca străină, «Străină sânt între-ai miei «Dacă inima mi-o iei».
(Buzăuy
D au acest ultim exemplu, spre a a r ă t a p â n ă la câtă
*) V e d e ţ i N,. 193-201.
«Cultura poporului»
fineţe de simţire a p u t u t să se ridice sufletul ţ ă r a n u l u i român .
P e cât de putern ice sun t versuri le acestui cântec, tot atât , de n u mai mult, se poa te zice desp re melodie. Nu cunosc nimic mai nobil, mai elegant, mai fin, ca expres ie muzicală . E l înfăţ işează, la o culme epică, s'ar zice, acele t impur i fericite şi pline de măreţ ie sufletească, despre cari ne vor besc cronicile, acele chipur i de domniţe, cari ne-au r ă m a s zugrăv i te pr in monăs t i r i , u n d e totul ѳ stilizat, s intet izat . Min u n a t ă lucrare de ar tă , ce înt runeş te t o a t e p e r f e c ţ i i l e . Am adăoga ceva, — str icăm. Am tăia o notă, — i-am cu rma firul frumos ce'i dă v ia ţa .
Ce isvor de vis, de însufleţire, de inspi ra ţ ie s ă n ă t o a s ă !
I n t r u cât «Imnul veseliei» — din «Simfonia a IX-a» a lui Beethoven, în ju ru l căreia se învâ r t e ş t e cel mai m a r e monumen t muzical, pe care u n créer omenesc 1-a p r o d u s - e mai puternic , mai solid construit , mai frumos, de cât a-cest cântec de pe B u z ă u :
,,Hai salcâm, salcâm de vară" ?
D a r că u n D ' Indy în t rebuinţ e a z ă , ^ Străinul (L'Étranger) u n a d in t re operile sale de căpetenie, p r i n t r e mul te a l te teme populare , şi un cântec b re ton în în t regime :
„Duminică, „Azi e Duminică, „Trăiască vinul! ,,Dis de dimineaţă „Primeneşte-te ! „Lai, lai, la . . . . " ;
că un Weber, ta tă l „Dramei lirice", venind în Gorj la vână toa re , pe când Oltenia e r a sub Austriaci , şi auz ind :
„Foaie verde rozmarin...."
1-a pus în minuna ta sa ope ră 'Freischütz» (Corul fetelor);
că J. Cante loube ia p remiu l „Heugel" de 100,000 f r a n c i francezi, la Par is , în t r ' un concurs cu peste 30 de concurenţi , în 1927, cu o p e r a sa «Le mass» („Căsuţa de ţară") , al cărei subiect este lua t d in v ia ţa poporu lu i francez, d in centru, iar o mulţ ine de teme sunt populare , b a chiar cântece în t r eg i p o p u l a r e ;
că Beethoven şi toţi mar i i muzicanţ i s'au insp i ra t mul t şi-au t r a t a t muzica popu la ră ,
ce î n seamnă? î n s e a m n ă , precis , că toa te
aceste genii , mai îndr i tu i te de cât ori cine să vo rbească şi să ne înd rumeze , ne a ra t ă u n drum, pe care t rebuie să'l iubim şi să'l cercetăm.
de M. VDbPESCr
Cântecul nos t ru de dor ne desvăluie una d in t re cele mai boga t e la tur i ale sufletului rom â n e s c : poez ia uni tă cu muzica.
După cum aceeaşi l a tu ra ne-o desvălie d a n s u l — î n jocuri le noas t re popu la re caracter ist ice—fixând, la rându-i , o nouă însuş i re mai m u l t : simţul ritmului şi al măsur i i .
Avem astfel, ca expresi i sufleteşti, văd i te din be l şug : poezia, muzica şi dansul .
Şi aci e locul să facem demarca ţ i a în t re f rumuseţea şi cură ţenia expres ie i acestor trei manifes tăr i la ţară , şi expres ia aceloraşi manifestăr i la oraşe , în deosebi la mahala le , demarcaţie a s u p r a căreia credem inutil să insistăm, în t rucâ t o cons iderăm ş t iu tă şi obse rva t ă mai de toată lumea intelectuală, a t â t de cea delà sate, cât şi de cea delà oraşe care a r e pu t in ţa să vină în contact cu satele.
In mişcarea lor, cântecele de dor sunt, în major i ta tea cazuri lor , cân ta te încet, domol şi mult legat. Notele ţ inute sun t foarte deseori în t rebu inţate , iar glasul nu este zd runcinat, ca la dansu r i , ori cum e, câte odată , la colinde.
Cu cântecele de dor se înrudesc de a p r o a p e cântecele de jale şi, în t r 'un g rad mai depăr ta t , bocetele.
Graiul uimi popor e păstrăto r de conşti inţă naţ ională . In muzica populară t ră ieş te , dc-alungul veacuri lor , sensibilit a tea rassei .
I. S.-C.
Ceeace îna l ţă o naţ iune, ceea-ee-1 inspiră demni ta te şi t ă r i e , nu este atât desvoltarca prosper i tă ţ i i sale mater ia le , nici îmbelşugarea produselor industriei sale, nici înmul ţ i rea capit a lu r i lo r şi averi lor , nici l uxu l vieţii casnice, ci r e s p e c t u l pent ru eroii şi gloriile naţionale de orice fel, ci iubirea căt r e pământul na ta l , pent ru păst r a r ea căruia s'au lup ta t generaţ i i le t r ecu te , ci iubirea căt r e l imba şi dat ini le pământeşt i , moştenir i scumpe, rămase din vechime. Fără de aceste elemente, spir i tul n a ţ i o n a l piere, inima se sleeşte în recile speculaţiuni şi în în t repr inder i egoiste ale industr ie i şi ale negoţului .
AL. ODOBESCU (Scriitor român. 1834—1895)
Românizarea regiunii nordice a Bucovinei Colţul din sp re Nord al Bu
covinei, care odinioară era locuit de răzeş i r o m â n i de-ai voevodului Ştefan cel mare , a a juns la r u t e n i z a r e pe v remea vi t regei s tăpâni r i aus t r iace . Popula ţ ia locală zace şi as tăz i în în tunerec . în ce pr iveş te trecutul; foarte puţ ini d in t re localnici îşi mai amintesc , că sun t r ă zeşi de obârş ie românească şi că numele, pe car i le p o a r t ă unii d in t re ei, Tău tu , Creţu, Crăciun, Grigoriu, etc., sun t nume româneş t i .
D u p ă un i rea Bucovinei cupa-tr iâ mumă, guverne le r o m â n e s'au in te resa t şi au lucra t p r ea puţin, ca aceşti fii regăs i ţ i ai pa t r ie i noas t r e să fie r eaduş i la ma tca lor românească şi cu cugetul . In i ţ ia t iva p e n t r u r edeş t ep t a r ea conşti inţei naţ ionale în sufletele lor au luat-o a tunci profesorii liceului din localitate, în un i re cu alţi bun i r o m â n i ; ei cu t reeră satele şi ţin conferinţe de interes istoric-cul tural .
In anul acesta 1926-27, s'au ţ inut, p â n ă acum, în diferite păr ţ i ale provinciei , а р г о а р з 40 de conferinţe cu proecţii luminoase . , r,
Harnic i i profesori d-nii Nicolai Grămada- junior ş iVasi le J i t a ru , delà liceu, au a n u n ţ a t încă un ciclu de 12 conferinţe. Două d in t re conferinţele a-cestea au fost ţ inute în comuna Mogola, desp re : «Localităţi şi monumente istorice, în legătură cu desvoltarea istorică a poporului român» de d. prof. N. G rămada , şi de sp re «Higiena săteanului», cu p r iv i re la c reş te rea şi îngr i j i rea copiilor mici, de d. prof. V. J i t a ru .
De r emarca t este, că aceşti doi profesori , a d e v ă r a ţ i p ioner i ai românizmulu i în acest colţ nordic al Bucovinei , ne luând în seamă oboseala şi greutăţ i le , umblă din sat în sat, l ămur ind trecutul şi p r ezen tu l şi t rez ind în suflete d r agos t ea de neam. E din parte- le o puternică re
chemare la viaţă naţională a acestei părţi de ţară, în care stăpânirea străină şi praful vremilor au acoperit tot сѳ-і mai scump pentru noi: limba şi cunoaşterea obârşiei naţionale.
Conştienţi de menirea unor adevăraţi dascăli într'o regiune eteroglotă, d-nii Grămada şi Jitaru muncesc din greu, dar cu multă dragoste, pentru răspândirea şi pătrunderea culturii rămâneşti, până în cele mai puţin însemnate comune.
Afară de propaganda culturală, dusă cu atâta abnegaţie de aceşti vrednici dascăli, partea aceasta a României e vizitată, de la o vreme încoace, şi de reprezentanţi ai artei româneşti. In Maiu artişti ai Teatrului naţional din Cernăuţi au jucat, cu mult succes, comediile 'Zile vesele după războiu» şi «Un erou», piese româneşti, cari au impresionat adânc populaţia, atât prin interpretare, cât şi prin bogăţia şi frumuseţea graiului românesc. După aceea, trupa d-nei Marie Jean, sub direcţia artistică a d-lui Ovid Bră-descu, a jucat impresionanta dramă «Moartea civilă». Regretabil a fost, că autorităţile şi puţinii români aflaţi pe aici n'au făcut primirea cuvenită acestor trupe româneşti, deşi ele fac, simţit, operă de cultură şi educaţie românească.
Cu toate animozităţile inerente vieţii unei populaţii eteroglote, şi cu toate greutăţile de ordin material, cu cari au de luptat acei puţini români cari caută din răsputeri să contribuie la unificarea sufletească, totuşi se poate spune, deci, că se fac progrese uriaşe în această direcţie, S'au des-morţit multe suflete şi unele familii rutenizate încep să revină la bune sentimente româneşti.
IOAN. GH. LUCESCU.
D O I N A ( F R A G M E N T )
Te-ascult! . . . Dc pretutindeni răsună glasu-ţi blând Şi-atâta dor îmi pune în inimă şi'n gând . . . Izvoarele şi codrii, poiana şi câmpia, Au învăţat şi ele să-ţi cânte melodia. Asemenea flăcăi şi fetele — la râu,— Secerători te cântă prin holdele de grâu. Te'ngână azi ţăranul în urma unui plug Şi'nduioşezi şi boii ce trag din greu la jug . . . Ciobani, 'n urma turmei, cu pletele cărunte, Te cântă din cavale, când se cobor din munte; Iar mama aplecată pe leagăn,—lângă prag—, Te lasă moştenire odorului ei drag
Şi când în munţi, o doino! tu rio să mai răsuni, Se vor scula din groapă sărmanii mei străbuni; — Vor plănge-atunci cu hohot al morţilor norod Şi te-or cânta ei, doino, în stihuri de prohod
Pentru român, tu, doino, eşti jalea de pe strune, Eşti freamătul din holde când soarele apune—. Eşti dorul de viaţă ce înroşeşte macii Prin cari aiurează în noapte pitpalacii. Eşti aburul din brazdă, eşti dragostea de glie, Eşti-în amiaza zilei-un tril de ciocârlie. Esti murmurul şăgalnic din limpede isvoare, Eşti suliţa de aur din razele de soare. Eşti legământul tainic ce l-au făcut haiducii In chiotul răsboinic din mijlocul răscrucii. Eşti împletirea vieţii cu focurile-aprinse, Eşti bogăţia verii din şesurile'ntinse. Eşti lacrima curată ee-o simte'n sfârcul genii, Eşti floarea care creşte în margina poenii. Eşti toată poezia din floarea de cais, Eşti . . . tot ce-au vrut bunicii în cel din urma vis.
Eşti dorul care-l poartă pe sub ferestre stinse Când farmecul iubirii în vraja lui îl prinse . . . Eşti taina care trece, uşor, prin miezul nopţii, Eşti şoapta ce i-o spune iubita 'n pragul porţii. Eşti zâmbetul fetiţei plecată după mure, Eşti glasul care-l chiamă, în urma-i, prin pădure . . .
Eşti plâns de sălcii crude plecate peste râu, Eşti vântul care trece prin holdele de grâu. _ Eşti ciripitul vesel din faptul dimineţii, Când în grădina verde sosiră cântăreţii. Eşti bucuria verii când vin voioşi cocorii, Eşti dragostea de viaţă din ritmul lin al horei. Eşti ropotul chindiei, eşti şoapta de caval Ce'ngână'n faptul serii al râurilor val. Eşti cer senin de vară culcat în fund de ape, Eşti turma de mioare venită să s'adape. Eşti sufletul grădinii când îi rodeşte floarea Iar pe'nserate-i cântă, în crâng, privighetoarea. Eşti lunca smălţuită în boabe mari de rouă. Când soarele o scaldă într'o lumină nouă. Eşti şopotul din frunze din bolţile de fagi Când îi vorbeşte'n taina de locurile dragi. Eşti-după grea furtună-un răsărit de soare Care-i sădeşte'n suflet o nouă sărbătoare
* * *
. . . O! e mult mai bine acuma, în vechiul meu ogor, Că pot pământul nostru cu zarea să-l măsor Azi plâng eu tine, doino, în şopot de caval, Iar noaptea mă îngână al râurilor val . . . A răsărit pe ceruri şi pentru noi un soare Şi s'a 'mbrăcat tot neamul în strai de sărbătoare . . . Şi astăzi, tânguirea din glasul unui neam S'a preschimbat, cu tine, în cel mai sfânt balsam .. .
EM. C. PASCULESCU-ORLEA
2 „CULTURA POPORULUI"
ZIUA EROILOR L A A R A D
Cuvântarea căpi tanulu i Popovic i , — 0 cuvântare 'care m e r i t ă să fie cunoscută decât mai mul ţ i români
Ziua eroilor a fost să rbătorită, în Arad, in chip pu ţ in obişnuit . Măreţia să rbă tor i r i i acesteia se da toreş te societăţii «Mormintele eroilor*, care, aci la noi, a r e în f runte pe unul d in t re mili tari i însufleţiţi de t rainice idealur i neînt inate . A-cest f runtaş al sufletului românesc, este căp i tanul N. Popovici, unu l d in t re puţinii eroi r ămaş i în v ia ţă din memorabilul Regiment 9 de Vânător i .
De când căp i tanul Popovic i se află în f runtea acestei instituţi i na ţ ionale , lucruri le au lua t calea lor adevă ra t ă şi e-fectele n u vor în tâ rz ia , dacă bineînţeles oamenii — mai mulţi răi , decât bun i — nu'l vor îm-pedica în rea l i za rea scopuri lor f rumoase, pe car i le u rmăreş t e . Dăm aci c u v â n t a r e a ros t i tă de d-sa, în sala Pa la tu lu i cultura l , care, în aceas tă zi cu toa tă însemnă ta tea şi frumuseţea să rbă tor i i , a fost mai goa lă ca ori când şi, în chip firesc, p r ic inui toare de amără ciuni, mul tora .
P r ă z n u i n d pe vitejii Neamului, s-ar cuveni să Ie ridicăm osanele în f raze de inspi ra ţ ie pioasă, cu evlavia profundă a sufletelor nepr ihăn i t e . Şi nu găs im în suflete curăţenia, în c a r e să sălăşlui-ască evlavia şi p ie ta tea sinceră, fiindcă sufletele noas t r e se simt încă tuşa te de păca tu l uitări i acelora pe cari îi p răz-nuim. Fiindcă.... i-am uitat... In g o a n a d u p ă averi , în goana d u p ă glorii efemere m ă s u r a t e în n u m ă r u l plăceri lor egoiste, în a r iv ismul feroce al vremuri lor de cumpli tă r ă s t u r n a r e a valor i lor omeneşti , noi neam ui ta t eroii. Osemintele lor zac împrăş t i a t e şi as tăzi , op t ani dela războiu , pe câmpur i le morţii , pe câmpuri le vir tuţ i i , u i ta te de toţi, fără cruci, fără în semnare , p r a d ă viscolelor şi p r a d ă câinilor f lămânzi. Din lungul şan ţu r i lo r acoper i te de bălări i , din v ă g ă u n i l e fă ră fund şi de pe creştetele munţilor, din toa te păr ţ i le fostelor fronturi ale cumpli tului r ă z boiu, d u h u r i răs le ţe se ridică în m i r e a z m a P r imăve r i i , suflete t rud i te cari îşi caută o-dihna, cărora noi cei vii n u le-am pri lejui t această odihnă, nici pr in modes ta des lega re creşt ină pe care p reo tu l o citeşte şi la căpătâiul celui mai n e î n s e m n a t cerşetor. Din lumile pe car i ochiul nos t ru nu le vede, d a r sufletul le simte, aceste duhu r i p o g o a r ă între noi, sun t astăzi aci p r in t re noi şi, cu p r iv i rea b lândă de mar t i r i nerăsplă t i ţ i , ne dojenesc. Nu simţiţi cum şoptesc în u r e c h e a sufletului nost ru cuvân tu l lor umil şi smerit, cum v i b r e a z ă în aer deas u p r a n o a s t r ă cuvân tu l lor mister ios ? Şi este cuvân tu l lor ca şi cuvân tu l subl imului Christ , spus j idovilor car i îl r ă s t i g n i r ă pe cruce : «Ce v-am da t vouă şi ce mi-aţi făcut mie »
Şi iată de ce sufletul nost ru as tăz i n 'a re p r i h a n a inspiraţiei , ca re să înal ţe osanale în aceas tă zi de mare praznic , acelora car i au murit , ca să pu tem p răznu i noi cei vii în Aradu l r omânesc dela g ra niţa de Vest a ţăr i i .
In z iua aceas ta de praznic searbăd pr in l ipsa de entuziasm vechiu românesc , mă în t reb , cu melancolia emoţiilor t răi te cu opt ani mai îna in te : Unde sunteţ i v r emur i drag i , când sufletul n ' avea ho t a r e în manifestări le lui na ţ ionale ? U n d e sunteţ i v r emur i d r ag i din v remea când ochii s t ră lu-ciau de dumnezeieş t i s trălucir i , sub frunţile înf ierbânta te ale celor cari îşi c â n t a u marşurile răsboinice în cari îşi t râmb i ţau în lumea la rgă idealul şi visul de veacur i al Poporulu i românesc . Sau poa te s 'a r u p t coarda aceea, care vib r e a z ă în suflete pen t ru sent imente alese şi v i r tu ţ i ? Să fi reuşi t ura , p izma şi pa t ima să d i s t rugă în noi orice fărâmă din u r iaşu l suflet al E rou lui dela Tebea ? Suntem noi biete maşini lipsite de schân-teia dumneze iască a bucuriei întregi , a en tuz iasmulu i pl in?
Dar nu ! Ar fi o g reşea lă . E încă aşa de vie în sufletul meu amint i rea scenelor t ră i te în v remur i le de cumpli tă oţe-lire a carac tare lor şi energiilor. Din noianul amintir i lor se despr inde în faţa mea icoana unui sat din Bihor : Cherpenet , în t re Crişt ior şi Vaşcău. E seară. Un bata l ion din Regimentul 9 vână to r i trece pe d rumul satului , g r ă b i n d u - ş i paşii în u r m ă r i r e a v ră jmaşu-şului, pe care-1 lovise de moar te la Dealul m a r e şi Criştior, iar acum se r e t r ă g e a înspă imântat spre Vaşcău. In marg inea drumulu i , în noroiu, e înge-nunchia tă o femeie b ă t r â n ă .
P r i v i r e a ei, încleştată în albas t ru l ceruri lor şi mâinile î m p r e u n a t e spre rugăc iune , le ţ ine sus d e a s u p r a capului. Din ochi îi cu rg lacrimi şi glasul ei m u r m u r ă î n g r o z i t o r d e a d â n c şi plin de c ă l d u r ă : „A-jută-le, Doamne; Doamne Dumnezeule ! ajută-le, ca să facă România mare!... «Un batal ion de vână to r i a t resăr i t şi, împăr tăş i t cu h r a n a clipei, a dus i s b â n d a depa r t e în lungul unei ţări....
Se face noapte . Bata l ionul s'a des făşura t în linie de bătaie în marg inea sa tului . In faţa companiei căpi tanului Popa , azi maior în Dobrogea, a p a r e o fantomă albă, îna in tând obosită sp re r â n d u r i l e oştirii româneşt i . E fata popii din satul vecin, ca re vine să ne comunice u n d e sunt t rupele şi tunur i l e v ră jmaşe din f a ţ a noas t r ă . Din pieptul ei se prel ing pe albul hainei picătur i de sânge, ţâşni te din r a n a proaspătă.. . .
Am t recut Tisa. Facem legăt u r ă cu cehii la Miskolcz, în satul Belsöböcs. Cehii se ret rag , fără să ne dea de veste. Duşmani i îna in tează . Suntem înconjura ţ i . Se dă ordin de r e t r a g e r e . Trupe le se r e t r a g repede , conştiente de primejdia în care se găseau izolate de ar ipi . Totuşi pe linia în tâ i o mit ra l ieră seceră valur i , valuri de duşmani , şi a tacul v r ă j m a ş se îneacă în sângele său. Ne r eocupăm poziţiile. Mitral iera a amuţi t . Cu mâinile încleştate pe ea însă, găsirn pe capora lu l Ghiţă Constant in, mort , s t r ă p u n s d e ş a i s p r e z e c e g loan ţe în u m ă r şi piept. Mur ise îna in te de a se fi i sprăv i t g loanţe le din mit ra l iera sa. Fusese mor t de când se d ă d u s e o rd inu l do r e t r age re , da r mâinile lui con t inuase ră să conducă mitra l iera , care opr ise atacul duşman . Murise t rupul lui, d a r sufletul, în sup rema sfor ţare de voinţă, cont inuase să impr ime braţe lor , în mod automat, v ia ţă şi vitejie, deveni tă instict reflex pr in dragos tea caldă de Neam şi Tară . Ne _ am făcut cruce, îngroz i ţ i de puter ea lui Dumnezeu , şi am mărturisi t , că duhur i le s trămoşilor noş t r i ne conduc vitejia...
C ă p r a r e Ghiţă Constant in, d r a g flăcău gor jan, care m-ai însoţ i t din unamie -nouă- su te -şap tesprezece din Moldova la Ceta tea Albă, şi din Cetatea Albă deacurmezişu l Ţări i româneş t i la Tisa şi la Mische-lcz, i a r tă -mă! Căpra re Ghiţă Constant in , ia r tă-mă ! Osemintele tale zac şi as tăz i în pustiul n is ipur i lor dela Miskelcz. Tu, n'ai nici cruce, nici însemn a r e la căpătâ iu . Te-am lăsat în câmp, fiindcă ne-am dus mai îna in te . Şi astăzi , noi cei vii, bieţi pi t ici ,ur iaşi în vorbe mori, îţi s t r igăm cu guri mincinoase osanale , da r te u i tăm mai în-na in te de a ne ridica dela banchetul deşer tăciuni lor noas t re . C ă p r a r e Ghiţă Constant in, iar-tă-ne pe toţi ; vor veni v remur i mai bune , când genera ţ i i recunoscă toare te vor cânta în b a z m de F ă t frumos...
Şi câţi Constant in i n 'avem cu toţii! Grăind adevăru l , am v r u t ca gându l nos t ru să se în toarcă în v r e m u r i şi să recunoaş tem sincer nepăsa rea noas t ră , faţă de aceia pe cari i-am numi t E r o i ai Neamului . Să fie, ca r ecunoaş te rea aceasta să însemne căinţa în care renaş te Sufletul românesc cel a d e v ă r a t ; să fie ca recunoş t in ţa noas t ră faţă de Eroi i Neamului să însemne n u cuvân t de osanale şi de şa r t e p reamăr i r i , ci un îndemn nou spre ideal, îndemn de fapte vrednice de Ei.
Căci iată a sosit vremea, când t r ebue să ne trezim din amor ţea la în care ne obicinui împl in i rea minuna tu lu i nos t ru vis al României mar i . A sosit v r e m e a să înţelegem, că sufletul, în ca re nu se mai făuresc visur i şi idealuri , e suflet da t pierzăr i i . Neamul care tron e a z ă pe lauri i izbânzii , fără să-şi fi creiat noui ros tu r i şi idea lur i p e n t r u viitor, e neam sor t i t vieţii de t rân tor , pe care îl d i s t ruge însăşi îmbu iba rea sa în plăceri . Un neam fără idealuri noui şi noui în viitor, este asemenea pietrei de moară , ca re neavând g r ă u n ţ e pen t ru măcinat , se macină pe sine însăşi .
A sosit ceasul ca să sădim în s u f l e t u l nos t ru s ă m â n ţ a idealului vii torului , îndrumân-du-ne sforţări le în t runi te , frăţeşte, sp re împl in i rea acestui ideal. I a r idealul acesta este în t ă r i r ea şi consol idarea Neamului în t r 'o ţ a r ă puternică , pe care o avem mare prin jertfa acelora pe cari îi p r ă z n u i m astăzi,— ideal care se va împlini, oricât de mulţi v ră jmaş i sau pr ie teni ră i ar avea. Vrăjmaşi şi prieteni , d a r mai ales prieteni . Căci de vră jmaşi ne sunt încărca te hotare le şi nu
ne-am temut. î n c r e d e r e a noast ră în vi i torul ţări i s'a scr is în suflete definitiv, pe vremea aceea când am învă ţ a t pen t ru i n t î i a o a r ă s ă cunoaş tem valoarea reală a os taşului român. De aceea, vrăjmaşi i declara ţ i la ho ta re nu ne vor înspăim â n t a niciodată. I n să să ne păzească bunu l D u m n e z e u de prieteni , de prieteni i cei răi , cari, nesocotind idealul şi datoriile faţă de Neam şi Ţară , îşi pun t r u d a în slujba egoistelor lor interese, fără convingeri , fără r emuşca re naţ ională . Aceia, cari sun t propovădui tor i i interesaţ i ai ideilor comuniste , bolşevice, in te rnaţionale, când sunt săraci şi a totputernic i zbiri , când sun t boga ţ i sau tari....
Din v remur i bă t râne , Neamul românesc î n t r eg a fost neam de oşteni; şi as tăz i Poporul românesc este un neam de ostaşi , cu un domni tor în f runte .
Din lumi pe cari ochii nu le văd, d a r sufletul le simte, a lă tur i de noi p o g o a r ă în ceasul acesta duhur i de E r o i , cei morţ i se înfrăţesc cu cei vii, c a s ă ju re credinţă idealului românesc de înfrăţire, şi prin g l a s u l meu, cuvântă tor în zi de mare p razn i c românesc , ostaşii vechi şi noui
ai României mari trimit salutul lor mare lu i Comandan t al oştii 'ii:
«Mărite Doamne, noi cei ce Te-am cunoscut în războiu , noi cei cari simţim cu Tine, p r inos îţi aducem de laudă. Oştenii Tăi, umiliţi sub greul au ru lu i care se împrăş t ie în luxul şi oaspetele celor ce n-au fost cu Tino, şi-au plecat frunţile timizi în faţa celor o-braznic i şi îngâmfaţ i : da r oştenii Tăi, Mărite Doamne , au r ă m a s neclintiţi în j u r ă m â n t u l de c red in ţă ; oştenii Tăi sunt ga t a să p r indă armele oricând vei cere. Generaţ i i t inere ne calcă u rma , ascul tând de glasul j u r ămân tu lu i pe care l-au p u s strămoşi din strămoşi, la toa tă p ică tu ră de sânge românesc .
«Mărite Doamne, în zi de m a r e praznic , oştenii Tăi, din p r u n c până'n moşneag, iubin-du-şi Neamul şi Ţ a r a cu dragos tea renăscută , astăzi , a vremur i lo r de mari vir tuţ i , îţi s t r igă în t r 'un g l a s : Să trăieşti. Mărite D o a m n e !
«Trăiască Maiestatea Sa Regele t u tu ro r Românilor!.
«Trăiască România mare!» .
Credem că cei cari au u re chi, vor auzi.
AL . NEGURA
FACEŢI ABONAMENTE L A
„CULTURA POPORULUI"
L A Ţ Â N Ţ Â R E N I (DOLJ)
Cuvântarea rostită la mormintele eroilor
A p a t r u zecea zi d u p ă înviere, z iua când s ă r b ă t o r i m înăl ţarea , la ceruri , a celui ce a suferit bătăi , chinuri şi batjocuri , pen t ru d rep ta t e şi a-devăr , a fost. răs t igni t pe cruce, î n g r o p a t şi apoi a înviat , ziua aceasta, bogată în flori şi'n lumină, a fost a leasă de că t re Neamul românesc , pentru vecinica amint i re şi pomenire a acelora ce, ca noi au fost şi s'au dus... sacrifi-cându-şi v ia ţa pr in îndepl ini rea dator ie i .
Murit-au mart i r i i Neamulu i cu t rupur i l e găur i t e de g loanţe ori sd rob i te de schije, î n ă b u şiţi de g a z e o t răv i toare , chinuiţi şi istoviţi de boale şi mizerii , făcându-şi cea mai sfântă da tor ie d i pe lume : «datoria că t re : lege, ţ a ră şi neam».
Rămas-am noi, să ne aducem vecinie aminte de ei, bu-curându-ne de rodul jertfelor lor, bucu rându -ne că visul Neamului , v re rea strămoşilor , po runca soartei s'au împlinit.
Rămas-am noi să t ră im clipele cele mai f rumoase din v ia ţa acestui Neam, clipe plăcute, pe cari nici urmaşi i u r maşi lor noşt r i nu Ie vor putea t ăgădu i ca cele mai înălţ ă toare .
Nu t r ebue însă u i ta t că, p e n t r u aceste clipe a tâ t de înăl ţă toare , clipe de pu te rn ică mândr i e naţ ională , opt sute de mii de mucenici şi-au da t v ia ţa lor, şi-au vă r sa t sângele lor t â n ă r şi cald.
Ei umplu pămân tu l sfânt al ţări i noas t re . Mulţi ca f runza, dorm risipi ţ i ş i ' năun t ru şi din colo de hotare le României mar i , în t re stânci, în pust ietăţi de codru, sub pomii câmpiei, pe malur i de ape, l ângă d rumur i , pe Cerna, pe Jiu, pe Suşiţa, pe pământu l uscat al pustiei S t ra lsund, sub pietrele Balcanilor, în ţ ă r â n a Cherso-nului, ori în fundul apelor. Dorm acolo, cu p ă m â n t u l • în gură , cu buruieni le pe piept şi poa te fără o cruce deasupra mormântu lu i .
Ici şi colo, numai o floare, un liliac, r a m u r a plecată a linei sălcii, o candelă şi câte oda tă lacr ima dc grije a mamei, soţiei sau copiilor.
Mai pes te tot însă : p a r a gină, pus t iu şi u i ta re . Crucea aplecată în bălări i , nici o a-diere de tămâie în ziua morţilor, nici un popas de d r u m e ţ l ângă ţ ă r â n a eroului, care zace alături , nimeni, decât lăcusta câmpului , adierea codrului p ică tura de ploaie, steluţa de n insoare , r aza lunei, o a lb ină rătăci tă , ori şopâr la bălări i lor .
O n u ! Nu e drept . . Aducerea aminte şi pome
nirea numelui lor t r ebue să fie da to r i a noas t ră de căpetenie, să fie mândr i a noas t ră , să fie măr tu r i a modes tă de admira ţ ie a glor ioaselor lor fapte. Atât e tot ce mai pu tem face pen t ru ei.
Rostul zilei alese pen t ru pomeni rea eroilor noştr i iubiţi este de a cinsti, cum se cuvine, vecinica amint i re a a-cestor a rhanghe l i ai Neamului , iar nu de a da ui tăr i i pe acei ce ne-au da t d o v a d a cea mai frumoasă, exemplul cel mai pu te rn ic şi trainic, desp re ceea ce t rebue să fie : Iub i rea de Moşie, de lege, Tron şi Naţiune.
Din umezeala ţărâni i sub care zac eroii, să despr indem
acel suflu aducător de d reap tă şi ser ioasă gândi re , care să ne fie izvor de în ţe legerea faţă de datori i le noas t re .
Sâ mergem în această zi, l ângă morminte le lor; să ne î n d r e p t ă m cu evlavie paşii noştr i , sp re locurile do cari 's legate amintir i le sfinte ale acestor mucenici : Sfinţii Neamului .
Să presarăm cu flori pământu lu i , unde ştim că a curs sângele lor. Să mergem lângă morminte le lor şi acolo, plini de c u t r e m u r a r e , îngenunchind în faţa umilelor lor cruci, cu l umână r i apv:r«f, în fum de tămâie, în dăngăn i t de clopot, în suspinele orfanilor şi văduve lor , în p lângere dc mamă, să pomenim numele lor, să ne aducem aminte de ei.
O, voi, eroi iubiţ i! Cei mai fericiţi d in t re muri tori , scutura ţ i vă în morminte şi acum, când în ziua voas t ră , venim l ângă locul vos t ru de odihnă, când ne aducem aminte de voi, când în mormintele voas t re găs im şcoala cea mai adevăr a t ă a educaţ iei naţ ionale , (Sat ine pu te re şi a v â n t şi din împără ţ i a tăcerii, u n d e astăzi v ă găsiţi, veghiaţ i a sup ra Neamului nos t ru . Veghiaţi , veghiaţ i!
IV. ee. D. MURÂREŢU Căpitan în rezervă.
U ONGEŞTI (TEGÜG1)
Ziua de 2 Iunie, din anul acesta, a r ă m a s la noi zi memorabilă, prin fumuseţea sărbătorir i i şi pr in desvel i rea Monumentu lu i eroilor acestei comune, căzuţi în războiul pen t ru în t reg i rea neamului .
A i'bst o s ă r b ă t o a r e înduioşătoare prin evocările ei şi pl ină de învă ţămin te .
Au vorbit cu inimă: pr. Gb. Ciuehi, care a oficiat şi slujba rel igioasă, d. N. Brăescu si alţii.
La se rba re au dat, concursul lor d-nii învă ţă to r i C. Ifrim, C. Ţară lungă , 1. Dimofte, etc.
ПЕІ.Л ONCKSTI
LA ALBEŞTI (BOTOŞANI)
Şi în ares t an, în comuna Albeşti, z iua eroilor -a fost zi de s ă t b ă t o a r e pioasă.
De dimineaţa , foarte mulţi locuitori, veniţi şi din satele vecine, împreună cu elevii şeoalelor p r imare din Albeşti, Măşcăteni , Coştiugeni şi Bui-măceni, conduşi de învă ţă tor i i lor, au fost de faţă la slujba rel igioasă, oficiată în biserică de că t re preotul econom C. Leonte, care a rostit , în loc de predică , o foarte impres ionan tă c u v â n t a r e : «Despre cultul eroilor naţionali*.
S'a format apoi un impunător cortegiu, în f runte şi cu autor i tă ţ i le locale, care a porn i t sp r e cimitirul satului . Acolo s'a oficiat o n o u ă slujbă religioasă, p e n t r u pomeni rea eroilor morţ i şi s 'au reci ta t — de către şcolari — numeroase poezii patr iot ice.
După amiazi, s e rba re mare în l ivada satului Coştiugeni.
I . L I V I D K A M Í
LA PODUL RJZEI (DÂMB0V1ŢA)
Ca în toţi anii, eroii acestei comune, morţ i în r ă z b o i u l pen t ru în t reg i rea Neamului , au fost sărbător i ţ i , şi în acest an, cum se va cuveni to tdeauna .
Dimineaţa , sătenii din comună şi satele • vecine, Beşte-loaia, C iângaş i şi Săveşti , împ r e u n ă cu elevii şi învă ţă tor i i şeoalelor lor, au venit, în cântece, lu şcoala din Podul-Rizei , de unde, în convoiu, cu drapele naţ ionale şi în cântece, au porni t la biserica locală.
După sfârşirea slujbei bisericeşti, mulţ imea a mers la Monumentu l eroilor, aflat în mijlocul satului .
La monument , a fost s ăvâ r şită din nou slujbă rel igioasă, înă l ţându-se o rugă Celui-atot-puternic, pen t ru od ihna eroilor noştri morţi, şi praznicul s'a încheiat cu o masă obştească, la care au luat pa r te toţi să tenii, în amint i rea celor 73 viteji ai noştr i , morţi pe câmpul de luptă.
D u p ă masă a fost o frumoasă se rbare şcolară, în g ră dina şcoalei.
D. Tânăseanu , î nvă ţ ă to ru l de la Crângaşi , a vorb i t despre războiu , a r ă t â n d măre ţ ia jertfei făcute de ţ a ra noas t r ă pen t ru împlinirea mare lu i idea l naţ ional , care a însufleţ i t veacuri de -a rându l suf larea românească.
Tatăl meu, Amza Ghiţescu inst i tutor şi d i r iginte al şcoalei de aici, a vorbit , la rându- i , desp re însemnă ta tea să rbă to rii na ţ ionale a eroilor, p u n â n d într 'o foarte vie lumină pre ţu l jertfei a c e l o r a cari şi-au v ă r s a t sângele pen t ru patrie, şi l ămur ind că aceste sfintele chipuri de eroi t rebuie să nu se ş tea rgă nic iodată din amint i rea noas t ră . In inimile noas t re , să avem d e - a p u r u r e a vii măreţele lor fapte; d ragos tea şi recunoş t in ţa să le fie p ă s t r a t e cu sfinţenie. Monumentul r idicat pen t ru s lăvi rea lor va să amintească gene ra ţiilor vi i toare jertfele făcute p e n t r u o idee mare....
Sătenii ascul tau emoţionaţi , cu rel igioasă luare aminte şi cu ochii plini de lacrimi.
S'au cânta t apoi imnur i patriotice potr ivi te zilei. S'a jucat piesa «într'un adăpost», de că t re elevii şcoalei din Beş-teloaia, sub conducerea d-lui M. Ştefănescu, î nvă ţă to ru l lor.
în ţe lesul se rbăr i i acesteia p ă t r u n d e în cugete şi în suflete, din an în an mai adânc .
NICOLAE U1IIŢESCU Locot. în rezervă
Numai l a adăpostul organizaţ ie i mi l i tare putem purta p lugul ca oameni şi Români , nu ca Hoţi : putem avea comerţ şi in dustrie r o m â n ă ; p u t e m a-vea «al nostru".
I>. MARŢIAN (Economist român. i829 — 18i>5)
STIINTÂ PENTRU TOTI
S E M N E C E R E Ş T I ? — COMETA DELA 21 IUNIE —
Moartea lui Vasile Un mort desp re care, în-
t r ' adevăr , nu se poa te spune de cât bine.
Zilele, t recute, a murit , în comuna Hasancea (jud. Constanţa), la moşia lui, Vasile I lor to-panu, fost subsecre ta r de Stat în cabinetul Tako lonescu, în 1922.
De fel dc la Stăneşt i , din jud. Goi'j, născu t la 1884 din păr in ţ i săteni , I l o r t o p a n u a a-juns advocat , ma i tâ rz iu depu t a t al jude ţu lu i Cons tan ţa şi subsecre ta r de S t a t ; car ie ra iui politică, începută cu modestie şi cuminţenie , făgăduia lucrur i frumoase, p e n t r u binele obştesc.
A muri t prea de t impuriu , din pricina unei suferinţe, al cărei leac nu'l pu tuse găsi .
Care-a fost firea sufletească a omului se poa te şti, cu prisosinţă, din cele din ur ină hotă râ r i , luate de el însuşi cu pr iv i re la î n m o r m â n t a r e a rămăşiţelor lui pământeş t i . A lăsat să fie î n m o r m â n t a t câi s'a pu tu t de s implu: în t r ' un cosciug de b rad dus pe un car cu doi boi, în t r 'un colţ al cimit irului satului , în t r 'o g roapă cât mai adâncă „spre a nu mai fi t u r b u r a t de nimeni," slujit de preotul din sat şi ne u r m a t de cât de familie; d u p ă el, nici doliu, nici coroane, nici d i scursur i ; iar cu bani i economisiţi, să fie dăru i te două vaci cu viţei la două v ă d u v e din sat şi să fie daţi 50.000 de le i p e n t r u biserică.
Om cinstit, inteligent, vrednic şi bun. Prietenii , sătenii de la Husancea , toţi cei cari l-au cunoscut, mai de ap roape ori mai de depar te , au avu t pen t ru el, to tdeauna , î nd rep tăţite cuvinte de l audă şi nădejdea în t r 'o soa r t ă a lui mai bună .
Fie-i ţ ă râna uşoa ră !
Bunu l D u m n e z e u a pus pe cer «luminători», cari să lumineze z iua şi noap t ea şi să fie semne oameni lor pen t ru zile şi ani. D a r nu toţi luminători i pe cari îi vedem sun t la fel, nici ca mi 1 r ime, nici ca s t rălucire.
Stelele licărese noaptea , ca nişte pie t re nes t imate albe, galbene, roşii. Luna o vedem: noaptea , ga lbena ca o tavă de aur , — une-or iz iua , ca un disc de a rg in t ; iar ca formă, aci ca o secere, aci ca tăiată în două, aci î n t r eagă , cam din s ă p t ă m â n ă în s ăp t ămână . Lumea s'a depr ins cu schimbările ei; unii chiar aş teap tă craiul nou p u r t ă t o r de noroc, ori luna pl ină d ă t ă t o a r e de farmece c rângu lu i şi luncilor.
I a r Soarele, cu văpa ia lui de nu o poţi pr ivi cu ochii, scoală pe cei harnic i la muncă, încălzeşte pe cel nevoiaş şi t u tu ro r le dă viaţă.
încă din p runc ia ei, omeni rea a r idicat ochii către cer şi a o b s e r v a t hora stelelor, ca re se î nvâ r t e ş t e fă ră ca jucătorii să-şi schimbe locul î n t r e ei, luna care în fie-care noap te apă rea î n a l t chip,soarele binefăcător . Ba chiar, s'au găs i t închinător i la soare, şi la lună în special.
D a r din când în când, se pet receau pe cer lucrur i cari umpleau de g r o a z ă omenirea, fiind-că veneau pe neaş tep ta te , ca o urgie .
Une-ori în ho ra stelelor a-p ă r e a câte o s u r a t ă nouă , ca re t â r a d u p e ea o coadă luminoasă lungă, ca un vă l de mireasă . Şi pe u r m ă dispărea, ca să r e a p a r ă iar, cine ştie când. î n s e m n a s e r ă oameni i datele , dar... ele nu r e v e n e a u regula t , cum se în t âmplă cu schimbările lunei. E r a u «stelele cu coadă», cometele, a că ror a-par i ţ ie e ra pusă în l e g ă t u r ă cu mar i î n t âmplă r i pământeş t i : r ăzboa ie , potopur i , molime, etc.
Alte-ori soarele începea să se întunece, să se «muşte» dint r 'o p a r t e ; în tunec imea tot creştea, une-ori acoperea tot discul, noap te se lăsa în pl ină zi, florile se închideau, păsă rile se culcau, iar câinii... urlau. Oamenii , îngrozi ţ i , socoteau că mânia lui D u m n e z e u le ia soarele, ca să-i pedepsească p e n t r u fărădelegile lor ; alţii ziceau că soarele se îmbolnăveş te , poa te chiar să moară, — ori că dihănii nevăzute , ba laur i , vârcolaci, îl mănâncă.. .
Şi eşeau cu vrăj i tori i , preoţii de pe v remur i făceau rugăciuni de e r t a r e ori de în
sănătoş i re , ori cu toţii ur lau, ţ ipau, jucau, bă tând din tobe şi cazane, ca, p r in zgomote, să sperie vârcolacul .
Şi reuşeau ,—aşa c redeau—: soarele începea să se a p r i n d ă iar, încet- încet discul se lumina din n o u şi r e v ă r s a binefăcătoare le lui r a ze a sup ra pământu lu i . Alte dansur i , alte urlete, alte imnuri... de bucur ie şi mul ţumi re de astă dată ; toate făgădueli le de cuminţenie e r a u ui ta te , p e n t r u ca blestemăţi i le să reînceapă... p â n ă la o nouă în tunecare .
Nici biata lună nu e r a scutită de vizita înfometaţi lor vârcolaci ! Cu forma ei de p a n d i ş p a n ori de caşcaval , de s igur că le a ţâ ţa foamea. Cu aceleaşi procedee însă, ca şi la soare, oameni i r euşeau să-i p u n ă pe goană . Şi aşa se face, că şi azi luna încă mai inspi ră pe poeţi şi pe îndrăgos t i ţ i .
Dar... t impul t rece şi -omenirea, pr in r ă b d a r e şi cu puterea minţii cu care Dumnezeu a înzestra t -o , a reuş i t să tă lmăcească şi poves tea stelelor cu coadă şi p e a în tunecări lor lunii şi soarelui ; mai mult, a reuş i t chiar sä le prevadă , să s p u n ă cu ani mai îna in te că, în cu ta re zi, oră, minută şi secundă, o cometă va a p a r e în d rep tu l cutării stele, se va s t recura p r in t r e anumi te constelaţii şi va dispare , ca să r e a p a r ă iar, în a-nul, luna, o ra cu ta re !
Nu mai s u n t ele prevest i toare de rele, ci noi le prevestim clipa reapari ţ ie i , cu o exac t i ta te de o secundă. Lumea p reven i t ă le cunoaş te pe cer, savanţ i i fac studii : le cântăresc , află din ce fel de mater i i sunt alcătuite, etc.
Anul acesta, la 21 Iun ie de pildă, va a p ă r e a o cometă mică, de ab ia va p u t e a fi v ă z u t ă cu ochianele. Pr in coada ei va trece chiar pământu l . Şi cum coada e făcută de un gaz — o aburea lă o t r ăv i toa re — a fost teamă, că aerul p e care'l r e sp i răm va fi o t răv i t şi omeni rea s e v a sfârşi. Alţi savanţi,— chimiştii, — au făcut însă socoteala că faţă de atmosfera noas t r ă , gazele o t r ăv i toa re nu vor avea pu te rea de ucidere, aşa că... o-meniri i i s'a mai î ngădu i t încă mulţ i ani de viaţă, ca să aibă t imp să se cuminţească.
In n u m ă r u l vi i tor vom a-r ă t a cum şi de ce se în tunecă soarele şi luna; aceasta în legă tu ră cu eclipsa, ( în tunecarea) de soare, care va fi în z iua de Sân-Pet ru , la 29 Iunie.
MOŞ DELA MARE
CREDINŢE OARBE
L E A C U R I L E B Ă B E Ş T I
La sate ca şi în pă tu r a de jos a oraşelor, t răeşte şi az i credinţa, că, suferind de o boală, te poţ i v indeca prin descântece. E o credinţă oarbă, pe care căr turar i i satelor caută s'o învingă , da r au încă de lup ta t cu îndărătnic ia neînţelegători lor superst i ţ ioşi .
P e u r m a descântecelor, duc viaţă b u n ă sumedenie de bărbaţi şi de femei, cari nu plătesc nici o clare 'Statului din venituri le mar i ce şi-au făcut; iar foarte niulţi d in t re ei,nu numai căv ie ţuesc din belşug, d a r câte odată adună chiar aver i mar i . Şi uneor i u rmaş i i lor, procopsiţ i , pe calea aceasta, pros tească şi necinsti tă, pr ivesc de sus pe gospodar i i cum se cade.
(Jazurile nu sunt r a re . Am citit şi citesc adesea, în ziarele mari , cum fel de fel de ghicitori şi prezicătoare , «ocultişti v e s t i ţ i » — b ă r b a ţ i şi femei — anunţă , fără nici o sfială, că dau consultaţ i i în ce pr iveşte t recutul , p rezen tu l , vii torul şi vindecă boale vechi.
I s p i t i ţ i de a c e s t e anunţuri , sute şi mii de naivi a-leargă să le fie desvălui tă ta ina vii torului , să afle soar ta proceselor lor, femeile să v a d ă dacă le va iubi v reun unch iaş şi dacă vo r câş t iga astfel v reo moşteni re grasă .
Şar la tan i i ademeni tor i încasează s u m e foarte mari , minţ ind pe încrezători i în fleacuri, cari pleacă dela ei cu buzuna re l e şi pungi le goale, da r cu minţile porni te sp r e rătăcire.
înşe lăc iune pe faţă. Pe când alţii muncesc în su
doarea frunţii lor, de diminea ţ a şi p â n ă seara , spre a câşt iga o b ia tă pâ ine p e n t r u ei şi familiile lor, aceşti nemernici, p r in minciuni şi şar-iatenie, t ră iesc larg .
Şi dacă ar fi numai câşt igul lor mare şi faptul că nu aduc ţăr i i nici un folos, încă n ' a r fi de pedeps i t—sunt în lumea asta o mulţime de parazi ţ i—;
d a r ei fac şi al te r e l e : pe lângă că înt re ţ in şi încurajeajă prostia poporului , săvârşesc adev ă r a t e crime a sup ra nenorociţilor car i încap în mâinile lor.
N'am să povestesc toate păţaniile vechi pe car i le cunosc. Mă voi mărg in i să ară t un caz pe t r ecu t acum de curând , şi anume, cum e pe cale să-şi p i a rdă v ia ţa o b ia tă femee, din pricina descântecelor şi leacuri lor băbeşt i .
Tinea Gh. Săndulescu, femee tânără , în v â r s t ă de 35 de ani, din corn. Soleşti (Vaslui), suferea de mai multă v r e m e ; avea o anemie generală .
Auzind, prin femei, că Safta Constant in Torna, zisă Noroc, din comuna Bălţaţi , ar fi o b u n ă şi mare vrăj i toare , tare p r icepu tă la descântece, s'a ho tă r î t să se ducă la ea, să fie v indecată . Şi-aşa a făcut.
Vrăj i toarea s'a învoit . Leacul a fost lua t şi bol
n a v a a căzut în t r 'o s ta re de nesimţire , ca re a făcut-o să-stea în casa vră j i toare i v reme de trei zile, p â n ă la 27 Maiu, când a u fost informate autori tăţ i le, poli ţ ieneşt i desp re cele î n t âmpla t e şi-au lua t măsu r i să fie t r a n s p o r t a t ă la spitalul d in Codăeşti .
Medicul spi talului , examin â n d victima, a cons ta ta t că ea a fost o t răv i tă cu sare de a rg in t v iu şi că ori câte îngr i j ir i i-ar fi date, nimeni n'o mai poa te vindeca, de cât «uşa mormântului» .
Am cău ta t să a r ă t acest caz aşa cum s'a pet recut . El poa te sluji d r e p t pi ldă t u tu ro r celor car i cred în descântecele şi leacuri le băbeşt i , sp re a se păzi şi a nu-şi mai da v ia ţa pe manile u n o r proşt i , cari mai sunt şi necinst i ţ i .
Că «vrăj i toarea» va fi mânca tă şi ea de puşcăr ie , nici v o r b ă ; da r ce va folosi as ta victimei şi familiei aceste ia?
Cazur i de felul ăs tu ia se întâmplă multe; cine le cunoaşte să înşt i inţeze autori tăţ i le .
Gh. E. SOLOMON
CULTURA POPORULUI" 3
EGA CINCIZECIMII (POGORIREA S F . DI3II)
(Ioan VII, 37—53, VIII, 12)
Era în ajunul marelui praznic evreiesc, Sărbătoarea corturilor.
Tisus părăsise ludeea, pentru că Iudeii căutau să-1 omoare; şi acum s t r ă b ă t e a drumurile Galileei, urmat de ucenicii săi, învăţând poporul cari sunt căile mântuirii.
Cu toate că E l ştia ce-1 aşteaptă, dacă se cobora la Ierusalim, totuşi nu putea să nu ia parte la această mare sărbătoare, în care tot poporul se ruga lui Dumnezeu, mulţumin-du-i pentru ajutorul pe care i-1 dăduse în vremurile de grea încercare!
După ce mai întâiu trimisese înainte pe ucenici, veni şi E l — pe ascuns — în Ierusalim, unde, chiar în sinagogă, predică învăţăturile sale, biciuind în aceiaş timp pe farisei şi cărturari.
«Iar în ziua cea de pre «urmă, cea mare, a prazni-«cului, a stat Iisus şi a stri-«gat, zicând: «De însetează «cineva, să vie la mine şi să «bea. Cela ce crede întru «mine, precum a zis scriptura, «râuri de apă vie vor curge «din pântecele lui». (Iar a-ceasta a zis pentru Duhul pe care erau sâ-l primească, cei ce cred întru dânsul ; că încă nu era Duh Sfânt; că Iisus încă nu se proslăvise) >-.
Şi la acel mare praznic al evreilor, ca şi la praznicele pe cari le facem noi creştinii, nu toţi cei cari vin au gândurile şi sufletele îndreptate către Dumnezeu, ci dimpotrivă cei mai mulţi vin de ochii lumii, să se arate că sunt credincioşi şi nu-şi amintesc deloc cuvintele Mântui torului : «Duh «este Dumnezeu şi cei «ce se închină Lui, cu duhul «şi cù adevărul se cade să se închine» (Ioan IV . 24).
I n mijlocul acestor praznice, în clipa cea niai sfântă, Iisus spune tuturor, prin glasul sfintei Evangheli i : «De însetează '--cineva, să vie la mine şi «să bea».
Isvorul mântuirii , alinător al durerilor, dătătorul clipelor de mulţumire şi fericire este Iisus. Să poţi merge la Iisus, care te chiamă să-ţi dea băutura iubirii şi a ertării, trebue să găseşti calea adevărată şi calea aceasta e s t e : Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din tot sufletul şi din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi.
O ! de-ain avea întotdeauna, urechile sufletului deschise !
«Deci mulţi din norod, au-«zindcuvîntul, ziceau: «-Acesta «este Hristos.» Iar alţii ziceau: «Au doară din Galileiét va, «să vie Hristos?Au na zis «scriptura : « Că din sămânţa «lui David şi, din oraşul Vit-«leem, unde a fost David, va «să vie Hristos?» Şi desbinare «între noi od s'a făcut pentru «dânsul. Iar unii dintr'ânşii « voiau să-l prindă pre el ; dar «nimeni nu şi-a pus pre dăn-«sul mâinile».
Câţi oare dintre noi, fără să ne dăm socoteala, grăim rău despre Iisus, deşi sufletul nostru vorbeşte altfel?!
Şi ori cât am voi să-1 alungăm din suflet, E l sălăşlueşte încă şi ne face să ne recunoaştem greşelile, cari, mai târziu sau mai de vreme, ne vor duce la pieire sigură, dacă şi căinţa nu va găsi un loc < ât de mic în suflet. De câteori n'au încercat oamenii să nege divinitatea lui I isus, şi au sfârşit prin a crede într ' însul?
«De va fi delà oameni va «pieri ca tot ce e omenesc; «iar dacă e de la Dumnezeu, «cu toate asupririle, tot va iz-«buti» — a spus învăţatul evreu
« « «
Gămăliei. Şi acestea erau în sufletul acelora cari se învrăjbeau şi de aceea nimeni nu şi-a pus pre dânsul mâinile.
«-Deci au venit slugile către «arhierei şi către farisei, şi-au «zis lor aceia: «Pentru ce nu l-aţi adus pre el?*
«Răspuns-au slugile: «Nici «odată nu a grăit om, ca acest «om». Şi-au răspuns lor fa-«riseii: «Au doară şi voi v'aţi «amăgit? Au doară cineva «dintre boeri a crezut într-«însul, sau dintre farisei? « Ci norodul acesta, care nu «ştie legea, blestemat este».
«Niciodată nu a grăit om, «ca acest om»... N u om vorbea, ci însuşi Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, care voia să scape făpturile mâinilor sale din ghia-rele pierzării. Le grăia cu toată căldura sufletului, spre a'i pregăti pentru mântuire; le grăia acelora cari, nu după multă vreme, aveau să strige către P i l a t : « Răstigneşte-l ! Răsti g-neşte-l!» (Marcu I I I . 14).
Nici cărturarii, nici fariseii n'au crezut în Iisus, ci numai norodul, neştiutor al legii... Cărturarii şi fariseii, cari tălmăci-au scripturile aşa după cum le convenea lor, n'au crezut, însă norodul, mulţimea aceea căreia i se adresa Iisus, credea, pentrucă nu interesul o stăpânea, ci sufletul ei primea învăţăturile lui Iisus, învăţături aducătoare de izbăvire.
«Zis-a Nicodim către ci «(cari veniseră noaptea la
dânsul, unul fiind dintre ei) : Au doară legea noastră ju
decă pre om, de nu va auzi «delà el mai înainte şi va cu-« noaste ce face?» Răspuns-au «şi i-au zis lui: -Au doară »şi tu din Galileia eşti? « Cearcă şi vezi că prooroc «din Galileea nu s'a sculat». «Şi-a mers fiecare la casa sa».
Cine oare poate să judece pe altul, până nu va aduce împotriva lui mărturi i? Totuşi, aceşti duşmani neîmpăcaţi judecau pe Mântui torul , fără însă să poate aduce împotrivă-i vre-o mărturie.
Şi noi vom fi judecaţi odată, şi atunci se vor aduce în faţa noastră mărturiile, a tâ t cehi bune cât şi cele rele. Cari vor atârna oare mai greu în cântarul judecăţii? Dar până atunci şi aici pe pământ este ştiut că Pomul după poame se cunoaşte, iar omul după fapte. Şi tot pomul ce nu dă iodul său, se taie şi în foc sc aruncă...
« Deci, iarăşi a grăit lor «Iisus, zicând : «Eu sunt lu-«mina lumii; cela ce urmează «mie, nu va umbla întru in-«tunerec, ci va avea lumina «vieţii».
«Eu sunt lumina lumii-.... Eu sunt făclia care a luminat, în timpurile în cari lumea zăcea în întunerecul păcatului. Pe Mine m'a trimis Tatăl ceresc să risipesc armiile ce vă încătuşau, să rup lanţurile robiei, să nimicesc jugul ce apăsa greu pe grumazul vostru. Eu sunt cel ce am adus pacea, liniştea şi iubirea. Eu am adus soarele dreptăţii pe cerul sufletului vostru.
«Cela ce urmează mie, nu «va umbla întru întunerec, ci «•va avea lumina vieţii...» Iată răsplata ta, creştine, dacă. urmezi calea pe care ţi-o arată Acela care a primit să fie răstignit, pentru tine, între tâlhari, numai şi numai să-ţi aducă mântuirea şi lumina pe drumul vieţii tale, spre nu te rătăci. Fă-te vrednic de jertfa Lui cea fără de preţ şi zi cu cugetul curat : «Pomeneşte-mă, Doamne, când voiu veni întru împărăţia Ta».
EM. C. PASCULESCU-ORLEA
PRESA CULTURALA DESPRE „CULTURA POPORULUI"
învăţător i i şi ce i la l ţ i cărturari ai sate lor vor lucra
c u folos pentru r idicarea cu l tura lă a poporulu i , de
vor l u a b u n u l obice i să c i teaccă , ori să p u n ă pe
alţ i i să citească, totdeauna, la şezători şi serbări,
ar t i co le d in această gazetă. Vor împl in i , astfel , pro
gramele şezător i lor şi a le serbări lor , în chip bine
ch ibzui t si fără osteneală.
Revista „Răsăritul", Nr. 9 din Main :
«Foaia delà Cluj, a d-lui genera l N. Peta la , s'a mutat la Bucureşt i , din pricina mutăr i i d i rec torului ei, cum era şi firesc. Ultiniolejsale numere , delà 24 Aprilie, delà 8 şi 20 Mai, au apă ru t deci în Capitală. Fos tu l redactor , d-1 Cehan-Ka-coviţâ, a părăsii postul său, d u p ă cum se vede din măr tur i s i rea d-lui genera l Pe ta la şi, oda tă cu m u t a r e a în Capitală, alţi câţ iva colaborator i , din cari nu r e g r e t ă m decât pe părintele Septimiu Popa, au ră mas depar te de această foaie.
î nc r ed in ţ a t ă îngri j i r i i redacţ ionale a unuia dintre cei mai buni profesionişti ai scrisului, om de un larg- or izont cultural şi de o admirabi lă pregătire tehnică, d-1 I. Ş.-Ccrnă-ţ ianu, credem că această foaie nu numai că îşi va cont inua drumul ce şi 1-a croit în pături le populare , ci va izbut i să facă ciliar ceva mai bun. P e l ângă co laborarea pre ţ ioasă a doi ziarişt i reputaţ i , d-nii Y. Bilciurescu şi L. Iliescu, găsim în foaia aceasta, numele d-lor Camil Petrescu, Vasile Militaru, Mihail Vulpeseu şi nota reli
gioasă a d-lui Păsculescu-Oriea. Articolele cu pr iv i re la cântecul popular , ale d-lui Vulpeseu, sunt admirabi le . Versuri le d-lui Militaru, minuna te pen t ru popor, sun t o b u n ă achiziţie a foii. înseninări le , cu pr iv i re la emigranţ i i moldoveni din Brazilia, sunt sfâşietoare . Oare societăţile cari se îndeletnicesc cu i sp rava asta şi oamenii cari fac traficul cu aceşti neşiutor i n 'au nicio must r a r e de cuge t ? Guve rnu l nu aude despre «aceste t â r g u r i de robi»? Bune informaţiile cul turale şi mai ales sfaturile gospodăreş t i pen t ru săteni .
Suntem informaţi, că ficare n u m ă r va fi hărăzi t , -de acum înainte , pen t ru anume probleme. Problema rel igioasă, p rob lema educaţiei, p rob lema agricolă, etc., etc., vor fi trata te în totalul lor, aşa că, prin această metodă, foaia o să aducă reale servicii, contr ibuind la popu la r i za rea tu tu ro r chestiunilor. Credem că, în felul acesta, cultura popu la ră v a avea de câştigat, Nădej-duim că mulţi co labora tor i vor ajuta pe d-1 general Pe ta la la această faptă».
C O P I L U L T A U . . .
Pământ, Eu sunt copilul tău! Şi, dacă. nu ciliar cel mai hun, Dar, nu, desigur, cel mai rău! Eu sunt Copilul tău: Pământ...
Un glas străbun îmi cântă veşnic la ureche. Povestea,poate, cea mai. reche, Că s tint Copilul tău: Pământ... Că, tu, ereiatii-m\ii pe mina; Că m'ai făcut din tine: Din tină — Un rod cu miezul, LOTUS, <!<>
ILUMINA!...
Un glas, pe care'! eânl, Mi-adie veşnic la ureche, Că sunt Copilul tău-. Pământ..-
('RII)ÏM
Dragostea de neam şi l ege sunt ce le mai maf i comori a le n e a m u l u i ; trebue să le iubeşti ca sufletul , să ţii la e l e ca la p a nea de toate z i l e l e , să te jertfeşt i pentru e le , pre c u m s'a jertf it Brànco-veanul Constantin, precum s'au jertf i t alţi sute şi mii de mucenic i ai n e a m u l u i nostru, agonisindu-şi j u i n fapta lor si nemurirea şi veşnica pomenire intre noi .
* " * Lupta dola l»hiu
Iubirea se naşte din jertfă jşi mai ales din jertfa trufiei .
LACORDAIRE (Seriilor francez)
FI NOTIFIE Li — У
ej ta.
J\ - sU- j f t b e a u si o u i - n e [>eAüy
J f l i mir t a n i d e un-<Ae l a
Qàù Ш ШЬІ Ш to s e 5 6 ( jf\ù eu ^ j i J nu ja«, şess
J n - - - . — , *У Cat Uni lacki'mir, «ji-sesc Cai L*m lachi-mir j i - Sex. s
-Y t)'\o C&rciu - m i nu
?;Ue«ro
1 lit) - seit.
Т г д « е boU m a i b o J a r J a t e c l a â l C i r . c.u J ^ r /II I ' A
5i*l în-trek oie ôi - nô - ia-te, 5i oie cd-te-a d - vei ţ>a.rte Щ j u-trftj io-íj* ^ Y5I si' 1 idu nu e jíji ebi*. jm-вцг" ci u« cwb ; ^H*înt t â n i r si há- i -duc .
1 6 A ' W 9 . 4 8 . « « & * f c « ' " * . t t r , é /
Ah! Băui astă-zi, băui mâine, Băui patruzeci de zile, Băui murgul de siib mine, Băui preţ la şapte cai, De vin nu mă saturai; Băui preţ la şapte epe, — Toarnă vin că mor de sete.
Ah! Ş'apăi arde-te-ar focul făgui, De ce n'ai venit să-mi spui, Când ţi-a dat frunza dintâiv, Să mă uit la căpătâi Să-mi iau armele din cui, Să mă urc în sus pe Jii, Şi să-mi văd de haiducii.
Trage podul, măi podar, Să trec la ăl edreiumar, Să-l întreb de sănătate Şi de câte-oi avea parte. Căci e putred de bogat Si să'i iau nu e păcat. El e singur ca un cuc , Eu slnt tânăr şi haiduc.
Măi podare, trage podul, Să nu trec prin apă Oltul, Că mi-e murgul cam nebun Trece Oltul ca pe drum. Trage podul mai la vale Să nu-ţi pui un glonţ în şale, Trage podul mai de-a drept, Să nu'fi pui un glonţ în piept.
DISCUTU ASUPRA ARTELOR FRUMOASE
D E S E N U L E capitolul cu care încheiem
seria acestor discuţiuni, fiind că tot ce a r mai fi de spus — şi do s igur că ar mai fi ceva de spus — a r încărca de pr isos manua lu l nepre ten ţ ios al unui cunoscă tor într 'a le ar te lor f rumoase şi în genera l în ce pr iveş te frumosul .
In baosisl şcolilor pic turale şi sculpturale , cari se ivesc zilnic cu numir i cari de cari mai sună toa re ş i cu t e n dinţe din ce în ce mai ridicule, am crezu t nemeri t să î n d r u m ă m pe ceti torul nos t ru astfel fel, ca să nu se ră tăcească în acest haos şi să poată avea un cr i ter iu de judecată sănătoasă , de apreciere cinstită.
O definiţie a desenului , ne închipuim că nu ne-ar cere-o nimeni, fiind că aceas tă definiţie există în conşt i inţa fie căru ia d int re noi. Cine nu ştie ce o desenul şi cine n ' a r putea să croiască pe loc o definiţie j u s t ă ?
Vechile definiţii : reprezentarea obiectelor cu ajutorul unu. creion, cărbune, peniţă şi chiar pensulă, sau: reprezentarea pe o suprafaţă a formelor obiectelor- fără preocupare de ' culoare, nu sun t tocmai definiţiile adevă ra t e , fiind că, pe de o par te , un desen se poa te obţ ine şi cu cuţitul, cu bas tonu l pe nisip, cu un cuiu, sau a şa ceva ; i a r pe de alta, fiind că de g-eaba se exclude p reocupa rea de culoare, de v reme ce so poate desena cu pastel sau cu cerneală ele China, adică cu culoare. N i c i c h i a r definiţia aceas ta : arta desenului este ori-ce artă care, printr'uu mijloc oare care concret, reprezintă forma sau culoarea unui obiect real sau imaginar, nu e cea adap tab i l ă fiind că ea ar satisface şi definiţia arhitecturi i , sculpturii , picturii , mozaicului sau g ravur i i .
Cea mai simplă şi mai adev ă r a t ă definiţie a r fi aceas ta : arta şi ştiinţa de a reprezenta conturtil prin linii.
Desenul este cea mai de căpetenie ştiinţă din toa tă a r t a plastică, fiind că, fără el, nu poate exista a d e v ă r în operă . Avântur i l e cele mai promiţă toare cad tocmai din pricina desenului ; cad, fireşte, şi din pricina culoarei , da r e mai zd rob i toa re căderea pr ic inui tă de iipsa desenului , decât cea pricinuită de lipsa culoarei .
P e n t r u sculp tură de pildă, ar t is tul copiază o mână turna tă gata . P e n t r u desen opera ţ ia e mult mai grea, căci dacă mijlociul pe caro'J în t rebuinţăm e concret în sensul că o vizibil şi tangibi l , în e-senţă însă cât e de abs t rac t ! Cu linii geometrice, d rep te , curbe, frânte, vom rep roduce modelul ; d a r nu va mai fi ca reproducerea din sculp tură , însuşi obiectul, ci un in te rmediar în t re obiect şi noi, ceva convenţional . Vom face desenul în dimensiuui voite, mai m a r e sau mai mic decât obiectul real, iar şti inţa aceasta se numeş te ştiinţa raporturilor, fără respectul căreia un desen o tot ee poftiţi, afară de desen corect.
Şi, î i i t r 'adevăr , în memor ia pe care o păş i r ăm despre un
obiect, adevă ra tu l element care ne ajută să ne'l amintim, este observa ţ ia p romptă , constatar ea imediată ce am făcut-o a-sup ra r apor tu r i lo r diferitelor păr ţ i ale obiectului în t re ele, şi a r apo r tu r i l o r acestui obiect, cu obiectele similare. De unde , o altă definiţie a desenu lu i : desenul este ştiinţa raporturilor dintre linii.
Dacă pr iv im obiectul absolut izolat, fără nici un mediu înconjură tor , vom vedea pe el formându-se pă r ţ i luminoase şi păr ţ i î n t u n e c o a s e , adică lumina şi umbra, iar raporturile d in t re lumini şi umbre se numesc valori şi.deci desenul este şi ştiinţa valorilor-
De aci reiese m a r e a importanţă a desenului , cons ta ta tă de toţi mari i ar t iş t i şi oameni de gust . Unul d in t re aceştia chiar a spus, că desenul este sexul mascul in al picturii , pe când culoarea nu e decît sexul feminin. Şi-a avu t d rep ta te , căci dacă se poate s p u n e : «ce ar deveni culoarea fără desen», nu se poate spune , în schimb, «ce s'ar face desenul fără culoare ?»
Sunt diferite feluri de desene: desenul liniar, sau a r t a de a t r age linii, es te cel mai simplu, fiindcă reclamă mai puţ ine d a r u r i n a t u r a l e şi de aceea se î nva ţ ă l e s n e ; desenul artistic sau de ornamente în desăvâ r ş i r ea că ru ia • in t ră şi linia şi mâna l ibe ră ; desenul de construcţie, în care in t ră tot ce se referă la p lanur i le de construcţ i i ; şi desenul maşinilor, care cup r inde un plan, o vedere , o secţ iune şi amănun te şi care se comple tează pr in lavue.
In general , s tudiul desene-lui este temelia ar te i adevăra te , fiind că numa i prin el se formează ochiul şi se capă tă sent imentul propor ţ i i lo r şi al valorilor, ba chiar acela al jocului p lanur i lor , al perspectivei. De aci s 'ar pu t ea formula o ca rac te r i za re p e n t r u opera de ar tă a d e v ă r a t ă : într'însa, primul pas trebue să'l aibă desenul.
V. BILCIURESCU
MARII UOŞTRI DISPĂRUŢI GH. C O S B U C
El n'a avu t norocul lui Vla-huţă , să închidă ochii d u p ă ce văzuse l i o m â n i a nouă , ci s'a stins sub p u m n u l ocupantului, mâhn i t şi poa te şi fără nădejde .
O mare p ie rde re p e n t r u Neamul românesc .
Л mur i t l ira poetului ţ ă rănimii, a p lezni t p e n t r u veci-nicie s t r u n a magică a fermecătorului cân tă re ţ al dragos te i din c rângur i şi poiene, depe pr i spe şi delà ho ră ; minunatu l z u g r a v al «nunţii Zamfirei», al «morţii lui Fulger» , a l ' «Nu-şei» şi al «l iadei»; incomparabilul povest i tor în s t ihur i măest r i te al « Prahovei», al lui «El-Zorab», al «brâului Co-sânzenei», al «Recrutului», al «Duşmancelor», al ta tălui caro
R Ă S P Â N D I Ţ I
„CULTURA POPORULUI 4
PRETUTINDENI
pierde trei feciori şi totuşi are pu t e r ea să î n d u r e lov i tu ra ; vră j i toru l d in «balade şi idile», din «fire de tort» şi din a tâ tea alte ta ine ale lumii delà ţa ră .
Un cap de Crist b run , cu privire blândă, sub tot aspectul ei în tunecos ; un suflet pe care dacă l-ai fi p u t u t ap rop ia numai, ai fi înţeles pe da tă ce p o d o a b ă de om super ior , ce ales p r in t r e aleşii neamului îţi stă în faţă,
F i re r e t r a s ă şi medi ta t ivă , devine şi mai să lba tec d u p ă p i e rde rea unicului copil în t r 'un accident pr in munţi i Gorjului, pare-mi-se, copil, d u p ă spusa unora , promiţă tor .
F o r m a operei lui poetice, cu rgă toa re ca a şipotului limpede de munte , fondul cura t în care se înch iagă aşa de măes t r i t v ia ţa de ţ a r ă , î n deosebi ţ a ra ardeleană, fac din acest m a r e şi or iginal cân tă re ţ u n a r t i s t desăvârş i t , cel mai minuna t şi mai din be lşug înzes t ra t , din câţi am avu t p â n ă la el în genul acesta.
Ca orice pu te rn ic talent, ca orice m a r e artist , acest ales poet al sufletului lumii ţă răneşti , a creia t fă ră să aibă nevoie, în v remea concepţiei, să t ră iască în mediul modelelor lui ; motivele, icoanele îi e rau la ţ a ră , pe când izvodul se aş t e rnea la oraş . Destul, că le t răiesc oda tă ; acum îi a jungea mare lu i ar t is t doa r evocarea lor, p e n t r u ca opera lui să p r indă aripile pe car i lè-a pr ins astăzi . Şi n u uitaţi , că opera aceas ta e p u r românească , aşa de s incer românească , încât cu d r e p t cuvân i poţi spune că n u s'ar pu t ea t raduce , în a d e v ă r a t u l înţeles, în nici o l imbă de pe pământ . P e n t r u ca să pricepi l imba lui Coşbuc, s'o guşti , să te mişte, t r ebue să fii r o m â n ; altfel nu-i poţi gus t a în în t r eg ime farmecul.
S'a st ins încă tânăr , pe vremea mis tu i torulu i pârjol în dogoa rea căru ia am a r s cu toţii, fără să poa t ă fi jel i t de românime aşa cum s'ar fi căzut, jelit, b ine înţeles omul, căci cân tă re ţu l e v iu în sufletul fie căruia d in t re noi.
Şi cum să nu fie viu, când t ră ieş te aşa de intens în fie care strofă ?
«Iat-o ! plină, despre munte, dese luna din brădet ! «Şi se 'nalţă 'ncet-încet, «Gânditoare, ca o frunte
[de poet».
'Ca un glas domol de clopot, «Sunà codrii mari de brad ; «Ritmic valurile cad, «Cum se zbate 'n dulce ropot
[apa 'n vad».
Un adevă ra t pastel muzical ! Gheorghe Coşbuc nu mai e
nici poetul ţărănimii , nici al s a tu lu i ; este al în t regi i românimi şi al oraşului , tot aşa de bine ca şi al satului .
Şi n ' avem nevoie să-i zicem să-i fie pomen i rea vecinică, fiind că'i este. Л. avu t el gri jă să se nemurească , din viaţă.
V. li.
Nu e destul să fii o forţa, impor tantu l e să fii o forţă binefăcătoare Şi torente l e sunt forţe, şi trăsnetul . . .
AL. VLAHUŢA
M u n c ă - G o s p o d ă r i e PLANTE FARMACEUTICE OFICINALE
Cultura, recolta, flora farmaceutică a poporului român
Ne-am p ropus ca, în această rubr ică , să t r a t ăm două chestiuni cari formează marea problemă a p lante lor farmaceutice din ţ a r a n o a s t r ă , a c e a s t ă problemă in te resând mult sănă ta tea publică. î n t r ebu in ţ ez cuvântu l do p lan te farmaceutice, fiindcă este mai potrivit , mai, p rop r iu decât numirea de p l a n t e medicinale, în t r 'ucâ t nu medicina ci farmacia le înt rebuin ţează în oficina sa, unde le p re lucrează şi le t ransformă în diferite p r e p a r a t e , cari apoi sunt* date medicinii, pent ru a fi puse în serviciul diferitelor boale.
P r ima c h e s t i u n e ce vom t ra t a în articolele n o a s t r e va fi :
Plantele farmaceutice ofiei-nale; iar a doua ches t iune : plantele farmaceutice întrebuinţate de poporul român.
Pr in p lan te farmaceutice o-ficinale înţe legem acele plante, cari sun t legiferate în Far -macopee (Cartea oficială a farmaciei), ca să se g ă s e a s c ă n e a p ă r a t în orice farmacie publică sau de Stat şi cari
au o putere activă ce nu poate fi înlocuită pr in nimic.
Mai toate plantele, t recute oficial în Car tea farmaciei sau Farmaeopee , se aduc din străină ta te , d t ş i în ţ a r ă la noi cele mai multe cresc şi pu t re zesc, fără ca cineva să le a-dune şi să le pună în valoare.
i ; lan te le aduse din s t ră inăta te de cele mai multe ori sun t vechi, de proas tă cali tate şi costă mulţi bani .
Ţări le delà cari le cumpărăm sunt , în p r ima linie : Germania , Austr ia , Cehoslovacia; în a doua linie: F r an ţ a , Anglia, Italia, Grecia, Ungar ia , etc.
Formele sub- car i le aducem sun t : rădăc in i , f runze , flori sau seminţe.
Tr ibu tu l pe care l-am plătit s t ră ini lor în t impur i normlfle a fost de 10-15 milioane lei în aur . După r ăzbo iu acest tribut a fost, de asemenea, mare ; d u p ă stat ist ica din 1925 s'a ridicat cam la 25.000.000 lei. Astăzi această sumă este foarte mare, formând un t r ibu t al poporului nos t ru către s t ră ini şi imbogă ţ imlu- ipe aceştia, în loc
dc COLONELUL GRINŢESCU
să se înbogă ţească să teanul nos t ru , sau acei bunii români , cari a r v rea să se ocupe numai cu această r a m u r ă de muncă, din care îşi pot scoate existenţa cu îmbe l şuga re şi poate chiar r e z e r v e p e n t r u timpurile grele ale vieţii. Da r cine se ocupă la noi cu asemenea chest iuni , cari t r e c d rep t fleacuri sau de mică impor tan ţă , p e n t r u acei ce conduc dest inele agricul tur i i ? Ca un exemplu, ce p u n e în evidenţă destul de lămur i t nepr iceperea şi n e p ă s a r e a noastră, este că în 1914 am importat 181,604 kgr. s ămân ţă de in şi în aceiaş an am expor t a t 5000 kgr., deşi inul se cult ivă la noi pe o scară înt insă . Alt exemplu mai evident şi destul de trist es te că florile de teiu, la noi, pu t rezesc p r in copaci, iar f loarea de muşeţel pr in toate curţi le delà oraşe şi sate, fă ră ca cineva să le adune şi să le p u n ă în valoare, prefer ind să le aducem
Continuarea pag. I V-a
4
Plante farmaceutice oficinale (Continuare)
de peste graniţă, cu preţuri foarte mari.
Iată unde este e c o n o m i a noastră şi în buzunarele cui intră banul dat, în loc să rămână în ţară şi să contribue, din an în an, la desvoltarea şi propăşirea culegerii sau culturilor de plante farmaceutice.
Ţara noastră, cu un pământ admirabil agricol, ne-ar da cele mai frumoase culturi şi cele mai bogate plante în puterea de a vindeca. Colinele,zăvoaiele fâneţele dela Dunăre, şes, dealuri şi munţi sunt pline cu fel de fel de plante, întrebuinţate în farmacie, cari, dacă ar fi strânse şi uscate, nu numai că ar acoperi nevoile noastre, dar am avea de unde să dăm şi străinilor. Şi ce este mai trist, este că de cele mai multe ori, chiar plantele noastre sunt adunate de emisarii herboresteriilor străine, unde sunt prelucrate şi vândute apoi tot nouă.
Cred că a sosit momentul să se deschidă ochii şi să se ia chestiunea recoltei şi à cultivării plantelor farmaceutice în discuţiune, acord ându-se încurajările şi mijloacele necesare celor ce ar dori să înceapă culturi raţionale prin înfiinţare, în diferite centre, de mici grădini, în raport cu clima, umiditatea şi rolul fiecărei, regiuni din ţara noastră.
Plante farmaceutice interesante, cerute în comerţul dro-ghistic:
1.Floride amică(Arnica montana), Dedeţelul (Anemone pul-satilla),Macroşu,saupaparoane (Papaver rheus), Lumănărica ( V e r b a s c u m phlomoides, ori Thapsus), Nalba (Malva sil-vestris), Nalba albă sau mare (Althea off.), Flori de tei (Tilia argentea), Lăcrămioare sau Mărgărităul, (Convallaria majális), Sofran (Crocus sativus),
Trandaf i r i de dulcea ţă (Rosa galica),Limba mielului (Borago off.), Mellisa (Mellisa offici-nalis), Cimbrişorul sau Cimb ru l de câmp (Thymus ser-pyllum), Fe r iga mare (Dryap-teris filia mas), C h e d i c u ţ a (Lycopodium clavatum), Brânduşa de T o a m n ă (Colchicum autumnale) , Arigocea (Vera-t rum a lbum sau Labil ianum), I r isul sau Stânjenelul (Ir is florentina), In iperu l sau Nipe-ru l ( Iun ipe rus commnunis),Bra-dul (Abies a lba şi Abies ex-celsa), P inu l (Pinus si lvestris , P i n u s montana) , Hameiul (Hu-mulus lupus), Smeura (Rubus idalus), Sclipeţei (Potent i la tormentilla), Lemn dulce (Gly-cyr r iza echinata) , In (Linum usi ta t is imum), Angelica (Angelica officinalis), Gh in ţu ră (Gent iana lutea), M ă t r ă g u n a (At ropa bel ladona) , Măsăla-r i ţa sau Mebunar i ţa (Hyoscia-m u s niger), Ciumăfaie, Ciu-măfar sau Ciuma fetei (Da tu ra s t ramonium) , Odolean (Valer i ana officinalis), Pelin, Pe lin bun (Arthemisia absint-hium), Român i t ă sau Muşeţel (Matricaria chemomilla), Muşt a r (Sinapis n igra) .
2. Cele ce s'ar pu tea cultiva cu u şu r in ţ ă :
Spânz, Spânz b u n sau Spânz a d e v ă r a t (Elebonis niger), Lemn dulce a d e v ă r a t (Glycyrr-hiza glabra) , Mac b u n (Pap a v e r somniferum), Trest ie miros i toare (Calamus a roma-ticus), Popaz (Veratum officinalis), Ceapă de m a r e (Scilla marit ima), Hidras t i s (Hidras t i s canadensis) , R u t a (Ruta gra -veolens), Livânţ ica (Lavandula spica şi Stocchas), Rosmar in (Rosmar ius officinalis), I sop (Hysopus officinalis), Dege ta r sau Digi tala (Digitala pu rpu-rea) , Pelin de m a r e (Artemisia mar i t ima) . Apoi diferitele specii de Anacyclus , Anthémis şi C h r y s a n t h e m u m , cari ne p ro cură praful de insecte.
I N F O R M A Ţ I I
ACTIVITATEA CERCULUI CULTURAL „GIROV-CACIULEŞTr DIN JUDEŢUL NEAMŢ
Cu încheierea anului şcolar, s'a încheiat şi activitatea cercurilor culturale, urmând ca, în ,noul an şcolar ce vine, să reînceapă cu mai multă dragoste şi însufleţire.
Cercul cultural «Girov-Că-ciuleşti» este alcătuit din toţi învăţătorii comunelor Căciuleşti şi Girov. Reşedinţa é la şcoala din Girov. Preşedinte e d. Gh. Gheorghiu; iar secretar, (LV.Sumănaru- Boţeşti.Membrii cercului: pr. M. Gavrilescu, d-nii Gh. şi C, Teofănescu, N. Popovici, V. Săndulescu, P. Gheorghiu, I. Moraru, precum şi d-nele E. Butnaru, E. Che-laru, E. Sumănaru, A. Ioniţă şi E. Gheorghiu.
Prima şedinţă, de întocmire a programului, a fost la şcoala din Girov.
A doua şedinţă s'a ţinut la şcoala din Boţeşti. î n şedinţa intimă, a vorbit de Sumănaru despre «Metodica cetirii»; iar în şedinţa publică, părintele Gavrilescu despre «Patima proceselor*.
A treia şediifţă s'a ţinut la şcoala din Doina. In şedinţa intimă, a vorbit d-şoara Ioniţă despre «Metodica istoriei*; iar în ş e d i n ţ a p u b l i c ă , d. Sumănaru despre «Muncă şi economie».
A patra şedinţă s'a ţinut la şcoala din Dăneşti. In şedinţa intimă, a vorbit d. M o r a r u despre «Metodica gramaticii»; iar păr. Gavrilescu, în şedinţă publică, despre «Patria şi Neamul românesc»-
A clncea şedinţă s'a ţinut la şcoala din Căciuleşti. In şedinţă intimă, a vorbit d. Victor Săndulescu despre «Metodica ştiinţelor naturale»; iar în şedinţă publică, d. Sumănaru despre «Respectul şi supunerea datorite faţă de legi».
A şasea şedinţă s'a ţinut la
şcoala din Verşeşti . In şedinţa intimă, a vorbi t păr in te le Gavrilescu desp re «Metodica culturii sociale»; iar în şedinţa publică, d. M o r a r u desp re «Foloasele grădinii or de pomi».
A şaptea şedinţă s'a ţinut, la şcoala d in Tur tureş t i . In şed in ţa intimă, d. P o p o v i c i a vorbi t de sp re «Metodica religiei» ; i a r în şedinţa publică, d. Săndulescu despre «Respectarea datinilor creştineşti».
A opta şedinţă s'a ţ inut la şcoala din Girov. In şedinţa int imă, a vorbi t d. Gheorgh iu desp re «Metodica higiena»; iar la şedinţa publică, pă r in te le Gavr i lescu despre «Usus Hristos, ca om»-
A noua şedinţă, şi cea din u rmă , s'a ţ inut la şcoala din Gura-Văii . In şedinţa intimă, C. Teofănescu a vorbi t despre «Metodica matematicii»; iar pă r . G a v r i l e s c u , în şedinţa publică, desp re «Construcţiile şcolare*.
Au mai vorbit , cu diferite pri lejuri , d-nii; sub rev izo r şcolar C. Lupu, pă r . Gheorghiu , pă r . Neg rea şi alţii.
Predicile duminicale, la biserică, au fost ţ inute de dl. V. S. Topoliţa, p recum şi de păr in te le Mihaiu Gavri lescu, care e u n t a len ta t ora tor .
La toate şedinţele cercului, s'a o b s e r v a t o deosebi tă r â v n ă din pa r t ea învăţă tor i lor în lumina rea sate lor ce conduc, atât pr in producţi i le cu cari s 'au p rezen ta t elevii, cât şi p r in felul cum au şt iut să vorbească sătenilor, cu aceste pr i lejuri. Aceasta este, p e scurt , activ i ta tea cercului nos t ru şi dorim ca, în anul viitor, ea să cont inue mai depar te , cu mai mul tă însufleţ ire şi spor la muncă.
SANDU TOPOLICEANU
IN MORMÂNT Iar ei, plecând, păziră bine mor
mântul cu păzitori, după ce au pecetluit piatra. Matei 27. c e .
U l i vaer trist se'ntinde peste fire Ş i cerul negru 'nvălue pământul: I n taina gropii-ascunseră «Cuvântul» Duşmanii zilelor de mântuire.
Suspinul mamei răscoleşte firea: Dureri nebănuite o pătrunse, Căci cetluite 'n piatră zac ascunse Lumina, Adevărul şi Iubirea.
Şi-acum, în loc de ruga privegherii, Tăcuţi şi plânşi, sub mantia durerii, Apostolii, prin uliţi Ъц,г pământul...
Lumina zilei, nesimţită, scade, Durerea creşte'n inimi, iar mormântul E'nconjurat de suliţi şi de spade.
In liniile de vacanţă Iulie şi August, Ctdtura poporului va a p a r e la două s ăp t ămân i oda tă ; apoi, apar i ţ ia ei va con t inua regula t , săp tămână cu s ăp t ămână , ca şi până acum.
Rubrica «Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Ilfov. — Solicitaţi de vrednicu l şi dist insul p reşed in te al «Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Ilfov», a căru i act ivi tate culturală , bine cunoscută şi apreciată, face cinste corpului didactic p r imar , punem la dispoziţ ia asociaţiei respective, î ncepând dela acest număr , o coloană în a c e a s t ă gaze tă , sau, la t rebuinţă , şi mai mult, pen t ru coresponden ţa şi publicaţiile ce o in te resează .
Toţi corespondenţii şi reporterii culturali vechi ai gazetei acesteia sunt cu s t ă ru in ţ ă rugaţ i să ne tr imită, sp re schimbare , cărţile lor de recunoaştere, însoţite, din p a r t e a fiecăruia , de câte o mică fotografie.
Cel din u r m ă te rmen p e n t r u s c h i m b a r e a c ă r ţ i l o r este 31 Iul ie ; d u p ă acest termen, pe cele neschimbate le vom anula .
Dor im ca toţi vechii noşt r i corespondenţ i şi r epor t e r i cultura l i să r ă m â n ă in s t r ânsă legătură cu noi şi în viitor.
Toate prieteniile, pe car i le avem, ne sunt scumpe şi le p re ţu im.
Vrem s'avem prieteni pretut indeni , în toa tă ţa ra .—Prie tenia adevă ra t ă , cura tă şi statornică, porn i t ă din adâncul inimilor şi al cugetelor cura te şi v rednică să unească pe oameni , n u p e n t r u încura jar e a şi sus ţ inerea inst inctelor şi porni r i lor rele, ci sp re a da p u t e r e şi spor faptelor lor f rumoase , menite să'i înal ţe şi să înal ţe popoare le lor când sun t b ine cuvân ta t e de Cel-de-sus, p r ie ten ia aceasta este — d u p ă frăţ ia de sânge , d u p ă legă tur i le păr in teş t i şi fieşti şi d u p ă un i rea d in t re b ă r b a t şi femeie, când acestea sunt cura te , cinstite şi inimoase — cea mai s t r ânsă d in t re legăturile pe cari Dumnezeu le-a o r â n d u i t în t re om şi om şi î n t r e oameni chemaţi m a i mulţ i laolaltă, la fapte bune .
In chipul acesta, frumos gând i t e şi f rumos înfăptuite, doreş te Cultura poporului să a ibe pr ieteni i p re tu t inden i , în orice pa r t e , în orice colţ de de ţară , spre a fi sus ţ inută cu fapta şi cu cuvân tu l în acţ iunea ei cul turală . Aceşti pr ieteni , luminaţi , în ţe legător i şi inimoşi, cari ştiu să pre-ţu iască s t răduinţe le şi scopurile unei acţiuni cul turale , vor săvârş i î n t r ' adevă r faptă cultu ra lă , s t ă ru ind să nu fie sat, cât de modest şi cât de pierdu t pe întinsul ţăr i i noas t re , în care foaia aceas ta să nu fie citită şi a ş tep ta tă săp tă m â n ă cu s ăp t ămână . Acei cari, d in t re aceşti pr ie teni vo r voi, ne pot comunica, p'ot să ne scrie în p r iv in ţa t u tu ro r gândur i lo r şi faptelor lor pe cari le socotesc, că pot avea v reo legăt u r ă cu năzu in ţe le cul turale ale acestei foi, ale localităţilor în cari ei t răiesc şi ale ţării în genera l . Socotim pe toţi aceşti p r ie ten i co labora tor i şi s p r i j i n i t o r i ai Culturii poporului.
Tot ceea ce cerem tu tu ro r pr ie teni lor e s t e ca, a tunci când ne scriu, să ne scrie pe scur t şi desluşit .
Ne face plăcere, să avem corespondenţi şi reporteri culturali, în orice parte a ţării. — Orice c ă r t u r a r locuitor la ţ a ră— mai ales d int re cei mai tineri, car i ţin să vădească de acum îna in te interesul lor t ineresc p e n t r u v ia ţa cu l tura lă a satelor, ai cărei î nd rumăto r i vor fi — poa te avea o act ivi tate f rumoasă, demnă de laudă , luându-ş i sarcina să colabor eze la Cultura poporului, în cali tate de co labora tor sau repor te r cul tural . Comunicân-du-ne dor in ţa de a lucra astfel, el va primi, fără în tâ rz ie re , «Carte de corespondent» sau «de r e p o r t e r cultural» ; p e n t r u pr imirea unei a ta r i cărţ i nu va avea al tă chel tuială de făcut, decât să ne tr imită o mică fotografie a sa.
Cultura poporului, l up t ând încă şi astăzi cu mar i greută ţ i , — numa i cine n u t ipăreş te pe p r o p r i a sa socoteală nu ştie cât de costisitor e as tăz i t ipăr i r ea unei cât de modes te foi, da ră 'mi te a unei foi mar i şi foar te îngr i j i t t ipăr i tă , ca a-ceas ta—,ea nu poa te da, deocamdată , corespondenţ i lor şi r epor te r i lo r săi culturali , a l tă r ăsp la tă , decât cinstea de a-i socoti pă r t a ş i la o î n s e m n a t ă acţ iune cul tura lă şi mul ţumirea de a pu t ea şti că se pot bucura , to tdeauna , în măsu ra
meri ta tă , de 'spr i j inul ei moral . E puţ in , p o a t e ; d a r poa te fi, în acelaş t imp, mult.
Slujitorii devotaţi ai ţării. — P e n t r u că, din păcate , datori tă vieţii uşura tece de d u p ă războiu , a a juns să fie mic, şi la noi, n u m ă r u l acelor slujbaşi , cari îşi fac da to r i a cu devo tamen t în slujbele ce le sunt încredinţa te , Ctdtura poporului—gazeta aceasta închinată numai intereselor culturale şi educaţiei cetăţeneşt i — se va socoti cinstită şi mândră , putând menţ iona ,câ t de des, cazur i de conştiincioasă şi p r i cepu tă îndepl in i re a datoriei , constatate a tâ t în rândur i le slujitori lor de la sate, cât şi în acelea ale celor de la oraşe .
Astăzi o un merit, mai mult ca ori când, să se dist ingă un funcţ ionar — fie el mic sau mai mare — Ăi felul acesta; şi de aceea a ta r i meri te t rebuiesc cunoscute cât mai mult şi în cât mai multe locuri. Cultura, popondui nu va p rege ta nici o da tă , să vorbească despre ele.
Corespondenţi i , colaboratorii şi prietenii acestei gaze te sunt s tă ru i tor rugaţ i să ne comunice cele ce ştiu, ori de câte ori au prilejul să cunoască asemenea cazuri demne de l audă , t r imeţând şi fotografiile celor car i t rebuiesc distinşi.
Nu va fi p i e rdu t nici un pr i le j , ca numele şl faptele, cari mer i tă cinstea de a fi ş t iute şi pomenite , să a jungă la notar ie ta tea cuveni tă .
In ten ţ ia conducător i lor gazetei în deobşte , şi a d-lui genera l Pe ta la în pr imul r ând , este, ca, pe lângă publ icarea în gazetă , numele, faptele şi fotografiile celor meri tuoşi să fie a d u n a t e la sfârşitul anului , într 'o publicaţie ca re va apărea , an cu an, apar te , sau în calendaru l Culturii poporului.
Pentru românii din America şi pentru cei din ţar | , cari au rude peste ocean. — Spre a înlesni şi u n o r a şi a l tora cercetări le în p r iv in ţa rude lo r ale că ro r u r m e le-au p ie rdu t şi s ta tornic i rea din nou a legă tu r i lo r intre cei îns t ră ina ţ i şi cei rămaşi acasă, Cultura poporului pr imeşte şi publică cu plăcere co responden ţa refer i toare d int re români i din America şi cei de aici, fără nici o înda tor i re de p la tă .
0 mare. distincţie acordată d-rei Elena Văcărescu. — Pre şedintele Republici i f ranceze a acordat mari i noas t r e poete E lena Văcărescu Legiunea de onoare, în g radu l de ofiţer.
O te legramă, pr imi tă de căt re Agenţ ia telegrafică română, S â m b ă t ă 11 Iunie crt., a-nunţă , că insignele înaltei distincţii au fost remise poetei, de I. Br iand, însoţ i te de o scr isoare de felicitări din partea d-lui Doumergue , concepută în te rmeni foarte căl-cluroşi.
Premiarea unei lucrări mc-rituoase.— Academia română , în u r m a r a p o r t u l u i d-lui prof. N. Io rga , a acorda t premiul «Asache», în va loare de 50.000 lei, d-lui Const. Kiriţescu, pent ru l uc ra r ea d-sale «Istoria răz-boiului pentru întregirea neamului».
Un jubi leu şcolar.— Şcoala profesională de g radu l al doilea, «Sf. Sava», din Iaşi , a împlini t 50 de ani de existenţă, anul acesta.
Direcţia şcoalei, comitetul şcolar, pa r t e d in t re fostele e-leve, elevele şi părinţ i i elevelor actuale, faţă. fiind şi rep rezen tan ţ i i autori tăţ i lor şco
lare, sărbătoresc as tăz i acest eveniment , care, în v ia ţa şcoalei, în mersu l învă ţămân tu lu i nostru.inai cu seamă pr in amint i rea greută ţ i lor cu cari învăţământu l a t rebui t să lupte la întocmiri le de acum o jumătate de veac—are însemnăta tea lui mare .
Cu acest pr i le j , a fost organ iza t şi da t un f rumos festival, la Tea t ru l na ţ iona l din localitate.
Un monument al eroilor căzuţ i în mare le războiu pent ru în t reg i rea neamulu i a fost i n a u g u r a t , Duminica trecută, în oraşul Ostov. Un nou semn de pioasă amintire , o nouă m ă r t u r i e , că aceia cari s 'au jertfit pen t ru ţ a ră nu vo r fi u i ta ţ i nici odată.
Monografia oraşului Fol t i -ceni. — Cunoscutul şi foar te mult pre ţu i tu l nos t ru folklo-r is t Ar tu r Gorovei , membru corespondent al Academiei române , s'a hotăr î t să întocmească o monograf ie a oraşului Fălt iceni. Va fi o foarte f rumoasă contr ibuţ ie la cunoaş t e r ea Moldovei din sp r e Nord, in teresantă şi din punctu l de vedere istoric şi e tnografie, şi din cel social şi economic. Autor i ta tea , pe care d. Ar tu r Gorovei o a r e ca fol-klorist şi scriitor, o v a r â n d u i de la început în t re lucrăr i le cele mai de seamă de felul acesta.
Biserica «Sf. Ioan» din corn. Târgul Drăgiişcnl (Corurlui),— refăcută de locuitorii comunei şi cu ajutorul da t de fostul p rop r i e t a r N. Cincu, care a don a t vechia biserică a familiei boereş t i Greceanu, î m p r e u n ă cu locul e i—, a fost sfinţită luna trecută.
Aceasta biserică da t ează din anul 1790 şi ca a t a r e e socoti tă monumen t istoric.
Sfinţirea a fost făcută de P. S. Ep i scopu l Cozma, al Dunăr i i de jos, î m p r e u n ă cu pr . Stoica,, p ro toe reu l judeţului şi păr intele Todicescu, d i rec torul seminaru lu i d i n Galaţi , a jutaţ i fiind de preoţ i i din comunele vecine.
Să rbă toa re mare , la ca re au luat pa r t e şi f runtaş i ai oficialităţii centrale .
A c a d e m i e de t e o l o g i e la Arad — Ins t i tu tu l teologic din Arad a fost r idicat la r a n g u l de academie.
La aceas tă academie este vacan tă ca t ed ra de teologie exegetică, pen t ru ca re Consiliul eparh ia l din Arad a publicat concurs .
Doritori i de-a ocupa ca tedra vor îna in ta cererile Consiliului eparhia l , cel mult p â n ă la 25 Iunie crt. Salar iul profesorulu i dela ca t ed ra vacan tă este egal cu al unui a g r e g a t un ivers i ta r .
Al 9-lea congres internaţional al învăţământului secundar se va ţ ine în Bucureş t i , în zilele de 20—31 A u g u s t a. c , sub înal tul pa t rona j al M. S. Regelui Fe rd inand .
Al 3-lea congres internalional pentru organizarea ştiinţifică a muncii va fi, anul acesta la Roma, dela 5 până la 8 Septembrie. Vor fi d iscutate următoare le p rob leme :
1. O r g a n i z a r e a ştiinţifică a muncii în indust r ie şi în comer ţu l p roduse lo r indus t r ia le ;
2. O r g a n i z a r e a ştiinţifică a muncii în agr icu l tură şi în comer ţu l p roduse lo r agr icole ;
3. O r g a n i z a r e a ştiinţifică a muncii în economia casnică.
Informaţ i i mai desluşi te se pot obţ ine dela «Institutul românesc de organizare ştiin-
T I P O C R A F I A CURŢII REGALE F. GÖBL FII S. A . B U C U R E Ş T I - N o . 19 , S T R A D A R E G A L A N o . 1!
= F o n d a t ă în Anul 1 8 6 5 = = = = = = = =
LITOGRAFIE - LEGÄTORIE - LINIATURÄ :: EXECUTA A R T I S T I C LUCRĂRI D E TRI Ş l P A T R U C H R O M I E ::
F a b r i c i l e d e M a ş i n i
A N D . R I E G E R S . A . S I B I U
Produce în calitate neîntrecută: Batoze de porumb Tocătoare
Maşini de scărmănat lână Batoze de treerat
cu motor, manej, mână Motoare de 59 cai putere
cu benzină şi motorină Circulare cu motor 6 H P Maşini de semănat porumb Vânturătoare, diferite modele
Prese de ulei Prese de struguri Pompe de apă
cu lanţ, cu mare debit Maşini de tors
P r e ţ e u r e n t i l u s t r a t ş i o f e r t e o r c u i g r a t u i t ! C e r e ţ i l a t o a t e d e p o z i t e l e d i n ţ a r ă p r o d u s e l e r e n u m i t ă „ R e i g e r '
N0.39
ţifică a muncii'*, str, Clemenceau (fostă Corăbiei) 2, Bucureşti .
î n t r ' u n n u m ă r vii tor vom ară ta ce î n semnă ta t e are , pent ru p r o p ă ş i r e a economiilor naţionale, o r g a n i z a r e a ştiinţifică a muncii şi ce s'a făcut p â n ă acuma, în s t ră ină ta te şi în România , în direcţia aceasta .
In Italia, numărul cârciumilor descreşte, — Sun t în I ta-lir, astăzi , 187.000 cârciumi. A-ceasta e cifra oficială, da t ă de d. Mussolini, în t r ' un discurs , ţ inut acum vreo două săptămâni . P r imul minis t ru i tal ian a adăogat , că, dela ven i rea la pu te re a fasciştilor, au fost închise 25.000 de cârciumi şi că lucrurile nu se v o r opr i aci.
BIBLIOGRAFIE REVISTE AGRICOLE-COOPERA
TISTE: Câmpul — Bucureş t i — Nr. 7
şi 8 (anul al XIX-a) de la 1 şi 15 Aprilie,
Cooperatorul — R.-Sărat — Nr. 2-3 (anul al I l -a) pe Fe-bruar ie -Mar t ie ;
REVISTE POLITICE SOCIALE: Ţara noastră — Bucureş t i —
Nr. 17 (anul al VIII-a) dela 15 Maiu,
.Societatea de mâne — Cluj, Nr. 15-19 (anul al ІѴ-а) de la 17 şi 24 Aprilie, 1 şi 15 Maiu,
Peninsula Balcanică — Bucureşti) Nr. 11-12 (anul al IV-a— pe Mart ie-Apri l ie .
Cereţi, l a toţ i depoz i tarii şi chioşcari i „un i versului" lucrarea:
„ P U T E R E A G Â N D I R I I "
în v iaţă şi afaceri de E u g . de Gyn
Lecţii pract ice de magne t i sm persona l .
Mijloace p o z i t i v e p e n t r u educa rea voinţei şi r euş i t a în v ia ţă .
Din conţ inutul lucrăr i i :
L E C Ţ I U N E A I a
Introducere
P ă r e r i şi teorii greşi te . — Vegetar ianismul , celibatul, curen tu l vivificator, resp i ra ţ ia puternică. — Progrese le reale au fost făcute gra ţ ie observa-ţiunii, nu gra ţ ie teoriilor. — Exis ten ţa magne t i smulu i personal e fapt recunoscut , nu o p rob lemă de rezolvat . — Nu daţ i în v i leag teoriile d-v. favor i te şi mijloacele de c a r e v a serviţ i spre a reuş i în viaţă.
L E C Ţ I U N E A A H a
Natura forţei
N a t u r a forţei nu-i magnetică. — Curentu l subti l al undelor gândi r i i . — Gândur i l e sun t lucrur i . — G â n d u r i l e noas t re exerci tă influenţa lor a s u p r a noas t r ă înşine, ca şi a s u p r a al tora. — O schimbare de ocupa ţ iune es te însoţi tă , a p r o a p e to tdeauna , de o schimb a r e de exter ior . — Gândur i le iau formă în acţiunile noas t re . — Gând i rea este forţa a tot s t ăpân i toare . — «Eu pot» şi «vreau». — «Nu pot». — î n v ă ţ ă m â n t pract ic , nu argumen tă r i metafizice. — For ţ a de a t rac ţ iune a gândir i i .
L E C Ţ I U N E A III a
Chipul în eare puterea gândirii poate să vă ajute
Succesul dep inde de influenţa personală.— «Puternicii» a jung. — Această regu lă a re excepţ iuni su rp r inză toa re . — Dacă pe r soane nega t ive fac u n lucru product iv , tot persoanele pozi t ive sunt acelea care euleg fructele. — Banii sun t forma mate r ia lă sub care se manifestă succesul.— Banul este mijloc, n u scop.— Legea imperiului mintal . — Inf luenţa sugest iuni i .—Influenţa exercit a t ă p r i n v ibra ţ iuni le gândir i i . — P u t e r e a de inf luenţare obţ inu tă pr in fo rmarea caracterului .
L E C Ţ I U N E A A IV-a
Influenţa psihică directă
Influenţa p r in v iu gra iu , în t impul unei convorbir i .—Cele trei metode pr incipale . — Su-ges t iunea d i rec tă .— U n d e l e gândi r i i . — P u t e r e a de a t racţ iune a gândiri i .— Ce este su-g e s t i u n e a ? — D u a l i t a t e a sufletu lu i . - Suges t iunea hipnotică. —Funcţ iuni active şi pas ive . —Natu ra celor două funcţiuni. — Oi cu chip o m e n e s c — C e i doi fraţi asociaţi . — T r a t e l e pasiv. — F r a t e l e pasiv.—Caracterele lor. — Omul p ros tănac . — Omul t a re ca p ia t ra .—Cum
se pot evi ta întâlnir i le cu acesta din nrmă.— Nu vă mulţumiţi n ic iodată cu un «Nu» d rep t r ă spuns , nici în d ra goste, nici în afaceri. — Norocul e ca femeea.— Nevoia te înva ţă . — Pr in încrederea în tine, însu-ţi vei i zbândi .
L E C Ţ I U N E A V a
Un peu de savoir-vivre
Modul de a influenţa a s u p r a asociatului activ. — Convorbirea . — Ar ta de a asculta. — Carlyle şi vizi tatorul s ă u . — O convorb i re plăcută. — Menţi-neţi-vă s ta rea pozi t ivă. — Cum să v ă p rezen ta ţ i . — Exter io ru l . — Rufăr ia cura tă . — Par fumu-rile. — Cură ţen ia . — Ţinuta .— Rezerva. - - Dispoziţ iunea. — înd r ă z n e a l a — Respectul de sine însuşi . —Respectu l aproapelu i . — Sincer i ta tea — Seriozi ta tea . — S t r â n g e r e a de mână . — Pr i virea. — Tonul vocii. — O regulă folositoare. — Cum se pot în t rep ta defectele ţ inutei.
F I E C A R E S A T
intră îa legătură cu lumea toată ^TotUfi mari sunt descoperirile ştiinţei
căci iată satul in care trăesc eu, în care mă plictisesc in lungile zile de iarnă ; printr'o mică maşinărie, un aparat radiofonic, pot intra în legătură cu lumea largă, pot auzi veşti bune din Bucureşti, Viena, Paris, Londra. Milano, Berlin, pot auzi conferinţe îndrumătoare, concerte minunate, opere mari. Toate astea c'un aparat radiofonic,
Iată de ce atâţia preoţi, proprietari de pământ, primari, notari, şi-au cumpărat câte un aparat radiofonic, fiindcă e cel mai bun mijloc de petrecere în comună şi totdeauna auzi lucruri mereu noui, frumoase, încântătoare.
Cereţi lămuriri cum să comandaţi un aparat radiofonic dela firma „ Tungsram" S. A. de electricitate, Cluj, Calea Kegele Perdinand, 127. — Telefon 201. No. 40
O nouă viaţă pentru comunele noastre
Cea mai mare binefacere peutru un sat este aceia când poate ieşi din izolarea sa, din singurătatea şi părăsirea sa, cu alte cuviete locuitorii satelor, să nn mai simtă depărtarea de oraş sau de restul lumei, ci să simtă o nouă apropiere, legături noui cu lumea тате. Şi această binefacere o dă s a t e l o r marea descoperiră a Radiofoniei.
iu destul ca 2—3 oameni mai cu stare, cu avere, să cumpere câte aşa un aparat radiofonic, ca întreg satul să afle zi de zi noutăţi din toate părţile lumei, apoi să audă concerte mari, conferinţă. Opere din oraşele cele mai mari din Europa. E cea mai frumoasă petrecere la sate, să ai aşa un aparat radiofonic, care te leagă derestül lumei.
Cereţi lămuriri cum se comandă un aparat radiofonic, la Societatea Anon. «Tungsram* de Electricitate, Cluj, Calea Regele Perdinand No. 127. — (Telefon 201).
No. 40.
Dacă Doamna ar şti
dc câte ori târgueşte neavantagios. ar economisi mulţi bani.
Stimată doamnă, nu va lăsaţi deci să fiţi indusă în eroare şi nu consideraţi un alt Adaus de cafea ca tot atât de bun cât e «Veritabilul F r a n c k » . Eftinătatea adevărată nu stă în banii cheltuiţi, ci în spornicia neîntrecută, care este calitatea specială a r e n u m i t u l u i «Veritabil F r a n c k » , Adaus la cafea cu Râş-niţa de cafea, ca marcă de fabrică. NO. 4I
AVERTISMENT Exi s t ă imitaţ iuni , al că ror
ambala j s e a m ă n ă foarte mul t cu cel a Veri tabi lului F r a n c k cu Râşn i ţ a de cafea însă cal i ta tea acestor imitaţ iuni este mul t infer ioară acestuia. Vă apăra ţ i de a t a r i imitaţiuni, dacă cereţi în mod explicit.
„Veritabil Franck c u Râşniţa de cafea"
HEINRICH FRANCK SÖHNE S. A. R. Bucureşfi-Braşov
A B O N A M E N T E L E LA «CULTURA POPORULUI >,: 200 l e i pentru învăţător i , preoţ i şi s tudenţ i ; 3 0 0 l e i pentru bănc i l e popu lare cooperat ive şi c o m u n e l e rura le ; 400 l e i pentru autorităţ i şi a l t e inst i tuţ i i publ i ce sau par t i cu lare ; de l a 500 l e i î n sus c e l e cu t i t lu l de contr ibuţ i i l a susţ inerea acţ iuni i c u l t u ra le a aceste i gaze te .
TIPOGRAFIA CUEŢII REGALE F. GÖBL FII S. A. - BUCUREŞTI, STR. REGALĂ No. 19.